O particularitate a sistemului fiscal olandez este reprezentata de importanta acordata impozitelor ecologice, precum si atentia cu care sunt tratate probleme de poluare si de reglare a traficului rutier. Beneficiarul resurselor colectate din acest impozit este, la fel ca in majoritatea statelor din Uniunea Europeana, statul. Platitor sunt toti indivizii cu domiciliul pe teritoriul olandez, dar si nerezidentii care realizeaza venituri din diverse surse olandeze (precizate prin lege). Baza de impozitare este compusa din trei categorii, care in Olanda poarta denumirea de cutii/casete":a– venitul impozabil pentru munca si casa: acestea constau din profiturile afacerilor, la care se adauga un numar de adaugiri si deduceri, plus venitul net provenit din munca, anumite plati periodice, obligatii casnice si personale, care se regasesc in restituirile acordate prin lege. Cota de impunere este progresiva, existand patru transe. Primele doua transe cuprind impozite si contributii sociale (pentru prima transa situata sub 14.870 euro, cota de impunere este de 32,35%, pentru a doua transa cuprinsa intre 14.870 euro si 27.009 euro, cota este de 37,6%). Ultimele doua transe se refera doar la impozite, iar cotele sunt de 42% (pentru venituri situate intre 27.009 euro si 46.309 euro) si 52% pentru veniturile ce depasesc 46.309 euro. Impozitul pe venit prezinta in Olanda doua impozite importante, care sunt impozitul pe salarii si impozitul pe dividende.Impozitul pe salarii este reglementat de Actul privind impozitul pe salarii din anul 1990, modificat prin Reglementarea Ministeriala din 16 decembrie 1998. Se colecteaza de catre angajatori prin retinerea din salariile platite sau din alte beneficii acordate salariatilor. Trebuie atrasa atentia ca in Olanda multe persoane fizice platesc doar acest impozit, nefiind supuse altor impozite pe diferite tipuri de venituri. Pentru persoanele cu venituri ridicate sau cu numeroase deductibilitati fiscale, impozitul pe salarii serveste ca un nivel avansat de impozitare, fiind o rezultanta substantiala pentru calcularea restituirilor si pentru asieta impozitului pe venitul global.Impozitul pe dividende cunoaste ca baza legala Legea impozitului pe dividende din anul 1965 si Legea din 17 decembrie 1998. Cota de impunere este de 25% exceptand angajamentele pentru evitarea dublei impuneri. in majoritatea tratatelor incheiate de Olanda este silita o cota de 14% pentru impunerea dividendelor obtinute de societatile straine. Totusi, exista si tratate in care, pe baza de reciprocitate, cota de impunere se situeaza intre 0 si 10%. Impozitele pe dividende se colecteaza prin deducere la sursa de catre societatea platitoare de dividende.Impozitul suportat de societatile comerciale este al doilea impozit direct asupra caruia ne oprim in cercetarea intreprinsa asupra sistemului fiscal olandez. Reglementat prin Legea impozitarii societatilor din anul 1969, modificata de Legea din 17 decembrie 1998 si Legea din i ianuarie 2002, acest impozit procura resurse integral pentru stat. Cota de impunere este ridicata ajungand pana la 34,5% (se aplica o cota de 29% pentru veniturile de pana la 22.689 euro, si o cota de 34,5% pentru veniturile de peste 22.689 euro) si se aplica tuturor societatilor silite in Olanda (societati rezidente), dar si celor nesilite pe teritoriul olandez, dar care realizeaza venituri in aceasta tara (societatilor nerezidente). Baza de impozitare este reprezentata de profitul impozabil silit ca diferenta intre veniturile realizate si cheltuielile asociate cu operatiunile unei afaceri.O trasatura importanta a impozitului pe profitul societatilor olandeze este scutirea de la participatie, aplicabila atat pentru detinerea de actiuni nationale sau straine si care asigura ca impozitul corporational este aplicat doar o singura data asupra profitului obtinut de un grup.Departamentul Fiscal Olandez a recunoscut intotdeauna ca sistemul fiscal nu ar trebui sa impiedice expansiunea internationala a afacerilor, iar studiile internationale recente au confirmat ca Olanda este o locatie importanta de investitii.Taxa pe valoarea adaugata a fost reglementata initial prin Legea privind TVA din anul 1968.Beneficiarul acestui impozit este statul olandez, iar cotele de impunere sunt urmatoarele:» o cota standard de 17,5% (modificata din 1 ianuarie 2001 de la 19%);» o cota redusa de 6% pentru bunurile considerate necesitati (cum sunt de exemplu alimentele si medicamentele );» o cota de 0% bunurilor exportate de un antreprenor catre tarile care nu sunt membre ale

Uniunii Europene.TVA-ul este impus la fiecare etapa a lantului de productie si de distributie a bunurilor si serviciilor. Persoanele impozabile sunt persoanele care conduc o afacere, precum si cei care conduc afaceri independente, incluzand persoane fizice, organisme corporationale, asociatii si parteneriate. Fiecare persoana impozabila este responsabila pentru TVA asupra cifrei sale de afaceri (impozitul pe productie), pentru care TVA aplicat pe cheltuieli si pe investitii (impozitul la intrare) poate fi dedus.In Olanda exista 4 activitatii impozabile :» furnizarea de bunuri in Olanda, interpretata in sensul cel mai larg (bunuri sunt toate obiectele fizice, dar includ si electricitatea, incalzirea, racirea); » furnizarea de servicii in Olanda;» achizitia de bunuri de catre un antreprenor sau organism legal in decursul afacerilor sale;» importul de bunuri;Accizele din Olanda se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:» legislatia privind accizele din aceasta tara este integral in concordanta cu Directivele Consiliului Uniunii Europene referitoare la armonizarea accizelor pe piata interna a Uniunii Europene;» sistemul de accize olandez a intrat in vigoare in data de 1 ianuarie 1993;» respectand legislatia comunitara, impozitele indirecte asupra produselor altele decat petrolul, tutunul si alcoolul sunt admisibile doar daca nu dau nastere unor formalitati la granita in cadrul activitatii de comert intre Statele Membre.» impozitele pe consum asupra bauturilor fara alcool si produsele cu tutun pentru scopuri precum oprirea fumatului, inca exista in Olanda.» accizele olandeze sunt silite asupra uleiurilor minerale, produselor din tutun, vinuri, bere, alcooluri etilice;» aceasta acciza se regaseste in pretul produsului in cauza si se calculeaza si se varsa de catre manufacturieri si producatorii produselor supuse accizarii;» dintre tipurile de accize amintite mai sus, cea mai importanta prin prisma contributiei sala la colectarea resurselor cuvenite bugetului statului (accizele sunt venituri ale statului olandez) este acciza pentru produsele petroliere - aceasta reprezinta circa 70% din resursele totale provenite din acest tip de impozit si circa 6% din totalul veniturilor fiscale din Olanda.O alta particularitate a sistemului olandez vizeaza importanta impozitelor ecologiste, cu care guvernarea si-a crescut veniturile fiscale cu 10 procente. Nivelul impozitelor aplicate pentru poluare (numeroase taxe speciale referitare la poluarea apei, debarasarea de deseuri, canalizare) este cel mai mare din UE. Impozitul pe combustibil este apiicat asupra produselor petroliere (impreuna cu accizele), carbune si gaze naturale. Alte impozite sunt aplicate asupra extragerii de apa freatica proaspata, pe furnizarea apei poile, asupra deversarii deseurilor catre silimentele opereaza gropile de gunoi si incineratoarele. Impozitul regulator pe energie este aplicat asupra consumului de gaze naturale, electricitate si produse petroliere cand sunt folosite drept inlocuitori ai gazului de catre utilizatorii casnici sau silimentele comerciale.Ca pondere in PIB, impozitele ecologice olandeze reprezinta circa 3,5 pana la 4 procente. Dintre acestea impozitele ecologice prezinta procentul cel mai ridicat de 1,7 pana la 2 procente, urmate de impozitele pe transport cu o minima de 1,3 procente si o maxima de 1,5 procente si de impozitele pe poluare sau alte resurse cu numai 0,4-0,5% aceste cifre se refera la intervalul de timp situat intre anii 1995 si 2002.Impozitele locale in Olanda reprezinta un procent extrem de scazut ca pondere in PIB, de doar 1,4% (in perioda 1995-2003). Acest lucru inseamna ca doar o mica parte din totalul resurselor fiscale se fac venituri la bugetele locale. Doua sunt impozitele locale mai importante: impozitele pe proprietate si impozitele pentru utilizarea de bunuri, sau asupra permisiuni de a folosi bunuri sau sa se indeplineasca unele activitati. Dintre acestea, impozitele pe proprietate aduc bugetelor locale aproximati60% din totalul resurselor financiare de care dispun. Municipalitatile colecteaza acest impozit si pot sili cotele de impunere care se aplica la valoarea de piata a proprietatii.

Politica fiscala actuala din Olanda este in mod sigur in concordanta cu sugestiile de indepartare a sarcinii fiscale de la munca. Aceasta politica a fost urmata, reducand contributiile sociale si crescand impozitele indirecte cum ar fi TVA-ui si impozitele ecoiogiste, si este consacrata reducerii presiunii fiscale si favorizeaza noi oportunitati de munca.Olanda ocupa in cadrul clasificarii statelor europene dupa indicatorul presiunii fiscale globale un loc situat mai degraba in categoria celor cu povara fiscala ridicata, respectilocul 18 (elul nr.l). Presiunea fiscala olandeza multianuala pentru perioada 1990-2005 este de 41,4% fiind superioara aceleiasi medii realizate pentru EU25 de doar 40,6%.

Impozitul pe venitul individual este asezat asupra indivizilor care sunt:

a) rezidenti in Olanda;

b) non-rezidenti, dar obtin venituri din surse olandeze.

Contribuabilii nerezidenti pot, in anumite conditii, opta in a fi impusi ca si rezidenti.

Venitul impozabil este calculat pe baze cash, cu exceptia venitului din afaceri (bazat pe datorii pe termen scurt) si a castigului de capital din actionariat substantial (bazat timpul tranzactiei).

Ponderea detinuta de impozitul pe venit in totalul produsului intern brut, in cazul Olandei, in perioada 1995 – 2004.

Grafic, situatia se prezinta astfel:

3 Taxa pe valoarea adaugata

Taxa pe valoarea adaugata este o taxa generala asezata asupra consumului de bunuri si

servicii in Olanda.

Persoanele impozabile sunt, in general, toti antreprenorii, inclusiv persoanele care

executa profesii liberale si importatorii. Daca o companie straina ofera bunuri sau servicii in

Olanda este un antreprenor pentru scopurile fiscale ale taxei pe valoarea adaugata. Nu exista prag

de inregistrare ca platitor de TVA.

Operatiunile impozabile sunt:

© furnizarea de bunuri si servicii in Olanda de catre antreprenori in cursul unei afaceri;

© achizitiile intra-comunitare de bunuri in Olanda de catre un antreprenor in cursul

desfasurarii unei afaceri sau de catre o entitate legala care nu e antreprenor;

© achizitiile intra-comunitare in Olanda de mijloace de transport noi efectuate de orice

persoana;

© importul de bunuri din exteriorul Uniunii Europene.

Rata standard a taxei pe valoarea adaugata este de 19%. O rata redusa de 6% se aplica

bunurilor de baza si serviciilor. Exporturile si anumite servicii efectuate in legatura cu

exporturile sunt taxate la rata zero.

Non-rezidentii sunt impusi in aceeasi maniera ca si contribuabilii rezidenti, daca ei pot

desfasura orice tranzactie taxabila in Olanda. Rezidentii non-antreprenori trebuie sa se

inregistreze la autoritatea fiscala. Acestia vor primi un numar de identificare pentru taxa pe

valoarea adaugata.

Taxa pe valoarea adaugata olandeza este rambursata antreprenorilor nerezidenti in

urmatoarele trei modalitati:

a) unui antreprenor nerezident care este stabilit in alt stat membru al Uniunii Europene si

care nu face oferte taxabile in Olanda;

b) unui antreprenor non rezident care e stabilit in exteriorul Uniunii Europene si care nu

face oferte taxabile in Olanda;

c) un antreprenor non rezident, care are un numar de identificare TVA in Olanda, poate

deduce TVA de cumparare din aceasta tara.

Ponderea veniturilor bugetare sub forma taxei pe valoarea adaugata in produsul intern

brut, pentru anii 1995 – 2004.

Grafic, valorile in evolutie ale indicatorului se prezinta astfel:

Angajatorii trebuie sa plateasca contributiile de asigurari sociale calculate din salariile brute ale angajatilor, incluzand directorii (care nu sunt actionari majoritari). Ratele de impunere sunt urmatoarele:Contributii pentru Rata (%) Baza maxima (euro)

Asigurarea de neangajare (somaj)

- contributia generala

- contributia suplimentara

1,55

1,30

28 188

28 188

Asigurarea de dizabilitate

- contributia generala fixata

- contributia referitoare la risc

variabil (mediu)

5,05

2,38

43 065

43 065

Asigurarea medicala 6,75 28 971

Contributiile de asigurari medicale se calculeaza la o rata de 1,7% la un venit anual maxim de 28 971 de euro.Liber profesionistii trebuie sa faca contributii pentru asistenta medicala si asigurari de dizabilitate. Contributiile de asigurari de asistenta medicala se impun la o rata de 8,45%, asezata asupra profiturilor pana la 20 250 de euro. Contributia este deductibila pentru scopul impunerii venitului, numai in masura in care depaseste impreuna cu alte cheltuieli medicale pragul deducerilor prestabilit. Contributia pentru dizabilitate este impusa la o rata de 8,8% pentru un venit considerat de 38 118 de euro, numai daca nu se demonstreaza ca venitul este mai mic in ramura de activitate respectiva. O scutire anuala de 13 160 de euro se aplica. Contributia pentru asigurarea de dizabilitate este deductibila pentru venitul impozabil.Ponderea detinuta de contributiile de asigurari sociale in produsul intern brut, in perioada 1995 – 2004.

Grafic, evolutia celor trei indicatori este evidentiata in continuare: