fisa genul liric

TEXTUL LIRIC (OPERA LIRICA)

CONȚINUT- creează un univers poetic, o lume posibilă, cu o

deosebită forță de sugestie;- transmite în mod direct idei, gânduri,

sentimente,atitudini menite să creeze o atmosferă, o stare de spirit.

EXPRESIE- limbaj poetic care nu explică, ci sugerează

FIGURI DE STIL:

- epitet;- comparație;

- antiteză;- hiperbolă;- repetiție;

- enumerație;- metaforă;

- personificare;- inversiune.

FORMĂ MUZICALĂ

- măsură;- ritm: iambic

și trohaic;- rimă:

împerecheată, îmbrățișată, încrucișată, monorimă.

IMAGINI:- vizuale;- auditive;- dinamice;- olfactive.

LICEUL TEHNOLOGIC NICOLAE ISTRĂȚOIU DELENIAdresa: str. Școlii, nr. 120, com. Deleni, jud. ConstanțaTel/Fax: 0241/854887E-mail: [email protected] ____________________________________________________________________________

GENUL LIRIC

Genurile literare sunt formele cele mai generale în care se manifestă literatura, incluzând, fiecare, un număr de opere, clasificate în specii literare. Există trei genuri literare: liric, epic și dramatic.

Genul liric – cuprinde acele opere literare în care autorul prezintă realitatea așa cum o vede și cum o simte el, prezentând peisaje, fenomene, tablouri etc. prin prisma propriei sensibilități. Denumirea de liric vine de la faptul că textele erau însoțite (în antichitate) de acompaniement la un instrument muzical numit liră.

Specii: Din acest gen literar fac parte numeroase specii precum: ditriambul, oda, imnul, elegia, satira, epistola, epigrama, sonetul, rondelul, gazelul, meditația, glosa, poemul în vers liber etc.

Caracteristica textelor lirice este crearea unor imagini artistice deosebite cu ajutorul figurilor de stil.

Opera lirică este lucrarea literară în care scriitorul își exprimă în mod direct gândurile și sentimentele.

Eul liric reprezintă vocea care, în poezia lirică, ne comunică sentimentele, emoțiile, impresiile, ideile poetului, într-un limbaj direct, ce se adresează sensibilității cititorului prin intermediul procedeelor artistice și al figurilor de stil.

Eul liric se manifestă sub forma pronumelor și a adjectivelor pronominale de persoana I singular (mă, mei); formele de plural (noi, nostru) exprimă contopirea eului liric cu altă identitate lirică (țară, popor, categorie socială - țărani, natură, cititor etc.).

__________________________________________________________________________________________Limba și literatura română Școala gimnazială nr. 1 Pietreni Profesor: Bîțu Georgiana


VERSIFICAȚIA

Poezia este o formă specială de exprimare, caracterizată prin folosirea armonioasă a sunetelor, care creează ritmuri și rime.

Versificația sau prozodia se ocupă cu regulile de construcție a poeziei.

Versul este un rând dintr-o poezie.De obicei, versul începe cu literă mare și se sfârșește cu un spațiu gol. În poezia modernă,

versurile nu încep totdeauna cu literă mare.Uneori, versurile se înlănțuie unele după altele și alteori, se asociază, formând o strofă.

Strofa este o grupare de versuri, în număr variabil, despărțită de alte asemenea unități printr-un spațiu alb.

După numărul de versuri, strofa este: monovers – când este alcătuită dintr-un vers:

,,COPILĂRIE: O jucărie spartă găsită într-un pod.” Ion Pillat – Poeme într-un vers

distih – când este alcătuită din două versuri:,,Ieri dimineață pe la ora șapte,Când era încă aproape noapte

Și toți copiii dormeau încă tun, A fost săvârșită o crimă în prun.” Ana Blandiana – Fapt divers

terțină – când este alcătuită din trei versuri:,,Tu ești puiȘi nici nu spui,Guguștiucul nimănui!

Ai căzut din cuib pe-un ram,Jos: Miau-Miau și Ham-Ham-Ham.Însă eu ce treabă am?” Marin Sorescu – Guguștiucul nimănui

catren – când este alcătuită din patru versuri:,,Lacul codrilor albastru


LICEUL TEHNOLOGIC NICOLAE ISTRĂȚOIU DELENIAdresa: str. Școlii, nr. 120, com. Deleni, jud. ConstanțaTel/Fax: 0241/854887E-mail: [email protected] ____________________________________________________________________________ Nuferi galbeni îl încarcă,Tresărind în cercuri albeEl cutremură o barcă.” Mihai Eminescu – Lacul

Strofa mai poate avea cinci versuri (cvintet), șase versuri (sextină), șapte versuri (septimă), opt versuri (octet), nouă versuri (nonă), zece versuri (decimă).

Măsura reprezintă numărul de silabe dintr-un vers.Măsura poate fi variabilă, existând versuri scurte și versuri lungi.

Rima constă în potrivirea sunetelor de la sfârșit de vers, începând cu ultima vocalî accentuată.După modul de îmbinare a versurilor care rimează într-un catren, sunt următoarele tipuri de

rime: rimă împerecheată – când primul vers rimează cu al doilea și al treilea cu al patrulea;

Exemplu:Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.

Vasile Alecsandri - Iarna rimă încrucișată – când primul vers rimează cu al treilea și al doilea cu al patrulea;

Exemplu:A fost odată ca-n povești,A fost ca niciodată,Din rude mari împărătești,O preafrumoasă fată.

Mihai Eminescu - Luceafărul rimă îmbrățișată – când primul vers rimează cu al patrulea și al doilea cu al treilea;

Exemplu:Tot mai miroase via a tămâioasă și coarnă,Mustos a piersici coapte și crud a foi de nuc...Vezi, din zăvoi sitarii spre alte veri se duc;Ce vrea cu mine toamna pe dealuri de mă-ntoarnă?

Ion Pillat – În vie monorimă – când toate versurile rimează;

La circ, în târgul Moșilor,Pe gheața unui răcitor,Trăia voios și zâmbitorUn pinguin din Labrador.

Gellu Naum – Cărțile lui Apolodor



În strofele care au un alt număr de versuri rima se poate amesteca.Când versurile nu rimează, se numesc versuri albe.

Ritmul constă în succesiunea regulată și armonioasă a silabelor accentuate și neaccentuate dintr-un vers.

Ritmul ăși are originea în accentul cuvintelor, adică în pronunțarea mai intensă a unei silabe. Prin repetiția ordonată a accentelor versurile se aseamănă cu muzica.

Piciorul metric (Metrul) este unitatea ritmică alcătuită dintr-un număr constant de silabe accentuate și neaccentuate care se repetă într-un vers.

Picioarele metrice pot fi alcătuite din: două silabe – dintre care una este accentuată și cealaltă neaccentuată; trei silabe – dintre care una este accentuată și două sunt neaccentuate; patru silabe – dintre care două sunt accentuate și două sunt neaccentuate.

Pentru a putea identifica ritmul unui vers trebuie să facem schema, notând silabele accentuate (/) și neaccentuate ( J ).

Tipuri de ritmuri:Piciorul metric format din două silabe, cu accentul pe prima, se numește troheu, iar ritmul

corespunzător, ritm trohaic.Exemplu:

Pâ – nă To – ma se gă – teș - te,/ J | / J | / J | / J Mur – gul coa – ma – si ne – te – zeş – te./ J | / J | / J | / J Piciorul metric de două silabe în care accentul cade pe cea de-a doua silabă se numește iamb,

iar ritmul corespunzător, ritm iambic.Exemplu:

A fost o – da – tă ca – n po – vești,J / | J / | J / | J / A fost ca ni – cio – da – tăJ / | J / | J / | J

Piciorul metric de trie silabe în care accentul cade pe silaba din mijloc încadrată de două silabe neaccentuate se numește amfibrah, iar ritmul corespunzător, ritm amfibrahic.Exemplu:

Mai am un sin – gur – dor J / J | J / J | JÎn li – niș - tea se – rii

J / J | J / J



FIGURILE DE STIL

Figura de stil este un procedeu utilizat pentru a crește expresivitatea unui text, care nu definește, ci sugerează, pentru că lumea prezentată este imaginară.

PERSONIFICAREAPersonificarea este figura de stil prin care se atribuie însușiri omenești unor ființe

necuvântătoare, unor lucruri, unor fenomene ale naturii.Personificarea este prezentă în creațiile folclorice, natura împrumutând adeseori însușiri umane,

ca în următoarele versuri:Primăvară, mama noastră,Suflă bruma de pe coastă.

Folclor

În operele culte, personificarea apare frecvent, fabulele fiind chiar construite cu ajutorul acesteia.

Obiectele care sunt personificate și care sunt denumite prin substantive capătă însușiri omenești prin asocierea cu un verb care le însuflețește, ca în versul următor:

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă...Vasile Alecsandri – Iarna

Verbul a cerne este el însuși o metaforă și epitetul cumplita, evidențiat prin inversiune, conferă anotimpului trăsături umane.

Există personificări produse de o adresare directă, marcată în text prin cazul vocativ al substantivului:

Doină, doină, cântec dulce!Când te-aud nu m-aș mai duce.

Folclor

Este suficientă asocierea cu un epitet care desemnează o trăsătură omenească pentru ca obiectul să fie personificat, precum în fragmentul următor:

Singuratice izvoare fac cu valurile larmă...Mihai Eminescu – Călin (file din poveste)

COMPARAȚIAComparația este figura de stil cu ajutorul căreia se exprimă un raport de asemănare între două

obiecte, persoane sau acțiuni, cu scopul de a evidenția sau de a evoca unul dintre termeni.


tinerețe floare


Comparația are doi termeni, care sunt puși în relație pe baza unei asemănări. Primul termen, comparatul, este descris și al doilea termen, comparantul, servește la descriere. Cele două elemente nu sunt asociate decât de baza unor elemente comune. De exemplu, comparația tinerețe ca o floare apare la intersecția calităților comune ale comparatului și ale comparantului, ca în schema următoare:

COMPARAT COMPARANT

elemente comune:

frumusețe, prospețime, fragilitate

Între cei doi termeni apare un element de legătură care poate fi: ca, precum, asemenea, aidoma, la fel ca, asemănător cu, întocmai ca etc.

ENUMERAȚIA

Enumerația este figura de stil care constă într-o înșiruire de termeni de același fel sau cu sensuri apropiate, făcută cu scopul de a evidenția ideea exprimată.

Numirea elementelor componente într-o enumerație dă imaginea întregului. Astfel, la Ion Creangă în Amintiri din copilărie lumea din Humulești este sugerată în intregalitatea ei prin înșiruiri, precum cea de mai jos în care sunt prezentate mărfurile duse la târg de săteni:

Cu asta se hrănesc mai mult humuleștenii, răzăși fără pământuri, și cu negustoria din picioare: vite, cai, porci, oi, brânză, lână, oloiu, sare și făină de popușoi; sumane mari, genunchere și sărdace; ițari, bernevici, cămășoaie, lăicere și scorțuri înflorite; ștergare de burangic alese, și alte lucruri, ce le duceau lunea în târg la vânzare...

Într-o enumerație, termenii au aceeași funcție sintactică și sunt exprimați prin aceeași parte de vorbire, putând fi:



substantive: Deci nu era nici scamator, Nici acrobat, nici dansator...

Gellu Naum – Cărțile cu Apolodor adjective: Să strecor pe un fir de ață

Micșorata, subțiata și nepipăita viațăTudor Arghezi – Cuvânt

verbe: Când săgețile în valuri, care șuieră, se toarnă...Mihai Eminescu – Scrisoarea III

REPETIȚIARepetiția este figura de stil care constă în reluarea de două sau mai multe ori a aceluiași sunet,

cuvânt, grup de cuvinte sau a aceleiași relații sintactice.Repetiția evidențiază insistența asupra unei idei sau asupra unui sentiment, accentuând

expresivitatea textului.În funcție de nivelul limbii la care se întâlnește, repetiția este:

fonetică; lexicală; gramaticală.

Aceste clasificări nu pot fi aplicate însă rigid, pentru că, adeseori, tipurile de repetiție pot să se combine.

Repetiția foneticăAliterația constă în repetarea unei consoane.Apariția aliterației are, uneori, efecte onomatopeice, pentru că dă impresia unor sonorități din

realitate. În următoarele versuri, repetarea consoanei v sugerează sunetul produs de vânt:Și-n creasta coifului înaltPrin vulturi vântul viu vuia,Vreun prinț mai tânăr când trecea...

George Coșbuc – Nunta ZamfireiAsonanța constă în repetarea vocalei accentuate în două sau mai multe cuvinte.Armonia fonică este dată nu numai de accent, ci și de repartiția simetrică a acestuia, așa cum

apare în următorul vers:Apele plâng clar izvorând în fântâne...

Mihai Eminescu – Sara pe dealRepetiția lexicală

Cea mai simplă repetișie lexicală constă în reluarea imediată a unui cuvânt în propoziție sau în vers:

Mircea însuși mână-n luptă vijelia-ngrozitoare,Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare...

Mihai Eminescu – Scrisoarea III



EPITETULEpitetul este figura de stil care constă în determinarea unui substantiv sau a unui verb printr-un

adjectiv sau adverb, evidențiind însușiri deosebite ale obiectului sau ale acțiunii.

Dacă epitetul exprimă o însușire permanentă sau caracteristică a obiectului, se numește epitet ornant:

S-a dus zăpada albă de pe întinsul țării...Vasile Alecsandri – Sfârșitul iernei...

În funcție de numărul de termeni din care este alcătuit, epitetul este: simplu:

...or să-mi crească aripi ascuțite până la nori...Nichita Stănescu – Emoție de toamnă

dublu:Vesela, verde câmpie acu-i tristă, vestezită...

Vasile Alecsandri – Sfârșit de toamnă triplu:

...răzbătea o chemare nedeslușită, moale, stânsă.Mihail Sadoveanu – În pădurea Petrișorului

Când se referă la culoare, epitetul se numește epitet cromatic:Lacul codrilor albastruNuferi galbeni îl încarcă...

Mihai Eminescu – LaculEpitetul se poate combina și cu alte figuri de stil, fiind:

epitet personificator :Lângă lacul care-n tremur somnoros și lin se bate,Vezi o masă mare-ntinsă cu făclii prea luminate.

Mihai Eminescu – Călin (file din poveste) epitet metaforic:

În vremile bătrâne, cândva, nu se știe când, acest fel de pereți se aflau cu partea de din sus privind tocmai spre cer...

Ioan Slavici – Popa Tanda epitet hiperbolic:

Gigantică poart-o cupolă pe frunte...George Coșbuc – Pașa Hassan

HIPERBOLAHiperbola este figura de stil care constă într-o exagerare, prin mărirea sau micșorarea

obiectului.



Hiperbola se întâlnește în vorbirea curentă pentru a comunica expresiv o anumită situație: i s-a făcut inima cât un purice, arde de nerăbdare, plouă cu găleata. Este folosită mult și în folclor, pentru că în felul acesta se creează o imagine impresionantă despre personajele sau despre situațiile prezentate. De exemplu, în balada Toma Alimoș, Manea vine ca vântul și ca gândul.

ANTITEZAAntiteza este figura de stil care constă în punerea în opoziție a două cuvinte, idei, imagini,

personaje, situații menite să se reliefeze reciproc.Antiteza poate să apară:

la nivelul enunțului:Nu știe de-i vis, ori aieve-i... George Coșbuc – Pașa Hassan

la nivelul întregii opere: în balada cultă Pașa Hassan se opun cele două armate și cele două personaje principale, Mihai Viteazul și Pașa Hassan.

METAFORAMetafora este figura de stil prin care se trece de la semnificația obișnuită a unui cuvânt sau a

unei expresii la o altă semnificație, trecerea făcându-se pe baza unei comparații subînțelese.În Călin (file din poveste) de Mihai Eminescu, apare în versul În cuibar rotind de ape peste care

luna zace metafora cuibarului de ape. Mecanismul de producere a acestei figuri de stil presupune întâi o comparație între termenii vârtej și cuibar. Cele două cuvinte au trăsături de sens comune care se intersectează. Pe baza acestora al doilea termen, cuibar, este folosit în locul primului, care se elimină. Schematic, se ajunge la metaforă astfel:

elemente comune: rotund, adânc, conic

INVERSIUNEAInversiunea este figura de stil prin care se schimbă ordinea obișnuită a cuvintelor într-o

propoziție, cu intenția de a obține efecte poetice.Exemple:

Priveam fără de țintă-n susÎntr-o sălbatică splendoare


cuibar

vârtej

cuibar de ape


George Coșbuc – Vara

ALEGORIAAlegoria este procedeul artistic constând într-o suită de figuri de stil strâns legate între ele,

coerente, prin care se concretizează o noțiune abstractă.Exemplu:

Alegoria moarte – nuntă din balada populară Miorița se realizează printr-o succesiune de metafore, personificări, epitete, enumerații.

OXIMORONULOximoronul este figura de stil care constă în asocierea neașteptată, cu efecte expresive

surprinzătoare,a doi termeni contradictorii sau chiar cu semnificații opuse.Exemplu:

Așa-s de negri ochii tăi, / lumina mea.Lucian Blaga – Izvorul Nopții

INVOCAȚIA RETORICĂInvocația retorică este o figură de stil care constă într-o formulă de adresare către o persoană

absentă sau imaginară, de la care nu se așteaptă răspuns. Este situată, de obicei, la începutul operei și este realizată prin substantive în vocativ.Exemplu:

Frumoaso, / ți-smochii așa de negri...Lucian Blaga – Izvorul nopții

EXCLAMAȚIA RETORICĂExclamația retorică este o figură de stil care exprimă gânduri și sentimente variate (surpriza,

mânia, bucuria, adimirația, îndemnul, dorința, speranța, mândria, regretul etc.).Exemplu:

Aoleo! ce foc de dor! (Frunză verde magheran...)


fisa genul liric

Documents