Curs 1 - FIP

Examen:

50 % din nota finală

Teste grilă (un număr ce va fi anunţat ulterior)

Tematica: cea specificata la curs şi în cadrul seminariilor

Pentru a se ţine cont de nota de la seminar, trebuie ca la examenul scris să se obţină cel puţin nota 5

Profesorul “pică” studenţii care nu au obţinut o notă finală de 5!!!

Bibliografie:

Roman Costantin, Gestiunea financiară a instituţiilor publice, Vol I şi II, Ed. Economică

Ţâţu Lucian, Introducere în gestiunea financiară a instituţiilor publice, Ed. ASE

Ţâţu Lucian şi colectiv, Finanţe locale şi instituţii publice, Ed ANER

Legea finanţelor publice, nr. 500/2002

...bibliografie suplimentară în funcţie de temele prezentate şi dezbaterile din cadrul cursului şi seminarului

Cuprins:

1. Noţiuni generale despre instituţiile publice.

2. Fundamentarea bugetului de venituri şi cheltuieli.

3. Selectarea proiectelor de investiţii publice.

4. Finanţarea instituţiilor publice.

5. Execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli şi încheierea execuţiei.

6. Proceduri utilizate în achiziţiile publice.

7. Controlul financiar la instituţiile publice.

8. Auditul instituţiilor publice.

9. Aspecte privind contabilitatea instituţiilor publice.

Curs 2 – FIP

Noţiuni generale privind instituţiile publice

Definiţie (legea nr.500/2003 privind finanţele publice)

denumire generică ce include Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanţare a acestora.

Criterii de clasificare a instituţiilor publice :

Nivelul administrativ:

Instituţii publice la nivel central (Parlamentul, Preşedinţia, Guvernul, ministerele etc.)

Instituţii publice la nivel local (consilii judeţene, consilii locale, primării etc.)

Domeniul în care îşi manifestă autoritatea :

Instituţii publice care acţionează în domeniul legislativ (Parlament, consilii judeţene, consilii locale)

Instituţii publice care acţionează în domeniul executiv (Guvernul, ministerele, Banca Naţională a României, primării, prefecturi)

Instituţii publice care acţionează în domeniul judecătoresc (Curtea Supremă de Justiţie, Consilul Superior al Magistraturii, instanţe judecătoreşti, trubunale etc.)

Obiectul activităţii :

Instituţii administrative (ministere, prefecturi, primării)

Instituţii de specialitate (învăţământ, sănătătate, asistenţă socială, justiţie, apărare naţională, ordine publică, economie etc.)

Caracteristici:

Furnizarea bunurilor publice

Satisfacerea nevoilor colective

Curs 2 – FIP

Sectorul public: ansamblul întreprinderilor publice şi al administraţiilor publice (F.M.I.)

Administraţia guvernamentalăAdministraţia centrală

autoritatea politică a administraţiei centrale se manifestă asupra întregului teritoriu al unei ţări;administraţia centrală percepe impozite de la toţi rezidenţii şi/sau nerezidenţii unei ţări,

participanţi la desfăşurarea activităţii economice pe teritoriul ţării respective;administraţia centrală furnizează servicii publice (apărare naţională etc.) pentru satisfacerea

nevoilor colective.

Administraţia regionalăautoritate legislativă, juridică, executivă se manifestă asupra întregii regiuni, dar nu şi asupra

celorlalte state;de obicei, administraţiile regionale au puterea de a percepe impozite şi taxe de la persoane

fizice sau juridice ce îşi desfăşoară activitatea în respectiva regiune;pentru ca o enitate să fie considerată administraţie publică trebui să deţină propriile active, să

colecteze fonduri şi să poată cheltui sau aloca cel puţin o parte din veniturile obţiunte ca urmare a perceperii impozitelor conform politicii pe care o promovează;

administraţiile regionale pot beneficia de transferuri de la administraţia centrală;dacă administraţia regională depinde în totalitate de veniturile administraţiei publice pe care le

foloseşte conform deciziilor acesteia din urmă, atunci respectiva administraţie este considerată agenţie a administraţiei centrale.

Administraţiile localeadministraţiile locale pot avea sau nu puterea de a percepe impozite şi taxe;obiectivele administraţiilor locale sunt mai restrânse în comparaţie cu cele ale administraţiilor

centrale sau regionale;sunt dependente, într-o măsură mai mare, de transferurile primite de la nivelurile superioare ale

administraţiei publice;

Curs 2 – FIPpentru a fi considerate unitate instituţională trebuie să deţină active, să colecteze fonduri şi să

aibă posibilitatea de a utiliza fondurile respective cu un anumit grad de discreţionarism;

administraţiile locale furnizează o gamă variată de servicii publice, unele dintre acestea fiind finanţate de la nivelele superioare ale administraţiei publice;

SECTOR PUBLIC

ADMINISTRAŢIA GUVERNAMENTALĂ

ADMINISTRAŢIA CENTRALĂ

ADMINISTRAŢIA REGIONALĂ

ADMINISTRAŢIA LOCALĂ

ÎNTREPRINDERILE PUBLICE

ORGANIZAŢIILE PUBLICE FINANCIARE

ORGANIZAŢIILE CU CARACTER MONETAR INCLUSIV BANCA CENTRALĂ

ORGANIZAŢIILE FINANCIARE NON-MONETARE

ORGANIZAŢIILE PUBLICE NON-FINANCIARE

printre serviciile furnizate de către administraţiile locale se numără cele de asistenţă sanitară (spitale), cele educaţionale (şcoli), cele culturale (teatre, biblioteci, galerii de artă, muzee, parcuri etc.).

Finanţarea instituţiilor publice (legea nr.500/2003)

a) integral din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz (ministerele, Academia Română, Institutul Naţional de Statistică etc.);

b) din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

c) integral, din veniturile proprii (CNVM; ANL etc.).

Instituţiile publice finanţate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz, varsă integral veniturile realizate la bugetul din care sunt finanţate.

Concepte:

credit bugetar - suma aprobata prin buget, reprezentând limita maxima pâna la care se pot ordonanta si efectua plati în cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate în cursul exercitiului bugetar si/sau din exercitii anterioare pentru actiuni multianuale, respectiv se pot angaja, ordonanta si efectua plati din buget pentru celelalte actiuni;

deschidere de credite bugetare - aprobare comunicata ordonatorului principal de credite de catre Ministerul Finantelor Publice prin trezoreria statului, în limita careia se pot efectua repartizari de credite bugetare si plati

Ordonatorii principali de credite sunt miniştrii, conducătorii celorlaltor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi conducătorii instituţiilor publice autonome.Conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de

credite sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz.

Rolul ordonatorilor de credite : Ordonatorii principali de credite (ex. Ministerele, Consiliul Concurenţei etc.) repartizează

creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

Ordonatorii secundari (ex. ANAF) de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terţiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

Ordonatorii terţiari de credite (ex.direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili) utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate şi în condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale.

Responsabilităţile ordonatorilor de crediteOrdonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita

prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale.Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de:

angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate şi aprobate;

Curs 2 – FIPrealizarea veniturilor;angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc;organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor

financiare asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi execuţiei bugetare;

organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a programului de lucrări de investiţii publice;

organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora;organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului, conform prevederilor legale.

Curs 3 – FIPElaborarea bugetelor de venituri şi cheltuieli

Buget - document prin care sunt prevazute si aprobate în fiecare an veniturile si cheltuielile sau, dupa caz, numai cheltuielile, în functie de sistemul de finantare a institutiilor publice . (legea nr.500/2002) Instituţii publice finanţate integral de la bugetul public

Bugetul instituţiilor publice finanţate integral de la buget are doar parte de cheltuieli deoarece aceste instituţii nu încasează venituri

Eventualele venituri realizate de aceste instituţii(inclusiv donaţiile şi sponsorizările) se virează la bugetul de la care se finanţează instituţia. Dacă este cazul, cu sumele virate la buget se pot majora cheltuielile. (legea nr.500/2002 )

Instituţiile publice subvenţionate (legea nr.500/2002)

Aceste instituţii au venituri proprii (chirii, organizarea de manifestări culturale şi sportive, concursuri artistice, publicaţii, prestaţii editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activităţi proprii sau anexe, prestări de servicii şi altele asemenea ) insuficiente pentru asigurarea finanţării, în consecinţă primesc în completare subvenţii

Subvenţiile neutilizate la sfârşitul anului se restituie instituţiei publice care a acordat subvenţia (ordonatorului superior de credite)

Instituţii publice finanţate integral din venituri proprii

Bugetele de venituri şi cheltuieli pentru activităţile finanţate integral din venituri proprii se întocmesc o dată cu bugetul instituţiei publice de care aparţin şi se aprobă o dată cu bugetul acesteia.

Veniturile şi cheltuielile activităţilor finanţate integral din venituri proprii se grupează pe baza clasificaţiei bugetare aprobate de Ministerul Finanţelor Publice.

În situaţia nerealizării veniturilor prevăzute în bugetele activităţilor finanţate integral din venituri proprii cheltuielile vor fi efectuate în limita veniturilor realizate.

Excedentele anuale rezultate din execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli ale activităţilor finanţate integral din venituri proprii se reportează în anul următor.

Metode de dimensionare a cheltuielilor şi veniturilor bugetare

Metode clasice

Metode moderne

Curs 3 – FIP

Metode clasice:

metoda automată: pentru previzionarea veniturilor şi a cheltuielilor pentru anul următor (t+1) se iau drept bază veniturile şi cheltuielile aferente anului (t-1) al cărui exerciţiu s-a încheiat;

metoda majorării (diminuării): se iau în considerare rezultatele exerciţiilor bugetare aferente a cinci sau mai mulţi ani premergători celui pentru care se realizează previziunea, pe baza cărora se calculează ritmuri medii de modificare a veniturilor şi a cheltuielilor bugetare;

metoda evaluării directe: presupune efectuarea unor calcule pentru fiecare sursă de venit şi

pentru fiecare categorie de cheltuieli în strânsă corelaţie cu evoluţia PIB.

Proiectele bugetelor se elaborează pe baza (legea nr.500/2002):prognozelor indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul bugetar pentru care se

elaborează proiectul de buget, precum şi pentru următorii 3 ani; politicilor fiscale şi bugetare;prevederilor memorandumurilor de finanţare, ale memorandumurilor de înţelegere sau ale

altor acorduri internaţionale cu organisme şi instituţii financiare internaţionale, semnate şi/sau ratificate;

politicilor şi strategiilor sectoriale, a priorităţilor stabilite în formularea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite;

propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;programelor întocmite de către ordonatorii principali de credite în scopul finanţării unor

acţiuni sau ansamblu de acţiuni, cărora le sunt asociate obiective precise şi indicatori de rezultate şi de eficienţă; programele sunt însoţite de estimarea anuală a performanţelor fiecărui program, care trebuie să precizeze: acţiunile, costurile asociate, obiectivele urmărite, rezultatele obţinute şi estimate pentru anii următori, măsurate prin indicatori precişi, a căror alegere este justificată;

propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum şi de transferuri consolidabile pentru autorităţile administraţiei publice locale;

posibilităţilor de finanţare a deficitului bugetar.

Metode modernePlanned Programmed Budgeting System: metodă de dimensionare a cheltuielilor aplicată

iniţial în domeniul militar şi extinsă apoi la nivelul bugetului federal al S.U.A., bazată pe criteriul cost-eficacitate carei presupune identificarea obiectivelor pe termen lung, cuantificarea costurilor şi avantajelor diferitelor programe ce pot fi finanţate de la buget şi stabilirea unui clasament al acestora în funcţie de indicatorii de eficacitate;

Management by objectives: metodă utilizată iniţial de mari companii private (General Motors), adoptată apoi de ministerele federale care presupune identificarea finalităţilor, a ţintelor pentru fiecare domeniu de activitate în parte; spre deosebire de PPBS, în cazul metodei MBO, decidentul şi utilizatorul sunt diferiţi, identificarea opţiunilor realizându-se pe orizontală;

Zero Base Budgeting: metodă de programare bugetară practicată în S.U.A. din 1980 care constă în alegerea acelei combinaţii de programe care minimizează costurile determinate de realizarea unui anumit obiectiv, Parlamentul reexaminând bugetul, în mod sistematic, la intervale regulate de timp, ca şi cum s-ar porni de la zero, la fiecare 5 ani rediscutându-se şi reevaluându-se fiecare acţiune şi autorizaţie de program; folosirea metodei ZBB se bazează pe identificarea valorii prezente a programelor alternative şi ierarhizarea acestora în raport de criteriul beneficiului net şi al raportului avantaj-cost.

Curs 3 – FIP

Unele activităţi nu pot fi derulate în cadrul unui singur an bugetar. În consecinţă, se impune alocarea de resurse pe parcursul mai multor ani, în caz contrar cheltuielile realizate în prima parte nu vor putea genera rezultatele scontate

Cheltuieli cu programele multianuale (program - o acţiune sau un ansamblu coerent de acţiuni ce se referă la acelaşi ordonator principal de credite, proiectate pentru a realiza un obiectiv sau un set de obiective definite şi pentru care sunt stabiliţi indicatori de program care să evalueze rezultatele ce vor fi obţinute, în limitele de finanţare aprobate)

Cheltuieli cu investiţiile

Curs 4 – FIP

Evaluarea proiectelor de investiţii adoptate de instituţiile publice

Rentabilitate economică

Rentabilitate socială (bunăstare socială)

Maximizarea averii pe baza reducerii impozitelor şi a taxelor

Factorii care influenţează selectarea proiectelor de investiţii:

-factori politici

-factori juridici

-factori economici

-factori financiari

-factori sociali

-factori comerciali

-factori tehnici

-factori instituţionali

-factori de mediu

Cheltuielile pentru investiţiile publice şi alte cheltuieli de investiţii finanţate din fonduri publice se cuprind în proiectele de buget, în baza programelor de investiţii publice, care se prezintă ca anexă la bugetul fiecărui ordonator principal de credite. (legea nr.500/2002)

În programele de investiţii se nominalizează obiectivele de investiţii grupate pe: - investiţii în continuare

- investiţii noi- alte cheltuieli de investiţii (achiziţii de imobile, dotări independente, cheltuieli pentru elaborarea studiilor de prefezabilitate, a studiilor de fezabilitate şi a altor studii aferente obiectivelor de investiţii, etc. ) (legea nr.500/2002)

Ordonatorii principali de credite vor prezenta anual programul de investiţii publice, pe clasificaţia funcţională.

Ordonatorii principali de credite vor transmite pentru fiecare obiectiv de investiţii inclus în programul de investiţii informaţii financiare şi nefinanciare.

Informaţiile financiare vor include:a) valoarea totală a proiectului;b) creditele de angajament;c) creditele bugetare;d) graficul de finanţare, pe surse şi ani, corelat cu graficul de execuţie;e) analiza cost-beneficiu, care va fi realizată şi în cazul obiectivelor în derulare;f) costurile de funcţionare şi de întreţinere după punerea în funcţiune.

Curs 4 – FIPInformaţiile nefinanciare vor include:

a) strategia în domeniul investiţiilor, care va cuprinde în mod obligatoriu priorităţile investiţionale şi legătura dintre diferite proiecte, criteriile de analiză care determină introducerea în programul de investiţii a obiectivelor noi în detrimentul celor în derulare;

b) descrierea proiectului;c) stadiul fizic al obiectivelor.

Curs 4 – FIP

Caracteristici ale proiectelor de investiţii în sectorul public:

-nu vor avea ca scop principal câştigul de venituri

Aspecte principale :

-rezonabilitatea - dacă este logic

-fezabilitatea - dacă va merge

Valoarea actuală netă (VAN)

Curs 4 – FIP

I0: investiţia iniţială

CFDt: cash-flow disponibilla momentul t

VRt: valoarea reziduală la momentul t

k: rată de actualizare

134164210234230227211175158123

Cazuri de furt şi tâlhărie la 10000 de locuitori

754078757610622111192610402910170595795832476914360883Număr total deţinuţi

5.43.74.23.34.44.44.63.62.72.7Cheltuieli publice pentru ordine publică (% P.I.B.)

Indicator

2000199919981997199619951994199319921991Anul

Curs 5 – FIP

Planul investiţiilor de capital (PIC)

PIC – listă de proiecte (investiţii de capital) pe care o municipalitate doreşte să le implementeze pe o perioadă de mai mulţi ani.

Cuprinde previzionări realiste ale costurilor proiectului şi ale surselor planificate de finanţare.

PIC ≠ Bugetul de investiţii Bugetul de investiţii reprezintă primul an din planul de investiţii de capital.

Trebuie să fie adoptat în conformitate cu bugetul operaţional al administraţiei publice şi asigură cadrul legal necesar pentru derularea proiectelor.

Proiectele şi sursele de finanţare din PIC pentru ceilalţi ani, cu excepţia primului, nu sunt autorizate până când nu este aprobat bugetul anual pentru fiecare dintre aceşti ani.

Exemplu (I):

Tipul lucrării: iluminat stradal

Investiţie: înlocuirea stâlpilor sau becurilor cu modele noi

Operare şi întreţinere: înlocuiri sau reparaţii la stâlpii existenţi

Exemplu (II):

Tipul lucrării: circulaţie

Curs 5 – FIP

Investiţie: echipamente de semnalizare noi, alte lucrări care îmbunătăţesc siguranţa saz capacitatea sistemului

Operare şi întreţinere: reparaţii sau înlocuiri de echpamente pentru întreţinerea funcţionării sistemului; marcarea şi delimitarea benzilor de circulaţie.

De ce este necesară elaborarea unui PIC?

Permite o analiză a perspectivelor de dezvoltare pe termen scurt, mediu şi lung

Permite stablirea unui set de obiective care pot fi atinse

Permite dimensionarea adecvată a proiectelor şi planificarea acestora în timp

Permite alocarea anumitor surse de finanţare proiectelor de investiţii

Etape ale elaborării PIC:

Iniţierea procesului planificării investiţiilor de capital

Identificarea proiectelor potenţiale

Identificarea surselor de finanţare a investiţiilor

Clasificarea şi prioritizarea proiectelor

Monitorizarea derulării proiectelor

Iniţierea:

Pregătirea calendarului PIC, formularele şi instrucţiunileCrearea oportunităţilor de implicare a cetăţenilorStabilirea tipurilor de proiecte care trebuie incluse în PICDeterminarea perioadei de derualare a PICElaborarea unui calendar cu evenimente cheie şi termeni limităEvaluarea opţiunilor de finanţare privitoare la proiectele predateGestionarea procesului de prioritizareMonitorizarea implementării proiectuluiElaborarea metodelor de culegere a opiniilor cetăţenilor privind procesul de realizare a

investiţiilor publice

Identificarea:

Evaluarea infrastructurii existente

Evaluarea cererii de servici viitoare

Evaluarea altor necesităţi de investiţii

Revizuirea proiectelor aprobate anterior

Curs 5 – FIP

Sursele de finanţare:

Veniturile bugetelor locale

Împrumuturi contractate de administraţiile publice locale

Taxe plătite de utilizatori pentru serviciile furnizate

Fonduri nerambursabile

Clasificare şi prioritizare:

Alcătuirea fişei propunerilor de proiect

Clasificare şi prioritizare:

Alegerea iniţială a proiectelor

- Consolidarea propunerilor repetitive sau inutile

- Separarea proiectelor care sunt nepractice sau

nedorite

- Alegerea proiectelor care ar putea fi implementate

mai eficient de către alte agenţii, organizaţii sau

autorităţi locale

Selecţia în funcţie de conflict, complementaritate

Fişa propunerilor de proiect:Data:Fişa nr.:A.Denumirea proiectuluiB.Scurtă descriere a proiectului propusC.LocalizareD.Obiectiv(e)E.Beneficiari propuşiF.Cost estimatG.Sursa propusă de finanţareH.Iniţiator sau departament responsabilI.Informaţii de contact

sau compatibilitate: în acest sens, se poate utiliza

matricea Conflict-Compatibilitate-Complementaritate

(CCC)

Exemplu (I):

conflict

Curs 5 – FIP

Exemplu (II):

complementaritate

Exemplu (II):

Compatibilitate: 2 proiecte sunt compatibile atunci când nu intre în conflict unul cu celălalt sau când nu se completează unul pe celălalt

X

1.

2.Depozitarea utilajelor grele pe acelaşi teren viran

X1.Amenajarea unui parc pe locul unui teren viran

2.Proiecte propuse

O

1.

2.Refacerea sistemului de semnalizare

O1.Reabilitarea autostrăzii

2.Proiecte propuse

Soluţie:

Proiectele care intră în conflict cu mai multe proiecte trebuie eliminate de pe lista iniţială

Proiectele care intră în conflict cu anumite proiecte, dar sunt compatibile sau complementare cualtele, pot fi reproiectate pentru a rezolva conflictul/conflictele

Clasificare şi prioritizare:

Stabilirea priorităţii proiectelor: pe baza consideraţiilor de ordin social şi politic, ca şi criterii ale procesului de evaluare a proiectelor

Exemplu:

A. Asigurarea sănătăţii şi a siguranţei publice

B. Asigurarea dezvoltării economice locale

C. Îmbunătăţire echităţii sociale

Curs 5 – FIP

Se acordă:

-1, dacă proiectul are o contribuţie negativă asupra proiectului

0, dacă proiectul nu contribuie la atingerea obiectivului

1, dacă proiectul contribuie într-o oarecare măsură

2, dacă proiectul contribuie în mod semnificativ

3, dacă proiectul este esenţial în atingerea obiectivului respectiv

3

0

2

Scor total

I3003

III-1-122

II0-131

Prioritate CBAProiecte propuse/Obiective stabilite

Monitorizare:

Raportarea lunară a stadiului de realizare a proiectului de investiţii, precum şi reînnoirea anuală a PIC

Curs 6 – FIP

Finanţarea investiţiilor publice

Fondurile Uniunii Europene

Împrumutul obligatar

Curs 6 – FIP

I.Obiective ale investiţiilor publice

II.Surse de finanţare a proiectelor de investiţii publice

Surse proprii (impozite, taxe, contribuţii, donaţii şi sponsorizări, fonduri externe nerambursabile, grant-uri; subvenţii primite de la bugetul de stat şi de la alte bugete: subvenţii de la bugetul de stat pentru retehnologizarea centralelor termice şi electrice de termoficare, aeroporturi de interes local, planuri şi regulemente de urbanism, finanţarea programului de pietruire a drumurilor comunale şi alimentare cu apă a satelor etc. (lege buget de stat 2006) Surse împrumutate (contractare de împrumuturi, emisiune de titluri financiare: obligaţiuni municipale)

Curs 6 – FIPII.Surse de finanţare a proiectelor de investiţii publice

Avantajele utilizării resurselor proprii:

-economii la costurile cu dobânda: potenţialele economii pot fi alocate în scopul finanţării a noi obiective; autorităţile publice nu pot spori nivelul fiscalităţii în vederea acoperirii cheltuielilor cu dobânzile;

-asigurarea flexibilităţii financiare: neexistând obligaţii pe termen lung, autorităţile publice vor dispune de un grad ridicat de flexibilitate în ceea ce priveşte angajarea veniturilor în vederea finanţării altor categorii de cheltuieli;

-posibilitate ridicată de contractare a creditelor: finanţarea din resursele proprii astăzi oferă autorităţilor publice posibilitatea autorităţilor publice de a obţine un împrumut mâine.

Dezavantajele utilizării resurselor proprii:

-fonduri insuficiente pentru necesarul de capital (număr prea mare de proiecte, proiecte de mare amploare şi costisitoare);

-lipsa echităţii finanţării publice dintre generaţii (discutabil);

-repartizarea inegală a cheltuielilor de capital: costurile iniţiale asociate investiţiilor publice sunt foarte mari, în comparaţie cu veniturile care au o repartizare aproximativ egală de la un an la altul.

Avantajele utilizării resurselor împrumutate:

-permite autorităţilor publice demararea rapidă a proiectelor de investiţii: (Discuţii pe marginea avantajelor împrumuturilor contractate de la instituţii de credit vs.împrumut obligatar);

-asigură o mai mare echitate între generaţii;

-egalizează, în timp, costurile investiţiei.

III.Finanţarea din fonduri ale UE

Fonduri structurale

Fonduri de coeziune

Parte semnificativã a fondurilor alocate pentru dezvoltare economicã

În perioada financiarã 2007-2013 aceste fonduri vor finanţa:

proiecte de infrastructurã de mediu

Transport

resurse umane

Turism

egalitate de şanse

IT

Totalul fondurilor europene alocate României pentru perioada 2007-2013 este de peste 30 miliarde de euro

19,667 miliarde reprezintã fondurile structurale si de coeziune

Restul reprezită alocãri financiare pentru dezvoltarea sectorului agricol si a

Curs 6 – FIP

economiei rurale.

Fondurile structurale si de coeziune: Principiul care stã la baza unei implementãri cu succes a

acestei politici este parteneriatul dintre toti actorii implicati: administratiile nationale, regionale si locale, societatea civilã, mediul de afaceri, unitãti de cercetare si dezvoltare, etc. Pentru perioada 2007-2013 o treime din bugetul UE (aproximativ 840 miliarde euro) va fi alocat politicii de coeziune care va fi finantatã prin trei instrumente financiare:

- Fondul European de Dezvoltare Regionalã (FEDR) - destinat reducerii dezechilibrelor între diferitele regiuni ale UE. Este cel mai important fond structural în termeni de resurse, acordând ajutoare financiare zonelor defavorizate, fiind astfel un important instrument de corectie a dezechilibrelor regionale. FEDR va sustine prioritãtile Comunitãtii, în special întãrirea competitivitãtii si inovãrii, crearea de locuri de muncã pe termen lung si asigurarea dezvoltãrii durabile.

Principiile alocãrii acestui fond sunt: concentrarea pe obiective si regiuni (pentru maximizarea efectelor), parteneriatul între Comisia Europeanã, statele membre UE si autoritãtile locale si

regionale (pentru planificarea si punerea în practicã a interventiei structurale), programarea interventiei si aditionalitatea contributiei comunitare (care nu trebuie sã

se substituie celei nationale). - Fondul Social European (FSE) - principalul instrument al politicii sociale a Uniunii

Europene. Se acordã sustinere financiarã actiunilor de formare si reconversie profesionalã ca si celor vizând crearea de noi locuri de muncã.

- Fondul de Coeziune (FC) –trebuie sa contribuie la întãrirea coeziunii economice si sociale a Comunitãtii, în vederea promovãrii unei dezvoltãri durabile. Obiectivele politicii de coeziune pentru 2007-2013 sunt:Convergentã (80% din buget) - regiunile din Statele Membre care primesc finantare

sub acest obiectiv sunt cele care au un Produs Intern Brut(PIB)/capita < 75% din media comunitarã

Competitivitate regionalã si ocuparea fortei de muncã (15% din buget) Cooperare teritorialã europeanã (5% din buget)

Principalele domenii de finantare prin Fondul Social European (FSE):Accesul la angajare şi incluziune sustenabilă pe piaţa muncii a persoanelor inactive,

prevenirea şomajului, în special a celui pe termen lung şi în rândul tinerilor, încurajarea îmbătrânirii active şi prelungirea duratei de activitate.

Incluziunea sociala a categoriilor dezavantajate în vederea integrării durabile a acestora pe piaţa muncii şi combaterea tuturor formelor de discriminare pe piaţa muncii.

Reforme ale sistemelor de educaţie şi training pentru dezvoltarea angajării. Crearea de reţele informative între instituţiile de învăţământ superior, centre de cercetare-

dezvoltare şi întreprinderi. Efectuarea de reforme în domeniul angajării şi incluziunii, în special prin promovarea start-

up-urilor şi implementarea parteneriatelor şi a iniţiativelor prin crearea de reţele între principalii actori implicaţi cum sunt partenerii sociali, ONG-uri la nivel naţional, regional şi transnaţional.

Întărirea capacităţii instituţionale şi eficienţei administraţiilor publice şi a serviciilor publice la nivel naţional, regional şi local şi acolo unde este cazul, a partenerilor sociali şi a ONG-urilor pentru promovarea bunei guvernări şi a unei mai bune reglementări.

Conditii pentru a beneficia de fonduri structurale (autoritate publică locală iniţiind un proiect de investiţii privind reabilitarea şi modernizarea infrastructurii judeţene şi locale de drumuri)

Autoritatile sustin ca poate fi beneficiar eligibil cine indeplineste criteriile stabilite in ProgramulComplement pentru fiecare domeniu major de interventie (Programele Complement trebuie prezentate pe paginile de internet ale ministerelor in care se afla Autoritatile de Management). De asemenea, eligibili sunt si cei care respecta

Curs 6 – FIP eventuale cerinte specifice stabilite de Autoritatea de Management la momentul

lansarii „cererii de proiecte"sau in Ghidul Solicitantului In acelasi timp solicitantul trebuie sa aiba o forma de organizare conforma legislatiei romane si sa fie inregistrat in Romania.

Cum este proiectul eligibil?- este dezvoltat si implementat pe teritoriul Romaniei;- se regaseste pe lista operatiunilor eligibile prezentate in Programul Complement,

pentru fiecare domeniu major de interventie;- se adreseaza unei zone sau grup tinta (daca este cazul), asa cum este prezentat in

Programul Complement sau in Ghidul Solicitantului;- durata si valoarea finantarii solicitate se incadreaza in limitele stabilite in „cererea

de proiecte";- respecta politicile si normele comunitare si nationale in ce priveste ajutorul de stat,

achizitiile publice, respectiv egalitatea de sanse, dezvoltare durabila.Ce cofinantare trebuie pentru un proiect realizat cu fonduri structurale?

Din costul total al proiectului, beneficiarul trebuie sa acopere cheltuielile neeligibile, precum si cofinantarea. Cofinantarea poate fi reprezentata si de contributia in natura a beneficiarului, asa cum este prezentata in Manualul privind eligibilitatea cheltuielilor si in Ghidul Solicitantului. De asemenea, cheltuielile eligibile pentru fiecare proiect in parte vor fi stabilite de catre Autoritatile de Management in conformitate cu regulile nationale de eligibilitate. Astfel, in momentul lansarii unei „cereri de proiecte", Autoritatea de Management va face cunoscuta si lista cu cheltuielile eligibile pentru acele proiecte.

Ce hartii sunt necesare pentru depunerea unui proiect?* Analiza economico-financiar a;* Analiza de risc; * Studiul de fezabilitate; *

Proiectul tehnic, acolo unde este cazul; * Autorizatia de constructie; * Aviz de mediu; * Evaluarea strategica de mediu; * Documente de confirmare a cofinantarii; * Detalii privind contributia in natura; * Titlul de proprietate/ Act de concesiune; * Documente contabile ale firmei; * Cazierul fiscal al persoanei autorizate sa depuna cererea de finantare si al persoanei responsabile de proiect; * Adeverinta ca solicitantul nu are datorii la bugetul de stat (obtinuta de la Administratia Financiara)

Cum se obtine finantarea?Pasul 1: Beneficiarii eligibili completeaza cererea de finantare si anexele solicitate de

Autoritatea de Management. Exista un model unic de cerere de finantare pentru toate cele trei instrumente structurale, cu anexe diferentiate pe fiecare fond in parte.

Pasul 2: Cererea de finantare este transmisa Organismului Intermediar / Autoritatii de Management.

Pasul 3: Se verifica conformitatea administrativa a cererii de finantare, in conformitate cu procedurile interne ale fiecarei AM.

Pasul 4: Dupa verificarea conformitatii administrative urmeaza verificarea eligibilitatii proiectului. Criteriile de eligibilitate a proiectelor sunt prezentate in Programul Complement si trebuie aprobate de catre Comitetul de Monitorizare.

Pasul 5: Evaluarea tehnica si financiara a proiectului.Pasul 6: Selectarea proiectului conform criteriilor aprobate de Comitetul de

Monitorizare.Pasul 7: Aprobarea proiectului si semnarea contractului de finantare

Curs 6 – FIPIV. Surse de finanţare a obiectivelor de investiţii de interes local-surse împrumutate

Împrumuturile: obligaţiile generate de contractele de pe piaţa financiară internă şi/sau internaţională prin care statul obţine fonduri de la o persoană fizică sau juridică creditoare şi se angajează să le ramburseze împreună cu dobânda şi cu alte costuri, într-o perioadă specificată.

Legea datoriei publice nr.313/2004: autorităţile administraţiei publice locale pot contracta sau garanta împrumuturi interne şi/sau externe pe termen scurt, mediu sau lung pentru realizarea de investiţii publice sa interes local, precum şi pentru refinanţarea datoriei publice locale, numai cu avizul Comisiei de Autorizare a Împrumuturilor Locale.

Legea datoriei publice nr.313/2004: împrumuturile contractate sau garantate de autorităţile publice locale fac parte din datoria publică a României, dar nu reprezintă obligaţii ale Guvernului, iar plata serviciului datoriei publice aferentă acestor împrumuturi se face exclusiv din bugetele locale şi din împrumuturi pentru refinanţarea datoriei publice locale.

IV. Contractarea împrumuturilor de către autorităţile publice locale

OU nr.45 /2003 privind finanţele publice locale Aprobarea:

-contractarea/garantarea de împrumuturi interne/externe pe termen scurt, mediu sau lung

-Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti cu votul a cel puţin 2/3 din numărul membrilor care îl compun pot hotărâ contractarea de împrumuturi

-pot aproba angajarea de împrumuturi interne fără garanţia statului, dar cu informarea în prealabil a Ministerului Finanţelor Publice

Împrumuturile externe pot fi contractate direct, numai cu avizul prealabil al comisiei de autorizare a acestor împrumuturi

Instrumentele datoriei publice locale:-titluri de valorare (bonuri de tezaur, certificate de trezorerie, obligaţiuni emise de

stat)-împrumuturi de la societăţile comerciale bancare sau de la alte instituţii de credit

Emiterea şi lansarea titlurilor de valoare : -direct de către autorităţile administraţiei publice locale-prin interrmediul unor agenţii ori alte instituţii specializate

Condiţii pentru contractarea împrumuturilor :

-contractarea împrumuturilor de către unităţile administrativ-teritoriale, precum şi cele contractate de către agenţii economici şi serviciile publice aflate în subordinea acestora se poate face pe baza veniturilor proprii (venituri proprii formate din impozite şi taxe, contribuţii, alte vărsăminte, alte venituri şi cote defalcate din impozitul pe venit)

-interdicţia în cazul în care totalul datoriilor anuale (ratele scadente la împrumuturile contractate şi/sau garantate, dobânzile şi comisioanele aferente acestora, inclusiv cele ale împrumutului care urmează să fie contractat/garantat în anul respectiv) depăşeşte limita de 20% din totalul veniturilor proprii,excepţie făcând cazurile prevăzute prin legi speciale

-constituirea fondului de risc, în afara bugetului local, pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de către autorităţile administraţiei publice locale a

Curs 6 – FIP

împrumuturilor contractate de către agenţii economici şi serviciile publice de subordonare locală

-fondul de risc se constituie din sumele încasate sub formă de dobânzi şi comisioane de la beneficiarii împrumuturilor garantate; dobânzile acordate de unităţile trezoreriei statului la disponibilităţile fondului; dobânzi şi penalităţi de întârziere

V. Obligaţiuni municipale-definire şi caracteristici

Obligaţiunea municipală: obligaţie a unei administraţii locale de a rambursa capitalul împrumutat.

-atrag un grup mai mare de investitori şi de persoane fizice

-sunt investitori pasivi deoarece nu se implică în activităţi de supraveghere a împrumutatului

-obligaţiunile municipale ot fi tranzacţionate pe piaţa de capital

VI. Obligaţiuni municipale-tipologie

Tipologie:

obligaţiuni pentru scopuri generale (activităţi curente): sunt emise de către o autoritate locală care este împuternicită prin lege să perceapă impozite şi taxe, aceasta angajându-se în mod necondiţionat să mobilizeze resursele necesare pentru rambursarea creditului şi lata dobânzii (poat majora nivelul impozitării pentru rambursarea împrumutului). Obligaţiuni încredere deplină şi credit deoarece se bazează pe deplina încredere şi garanţie în autoritatea locală.

obligaţiuni pentru proiecte care generează venituri:veniturile (chirii, tarife, taxe speciale) cu care se garantează sunt generate de proiect (ex.autostrăzi sau şosele unde se percep taxe, stadioane etc.)

obligaţiuni double-barrel: hibrizi între primele două forme. Se oferă garanţia încrederii depline şi credit iare veniturile obţinute din proiect garantează rambursarea creditului.

obligaţiuni care se bazează pe venituri din taxe speciale: sumele obţinute din taxa specială sunt utilizate pentru scopuri publice generale. Rambursarea datoriei nu este condiţionată de capacitatea respectivului proiect de a genra venituri. Obligaţiunile sunt răscumpărate iar dobânda este plătită numai din veniturile derivate din respectiva taxă specială.

obligaţiuni bazate pe venituri din închiriere sau leasing : utilizate penru achiziţionarea de echipamente cu care se poate garanta emisiunea de obşigaţiuni. N cazul neîndeplinirii obligaţiilor, activele pot fi puse la dispoziţia creditorilor şi vândute pentru a limita pierderile acestora.

VII. Obligaţiuni municipale-modalităţi de rambursare

Serviciul datoriei: totalitatea obligaţilor constând în ratele scadente ale împrumutului, plata dobânzilor şi a altor comisioane aferente.

-trebuie să se ţină cont de ritmul de încasare a veniturilor bugetare sau de ritmul de generare a veniturilor de către proiectul finanţat prin obşigaţiunile municipale emise

Curs 6 – FIP

Modalităţi de rambursare a împrumutului obligatar:

Exemplu:

Pentru realizarea unui obiectiv de interes local, primăria oraşului A a lansat un împrumut în valoarea de 150 milioane u.m. Valoarea nominală a titlurilor emise a fost stabilită la 10000 u.m.; rata nominală a dobânzii este de 10%; durata de viaţă a împrumutului 5 ani.

rambursarea prin anuităţi constante

rambursarea prin rate constante

rambursarea la scadenţă

VIII. Obligaţiuni municipale-capacitatea de îndatorareStudiu de caz municipalităţile Predeal şi Mangalia

Gradul de îndatorare (G):

SDP: serviciul datoriei publice

TVC: total venituri curente, inclusiv cotele defalcate din impozitul pe venit

Curs 6 – FIP

IX. Obligaţiunile municipale-Cât ne putem îndatora?

Cât ne putem îndatora?

-nu există experienţă în managementul datoriei publice

-nu există capacitatea tehnică pentru realizarea managementului datoriei publice

-resurse limitate pentru proiectarea investiţiilor de finanţat

-resurse limitate pentru implementarea investiţiei

-resurse limitate pentru exploatarea şi întreţinerea investiţiei

-estimări incerte în ceea ce priveşte evoluţia veniturilor şi a cheltuielilor bugetare viitoare

X.Obligatiuni municipale-rata surplusului operaţional

Rata surplusului operaţional (S):

SOC: surplusul operaţional curent

TVC: total venituri curente