Finalităţile educaţiei

Finalităţile educaţiei/pedagogice

- reprezintă orientările valorice pe care şi le asumă orice activitate pedagogică (educativă/didactică) la nivel de sistem şi de proces.

- orientările valorice asigură realizarea funcţiei de bază, generale a educaţiei (formarea-dezvoltarea permanentă a personalităţii), angajând deciziile de politică a educaţiei, obiectivate în documente oficiale, gen: strategia de dezvoltare a educaţiei (pe o anumită perioadă de timp), legea învăţământului, statutul cadrelor didactice, curriculumul naţional, programa şcolară, etc.

Idealul educaţional -categoria de generalitate maximală ce surprinde paradigma de personalitate, oarecum abstractă, proiectul devenirii umane la un moment dat, într-o societate dată.-- instanţă valorică din care iradiază norme, principii, strategii, scopuri şi obiective determinate, care direcţionează procesul de formare. - 3 dimensiuni: - socială - psihologică- pedagogicăValoarea pedagogică a idealului depinde de echilibrul pe care reuşeşte să-l stabilească între realitate şi posibilitate.

-Idealul şcolii prezente apare explicit în art. 3 şi 4 ale Legii Învăţământului (1995):

-Art.3- Învăţământul urmăreşte realizarea idealului educaţional întemeiat pe tradiţii umaniste, pe valorile democraţiei şi pe aspiraţiile societăţii româneşti şi contribuie la păstrarea identităţii naţionale.

--Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală, armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi creative.

Scopurile educaţionale

-Ipostază a finalităţii educaţiei care realizează acordul între idealul educaţional şi obiectivele educaţiei -poate sta în locul idealului când acesta este supradimensionat axiologic, inadecvat, utopic, iluzoriu.

!!!Scopul vizează finalitatea unei acţiuni bine determinate

Obiectivele educaţionale

-categorii pedagogice ce exprimă anticipat rezultatele dezirabile ale educaţiei. -enunţuri ce au caracter finalist care dau expresie intenţiei de a produce o schimbare în personalitatea elevului ca urmare a implicării acesteia într-o activitate de predare-învăţare.

Nota definitorie a obiectivului constă în aceea că anticipează rezultatul în termeni comportamentali, prescriind cum va trebui să răspundă elevul după parcurgerea unei secvenţe de învăţare.

Funcţii- axiologică, evaluativă, de reglare, de anticipare

Clasificarea obiectivelor educaţionale

Unii autori clasifică obiectivele în două grupe (Seguin, 1991): • obiective ale formării - exprimate în termeni de cunoştinţe,

competenţe şi atitudini indicate ca fiind necesare într-o situaţie dată.

Ex. Pentru înv. secundar- - dezv. gândirii logice, a capacităţilor de abstractizare şi generalizare; - dezv. atitudinilor pozitive şi a capacităţilor creative în materie de activităţi cultural-

artistice

• obiective ale învăţării - se exprimă în termeni de achiziţii concrete în situaţii educative organizate. Acestea se referă la diferite discipline de învăţământ.

Ex.la matematică, pot fi prescrise următoarele obiective:- elevii să construiască diferite figuri geometrice; - elevii să rezolve o ecuaţie de gradul I cu o necunoscută.

După domeniile comportamentale:

a. Obiective cognitive -însuşirea de cunoştinţe, de deprinderi şi capacităţi intelectuale;

b. Obiective afective - formarea de sentimente, interese, atitudini etc.

c.Obiective psihomotorii- însuşirea comportamentelor bazate pe acţiune manifestă, vizibilă, fizică – ex. îndemânări şi abilităţi corporale etc.

2. Taxonomiile obiectivelor educaţionale Domeniul cognitiv – (B. Bloom)• Asimilare de cunoştinţe ( date, informaţii, informaţii specifice, etc;

presupun fie redarea prin recunoaştere- de exemplu: descriere a ceva cunoscut- fie prin reproducere din memorie;

-tip de obiective prin excelenţă informative)

• Deprinderi şi capacităţi intelectuale-  înţelegere (comprehensiune)- probată de elev fie prin expunere cu

cuvinte proprii, fie prin exprimarea unor echivalenţe, analogii,etc.

-  aplicare- particularizarea deprinderilor şi cunoştinţelor la situaţii concrete

-   analiză -surprinderea elementelor alcătuitoare, a relaţiilor logice, a principiilor incluse în diferitele construcţii intelectuale, concretizându-se, de pildă , în rezolvarea de probleme diverse

-   sinteză – mobilizarea simultană a multiplelor capacităţi şi informaţii, pe baza lor realizându-se lucrări de diverse complexităţi, mergându-se până la creaţie (ex. alcătuirea unei compuneri originale, a unei sistematizări, etc.)

-  evaluare- interpretarea prin emiterea unor judecăţi de valoare a unor conţinuturi date ( după unii autori, aprecierea performanţelor proprii şi ale altora).

Obiectivele educaţionale

Model al operaţionalizării după

taxonomia lui Bloom

    - să deosebească substantivul de adjectiv sau altă parte de vorbire, enumerând principalele însuşiri ale lor;       -  să deosebească felurile substantivelor, exemplificând şi explicând; - să dea exemple de substantive pentru fel, număr şi caz, utilizând lecturile parcurse;

II. DEPRINDERI ŞI CAPACITĂŢI INTELECTUALEÎNŢELEGERE /COMPREHENSIUNE- să înţeleagă rolul învăţării substantivului( rolul său în vorbire, relaţiile sale cu celelalte părţi de vorbire, notele sale specifice ).

   - să definească substantivul, indicând notele esenţiale reţinute, utilizând şi cunoştinţele anterioare; - să distingă substantivele de celelalte părţi de vorbire învăţate, arătând principalele însuşiri reţinute în clasa anterioară;

I. CUNOAŞTERE      - Să cunoască notele esenţiale, caracteristice noţiunii de substantiv;

Tema: Substantivul

  -  să grupeze substantivele din text după număr, gen, alcătuind tabele şi scoţând regula de recunoaştere; - să găsească substantive cu sens contrar şi apropiate ca sens, construind apoi propoziţii corespunzătoare;

SINTEZĂ -  să sintetizeze datele anterioare şi cele noi asupra substantivului;  

 - să recunoască substantivele din text, arătând felul, numărul, genul lor; - să analizeze substantivele după modelul dat în tabel;

ANALIZĂ   - să analizeze substantivele din text,

-   să argumenteze exactitatea rezolvării exerciţiilor date, prin raportare la schema alcătuită; - să aprecieze greşelile ce le fac elevii în analiza substantivului, indicând cauza şi posibilitatea corectării, formulând chiar ei sarcini pentru colegi;

EVALUARE-         să evalueze rezultatele obţinute în învăţare

   -    să scrie corect numele proprii, dând exemple variate şi corectând greşeli întâlnite; -        - să compare două texte din lecturile cunoscute, indicând frecvenţa substantivelor, genul, numărul, felul lor, stabilind apoi legătura între folosirea lor şi felul textului;    

APLICARE-         să aplice cunoştinţele dobândite despre substantiv, în contexte diverse

    -   să persevereze în rezolvarea sarcinilor;    -  să respecte colaborarea în muncă;      -  să discute critic calitatea răspunsurilor;     -  să compare progresul realizat în învăţare faţă de anul anterior;    - să respecte timpul, sarcinile şi condiţiile date; - să construiască exemple utilizând date din realitatea înconjurătoare.

- Să-şi dezvolte, afirme atitudinea corecte faţă de muncă;

Taxonomia pentru domeniul afectiv (D Krathwohl)Receptare, răspuns, valorizare, organizare, caracterizare1. Receptarea (prezenţa) valorii- conştiinţa – când atenţia individului este atrasă de un stimul

valoric ex. A face un individ să devină conştient de sentimentele

celor ale căror activităţi prezintă interes pentru el.- dorinţa de a primi – acea stare a individului care sub

influenţa stimulilor este pregătit pentru a le acorda atenţia necesară;

- ex. a asculta (cu atenţie) ce vorbesc ceilalţi în conversaţia normală, la telefon, în cursul unei întruniri;

- atenţia dirijată sau preferenţială – când individul însuşi caută stimulii valorici şi-i conştientizează

- ex. a fi în măsură să desprinzi valorile umane şi filosofice cuprinse în operele literare

2. Răspunsul afectiv (răspunsuri ce apar ca urmare a simplei atenţii acordate fenomenelor) asentimentul – elevul dă un răspuns, dar nu a acceptat complet necesitatea de a face acest lucru; Ex. a respecta regulile jocului; voinţa de a răspunde – elevul este suficient angajat pentru a-şi afirma comportamentul, nu din frica de a fi pedepsit, ci prin deplină adeziuneEx. a accepta răspunderea propriei sănătăţi şi a protejării sănătăţii altora.satisfacţia de a răspunde – răspuns emoţional, în special dat de plăcere, din entuziasm sau bucurie.Ex. a simţi plăcere când citeşte pentru a se distra.

3. Valorizarea care descrie o interiorizare crescândă prin adoptarea unui comportament destul de coerent

-acceptarea unei valori (dorinţa de a-şi dezvolta deprinderi specifice)-Ex. manifestarea unui sentiment de fraternitate cu fiinţele umane aparţinând oricărei naţiuni-preferinţa pentru o valoare (căutarea unei valori anume) Ex. a examina cu deliberare puncte de vedere variate asupra problemelor controversate pentru a-şi forma o opinie.-angajarea (ajungerea la concluzia că valoarea respectivă este benefică şi îl ajută efectiv pe om)Ex. a se devota ideilor sau idealurilor care constituie fundamentele democraţiei

4. Organizarea, respectiv aranjarea valorilor acceptate într-un sistem -conceptualizarea valorii – încercarea de a găsi în ce constă specificul unei norme valorice-organizarea unui sistem de valori – -Ex. acceptarea religiei ca un sistem de valori primordiale, care prevalează asupra altor valori. -5. Caracterizarea printr-o valoare sau un sistem de valori -se referă la accederea la un mod de a fi şi la o filosofie a vieţii-dispoziţie generalizată- decriptarea şi interpretarea tuturor problemelor din punctul de vedere al valorii respective. -caracterizarea – ajustarea şi închegarea unei filosofii existenţiale personale-Ex. concepţia despre univers, filosofia vieţii, viziunea lumii

Taxonomia pentru domeniul psihomotor (E.J.Simpson)1. Percepţia-stimularea senzorială (efectul unui stimul asupra unuia sau mai multor organe de simţ)-selecţia indicilor (semnalelor)-traducerea indicilor (stimulilor)2. Dispoziţia (pentru săvârşirea unui act motor)Dispoziţia mintală- Dispoziţia fizică- Dispoziţia emoţională3. Răspunsul ghidat (dirijat)Imitaţia; Incercări şi erori4. Răspunsul automatizat (automatismul) 5. Răspunsul manifest complex6. Adaptarea 7. Creaţia

G. de Landsheere

cunoaştere

comprehensiune

aplicare

analiza

sinteza

evaluareaDomeniulcognitiv

de obiectiveCategoria

Învăţare de semnale

Conexiuni S-R

Înlănţuiri motorii

Asociaţii verbale

Discriminări multiple

Învăţare de noţiuni

Învăţare de principii

Rezolvare de probleme Învăţare prin descoperire

Tipurile de învăţare cu care se realizează eficient obiectivele

Obiective din domeniul psihomotor

Clasificarea obiectivelor după gradul de generalitate

•Obiective generale •Obiective specifice •Obiective operaţionale

•Obiective cadru – obiective cu grad mare de generalitate şi complexitate. În calitatea lor de dominante disciplinare, ele se referă la formarea unor capacităţi şi atitudini specifice disciplinei şi sunt urmărite de-a lungul mai multor ani de studiu.

•Obiective de referinţă – specifică rezultatele aşteptate ale învăţării pentru fiecare an de studiu şi urmăresc progresia în achiziţia de competenţe şi de cunoştinţe de la un an de studiu la altul.

Competenţele-reprezintă ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare; acestea apar ca structuri operante cu ajutorul cărora se pot identifica şi rezolva, în contexte diverse, probleme caracteristice unui anumit domeniu.

- competenţele generale – se definesc la nivelul unei discipline de studiu şi se formează pe durata unui ciclu de învăţământ. Ele au un grad ridicat de generalitate şi complexitate şi au rolul de a orienta demersul didactic către achiziţiile finale dobândite de elev prin învăţare. - competenţele specifice - se definesc pe obiect de studiu şi se formează pe durata unui an şcolar. Sunt derivate din competenţele generale, reprezentând etape în dobândirea acestora. Competenţelor specifice li se asociază prin programă unităţi de conţinut.

Condiţii de elaborare a obiectivelor operaţionale • -obiectivul vizează activitatea elevilor şi nu a profesorului;• -trebuie să fie în principiu realizabil, să corespundă particularităţilorde vârstă, experienţei anterioare a elevilor;•-desemnează un rezultat imediat al instruirii şi nu unul de perspectivă, neidentificat în spaţiu şi timp;•- în obiectiv se vor enunţa atât condiţiile de realizare a sarcinilor, cât şi criteriile performanţei, al realizării acestora;•-exprimarea comportamentelor preconizate de obiectiv se va face prin apelul la“verbe de acţiune”: a recunoaşte, a proiecta, a rezolva, a propune, etc. •-nu se acceptă verbe aşa numite “intelectualiste” de genul: a şti, a cunoaşte, a fi convins etc.•-fiecare obiectiv va viza o operaţie singulară şi nu un comportament compozit, greu de analizat şi evaluat•-obiectivele nu se vor repeta prin reformulări diferite; ele trebuie să fie unice,congruente logic şi valide axiologic. etc,

Operaţionalizarea obiectivelor Modelul lui G. De Landsheere - 5 paşi• Cine va produce comportamentul dorit? (Elevul…)• Ce comportament observabil va dovedi că obiectivul

este atins? (..trebuie să construiască…)• Care este produsul sau performanţa obţinută? (…un

aparat de radio cu tranzistori…)• În ce condiţii va avea loc comportamentul preconizat?

(..căutând de unul singur, după schema dată, piesele din magazin…)

• În temeiul căror criterii ajungem la concluzia că produsul este satisfăcător?(..a.î. radioul să capteze cel puţin două posturi pe unde medii şi cinci posturi pe unde scurte).

Modelul operaţionalizării de R.F. Mager

• Descrierea comportamentului final -        - utilizarea unui verb de acţiune-        - verbul trebuie pus la conjunctiv-         - să nu folosească verbe „intelectualiste” : a înţelege, a gândi, a aprecia, etc.• Condiţiile în care se relizează obiectivul-condiţii materiale : a - ce i se pune la dispoziţie elevului ca sprijin b - ce cantitate de informaţie i se comunică înainte c -ce nu-i este permis să utilizeze-condiţii psihologice:a. ce nivel de pregătire să fi avut elevul în momentul respectivb. ce cunoştinţe, ce deprinderi3. Nivelul performanţei acceptabile Specificarea nivelului de reuşită     a.  nivelul minim de reuşită ( nivel obligatoriu)    b. nivelul mediu de reuşită c. nivelul maxim de reuşită

Operaţionalizarea poate fi realizată prin indicarea reuşitei sau prestaţiei minimale, dar pot exista şi alte standarde valorice, în funcţie de conţinutul disciplinei, nivelul unei clase sau al unui elev. Astfel, prestaţia minimală poate viza:•-  limita temporală (durata până la apariţia comportamentului menţionat de obiectiv);•-  limita numerică (numărul minim sau procentajul de conduite preconizate);•-  limita de exactitate (gradul de exactitate a efectuării unei operaţii, a unei estimări, a unei măsurări etc).

fără sprijinpe baza planului şi a documentelor studiate,

evenimentele în succesiunea lor,

să povestească

precizând elementele de superioritate;

prin comparare cu alte evenimente (răscoala),

faptele esenţiale, modul de acţiune, trăsăturile revoluţiei

să explice, (să interpreteze)

indicând 2-3- note specifice;

prin analiza, compararea cu alte noţiuni,

noţiunea de revoluţie

- să definească (să distingă)

Performanţa

CondiţiileConţinutulAcţiunea

Exemplu: disciplina Istorie - Revoluţia de la 1848

Exemplu : disciplina limba francez- engleză etc.

în cel puţin douăsprezece minute)

“----------”“----------”“-------”

aplicând corect regulile utilizării timpului verbal în cel puţin şase din frazele scrisorii.

având la îndemână dicţionarul,

o scrisoare de zece fraze,

Să întocmească

PerformanţaCondiţiile

ConţinutulAcţiunea

…a cel puţin 20 componente şi aceasta într-o durată de 20 minute; fiecare greşeală va fi penalizată.

…elevul trebuie să identifice, cu ajutorul săgeţilor indicatoare, denumirea…

Fiind dat desenul în perspectivă al un calculator şi o listă a diverselor componente…

Criteriul de performanţă

Comportamentul Condiţiile

Proiect de lecţie Data Propunător: Obiectul ClasaSubiectul lecţieiTipul de lecţieObiectivul fundamentalObiective operaţionaleMetode şi procedeeMijloace de învăţământForme de organizareMaterial bibliografic

Evaluare

Strategii didactice(met., proc.mijloace,forme de organizare)

Conţinuturi

Obiective operaţionale

Etape/Momente

   Proiectarea lecţiei /secvenţei didactice

1. Modelul tradiţional

Actualizarea sau verificarea cunoştinţelor dobândite anterior Învăţarea noilor conţinuturi Fixarea şi evaluarea cunoştinţelor dobândite 

2.Modelul lui R. Gagné - CEAPDOFERT                

3.„Ştiu -Vreau să ştiu- Am învăţat”(D. Ogle,1986) Ce ştiu despre subiect? Ce aş dori să ştiu? Învăţarea noilor conţinuturi Ce am învăţat? Ce aş dori să mai aflu despre subiect?        

4. Modelul ”Învăţării directe sau explicite”(J. Giasson,1990)

Ce cunoştinţe procedurale (sau declarative) urmează a fi învăţate?

De ce este necesară învăţarea lor?

Cum se va realiza învăţarea?

Învăţarea noilor cunoştinţe

Când pot fi aplicate cunoştinţele învăţate?

5. Modelul ” Evocare- Constituirea sensului- Reflecţie” (K. Meredith şi J.Steele,1997) Ce ştiu despre subiect şi ce aş dori să aflu? Învăţarea noilor conţinuturi Ce am învăţat, cum explic şi corelez noile cunoştinţe? 

Proiectarea didactică

De ce voi Ce voi face? Cu ce voi face? Cum voi face? Cât voi face ? face?

Identificarea Selectarea Analiza Determinarea Stabilirea obiectivelor conţinuturilor resurselor activităţilor de instrumentelor învăţare de evaluare