filosofia mintii bun.doc

14
Universitatea Titu Maiorescu Facultatea de Psihologie REFERAT Filosofia minţii Cine sunt eu ? Student: Mihai Voievidca ANUL 1 GRUPA V - ID 1

Upload: mihaiv1

Post on 09-Jul-2016

215 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Filosofia mintii bun.doc

Universitatea Titu MaiorescuFacultatea de Psihologie

REFERAT

Filosofia minţiiCine sunt eu ?

Student: Mihai Voievidca

ANUL 1

GRUPA V - ID

1

Page 2: Filosofia mintii bun.doc

Bucureşti201

Prima şi ultima frontiera,cunoaşterea sublimului , a absolutului din noi ramane şi

azi o taina pe care puţini au înteles-o.

‘’CINE SUNT EU”? ,este kintesenţa spiritului filosofic oriental. De la marii

maeştrii indieni începând cu Ramana Maharshi până la ultimele curente filosofice

occidentale ale lui Jean Klein,toţi aceşti mari iluminaţi,au ajuns la un numitor comun in

aceasta problemă şi anume ‘’gândirea’’.

Ea este punctul de plecare al acestei cercetari. Ceea ce numim noi in general

gândire este un proces al memoriei.Este o proiecţie construită deja pe cunoscut,o

proiecţie din care se naşte ideea de sine,de ‘’EUL’,de ego.

Această noţiune de a fi cineva condiţionează toate celelalte ganduri.Creierul

tinde aici către o reprezentare constantă a tot ceea ce este cunoscut cu ajutorul memoriei

care ne creează imaginea în care simţim că suntem o entitate continuă.Din această

perspectivă putem considera că gandirea este o pavază împotriva morţii ‘’egoului’’.

Mergând mai departe în această cercetare a adevăratei noastre naturi şi a

identificării de sine,inevitabil apar intrebările.

- Cine eşti tu atunci când nu gandeşti ?

- Cine priveşte dincolo de gândire,unde eşti tu ?

Toate aceste gânduri, toate condiţionarile familiale,religioase,etnice nu sunt

adevarata noastra natura .

Ignoranţa de a ne întreba , şi de a continua să trăim într-o lume în care acţionăm

în semi-inconştientă căutând ‘’iluzia existentială” în scopuri mărunte şi iluzorii, ne duce

pe drumul a ceea ce de altfel încercăm să gasim – iluzia.

Esenţa ‘’adevăratului sine’’nu ne este permis să o descoperim.

Cu siguranţă ne gândim că ea este destinata doar celor iniţiati si aleşi ,că este un

lucru greu de obţinut şi iţi trebuie ani grei de perseverentă şi de cunoaştere a diverselor

forme ezoterice.

Adevărul este însă crud şi cutremurător : ea se află in noi.

2

Page 3: Filosofia mintii bun.doc

Intrebarea este ce facem când ni se spune acest lucru,ce facem cand ni se

dezvăluie că in noi se afla o farâmă de divinitate,ca noi suntem punctul central al

universului ?

Ce facem ?

Incepem să gândim şi egoul nostru este orbit de simplitatea lucrurilor ;iar el nu

este interesat de lucruri simple.

Cum poate fii atat de simplu?

Oare nu ar trebui sa traversăm Everestul,să practicăm vippasana, să medităm şi

sa cunoaştem toate tehnicile yoghine ale Tibetului ?

Mintea noastra este prea limitată ca să cuprindă întregul.Egoul este fascinat de

lucruri ‘’importante,măreţe”, altfel cum ar mai putea exista, cum şi cu cine s-ar mai

identifica?

Oare nu avem nevoie de mituri pentru a supravietui, să ne apropiem de imaginea

lui Ghilgames sau a lui Hercule,care să ne facă să ne simţim

măreţi,importanţi,eroi,cuceritori ?

Mintea şi egoul au nevoie de imagini, de învăţători , de practici.

Condiţionările acumulate în timpul vieţii ,traiesc în noi prin imagini, prin

memorie şi noi le acceptăm şi ne comportăm ca atare.

CINE SUNT EU ? întrebare la care mintea poate răspunde simplu prin propria-i

identificare.Sunt X,am Y ani,am Z cunoştinţe,averi,prieteni etc.

Insă în spatele acestor lucruri, în spatele identificarii cu mintea şi corpul nostru

ce se afla cu adevărat ?

Oare câţi dintre noi au facut acest lucru, oare câţi dintre noi simţim cu adevărat

nevoia de a cunoaşte esenţa,de a ne depărta de imagini, de a ne opri pentru o clipa din

această mişcare continuă ?

Să ne oprim… ,să ne oprim pentru o clipă gândurile şi să ascultăm liniştea

dintre ele.

Să simţim minunata muzica a tăcerii,a linistii interioare în care dacă ramânem

conştienţi, fără efort vom descoperi adevărata natura a eului nostru.Este un loc fără

întrebări şi fără raspunsuri.Acolo este totul.

3

Page 4: Filosofia mintii bun.doc

Iluminarea, eliberarea ,este în noi, ne naştem cu ea şi este darul nostru divin,

însă atâta timp cât incercăm să o cautăm pe tot cuprinsul lumii,încercând să ascultăm

sfaturile învăţătorilor,ne aflăm in iluzie, suntem în derivă.

Uităm practic să căutăm în singurul loc în care am putea-o gasi :-în NOI.

Insă pentru a o putea căuta trebuie mai întâi să îţi doreşti acest lucru şi o dată cu

asta să condamni la moarte acest‘’EU’’,această proiectie mentală pe care am construit-o

cu multă grijă atâţia ani.Trebuie să fi dispus să mergi până la capăt , să vrei cu adevărat să

‘’treci dincolo’’,dincolo de toate condiţionările,de toate imaginile , dincolo de minte.

Insă, câţi dintre noi suntem cu adevărat dispuşi să facem asta?

Câţi am fi capabili să renunţăm la ‘’EU’’?,şi poate renunţând vom descoperi ce

suntem. Unul dintre marii maeştrii spirituali ai Indiei,Jhiddu Khrisnamurti,aducea in

discuţii problema ‘’satisfacţiei’’şi a ‘’fericirii’’,a inţelegerii timpului, a dorinţei şi a

morţii.

Câţi oameni işi doresc cu adevarat fericirea şi caţi satisfacţia ? Şi câţi cunosc

diferenţa dintre ele? Insăşi principiul pe care se bazează dorinţa poate fi unul dintre

primele drumuri al cercetarii spre raspunsul la întrebarea ‘’Cine sunt eu?’.

A dori ceva înseamnă a-ţi lipsi ceva şi in primul rând dorinţa înseamnă

timp.Timpul care se scurge până la îndeplinirea dorinţei este timpul fizic.Insă mai este şi

un timp psihologic,al devenirii interioare.

Timpul este una din primele născociri ale minţii,este un partener fără de care

‘’egoul’’nostru nu poate trai,el are nevoie de timp.

Cum ar fi să întrebăm un urs ce zi este,sau o furnică în cât timp termină

lucrul,sau ce face miercuri seara?

Pentru toate celelalte vieţuitoare în afara omului, timpul nu există.Ele au o

existenţă plenară a acţiunii în timpul prezent.

Fără timp ,egoul nostru ar muri,de aceea mintea a creat tot felul de sisteme şi

ierarhii în care timpul fizic şi cel psihologic sunt cele mai importante.

Avem nevoie de timp şi de dorinte pentru a ‘’deveni’’, pentru a urma o imagine

pe care societatea sau familia ne-a condiţionat să o avem.

Toţi ne dorim să devenim ingineri, profesori, doctori etc uitând că noi deja

suntem ceea ce cu greu ne amintim.

4

Page 5: Filosofia mintii bun.doc

Că noi deja suntem oameni. Acest gând al devenirii şi timpul în care el se

desfaşoară duc la conflicte interioare, la nemulţumiri, la reproşuri şi angoase pe care le

trăim fără să înţelegem de fapt ce ne dorim cu adevărat :-satisfacţia sau fericirea.

Toate dorinţele pe care noi oamenii le avem se află undeva în viitor, într-un timp

al devenirii.Totul se petrece în timp,pe o axă în care trecutul şi viitorul sunt parametrii cu

care lucrează mintea şi egol nostru.

Construcţiile noastre mentale se află în trecut sau in viitor, prea puţine aflându-

se în momentul cel mai adevărat şi autentic al existenţei noastre:- momentul

PREZENT,scăpând prezentul intrăm intr-o lume a iluziilor, a proiecţiilor mentale a ceea

ce a fost sau a ceea ce va fi.

Filosofia orientală spunea pe bună dreptate că ‘’trecutul este un cimitir al

faptelor trăite,a amintirilor şi viitorul un tărâm al iluziilor”.

Insă cât de dispuşi suntem să ne desparţim de ele, cât de dispuşi suntem să ne

eliberăm mintea de gânduri ,de ataşamentele şi amintirile noastre ?

Nu ele ne aduc alinarea şi satisfacţia de care avem atâta nevoie, nu gândurile şi

imaginile mentale pe care le creem ne fac să fim mai bucuroşi, mai optimişti, sa simtim

din nou speranţa ? – Ba da.

Insă nu tot ele sunt cele care ne fac să ne simţim singuri, sa ne fie teamă,să urâm

viaţa, pe semenii noştrii şi pe noi înşine?

Oare ne-am întrebat vreodată de ce gândirea ocupă un loc atât de important în

vieţile noastre ?

Oare gândirea noastră este liberă de toate constrângerile acumulate?

Oare gândim corect? Atunci când privim fascinaţi un răsărit de soare,un munte

înzăpezit,o câmpie plină cu flori,în acele puţine momente în care este linişte,în care

rămânem tăcuţi şi nemişcaţi,unde sunt gândurile noastre ?

Atunci, în acel mic moment de linişte ne apropiem de sinele nostru,de acea

linişte care cuprinde totul,de acel tot care cuprinde esenţa,adevărul,divinul.

Egoul ,acest prieten şi duşman al nostru, ne împiedică se vedem adevărul.

Oare cine am mai fi noi dacă nu ne-am mai identifica cu aceeaşi imagine pe care

am construit-o înca din copilarie?

5

Page 6: Filosofia mintii bun.doc

Oare cine aş fi eu dacă nu aş mai fi Mihai,dacă nu aş mai avea aceeaşi ochi,dacă

nu aş mai avea aceleaşi mâini,dacă nu aş mai avea aceleaşi amintiri,aceiaşi parinţi,sau

aceeaşi limbă?

Aş mai fi acelaşi?

In decursul vieţii oamenii se schimbă, însă datorită imaginilor mentale păstrate

în memorie avem sentimentul continuităţii,însă nu şi al realităţii.

Oare sunt eu acelaşi de acum 36 de ani când nu puteam să merg şi mă speriam

de o umbrelă ?

Oare sunt eu acela de acum 30 de ani cand nu ştiam tabla inmulţirii şi încă mai

credeam în Moş Crăciun? Oare sunt eu acela de acum 22 de ani care nu ştiam să merg cu

o maşină şi nu aş fi crezut că este vreodată posibil să vorbeşti la un telefon fără fir şi să

poţi face poze cu el? Logica ne face să spunem ca da, tot noi suntem însa la un alt nivel

de evoluţie şi de cunoaştere.

Dar asta ce ne spune ?

Că în fiecare perioadă a vieţii am trait puternic ancoraţi având o convingere a

propriului ‘’EU’’,în care acest ‘’Eu’’ avea dreptate şi cu care ne identificăm pe deplin.

Cunoscând toate aceste lucruri acum am fi capabili sa ne imaginăm că putem

trai fără să gândim?

Că putem atinge un nivel al întelegerii ,al iluminării încât să acţionăm doar în

timpul prezent în care acţiunea directă nu implică decât un soi de gândire ‘’de bază”.?

Sa ne imaginăm că putem opri gândurile,că ne depărtăm de aceasta imagine a

identificării cu propriul corp şi propria minte ?

Misticii descriu această stare meditativă ca fiind ‘’samadhi’’,o stare de linişte

deplină,de fericire şi armonie ,o stare în care te desprinzi de robia gândurilor şi a

identificării cu propriul ‘’eu’’.

Insă este o stare în care intri şi ieşi, ceea ce am putea numi ‘’satisfacţie’’.

Este o stare trecătoare ,în care după ce ieşim, suntem cuprinşi din nou de

avalansa gândurilor, se face din nou gălăgie în capul nostru,apar conflicte interioare,apare

din nou durerea,tristeţea.

6

Page 7: Filosofia mintii bun.doc

Atunci ce este adevărata ‘’fericire’’? Unde şi cum o găsim ? Acea stare după

care tânjim şi care să nu dispară a doua zi.Cum găsim adevarul, pe Dumnezeu, adevăratul

nostru Sine? De unde începem căutarea?

Identificarea noastră cu propriul ‘’eu’’, de cele mai multe ori ne duce pe un

drum greşit,pe un drum în care în condiţionările nostre işi spun primele cuvantul.’’EU ‘’

sunt x, Eu am fost , Eu am făcut etc.

Dacă am renunţa la ‘’EU”, cine ar fi cel care întreabă şi cine ar fi cel care

răspunde? Oare observatorul este diferit de obiectul observaţiei ? Câţi dintre noi suntem

dispuşi să ducem această cercetare până la capăt, cât de mult ne dorim fericirea sau cât de

mult ne dorim satisfacţia ? Cât de mult suntem dispuşi să renunţăm la toate tipologiile

mentale pe care le-am ânregistrat până acum?

Câti dintre noi ne-am întrebat atunci când suntem criticaţi sau jigniţi de ce ne

simţim afectaţi? Oare cine se simte jignit , nu propria noastră imagine despre un sine fals

construit în timp,nu imaginea noastră ,ceea ce reprezentăm noi pentru sine şi pentru alţii

este afectată?

Intrebarea ‘’Cine sunt eu?’’este o lovitură puternică dată la temelia egoului.

Marele maestru indian Ramana Maharshi a considerat această întrebare capitală

şi singura care este suficient de puternică să stârpească rădăcinile propriului ego,propriei

identificări. De altfel Maharshi a şi adoptat această întrebare ca pe o tehnică de meditaţie

cu care a şi atins iluminarea.El spunea că’’ atunci cand nu mai primeşti nici un raspuns şi

nu mai ai de ce să pui această intrebare ţi-ai descoperit adevărata esenţa , adevăratul

sine.’’ Atunci nu mai rămâne de cât linişte si bucurie, trăind viaţa într-un mod direct şi

contemplativ fără să fie nevoie să te retragi în munţi sau să duci o viaţa de sihastru. El

spunea că meditaţia trebuie să fie în natura lucrurilor şi trebuie să traieşti meditativ

indiferent de situaţiile vieţii tale.Viaţa este ca o meditaţie, ea trebuie să fie ca o bucurie,

să fie plină de inţelegerea deplină a lucrurilor.Insă toate aceste lucruri trebuie să fie

obţinute prin înţelegerea propriei esenţe, prin înţelegerea propriului sine,a

propriului‘’Eu’’.

Angrenajul emoţional al acestei cercetări este imens,deoarece trebuie să fim

dispuşi să restructurăm întregul nostru câmp de cunoaştere,întreaga structură a ceea ce

am fost şi a ceea ce suntem.

7

Page 8: Filosofia mintii bun.doc

Inseamnă practic o desparţire definitivă a tot ceea ce am creat ca imagine

mentală despre sine.Despre acest sine fals, creat şi condiţionat în cea mai mare parte fără

ca noi să putem să intervenim.

Sună destul de şocant şi scandalos când ni se spune acest lucru.

Cum ‘’EU’’ să nu particip la propria mea concepţie de viaţa?

Cum să nu ştiu ceea ce imi place sau nu?

Cum să ma fi condiţionat cineva ? Este imposibil ‘’Eu ‘’ştiu exact ce vreau şi

ştiu exact de ce acţionez aşa.’’Eu ‘’mă cunosc.

Este oare aşa ? Să ne gândim !

Dacă am fi fost crescuţi pe insula în Pacific si am fi fost învăţaţi să mâncăm

muşte şi insecte şi să omorâm orice găină,porc sau vacă pe care o întâlnim şi să le

aruncăm,am fi considerat că este un mod de viaţă normal.Condiţionarea noastră era să

mâncăm insecte. Revenind din acest joc imaginar la ceea ce suntem azi, ce condiţionări

avem? Să mâncăm carne de găină,de vacă sau de porc şi să omorâm insectele pe care le

întalnim şi să le aruncăm. Unde se află adevarul? Aceasta poate reprezenta doar o mică

demonstraţie a ceea ce înseamnă modul în care am fost condiţionaţi de societate,de

familie,de religie etc. Puterea noastră de ‘’a alege’’ intervine mult mai tarziu.Atunci când

putem să comparăm , să facem uz de ‘’gândire’’.

Insă atunci gândirea noastră este una liberă? Avem noi capacitatea de a acţiona

fără să ne lăsăm influenţaţi de condiţionări ?

CINE SUNT EU ?

Reprezintă piatra filozofală a cunoaşterii de sine ,a tot ceea ce se află in spatele

minţii , a gândurilor şi a ‘’Eului’’.

Mintea este limitată şi de aceea nu poate cuprinde întregul.Universul, nu este

creat de gândire. El este.Este impersonal,fără să fi fost şi fără să devină,fără timp fără

dorinţe, fără identificare de sine.El este,adevarul, este Dumnezeu ,este dincolo de toate

proiecţiile noastre mentale şi mai presus de toate, este în noi.

Răspunsul la această întrebare nu se află în cuvinte,în concepte, în carţi, este o

stare ce nu poate aparţine minţii, căci tot ceea ce este minte,este memorie,este cunoaştere.

8

Page 9: Filosofia mintii bun.doc

Renunţând la identificarea cu falsul sine putem merge pe calea căutării

spirituale,acolo unde putem găsi răspunsul ,acolo unde mintea nu poate pătrunde,acolo

unde nu este nimic de văzut,nimic de auzit şi nimic de demonstrat.

Voi continua să mă întreb ‘’Cine sunt eu ?”

9