filocalia - volumul ii - maxim mărturisitorul - cuvânt ascetic, capete despre dragoste, capete...

8/9/2019 Filocalia - Volumul II - Maxim Mărturisitorul - Cuvânt ascetic, Capete despre dragoste, Capete teologice, Întrebări, n…

http://slidepdf.com/reader/full/filocalia-volumul-ii-maxim-marturisitorul-cuvant-ascetic-capete-despre 1/173

Filocalia sau culegere din scrierile Sfinţilor Părinţi care arată cumse poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi - Volumul II - Maxim

Mărturisitorul - uvânt ascetic, apete despre dragoste, apeteteologice, !ntre"ări, nedumeriri şi răspunsuri, #âlcuire la #atăl

nostru

Traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae,

Ediţie electronică

Apologeticum, 2005



Inde

Sf!ntul "aim "ărturi#itorul $ %iaţa.......................................................................&

Scrierile Sf!ntului "aim şi ordinea lor...................................................................'

(n)ăţătura Sf!ntului "aim.......................................................................................*

+u)!nt a#cetic Prin -ntreări şi ră#pun#uri Ale celui dintre #finţi, Părinteleno#tru "aim "ărturi#itorul...................................................................................&2

+ele patru #ute capete de#pre drago#te Ale celui dintre #finţi, Părintele no#tru"aim "ărturi#itorul..............................................................................................'/

+u)!nt -nainte către Elpidie.................................................................................'/

(nt!ia #ută a capetelor de#pre drago#te.................................................................'/A doua #ută a capetelor de#pre drago#te.............................................................../

Suta a treia capetelor de#pre drago#te..................................................................&

A patra #ută a capetelor de#pre drago#te..............................................................*

+ele două #ute de capete de#pre cunoştinţa de Dumne1eu şi iconomia iului luiDumne1eu Ale celui dintre #finţi, Părintele no#tru, "aim "ărturi#itorul..........34

+apete teologice gno#tice6 Suta -nt!ia..............................................................34

A doua #ută a capetelor gno#tice........................................................................&0*

(ntreări, nedumeriri şi ră#pun#uri Ale celui dintre #finţi, Părintele no#tru "aim"ărturi#itorul.........................................................................................................&24

Ale celui dintre #finţi, Părintele no#tru "aim "ărturi#itorul Scurtă t!lcuire arugăciunii Tatălui no#tru către un iuitor de 7ri#to#.............................................&5/



Sfântul Maxim Mărturisitorul $ Viaţa

Sf!ntul "aim "ărturi#itorul #a nă#cut la anul 530 -n +on#tantinopol, dintrofamilie noilă şi a a)ut parte de o educaţie alea#ă. Pe la anul &0 -mpăratul Eracliela c8emat la curte, -ncredinţ!ndui #lu9a de prim #ecretar. Dar -ncă după trei #au

patru ani a pără#it po#tul şi a intrat -n "!nă#tirea +8r:#opoli# a1i Scutari6 de peţărmul opu# al +on#tantinopolei. "ai t!r1iu a călătorit mult. Pe la -nceputul anului'2 #e gă#ea -n Africa, -mprietenit cu mona8ul Sofronie, )iitorul patria8 alIeru#alimului. Ace#ta -ncepu#e lupta -mpotri)a noii ere1ii monotelite ceşi făceaapariţia la ori1ont.

Patriar8ul Sergie din +on#tantinopol dădu#e #fatul -mpăratului Eraclie #ă caute #ăc!ştige pe monofi1iţii de la graniţa ră#ăriteană a imperiului, pentru a #e putea#pri9ini pe ei -mpotri)a ameninţării perşilor. (mpăcarea treuia #ă #e facă pe a1a

unui compromi# care, lă#!nd pe al doilea plan prolema celor două firi -n 7ri#to#,oliga cele două partide #ă admită o #ingură lucrare -n El. Dintre epi#copiiortodocşi a fo#t c!ştigat pentru acea#tă idee +:ru# din P8a#i#, care la '0 a fo#tridicat pe #caunul de patriar8 al Aleandriei. ;a '' #e -nc8eie pactul formal -nace#t #en# -ntre ortodocşi şi monofi1iţi.

Dar Sofronie #e#i1ă cel dint!i pericolul ace#tui compromi#. El #e pre1entă patriar8ului +:ru# şil rugă -n genunc8i #ă renunţe la pulicarea pactului. <ereuşind, #e du#e la patriar8ul Sergie din +on#tantinopol, de la care oţinu ca cel

puţin #ă nu #e )orea#că nici de o lucrare, nici de două -n Ii#u# 7ri#to#. Potri)itace#tei -n)oieli, Sergie pulică la '/ o epi#tolă #inodală. (ndată după acea#taSofronie a9un#e patriar8 la Ieru#alim. Sergie #e adre#ă papei =noriu, cer!ndui #ăcon#imtă cu epi#tola lui #inodală şi cu trecerea #u tăcere a c8e#tiunii de e#te olucrare #au două -n Ii#u# 7ri#to#. Papa #e declară de acord cu Sergie, admiţ!nd că-n Ii#u# 7ri#to# e#te o #ingură )oinţă. %e1i> Dr. 7einric8 Strauinger, Die+8ri#tologie de# "aimu# +onfe##or, ?onn, &40, p, *6.

(ndată -şi pulică -n#ă şi Sofronie epi#tola #a #inodală '/6, -n care -n fond facedi#tincţie clară -ntre cele două lucrări -n 7ri#to#, fără #ă #pună apriat că #unt două.

(n următorii patru ani a domnit o relati)ă linişte. răm!ntările -ncep cu putere aiala '3, c!nd -mpăratul Eraclie pulică aşa numita Ect8e#i#, prin care, poruncind dea#emenea tăcere a#upra c8e#tiunii de e#te o lucrare #au două -n 7ri#to#, di#pune catoţi #ă mărturi#ea#că o #ingură )oinţă -n El.

(n lupta pe care aderenţii dreptei credinţe o porne#c acum -mpotri)a ace#tui decret-mpărăte#c #e anga9ea1ă cu toată puterea şi "aim. ?a -ntruc!t patriar8ul Sofronie



moare tocmai -n anul -n care apare @Ect8e#i#, "aim de)ine conducătorul ace#teilupte. (ntre /2 /5 el de1)oltă -n Africa o acti)itate inten#ă pentru -ntărireaepi#copilor de acolo -mpotri)a ere1iei. @El e#te #ufletul mişcării care porneşte dinAfrica pentru pă#trarea curată a credinţei Strauinger, op. cit., p. 36.

(n iulie /5 poartă -n +artagina o mare di#pută cu P:rr8u#, fo#tul patriar8monoteli#t Bal +on#tantinopolei, -n pre1enţa a numeroşi epi#copi. (n acelaşi timp ia

parte la mai multe #inoade -n Africa, con)ocate la -ndemnul lui pentru o#!ndireamonoteli#mului. ;a #f!rşitul anului / e -n Coma, unde răm!ne p!nă la /4,determin!nd pe papa "artin #ă con)oace #inodul din ;ateran, prin care dea#emenea #e condamnă monoteli#mul.

;a /3 -mpăratul +on#tantin II /&36 dădu#e un nou decret, prin care oprea#u grea pedeap#ă dea #e mai di#cuta dacă -n 7ri#to# e#te una ori două lucrări şi

)oinţe T:po#6. "aim şi papa "artin au fo#t primele )ictime ale ace#tei di#po1iţii.;a 5' "aim e#te are#tat şi adu# la +on#tantinopol, unde fiind condamnat, la 55e eilat la ?i1i9a -n Tracia. = nouă audiere -ncă -n acelaşi an la ?i1i9a are ca urmaretrimiterea lui -n Pereri#. ;a 2 fu adu# din nou cu Atana#ie apocri#iarul roman şicu un alt Atana#ie, ucenic al #ău, la +on#tantinopol pentru o audiere. Intruc!t nu)roiau #ă tacă a#upra c8e#tiunii de e#te -n 7ri#to# una #au două lucrări şi )oinţe, li#e tăie -n faţa mulţimii lima din rădăcină şi m!na dreaptă, ca #ă nu mai poatăcomunica ade)ărul nici cu graiul, nici -n #cri#. A#tfel #e ade)eri din nou că fiecare

părticică din dogmele ?i#ericii #a impu# prin #!ngele celor ce au fo#t gata #ăşi

dea )iaţa pentru mărturi#irea ei, fiind o c8e#tiune de )iaţă, nu o #implă #peculaţieteoretică. +ei trei fură trimişi apoi -ntrun al treilea eil -n ţara ;a1ilor, pe coa#tară#ăriteană a "ării <egre, unde "aim, răma# #implu mona8 p!nă la #f!rşitul)ieţii trecu -n acelaşi an, -n 1iua de &' augu#t, la Domnul -n urma c8inurilor #uferite, -n )!r#ta )enerailă de 32 ani.

Scrierile Sfântului Maxim şi ordinea lor

=rdinea cronologică a #crierilor Sf!ntului "aim aproape că na format un oiect pentru cercetătorii )ieţii lui, p!nă la 7an# r# )on ?alt8a#ar, care a #tailit cu

oarecare aproimaţie datele la care au fo#t alcătuite unele dintre ele, -n #tudiul #ău>Die @gno#ti#c8en +enturien de# "aimu# +onfe##or r. i, ?r., 7erder, &4/&, p.&/4 &56.

&. na dintre cele mai timpurii #crieri a Sf!ntului "aim e#te %uvântul&scetic'.



2. Ace#teia -i urmea1ă imediat %ele ()) capete despre dragoste', adre#ateam!ndouă aceluiaşi Elpidie.

+el dint!i e#te o pledoarie #curtă şi #implă pentru ne)oinţele a#cetice, #cri#ă ca pentru nişte -ncepători. elul #implu -n care e #cri#ă nici nu ne la#ă #ă ănuimmăcar pe ad!ncul g!nditor şi #i#temati1ator din #crierile de mai t!r1iu.

Iar @+apetele de#pre drago#te #unt după cum mărturi#eşte -n#uşi Sf!ntul"aim -n introducere, ecerpte din #crierile Părintilor anteriori, #tili1ate şiordonate per#onal.

De aceea P. %iller a greşit c!nd la 9udecat pe Sf!ntul "aim numai pe a1aunor tete #coa#e din ace#te @capete, declar!ndul lip#it de originalitate. Ele defapt trădea1ă o anumită dependenţă )erală de E)agrie Ponticul, dar nu după ele

treuie 9udecat Sf!ntul "aim. De altfel c8iar şi -n ace#tea, dincolo deapropierile )erale, #e re)elea1ă liniile unei concepţii de marcă per#onală.Totdin ace#t timp datea1ă,după ?alt8a#ar>

'. *uaestiones et +u"ia şi/. #âlcuirea psalmului ., -ntruc!t nici -n ele nu #e o#er)ă nici o urmă din

di#putele 8ri#tologice.5. ?alt8a#ar con#ideră %ele /)) capete gnostice', editate de Epip8ano)ici -n

@"ateriale la )iaţa şi operele lui "aim "arturi#itorul ie) &4&* &'''6,

după un manu#cri# din "o#co)a, c8iar mai )ec8i dec!t #crierile pomenite, poate ca prima #criere a lui "aim, -ntruc!t nar trăda -ncă nici o influenţă a#crierilor areopagitice, ceea ce nu mai e ca1ul cu nici una din celelalte #crieriale lui Sf!ntului "aim. (n #c8im ea nar trăda o influenţă e)agriană maimare dec!t celelalte.

Scrierile de p!nă aici par #ă fi fo#t alcătuite -nainte de 2, c!nd fuge dinm!nă#tirea #a poate +8r:#opoli# 6, -mpreună cu ceilalţi mona8i, din faţa nă)ălirii

perşilor.

. (ntre 2 şi '2 c!nd #e află cu Sofronie -n Africa 6 treuie #ă fi fo#t #cri#ecele ( epistole către Ioan, episcop al 01icului, prin care -l roagă #ă adunela #ine pe mona8ii -mprăştiaţi din m!nă#tirea #a şi pe fo#tul egumen Feorge."aim e departe pe#te mări de Ioan.

*. Se poate ca ce)a -nainte de ace#te epi#tole, "aim -n călătoriile #ale #ă fi petrecut c!t)a timp la Ioan şi #ă fi citit şi di#cutat -mpreună pe Frigorie de <a1ian1. (n urma ace#tei lecturi comune "aim a plecat, iar Ioan la rugat



din depărtare #ăi t!lcuia#că locurile -ntunecoa#e din Frigorie de <a1ian1.Aşa #a nă#cut partea a doua din %&m"igua' P. F. 4&, &0&&/&*6, cea cumult mai etin#ă dec!t prima P. F. 4&, &0'2&0&6 şi care a fo#t #cri#ă-nainte de prima, a)!nd un caracter eclu#i) a#cetic mi#tic, #pre deo#eire de

partea primă ulterioară6, care de1ate prolema lucrărilor din Ii#u# 7ri#to#.

Partea a doua, mai )ec8e, treuie #ă date1e de pe la '0, la -nceputul petrecerii lui"aim -n Africa, -nainte de i1ucnirea di#putei monotelite.

Prima parte a ace#tei #crieri, cea de mai t!r1iu, e adre#ată egumenului Toma, un prieten al lui Tala#ie. Din epi#tola /0 #e )ede că acela -l ruga#e pe "aim #ăalcătuia#că acea#tă parte a #crierii şi cererea lui fu#e#e #pri9inită şi de Tala#ie, a

poate fu#e#e c8iar -n#oţită de o #cri#oare a lui Tala#ie. Acea#tă parte a #crierii #eocupă cu lucrările din Ii#u# 7ri#to#. Se )ede că ea datea1ă de prin '/, după ce

i1ucni#e di#puta monotelită. Dar faptul că "aim, deşi #u#ţine că lucrareaaparţine -n mod nece#ar firii şi c8iar defineşte firea, totuşi nu )oreşte apriat dedouă lucrări -n 7ri#to# ci doar de o @lucrare -ndoită dittin energeian l05D6, aratăcă a fo#t #cri#ă -n timpul armi#tiţiului dintre '/'3. El #pune aici că nu #e poate)ori #implu de o lucrare -n 7ri#to# l05*?6, dar cele două lucrări #e -ntrepătrund şilucrea1ă unitar l052?6, -n #en#ul termenului areopagitic> lucrare teandrică &05*A6.

E felul -n care #criu şi Sergie şi Sofronie -n epi#tolele lor #inodale din '/, -n urma

acordului din acel an de a nu )ori nici de două lucrări, nici de una. Altfel )a #crieSf!ntul "aim după '3, c!nd Ect8e#i#ul -mpăratului Eraclie -l pro)oacă la luptă pe faţă. Deci acea#tă parte din @Amigua treuie #ă fi fo#t #cri#ă la #curt timpdupă '/, -n nici un ca1 nu -nainte de '3.

3. (n timpul dintre alcătuirea părţii mai )ec8i a doua6 şi a celei mai noi din@Amigua, treuie #ă fi #cri# Sf!ntul "aim cealaltă mare operă a #a>2ăspunsuri către #alasie Guae#tione# ad T8ala#ium, P. F. 40, 2/'*36, -ncare lămureşte -n #en# mi#tica#cetic 5 de locuri grele, pe care i le trimi#e#e

prietenul #ău egumenul Tala#ie.

Acea#tă operă trimite -n ră#p. '4 P .F. '4'?6 la un loc din partea a doua dinAmigua l'34l'42D6. Deci e #cri#ă după acea#ta. Pe de altă parte -ncă nucuprinde nici o alu1ie la di#putele monoteli#te, ceea ce arată că e mai )ec8e ca

partea -nt!i din Amigua. =pera acea#ta, care are acelaşi caracter fundamental ca şi partea a doua din Amigua, a fo#t #cri#ă deci după '0 şi -nainte de '', proail pe la '&''.



4. %M0stagogia' sau explicarea 3iturg4iei P.F. 3&, 5**&36 şi&0. %Scurtă tâlcuire la #atăl 5ostru' P. F. 40, 3*&4&06, treuie #ă date1e tot

din anii '&'/, mişc!ndu#e -n acelaşi cerc de idei ca şi -n @Amigua şiCă#pun#urile către Tala#ie.

&&.%ele două sute capete despre cunoaşterea lui +umne1eu şi iconomia 6ntrupării Fiului lui +umne1eu', #au cum o intitulea1ă alte manu#cri#e>capetele gnostice P.F. 40, &03/&&*6, #unt con#iderate de la ?alt8a#ar caalcătuite după @Amigua şi @Guae#tione# ad T8ala#ium dar totuşi nu mait!r1iu de '/.

Ele de1)oltă anumite teme din cele două opere mari ale lui "aim, dar nu ar trădaşi o influenţă mai mare a lui =rigen, ceea ce ar arăta că au fo#t #cri#e -n timpulşederii lui "aim la Aleandria, c!nd )a fi citit din nou operele aceluia. De#preacea#tă operă ?alt8a#ar 1ice că e una @din cele mai ad!nci şi mai importante din

c!te a produ# Teologia mi#tică a grecilor pe#te tot.

&2. A lui "aim treuie #ă fie şi #curta #criere %&d #4eopemptumSc4olasticum' P .F. 40, &'4'&/006, căci două din cele trei locurie)ang8elice eplicate -n ea #unt eplicate şi -n alte #crieri ale Sf!ntului"aim @+elui ce te lo)eşte pe#te ora1ul drept... -n Guae#t. et DuiaHInter. 2/H P.F. 40, 30/H @<u mă atinge -n +apit. gno#t. II, /5H P. F. 40,&&/56.

+elelalte opere -n formă de #entinţe care circulă #u numele Sf!ntului "aim, nu#unt ale lui. A#tfel nu #unt ale lui @;oci commune# P .F. 4&, *2&&0&36. @+apitaalia -n număr de 2/' -n P. F. 40, &/0&&/26 au fo#t do)edite de Di#dier ca a)!ndde autor pe Ilie Ecdicul din #ec. I #au II. @+ele 500 capete referitoare la teologieşi economie, )irtute şi păcatJJ P.F.40, &&**&'426 #unt -n cea mai mare parte ocompilaţie din operele Sf!ntului "aim de prin #ec.I.

<ui aparţin lui "aim nici cele cinci cărţi @De trinitate P.F. 23H &2356,tratatul @De anima P.F. 4&, &&'4&&*6, o mare parte din #coliile la Dioni#ieAreopagitul şi @+apita Practica, editate de Epifano)ici, op. cit., p, 50.

7 altă grupă de scrieri ale Sfântului Maxim o con#tituie tratatele dogmatic polemice, unele -mpotri)a monofi1iti#mului, altele -mpotri)a monoteli#mului.ltimele au fo#t alcătuite -n partea din urmă a )ieţii Sf!ntului "aim, după /0.

#erie din ace#tea a fo#t editată de +omefi# #u titlul %7puscula t4eologicaet polemica' P.F. 4&, 4236.



De mare importanţă e#te %+iscuţia cu P0rr4us' P.F. 4&, 23'5/6.+olecţia de #cri#ori pă#trate numără /5 numere P.F. 4&, ''506, dintrecare multe au cuprin# dogmatic #au a#ceticmi#tic.

!nvăţătura Sfântului MaximB%i1iunea lumii, pe care nea lă#ato "aim "ărturi#itorul -n #crierile #ale, e#temai mult dec!t -ntro pri)inţă culmea şi ilanţul cugetării greceşti, at!t a celeiteologice şi mi#tice, c!t şi a celei filo#oficeB 7an# r# )on ?alt8a#ar, o#mi#c8e;iturgie, p. &6.

Scri#ul lui e#te o #inte1ă grandioa#ă şi per#onală a marilor curente filo#ofice aleantic8ităţii şi a principalelor idei patri#tice. =rigen şi E)agrie, -n ceea ce auireproşail, #e -nt!lne#c cu Dioni#ie Areopagitul şi cu Frigorie de <:##a şi de

<a1ian1 elementele acceptaile din platoni#m cu cele din ari#toteli#m, topite -ntrolargă )i1iune proprie, dominată de ;ogo#ul care a coor!t prin -ntrupare p!nă -ncele mai de 9o# şi a #trăătut prin -nălţare, cu omenitatea ;ui dincolo de toate,cuprin1!ndule pe toateH ca pe toţi cei ce )reau #ăi m!ntuia#că, -ndumne1eindui.

În sinteza Sfântului Maxim se dă o importanţă nemicşorată omului, lumii şi lui Dumnezeu. Propriu zis tema Sfântului Maxim este urcuşul (anabasis omului spre !ndumnezeire. Dar urcuşul ace#ta nu #e poate face dec!t prin curăţirea de

patimi şi prin cunoaşterea -n du8 a raţiunilor lumii, care #unt primele două trepte ce

anticipea1ă pe ultima şi a treia> unirea cu Dumne1eu şi contemplarea -n lumina luidirectă a raţiunilor tuturor lucrurilor.

"mul are atâta #aloare la Sfântul Maxim !ncât toate sensurile Scripturii el leraportează la #iaţa lăuntrică a insului, neabătându$se nici o clipă de la tâlcuireaantropolo%ică sau ascetic$mistică a Scripturii. &l re#ine necontenit la descrierea

facultăţilor sufleteşti ale omului, a funcţiunii lor conforme cu firea sau contrară firii, a ispitelor de la du'urile rele şi a su%estiilor bune de la Dumnezeu şi !n%eri,care pătrund !n #iaţa sufletească, a stărilor şi deprinderilor lăuntrice de toatenuanţele ce se nasc !n urma !nrâuririlor ce se produc şi a funcţiunii !ntr$ un fel

sau altul a puterilor sufleteşti.

Că#pun#urile către T8ala#ie ne dau #u ace#t raport un material p#i8ologiccon#iderail. Dar #iaţa aceasta lăuntrică a omului nu se desfăşoară !n mod izolat, ci !ntr$un contact sau !ntr$un raport necontenit al omului cu lumea , dupăcum ia omul o atitudine #au alta faţă de lume, #e modifică funcţiunea facultăţilor



lui #ufleteşti şi #tările lui lăuntrice, care la r!ndul lor #e manife#tă apoi -n atitudinilelui ulterioare.

"mul e dotat cu percepţie sensibilă (simţire şi cu minte, ca cele două or%ane de

sesizare a realităţii. Însuşi faptul că e dotat cu acestea arată că omul nu e făcut ca o fiinţă ce poate trăi separat de orice altă realitate. Prin simţire sesizează cele#ăzute, prin minte cele ne#ăzute. <ormal e#te ca #imţirea #ă fie numai un prile9

prin care raţiunea ca funcţie di#cur#i)ă a minţii #ă ia cunoştinţă de raţiunile di)inece #e a#cund -n lucruri. Aşadar #imţirea treuie #ă #tea -n #lu9a minţii. +!nd nu #e-nt!mplă acea#ta #imţirea lucrea1ă #ingură, nepreocup!ndu#e dec!t de a#pectul)ă1ut, frumo# la )edere şi gu#to# la m!ncare, al lucrurilorH #au -şi #uordonea1ăraţiunea, care -n loc dea #truni #imţirea, dea o călău1i, -i făureşte argument pretin#raţionale pentru acea#tă comportare, şi nă#coceşte moduri de #ati#facere adorinţelor ei. ;umea de)ine a#tfel pur materială. Iar facultăţile #ufleteşti #au aătut

de la firea lor. A#tfel #imţirea na mai răma# percepţie #en#iilă oiecti)ă, ci ade)enit K#imţireL afectată -n mod eagerat de plăcere şi durere.

Puterile #ufleteşti ale poftei şi iuţimii, menite #ă dorea#că cele #pirituale şi #ă lupte pentru ele, -şi pun energia lor la di#po1iţia #imţirii şi a#tfel omul pofteşte cu tărieceea ce place #imţirii şi urăşte cu toată puterea ceea ce e durero# pentru #imţire,raţiunea aduc!nd argumente pentru căutarea plăcerii şi fuga de durere şi nă#cocindmodalităţi pentru aflarea plăcerii şi e)itarea durerii.

Dar efectele ace#tei orientări #unt multiple> pe de o parte lumea se îngustează pentru om numai la cele văzute şimateriale, iar nemaivăzându-se raţiunile divine din lucruri, nu se mai

străvede nici Dumnezeu; pe de altă parte în om totul reducându-se la lucrarea simţirii sau punându- se în slujba ei, omul se unilateralizează, devenind întreg numai simţire, poftă şi mânie, sau numai patimă şi iraţionalitate.

+u alte cu)inte an#amlul lumeDumne1eu -n continuă lărgire, #e reduce pentru

om, legătura ace#tuia cu el #e #lăeşte şi #e -mpuţinea1ă, -mpuţin!ndu#e şi )iaţa luilăuntrică. u cât uită mai mult de Dumnezeu, cu cât ne%li)ează mai mult lumea,cu !nţelesul ei lar%, cu atâta se sărăceşte şi se denaturează şi #iaţa omului.

Păcatul, departe dea -n#emna o afirmare şi o lărgire a omului şi a legăturilor lui culumea, e o diminuare a omului şi o -ngu#tare a lumii. Iar m!ntuirea din păcatdeparte dea -n#emna o preocupare a omului eclu#i) de #ine şi de Dumne1eu şi



e)entual o -ngu#tare a omului, e o lărgire a lui prin acti)area legăturilor cu lumeaelierată şi repu#ă -n ori1onturile ei tot mai lărgite şi prin acea#tă lume cuDumne1eu. =mul păcătuieşte şi #e m!ntuieşte de)enind du8, adică pri)ind lumeadin ad!ncul unei )ieţi #trăătute de Du8ul dumne1eie#c.

(n acea#tă legare a fiecărui pa# al de#tinului omene#c de lume, #e manife#tăcaracterul larg, co#mic al )i1iunii Sf!ntului "aim.

Cidicarea omului la Dumne1eu treuie #ă treacă prin fa1a unei re)eniri a lui la#tarea de natură. Simţirea treuie #ă de)ină pură percepţie #en#iilă, iar raţiuneatreuie #ăşi rec!ştige fermitatea ei oiecti)ă. Din tot sistemul Sfântului Maxim sedesprinde o mare !ncredere !n fire şi !n raţiunea firească. *otul e făcut de

Dumnezeu conform unei raţiuni şi toate se !nţele% şi se să#ârşesc normal conform unei raţiuni.

<umai patima e iraţională, pentru că na făcuto Dumne1eu. Poruncile di)ine -şi auraţiunile lor, păcatul pro)ine totdeauna dintro de#părţire a )oii de raţiunea firii, iar )irtutea din re#tailirea acordului -ntre )oie şi raţiunea firii. @+ăci nimic nu e#teiraţional -n raţiunea firii. Dar !ndată ce #oia se 'otărăşte să lucreze conform curaţiunea firii, nu mai e sin%ură, ci are 'arul dumnezeiesc !n a)utor. De aceea ostare a naturii pure, separată de 'arul dumnezeiesc, nu există !n concepţiaortodoxă. @Iar dacă nimic iraţional nu #e află -n raţiunea firii, pe drept cu)!nt-ndată ce )oia #e mişcă conform raţiunii firii, primeşte lucrarea lui Dumne1eu -ntr

a9utor.E şi fire#c #ă fie aşa o dată ce raţiunile firii #unt de origine di)ină şilucrurile #unt purtate -n mişcarea lor naturală de energiile proniatoare ale luiDunme1eu.

A#tfel, -n concepţia Sf!ntului "aim, mişcarea naturală care -n#ufleţeşte -ntreguluni)er# şi fiecare făptură e un impul# dat firii şi #u#ţinut -n ea de Dumne1eu -ncalitate de cau1ă şi ţintă finală a ei. "işcarea nu e un efect al căderii de laDumne1eu ca -n concepţia lui =rigen, ci ţine de -n#ăşi firea celor create,manife#t!nd a#piraţia ace#tora de la ei#tenţa #implă la ei#tenţa fericită şi laei#tenţa fericită )eşnică.

At!t de po1iti) pri)eşte Sf!ntul "aim de1)oltarea creaţiunii -n an#amlul ei, -nc!tdupă El -n#uşi Dumne1eu care nu e pentru şi -n Sine, nici -nceput, nici ţintă finală,nici inter)al mişcător -ntre ace#tea două, ca unul ce nu #e de1)oltă #pre nimic, fiindnelimitat din )eciH #e face pentru lume acţiune ce mi9loceşte -ntre -nceput şi ţintafinală, #porind şi adapt!ndu#e potri)it cu diferitele fa1e pe care le parcurge lumea,



-n #!nul lumii, dar totuşi neidentificate cu natura ei creată, #unt a#cun#e ca forţeefecti)e energiile di)ineH trec!nd prin toate fa1ele de de1)oltare ale ei.

Acea#ta e Pro)idenţa di)ină> +Dumnezeu nu este pentru Sine, pe cât putem noi

cunoaşte, nici !nceput, nici mi)loc, nici sfârşit... Începutul existenţelor, mi)locul şi sfârşitul lor este Dumnezeu ca cel ce le face pe acestea, nu ca cel ce le suferă.ăci e !nceput ca ăcător, mi)loc ca Proniator şi sfârşit ca el ce le circumscrie-+ap. gno#t. I, &, &0H P.F. 40, &03/, &0336. Dumne1eu le conduce dinlăuntru ca

putere eficientă şi din afară ca ţintă atracti)ă pe toate -n de1)oltarea lor #pre-ndumne1eire şi El fiind nul, toate #unt legate prin El -ntreolaltă.

+*oate există !n !mpreunare cu toate, fără confuzie, !n temeiul le%ăturii unice şi indisolubile !n care le ţine !nceputul şi auza unică şi ocrotitoare, căci le%ăturaaceasta co#ârşeşte şi acoperă toate relaţiile particulare #ăzute !n toate după firea

fiecărui lucru, nu alterându$le şi desfiinţându$le şi făcându$le să nu mai fie, ci copleşindu$le şi arătându$le mai presus de toate, cum apare !ntre%ul faţă de părţi sau mai bine zis cauza !ntre%ului, !n temeiul căreia se arată şi există atât !ntre%ul cât şi părţile !ntre%ului- "i#tagogia, P.F. 4&, 5H Trad, -n Ce)i#ta Teologică,&4//H <r. '/, p .&*06.

el ce le ţine toate la un loc şi le călăuzeşte atât pe planul mai %eneral al Pro#idenţei, cât şi pe planul mai special al mântuirii este Dumnezeu prin

o%osul şi Du'ul Sfânt, adică /aţiunea di#ină ca /aţiunea cea mai %eneral ce!mbrăţişează toate raţiunile făpturilor şi #iaţa di#ină, prin care se susţine şi se!nalţă calitati# #iaţa tuturor.

De aceea -nălţarea #pre treapta cea mai -naltă a ei#tenţei, #pre -ndumne1eire nu #e poate face dec!t prin ;ogo#. El e#te #u#tanţa #au tăria ce lucrea1ă -n )irtuţi, e#tecalea omului -ntărit -n )irtuţi, ce nu #e aate nici la dreapta nici la #t!nga. El e#teuşa care de#c8ide lumea cunoştinţei celor ce au #trăătut ine calea )irtuţilor. +elce #e -nalţă din fa1a -nt!i a purificării de patimi şi a do!ndirii )irtuţilor, lacunoaşterea raţiunilor di)ine din lume, tot -n mediul ;ogo#ului -naintea1ă, -ntruc!t

ace#te raţiuni #unt ra1ele Caţiunii.Caţiunile ace#tea nu pot fi )ă1ute -n#ă dec!t -n du8H după lucrarea de purificare,deci e#te o cunoaştere 8arică şi ca atare are -n ea ce)a intuiti). +el ce le )ede peele )ede şi dincolo de ele. Ele #unt @oglin1iJJ ale ;ogo#ului. Caţiunea di#cur#i)ă şi

pri)irea intuiti)ă #e -nt!lne#c şi #e armoni1ea1ă. Dar pe mă#ură ce omul progre#ea1ă, prin purificare, -n cunoaşterea raţiunilor tot mai generale ale lumii, el#e #imte -ntro armonie tot mai deplină cu an#amlul ni)er#ului. +ăci -naintea1ă



-n cunoaşterea Caţiunii #upreme, din care porne#c toate raţiunile tuturor şi căreia -i#unt #uordonate toate.

(n primul r!nd el #e ridică din de1inarea faţă de oameni, refăc!nd unitatea firiiomeneşti, #f!şiată prin păcat. A9un#ă la pri)irea directă a ;ogo#ului, mintea )edetoate făpturile -n mod unitar şi #implu -n El.

Deci p!nă -n Dumne1eu e -n#oţită mintea indi)idual de an#amlul creaţiunii. Minici atunci acea#ta nu di#pare, ci de)ine şi mai luminoaă, aşa cum lucrurile dintrocameră,c!nd )ine lumina #oarelui pe#te ele, #e )ăd mai clare dec!t atunci c!nd #unt#cufundate -n -ntuneric.

Dacă totuşi Sf!ntul "aim afirmă, -n acord cu -ntreaga mi#tică ră#ăriteană, cămintea treuie #ă de)ină @goală de toate )ălurile impre#iilor şi ideilor din lume,

pentru a )edea pe ;ogo#ul @golJJ, neacoperit de )ălurile #imolurilor create,acea#ta nu -n#eamnă dec!t că ace#tea treuie #ă #e depla#e1e din centrul pri)irii,#pre periferie, #pre a fi )ă1ut -n centru ;ogo#ul şi numai pe laturile lui, -n luminară#p!ndită de El, raţiunile legii şi ale firii, repre1entate prin "oi#e şi Ilie.

+a pregătire pentru #coaterea lui Dumne1eu pe primul plan al )ederii e nece#ară, pentru o )reme, uitarea -nţele#urilor lucrurilor. Dar pe urmă ele pot apărea şi apar de fapt, fără pericol, #căldate -n lumina curăţitoare şi unificatoare a ;ogo#ului. Dar ridicarea de pe treapta a doua, a contemplării lui Dumne1eu -n mod indirect prin

raţiunile lumii, la treapta a treia, a contemplării directe a lui Dumne1eu, nu #e maiface prin puterile naturale ale minţii şi )oinţei omeneşti, a9utate de 8ar. Acea#tăridicare nu #e poate reali1a dec!t prin energia eclu#i)ă a lui Dumne1eu, dupăoprirea puterilor umane. Acea#ta e#te -ndumne1eirea omului, după moartea mi#ticăa puterilor lui naturale. Acea#ta e#te Duminica )ieţii -ndumne1eite, după S!mătaodi8nei de puterile naturale şi după cele 1ile de lucrare naturală a )ieţii de aici.Prin trecerea noa#tră -n 1iua a *a a odi8nei de puterile naturale, -n#uşi Dumne1eu#e odi8neşte de acti)itatea creată pe care o #u#ţine -n noi, de lucrarea proniatoare,ca #u#ţinătoare şi călău1itoare a acti)ităţii naturale a lumii create, iar prin ridicareanoa#tră la acti)itatea necreată, ale cărei #uiecte de)enim, -n#uşi El re)ine la

acti)itatea Sa eclu#i) necreată dinainte de a fi lumea. "ai ine 1i# nu eact laaceea, căci atunci nu ei#tau #uiecte create după natură, la ni)elul cărora treuieoricum #ă #e afle acti)itatea dumne1eia#că pe care ele o )or a)ea atunci, identicăcalitati), dar nu şi cantitati), cu acti)itatea lui Dumne1eu -n#uşi.

(n acea#tă oprire a acti)ităţii noa#tre create şi primire a acti)ităţii necreate di)ine,noi #untem -n#oţiţi nu numai de ;ogo#ul pro)idenţial, care după ce a creat lumea şi



a de1)oltato p!nă la limita puterilor ei, acum #e odi8neşte ca #ă re)ină la eclu#i)aacti)itate necreată, ci şi de ;ogo#ul -ntrupat, care moare cu noi, răm!n!nd aşa -n1iua S!metei, şi -n)ie cu noi -n Duminica fără de #f!rşit.

Propriu zis, dacă o%osul nu s$ar fi !ntrupat să moară şi să !n#ie !mpreună cunoi ca om, n$am fi putut a)un%e nici la Sabatul creaţiunii şi la ziua a 0$a a!ndumnezeirii, fiind opriţi de păcat. 1ar Dumnezeu n$ar fi putut a#ea satisfacţiade$a trece la această odi'nă, după !nc'eierea !n mod fericit a lucrării Sale !nle%ătură cu creaţiunea. o%osul !şi desă#ârşeşte opera !n le%ătură cu lumea ca

2ristos. Prin 2ristos ne !mplinim destinul nostru, ne !ndumnezeim.

"i#tica Sf!ntului "aim e#te o mi#tică 8ri#tologică, fără #ă -ncete1e de a fi un#i#tem atotcuprin1ător, -n care lumea intră şi #e )alorifică pentru )eci -n toatăamploarea ei.



uvânt ascetic - Prin 6ntre"ări şi răspunsuri - &le celui dintre sfinţi, Părintelenostru Maxim Mărturisitorul

ratele?ătr!nul

ratele a -ntreat pe ătr!nul 1ic!nd> ro%u$te, Părinte, să$mi spui, care a fost scopul !ntrupării Domnului3

Mi ătr!nul ră#pun1!nd a 1i#> mă mir, frate, că, deşi au1i -n fiecare 1i #imolulcredinţei, mă mai -ntrei de#pre acea#ta. Totuşi -ţi #pun că scopul !ntrupării

Domnului a fost mântuirea noastră.

Iar fratele a #pu#> !n ce fel, Părinte3

Mi a ră#pun# ătr!nul> =mul fiind făcut la -nceput de Dumne1eu şi aşe1at fiind -nCai, a călcat porunca şi prin acea#ta a că1ut -n #tricăciunea morţii. Pe urmă, fiindc!rmuit prin Pro)idenţa felurită a lui Dumne1eu generaţie după generaţie, a #tăruittotuşi #ă #porea#că -n rău, fiind du# de feluritele patimi ale trupului, p!nă lade1năde9dea de )iaţă. Din acea#tă pricină iul cel nul <ă#cut al lui Dumne1eu,+u)!ntul cel mai dinainte de )eci, care e#te Dumne1eu Tatăl, i1)orul )ieţii şi alnemuririi, ni #a arătat nouă celor ce şedeam -n -ntunericul şi -n umra morţii.(ntrup!ndu#e din Du8ul Sf!nt şi din ecioara "aria, nea arătat c8ipul unei)ieţuiri de formă dumne1eia#că.

Mi d!ndune porunci #finte şi făgăduind (mpărăţia +erurilor celor ceşi )or r!ndui)iaţa după ele şi -nfricoş!nd cu c8inurile )eşnice pe cei ce le )or călca, iar mai peurmă #uferind patima m!ntuitoare şi -n)iind din morţi, nea dăruit năde9dea -n)ieriişi a )ieţii )eşnice. BPrin acea#ta a de1legat o#!nda păcatului #trămoşe#c alnea#cultării şi a de#fiinţat prin moarte #tăp!nirea morţii, că @precum -n Adam toţimor, aşa -n El toţi #ă #e facă )ii.

SuinduSe apoi la cer şi şe1!nd dea dreapta Tatălui, a trimi# pe Du8ul Sf!nt, caar)ună, a )ieţii şi #pre luminarea şi #finţenia #ufletelor noa#tre ca şi #pre a9utorul

celor ce #e ne)oie#c pentru m!ntuirea lor prin pă1irea poruncilor ;ui.

Ace#ta e#te #copul -ntrupării Domnului, #pu# pe #curt.

2.Mi fratele a 1i#> e porunci trebuie aşadar să !mplinesc, Părinte, ca să mământuiesc prin ele3 Aş dori #ă aud acea#ta pe #curt.



Iar ătr!nul a ră#pun#> -n#uşi Domnul a #pu# după -n)iere Apo#tolilor> +mer%ând !n#ăţaţi toate neamurile, botezându$le !n numele *atălui şi al iului şi al

Sfântului Du', !n#ăţându$le să păzească toate câte #$am poruncit #ouă-.

Prin urmare tot omul, care #a ote1at -n numele Treimii Dumne1eieşti şi de )iaţăfăcătoare, treuie #ă ţină toate c!te a poruncit Domnul. Din acea#tă pricină Domnula -mpreunat pă1irea tuturor poruncilor cu dreapta credinţă, ştiind că nu e cu putinţă#ăi aducă omului m!ntuirea numai una dintre ele, de#părţită de celelalte. De aceeaşi Da)id, a)!nd credinţa cea dreaptă, a 1i# către Dumne1eu> +Spre toate poruncile*ale m$am !ndreptat4 toată calea cea nedreaptă am urât$o-. +ăci toate poruncile

Domnului ni s$au dăruit nouă !mpotri#a a toată calea cea nedreaptă. De )omne#ocoti aşadar fie şi numai una, ni #e )a de#c8ide -ndată calea păcatului, opu#ă ei.

'.Mi a 1i# fratele> Dar cine poate, Părinte, să !mplinească toate poruncile, care

sunt aşa de multe3

A ră#pun# ătr!nul> +el ce imită pe Domnul şi merge pe urmele ;ui.

Mi a 1i# fratele> 5i cine poate să imite pe Domnul3 Doar Domnul a fo#t Dumne1eu,c8iar dacă #a făcut om. Iar eu #unt om păcăto#, roit de 1eci de mii de patimi.+um pot aşadar #ă imit pe DomnulN

Mi a ră#pun# ătr!nul> <imenea din cei roiţi de materia lumii nu poate #ă imite pe

Domnul. Dar cei ce pot 1ice> +1ată noi am lăsat toate şi am urmat 6ie- , aceştia prime#c puterea #ă; imite pe El şi #ă -mplinea#că toate poruncile ;ui.

Oice fratele> Toată putereaN

Că#pun#e ătr!nul> Au1i; pe El 1ic!nd> +1ată #$am dat #ouă putere să călcaţi peste şerpi şi scorpii şi peste toată puterea #ră)maşului4 şi nimic nu #ă #a #ătăma pe #oi- .

/.Acea#tă putere şi #tăp!nire primindo, Pa)el 1ice> +aceţi$#ă următorii mei

precum şi eu al lui 2ristos- . Sau iarăşi> +7u este acum osândă asupra celor cesunt !n 2ristos, care nu umblă după trup, ci după du'-. Sau iarăşi> +1ar de sunt ai lui 2ristos, au răsti%nit trupul !mpreună cu patimile şi cu poftele lui-. Miiarăşi> +Mie lumea mi s$a răsti%nit, ca şi eu lumii-.

5. De#pre acea#tă #tăp!nire şi a9utor proorocind Da)id a 1i#> +el ce locuieşte!ntru a)utorul elui Prea!nalt se #a odi'ni sub acoperământul Dumnezeului



cerului. 5i #a zice Domnului8 a)utorul meu eşti şi scăparea mea, Dumnezeul meu, şi !ntru &l #oi nădă)dui- . Iar puţin după aceea> +Peste aspidă şi #asilisc #ei

păşi şi #ei călca peste leu şi balaur, căci #a porunci !n%erilor Săi pentru tine, casă te păzească pe tine !n toate cărările tale-.

Iar cei ce #e lipe#c de trup şi iue#c materia lumii, a#cultă, ce aud de la Acela> +el ce iubeşte pe tatăl său sau pe mama sa mai mult decât pe Mine, nu este #rednicde Mine9- Iar după puţin> +el ce nu ia crucea sa ca să$mi urmeze Mie nu este#rednic de Mine- (uca :;, <<. Mi> +el ce nu se #a lepăda de toate a#uţiile salenu poate să !mi fie ucenic- (uca :;, <<. Aşadar cel ce )rea #ă #e facă ucenicul;ui şi #ă #e afle )rednic de El şi #ă primea#că de la El putere -mpotri)a du8urilor răutăţii #e de#face de toată legătura trupea#că şi #e goleşte de toată -mpătimireadupă cele materiale şi aşa ia lupta cu )ră9maşii ne)ă1uţi pentru poruncile ;ui,

precum -n#uşi Domnul ni Sa făcut pe Sine pildă, i#pitit fiind -n pu#tie de către

căpetenia lor, iar după ce a )enit -n lume, de către cei #tăp!niţi de acela.

.Mi a 1i# fratele> Dar sunt multe, Părinte poruncile Domnului şi cine poate să le ţină minte pe toate, ca să se ne#oiască pentru toate3 5i mai ales eu, care sunt puţin la minte3 De aceea aş )rea #ă aud un cu)!nt #curt ca, ţin!ndumă de el, #ămă m!ntuie#c prin el.

Mi a ră#pun# ătr!nul> +u toate că #unt multe, frate ele #unt cuprin#e -ntrun #ingur cu)!nt> +Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată puterea ta şi din tot

cu%etul tău şi pe aproapele tău ca pe tine !nsuţi-. +el ce #e #trăduieşte #ă ţinăace#t cu)!nt -mplineşte toate poruncile. Dar cel ce nu #a de#făcut, precum #a 1i#mainainte, de -mpătimirea după cele materiale, nu poate #ă iuea#că cu ade)ărat,nici pe Dumne1eu, nici pe aproapele. +ăci e#te cu neputinţă ca cine)a #ă #elipea#că şi de cele materiale şi #ă iuea#că şi pe Dumne1eu. Acea#ta e#te ceea ce1ice Domnul> +7imenea nu poate să slu)ească la doi Domni9- Sau> +7imeni nu

poate să slu)ească lui Dumnezeu şi lui Mamona-. +ăci -n mă#ura -n care minteanoa#tră #e alipeşte de lucrurile lumii, e roită de ele şi ne#ocoteşte porunca luiDumne1eu, călc!ndo.

*.Mi a 1i# fratele> de care +lucruri- zici, Părinte3

Că#pun#e ătr!nul> De m!ncări, de ani, de a)uţii, de #la)ă, de rudenii şi aşa maideparte.



Mi 1i#e fratele> Dar Părinte, nu Dumnezeu le$a făcut pe acestea3 5i nu le$a dat oamenilor spre folos3 um porunceşte atunci să nu se mai !n%ri)ească omul deele3

Că#pun#e ătr!nul> Sigur că Dumne1eu lea făcut şi lea dat oamenilor #pre-ntreuinţare. Mi une #unt toate cele făcute de Dumne1eu, ca folo#indune ine deele, #ăi mulţumim lui Dumne1eu. Dar noi fiind slabi şi trupeşti la !nţele%ere, amales mai mult cele materiale !n loc de porunca iubirii, şi !n%ri)indu$ne de ele, nerăzboim cu oamenii. Se cu#ine deci să punem iubirea de orice om mai presusdecât cele #ăzute şi decât !nsuşi trupul. +ăci ea e#te #emnul iuirii de Dumne1eu,

precum -n#uşi Domnul arată -n E)ang8elie> +el ce mă iubeşte pe Mine, zice, păzeşte poruncile Mele- . Iar care e#te porunca pe care pă1indo -l )om iui pe El,au1i de la El c!nd 1ice> +=ceasta este porunca Mea, ca să #ă iubiţi unii pe alţii-.%e1i că iuirea -ntreolaltă -ntemeia1ă iuirea de Dumne1eu, care e#te plinirea a

toată porunca lui Dumne1euN De aceea porunceşte #ă nu #e -ngri9ea#că de a)uţii, ci#ă #e lepede de toate ale lui, tot cel ce doreşte #ă I fie ucenic.

3.Mi 1i#e fratele> iindcă ai zis, Părinte, că trebuie să, punem iubirea faţă de tot omul mai presus decât toate cele #ăzute şi decât trupul nostru !nsuşi, cum pot săiubesc pe cel ce mă urăşte pe mine şi se !ntoarce de la mine3 5i cum pot să$l iubesc dacă mă pizmuieşte şi mă !nţeapă cu ocări şi !mi !ntinde #icleşu%uri şi !mi

pre%ăteşte curse3 "i #e pare, Părinte, că ace#t lucru e#te prin fire cu neputinţă,-n#ăşi #upărarea #ilindune -n c8ip fire#c #ă ocolim pe cel ce nea #upărat.

Că#pun#e ătr!nul> T!r!toarelor şi fiarelor, purtate -ncolo şi -ncoace de fire, le e#te-ntrade)ăr cu neputinţă #ă nu #e ferea#că de cel ce le aduce durere. Dar celor făcuţidupă c8ipul lui Dumne1eu şi c!rmuiţi de raţiune şi -n)redniciţi de cunoaşterea luiDumne1eu, care au primit legea de la El, le e#te cu putinţă #ă nu ocolea#că pe ceicei #upără şi #ă iuea#că pe cei cei ură#c. De aceea şi Domnul #pun!nd> +1ubiţi

pe #ră)maşii #oştri, faceţi bine celor ce #ă urăsc pe #oi...- şi celelalte, nu lea poruncit ca pe nişte lucruri cu neputinţă, ci ca pe unele cu putinţă. +ăci altfel nu ar pedep#i pe cel ce calcă acea#tă poruncă. Mi -n#uşi Domnul ne arată acea#ta prinfapte, ca şi ucenicii ;ui, care toţi #au #trăduit pentru iuirea aproapelui p!nă la

moarte şi #au rugat cu căldură pentru cei ce iau uci# pe ei. 7oi nu putem săiubim pe cei ce ne urăsc, fiindcă suntem iubitori de materie şi de plăcere şi le

punem acestea mai presus de poruncă. >a de multe ori ocolim din pricinaacestora şi pe cei ce ne iubesc, fiind mai răi ca fiarele şi târâtoarele. De aceea,neputând păşi pe urmele lui Dumnezeu, nu putem cunoaşte nici scopul ui, casă primim puterea.



4.Mi 1i#e fratele> 1ată, Părinte, eu am lăsat toate, familie, a#uţie, desfătări şi sla#alumii şi nu mai am nimic !n #iaţă decât trupul. Dar pe fratele care mă urăşte şi mă ocoleşte nu$l pot iubi, deşi mă silesc !n fapt să nu răsplătesc răul cu rău.

Spune$mi deci ce trebuie să fac, ca să pot să$l iubesc din inimă, c'iar dacă mă

necă)eşte şi$mi !ntinde tot felul de curse.

Că#pun#e ătr!nul> E#te cu neputinţă #ă iuea#că cine)a pe cel cel necă9eşte, c8iar dacă #e arată a #e fi lepădat de materia lumii, dacă nu cunoaşte cu ade)ărat #copulDomnului. Iar dacă din darul Domnului )a putea #ăl cunoa#că şi #e )a #ili #ăumle potri)it cu el, )a putea #ă iuea#că din inimă pe cel cel urăşte şil necă9eşte,

precum şi Apo#tolii, cuno#c!ndu;, lau iuit.

&0. Deci 1i#e fratele> *e ro%, Părinte, să$mi faci cunoscut care a fost scopul Domnului3

Că#pun#e ătr!nul> De )rei #ă cunoşti #copul Domnului, a#cultă cu luare aminte.Domnul no#tru Ii#u# 7ri#to#, fiind Dumne1eu prin fire şi primind #ă #e facă om

pentru iuirea de oameni, nă#c!ndu#e din femeie, #a coor!t #u lege, dupădumne1eie#cul Apo#tol, ca pă1ind porunca -ntocmai ca un om, #ă de#fiinţe1eo#!nda cea )ec8e a lui Adam. Mtiind aşadar Domnul că toată legea şi proorociiat!rnă -n ace#te două porunci ale legii> +Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău dintoată inima ta şi pe aproapele tău ca pe tine !nsuţi-, #a grăit #ă le pă1ea#că-ntocmai ca un om de la -nceput p!nă la #f!rşit. Dar dia)olul, care a amăgit de la

-nceput pe om şi a)ea de aceea #tăp!nirea morţii, )ă1!ndu; mărturi#it la ote1 deTatăl şi primind ca om pe Du8ul -nrudit din ceruri şi merg!nd -n pu#tie ca #ă fiei#pitit de el, a pornit -mpotri)a ;ui tot ră1oiul, doar )a putea cum)a #ă; facă şi

pe El #ă pună materia lumii mai pre#u# de iuirea lui Dumne1eu. Mtiind prinurmare dia)olul că trei #unt lucrurile -n 9urul cărora #e -n)!rteşte tot cei omene#c,adică m!ncările, a)uţia şi #la)a, prin care a pră)ălit totdeauna pe om -n prăpa#tia

pier1ării, cu ace#te trei la i#pitit şi pe El -n pu#tie. Dar Domnul no#tru, arăt!ndu#emai pre#u# ca ele, a poruncit dia)olului #ă plece -ndărăt.

&&.<eput!nd deci #ă; facă #ă calce porunca iuirii de Dumne1eu, prin cele ce I le

a făgăduit, #a #trăduit pe urmă, după ce a )enit -n lume, #ă; facă #ă calce poruncaiuirii de aproapele, prin toate c!te a uneltit, lucr!nd prin nelegiuiţii iudei. (n ace#t#cop, -n )reme ce Acela -n)ăţa căile )ieţii şi 1ugră)ea prin fapte c8ipul )ieţuiriicereşti, )e#tea -n)ierea morţilor şi făgăduia )iaţă )eşnică şi (mpărăţia +erurilor celor ce cred, iar pe cei necredincioşi -i -nfricoşa cu pedeap#a )eşnică şi, #pre-ntărirea #pu#elor Sale, arăta minunatele #emne dumne1eieşti, c8em!nd mulţimilela credinţă, dia)olul -ndemna pe nelegiuiţii fari#ei şi cărturari la feluritele



meşteşugiri -mpotri)a ;ui, ca neput!nd răda -ncercările, cum credea el, #ă -nceapăa ur- pe cei cei -ntindeau )iclenii şi aşa #ăşi a9ungă ticălo#ul #copul lui, făc!ndu;#ă calce porunca iuirii de aproapelui.

&2.Dar Domnul, ca un Dumne1eu, cuno#c!nd g!ndurile lui, nu a ur!t pe fari#eii puşi la lucru de el căci cum ar fi făcuto, fiind prin fire unN6, ci prin iuirea faţăde ei, ătea pe cel ce lucra prin ei, iar pe cei purtaţi de el nu -nceta #ăi #fătuia#că,#ăi mu#tre, #ăi o#!ndea#că, #ăi pl!ngă ca pe unii ce puteau #ă nu #e la#e purtaţide el, ci rădau de ună)oie #ă fie purtaţi din pricina nepă#ării.

?le#temat de ei #e purta cu -ndelungă rădare, pătimind #e arăta -ngăduitor şi learăta toate faptele iuirii, Iar pe cel ce lucra prin ei -l ătea cu iuirea de oamenifaţă de cei purtaţi de el. ", minunat război9 În loc de ură arată iubirea şi răpune

pe tatăl răutăţii prin bunătate. (n ace#t #cop, răd!nd at!tea rele de la ei, #au mai

ade)ărat )orind pentru ei, #a #trăduit p!nă la moarte -n c8ip omene#c pentru porunca iuirii şi do!ndind iruinţa deplină -mpotri)a dia)olului, a primit cununa-n)ierii pentru noi. A#tfel noul Adam a -nnoit pe cel )ec8i. Acea#ta e#te ceea ce1ice dumne1eie#cul Apo#tol> +=ceasta să o cu%etaţi !ntru #oi, ceea ce şi !n 2ristos

1isus...- ş.a.m.d.

&'. =cesta a fost aşadar scopul Domnului, ca pe de o parte să asculte de *atăl până la moarte, ca un om, pentru noi, păzind porunca iubirii, iar pe de alta săbiruiască pe dia#ol, pătimind de la el, prin cărturarii şi fariseii puşi la lucru de

el. =stfel prin faptul că s$a lăsat de bună#oie !n#ins, a !n#ins pe cel ce nădă)duiasă$ !n#in%ă, şi a scăpat lumea de stăpânirea lui. (n felul ace#ta B7ri#to# a fo#tră#tignit din neputinţăB, neputinţă prin care a omor!t moartea şi @a #urpat pe cel cea)ea #t!p!nia morţiiH -n felul ace#ta era şi Pa)el #la prin el -n#uşi şi @#e lăuda-ntru neputinţele #ale, ca #ă #e #ălăşluia#că -n el puterea lui 7ri#to#.

&/.+uno#c!nd c8ipul ace#tei iruinţe, el 1icea #criind efe#enilor> @nu e#te luptanoa#tră -mpotri)a #!ngelui şi a trupulul ci -mpotri)a -ncepătoriilor, #tăp!niilor,ş,a.m.d. Mi le porunceşte @#ă -mrace platoşa dreptăţii, coiful năde9dii, pa)ă1acredinţei şi #aia Du8ului, ca cei ce poartă ră1oiul cu )ră9maşii ne)ă1uţi #ă poată

#tinge toate #ăgeţile cele aprin#e ale )icleanului. Arăt!nd cu fapta c8ipul ră1oirii1ice> +&u deci aşa aler% şi nu orbeşte. =şa mă lupt, nu bătând #ăzdu'ul, ci strunesc şi supun trupul meu, ca nu cum#a #estind altora, eu !nsumi să a)un% delepădat-. Mi iarăşi> +Până !n ceasul de faţă, flămânzim şi !nsetoşăm, %oi umblămşi primim bătăi- . Sau iarăşi> +!n osteneală şi !n muncă, !n pri#e%'eri preaadesea, !n fri% şi dezbrăcaţi, lăsând la o parte cele din afară-.



&5.A#tfel luptă -mpotri)a dracilor, care lucrea1ă -n trup plăcerile, alung!ndui prinneputinţa trupului #ău. El ne arată -n#ă prin fapte şi c8ipul iruinţei -mpotri)adracilor care luptă ca #ă aducă pe credincioşi la ură şi de aceea #t!rne#c -mpotri)alor pe oamenii mai neăgători de #eamă, ca i#pitiţi fiind prin aceştia, #ăi ura#că şi#ă calce porunca iuirii. Oice aşadar Apo#tolul>

+"cărâţi fiind, binecu#ântăm4 pri%oniţi noi răbdăm4 'uliţi, noi mân%âiem4 ca nişte lepădături ale lumii ne$am făcut, ca %unoiul tuturor până astăzi-. Dracii au pu# la cale ocăr!rea, 8ulirea şi prigonirea lui, ca #ăl mişte la ura celui cel ocărăşte, -l 8uleşte şil prigoneşte,a)!nd ca #cop #ăl facă #ă calce porunca iuirii. Iar Apo#tolul, cuno#c!nd g!ndurilelor, inecu)!nta pe cei cel ocărau, răda pe cei cel prigoneau şi m!ng!ia pe ceicel 8uleau, ca #ă depărte1e pe dracii care lucrau ace#tea şi #ă #e unea#că cu unulDumne1eu.Iar pe dracii care lucrau ace#tea -i ătea prin ace#t c8ip al luptei, iruind

pururea răul prin ine, după a#emănarea "!ntuitorului.

A#tfel a #loo1it toată lumea de #u puterea dracilor şi a unito cu Dumne1eu el şiceilalţi Apo#toli, iruind prin -nfr!ngerea lor pe cei ce nădă9duiau #ă -n)ingă. Dacădeci şi tu, frate, )ei urmări ace#t #cop, )ei putea #ă iueşti pe cei ce te ură#c. Iar denu, e#te cu neputinţă.

&.Mi 1i#e fratele> +u ade)ărat, Părinte, aşa e#te şi nu altfel. De aceea Domnul 8ulitfiind şi pălmuit şi celelalte pătimindule, c!te lea pătimit de la iudei, a rădat,compătimindui pe aceia ca neştiutori şi rătăciţi. De aceea a şi #pu# pe cruce>+*ată, iartă$le lor, că nu ştiu ce fac-. Iar )iclenia şi amăgirea dia)olului şi a

căpeteniilor lui lea iruit pe cruce, lupt!nd cu ei pentru porunca iuirii p!nă lamoarte, iar iruinţa ;ui -mpotri)a lor d!nduneo nouă. Mi dăr!m!nd #tăp!nireamorţii, a dăruit -n)ierea ;ui, #pre )iaţă, -ntregii lumi. Dar roagăte pentru mine,Părinte, ca #ă pot -nţelege de#ă)!rşit #copul Domnului şi al Apo#tolilor Săi şi #ă pot)eg8ea -n )remea i#pitelor şi #ă nu fiu neştiutor cu pri)ire la planurile dia)olului şiale dracilor lui.

&*.Mi ră#pun1!nd, ătr!nul 1i#e> Dacă te )ei -ngri9i mereu de cele #pu#e mainainte,)ei putea #ă nu fii neştiutor. Iar de )ei -nţelege, -ţi )ei da #eama că, precum tu eştii#pitit, la fel şi fratele tău #e i#piteşte şi )ei ierta pe cel i#pititH iar celui ce )rea #ă te

i#pitea#că, făc!ndute #ă urăşti pe cel i#pitit, -i )ei #ta -mpotri)ă, ne#upun!nduteuneltirii lui. Acea#ta e#te ceea ce #pune Iaco, fratele Domnului, -n Epi#toleleSoorniceşti> +Supuneţi$#ă lui Dumnezeu, staţi !mpotri#ă dia#olului, şi #a fu%i de la #oi9- Dacă, precum #a 1i#, )ei a)ea ne-ncetat, cu mare )eg8e, gri9ă la celemainainte #pu#e, )ei putea #ă cunoşti #copul Domnului şi al Apo#tolilor Săi şi #ăiueşti pe oameni şi #ă #uferi pentru ei c!nd greşe#c, dar #ă lupţi ne-ncetat-mpotri)a dracilor )icleni prin iuire. Dar dacă #untem moleşiţi neăgători de



#eamă şi uşuratici şi ne #cufundăm cugetul -n plăcerile trupeşti nu mai comatem pe draci, ci pe noi -nşine şi pe fraţi, mai ine 1i# #lu9im prin aceştia prin fraţi6 pedraci, lupt!nd cu oamenii pentru draci.

&3.Mi 1i#e fratele> Aşa e#te, Părinte. De fapt din neăgarea mea de #eamă iau draciitotdeauna prile9uri -mpotri)a mea. Dar te ro%, Părinte, să$mi spui cum pot sădobândesc trez#ia atenţiei3

Mi ră#pun#e ătr!nul> <egri9a totală de cele păm!nteşti şi ocuparea ne-ntreruptă cuSf!nta Scriptură aduce #ufletul la frica lui Dumne1eu. Iar frica lui Dumne1eu aducetre1)ia atenţiei. Atunci #ufletul -ncepe #ă )adă pe dracii care -l ră1oie#c pring!nduri şi -ncepe #ă #e apere. De#pre acea#ta a 1i# Da)id> +5i a străbătat oc'iul meu !n #ră)maşii mei-. Spre acea#tă faptă -ndemn!nd şi Petru, corifeulApo#tolilor, pe ucenici, lea 1i#> +iţi tre)i, pri#e%'iaţi, că potri#nicul #ostru,

dia#olul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să !n%'ită4 căruia staţi$i !mpotri#ă, #ârtoşi !n credinţă-. De a#emenea Domnul ne #puneH +Pri#e%'iaţi şi #ă ru%aţi, ca să nu intraţi !n ispită-. Ecle1ia#tul -ncă 1ice> +Dacă se #a urca pestetine du'ul stăpânitorului să nu$ţi părăseşti locul tău-. Iar locul minţii e#te)irtutea, cunoştinţa şi frica lui Dumne1eu.

"inunatul Apo#tol lupt!nd cu mare tre1)ie şi )ite9ie, 1ice> +?mblând !n trup, nune oştim trupeşte. ăci armele cu care luptăm nu sunt trupeşti, ci puternice!naintea lui Dumnezeu ca să dărâme !ntăriturile4 noi surpăm cu%etările şi orice

!nălţare care se ridică !mpotri#a cunoştinţei lui Dumnezeu, şi tot %ândul !l robimspre ascultarea lui 2ristos şi %ata suntem să pedepsim orice neascultare-. Dacăaşadar )ei imita şi tu pe #finţi şi de#făc!ndute de toate )ei #lu9i cu o#teneală numailui Dumne1eu, )ei do!ndi tre1)ia atenţiei.

&4.Mi 1i#e fratele> Dar ce trebuie să facă cine#a, ca să poată să se ocupe ne!ncetat numai de Dumnezeu3

Mi ră#pun#e ătr!nul> &ste cu neputinţă ca mintea să se ocupe cu desă#ârşirenumai de Dumnezeu, dacă nu #a dobândi aceste trei #irtuţi8 iubirea, !nfrânarea

şi ru%ăciunea. ăci iubirea !mblânzeşte iuţimea4 !nfrânarea #eşte)eşte pofta4 iar ru%ăciunea desface mintea de toate !nţelesurile şi o !nfăţişează %oală lui

Dumnezeu. =şadar aceste trei #irtuţi !mbrăţişează toate #irtuţile şi fără de elemintea nu se poate ocupa de Dumnezeu, slobozită de toate celelalte.

20.Mi 1i#e fratele> /o%u$te, Părinte, să mă !n#eţi, cum !mblânzeşte iubireaiuţimea3



Mi ră#pun#e ătr!nul> iindcă are puterea să se milosti#ească şi să facă bineaproapelui şi să fie cu !ndelun%ă răbdare faţă de el şi să !ndure cele ce !i #in dela el, cum am spus adeseori. =#ându$le prin urmare iubirea pe acestea,!mblânzeşte iuţimea celui ce a dobândit$o.

Mi 1i#e fratele> <u #unt mici faptele ei, dar fericit e#te cel ce poate #ă odo!ndea#că. Eu -n#ă -ntr ade)ăr #unt departe de ea. Dar ro%u$te, Părinte, spune$mi ce !nsemnează a a#ea !ndelun%ă răbdare3

2&.Mi ră#pun#e ătr!nul> A #ta neclintit -n -mpre9urări a#pre şi a răda releleH aaştepta #f!rşitul -ncercării şi a nu da drumul iuţimii la -nt!mplareH a nu )ori cu)!ntne-nţelept, nici a g!ndi ce)a din cele ce nu #e cu)in unui -nc8inător al luiDumne1eu. +ăci 1ice Scriptura> +Până la o #reme #a răbda cel cu !ndelun%ărăbdare şi pe urmă i se #a răsplăti lui cu bucurie4 până la o #reme #a ascunde

cu#intele lui, şi buzele multora #or spune !nţelepciunea lui.-

22.Ace#tea #unt #emnele -ndelungii rădări. Dar nu numai ace#tea, ci propriu-ndelungii rădări mai e#te şi a #e #ocoti pe #ine pricina -ncercării. Mi poate că aşaşi e#te de fapt. iindcă multe dintre cele ce ni #e -nt!mplă, ni #e -nt!mplă #pre-ndrumarea noa#tră #au #pre #tingerea păcatelor trecute, #au #pre -ndreptareaneatenţiei pre1ente, #au #pre ocolirea păcatelor )iitoare. +el ce #ocoteşte aşadar că

pentru una din ace#tea ia )enit -ncercarea, nu #e ră1)răteşte c!nd e lo)it, mai ale#dacă e conştient de păcatul #ău, nici nu -n)ino)ăţeşte pe acela prin care ia )enit

-ncercarea, căci fie prin acela fie prin altul, şi a a)ut #ă ea pa8arul 9udecăţilor dumne1eieşti. +i el pri)eşte #pre Dumne1eu şiI mulţumeşte ;ui care a -ngăduit-ncercarea şi #e -n)ino)ăţeşte pe #ine şi primeşte certarea cu inimă ună, purt!ndu#e ca Da)id cu Semei, #au ca Io) cu #oţia #a. <eunul -n#ă roagă pe Dumne1eu #ălmiluia#căH dar mila nu o primeşte, fiindcă nu a )enit precum a )oit el, ci precumdoctorul #ufletelor a #ocotit că e de folo#. Mi de aceea #e face nepă#ător şi #e tulurăşi uneori #e ră1oieşte aprin# cu dracii, alteori 8uleşte pe Dumne1euH a#tfelarăt!ndu#e nemulţumit, nu primeşte dec!t !ta.

2'.Mi 1i#e fratele> >ine ai spus, Părinte, dar ro%u$te să$mi spui şi cum #eşte)eşte

!nfrânarea pofta3

Mi ătr!nul ră#pun#e> Intruc!t te face #ă te reţii de la toate care nu -mpline#c otreuinţă, ci aduc o plăcereH şi te -ndeamnă #ă nu te -mpărtăşeşti de nimic dec!t decele treuincioa#e )ieţii nici #ă urmăreşti cele dulci, ci cele de folo#, şi #ă mă#ori cutreuinţa m!ncările şi ăuturileH de a#emenea -ntruc!t te -ndeamnă #ă nu laşitrupului mu#t de pri#o#, ci #ă -ntreţii numai )iaţa trupului şi #ăl pă1eşti netulurat



de pornirea #pre -mpreunare. A#tfel )eşte9eşte -nfr!narea pofta. +ăci plăcerea şi#ăturarea de m!ncări şi ăuturi -ncăl1eşte #tomacul şi aprinde dorinţa #pre poftă deruşine, -mping!nd -ntreg animalul #pre ame#tecare nelegiuită. Ace#ta nu mai e#teatunci dec!t oc8i neruşinaţi, m!nă de#fr!nată, limă )oritoare de lucruri carede#fată au1ul, urec8e care primeşte cu)inte deşarte, minte di#preţuitoare deDumne1eu şi #uflet care de#fr!nea1ă cu -nţelegerea şi #t!rneşte trupul #pre faptane-ngăduită.

2/.Mi 1i#e fratele> +u ade)ărat, Părinte, aşa e#te. Dar ro%u$te să mă !n#eţi şi despreru%ăciune, cum desface mintea de toate !nţelesurile3

Mi ră#pun#e ătr!nul> (nţele#urile #unt -nţele#uri ale lucrurilor. Iar dintre lucruriunele cad #u #imţuri, iar unele #unt inteligiile. =cup!ndu#e aşadar mintea cu ele,

poartă -n #ine -nţele#urile lor. 2arul ru%ăciunii !nsă uneşte mintea cu Dumnezeu.

1ar unind$o cu Dumnezeu, o desface de toate !nţelesurile. =tunci mintea,!ntreţinându$se cu Dumnezeu dezbrăcată de toate, a)un%e să ia formădumnezeiască. =)un%ând astfel, cere cele cu#enite şi nu %reşeşte niciodată !nceea ce cere. De aceea Apo#tolul porunceşte #ă ne rugăm ne-ncetat ca a)!ndmintea continuu unită cu Dumne1eu, #ă o rupem c!te puţin de la pofta celor material.

25. Mi 1i#e fratele> Dar cum poate mintea să se roa%e ne!ncetat3 +ăci c!nt!nd şicitind, -nt!lnindune mai mulţi şi #lu9ind, o tragem #pre multe g!nduri şi )ederi.

Mi ră#pun#e ătr!nul> Dumne1eia#ca Scriptură nu porunceşte nimic din cele cuneputinţă, căci şi Apo#tolul c!nta, citea şi #lu9ea şi totuşi #e ruga ne-ncetat.

/u%ăciunea ne!ntreruptă stă !n a a#ea mintea alipită de Dumnezeu cu e#la#iemultă şi cu dor şi a atârna pururea cu năde)dea de &l şi a te !ncrede !n &l !ntoate, orice ai face şi ţi s$ar !ntâmpla. Afl!ndu#e -n acea#tă di#po1iţie, Apo#tolul1icea> +ine ne #a despărţi pe noi de dra%ostea lui 2ristos3 7ecazul saustrâmtorarea3-... ş.a.m.d. Mi după puţin> +Sunt !ncredinţat că nici moartea, nici #iaţa, nici !n%erii-. Sau iarăşi> +!n toate obi)duiţi, dar nu stri#iţi, !n marecumpănă, dar nu deznădă)duiţi, pri%oniţi, dar nu năpăstuiţi, trântiţi )os, dar nu

nimiciţi. *otdeauna purtăm !n trup moartea Domnului 1isus, ca şi #iaţa lui 1isussă se arate !n trupul nostru muritor-.

2.(n a#tfel de di#po1iţie afl!ndu#e Apo#tolul, ne-ncetat #e ruga. +ăci -n toate celece făcea şi i #e -nt!mpla, at!rna cu năde9dea de Dumne1eu. De aceea toţi Sfinţiic!nd #e aflau -n neca1uri #e rugau ne-ncetat, ca #ă do!ndea#că aptitudineadrago#tei. Mi de aceea 1icea Apo#tolul> +Deci cu dulceaţă mă #oi lăuda !ntru



neputinţele mele, ca să locuiască !ntru mine puterea lui 2ristos-. Iar puţin maideparte> +ând sunt slab, atunci sunt tare-. Dar )ai nouă, netrenicilor, că am

pără#it calea Sfinţilor Părinţi şi de aceea #untem pu#tii de orice rod du8o)nice#c.

2*.Mi 1i#e fratele> De ce, Părinte, nu am străpun%erea inimii3

Mi ră#pun#e ătr!nul> iindcă nu e#te frica lui Dumne1eu -naintea oc8ilor noştri. <eam făcut groapa tuturor răutăţilor şi de aceea am di#preţuit ca pe o #implă)oră pedeap#a -nfricoşată a lui Dumne1eu. +ăci cine nu #ar #imţi #trăpun# au1ind

pe "oi#e grăind -n numele lui Dumne1eu de#pre păcătoşi> +oc a ieşit din mâna Mea şi #a arde până la iadul cel mai de )os. Mânca$#a pământul şi rodurile lui4arde$#a temeliile munţilor. În%rămădi$#oi asupra lui rele şi #oi rupe să%eţile

Mele !n ei-. Mi iarăşi> +@oi ascuţi ca ful%erul sabia Mea şi #a !ncepe mâna Mea Audecata şi mă #oi răzbuna pe #ră)maşii Mei şi #oi răsplăti celor ce mă urăsc-.

Să au1im şi pe I#aia #trig!nd> +ine #a #esti #ouă că focul arde, cine #a #esti #ouă focul cel #eşnic. Mer%eţi !n lumina focului #ostru şi !n flacăra care aţi ars-. Miiarăşi +şi #oi ieşi şi #oi #edea stâr#urile oamenilor care s$au răz#rătit !mpotri#a

Mea. ăci #iermele lor nu #a muri şi focul lor nu se #a stin%e, şi #or fi spre#edere pentru tot trupul-.

Au1i şi pe Ieremia care 1ice> +Daţi Domnului Dumnezeului #ostru sla#ă, până nuse !ntunecă şi până nu se poticnesc picioarele #oastre prin munţi !ntunecoşi-. Miiarăşi> +=scultaţi popor nebun şi fără de inimă8 oc'i au şi nu #ăd, urec'i au şi

nu aud. =u nu #ă #eţi teme de Mine, zice Domnul, şi nu #eţi tremura de faţa Mea3 De cel ce a pus nisipul 'otar mării şi %raniţă #eşnică peste care nu #atrece-. Mi iarăşi> +Pedepsi$te$#a necredinţa ta şi răutatea ta te #a mustra.unoaşte şi #ezi că amar !ţi este ţie că M$ai părăsit pe Mine, zice Domnul. &u te$am sădit #iţă roditoare, toată ade#ărată. um te$ai !ntors la amărăciune, #iţăstrăină3- Mi iarăşi> +Întru adunarea celor ce râd n$am şezut, ci m$am temut de

faţa mâniei *ale şi am şezut sin%ur, căci mă săturasem de amărăciune-. Mi cine nu )a tremura au1ind pe Ie1ec8iil #trig!nd> +@oi #ărsa mânia Mea peste tine,c'eltui$#oi ur%ia mea asupra ta. 5i te #oi )udeca pe tine !n căile tale şi #oi arunca

peste tine ticăloşiile tale4 şi oc'iul Meu nu te #a cruţa, nici mă #oi milui de tine.

5i atunci #ei cunoaşte că eu sunt Domnul-. Dar cine nu #e căieşte au1ind peDaniil de#criind limpede 1iua -nfricoşatei 9udecăţi, c!nd 1ice> +&u Daniil am pri#it

până fură aşezate scaunele. 5i s$a aşezat el #ec'i de zile. 2aina ui, albă ca zăpada, iar părul capului Său, curat ca lâna. 5i scaunul ui pară de foc, iar roţile scaunului foc arzător. ?n râu de loc se #ărsa şi ieşea !naintea ui. Mii demii !i slu)eau ui şi zeci de mii stăteau !naintea ui. Audecătorul se aşeză şi cărţile fură desc'ise-. adică faptele #!)!rşite. Mi iarăşi> +@ăzut$am !n #edenie de



noapte4 şi iată pe norii cerului #enea cine#a ca un iu al omului. 5i a a)uns până la cel #ec'i de zile şi $au adus !naintea ui, şi 1$au dat ui stăpânirea,cinstea şi !mpărăţia, şi toate neamurile, seminţiile şi limbile !i #or slu)i ui. 5i stăpânirea ui stăpânire #eşnică şi !mpărăţia !mpărăţie #eşnică. 5i m$am

cutremurat cu du'ul meu, eu, Daniil, şi #edeniile din capul meu m$au tulburat-.Mi cine nu #e -nfricoşea1ă au1ind şi pe Da)id 1ic!nd> += %răit o dată Dumnezeu şi am auzit acestea două8 că puterea este a lui Dumnezeu şi a *a este mila,

Doamne4 că *u #ei răsplăti fiecăruia după faptele lui-. Mi iarăşi> #ă au1im peEccle#ia#tul care 1ice> +Sfârşitul cu#ântului8 ascultă tot, teme$te de Dumnezeu şi

păzeşte poruncile ui. =cesta este tot omul. ăci Dumnezeu #a aduce tot ce s$a făcut !ntru ascuns la )udecată, cu tot lucrul trecut cu #ederea, fie bun, fie rău-.

24.Dar cine nu tremură au1ind pe Apo#tolul #pun!nd lucruri a#emănătoare> +ăci

noi trebuie să ne !nfăţişăm !naintea scaunului lui 2ristos, ca să ia fiecare dinnoi cele făcute prin trup, fie bine fie rău-. +ine nu )a pl!nge aşadar necredinţanoa#tră şi orirea #ufletului no#tru că, au1ind toate ace#tea, nu ne căim şi nu

pl!ngem cu amar, pentru marea noa#tră negri9ă şi uşurinţă. Ace#tea )ă1!ndule demainainte, Ieremia 1icea> +>lestemat cel ce să#ârşeşte lucrurile Domnului cune%ri)ă-. +ăci dacă am a)ea gri9ă de m!ntuirea #ufletelor noa#tre, am tremura decu)!ntul Domnului şi neam grăi #ă -mplinim poruncile ;ui, prin care ne şim!ntuim. Dar noi au1ind pe Domnul 1ic!nd> +1ntraţi prin poarta cea strâmtă,care duce la #iaţă-, am ale# pe cea lată şi largă, ce duce la pier1are. De aceea )om

au1i c!nd )a )eni din ceruri #ă 9udece )iii şi morţii> +Duceţi$#ă de la Mine,blestemaţilor, !n focul cel #eşnic, care este %ătit dia#olului şi !n%erilor lui-.

'0.Mi )om au1i ace#tea, nu fiindcă am făcut fapte rele, ci fiindcă de cele une namgri9it şi pe aproapele nam iuit. Iar dacă am făcut rele, cum )om -ndura 1iuaaceea, o dată ce am fo#t cu at!ta negri9ăN De altfel> @#ă nu cur)eşti, #ă nu furi, #ă nuomori şi celelalte, au fo#t #pu#e prin "oi#e celor de demult. Domnul -n#ă, ştiindcă nu a9unge creştinului numai pă1irea ace#tora #pre de#ă)!rşire, a 1i#> @Amin 1ic)ouă, că de nu )a pri#o#i dreptatea )oa#tră mai mult dec!t a cărturarilor şi afari#eilor, nu )eţi intra -ntru (mpărăţia +erurilor. De aceea a poruncit cu orice

prile9 #finţirea #ufletului, pentru care #e #finţeşte şi trupul, şi drago#tea curată faţăde toţi oamenii, prin care putem #ă do!ndim şi iuirea faţă de ElH iar pe Sine ni #adat pildă p!nă la moarte, ca şi pe ucenicii Săi, precum #a 1i# ade#eori.

'&.+e apărare )om a)ea aşadar -n 1iua aceea, a)!nd o a#emenea pildă şi fiind cuat!ta negri9ă> Pl!ng!ndune Ieremia pe noi cei ce neam -n)rednicit de at!ta 8ar,dar neam purtat cu at!ta negri9ă, mai ine 1i# am fo#t plini de toată răutatea, 1icea>



+ine #a da capului meu apă şi oc'ilor mei iz#or de lacrimi, ca să plân% pe poporul acesta ziua şi noaptea3-. Dar eu aud şi pe "oi#e 1ic!nd de#pre noi> +5i amâncat 1acob şi s$a săturat şi s$a făcut !ndărătnic cel iubit4 !n%răşatu$s$a,!n%roşatu$s$a şi s$a lăţit şi a părăsit pe Dumnezeu care l$a făcut pe el şi s$a

depărtat de la Dumnezeu Mântuitorul lui-,Iar "i8eia pl!nge şi 1ice>

+@ai sufletului meu, că a pierit cel e#la#ios de pe pământ şi nu se mai află !ntreoameni cel ce să#ârşeşţe #irtutea. iecare necă)eşte cu necaz pe aproapele4 sprerău !şi %ătesc mâinile lor-. Iar P#almi#tul 1ice de#pre noi a#emenea> +Mântuieşte$mă, Doamne, că a lipsit cel cu#ios4 că s$au !mpuţinat ade#ărurile dintre fiii oamenilor...- şi celelalte.

'2.Dar şi Apo#tolul pl!nge pentru noi cu Proorocul 1ic!nd> +7u este cel ce facebunătate, nu este până la unul. Mormânt desc'is este %âtle)ul lor, cu limbile lor

%răiau #icleşu%uri. @enin de aspide este sub limbile lor, %ura lor e plină de

blestem şi de amărăciune. Întristare şi necaz este !n căile lor şi calea păcii nu aucunoscut$o. 7u este frica lui Dumnezeu !naintea oc'ilor lor-. De aceea,

pre)ă1!nd cele )iitoare, #crie de#pre purtarea noa#tră cea rea de acum, cătreTimotei> +unoaşte aceasta, că !n zilele cele de apoi se #or i#i #remuri !nfricoşate4 că #or fi oamenii iubitori de sine, iubitori de ar%int, lăudăroşi,trufaşi, 'ulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, lipsiţi de dra%oste, ne!nduplecaţi, cle#etitori, ne!nfrânaţi, ne!mblânziţi, neiubitori debine, #ânzători, obraznici...- ş. a. m. d.

@ai nouă, că am a)uns la cele din urmă dintre rele, căci spune$mi mie caredintre noi nu e părtaş al relelor pomenite3 7u s$a !mplinit la noi proorocia3 7usuntem toţi lacomi cu stomacul3 7u suntem toţi iubitori de plăcere, nu toţi nebuni pentru pământ şi iubitori de materie3 7u toţi plini de mânie3 7u toţi !ntărâtaţi3 7u ţinem toţi minte răul3 7u suntem toţi trădători a toată #irtutea3

7u suntem toţi cle#etitori3 7u toţi iubitori de sudalme3 7u toţi obraznici, nu toţi urâtori de fraţi3 7u toţi !n%âmfaţi3 7u toţi trufaşi3 7u toţi lăudăroşi3 7u toţi

făţarnici3 7u toţi iubitori de sla#ă deşartă3 7u toţi #icleni, nu toţi pizmaşi3 7utoţi nesupuşi3 7u toţi nepăsători3 7u toţi nestatornici3 7u toţi uşuratici, nu toţi

fără %ri)ă la poruncile Mântuitorului3 7u toţi plini de toată răutatea3 7u ne$am

făcut !n loc de biserică a lui Dumnezeu templu al idolilor3 7u suntem sălaşuri ale du'urilor rele, !n loc să fim ai Du'ului Sfânt3 7u numim pe Dumnezeu*ată, !n c'ip mincinos3 7u ne$am făcut, !n loc de fii ai lui Dumnezeu, fii ai

%'eenei3 7u ne$am făcut mai răi decât iudeii, noi cei ce purtăm azi numele lui 2ristos3



<imenea #ă nu #e ră1)rătea#că au1ind ade)ărul, fiindcă şi aceia, nelegiuiţi fiind,1iceau> @<oi a)em un #ingur Tată, pe Dumne1eu. Dar au au1it de la "!ntuitorul>+@oi sunteţi din tatăl #ostru dia#olul şi poftele tatălui #ostru dia#olul #reţi să le

faceţi-.

''.+um deci, fiind şi noi călcători ai poruncilor ;ui, nu )om au1i de la El aceleaşicu)inteN +ăci şi Apo#tolul, pe cei purtaţi de Du8ul ia numit fii ai lui Dumne1eu>+âţi sunt, zice, purtaţi de Du'ul, aceştia sunt fii ai lui Dumnezeu-. Dar cum

putem #ă au1im noi, cei purtaţi de moarte, că #untem fii ai lui Dumne1euN +ăci cu%etul trupului este moarte-. +ei purtaţi de Du8ul #e fac arătaţi din roadeleDu8ului. Să )edem aşadar roadele Du8ului. +ăci roada Du'ului este, zice,iubirea, bucuria, pacea, !ndelun%a răbdare, facerea de bine, bunătatea, credinţa,blândeţea, !nfrânarea-. =are a)em ace#tea -n noiN Sau nu cum)a le a)em pe toatecele potri)niceN +um putem aşadar #ă au1im că #untem fii ai lui Dumne1eu, şi nu

mai degraă ai celui potri)nicN +ăci cel nă#cut din cine)a e#te a#emenea celui carela nă#cut. Arată acea#ta şi Domnul 1ic!nd> +el născut din Du'ul, du' este-. <oi-n#ă neam făcut trupuri ce pofte#c -mpotri)a Du8ului şi de aceea cu dreptateau1im de la El> +7u #a rămânea Du'ul Meu !n oamenii aceştia, deoarece sunt numai trupuri-. um putem să auzim aşadar că suntem creştini, nea#ând nimical lui 2ristos !n noi3

'/. Dar #a zice, poate, cine#a8 Dar am credinţa, şi$mi a)un%e credinţa !n &l pentru mântuire. (i )a ră#punde ace#tuia Iaco, 1ic!nd> +ă şi dia#olii cred şi se

cutremură-. Mi iarăşi> +redinţa fără fapte moartă este, precum şi faptele fărăcredinţă-. Dar cum şi credem -n El, #au cum -i credem ;ui -n pri)inţa celor )iitoare, noi care nul credem -n pri)inţa celor )remelnice şi pre1ente, şi de aceea#untem ame#tecaţi cu cele păm!nteşti şi trăim trupului, oştindune -mpotri)aDu8uluiN +ei ce au cre1ut cu ade)ărat lui 7ri#to# şi ;au #ălăşluit -ntreg -n ei prin

porunci, 1iceau aşa> +7u mai trăiesc eu ci 2ristos trăieşte !n mine. 1ar de trăiescacum !n trup, trăiesc prin credinţa iului lui Dumnezeu, al elui ce m$a iubit pemine şi s$a dat pe Sine pentru mine-. De aceea pătimind de dragul ;ui, pentrum!ntuirea tuturor, ca nişte următori -ntocmai ai ;ui şi ca nişte pă1itori ade)ăraţi ai

poruncilor ;ui, 1iceau> +"cărâţi, noi binecu#ântăm4 pri%oniţi, noi răbdăm4

'uliţi,noi mân%âiem-. Acea#ta o făceau pentru că; au1i#eră pe El 1ic!nd> +1ubiţi pe#ă)maşii #oştri, faceţi bine celor ce #ă urâsc pe #oi, binecu#ântaţi pe cei ce #ăblestemă, ru%aţi$#ă pentru cei ce #ă dosădesc pe #oi- şi celelalte. Prin cu)intele şifaptele lor #e arăta lucr!nd -n ei 7ri#to#.



Dar noi, fiindcă lucrăm -mpotri)a tuturor poruncilor ;ui, neam umplut de toatănecurăţia. Mi de aceea am a9un#, -n loc de i#erică a lui Dumne1eu, ca#ă denegu#torie şi -n loc de ca#ă de rugăciune, peşteră de t!l8ariH -n loc de neam #f!nt,neam păcăto# şi -n loc de popor al lui Dumne1eu, popor plin de păcateH -n loc de#ăm!nţă #f!ntă, #ăm!nţă rea şi -n loc de fii ai lui Dumne1eu, fii ai nelegiuirii,fiindcă am pără#it poruncile Domnului şi #lu9im du8urilor )iclene prin patimilenecurate, m!niind pe Sf!ntul lui I#rael.

'5.De aceea, pl!ng!ndune marele I#aia şi )r!nd #ă ne a9ute -n căderea noa#tră,1ice> +De ce #ă mai răniţi iarăşi, adău%ând fărădele%e3 *ot capul #ă este spredurere şi toată inima spre !ntristare. De la picioare până la cap, nu este !n el loc!ntre%. *otul este numai rană, numai #ânătaie şi numai bube pline de puroi. 7use mai poate pune plasture, nici untdelemn, nici o le%ătură-. Apoi urmea1ă>+Părăsită #a fi fata Sionului ca o colibă !ntr$o #ie şi ca un pătul !ntr$o

%rădinărie, ca o cetate !mpresurată-. Acea#tă pu#tiire a #ufletelor noa#tre a arătato şi Apo#tolul, 1ic!nd> +5i precum n$au %ăsit cu cale să$ cunoască pe

Dumnezeu, i$a lăsat pe ei Dumnezeu !n minte netrebnică să facă cele ce nutrebuie4 plini fiind de toată nedreptatea, răutatea, #iclenia, lăcomia, plini de

pizmă, de ucidere, de ceartă, de !nşelăciune, de purtări urâte, şoptitori, bârfitori,urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi trufaşi, născocitori de rele, nesupuşi

părinţilor, bezmetici, neiubitori, călcători de cu#ânt, nemilosti#i, care deşi cunosc dreptatea lui Dumnezeu, că adică cei ce fac acestea sunt #rednici demoarte, nu numai că fac acestea, ci şi !ncu#iinţează pe cei ce le fac. De aceea i$a

dat pe ei Dumnezeu spre patimi de necinste, ca să$şi necinstească trupurile lor !ntre ei-. Iar urmarea ace#tora e#te că> +Se descoperă mânia lui Dumnezeu dinceruri peste toată necredinţa şi nedreptatea oamenilor-, şi celelalte.

'.Acea#tă pu#tiire a #ufletului, )e#tindo şi Domnul, 1ice> +1erusalime, 1emsalime, care ucizi pe prooroci şi omori cu pietre pe cei trimişi la tine, de câteori n$am #rut să strân% pe fiii tăi, cum !şi adună %ăina puii săi sub aripi, şi n$ai #rut3 1ată casa #oastră se #a lăsa pustie-. Iar I#aia, )ă1!ndune pe noi, aşa 1işiimona8i, #ă)!rşind numai #lu9ele trupeşti şi di#preţuind pe cele du8o)niceşti şi deaceea afl!ndune plini de trufie, a 1i#> +=scultaţi cu#ântul Domnului4 fruntaşi ai

Sodomei, luaţi aminte la le%ea Domnului, popor al Bomorei. e$mi trebuie Miemulţimea )ertfelor #oastre3 M$am săturat de arderile de tot ale berbecilor şi numai #reau %răsimea mieilor şi sân%ele taurilor şi al ţapilor. ăci cine le$a cerut acestea din mâinile #oastre3 7u mai călcaţi !n curtea templului Meu. De$mi #eţi aduce floarea făinii, zadarnic este. *ămâierea #oastră !mi face scârbă. unilenouă, Sâmbetele şi ziua cea mare, nu le mai pot suferi. Sufletul Meu urăşte

postul, odi'na şi sărbătorile #oastre. M$am săturat de #oi, nu #ă mai pot răbda.



ând !ntindeţi mâinile spre Mine, &u !mi !ntorc oc'ii de la #oi. 5i de #eţi !nmulţi ru%ăciunea, nu #ă #oi auzi-. De ceN +Pentru că mâinile #oastre sunt pline desân%e-. +ăci +el ce urăşte pe fratele său este uci%aş de oameni-. De aceea toatăne)oinţa a#ce1a6 care nu are iuire e #trăină de Dumne1eu.

'*.De aceea, mu#tr!nd de departe şi făţămicia noa#tră, 1ice> +Poporul acesta cubuzele lui mă cinsteşte4 dar inima lor este departe de Mine şi !n zadar măcinsteşte-, şi celelalte. +ăci cele pe care Domnul no#tru lea #pu#, pl!ng!nd pefari#ei, eu le aud ca #pu#e pentru noi, făţarnicii de a1i, care neam -n)rednicit deat!ta 8ar şi #untem mai răi ca aceia. =are nu legăm şi noi po)eri grele şi ane)oie de

purtat şi le punem pe umerii oamenilor, iar noi nu )rem #ă le mişcăm nici cu )!rfuldegetuluiN =are nu facem şi noi toate faptele noa#tre #pre a fi )ă1uţi de oameniN=are nu iuim şi noi #ă şedem -n fruntea me#ei la o#peţe şi pe #caunul de frunte -nadunări, şi #ă fim c8emaţi de oameni> @Cai, rai, iar pe cei care nu ni le dau

ace#tea -i urmărim p!nă la moarteN =are nam luat şi noi c8eia cunoştinţei şi-nc8idem (mpărăţia +erurilor -naintea oamenilor, neintr!nd nici noi şi nelă#!nduinici pe alţii #ă intreN

=are nu ocolim şi noi marea şi păm!ntul ca #ă facem un pro1elit şi c!nd #e-nt!mplă acea#ta -l facem fiul g8eenei, -ndoit dec!t noiN =are nu #untem şi noi

po)ăţuitori ori, #trecur!nd ţ!nţarul şi -ng8iţind cămilaN =are nu curăţim şi noi partea din afară a pa8arului, cea de la )edere, iar cea dinăuntrul no#tru e plină derăpire şi lăcomie, mai ine 1i# de necurăţieN =are nu 1eciuim şin i1ma şi mărarul

şi orice legumă, şi trecem cu )ederea 9udecata şi iuirea lui Dumne1euN =are nu#untem şi noi nişte morminte -ntunecoa#e arăt!ndune oamenilor pe dinafară drepţi,iar pe dinăuntru fiind plini de toată făţărnicia, nelegiuirea şi necurăţiaN =are nu1idim şi noi mormintele mucenicilor şi -mpodoim monumentele Apo#tolilor, dar #untem a#emenea cu ucigaşii lorN

+ine nu ne )a pl!nge aşadar pe noi pentru o a#tfel de #imţireN +ine nu )a pl!nge oa#emenea roie a noa#trăN De aceea noi, cei ce #untem fii cin#tiţi ai lui Dumne1eu,#untem #ocotiţi ca nişte )a#e de lut. De aceea #a -nnegrit aurul şi #a #tricatargintul cel un. De aceea noi, <a1areii Sionului, care luminăm mai tare ca 1ăpada,

am a9un# ca nişte ai#inieniH noi, care eram mai ali ca laptele, neam -nnegrit maitare ca cerneala. De aceea #a -ntunecat c8ipul no#tru mai tare ca funinginea. +ei cene 8răneam cu nuci de coco# ne t!)ălim acum -n lături. Sau mărit nelegiuirilenoa#tre mai mult dec!t nelegiuirile Sodomei. <oi, cei ce eram fiii 1ilei şi fiiiluminii am a9un# fiii nopţii şi ai -ntunericuluiH iar din fii ai -mpărăţiei neam făcutfiii g8eenei. De aceea noi, fiii +elui Prea-nalt, murim ca nişte oameni şi cădem caunul dintre oieri. De aceea am fo#t predaţi -n m!inile )ră9maşilor nelegiuiţi, adică



ale dracilor cumpliţi şi ale -mpăratului nedrept şi atot )iclean al -ntregului păm!nt,al căpeteniei lor adică, ca unii ce am păcătuit şi am #ă)!rşit fărădelege, ne#ocotind

poruncile Domnului Dumne1eului no#tru, şi am călcat -n picioare pe iul luiDumne1eu, şi am #ocotit #!ngele Te#tamentului Său lucru de r!nd.

Dar să nu ne predai până !n sfârşit, pentru numele *ău Doamne şi să nu rupi *estamentul *ău şi să nu depărtezi de la noi mila *a, pentru milosti#irile *ale,*atăl nostru cel din ceruri şi pentru mila Sfântului *ău Du'. 7u pomeni

fărădele%ile noastre cele #ec'i, ci de%rabă să #ie !naintea noastră milosti#irile*ale, că am a)uns săraci foarte.

=)ută$ne nouă, Dumnezeule, Mântuitorul nostru pentru sla#a numelui *ău4 Doamne miluieşte$ne şi iartă$ne păcatele noastre4 pentru numele *ău, Doamne,adu$6i aminte de pâr%a pe care, luând$o dintre noi, pentru iubirea de oameni,

?nul 7ăscut iul *ău o ţine pentru noi !n ceruri, ca să ne dăruiască năde)deatare a mântuirii şi să nu de#enim din deznăde)de mai răi.

Mântuieşte$ne pentru cinstit sân%ele ui, pe care l$a #ărsat pentru #iaţa lumii, pentru Sfinţii Săi =postoli şi ucenici, care şi$au #ărsat sân%ele lor propriu pentrunumele ui, pentru sfinţii Prooroci, Părinţi şi Patriar'i, care s$au ne#oit să facăbucurie numelui *ău.

7u trece cu #ederea ru%ăciunea noastră, Doamne şi nu ne părăsi până la sfârşit.

ăci nu ne !ncredem !n dreptăţile noastre, ci !n mila *a prin care porţi %ri)ă detot neamul nostru. erşim şi ru%ăm bunătatea *a, ca să nu ni se facă nouă spreosândâ taina mântuirii, 'ărăzită nouă de ?nul 7ăscut iul *ău şi să nu nelepezi pe noi de la faţa *a. 7u te scârbi de ne#rednicia noastră, ci ne miluieşte penoi după mare mila *a şi după mulţimea !ndurărilor *ale şter%e fărădele%ilenoastre, ca apropiindu$ne fără de osândă !naintea sfintei *ale sla#e, să ne!n#rednicim de acoperământul iului *ău cel ?nul născut şi să nu fim lepădaţi ca nişte slu%i netrebnice ale păcatului.

Da, Stăpâne Doamne atotputernice, auzi ru%ăciunea noastră, că afară de *ine

pe altul nu cunoaştem. 7umele *ău numim căci *u eşti el ce lucrează toate !ntoţi şi a)utorul de la *ine !l cerem toţi. +aută din cer, Doamne şi pri#eşte dincasa sfintei *ale sla#e. ?nde este râ#na şi tăria *a3 ?nde este mulţimea milei *ale şi a !ndurărilor *ale, că ai răbdat căderea noastră3 ăci *u eşti *atăl nostru, fiindcă =#raam nu ne$a cunoscut pe noi şi 1srail nu ne$a ştiut pe noi. i *u, Doamne *atăl nostru, mântuieşte$ne pe noi, că de la !nceput este peste noi numele *ău cel sfânt şi al iului *ău cel ?nul 7ăscut şi al Sfântului *ău Du'.



De ce ne$ai rătăcit pe noi, Doamne, de la calea *a3 7u ne pedepsi pe noi cutoia%ul )udecăţilor *ale. De ce ai !n#ârtoşat inimile noastre, ca să nu se teamă de*ine3 7e$ai părăsit pe noi !n propria le%e a rătăcirii noastre3 Întoarce, Doamne,

pe robii *ăi pentru sfânta *a >iserică şi pentru toţi sfinţii *ăi din #eac, ca să

moştenim puţin din muntele *ău cel sfânt. @ră)maşii noştri au călcat locul tăucel sfânt. 7e$am făcut ca la !nceput, când nu stăpâneai peste noi, nici nu sec'ema numele *ău peste noi.-

'3.@De )ei de#c8ide cerul, #e )or cutremura de Tine munţii şi #e )or topi ca cearade faţa foculuiH focul )a arde pe cei potri)nici şi -nfricoşat )a fi <umele Tău)ră9maşilor Tăi. +!nd )ei face lucrurile Tale mărite, #e )or cutremura de Tinemunţii. Din )eac nam au1it, nici oc8ii noştri nau )ă1ut Dumne1eu, afară de Tine.Mi lucrurile Tale, pe care le )ei face, )or fi milă celor ce )or răda. +ăci dreptatea#e )a -nt!lni cu cei ce o fac şişi )or aduce aminte de căile Tale. Iată Tu teai

m!niat şi noi am păcătuit. "ai ine 1i# noi am greşit şi Tu teai m!niat. @De aceeaam rătăcit toţi şi neam făcut ca nişte necuraţi. +a o c!rpă lepădată e toată dreptateanoa#tră şi am că1ut ca frun1ele pentru făr!delegile noa#treH aşa ne )a duce )!ntul

pe noi. <u e#te cine #ă c8eme numele Tău şi cine #ă Te pomenea#că #pre a fi a9utat.

(ntor#ai faţa Ta de la noi şi neai pără#it pe noi pentru păcatele noa#tre. Mi acum,Doamne, Tatăl no#tru eşti Tu, iar noi tină, lucrul m!inilor Tale #untem toţi. <u tem!nia pe noi foarte, nici pomeni )reodată păcatele noa#tre. Pri)eşte, căci poporulTău #untem toţi. +etatea #f!ntului Tău, Sionul, a a9un# pu#tie. +a un pu#tiu #a

făcut Ieru#alimul. +a#a #f!ntului no#tru a a9un# le#tem şi #la)a pe care au inecu)!ntato Părinţii noştri a fo#t cuprin#ă de foc şi toate cele mărite #audăr!mat. Mi toate ace#tea leai rădat Doamne, şi ai tăcut şi neai #merit din caleafară.

'4.Toate ace#tea i #au -nt!mplat poporului Tău )ec8i prin pre-nc8ipuire, dar acum#au -mplinit cu ade)ărat la noi. +ăcutu$ne$am de ocară #ecinilor noştri,dia#olii, şi de bat)ocură şi de râs celor ce stau !n )urul nostru-.

i caută din cer şi #ezi şi ne mântuieşte pe noi pentru numele *ău cel sfânt. ă$

ne să cunoaştem meşteşu%irile #ră)maşilor noştri şi ne mântuieşte de uneltirilelor. 7u depărta de la noi a)utorul *ău, că noi nu suntem !n stare să !n#in%emcele ce ne #in !mpotri#ă, dar *u eşti puternic să ne mântuieşti de toţi #ră)maşii.

Mântuieşte$ne pe noi, Doamne, din %reutăţile lumii acesteia după bunătatea *a,ca !n curată conştiinţă, trecând marea #ieţii şi !nfăţişându$ne !ntre%i şi fără pată!naintea scaunului !nfricoşat, să ne !n#rednicim de #iaţa cea #eşnică.



/0.Au1indule toate ace#tea fratele şi cuprin# fiind de mare căinţă, 1i#e cu lacrimi ătr!nului> Din câte #ăd Părinte, nu mi$a rămas nici o năde)de de mântuire.+ăci fărădele%ile mele au co#ârşit capul meu-. i ro%u$te să$mi spui ce trebuiesă fac3

Iar ătr!nul ră#pun1!nd 1i#e> "!ntuirea e#te un lucru oamenilor cu neputinţă. ;aDumne1eu -n#ă, toate# cu putinţă, precum a 1i# -n#uşi Domnul. +Să ieşim !naintea

feţei ui !ntru mărturisire, să ne !nc'inăm, să cădem şi să plân%em !naintea Domnului, care ne$a făcut pe noi, căci &l este Dumnezeul nostru-.

Să au1im ceea ce #pune El prin gla#ul lui I#aia> +ând te #ei !ntoarce şi #ei suspina, atunci te #ei mântui-. Mi iarăşi> +7u e puternică mâna Domnului ca săne mântuiască3 Sau s$a !n%reunat urec'ea ui, ca să nu audă. Dar păcatele pun

zid !ntre noi şi Dumnezeu şi din pricina păcatelor noastre şi$a !ntors faţa ui ca

să nu ne miluiască-. De aceea 1ice> +Spălaţi$#ă, faceţi$#ă curaţi, smul%eţi răutăţile din sufletele #oastre !naintea oc'ilor Mei, opriţi$#ă din răutăţile#oastre, !n#ăţaţi să faceţi binele, cereţi )udecată, scăpaţi pe cel nedreptăţit, faceţi dreptate orfanului şi apăraţi pe #ădu#ă. 5i #eniţi să ne )udecăm, zice Domnul. 5i de #or fi păcatele #oastre ca purpura, ca zăpada le #oi albi4 şi de #or fi staco)ii ca

focul, ca lâna le #oi albi. De #eţi #rea să mă ascultaţi bunătăţile pământului #eţi mânca, căci %ura Domnului a %răit acestea-.Mi iarăşi prin Ioil> +1ntoarceţi$#ă la

Mine din toată inima #oastră !n post, !n plân%ere şi )elanie. Sfâşiaţi$#ă inimile#oastre şi nu 'ainele #oastre. ăci milosti# şi !ndurat este Domnul şi$1 pare rău

de cele rele-. Iar către Ie1ec8il> +iul omului, spune casei lui 1srail8 aşa aţi #orbit zicând8rătăcirile noastre şi fărădele%ile noastre asupra noastră sunt şi !n ele ne topim,şi cum #om trăi3 Spune lor8 @iu sunt &u, zice Domnul, nu #oiesc moarteanecredinciosului, ci să se !ntoarcă de la calea lui şi să fie #iu. u !ntoarcere!ntorceţi$#ă de la calea #oastră4 pentru ce să muriţi casa lui 1srail-.

Iar +artea a treia a Cegilor, arăt!nd co)!rşitoarea unătate a lui Dumne1eu, 1ice prin Ilie, ca #ă audă A8a, care #e afla -n )ia lui <aot pe care o moşteni#e

omor!ndul prin I1aela> +=cestea zice Domnul8 ai ucis şi ai moştenit. În locul !ncare au lins câinii sân%ele lui 7abot, acolo #or lin%e câinii sân%ele tău. 5i pe

1zabela câinii o #or mânca la mar%inea zidului lui 1srael. 5i auzind ='ab acestecu#inte şi$a rupt 'ainele sale şi a pus sac pe trupul său şi a postit şi a dormit !nsac. 5i a fost cu#ântul Domnului către 1lie zicând8 1ată că s$a ruşinat ='ab de

faţa Mea. 7u #oi mai aduce rele !n zilele lui-. Iar Da)id 1ice> +ărădele%ea meaam cunoscut şi păcatul meu nu l$am acoperit. Cis$am8 mărturisit$am !mpotri#a



mea fărădele%ea mea Domnului şi *u ai iertat necredinţa inimii mele. Pentru ease #a ru%a 6ie tot cu#iosul la #reme rânduită, !nsă !n potop de ape multe de el nu se #or apropia-. Iar -n E)ang8elie 1ice Domnul> +Pocăiţi$#ă, că s$a apropiat

Împărăţia erurilor-. Iar lui Petru care -ntreaă> +De câte ori pe zi !mi #a %reşi

fratele meu şi !i #oi ierta lui3 =u doară până la şapte ori3-, -i ră#punde +el ce e

prin fire un şi nea#emănat -n unătate> +7u zic ţie de şapte ori, ci până laşaptezeci de ori câte şapte-.

/&.+uno#c!nd aşadar frica de Dumne1eu, unătatea şi iuirea ;ui de oameni, din%ec8iul şi <oul Te#tament, #ă ne -ntoarcem din toată inima noa#tră. De ce #ă

pierim, fraţilorN Să ne #pălăm m!inile noi, păcătoşii. Să ne curăţim inimile, noi ceicu #ufletele -ndoite. Să ne t!nguim, #ă 9elim şi #ă pl!ngem pentru păcatele noa#tre.Să -ncetăm din răutăţile noa#tre. Să credem -n milo#ti)irile Domnului. Să netemem de ameninţările ;ui, #ă pă1im poruncile ;ui. Să ne iuim unii pe alţii din

toată inima. Să 1icem fraţilor şi celor ce ne ură#c pe noi şi #e #c!re#c de noi, ca #ă#e mărea#că numele Domnului şi #ă ni #e arate -n ucuria ;ui. Să dăm iertare uniialtora, noi, cei ce neam i#pitit unul pe altul ca unii ce am fo#t ră1oiţi toţi de)ră9maşul comun. Să #tăm -mpotri)a g!ndurilor noa#tre c8em!nd pe Dumne1eu caaliat -n lupta noa#tră şi #ă alungăm din noi du8urile rele şi necurate. Să #upunemtrupul du8ului, c8inuindul şi t!r!ndul roit,prin tot felul de #tr!mtorări. +Să necurăţim pe noi de toată !ntinăciunea trupului şi a du'ului-.

Să ne #t!rnim unii pe alţii la #porirea -n iuire -n tet> paroi#mul iuirii6 şi fapte

une. Să nu ne pi1muim -ntre noi, nici pi1muindune #ă ne #ălăticim la inimă. "aidegraă #ă a)em milă unii de alţii şi #ă ne tămăduim unii pe alţii prin #merenie. Sănu ne !rfim unii pe altii, nici #ă nu ne at9ocorim unii pe alţii, căci #untem uniialtora mădulare. Să lepădăm de la noi negri9a şi uşurinţa şi #ă #tăm ărăteşte,lupt!nd -mpotri)a du8urilor răutăţii, căci +Îl a#em pe 1isus 2ristos mân%âietor drept la *atăl şi &l ne este ispăşire pentru păcatele noastre-. Să ne rugăm ;ui cuinimă curată din tot #ufletul no#tru şi ne )a ierta păcatele noa#tre. +ăci aproapeeste Domnul de toţi cei ce$ c'eamă pe &l !ntru ade#ăr-. De aceea 1ice>+Aertfeşte lui Dumnezeu )ertfă de laudă şi dă elui Prea!nalt ru%ăciunile tale. 5i mă c'eamă pe Mine !n ziua necazului tău şi te #oi scăpa şi mă #ei slă#i pe

Mine-.

Iar I#aia 1ice> +/upe toată le%ătura nedreptăţii, dezlea%ă )u%ul le%ămintelor silnice, dă drumul celor asupriţi şi rupe toată scrisoarea nedreaptă. rân%e celui

flămând pâinea ta şi pe săracii fără sălaş adu$i !n casa ta. De #ezi pe cine#a %ol,!mbracă$l şi nu trece cu #ederea pe cei din sămânţa neamului tău. =tunci lumina ta #a izbucni ca zorile, şi tămăduirea ta #a răsări de%rabă. 5i #a umbla



!naintea ta dreptatea ta, şi sla#a Domnului te #a !ncon)ura-. Iar după ace#tea1ice> +=tunci #ei stri%a şi Dumnezeu te #a auzi pe tine. Încă %răind tu, #a zice8

1ată aici sunt. =tunci #a răsări !n !ntuneric lumina ta şi !ntunericul tău #a fi caamiaza. 5i Dumnezeu #a fi cu tine !ntotdeauna şi te #a sătura precum pofteşte

sufletul tău-.

1ată aşadar că rupând toată le%ătura nedreptăţii din inima noastră şi dezle%ând tot )u%ul le%ămintelor silnice, adică al ţinerii minte a răului şi %răbindu$ne să

facem bine aproapelui din tot sufletul, a)un%em să fim !ncon)uraţi de luminacunoştinţei şi ne slobozim de patimile de ocară, umplându$ne de toată #irtutea,luminându$ne de sla#a lui Dumnezeu şi eliberându$ne de toată neştiinţa4 iar ru%ându$ pe 2ristos, suntem auziţi şi$ a#em pe Dumnezeu cu noi pururea şi ni se satură dorinţa după Dumnezeu.

/2. Să ne iubim aşadar unii pe alţii şi #om fi iubiţi de Dumnezeu. Să fim cu!ndelun%ă răbdare !ntreolaltă şi #a fi şi &l cu !ndelun%ă răbdare faţă de păcatelenoastre. Să nu răsplătim răul cu rău şi nu #om primi după păcatele noastre.ăci iertarea %reşelilor noastre o aflăm !n iertarea fraţilor. 1ar mila lui

Dumnezeu e ascunsă !n milosti#irea noastră faţă de aproapele. De aceea a zis Domnul8 +1ertaţi şi #i se #a ierta #ouă-. 5i iarăşi8 +De #eţi ierta oamenilor %reşalele lor şi *atăl #ostru cel din ceruri #a ierta #ouă %reşalele #oastre-. Sau8+ericiţi cei milosti#i, că aceia se #or milui- Sau8 +u ce măsură #eţi măsura,cu aceea se #a măsura #ouă-. 1ată ne$a dăruit nouă Domnul c'ip de mântuire şi

ne$a dat nouă putere #eşnică de a ne face fii ai lui Dumnezeu. Prin urmare !n#oia noastră stă mântuirea noastră.

/'.Drept aceea #ă ne dăm pe noi -nşine Domnului -n -ntregime, ca #ă; primim peEl -ntreg. Să ne facem dumne1ei pentru El. +ăci pentru acea#ta #a făcut om, fiindDumne1eu şi Stăp!n prin fire. Să a#cultăm de El şi )a irui fără greutate a#upra)ră9maşilor noştri. +Dacă poporul Meu ar fi ascultat de Mine, zice, dacă 1srail ar

fi umblat !n căile Mele, aş fi umilit până la nimicire pe #ră)maşii lor şi aş fi pusmâna Mea pe cei ce$i necă)esc pe ei-.

Să ne punem toată năde)dea noastră numai !n &l şi să aruncăm toată %ri)anoastră numai asupra ui şi ne #a mântui pe noi de tot necazul şi toată #iaţa ne#a 'răni &l !nsuşi. Să iubim pe tot omul din suflet, dar să nu ne punem năde)dea!n nici unul dintre oameni.

+ăci c!tă )reme ne #u#ţine Domnul, ne -ncon9oară toţi prietenii şi toţi )ră9maşiinoştri #unt fără putere. +!nd -n#ă ne pără#eşte Domnul, atunci ne pără#e#c şi



prietenii cu toţii şi toţi )ră9maşii do!nde#c putere -mpotri)a noa#tră. Dar şi cel ce-ndră1neşte i1uindu#e pe #ine )a cădea cu cădere 9alnică. +el ce #e teme -n#ă deDomnul #e )a -nălţa. De aceea a 1i# Da)id> +7u #oi nădă)dui !n arcul meu şi sabia mea nu mă #a mântui. ă *u ne$ai mântuit pe noi de cei ce ne necă)esc şi

ai făcut de ruşine pe cei ce ne urăsc.

-//.Să nu #tăruim -n g!nduri care ne pre1intă păcatele noa#tre micşorate şi care ne#pun ca nişte oracole că am primit iertarea. (ntărindune -mpotri)a lor, Domnul a1i#> +Păziţi$#ă pe #oi de prooroci mincinoşi, care #or #eni la #oi !n piele de oaie,iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori-. +ăci c!tă )reme mintea noa#tră e#te -ncătulurată de păcat, -ncă nam primit iertarea ;ui, fiindcă nam făcut -ncă roade)rednice de pocăinţă. Mi roada căinţei e#te nepătimirea #ufletului, iar nepătimirea-n#eamnă ştergerea păcatului. Dar nu a)em -ncă de#ă)!rşită nepătimire, dacă aici#untem tuluraţi de patimi, aici nu. Deci nam primit -ncă de#ă)!rşit nici iertarea

păcatelor. De păcatul #trămoşe#c neam #loo1it prin Sf!ntul ?ote1, dar de cel pecare am -ndră1nit #ăl #ă)!rşim după ?ote1 ne #loo1im prin căinţă.

/5.Drept aceea #ă ne căim cu ade)ărat ca, #loo1iţi de patimi, #ă do!ndim iertarea păcatelor. Să di#preţuim cele )remelnice, ca nu cum)a, lupt!nd pentru ele cuoamenii, #ă călcăm porunca iuirii şi #ă cădem din drago#tea lui Dumne1eu. +Săumblăm !n du' şi nu #om mai !mplini pofta trupului-. Să #e%'em, să fim tre)i,să lepădăm somnul uşurătăţii. Să râ#nim a păşi pe urmele sfinţilor atleţi ai

Mântuitorului4 să imităm luptele lor, uitând pe cele dindărăt şi !ntinzându$ne

spre cele dinainte. Să imităm drumul lor neodi'nit, râ#na lor aprinsă, stăruinţa!n !nfrânare, sfinţenia nepri'ănirii, #ite)ia răbdării, neclintirea !ndelun%ii răbdări, duioşia milei, netulburarea blândeţii, căldura râ#nei, nefăţărniciaiubirii, !nălţimea smereniei, neprisosinţa sărăciei, bărbăţia, bunătatea,!n%ăduinţa. Să nu ne dedăm plăcerilor4 să nu ne moleşim !n cu%etări4 să nu ne!ntinăm conştiinţa. +Să urmărim pacea cu toată lumea şi sfinţenia, fără de carenimeni nu #a #edea pe Domnul-.

Pe l!ngă ace#tea, #ă fugim de lume, fraţilor şi de #tăp!nul lumii. Să pără#im trupulşi cele trupeşti. Să păşim -ntin# #pre cer, acolo )om )edea cetatea noa#tră. Să

imităm pe dumne1eie#cul Apo#tol, #ă primim pe +ăpetenia )ieţii, #ă ne ucurăm dei1)orul )ieţii. Să c!ntăm -n cor cu -ngerii, #ă lăudăm cu Ar8ang8elii pe Domnulno#tru Ii#u# 7ri#to#, căruia I #e cu)ine #la)a şi #tăp!nirea, -mpreună cu Tatăl şi cuDu8ul Sf!nt, acum şi pururea şi -n )ecii )ecilor. Amin.



ele patru sute capete despre dragoste - &le celui dintre sfinţi, Părintelenostru Maxim Mărturisitorul

uvânt 6nainte către 8lpidie

Iată am trimi# +u)ioşiei tale, Părinte Elpidie, pe l!ngă cu)!ntul de#pre )iaţa a#ceticşi cu)!ntul de#pre drago#te, -n tot at!tea #ute de capete c!t cele patru E)ang8elii.Poate nu e#te -n ele nimic )rednic de aşteptarea ta. Dar at!ta nea fo#t puterea. Pel!ngă acea#ta, ca #ă afle Sfinţia ta că nici ace#tea nu #unt roadele cugetării mele.+i, #trăăt!nd #crierile Sfinţilor Părinţi şi culeg!nd de acolo cele ce #tau -n legăturăcu tema noa#tră, am -nde#at lucruri multe -n cu)inte puţine, ca #ă fie uşoare de ţinutminte. Mi aşa leam trimi# +u)ioşiei tale, rug!ndute #ă le citeşti cu -ngăduinţă şi #ă

#coţi numai folo#ul din ele, iar lip#a de frumu#eţe a cu)intelor #ă o treci cu )edereaşi #ă te rogi pentru #merenia mea, cea pu#tie de tot folo#ul du8o)nice#c.

"ai rogute -ncă şi pentru aceea ca #ă nu #ocoteşti că leam #cri# ace#tea ca #ă tecontur. +ăci am -mplinit o poruncă. = #pun acea#ta, fiindcă mulţi #untem a#tă1icare conturăm prin cu)inte, iar cei care -n)aţă prin fapte #au #e la#ă -n)ăţaţi #untfoarte puţini. Dar mai ale# te rog #ă iei aminte cu multă #tăruinţă la fiecare dintrecapete. +ăci #ocote#c că nu #unt toate uşor de -nţele# de toţi, ci cele mai multe aulip#ă de o -mpreună cercetare din partea multora, deşi pare că #unt #imple după

cu)!nt. Poate din ele #a ieşi la i#eală ce#a folositor pentru suflet. 5i cu si%uranţă prin'arul lui Dumnezeu #a răsări ce#a folositor celui ce citeşte fără %ânduri iscoditoare, ci cu frica lui Dumnezeu şi cu dra%oste. Dar celui ce nu citeşte

pentru folosul du'o#nicesc această lucrare sau oricare alta, ci pentru a adunacu#inte spre a bat)ocori pe scriitor, ca să se !nfătişeze pe sine, #ezi Doamne, mai !nţelept decât acela, ca unul ce e plin de !nc'ipuire, nu$i #a răsări de nicăieri niciodată nici un folos.

!ntâia sută a capetelor despre dragoste

&. Drago#tea e#te o di#po1iţie ună şi afectuoa#ă a #ufletului datorită căreia el nucin#teşte nici unul dintre lucruri mai mult dec!t cunoştinţa lui Dumne1eu. Dar e#tecu neputinţă #ă a9ungă la deprinderea drago#tei cel ce e -mpătimit de ce)a din cele

păm!nteşti.



2. Dra%ostea este născută de nepătimire4 nepătimirea, de năde)dea !n Dumnezeu4 năde)dea de răbdare şi !ndelun%ă răbdare4 iar pe acestea le naşte!nfrânarea cea atot$cuprinzătoare. Înfrânarea la rândul ei, e născută de frica lui

Dumnezeu, !n sfârşit frica de credinţa !n Domnul.

'. +el ce crede -n Domnul #e teme de c8inuriH cel ce #e teme de c8inuri #e-nfr!nea1ă de la patimiH cel ce #e -nfr!nea1ă de la patimi radă neca1urileH cel ceradă neca1urile )a a)ea năde9de -n Dumne1eu, iar năde9dea -n Dumne1eu de#facemintea de toată -mpătimirea după cele păm!nteştiH -n #f!rşit mintea de#făcută deace#tea )a a)ea iuirea către Dumne1eu.

/. +el ce iueşte pe Dumne1eu preţuieşte cunoştinţa ;ui mai mult dec!t toate celefăcute de El şi #tăruieşte pe l!ngă ea ne-ncetat cu mare dor.

5. Dacă toate cele ce sunt, prin Dumnezeu şi pentru Dumnezeu au fost făcute, şi dacă Dumnezeu este mai bun decât cele ce au fost făcute de &l, cel ce părăseşte

pe Dumnezeu, care e neasemănat mai bun, şi se ocupă cu cele mai rele, se arată pe sine preţuind mai mult cele făcute de Dumnezeu decât pe Dumnezeu.

. +el ce are mintea pironită -n drago#tea de Dumne1eu di#preţuieşte toate cele)ă1ute şi -n#uşi trupul #ău, ca pe ce)a #trăin.

*. Dacă #ufletul e mai un dec!t trupul şi dacă Dumne1eu, care a făcut lumea, e

nea#emănat mai un dec!t lumea, cel ce cin#teşte trupul mai mult dec!t #ufletulşi lumea 1idită de Dumne1eu mai mult dec!t pe Dumne1eu nu #e deo#eeşte -ntrunimic de -nc8inătorii la idoli.

3. +el ce şia de#făcut mintea de iuirea şi de preocuparea #tăruitoare deDumne1eu şi o are legată de ce)a din cele ce cad #u #imţuri, acela cin#teşte trupulmai mult dec!t #ufletul şi cele făcute de Dumne1eu mai mult dec!t pe Dumne1eu,care lea făcut.

4. Dacă #iaţa minţii este lumina cunoştinţei, iar aceea e născută de dra%ostea

către Dumnezeu, bine s$a zis că nimic nu este mai mare decât dra%osteadumnezeiască.

&0. +!nd mintea porneşte -n focul drago#tei #pre Dumne1eu, nu #e mai #imte nici pe #ine, nici )reun lucru oarecare. +ăci luminată fiind de lumina dumne1eia#că ceanemărginită, pără#eşte #imţirea faţă de toate cele făcute de Dumne1eu, precum şioc8iul #en#iil nu mai #imte #telele, c!nd ră#are #oarele.



&&. *oate #irtuţile a)ută mintea să câşti%e dra%ostea dumnezeiască. Dar mai mult ca toate, ru%ăciunea curată. ăci prin aceasta zburând către Dumnezeu, ieseafară din toate cele ce sunt.

&2.ând mintea e răpită prin dra%oste de cunoştinţă dumnezeiască şi ieşind afară din toate cele făcute, simte nemăr%inirea dumezeiască, atunci copleşită de

prezenţa dumnezeiască, se trezeşte la simţirea smereniei sale asemeneadumnezeiescului 1saia şi rosteşte cu uimire cu#intele Proorocului8 +",nenorotitul de mine9 Sunt pierdut9 ăci om fiind şi buze spurcate a#ând şi locuind !n mi)locul unui popor ce are %ură spurcată, am #ăzut cu oc'ii mei pe!mpăratul Domnul Sa#aot-.

&'. +el ce iueşte pe Dumne1eu nu poate #ă nu iuea#că şi pe tot omul ca pe #ine-n#uşi, deşi nu are plăcere de patimile celor ce nu #au curăţit -ncă. De aceea c!nd

)ede -ntoarcerea şi -ndreptarea lor, #e ucură cu ucurie mare şi negrăită.

&/. <ecurat e#te #ufletul pătimaş, care e plin de g!nduri de poftă şi de ură.

&5. el ce #ede !n inima sa #reo urmă de ură faţă de un om oarecare, pentru#reo anumită %reşeală, e cu totul străin de iubirea de Dumnezeu, deoareceiubirea de Dumnezeu nu suferă câtuşi de puţin ura faţă de om.

&. +el ce Mă iubeşte pe Mine, zice Domnul, #a păzi poruncile Mele-. +1ar

porunca Mea aceasta este, ca să #ă iubiţi unii pe alţii-. el ce nu iubeşte aşadar pe aproapele nu păzeşte porunca. 1ar cel ce nu păzeşte porunca nici pe Domnul nu$ poate iubi.

&*. ericit e#te omul care poate #ă iuea#că pe tot omul la fel.

&3. ericit e#te omul care nu #e lipeşte de nici un lucru #tricăcio# #au )remelnic.

&4. ericită este mintea care a trecut peste toate lucrurile şi se desfăteazăne!ncetat de frumuseţea dumnezeiască.

20. +el ce preface gri9a de trup -n poftă şi pentru lucruri )remelnice ţine minte răulde la aproapele, acela #lu9eşte 1idirii -n locul Oiditorului.

2&. +el ce -şi pă#trea1ă trupul ne#upu# plăcerii şi #ănăto# -l are -mpreună #lu9itor #pre lucrarea celor une.



/2. el ce iubeşte pe Dumnezeu trăieşte pe pământ #iaţă !n%erească, postind şi pri#e%'ind, cântând şi ru%ându$se şi %ândind pururea numai lucruri bune de tot omul.

/'. Dacă pofteşte cine)a ce)a, #e luptă ca #ă şi do!ndea#că. Dar dintre toate unurile şi lucrurile )rednice de poftit, cel fără a#emănare mai un şi mai )rednicde dorit e#te Dumne1eu. +!tă #!rguinţă nu #untem aşadar datori #ă arătăm ca #ădo!ndim ace#t lucru un şi )rednic de dorit prin fireN

//. Să nu$ţi !ntinezi trupul cu fapte de ruşine şi să nu$ţi spurci sufletul cu %ânduri #iclene şi pacea lui Dumnezeu #a #eni peste tine aducând iubire.

/5. 'inuieşte$ţi trupul cu foamea şi cu pri#e%'erea şi !ndeletniceşte$te fărălene#ire cu cântarea şi cu ru%ăciunea4 şi sfinţenia nepri'ănirii #a #eni peste tine

aducând iubire.

/. +el ce #a -n)rednicit de cunoştinţa dumne1eia#că şi a do!ndit lumina ace#teia prin drago#te nu )a fi tulurat niciodată de du8ul #la)ei deşarte. Iar cel ce nu #a-n)rednicit -ncă de aceea, cu uşurinţă e#te prin# de acea#ta. Dacă aşadar unul caace#ta )a căuta -n tot ce face #pre Dumne1eu, ca unul ce le face toate pentru el, maile#ne )a #căpa cu Dumne1eu de ea.

/*. +el ce nu a c!ştigat -ncă cunoştinţa dumne1eia#că, care #e agoni#eşte prin

drago#te, cugetă lucru mare de#pre cele #ă)!rşite de el după )oia lui Dumne1eu. Iar cel ce #a -n)rednicit de ea 1ice din #uflet cu)intele Patriar8ului A)raam, pe care lea #pu# c!nd #a -n)rednicit de arătarea dumne1eia#că> Eu #unt păm!nt şi cenuşă.

/3. el ce se teme de Domnul are pururea ca to#arăşă smerenia, şi prin %ândurile acesteia #ine la dra%ostea şi la mulţumirea către Dumnezeu. ăci !şi aminteşte de purtarea lumească de mai$nainte şi de feluritele %reşeli, ca şi deispitele ce i s$au !ntâmplat din tinereţe, şi cum din toate acestea l$a izbă#it pe el

Domnul şi l$a strămutat de la #iaţa pătimaşă la #iaţa după Dumnezeu. În felul acesta dobândeşte pe lân%ă temere şi dra%ostea, mulţumind pururea cu smerenie

multă ăcătorului de bine şi ârmuitorului #ieţii noastre.

/4. Să nuţi -ntine1i mintea ta, răd!nd g!nduri de poftă şi de m!nie, ca nu cum)acă1!nd din rugăciunea curată, #ă te cuprindă du8ul moleşelii.

50. "intea cade de la -ndră1nirea cea către Dumne1eu atunci c!nd #e -n#oţeşte cug!ndurile )iclene şi #purcate.



5&. +el fără de minte fiind purtat de patimi, c!nd #e tulură -mpin# de m!nie, #egrăeşte fără 9udecată #ă ocolea#că pe fraţi, iar c!nd e aprin# de poftă ră1g!ndindu#e, fuge #ăi -nt!lnea#că. Iar cel -nţelept lucrea1ă -n am!ndouă -mpre9urările cutotul dimpotri)ă> căci -n )reme de m!nie, tăind pricinile tulurării, #e #cutură de#c!ră faţă de fraţi, iar -n )reme de poftă, #e reţine de la pornirea #pre -nt!lnireane#ocotită.

52. (n )remea i#pitelor #ă nu pără#eşti mănă#tirea ta, ci #uferă cu )ite9ie )alurileg!ndurilor şi mai ale# pe cele ale de1năde9dii şi ale moleşelii acedia6. +ăci aşafiind proat cu un ro#t prin neca1uri, )ei do!ndi o năde9de şi mai -ntărită -nDumne1eu. Iar deo )ei pără#i, te )ei afla neproat, lip#it de ărăţie şi ne#tatornic.

5'. De )rei #ă nu ca1i din drago#tea cea după Dumne1eu, #ă nu laşi nici pe fratele

tău #ă #e culce -ntri#tat -mpotri)a ta, nici tu #ă nu te culci #c!rit -mpotri)a luiH ci@mergi şi te -mpacă cu fratele tău şi )enind, adu lui 7ri#to#, cu conştiinţă curată,

prin rugăciune #tăruitoare, darul drago#tei.

5/. Dacă cel ce are toate darurile Domnului, dar drago#te nu are, nimica nufolo#eşte, după dumne1eie#cul Apo#tol c!tă #!rguinţă treuie #ă arătăm ca #ă odo!ndim pe acea#ta.

55. Dacă @drago#tea nu face rău aproapelui,cel ce pi1muieşte pe fratele şi #e

-ntri#tea1ă de inele lui şi -ntinea1ă numele lui cel un cu defăimări, #au -i -ntindeni#cai cur#e #pre al atrage la rele, cum nu #e )a face pe #ine #trăin de drago#te şi)ino)at de o#!nda )eşnicăN

5. Dacă @plinirea legii e#te iuirea cel ce #e g!ndeşte la rău -mpotri)a fratelui şiunelteşte )icleşuguri -mpotri)a lui şi doreşte căderea lui şi #e ucură de ea, cum nu)a fi călcător de lege şi )rednic de c8inurile )eşniceN

5*. Dacă @cel ce defaimă pe fratele şil 9udecă defaimă şi 9udecă legea, iar legealui 7ri#to# e#te iuirea, cum nu )a cădea defăimătorul din iuirea lui 7ri#to# şi nu

#e )a face #ieşi pricină a c8inurilor )eşniceN

53. <u da urec8ea ta limii celui ce defaimă, nici lima ta urec8ii iuitorului de ponegrire, a#cult!nd #au grăind cu plăcere cele rele -mpotri)a aproapelui, ca #ă nuca1i din drago#tea dumne1eia#că şi #ă te afli #trăin de )iaţa )eşnică.



54. <u primi !rfeală B-mpotri)a Părintelui tău, nici nul -ncura9a pe cel celnecin#teşte pe el, ca #ă nu #e m!nie Domnul pentru faptele tale şi #ă te #t!rpea#cădin păm!ntul celor )ii.

0. (nc8ide gura celui ce !rfeşte la urec8ile tale, ca #ă nu #ă)!rşeşti păcat -ndoit-mpreună cu acela> pe tine oişnuindute cu patima pier1ătoare, iar pe acelaneoprindul de a flecări -mpotri)a aproapelui.

&. +1ar &u zic #ouă, spune Domnul, iubiţi pe #ră)maşii #oştri, faceţi bine celor ce #ă urăsc pe #oi, ru%aţi$#ă pentru cei ce #ă blestemă-. De ce a poruncit atunci acestea3 a să te slobozească pe tine8 de ură, de !ntristare, de mânie şi de ţinereaminte a răului, şi să te !n#rednicească de cea mai mare a#uţie, care estedra%ostea desă#ârşită. ăci e cu neputinţă să o aibă pe aceasta cel ce nu iubeşte

pe toţi oamenii la fel asemenea lui Dumnezeu, care iubeşte pe toţi oamenii la fel

şi +#rea ca toţi să se mântuiască şi la cunoştinţa ade#ărului să #ie-.

2. +1ar &u zic #ouă8 să nu staţi !mpotri#a celui rău, ci celui ce te #a lo#i pesteobrazul drept, !ntoarce$i şi pe celălalt4 şi celui ce #rea să se )udece cu tine ca să$

ţi ia 'aina, lasă$i lui şi cămaşa4 şi celui ce te sileşte să mer%i cu el o stadie, mer%i cu el două-. De ce3 a pe tine să te păzească nemânios, netulburat şi ne!ntristat,iar pe acela să$l !ndrepteze prin răbdarea ta, şi pe amândoi să #ă aducă, ca un

>un, sub )u%ul dra%ostei.

'. ;ucrurile faţă de care am #imţit )reodată )reo patimă ne fac #ă le purtăm dupăaceea -nc8ipuirile pătimaşe. +el ce a iruit aşadar -nc8ipuirile pătimaşedi#preţuieşte de#igur şi lucrurile ale căror -nc8ipuiri le purta. +ăci lupta cuamintirile e cu at!t mai ane)oioa#ă, ca lupta cu lucrurile -n#eşi, cu c!t e#te maiuşoară păcătuirea cu cugetul, ca cea cu fapta.

/. Dintre patimi, unele #unt trupeşti, altele #ufleşti. +ele trupeşti -şi iau prile9uriledin trup, iar cele #ufleteşti din lucrurile de din afară. Dar şi pe unele şi pe altele lede#fiinţea1ă drago#tea şi -nfr!narea cea dint!i pe cele #ufleteştiH cealaltă pe celetrupeşti.

5. nele dintre patimi #unt ale iuţimii m!niei6, altele ale părţii poftitoare a#ufletului. Dar şi unele şi altele #e #t!rne#c prin #imţuri. Se #t!rnec -n#ă atunci c!nd#ufletul #e află -n afară de drago#te şi de -nfr!nare.

. "ai ane)oie de iruit #unt patimile iuţimii dec!t ale părţii poftitoare. De aceeaa şi dat Domnul, ca o doctorie mai tare -mpotri)a ei, porunca drago#tei.



*. Toate patimile ţin #au numai de iuţimea #ufletului, #au numai de partea poftitoare a lui, #au de cea raţională, cum e uitarea #au neştiinţa. Dar moleşealaacedia6, făc!ndu#e #tăp!nă pe#te toate puterile #ufletului, #t!rneşte deodatăaproape toate patimile. De aceea e#te şi cea mai grea dintre toate celelalte patimi.?ine 1ice aşadar Domnul, c!nd dă doctoria -mpotri)a ei>

+!ntru răbdarea #oastră#eţi dobândi sufletele #oastre-.

3. Să nu lo)eşti )reodată pe )reunul dintre fraţi, mai ale# fără pricină şi fără 9udecată, ca nu cum)a, nerăd!nd 9ignirea, #ă plece şi #ă nu mai #capi niciodată demu#trarea conştiinţei, aduc!nduţi pururea -ntri#tare -n )remea rugăciunii şirăpinduţi mintea de la dumne1eia#ca -ndră1nire.

4. Să nu #uferi ănuieli, #au măcar oameni care -ţi aduc #minteli -mpotri)a altora.+ăci cei ce prime#c #mintele -n orice c8ip, faţă de cele ce #e -nt!mplă cu )oie #au

fără )oie, nu cuno#c calea păcii, care duce prin drago#te la cunoştinţa luiDumne1eu pe cei ce o iue#c pe ea.

*0. Încă nu are dra%oste desă#ârşită cel ce se mai ia după părerile oamenilor, de pildă pe unul iubindu$l, iar pe altul urându$l pentru pricina aceasta sau aceea,sau pe acelaşi o dată iubindu$l, altădată urându$l, pentru aceleaşi pricini.

*&. Dra%ostea desă#ârşită nu sfâşie firea cea unică a oamenilor, luându$se după părerile şi !nclinările diferite ale #oii lor. i pri#ind pururea la ea, iubeşte pe toţi

oamenii la fel8 pe cei buni şi strădalnici, ca pe prieteni, iar pe cei leneşi, ca peduşmani, făcându$le bine, răbdând !ndelun% şi suferind cele ce$i #in de la ei. &anu ia !n seamă câtuşi de puţin răul de la aceştia, ci c'iar suferă pentru ei dacă#remea o cere, ca să şi$i facă şi pe ei prieteni de este cu putinţă4 iar de nu se

poate, cel puţin să nu cadă din dra%ostea proprie faţă de ei, arătând pururea, la fel, roadele iubirii faţă de toţi oamenii. De aceea şi Domnul şi Dumnezeul nostru 1isus 2ristos, arătându$şi dra%ostea Sa faţă de noi, a pătimit pentru toatăomenirea şi tuturor le$a dăruit la fel năde)dea !n#ierii, c'iar dacă atârnă peurmă de fiecare să se facă pe sine #rednic fie de sla#ă, fie de c'inuri.

*2. (ncă nu a do!ndit drago#tea de#ă)!rşită cel ce nu di#preţuieşte #la)a şi ocara, ogăţia şi #ărăcia, plăcerea şi -ntri#tarea. ?a drago#tea de#ă)!rşită nu ledi#preţuieşte numai pe ace#tea, ci şi -n#ăşi )iaţa )remelnică şi moartea.

*'. =scultă pe cei ce s$au !n#rednicit de dra%ostea desă#ârşită, cum %răiesc8+ine ne #a despărţi pe noi de dra%ostea lui 2ristos3 "are necazul, ori strâmtorarea, ori pri%oana, ori foametea, ori %olătatea, ori prime)dia, ori sabia3



ăci precum este scris8 pentru *ine suntem omorâţi !n fiecare zi4 socotitu$ne$amca nişte oi de )un%'iere. i !n toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin

=cela care ne$a iubit pe noi. Pentru că sunt !ncredinţat că nici moartea, nici #iaţa, nici !n%erii, nici stăpâniile, nici puterile, nici cele ce sunt acum, nici cele

ce #or fi, nici !nălţimea, nici adâncimea, nici #reo altă făptură nu #a putea să nedespartă de dra%ostea lui Dumnezeu, cea !ntru 2ristos 1isus Domnul nostru-.

*/. 1ar despre dra%ostea către aproapele, ascultă iarăşi ce spun8 +=de#ăr zic#ouă !n 2ristos, nu mint, mărturisind !mpreună cu mine şi conştiinţa mea !n

Du'ul Sfânt, că !ntristare multă !mi este şi durere necurmată inimii mele. ăci aş #rea să fiu eu !nsumi anatema de la 2ristos pentru fraţii mei, a rudeniilor mele după trup, care sunt israeliţii- şi celelalte.a fel şi Moise şi ceilalţi Sfinţi.

*5. +el ce nu di#preţuieşte #la)a, plăcerea şi iuirea de argint, care le #poreşte pe

acelea şi #tă -n #lu9a lor, nu poate tăia de la #ine prile9urile de m!nie. Iar cel ce nule taie pe ace#tea nu poate a9unge la drago#tea de#ă)!rşită.

*.Smerenia şi reaua pătimire #loo1e#c pe om de tot păcatul. +ea dint!i taie patimile #ufletului, cea dea doua pe ale trupului. Acea#ta #e arată făc!ndo şifericitul Da)id, c!nd #e roagă lui Dumne1eu 1ic!nd> +Pri#eşte la smerenia mea şi la osteneala mea, şi iartă toate păcatele mele-.

**. Prin porunci Domnul face nepătimaşi pe cei ce le -mpline#cH iar prin

dumne1eieştile dogme le dăruieşte luminarea cunoştinţei.*3. Toate dogmele #unt #au de#pre Dumne1eu, #au de#pre cele )ă1ute şi ne)ă1ute,#au de#pre Pro)idenţa şi 9udecata arătată -n acelea.

*4. "ilo#tenia tămăduieşte iuţimea #ufletuluiH po#tul )e#te9eşte poftaH iar rugăciunea curăţe#te mintea şi o pregăteşte #pre contemplarea lucrurilor. +ăciDomnul nea dăruit poruncile pentru şi potri)it cu puterile #ufletului.

30. +În#ăţaţi de la Mine, zice, că sunt blând şi smerit cu inima- şi următoarele.

?l!ndeţea pă1eşte iuţimea netulurată, iar #merenia #loo1eşte mintea de fumulm!ndriei şi de #la)a deşartă.

3&. *emerea de Dumnezeu este !ndoită. ?na se naşte !n noi din ameninţărilec'inurilor. =ceasta face să se nască !n noi pe rând8 !nfrânarea, răbdarea,năde)dea !n Dumnezeu şi nepătimirea, din care răsare dra%ostea. 1ar cealaltă e



!mpreunată cu dra%ostea. &a susţine pururea !n suflet sfiala e#la#iei, ca nucum#a, pentru !ndrăzneala dra%ostei, să a)un%ă la nesocotirea lui Dumnezeu.

32. Prima temere e#te #coa#ă afară de drago#tea de#ă)!rşită a #ufletului, care ado!dito şi care nu #e mai teme de c8inuri. A doua temere e#te -mpreunată

pururea, cum #a #pu#, cu drago#tea. +elei dint!i temeri i #e potri)eşte cu)!ntul>+De frica Domnului se abate tot omul de la rău- #au> +!nceputul !nţelepciunii este frica Domnului-. +elei dea doua, cu)!ntul> +rica Domnului cea curatărămâne !n #eacul #eacului-4 #au> +7imic nu le lipseşte celor ce se tem de &l-.

3'. +"morâţi mădularele #oastre cele de pe pământ8 cur#ia, necurăţia, patima, pofta cea rea, lăcomia- şi celelalte. +Pământ- a numit cu%etul trupului4+cur#ie-

păcatul cu fapta4 +necurăţie- a numit !n#oirea4 +patimă- %ândul cel pătimaş4

+pofta cea rea- primirea simplă a %ândului de poftă4 +lăcomie- a numit materiacare naşte şi face să crească patima. *oate acestea a poruncit dumnezeiescul

=postol să le omorâm, ca pe nişte mădulare ale cu%etului trupesc.

3/. "ai -nt!i amintirea aduce g!ndul #implu -n minteH ace#ta 1ăo)ind, #e #t!rneşte patima. Acea#ta, la r!ndul ei, nefiind #coa#ă afară, -nco)oaie mintea la -n)oireH-nt!mpl!ndu#e acea#ta, #e a9unge, -n #f!rşit, la păcatul cu fapta. Prea -nţeleptulApo#tol, #criind către cei din neamuri porunceşte aşadar ca mai -nt!i #ă de#părţimre1ultatul păcatului, apoi, păşind pe r!nd #pre -nceput, #ă #f!rşim cu pricina

păcatului. Iar pricina e#te, cum #a 1i# mai -nainte, lăcomia, care naşte şi face #ăcrea#că patima. Mi #ocot că aici e#te arătată lăcomia p!ntecului, care e#te maica şidoica cur)iei. +ăci lăcomia nu e#te rea numai c!nd #e -ndreaptă #pre a)uţie, ci şic!nd #e -ndreaptă #pre m!ncări, precum şi -nfr!narea nu e ună numai c!nd #ereţine de la m!ncări, ci şi c!nd #e reţine de la a)uţie.

35. Precum pa#ărea, c!nd -ncepe #ă 1oare a)!nd piciorul legat e tra#ă la păm!ntde #foară, aşa şi mintea care na do!ndit -ncă nepătimirea dacă )rea #ă 1oare#pre cunoştinţa celor cereşti, e tra#ă la păm!nt de patimi.

3. +!nd mintea #a elierat de#ă)!rşit de patimi -naintea1ă fără #ă #e -ntoarcă-ndărăt -n contemplarea lucrurilor, făc!nduşi călătoria #pre cunoştinţa SfinteiTreimi

3*. Dacă mintea e curată c!nd primeşte -nţele#urile lucrurilor, ace#tea o #t!rne#c#pre contemplarea du8o)nicea#că a lor. Dar dacă din tr!ndă)ie #a făcut necurată,



răm!ne #implu la -nţele#uri, c!nd e )ora de alte lucruriH iar c!nd e )ora deoameni, le preface -n g!nduri #purcate şi )iclene.33. ând ai a)uns ca niciodată !n #remea ru%ăciunii să nu$ţi mai tulbure mintea#reo idee din cele ale lumii, să ştii că nu te mai afli !n afară de 'otarele

nepătimirii.34. +!nd #ufletul -ncepe #ăşi #imtă #ănătatea proprie, -ncepe #ă )adă şi năluciriledin )i#uri ca nişte lucruri deşarte ce nu mai tulură.

40. Precum oc8iul #en#iil e atra# de frumu#eţea celor )ă1ute, la fel mintea curată eatra#ă de cunoştinţa celor ne)ă1ute. Iar ne)ă1ute #ocote#c pe cele netrupeşti.

4&. "are lucru e#te #ă nu fii cuprin# de patimă faţă de lucruri. Dar cu mult maimare e#te #ă răm!i fără patimă şi faţă de nălucirile lor. +ăci ră1oiul dracilor

-mpotri)a noa#tră prin g!nduri e mai cumplit ca ră1oiul cel prin lucruri.

42. +el ce a do!ndit )irtuţile şi #a -mogăţit -n cunoştinţă, pri)ind de aici -naintelucrurile -n c8ip natural, pe toate le face şi le #pune după dreapta 9udecată,nealunec!nd nicidecum de la acea#ta. +ăci după cum -ntreuinţăm lucrurile cudreaptă 9udecată #au fără 9udecată, de)enim )irtuoşi #au răi.

4'. Semnul celei mai depline nepătimiri #tă -n aceea că totdeauna #e urcă la inimănumai -nţele#urile #imple ale lucrurilor, fie -n )remea de )eg8e a trupului, fie -n

)reme de #omn.4/. Prin -mplinirea poruncilor, mintea #e de1racă de patimiH prin contemplareadu8o)nicea#că a celor )ă1ute, #e de1racă şi de -nţele#urile pătimaşe ale lucrurilor.(n #f!rşit, prin cunoaşterea celor ne)ă1ute, leapădă şi contemplarea celor )ă1ute.Iar de acea#ta #e de1racă prin cunoştinţa Sfintei Treimi.

45. Precum #oarele, ră#ărind şi lumin!nd lumea, #e arată şi pe #ine şi arată şilucrurile luminate de El, tot aşa şi Soarele dreptăţii, ră#ărind minţii curate, #e aratăşi pe #ine, dar arată şi raţiunile tuturor celor ce au fo#t făcute #au )or fi făcute de

El.

4. 7u cunoaştem pe Dumnezeu din fiinţa ui, ci din măreţia faptelor şi din purtarea de %ri)ă ce$o are pentru cele ce sunt. ăci prin acestea !nţele%em, ca prin nişte o%linzi, nemăr%inita bunătate, !nţelepciune şi putere a ui.



4*. "intea curată petrece #au -n -nţele#urile #imple ale lucrurilor omeneşti, #au -ncontemplarea naturală a celor )ă1ute, #au -n cea a celor ne)ă1ute, #au -n luminaSfintei Treimi.43. "intea, petrec!nd -n contemplarea celor )ă1ute, #au cercetea1ă raţiunilenaturale ale lor, #au pe cele indicate prin ele, #au caută -n#ăşi +au1a lor.

44. Petrec!nd -n#ă -n contemplarea celor ne)ă1ute, caută raţiunile naturale ale lor şi+au1a facerii lor, precum şi cele ce urmea1ă din ace#tea. De a#emenea Pro)idenţaşi udecata arătată -n ele.

&00. (n #f!rşit, ridic!ndu#e mintea -n Dumne1eu caută mai -nt!i, ar1!nd de dor,raţiunile pri)itoare la fiinţa ;ui dar nu află ceea ce e#te El -n#uşi căci ace#ta e unlucru cu neputinţă şi oprit -ntregii firi create, deopotri)ăH ci #e m!ng!ie cu celedimpre9urul ;ui, adică cu cele pri)itoare la )eşnicia, la ne#f!rşirea şi la

ne8otărnicia ;ui, la unătatea, la -nţelepciunea şi la puterea creatoare, pro)idenţiatoare şi 9udecătoare a celor ce #unt. <umai acea#ta #e poate cuprindedin cele ale ;ui> ne#f!rşirea. Iar a nu cunoaşte din El nimic -n#eamnă a cunoaşte căe mai pre#u# de minte, cum au #pu# cu)!ntătorii de Dumne1eu Frigorie şi Dioni#ie.

A aceluiaşi& doua sută a capetelor despre dragoste

&. el ce iubeşte cu ade#ărat pe Dumnezeu, acela se şi roa%ă cu totul

ne!mprăştiat. 5i cel ce se roa%ă cu totul ne!mprăştiat acela şi iubeşte pe Dumnezeu cu ade#ărat. 7u se roa%ă !nsă ne!mprăştiat cel ce$şi are mintea pironită de ce#a din cele pământeşti. =şadar nu iubeşte pe Dumnezeu cel ce aremintea le%ată de ce#a din cele pământeşti.

2. "intea, care 1ăo)eşte -n )reun lucru #upu# #imţurilor, e #tăp!nită cu #iguranţăde )reo patimă faţă de el, ca de pildă de )reo poftă, de )reo -ntri#tare, de m!nie,#au de amintirea )reunui rău. Mi de nu di#preţuieşte acel lucru, nu #e poate #loo1ide patima aceea.

'. +!nd patimile #tăp!ne#c mintea, o leagă de lucrurile materiale şi de#părţindo deDumne1eu, o fac #ă #e ocupe cu acelea. +!nd -n#ă o #tăp!neşte iuirea deDumne1eu, o de1leagă de legăturile lor, -nduplec!ndo #ă di#preţuia#că nu numailucrurile ce cad #u #imţuri, ci şi -n#ăşi )iaţa noa#tră )remelnică.



/. /ostul poruncilor este să facă simple !nţelesurile lucrurilor4 iar al citirii şi al contemplării să facă mintea nepământească şi fără formă. =ceasta !i dă putinţade a se ru%a fără !mprăştiere.

5. <u a9unge făptuirea morală pentru a #e #loo1i mintea cu de#ă)!rşire de patimi ,ca #ă poată #ă #e roage ne-mprăştiat, dacă nu )in -n ea unele după altelecontemplaţiile du8o)niceşti. +ăci aceea #loo1eşte mintea numai de ne-nfr!nare şide ură, pe c!nd contemplaţiile du8o)niceşti o i1ă)e#c şi de uitare şi de neştiinţă.Mi numai aşa )a putea #ă #e roage cum treuie.

. Două sunt stările cele mai !nalte ale ru%ăciunii curate. De una au parte cei cese !ndeletnicesc cu făptuirea, de alta cei ce se !ndeletnicesc cu contemplaţia. eadintâi se naşte !n suflet din frica lui Dumnezeu şi din năde)dea cea bună4 cea dea doua din dra%ostea dumnezeiască şi din curăţia cea mai deplină. Semnele prin

care cunoaştem că am a)uns la măsura celei dintâi le a#em !n aceea că mintea seadună din toate ideile lumii şi$şi face ru%ăciunea ne!mprăştiată şi nesupărată de

parcă !nsuşi Dumnezeu ar fi !n faţa ei, precum şi este. 1ar semnele celei de$adoua stau !n aceea că mintea este răpită !n a#ântul ru%ăciunii de luminadumnezeiască şi nemăr%inită, şi nu se mai simte nici pe sine nici altce#a din celece sunt, decât numai pe el ce lucrează !n ea prin dra%oste această iluminare.

=tunci, mişcată fiind şi !n )urul raţiunilor despre Dumnezeu, primeşte curate şi limpezi arătările cu pri#ire la &l.

*. eea ce iubeşte cine#a, aceea şi !mbrăţişează cu toată puterea, dispreţuind toate cele care !l !mpiedică de la acel lucru, ca să nu fie lipsit de el. ine iubeşteaşadar pe Dumnezeu stăruie !n ru%ăciunea curată şi aruncă din sine toată

patima ce$l !mpiedică de la aceasta.

3. +el ce a lepădat de la #ine pe maica patimilor, adică iuirea trupea#că de #inefilautia6, uşor leapădă, cu a9utorul lui Dumne1eu, şi pe celelalte, ca m!nia,-ntri#tarea, pomenirea răului şi cele ce urmea1ă. Iar cel ce e #tăp!nit de cea dint!i erănit şi dea doua, c8iar dacă nu )rea. (n iuirea trupea#că de #ine e#te patima-ndreptată #pre trup.

4. =amenii #e iue#c unii pe alţii, fie -n c8ip )rednic de ocară, fie pentru ace#tecinci pricini> #au pentru Dumne1eu, cum iueşte cel )irtuo# pe toţi, at!t pe cel)irtuo# c!t şi pe cel ce -ncă nu e#te )irtuo#H #au pentru fire, cum iue#c părinţii pecopii şi in)er#H #au pentru #la)a deşartă, cum iueşte cel #lă)it pe cel cel #lă)eşteH#au pentru iuirea de argint, cum iueşte cine)a pe cel ogat pentru a primi aniH



#au pentru plăcere, ca cel ceşi #lu9eşte #tomacul şi cele de #u #tomac. Drago#teacea dint!i e#te )rednică de laudăH a doua e mi9locieH celelalte #unt pătimaşe.

&0. Dacă pe unii -i ur!şti, pe alţii nici nui iueşti nici nui urăşti, pe alţii iarăşi -iiueşti dar potri)it, şi -n #f!rşit pe alţii -i iueşti foarte tare, din acea#tă neegalitatecunoaşte că eşti departe de drago#tea de#ă)!rşită, care cere #ă iueşti pe tot omuldeopotri)ă.

&&. +u%i de rău şi fă binele- adică ră1oieşte pe )ră9maş ca #ăţi micşore1i patimile, apoi ţinete trea1 ca #ă nu crea#că. Mi iarăşi> luptă ca #ă do!ndeşti)irtuţile, şi după aceea ţinete trea1 ca #ă le pă#tre1i. Acea#ta -n#eamnă a lucra şi a

pă#tra.

&2. +ei ce ne i#pite#c cu -ngăduinţa lui Dumne1eu, #au -ncăl1e#c partea poftitoare,

#au tulură iuţimea, #au -ntunecă partea raţională, #au -n)ele#c trupul -n dureri, #aune 9efuie#c de cele trupeşti.

&'. Dracii #au ne i#pite#c prin ei -nşişi, #au -narmea1ă -mpotri)a noa#tră pe cei cenu #e tem de Domnul. Prin ei -nşişi ne i#pite#c c!nd )ieţuim de#părţiţi de oameni,ca pe Domnul -n pu#tieH prin oameni, c!nd ne aflăm -mpreună cu oamenii, ca peDomnul prin ari#ei. Dar noi, căut!nd la +el ce ne e#te pildă, #ăi re#pingem dinam!ndouă părţile.

&/. +!nd -ncepe mintea #ă -nainte1e -n drago#tea de Dumne1eu, atunci şi dracul8ulirii -ncepe #ă o i#pitea#că, şii şopteşte a#tfel de g!nduri, pe care nu le poatenă#coci nici un om, ci numai dia)olul, tatăl lor. Iar acea#ta o face pentru că

pi1muieşte pe cel iuitor de Dumne1eu. El )rea ca acea#ta, )enind la de1năde9de, pentru că a cugetat unele ca ace#tea, #ă nu mai -ndră1nea#că #ă #e a)!nte cătreDumne1eu prin rugăciunea oişnuită. Dar cu nici un folo# nu #e alege din acea#taticălo#ul pentru #copul #ău, ci şi mai tari ne face. +ăci ră1oiţi fiind de ei şiră1oindune -mpotri)a lui, ne aflăm mai cercaţi şi mai ade)ăraţi -n drago#tea luiDumne1eu. +1ar sabia lui #a intra !n inima lui şi să%eţile lui se #or zdrobi-.

&5. "intea, aplec!ndu#e #pre cele )ă1ute, -nţelege lucrurile potri)it cu firea, prinmi9locirea #imţurilor. Mi nici mintea nu e rea, nici -nţelegerea cea după fire, nicilucrurile, nici #imţurile. +ăci ace#tea #unt lucrurile lui Dumne1eu. +e e#te răuatunciN %ădit e#te că patima a#ociată la -nţele#ul cel după fire, şi deci ea poate #ălip#ea#că din cugetarea -nţele#urilor, dacă mintea pri)eg8ea1ă.



&. Patima e#te o mişcare a #ufletului -mpotri)a firii fie #pre o iuire neraţională,fie #pre o ură fără o 9udecată a )reunui lucru, #au din pricina )reunui lucru din cele#upu#e #imţurilor. De pildă e o mişcare #pre iuirea neraţională a m!ncărurilor, #aua femeii, #au a a)uţiei, #au a #la)ei trecătoare, #au a altui lucru din cele #upu#e#imţurilor, #au din pricina ace#tora. Sau e o mişcare #pre ura fără 9udecată a ce)adin cele #pu#e mai -nainte, #au din pricina ace#tora.&*. Sau iarăşi păcătoşenia e#te o 9udecată greşită cu pri)ire la -nţele#urile lucrurilor,căreia -i urmea1ă reaua -ntreuinţare a lucrurilor au1ul de lucruri6. De pildă c!nde )ora de femeie, 9udecata dreaptă cu pri)ire la -mpreunare treuie #ă )adă #copulei -n naşterea de prunci. Deci cel ce urmăreşte plăcerea greşeşte -n 9udecată,#ocotind ceea ce nu e ine ca ine. Aşadar unul ca ace#ta face rea -ntreuinţareau1ea1ă6 de femeie, -mpreun!ndu#e cu ea. Tot aşa e#te cu celelalte lucruri şi-nţele#uri.

&3. +!nd dracii #cot mintea ta din nepri8ănire, -n)ăluindo -n g!nduri de cur)ie,#trigă cu lacrimi către Domnul> +Scoţându$mă afară, acum m$au !ncon)urat-.ăc!nd aşa, )ei fi m!ntuit.

&4. Apă#ător e#te dracul cur)iei şi năpra1nic nă)ăleşte a#upra celor ce luptă-mpotri)a patimii, mai ale# c!nd nu #unt cu ăgare de #eamă la felul de 8rană şi -n-nt!lnirile cu femeile. ur!nd pe neăgate de #eamă mintea prin )ra9a plăcerii, peurmă nă)ăleşte prin amintire a#upra i#i8a#tului, aprin1!ndui trupul şi -nfăţiş!ndminţii felurite forme -ndemn!ndul a#tfel #ă con#imtă la păcat. Dacă nu )rei #ă

1ăo)ea#că ace#tea -n tine, apucăte de po#t, de o#teneală, de pri)eg8ere şi de unăi#i8ie unită cu rugăciune #tăruitoare.

20. +ei ce caută pururea #ufletul no#tru, -l caută prin cugetări pătimaşe, ca #ăl-mpingă la păcatul cu g!ndul, #au la cel cu lucrul. Deci c!nd )or )edea că minteanul primeşte, #e )or ruşinaH iar c!nd o )or gă#i ocupată cu contemplaţiadu8o)nicea#că, #e )or -ntoarce şi #e )or ruşina tare şi degraă.

2&. Slu9ă de diacon -mplineşte cel ceşi găteşte mintea pentru luptele #finte şidepărtea1ă cugetările pătimaşe de la eaH #lu9ă de preot cel ce o luminea1ă #pre

cunoaşterea lucrurilor şi alungă cunoştinţa mincinoa#ăH iar #lu9ă de epi#cop cel ceo de#ă)!rşeşte prin #f!ntul "ir al cunoştinţei #fintei şi -nc8inatei Treimi. !unt celetrei trepte ale urcuşului du"ovnicesc# a$ nevoinţa cu fapta în vederea purificării de

patimi, b$ contemplarea lui Dumnezeu prin lucruri şi c$ cunoaşterea %uinemijlocită. & o lărgire a ideii de diacon, preot şi episcop.$



părţile -n prăpa#tie. +ăci #au #pun de iul că e#te coetern cu Tatăl, dar de#părţindu; de El #unt #iliţi #ă #pună că nu #a nă#cut din El şi #ă #u#ţină a#tfel trei Dumne1eişi trei principii, #au 1ic că #a nă#cut din Acela, dar de#părţindu; #unt #iliţi #ă#pună că nu e#te coetern cu Tatăl şi aşa #ă facă #upu# timpului pe Stăp!nultimpurilor.

Deci treuie #ă pă#trăm şi pe Dumne1eu cel unul, dar #ă

mărturi#im şi

cele trei ipo#ta#e după marele FrigorieH şi pe fiecare cu proprietatea ;ui per#onală.+ăci #e @-mparte, dar @ne-mpărţit, şi @#e -mpreună, dar @deo#eindu#e, dupăacelaşi. De aceea ne-nţelea#ă e#te şi -mpărţirea şi unirea. Dar unde ar mai fine-nţele#ul, dacă unirea şi de#părţirea iului şi a Tatălui ar fi aşa cum e#te unirea şide#părţirea dintre om şi om şi nar mai con#ta -n nimic altce)aN

'0. el desă#ârşit !n iubire şi a)uns la culmea nepătimirii nu mai cunoaştedeosebirea !ntre al său şi al altuia, sau !ntre a sa şi a alteia, sau !ntre credinciosşi necredincios, !ntre rob şi slobod, sau peste tot !ntre bărbat şi femeie4 ci, ridicat

mai presus de tirania patimilor şi căutând la firea cea una a oamenilor, pri#eşte pe toţi la fel şi are faţă de toţi aceeaşi dra%oste. ăci nu mai este !n el elin şi iudeu, nici bărbat şi femeie, nici rob sau slobod, ci toate şi !n toţi este 2ristos.

'&. Dracii iau prile9urile dea #t!rni -n noi g!ndurile pătimaşe din patimile aflătoare-n #uflet. Pe urmă, ră1oindune mintea prin ace#te g!nduri, o #ile#c la con#imţireacu păcatul. A#tfel iruitor fiind, o duc la păcatul cu cugetul. Iar ace#t păcat#ă)!rşindu#e, o duc -n #f!rşit, ca pe o roaă, la faptă. După acea#ta cei ce au

pu#tiit #ufletul prin g!nduri #e depărtea1ă -mpreună cu ele şi răm!ne -n minte

numai idolul păcatului, de#pre care 1ice Domnul> +ând #eţi #edea urâciunea pustiirii stând !n locul cel sfânt, cel ce citeşte să !nţelea%ă-, că loc #f!nt şi i#ericăa lui Dumne1eu e#te mintea omului -n care dracii, după ce au pu#tiit #ufletul pring!nduri pătimaşe, au aşe1at idolul păcatului. Iar că ace#tea #au petrecut şii#toriceşte, cred că nu #e )a -ndoi nici unul dintre cei ce au citit cărţile Iui Io#if.nii -n#ă 1ic că ace#tea #e )or -nt!mpla şi pe timpul lui Anti8ri#t.

'2. *rei sunt cele ce ne mişcă pe noi spre cele bune8 Seminţele naturale, Sfintele Puteri şi 'otărârea cea bună. Seminţele naturale, de pildă atunci când ceea ce#rem să ne facă nouă oamenii facem şi noi lor asemenea, sau atunci când,

#ăzând pe cine#a !n strâmtorare şi ne#oie, ne milosti#im de el !n c'ip natural. Sfintele Puteri, de pildă atunci când, mişcându$ne noi spre un lucru bun, aflămun a)utor bun şi izbutim !n acest lucru. 1ar 'otărârea cea bună, atunci când,deosebind binele de rău, ale%em binele.

''. Trei #unt iarăşi cele ce ne mişcă #pre cele rele> Patimile, dracii şi 8otăr!rea cearea. Patimile, atunci c!nd dorim )reun lucru -mpotri)a raţiunii, de pildă m!ncare



fără )reme şi fără treuinţă, femeie fără #copul naşterii de prunci, #au nelegitimă>#au iarăşi c!nd ne m!niem #au ne #upărăm fără #ă #e cu)ină, ca de pildă -mpotri)acelui ce nea ocăr!t #au nea păguit. Dracii, ca de pildă atunci c!nd, din neatenţianoa#tră, folo#ind prile9ul, #t!rne#c deodată cu multă furie patimile pomenite şi celea#emenea lor. Iar 8otăr!rea cea rea c!nd, cuno#c!nd inele, alegem răul.'/. Că#plăţile o#tenelilor pentru )irtute #unt nepătimirea şi cunoştinţa, care ne aduc(mpărăţia +erurilor, precum patimile şi neştiinţa ne aduc c8inurile )eşnice. +el cele caută prin urmare pe ace#tea pentru #la)a de la oameni şi nu pentru inele -n#uşi,aude Scriptura 1ic!nd> +ereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău-.

'5. Sunt multe lucruri bune prin fire făcute de oameni. De pildă postul şi pri#e%'erea, ru%ăciunea şi cântarea de psalmi, milostenia şi primirea de străini sunt fapte bune prin fire. Dar când se fac pentru sla#a deşartă, nu sunt bune.

'. Dumne1eu caută la #copul tuturor celor #ă)!rşite de noi, ca #ă )adă de le facem pentru El, #au pentru altă pricină.

'*. +!nd au1i Scriptura 1icănd> +ă *u #ei răsplăti fiecăruia după faptele lui- #ăştii că Dumne1eu nu )a ră#plăti cu ine cele făcute fără un #cop drept. +ăci

9udecata lui Dumne1eu nu pri)eşte la cele făcute, ci la #copul celor făcute.

'3. Dracul m!ndriei e plin de o -ndoită răutate> căci #au -nduplecă pe mona8 #ă pună -n #ocoteala #a i#pră)ile şi nu -n ale lui Dumne1euH că e#te şi dătătorul celor

une şi a9utătorul #pre i1utirea -n ele, #au, neput!ndul -ndupleca la acea#ta, -iin#uflă g!ndul #ă di#preţuia#că pe cei mai puţin de#ă)!rşiţi dintre fraţi. Iar cel ce primeşte ace#t g!nd nuşi dă #eama că şi pe el -l face #ă #e lepede de a9utorul luiDumne1eu. +ăci dacă di#preţuieşte pe aceia, ca pe unii ce nu #unt -n #tare dei#pră)ile lui, )ădit e#te că #e #ocoteşte pe #ine ca unul cea -nfăptuit a#emeneai#pră)i din proprie putere. Dar aceasta n$o poate nimenea, căci !nsuşi Domnul a

zis8 +ără de Mine, nu puteţi face nimic9-. iindcă slăbiciunea noastră, mişcatăspre cele bune nu poate a)un%e la ţintă, fără Dătătorul celor bune.

'4. 7umai cine a cunoscut slăbiciunea firii omeneşti a făcut experienţa puterii

dumnezeieşti. 1ar unul ca acesta izbutind prin ea !n unele lucruri, iar !n altelesilindu$se să izbutească, nu #a dispreţui niciodată pe nici un om. ăci ştie că

precum i$a a)utat lui şi l$a slobozit din multe şi %rele patimi, poate să a)utetuturor dacă #rea, şi mai ales celor ce se ne#oiesc de dra%ul ui, deşi pentruanumite )udecăţi nu izbă#eşte pe toţi deodată de patimi, ci, ca un doctor bun şi de oameni iubitor, #indecă pe fiecare dintre cei ce se străduiesc, la timpul său.



/0. +!nd patimile -şi -ncetea1ă lucrarea, fie pentru că #e a#cund pricinile lor, fie pentru că #e depărtea1ă dracii -n c8ip )iclean, #e #trecoară m!ndria.

/&. Aproape tot păcatul #e face de dragul plăcerii. Iar de#fiinţarea lui #e face prinreaua pătimire şi -ntri#tare, fie de ună)oie, fie fără de )oie, prin pocăinţă, #au prin)reo certare adu#ă de Pro)idenţa dumne1eia#că. +ăci dacă ne$am )udeca pe noi !nşine, n$am fi )udecaţi4 iar )udecaţi fiind de Domnul ne pedepsim ca să nu fimosândiţi !mpreună cu ea-.

/2. +!nd -ţi )a )eni )reo -ncercare pe neaşteptate, nu -n)ino)ăţi pe cel prin care a)enitH ci -ntreaă pentru ce a )enitN Mi )ei afla -ndreptare. Deoarece fie prin acela,fie prin altul, treuie #ă ei amărăciunea 9udecăţii lui Dumne1eu.

/'. Dacă ai purtări rele, nu ocoli reaua pătimire, ca #merindute prin ea, #ă )erşi

trufia din tine.

//. nele i#pite aduc oamenilor plăceri, altele -ntri#tări, şi iarăşi altele dureritrupeşti. +ăci după pricina patimilor aflătoare -n #uflet, aduce şi doctorul #ufletelor leacul prin 9udecăţile ;ui.

/5. <eca1urile -ncercărilor #unt adu#e pe#te unii pentru ştergerea păcatelor #ă)!rşite, pe#te alţii pentru oprirea celor ce )or a)ea #ă le facă. Dar afară de ace#teamai #unt şi cele ce )in pentru do)edire, ca de pildă cele )enite a#upra lui Io).

/. =mul cuminte, g!ndindu#e la puterea tămăduitoare a 9udecăţilor dumne1eieşti, poartă cu mulţumire neca1urile carei )in prin ele, nefăc!nd pe nimeni )ino)at pentru ele dec!t păcatele #ale. Iar cel neun, necuno#c!nd Pro)idenţa atot-nţeleaptăa lui Dumne1eu, păcătuieşte şi c!nd e mu#trat, #ocotind fie pe Dumne1eu, fie peoameni ca pricinuitori ai relelor #ale.

/*. Sunt unele lucruri care opre#c patimile din mişcarea lor şi nu le la#ă #ă#porea#că -n creştereH şi #unt altele care le -mpuţinea1ă şi le duc #pre micşorare. De

pildă po#tul, o#teneala şi pri)eg8erea nu la#ă pofta #ă crea#căH iar #ingurătatea,

contemplaţia, rugăciunea şi drago#tea de Dumne1eu o -mpuţinea1ă şi o #ting cutotul. ;a fel #e -nt!mplă cu m!nia. De pildă -ndelunga rădare, nepomenirea răuluişi l!ndeţea o opre#c şi nu o la#ă #ă crea#căH iar iuirea, milo#tenia, unătatea şiiuirea de oameni o micşorea1ă.

/3. Dacă mintea cui)a caută pururea #pre Dumne1eu, pofta lui de a#emenea creşteco)!rşitor după drago#tea dumne1eia#că, iar iuţimea i #e -ntoarce -ntreagă #pre



iuirea dumne1eia#că. +ăci prin -n#oţirea -ndelungată cu #trălucirea dumne1eia#că,omul a a9un# -ntreg c8ip de lumină. Acela, #tr!ng!nd la #ine partea pătimitoare a #a,#a -ntor# #pre iuirea dumne1eia#că ne-ncetată, mut!ndu#e cu totul de la cele

păm!nteşti #pre cele dumne1eieşti.

/4. +el ce nu pi1muieşte şi nu #e m!nie pe cel ce la -ntri#tat şi nu ţine minte răulde la el, prin acea#ta -ncă nu are şi drago#te faţă de acela. +ăci poate #ă nură#plătea#că răul cu rău c8iar dacă nu are -ncă drago#te, pentru că aşa e porunca.Dar -ncă nu poate ră#plăti răul cu ine fără #ilă. +ăci a face ine din -ndemnlăuntric celor ce ne ură#c e#te propriu numai, drago#tei du8o)niceşti de#ă)!rşite.

50. +el ce nu iueşte pe cine)a prin acea#ta -ncă nul şi urăşteH iar cel ce nulurăşte, -ncă nul şi iueşte. +i poate #ă #tea la mi9loc> adică nici #ăl iuea#că, nici#ăl ura#că. +ăci di#po1iţia iuitoare nu o produc dec!t numai cele cinci #oiuri de

drago#te, amintite -n capitolul al 4lea al ace#tei #ute, cel de laudă, cel de mi9loc şicel de ocară.

5&. +!nd )e1i mintea ta ocup!ndu#e cu plăcere cu cele materiale şi 1ăo)ind pel!ngă c8ipurile lor, cunoaşte că le iueşti pe ace#tea mai mult dec!t pe Dumne1eu.Făci unde este comoara ta, acolo e şi inima taG , 1ice Domnul.

52. Mintea unindu$se cu Dumnezeu şi petrecând !n &l prin ru%ăciune şi dra%oste se face !nţeleaptă, bună, puternică, iubitoare de oameni, milosti#ă,

!ndelun% răbdătoare şi, simplu #orbind, poartă !n sine aproape toate !nsuşiriledumnezeieşti. Dar despărţindu$se de &l şi lipindu$se de cele materiale, sau se face dobitocească, ca una ce a de#enit iubitoare de plăcere, sau sălbatică,războindu$se cu oamenii pentru acestea.

5'. @;ume numeşte Scriptura lucrările materialeH iar lumeşti #unt cei ce 1ăo)e#ccu mintea -n ace#tea. Pe aceştia -i -ndeamnă> @<u iuiţi lumea, nici cele din lumeQPofta trupului, pofta oc8ilor şi trufia )ieţii nu #unt de la Dumne1eu, ci de la lumeşi cele următoare.

5/. "ona8 e#te cel ce şia de#făcut mintea de lucrurile păm!nteşti şi, prin-nfr!nare, prin drago#te, prin c!ntare de p#almi şi prin rugăciune, #e lipeşte#tatornic de Dumne1eu.

55. Pă#tor de )ite #piritual e#te cel ce #e -ndeletniceşte cu făptuirea, căci i#pră)ilemorale au -nţele#ul de )ite. De aceea a #pu# Iaco> @Pă#torii de )ite #unt #lugile



tale. Iar pă#tor de oi e#te cel ce #e -ndeletniceşte cu cunoaşterea. +ăci cugetărileau -nţele#ul de oi, fiind pă#torite pe munţii )ederilor de către minte. De aceea orice@pă#tor de oi e#te ur!ciune Egiptenilor, adică puterilor )ră9maşe.

5. "intea netrenică, c!nd trupul #e mişcă prin #imţuri #pre poftele şi plăcerile#ale, -l urmea1ă şi #e -n)oieşte cu -nc8ipuirile şi cu pornirile luiH iar cea )irtuoa#ă#e -nfr!nea1ă şi #e reţine de la -nc8ipuirile şi pornirile pătimaşe şi mai degraă #e#trăduieşte #ă facă mai une mişcările de felul ace#ta ale trupului.

5*. Dintre #irtuţi, unele sunt ale trupului, altele ale sufletului. =le trupului sunt de pildă8 postul, pri#e%'erea, culcarea pe )os, lucrul mâinilor, spre a nu!n%reuna pe cine#a sau spre a dărui, şi cele următoare. 1ar ale sufletului sunt de

pildă8 iubirea, !ndelun%ata răbdare, blândeţea, !nfrânarea, ru%ăciunea şi celeurmătoare. Dacă prin urmare din #reo ne#oie sau !mpre)urare trupească, de

pildă din pricină de boală, sau altce#a de felul acesta, ni s$ar !ntâmpla să nu putem !mplini pomenitele #irtuţi ale trupului, a#em iertare de la Domnul, carecunoaşte şi pricinile. Dar ne!mplinind pe cele ale sufletului, nu #om a#ea nici oapărare. ăci nu sunt supuse ne#oii.

53. Drago#tea către Dumne1eu -nduplecă pe cel ce #e -mpărtăşeşte de ea #ădi#preţuia#că toată plăcerea trecătoare şi toată o#teneala şi -ntri#tarea. +on)ingătede#pre ace#tea toţi #finţii, care au pătimit at!tea pentru 7ri#to#.

54. Păzeşte$te de maica relelor, de iubirea de sine, care este iubirea neraţională atrupului. iindcă din aceasta se nasc, după toate semnele, cele dintâi trei %ânduri pătimaşe, care sunt şi cele mai %enerale8 al lăcomiei pântecelui, al iubirii de ar%int şi al sla#ei deşarte. ăci acestea !şi iau prile)urile din aşa zisatrebuinţă neapărată a trupului. Din ele se naşte toată lista patimilor. *rebuie

prin urmare, cum s$a zis, să ne păzim !n c'ip necesar şi să ne războim cu ea cumultă trez#ie. ăci stârpită fiind aceasta, se stârpesc totodată toate %ândurile cese nasc din ea.

0. Patima iuirii de #ine in#uflă mona8ului g!ndul #ă şi miluia#că trupul şi #ă

-ndră1nea#că la ucate pe#te ceea ce #e cu)ine. Mi o face acea#ta aduc!nd ca moti) una gri9ă şi c8i)erni#ire ca, atrăg!ndul puţin c!te puţin, #ăl facă #ă cadă p!nă laurmă -n prăpa#tia iuirii de plăceri. Iar mireanului -i in#uflă ca gri9a de trup #ă şio

prefacă -n poftă.

&. Starea cea mai !naltă a ru%ăciunii spun unii că este aceea !n care mintea aa)uns !n afară de trup şi de lume şi a de#enit cu totul imaterială şi fără formă !n



#remea ru%ăciunii. Prin urmare cel ce păstrează ne#ătămată această stare cuade#ărat se roa%ă ne!ncetat.

2. Precum trupul murind #e de#parte de toate lucrurile )ieţii, la fel şi mintea,murind c!nd a9unge la culmea rugăciunii, #e de#parte de toate cugetările lumii.+ăci de nu moare cu acea#tă moarte, nu poate #ă #e afle şi #ă trăia#că cuDumne1eu.

'. <imenea #ă nu te -nşele, mona8ule, că te poţi m!ntui #lu9ind plăcerii şi #la)eideşarte.

/. Precum trupul păcătuieşte prin lucruri şi are ca pedagogi )irtuţile trupeşti ca #ă#e cuminţea#că, la fel şi mintea păcătuieşte prin cugetările pătimaşe şi are ca

pedagogi )irtuţile #ufleteşti ca, )ă1!nd lucrurile curat şi nepătimaş, #ă de)ină

nepri8ănită.

5. Precum nopţile urmea1ă 1ilelor şi iernile )erilor, la fel şi -ntri#tările şi durerileurmea1ă #la)ei deşarte şi plăcerii, fie -n timpul de faţă, fie -n cel )iitor.

. +el ce a păcătuit nu poate #căpa de 9udecata )iitoare fără #ă rade aici o#tenelide ună)oie, #au neca1uri fără de )oie.

*. Pentru cinci pricini spun unii că !n%ăduie Dumnezeu să fim războiţi de către

draci.– ea dintâi, pentru ca, războiţi fiind şi războindu$ne !n apărare, să #enim

la puterea de$a deosebi #irtutea şi păcatul.– = doua, ca dobândind prin luptă şi durere #irtutea, să o a#em si%ură şi

nestrămutată.– = treia, ca !naintând !n #irtute, să nu ne !n%âmfăm, ci să !n#ăţăm a ne

smeri.– = patra, ca după ce am fost ispitiţi de păcat să$l urâm cu ură desă#ârşită.– = cincea, care$i mai presus de toate, ca de#enind nepătimaşi, să nu uităm

slăbiciunea noastră, nici puterea elui ce ne$a a)utat.

3. Precum minţii celui flăm!nd i #e năluceşte numai p!ine, iar celui -n#etat numaiapă, la fel celui lacom i #e năluce#c tot felul de m!ncări, iuitorului de plăceriforme de femei, iuitorului de #la)ă deşartă cin#tiri de la oameni, iuitorului deargint c!ştiguri, celui ce ţine minte răul ră1unare a#upra celui ce la #upărat,



pi1maşului neca1uri )enite a#upra celui pi1muit, şi aşa mai departe -n toatecelelalte patimi. +ăci mintea tulurată de patimi primeşte cugetări pătimaşe, fie că)eg8ea1ă trupul, fie că doarme.

4. +!nd creşte pofta, mintea -şi năluceşte materiile plăcerilor -n )remea #omnuluiHiar c!nd creşte iuţimea, )ede lucrurile pricinuitoare de frică. Iar patimile le fac #ăcrea#că dracii necuraţi, lu!nd -n #pri9in negri9a noa#tră, şi tot ei le -ntăr!tă. ;emicşorea1ă -n#ă #finţii -ngeri, mişc!ndune #pre lucrarea )irtuţilor.

*0. Partea poftitoare a #ufletului -ntărită mai de#, aşea1ă -n #uflet deprindereaane)oie de clintit a iuirii de plăcereH iar iuţimea tulurată continuu face minteafricoa#ă şi fără ărăţie. Pe cea dint!i dintre ace#tea o tămăduieşte ne)oinţa#tatornică cu po#tul, pri)eg8erea şi cu rugăciuneaH pe cea dea doua unătatea,iuirea de oameni şi mila.

*&. Dracii ne ră1oie#c fie prin lucruri, fie prin -nţele#urile pătimaşe ale lucrurilor.Prin lucruri, pe cei ce #unt -ntre lucruri, iar prin -nţele#uri pe cei de#părţiri delucrări.

*2. +u c!t e mai uşor dea păcătui cu mintea dec!t cu lucrul, cu at!t e mai greură1oiul cu g!ndurile dec!t cel cu lucrurile.

*'. ;ucrurile #unt afară de minte, dar ideile lor #tau -năuntru. (n minte e#te prin

urmare puterea dea #e folo#i ine #au rău de ele. +ăci folo#irea greşită a ideilor e#te urmată de reaua -ntreuinţare a lucrurilor.

*/. Prin ace#tea trei primeşte mintea -nţele#uri pătimaşe> prin #imţire, prin#c8imări -n #tarea organică şi prin amintire. Prin #imţire, c!nd lucrurile de care#untem -mpătimiţi, )enind -n atingere cu ea, o mişcă #pre g!nduri pătimaşe. Prin#c8imări -n #tarea organică, c!nd mu#tul trupului #c8im!nduşi ame#tecarea

printro 8rană ne-nfr!nată, #au prin lucrarea dracilor, #au prin )reo oală, mişcămintea iarăşi #pre g!nduri pătimaşe #au -mpotri)a Pro)idenţei. Iar prin amintire,c!nd acea#ta, aduc!nd -n legătură cugetările #ale cu lucrurile faţă de care am #imţit

)reo patimă, de a#emenea mişcă mintea #pre g!nduri pătimaşe.

*5. Dintre lucrurile care ne$au fost date de Dumnezeu spre !ntrebuinţare, unelese află !n suflet, altele !n trup, iar altele !n )urul trupului. De pildă !n suflet sunt

facultăţile lui4 !n trup or%anele simţurilor şi celelalte mădulare4 iar !n )urul trupului mâncările, a#uţiile şi celelalte. >una sau reaua !ntrebuinţare a



acestora, sau a accidentelor ce stau !n le%ătură cu acestea, ne arată sau #irtuoşi sau netrebnici.

*. Dintre accidentele lucrurilor pomenite, unele #unt ale lucrărilor din #uflet,altele ale celor din trup, iar altele ale celor din 9urul trupului. Ale celor din #uflet#unt de pildă cunoştinţa şi neştiinţa, uitarea şi amintirea, iuirea şi ura, frica şicura9ul, -ntri#tarea şi ucuria şi celelalte. Ale celor din trup #unt de pildă plăcerea şidurerea, #imţirea şi -mpietrirea, #ănătatea şi oala, )iaţa şi moartea şi celea#emenea. Iar ale celor din 9urul trupului, de pildă ogăţia de prunci şi lip#a de

prunci, elşugul şi #ărăcia, #la)a şi lip#a de #la)ă şi celelalte. Dintre ace#tea, unele#e #ocote#c de oameni une, iar altele rele. Dar nici una nu e#te rea -n #ine, ci după-ntreuinţare #unt #au cele rele #au une.

**. +unoştinţa e#te ună prin fireH a#emenea şi #ănătatea. Dar cele dimpotri)ă iau

folo#it pe mulţi, mai mult dec!t ace#tora. +ăci celor netrenici cunoştinţa nu le e#te#pre ine, deşi prin fire e#te ună. De a#emenea nici #ănătatea, nici ogăţia, nici

ucuria. +ăci nu le -ntreuinţea1ă cu folo#. Prin urmare ace#tora le #unt de folo#cele dimpotri)ă. Aşadar nici acelea nu #unt rele -n ele -n#ele, deşi par că #unt rele.

*3. <u -ntreuinţa rău ideile, ca #ă nu fii #ilit #ă -ntreuinţe1i rău şi lucrurile. +ăcide nu păcătuieşte cine)a mai -nt!i cu mintea, nu )a păcătui nici cu lucrul.

*4. @+8ipul celui păm!nte#c #unt păcatele generale, ca nec8i1uinţa, frica,

necumpătarea, nedreptatea. Iar @c8ip al celui cere#c #unt )irtuţile generale, ca-nţelepciunea, ărăţia, cumpătarea, dreptatea. @Dar precum am purtat c8ipul celui păm!nte#c, #ă purtăm şi c8ipul celui cere#c.

30. De #rei să afli calea ce duce la #iaţă, caut$o !n +ale- şi acolo o #ei afla peea, adică !n +alea- care a zis8 +&u sunt alea, #iaţa şi ade#ărul-. Dar caut$ocu mare osteneală, căci +puţini sunt care o află pe ea-4 şi nu cum#a rămânând

pe din afara celor puţini, să te afli cu cei mulţi.

3&. Pentru ace#te cinci pricini #e opreşte #ufletul de la păcate> Sau pentru frica

oamenilor, #au pentru frica 9udecăţii, #au pentru ră#plata )iitoare, #au pentrudrago#tea lui Dumne1eu, #au -n #f!rşit pentru mu#trarea conştiinţei.

32. nii #pun că nar fi răul -n făpturi, dacă nar fi )reo altă putere care ne atrage#pre el. Iar acea#ta nu e nimic altce)a dec!t ne-ngri9irea de lucrările fireşti aleminţii. +ăci cei ce au gri9ă de ace#tea fac cele une, iar pe cele rele nu le facniciodată. Deci dacă )rei, alungă negri9a, şi )ei alunga totodată şi păcatul. +ăci



păcatul e#te -ntreuinţarea greşită a ideilor, căreia -i urmea1ă reaua -ntreuinţare alucrurilor.

3'. ire#c e#te pentru partea raţională din noi #ă #e #upună raţiunii dumne1eieşti şi#ă #tăp!nea#că pe#te partea neraţională. Să #e pă1ea#că aşadar acea#tă r!nduială -ntoate şi nu )a mai fi răul -n făptură, nici )reo putere care #ă atragă #pre rău.

3/. nele dintre g!nduri #unt #imple, altele complicate. Simple #unt celenepătimaşe. Iar compu#e #unt cele pătimaşe, ca unele ce con#tau din patimă şi idee.Aşa fiind, #e pot )edea multe din cele #imple urm!nd celor compu#e, c!nd -ncep #ăfie mişcate #pre păcatul cu mintea. Să luăm de pildă aurul, -n amintirea cui)a #ai#cat g!nd pătimaş de#pre aur, iar ace#t fapt la du# cu mintea la furt şi la #ă)!rşirea

păcatului -n cuget. Amintirii aurului ia urmat deci -ndată amintirea pungii, alădiţei, a )i#tieriei şi cele următoare. Amintirea aurului era compu#ă, căci a)ea -n

ea patima. Dar a pungii, a lădiţei şi a celor următoare era #implă. +ăci mintea nunutrea nici o patimă faţă de ele. ;a fel #tau lucrurile cu orice g!nd, cu #la)a deşartă,cu femeia şi cu celelalte. +ăci nu toate g!ndurile care urmea1ă g!ndului pătimaş#unt şi ele pătimaşe, cum am arătat mai #u#. Din ace#tea putem cunoaşte care #unt-nţele#urile pătimaşe şi care cele #imple.

35. nii #pun că dracii ating!ndu#e -n #omn de anumite părţi ale trupului #t!rne#c patima cur)iei. Pe urmă patima #t!rnită aduce -n minte forma femeii, prin amintire.Iar alţii 1ic că aceia #e arată minţii -n c8ip de femeie şi ating!nd părţile trupului,

#t!rne#c dorinţa şi aşa #e i)e#c nălucirile. Alţii iarăşi #pun că patima, care domneşte-n dracul ce #e apropie, #t!rneşte patima şi aşa #e aprinde #ufletul #pre g!nduri,aduc!nd -nainte formele prin amintiri. De a#emenea de#pre alte năluciri pătimaşe,unii #pun că #e produc -ntrun fel alţii -ntralt fel. Dar -n nici unul din modurileamintite nu pot dracii #ă mişte nici un fel de patimă, dacă #e gă#e#c -n #uflet iuireaşi -nfr!narea, fie că #e află trupul -n #tare de )eg8e, fie -n #tare de #omn.

3. nele dintre poruncile legii treuie pă1ite #i trupeşte şi du8o)niceşteH altelenumai du8o)niceşte. De pildă> #ă nu cur)eşti, #ă nu uci1i, #ă nu furi şi celea#emenea, treuie pă1ite şi trupeşte şi du8o)nice#c. Iar du8o)niceşte -n c8ip -ntreit.

Dar tăierea -mpre9ur, pă1irea S!metei, 9ung8ierea mielului şi m!ncarea a1imei culăptuci amare şi cele a#emenea, numai du8o)niceşte.

3*. Trei #unt #tările morale cele mai generale la mona8i. +ea dint!i #tă -n a păcătuicu lucrul. A doua, -n a nu 1ăo)i -n #uflet g!ndurile pătimaşe. Iar a treia, -n a pri)icu mintea formele femeilor şi ale celor ce iau -ntri#tat, fără patimă.



33. Sărac e#te cel ce #a lepădat de toate a)uţiile şi nu mai are nimic pe păm!ntafară de trupH iar de ace#ta nul mai leagă nici o afecţiune, ci toată gri9a de #ine a-ncredinţato lui Dumne1eu şi creştinilor e)la)ioşi.

34. (n ce pri)eşte lucrurile po#edate, unii le po#edă fără patimăH de aceea c!nd le pierd nu #e -ntri#tea1ă. Aşa #unt cei ce prime#c cu ucurie răpirea unurilor lor.Alţii le po#edă cu patimăH de aceea la g!ndul că le )or pierde #e -ntri#tea1ă, ca

ogatul din E)ang8elie, @care a plecat -ntri#tatH iar c!nd le pierd de fapt, #e-ntri#tea1ă p!nă la moarte. Prin urmare pierderea lor dă pe faţă at!t di#po1iţia celuifără patimă c!t şi a celui pătimaş.

40. Dracii ră1oie#c pe cei ce #e ridică pe cea mai -naltă treaptă a rugăciunii, ca #ănu primea#că #imple -nţele#urile c8ipurile6 lucrurilor #en#iileH pe cei ce #e-ndeletnice#c cu cunoaşterea, ca #ă 1ăo)ea#că -n ei g!ndurile pătimaşeH iar pe cei

ce #e ne)oie#c cu făptuirea, ca #ăi -nduplece #ă păcătuia#că cu lucrul. (n tot felul -iră1oie#c pe toţi, ca #ă -i de#partă, nemernicii pe oameni de Dumne1eu.

4&. +ei ce #e ne)oie#c -n )iaţa acea#ta #pre e)la)ie #u -ndrumarea Pro)idenţeidumne1eieşti #unt proaţi prin ace#te trei i#pite> #au li #e dăruie#c cele plăcute, ca#ănătate, frumu#eţe, elşug de prunci, ogăţie, #la)ă şi cele a#emeneaH #au )ina#upra lor pricini de -ntri#tare, ca lip#a de prunci, de a)uţie şi de #la)ăH #au le )in

pricini de dureri -n trup, ca oli, c8inuri şi cele a#emenea. +ătre cei dint!i 1iceDomnul>+De nu se #a lepăda cine#a de toate câte le are, nu #a putea să fie

ucenicul Meu-. Iar către cei deal doilea şi deal treilea> +!ntru răbdarea #oastră#eţi dobândi sufletele #oastre-.

42. Ace#tea patru 1ic unii că #c8imă #tarea organică a trupului şi dau minţii prinea g!nduri, fie pătimaşe, fie fără patimi> -ngerii, dracii, aerul şi 8rana. (ngerii, 1ic, o#c8imă prin cu)!nt raţiune6H dracii prin atingereH aerul prin ardere metaoli#m6Hiar 8rana, prin felurile m!ncărilor şi ăuturilor, prin -nmulţirea #au -mpuţinarea lor."ai #unt, apoi, #c8imările care #e i)e#c prin amintire, au1 şi )edere, c!nd

pătimeşte -nt!i #ufletul din pricina unor lucruri de -ntri#tare #au de ucurie.Pătimind din pricina ace#tora mai -nt!i #ufletul, #c8imă #tarea organică a trupului.

+ele mai -nainte -nşirate, -n#ă, #c8imă -nt!i #tarea organică, iar ace#tea in#uflăapoi minţii g!ndurile.

4'. "oartea -n#eamnă propriu 1i# de#părţirea de Dumne1eu. Iar oldul morţii e#te păcatul, pe care primindul Adam a fo#t i1gonit şi de la pomul )ieţii şi din Cai şi dela Dumne1eu. Ace#tei morţi ia urmat -n c8ip nece#ar şi moartea trupului. +ăci



)iaţa e#te propriu 1i# +el ce a 1i#> @Eu #unt )iaţa. Ace#ta coor!ndu#e -n moarte,la adu# pe cel omor!t iarăşi la )iaţă.

4/. +u)!ntul #cri# #e #crie #au ca #ăl ţină minte cel ce la #cri#, #au pentru )reunfolo#, #au pentru am!ndouă, #au pentru păguirea )reunora, #au pentru do)edire,#au din treuinţă.

45. @;ocul păşunii e#te )irtutea lucrătoareH iar @apa odi8nei, cunoştinţalucrurilor.

4. @mra morţii e#te )iaţa omenea#că. Dacă prin urmare cine)a e#te cuDumne1eu şi Dumne1eu e#te cu el, acela poate #pune limpede> +'iar de #oi umbla !n mi)locul umbrei morţii, nu mă #oi teme de rele, căci *u cu mine eşti-.

4*. "intea curată )ede lucrurile drepteH raţiunea eercitată aduce cele )ă1ute #u pri)ireH iar au1ul clar le primeşte. +el lip#it -n#ă de ace#tea trei ocărăşte pe cel ce -i)oreşte de ele.

43. @+u Dumne1eu e#te cel ce cunoaşte pe Sf!nta Treime, lumea făcută de Ea şiPro)idenţa, şi şia făcut partea pătimitoare a #ufletului nepătimaşă.

44. @Toiagul #pun unii că -n#emnea1ă udecata lui Dumne1euH iar @)argaPro)idenţa. +el ce #a -mpărtăşit de cunoştinţa lor poate #ă 1ică> +*oia%ul şi #ar%a

*a, acestea m$au mân%âiat-.&00. ând mintea se %oleşte de patimi şi se luminează prin contemplarea

făpturilor, atunci poate să a)un%ă şi !n Dumnezeu şi să se roa%e cum trebuie.

A aceluiaşi

Suta a treia capetelor despre dragoste

l. olo#indune cu dreaptă 9udecată de -nţele#urile lucrurilor, do!ndim cumpătare,

iuire şi cunoştinţă. Iar folo#indune fără 9udecată, cădem -n necumpătare, ură şineştiinţă.

2. @Fătitai -naintea mea ma#ă... şi cele următoare. @"a#ă aici -n#emnea1ă)irtutea lucrătoare. +ăci acea#ta nea fo#t gătită de 7ri#to# @-mpotri)a celor ce nenecă9e#c. Iar @untuldelemnul care unge mintea e#te contemplaţia făpturilor.@Pa8arul e cunoştinţa lui Dumne1eu. Iar @mila ;ui +u)!ntul Său şi Dumne1eu.



+ăci ace#ta, prin -ntruparea ;ui, ne @urmăreşte -n toate 1ilele, p!nă ce ne )a prinde pe toţi cei ce ne )om m!ntui, ca pe Pa)el. Iar @ca#a -n#emnea1ă -mpărăţia-n care #unt reaşe1aţi toţi #finţii. (n #f!rşit @-ndelungarea de 1ile e#te )iaţa )eşnică.'. Păcatele ne )in prin reaua -ntreuinţare a puterilor facultăţilor6 #ufletului, acelei poftitoare, ira#ciile şi raţionale. <eştiinţa şi nec8i1uinţa )in din reaua-ntreuinţare a puterii raţionale. ra şi necumpătarea din reaua -ntreuinţare a

puterii ira#ciile iuţimea6 şi poftitoare. Iar din una -ntreuinţare a ace#tora ne)ine cunoştinţa şi c8i1uinţa iuirea şi cumpătarea. Dacă e aşa, nimic din celecreate şi făcute de Dumne1eu nu e#te rău.

/. 7u mâncările sunt rele, ci lăcomia pântecelui4 nici facerea de prunci, ci cur#ia4 nici banii, ci iubirea de bani4 nici sla#a, ci sla#a deşartă. 1ar dacă$i aşa,nimic nu e rău din cele ce sunt, decât reaua !ntrebuinţare, care #ine din ne%ri)aminţii de$a culti#a cele fireşti.

5. Căul din draci #tă -n ace#tea, 1ice fericitul Dioni#ie> -n m!nia fără 9udecată, -n poftirea fără minte, -n -nc8ipuirea pripită. Iar lip#a de 9udecată, lip#a de minte şi pripirea la fiinţele raţionale #unt #căderi ale raţiunii, ale minţii şi ale c8i1uiţii,Scăderile -n#ă )in după aptitudini. Aşadar a fo#t odată c!nd era -n ei raţiune, minteşi c8i1uiala cu)iincioa#ă. Iar dacăi aşa, nici dracii nu #unt prin fire răi, ci prinreaua -ntreuinţare a puterilor fireşti #au făcut răi.

. nele dintre patimi pricinuie#c necumpătareH altele urăH şi iarăşi altele şi

necumpătare şi ură.*. "ulta m!ncare şi m!ncarea cu plăcere #unt pricini de necumpătareH iuirea deargint şi #la)a deşartă #unt pricini de ură faţă de aproapele. Iar maica ace#tora>iuirea trupea#că de #ine e#te pricină a am!ndurora.

3. Iuirea trupea#că de #ine e#te iuirea pătimaşă şi neraţională faţă de trup. Ei i #e-mpotri)eşte iuirea şi -nfr!narea. +el ce are iuirea trupea#că de #ine e )ădit căare toate patimile.

4. +7imenea, zice =postolul, nu şi$a urât trupul său- , dar +!l struneşte şi târăşterobit-, ned!nduI nimic mai mult afară de 8rană şi -mrăcăminte, iar din ace#teanumai at!ta c!t e#te de treuinţă pentru a trăi. Aşa -şi iueşte cine)a fără patimătrupul şil 8răneşte ca pe un #lu9itor al celor dumne1eieşti şil -ncăl1eşte numai cucele cei -mpline#c cele de treuinţă.



&0. Pe cine iueşte cine)a pe acela #e şi grăeşte #ăl #lu9ea#că. Dacă iueşte decicine)a pe Dumne1eu, acela #e şi grăeşte #ă facă cele plăcute ;ui. Iar dacă -şiiueşte trupul, #e grăeşte #ă -mplinea#că cele cel de#fătea1ă pe ace#ta.

&&. ;ui Dumne1eu -i place iuirea, cumpătarea, contemplaţia şi rugăciunea, iar trupului lăcomia p!ntecelui, necumpătarea şi cele ce le #pore#c pe ace#tea. Deaceea> @+ei ce #unt -n trup nu pot #ă placă lui Dumne1eu. Iar +cei ai lui 2ristosşi$au răsti%nit trupul dimpreună cu patimile şi cu poftele-.

&2. Dacă mintea -nclină #pre Dumne1eu, are trupul ca ro şi nui dă nimic mai multdec!t cele de treuinţă pentru a trăi. Iar dacă -nclină #pre trup e roită de patimi,

pun!nd pururea gri9a ei -n #lu9a poftelor.

&'. Dacă )rei #ă iruieşti g!ndurile, tămăduieşteţi patimile şi uşor le )ei #coate

afară din minte. De pildă, pentru cur)ie, po#teşte, pri)eg8ea1ă, o#teneştete şi petrece -n #ingurătate. Pentru m!nie şi -ntri#tare, di#preţuieşte #la)a, necin#tea şilucrurile materiale. Iar pentru ţinerea minte a răului, roagăte pentru cel ce tea#upărat şi te )ei i1ă)i.

&/. <u te mă#ura pe tine cu cei mai #lăănogi dintre oameni, ci tinde mai degraă#pre porunca drago#tei. +ăci mă#ur!ndute cu aceia, ca1i -n prăpa#tia -nc8ipuirii de#ineH dar -ntin1!ndute după acea#ta, te ridici la -nălţimea #meritei cugetări.

&5. Dacă pă1eşti deplin porunca drago#tei faţă de aproapele, pentru ce laşi #ă #ena#că -n tine amărăciunea -ntri#tăriiN %ădit e#te că, făc!nd a#tfel, pui mai pre#u# dedrago#te lucrurile )remelnice şi pe ace#tea le cauţi, lupt!nd -mpotri)a fratelui.&. <u din treuinţă e at!t de r!)nit aurul de către oameni, c!t pentru faptul cămulţimea -şi -mplineşte prin el plăcerile.

&*. Trei #unt pricinile drago#tei de ani> iuirea de plăcere, #la)a deşartă şinecredinţa. +ea mai rea dintre ace#tea e#te necredinţa.

&3. Iuitorul de plăceri iueşte argintul, ca #ăşi procure de1mierdări printr-n#ulH

iuitorul de #la)ă deşartă, ca #ă #e #lă)ea#că printr-n#ulH iar necredincio#ul, ca #ăla#cundă şi #ăl pă#tre1e tem!ndu#e de foamete, de ătr!neţe, de oală, #au dea9ungerea -ntre #trăini. Ace#ta nădă9duieşte mai mult -n argint dec!t -n Dumne1eu,ăcătorul tuturor lucrurilor şi Proniatorul tuturor, p!nă şi al celor mai de pe urmă şimai mici )ietăţi.



&4. Patru #unt oamenii care #e -ngri9e#c de ani> cei trei de mai -nainte şi celeconom. Dar numai ace#ta #e -ngri9eşte -n c8ip drept, ca #ă nu -ncete1e adicăniciodată dea a9uta pe fiecare la treuinţă.

20.*oate %ândurile pătimaşe sau aţâţă partea poftitoare a sufletului, sau tulbură pe cea irascibilă (raţiunea, sau !ntunecă pe cea raţională. De aceea orbesc

mintea, !mpleticind$o de la contemplarea du'o#nicească şi de la călătoria prinru%ăciune. Din această pricină mona'ul şi mai ales cel ce se linişteşte este dator să ia aminte la %ânduri şi să cunoască şi să taie pricinile lor. =stfel poatecunoaşte, de pildă, cum partea poftitoare a sufletului e aţâţată de amintirile

pătimaşe ale femeilor şi cum pricina acestora este necumpătarea la mâncări şi băuturi şi !ntâlnirea deasă şi neraţională cu femeile !nseşi. Dar le taie pe acestea

foamea, setea, pri#e%'erea şi retra%erea !n sin%urătate. 1uţimea e tulburată deamintirile pătimaşe ale celor ce ne$au supărat. 1ar pricina acestora este iubirea

de plăcere, sla#a deşartă şi iubirea de cele materiale. ăci pentru acestea sesupără cel pătimaş, fie că le$a pierdut, fie că nu le$a dobândit. 5i le fac peacestea dispreţuirea şi nesocotirea lor, pentru dra%ostea de Dumnezeu.

2&. Dumne1eu #e cunoaşte pe Sine -n#uşi, dar cunoaşte şi cele făcute de El. SfintelePuteri de a#emenea cuno#c pe Dumne1eu şi cuno#c şi cele făcute de Dumne1eu.Dar nu cum #e cunoaşte Dumne1eu pe Sine şi cele făcute de El, cuno#c SfintelePuteri, pe Dumne1eu şi cele făcute de El.

22. Dumne1eu #e cunoaşte pe Sine -n fiinţa Sa cea fericităH iar cele făcute de El din-nţelepciunea Sa, prin care şi -n care a făcut toate. Dar Sfintele Puteri -l cuno#c pe Dumne1eu prin participare, El fiind dea#upra participăriiH iar cele făcute de El prin perceperea a#pectelor şi #en#urilor din ele.

2'. ;ucrurile făcute #unt -n afară de minteH dar ea primeşte -nlăuntrul ei )ederealor. <u tot aşa e#te la Dumne1eu cel )eşnic, nemărginit şi ne#f!rşit, care a dăruitcelor ce #unt at!t ei#tenţa, c!t şi ei#tenţa fericită şi dea pururea.

2/. iinţa raţională şi mintală #e -mpărtăşe#c de Dumne1eu +el Sf!nt, adică de

unătatea şi -nţelepciunea ;ui, prin -n#uşi faptul că ei#tă şi prin capacitatea de a fifericită, ca şi prin 8arul de a dăinui )eşnic. Prin acea#ta cunoaşte pe Dumne1eu. Iar cele făcute de El le cunoaşte, cum #a 1i#, prin perceperea -nţelepciunii arti#ticecontemplată -n făpturi, care e#te #implă şi fără ipo#ta1ă proprie, afl!ndu#e numai-n minte.



25. Patru dintre -n#uşirile dumne1eieşti care #u#ţin, pă1e#c şi i1ă)e#c cele ce #unt,lea -mpărtăşit Dumne1eu, pentru unătatea Sa de#ă)!rşită, aduc!nd la ei#tenţăfiinţa raţională şi mintală> Ei#tenţa, ei#tenţa )eşnică, unătatea şi -nţelepciunea.Dintre ace#tea, primele două lea dăruit fiinţei, iar ultimele două, adică unătatea şi-nţelepciunea, capacităţii de a )oi. Acea#ta pentru ca ceea ce e#te El prin fiinţă #ăa9ungă şi 1idirea prin -mpărtăşire. Pentru ace#tea #e #pune de ea că #a făcut dupăc8ipul şi a#emănarea lui Dumne1euH după c8ipul ei#tenţei, ca ei#tenţă şi dupăc8ipul ei#tenţei )eşnice, ca ei#tenţă )eşnicăH căci deşi nu e fără de -nceput, e#tefără de #f!rşitH şi după a#emănarea +elui un şi drept după fiinţă, cel un şi -nţeleptdupă 8ar. Adică toată firea raţională e#te după c8ipul lui Dumne1euH dar numai cei

uni şi cei -nţelepţi #unt după a#emănarea ;ui.

2. *oată firea raţională şi mintală se !mparte !n două8 adică !n firea !n%ereascăşi !n firea omenească. 5i toată firea !n%erească se !mparte iarăşi !n două %rupe

%enerale şi !n două feluri de #oinţe %enerale4 !ntr$una sfântă şi !ntruna păcătoasă4 adică !n Sfintele Puteri şi !n dracii necuraţi. irea omenească !nsă se!mparte numai !n două feluri de #oinţe %enerale8 e#la#ioase şi necu#ioase.

2*. Dumne1eu, ca cel ce e#te -n#ăşi ei#tenţa, -n#ăşi unătatea şi -n#ăşi-nţelepciunea, mai ade)ărat )orind c8iar şi dea#upra tuturor ace#tora, nu are nimiccontrariu. Dar făpturile, care toate au ei#tenţa -n participare şi 8ar, iar celeraţionale şi mintale, şi capacitatea de unătate şi -nţelepciune, au ce)a contrariu. Mianume ei#tenţei lor li #e opune neei#tenţa, iar capacităţii de unătate şi

-nţelepciune răutatea şi neştiinţa. Deci ca ele #ă ei#te dea pururi #au #ă nu ei#te,#tă -n puterea +elui ce lea făcutH dar ca #ă participe la unătatea şi la -nţelepciunea;ui, #au ca #ă nu participe, #tă -n )oia fiinţelor raţionale.

23. Elinii, #pun!nd că fiinţa lucrărilor ei#tă -mpreună cu Dumne1eu din )eci şi cănumai calităţile din 9urul fiinţei le au de la El, #u#ţineau că fiinţa nu are nimiccontrariu şi contradicţia e#te numai -ntre calităţi. <oi -n#ă 1icem că numai fiinţadumne1eia#că nu are nimic contrariu, ca fiind )eşnică şi infinită şi dăruind şi altora)eşnicia. iinţa lucrurilor, -n#ă, are contrară ei neei#tenţa. Deci #tă -n puterea+elui ce e#te cu ade)ărat ca ea #ă ei#te dea pururi #au #ă nu ei#te. Dar fiindcă

;ui nui pare rău de darurile Sale, ea )a ei#ta )eşnic şi )a fi #u#ţinută prin puterea;ui atotţiitoare, c8iar dacă are nimicul contrariu ei, cum #a 1i#, ca una ce a fo#tadu#ă la ei#tenţă din neei#tenţă şi #tă -n )oia ;ui ca ea #ă fie #au #ă nu fie.

24. Precum răul e#te lip#a inelui şi neştiinţa lip#a cunoştinţei, tot aşa şi neei#tenţăe#te lip#a ei#tenţeiH dar nu a ei#tenţei celei ade)ărate şi proprii, căci aceea nu are



nimic contrariu, ci a celei ce ei#tă prin -mpărtăşire de ei#tenţa cea ade)ărată.;ip#a celor dint!i at!rnă de )oinţa făpturilorH a celei dea doua at!rnă de )oinţaăcătorului, care )rea -n#ă, pentru unătatea Sa, ca făpturile #ă ei#te )eşnic şi)eşnic #ă aiă parte de inefacerile ;ui.

'0. Dintre făpturi unele #unt raţionale şi mintale şi capaile de cele contrare, ca de pildă de )irtute şi păcat, de cunoştinţă şi neştiinţăH altele #unt corpuri de diferite#oiuri, con#tătătoare din elemente contrarii, adică din păm!nt, aer, ameninţată denonei#tenţă, nici unătatea de răutate. +ăci atunci cine lar a9uta #ă răm!nă -nei#tenţă, cum a9ută El făpturile, #au cear fi dacă ar -nceta #ă fie unN

'&. Toate trupurile #unt după fire inerteH ele #unt mişcate de #uflet. nele de #ufletraţional, altele de #uflet neraţional, şi iarăşi altele de #uflet fără #imţire.

'2. Dintre puterile #ufleteşti, una 8răneşte şi #u#ţine creşterea, şi alta e#teimaginati)ă şi impul#i)ă, iar alta e#te raţională şi intelectuală. De cea dint!i #e-mpărtăşe#c plantele. iinţele neraţionale, pe l!ngă acea#ta, #e mai -mpărtăşe#c şide a doua. Iar oamenii, pe l!ngă ace#tea două, şi de a treia. Primele două puteri#unt #upu#e #tricăciunii, a treia #e do)edeşte ne#tricăcioa#ă şi nemuritoare.

''. Sfintele Puteri, comunic!nduşi una alteia lumina, precum o comunică şi firiiomeneşti, -mpărtăşe#c #au din )irtutea lor, #au din cunoştinţa care e#te -n ele.(mpărtăşind din )irtute, adică dintro unătate ce imită unătatea dumne1eia#că, -şi

fac ine at!t lor -n#eşi c!t şi una alteia şi celor mai pre9o# de ele, de)enind toatedeiforme. Iar -mpărtăşind din cunoştinţă, dau #au ce)a mai -nalt #pre Dumne1eu@+i Tu, Doamne, 1ice, eşti +el mai -nalt pururea6, #au ce)a mai ad!nc de#precorpuri, #au ce)a mai cu deamănuntul de#pre fiinţele netrupeşti, #au ce)a mailimpede de#pre Pro)idenţă #au ce)a mai lămurit de#pre udecată.

'/. <ecurăţia minţii con#tă -nt!i -n a a)ea o cunoştinţă mincinoa#ăH al doilea, -n aignora ce)a din cele uni)er#al 1ic ace#tea de#pre mintea omenea#că, căci -ngerului-i e propriu #ă nui fie necuno#cut nimic din cele particulare6H al treilea, -n a a)eag!nduri pătimaşeH iar al patrulea, -n a con#imţi cu păcatul.

'5. <ecurăţia #ufletului con#tă -n a nu lucra după fire +ăci din acea#ta #e na#c -nminte g!ndurile pătimaşe. Mi lucrea1ă după fire atunci c!nd puterile ei pătimitoare,pa#ionale6, adică iuţimea şi pofta, răm!n fără patimă -n -nt!lnirea cu lucrurile şi cu-nţele#urile c8ipurile6 lor.

'. <ecurăţia trupului e#te păcatul cu fapta.



'*. 1ubeşte liniştea şi sin%urătatea (isi'ia cel ce nu se !mpătimeşte de lucrurilelumii. 1ubeşte pe toţi oamenii cel ce nu iubeşte nimic omenesc. 5i are cunoştinţalui Dumnezeu şi a celor dumnezeieşti cel ce nu se sminteşte de cine#a, fie că

%reşeşte, fie că nutreşte %ânduri bănuitoare.'3. "are )irtute e#te #ă nu te -mpătimeşti de lucruri. Dar cu mult mai mare dec!tacea#ta e #ă răm!i fără patimă faţă de -nţele#urile c8ipurile6 lor.

'4. Iuirea şi -nfr!narea pă#trea1ă mintea nepătimaşă faţă de lucruri şi faţă de-nţele#urile lor.

/0. Mintea celui iubitor de Dumnezeu nu luptă !mpotri#a lucrurilor, nici !mpotri#a !nţelesurilor acestora, ci !mpotri#a patimilor !mpletite cu !nţelesurile.

De pildă nu luptă !mpotri#a femeii, nici !mpotri#a celui ce l$a supărat, nici

!mpotri#a c'ipurilor acestora, ci !mpotri#a patimilor !mpletite cu ele.

/&. Tot ră1oiul mona8ului -mpotri)a dracilor urmăreşte #ă de#partă patimile de-nţele#uri de c8ipuri6. +ăci altfel nu poate pri)i lucrurile fără patimă.

/2. =ltce#a este lucrul, altce#a !nţelesul lui, şi altce#a patima. ucrul este de pildă8 bărbat, femeie, aur şi aşa mai departe, !nţelesul (c'ipul este amintireasimplă a ce#a din cele de mai sus. 1ar patima este iubirea neraţională sau ura

fără )udecată a ce#a din cele de mai !nainte. Deci lupta mona'ului este

!mpotri#a patimei./'. (nţele# pătimaş e#te g!ndul compu# din patimă şi -nţele#. Să de#părţim patimade -nţele# şi )a răm!ne g!ndul #implu. Mi o de#părţim prin iuire du8o)nicea#că şi-nfr!nare, dacă )oim.

//. %irtuţile de#part mintea de patimiH contemplaţiile du8o)niceşti de -nţele#urile#impleH -n #f!rşit, rugăciunea curată o -nfăţişa1ă lui Dumne1eu -n#uşi.

/5. %irtuţile #unt pentru cunoştinţa lucrurilor createH cunoştinţa pentru cuno#cătoriH

iar cuno#cătorul pentru +el cuno#cut -n c8ip necuno#cut şi pentru +el ce cunoaştemai pre#u# de cunoştinţă.

/. Dumne1eu, +el #upra plin, na adu# cele create la ei#tenţă fiindcă a)ea lip#ade ce)a, ci ca ace#tea #ă #e ucure -mpărtăşindu#e de El pe mă#ura şi pe potri)alor, iar El #ă #e )e#elea#că de lucrurile Sale, )ă1!ndule pe ele )e#elindu#e şi#ătur!ndu#e fără #ăturare de +el de care nu #e pot #ătura.



/*. Mulţi săraci cu du'ul are lumea, dar nu cum se cu#ine. 5i mulţi care plân%,dar pentru pa%ube de bani sau pentru pierderi de copii. 5i mulţi blânzi, dar faţăde patimile necurate. Mulţi care flămânzesc şi !nsetoşază, dar pentru a răpi cele

străine şi a câşti%a din nedreptate. Mulţi milosti#i, dar faţă de trup şi cele aletrupului. 5i curaţi cu inima, dar pentru sla#a deşartă. 5i făcători de pace, dar prin aceea că supun sufletul trupului. Mulţi pri%oniţi, dar fiindcă sunt fărărânduială. Mulţi ocărâţi, dar pentru păcate ruşinoase. ericiţi sunt !nsă numai aceia care fac şi pătimesc acestea pentru 2ristos şi după pilda lui 2ristos. Dece3 Pentru că +a lor este Împărăţia erurilor- şi pentru că +aceştia #or #edea pe

Dumnezeu- , şi aşa mai departe. =şadar nu fiindcă fac acestea şi le pătimesc sunt fericiţi căci şi cei mai$nainte pomeniţi fac acelaşi lucru. i pentru că fac şi pătimesc acestea pentru 2ristos şi după pilda lui 2ristos.

/3. În toate cele făcute de noi, Dumnezeu ia seama la scop, cum s$a spusadeseori8 de lucrăm pentru &l, sau pentru altce#a. ând #rem deci să facem#reun bine, să a#em de scop nu plăcerea oamenilor, ci pe Dumnezeu, ca pri#ind

pururea la &l toate să le facem pentru &l, ca nu cum#a să răbdăm şi oboseala şi să pierdem şi plata.

/4. (n )remea rugăciurii alungă din minte şi -nţele#urile #imple ale lucrurilor omeneşti şi )ederile tuturor celor create, ca nu cum)a, -ncărcat cu -nc8ipuirile celor mărunte, #ă ca1i de la +el nea#emănat mai -nalt şi mai un dec!t toate cele ce #unt.

50. De #om iubi pe Dumnezeu ca ade#ărat, #om lepăda patimile prin !nsăşi această iubire. 1ar iubirea faţă de &l stă !n a$ preţui pe &l mai mult decât lumea şi sufletul mai mult decât trupul şi !n a dispreţui lucrurile lumeşti şi a ne!ndeletnici cu &l pururea prin !nfrânare, dra%oste, ru%ăciune, cântare de psalmi şi cele asemenea.5&. De ne )om -ndeletnici cu Dumne1eu )reme -ndelungată şi )om a)ea gri9ă de

partea pătimitoare pa#ională6 a #ufletului, nu )om mai fi atraşi de momelileg!ndurilor, ci -nţeleg!nd mai eact pricinile lor şi tăindule de la noi, )om de)enimai #tră)ă1ători şi aşa #e )a -mplini cu noi cu)!ntul> @Mi a )ă1ut oc8iul meu -n

duşmanii meiH şi -ntru cei )icleni ce #e #coală a#upra mea )a au1i urec8ea mea.

52. +!nd )e1i mintea ta petrec!nd cu e)la)ie şi cu dreptate -n ideile lumii, cunoaştecă şi trupul tău răm!ne curat şi fără de păcat. Dar c!nd )e1i mintea -ndeletnicindu#e cu păcatele şi nu o opreşti, cunoaşte că nu )a -nt!r1ia nici trupul #ă alunece -nele.



5'. Precum trupul are ca lume lucrurile, aşa şi mintea are ca lume ideile. Mi precumtrupul de#fr!nea1ă cu trupul femeii, aşa şi mintea de#fr!nea1ă cu ideea femeii princ8ipul trupului propriu. +ăci )ede -n g!nd forma trupului propriu, ame#tecată cuforma femeii. De a#emenea #e ră1ună -n g!nd cu c8ipul celui ce la #upărat, princ8ipul trupului propriu. Mi acelaşi lucru #e -nt!mplă şi cu alte păcate. +ăci cele cele face trupul cu fapta -n lumea lucrurilor, acelea le face şi mintea -n lumeag!ndurilor.

5/. <u treuie #ă ne cutremurăm, #ă ne mirăm şi #ă ne uimim cu mintea de faptulcă Dumne1eu şi Tatăl nu 9udecă pe nimenea, ci toată 9udecata a dato @iului.+ăci1ice iul> +7u )udecaţi ca să nu fiţi )udecaţi, nu osândiţi ca să nu fiţi osândiţi-.Iar Apo#tolul la fel> +7u )udecaţi ce#a !nainte de #reme, până ce nu #a #eni

Domnul-, şi> +u )udecata cu care )udeci pe altul, te )udeci pe tine !nsuţi-. Dar oamenii, lă#!nd gri9a de aşi pl!nge păcatele lor, au luat 9udecata de la iul şi #e

9udecă şi #e o#!nde#c unii pe alţii, de pare că ar fi fără păcat, +erul s$a uimit deaceasta şi pământul s$a cutremurat-. Ei -n#ă nu #e ruşinea1ă, ca nişte ne#imţiţi.

55. +el ce i#codeşte păcatele altora, #au 9udecă din ănuieli pe fratele #ău -ncă nu a pu# -nceput pocăinţei, nici cercetării şi cunoaşterii păcatelor #ale, care #unt cuade)ărat mai grele ca plumul ce c!ntăreşte mai mulţi talanţi. Acela na cuno#cut-ncă nici din ce pricină #e face omul greoi la inimă, iuind deşertăciunea şi căut!ndminciuna. De aceea ca un neun şi ca unul ce umlă -n -ntuneric lă#!nd păcatele#ale, cugetă la ale altora, fie că ei#tă de fapt, fie că şi le -nc8ipuie el din ănuială.

5. Iuirea trupea#că de #ine, cum #a #pu# ade#eori, e pricina tuturor g!ndurilor pătimaşe. +ăci din ea #e na#c cele trei g!nduri mai generale ale poftei> al lăcomiei p!ntecelui, al iuirii de argint şi al #la)ei deşarte. ;a r!ndul lor, din lăcomia p!ntecelui #e naşte g!ndul cur)ieiH din iuirea de argint g!ndul lăcomiei şi al1g!rcenieiH iar din #la)a deşartă, g!ndul m!ndriei. Mi toate celelalte g!ndurii1)oră#c din ace#te trei> al m!ndriei, al -ntri#tării, al pomenirii răului, alde1năde9dii, al pi1mei, al !rfirii, şi celelalte. Ace#te patimi leagă mintea delucrurile materiale şi o ţin la păm!nt, #t!nd cu toate dea#upra ei a#emenea unui

olo)an foarte greu, ea fiind prin fire mai uşoară şi mai #printenă ca focul.

5*. (nceputul tuturor patimilor e#te iuirea trupea#că de #ine, iar #f!rşitul e#tem!ndria. Iuirea trupea#că de #ine e#te iuirea neraţională faţă de trup. +ine a tăiato pe acea#ta, a tăiat deodată toate patimile care #e na#c din ea.

53. Precum părinţii trupurilor #unt -mpătimiţi de drago#tea faţă de cei nă#cuţi dinei, la fel şi mintea #e alipeşte din fire de cu)intele #ale. Si precum celor mai



-mpătimiţi dintre aceia, copiii lor, c8iar de )or fi -n toate pri)inţele cei mai de r!#, li#e )or părea cei mai drăgălaşi şi mai frumoşi dintre toţi, la fel minţii neune -i )or

părea cu)intele ei, c8iar de )or fi cele mai pro#teşti, cele mai -nţelepte dintre toate.(nţeleptului -n#ă nui apar aşa cu)intele #ale, ci c!nd i #e )a părea că e mai #igur că#unt ade)ărate şi une, atunci #e )a -ncrede mai puţin -n 9udecata lui. El ia pe alţi-nţelepţi ca 9udecători ai cu)intelor şi g!ndurilor #ale, ca @#ă nu alerge #au #ă nu fialergat -n deşertH şi prin ei primeşte -ntărirea.

54. +!nd irui )reuna din patimile mai necin#tite, de pildă lăcomia p!ntecelui, #aucur)ia, #au m!nia, #au lăcomia, -ndată #e repede a#upra ta g!ndul #la)ei deşarte. Iar de irui şi pe ace#ta, -i urmea1ă cel al m!ndriei.

0. Toate patimile necin#tite, c!nd #tăp!ne#c #ufletul, alungă din el g!ndul #la)eideşarte. Iar c!nd toate cele mai -nainte -nşirate #unt iruite, -l trimit pe acela.

&. Sla)a deşartă, fie că e alungată, fie că e de faţă, naşte m!ndria. +!nd ealungată, naşte părerea de #ineH c!nd e de faţă, -ng!mfarea.

2. Sla)a deşartă e alungată de făptuirea -ntra#cun#H iar m!ndria de )oinţa dea pune pe #eama lui Dumne1eu toate i#pră)ile.

'. +el ce #a -n)rednicit de cunoştinţa lui Dumne1eu şi #e -mpărtăşeşte dedulceaţa ei cu ade)ărat di#preţuieşte toate plăcerile nă#cute din poftă.

/. +el ce pofteşte cele păm!nteşti, #au pofteşte m!ncăruri, #au cele ce #ati#fac pecele de #u p!ntece, #au #la)a omenea#că, #au ani, #au altce)a din cele ce urmea1ăace#tora. Mi dacă nu află mintea ce)a mai -nalt dec!t ace#tea la care #ăşi mute

pofta, nu poate fi -nduplecată #ă le di#preţuia#că pe ace#tea p!nă la capăt. Dar mai ună dec!t ace#tea fără de a#emănare e#te cunoştinţa lui Dumne1eu şi a celor dumne1eieşti.

5. +ei ce di#preţuie#c plăcerile le di#preţuie#c datorită #au fricii, #au năde9dii, #aucunoştinţei, #au drago#tei de Dumne1eu.

. +unoştinţa fără pa#iune a celor dumne1eieşti -ncă nu -nduplecă mintea #ădi#preţuia#că p!nă la capăt cele materiale, ci ea #e a#eamănă -nţele#ului #implu alunui lucru ce cade #u #imţuri. De aceea #e gă#e#c mulţi dintre oameni, care aumultă cunoştinţă, dar care #e tă)ăle#c -n patimile trupului ca nişte porci -n mocirlă.+ăci curăţindu#e pentru puţină )reme cu #!rguinţă şi do!ndind cunoştinţă,



care pricină părăseşte mintea pe el ce e mai bun decât toate şi se ocupă cu celemai rele decât toate, adică cu patimile trupului3 & #ădit că pentru faptul că a

petrecut şi s$a obişnuit cu trupul de la naştere, iar experienţa elui mai bun şi mai presus de toate !ncă n$a făcut$o desă#ârşit. Dacă prin urmare printr$o

deprindere !ndelun%ată cu !nfrânarea de plăceri şi printr$o !ndeletnicire cu celedumnezeieşti rupem puţin câte puţin această le%ătură şi afecţiune, mintea selăr%eşte !n cele dumnezeieşti !naintând treptat !n ele, şi$şi descoperă demnitatea

proprie. 1ar sfârşitul este că !şi mută tot dorul spre Dumnezeu.

*'. +el ce #pune păcatul fratelui fără patimă, -l #pune din două pricini> #au ca #ăl-ndrepte1e pe el, #au #ă folo#ea#că pe altul. Iar dacă -l #pune pentru alte pricini, fieaceluia, fie altuia, -l #pune pentru al at9ocori #au al !rfi. Dar atunci nu )a #căpade pără#irea dumne1eia#că, ci )a cădea #igur fie -n aceeaşi greşeală fie -n alta, şi )a#uferi ruşine, mu#trat fiind şi at9ocorit de alţii.

*/. Acelaşi păcat #ă)!rşit de mai mulţi nu are o #ingură pricină, ci mai multe. De pildă altce)a e#te a păcătui din deprindere şi altce)a a păcătui dintro neăgare de#eamă. +el din urmă nu #a g!ndit la păcat nici -nainte de al #ă)!rşi nici dupăaceea. ?a c8iar e foarte -ndurerat pentru ceea ce #a -nt!mplat. +el ce a păcătuit-n#ă din deprindere, dimpotri)ă> -nainte dea #ă)!rşi păcatul, nu )a -nceta dea

păcătui cu g!ndul, iar după ce la #ă)!rşit pă#trea1ă aceeaşi di#po1iţie.

*5. +el ce culti)ă )irtuţile pentru #la)a deşartă, )ădit e#te că şi cunoştinţa o culti)ă

pentru #la)a deşartă. Iar unul ca ace#ta nu face şi nu grăieşte nimic #pre 1idire, ci -ntoate )!nea1ă #la)a de la cei ce pri)e#c #au a#cultă. Dar patima acea#ta e dată pefaţă, c!nd unii dintre cei pomeniţi -l ocără#c pentru anumite fapte #au cu)inte.Atunci acela #e -ntri#tea1ă foarteH nu pentru că nu #au 1idit aceia nici nu eraace#ta #copul lui6, ci pentru că a fo#t di#preţuit el.

*. Patima iuirii de argint #e dă pe faţă -n ucuria ce o are cine)a c!nd primeşte şi-n -ntri#tarea ce o are c!nd dă. nui ca ace#ta nu economi#eşte unurile pentru aa9uta pe cei lip#iţi.

**. =mul radă pătimiri pentru una din ace#tea> #au pentru drago#tea luiDumne1eu, #au pentru năde9dea ră#plăţii, #au de frica muncilor, #au de fricaoamenilor, #au pentru fire, #au pentru plăcere, #au pentru c!ştig, #au pentru #la)adeşartă, #au de ne)oie.

*3. Altce)a e#te a te i1ă)i de g!nduri şi altce)a a te eliera de patimi. Ade#eori #ei1ă)eşte cine)a de g!nduri, c!nd nu #unt de faţă acele lucruri, faţă de care are



anumite patimi. Dar patimile #e a#cund -n #uflet, iar c!nd #e arată, lucrurile ie# lai)eală. Prin urmare treuie #ă o#er)ăm mintea -n faţa lucrurilor ca #ă cunoaştem

pentru care din ele e #tăp!nită de patimă.

*4. Prieten ade)ărat e#te acela care -ndură neca1urile, ne)oile şi nenorocirileaproapelui atunci c!nd acela e -ncercat, ca pe ale #ale, fără 1gomot şi fără tulurare.30. Să nu$ţi dispreţuieşti conştiinţa, care totdeauna !ţi dă sfaturile cele mai bune.ăci ea !ţi insuflă socotinţa şi 'otăr!rea dumnezeiască şi !n%erească şi teslobozeşte de !ntinăciunile ascunse ale inimii, iar !n #remea ieşirii !ţi dăruieşte!ndrăznire către Dumnezeu.

3&. De )rei #ă fii cu pătrundere şi cu dreaptă mă#ură şi #ă nu #lu9eşti patimii-nc8ipuirii de #ine, caută totdeauna #ă cunoşti ce a#cund lucrurile un pentrucunoştinţa ta. Mi afl!nd foarte multe şi felurite cunoştinţe a#cun#e de tine, te )ei

mira de neştiinţa ta şiţi )ei -nfr!na cugetul. Iar cuno#c!ndute pe tine, )ei -nţelegemulte mari şi minunate lucruri. iindcă #ocotinţa că ştii nu te la#ă #ă #poreşti -n aşti.

32. <umai ace#ta )rea cu dinadin#ul #ă #e m!ntuia#că, care nu #e -mpotri)eşteleacurilor doftoriceşti. Iar ace#tea #unt durerile şi -ntri#tările adu#e de diferitelelo)ituri. +el ce #e -mpotri)eşte -n#ă, nu ştie ce negu#torie #e face aici, nici cu cec!ştig )a ieşi de aici.

3'. Sla)a deşartă şi iuirea de argint #e na#c una pe alta. +ăci cei ce iue#c #la)adeşartă #e #ile#c #ă #e -mogăţea#căH iar cei ce #au -mogăţit dore#c #ă fie #lă)iţi.Dar acea#ta #e -nt!mplă la mireni. +ăci mona8ul tocmai c!nd e #ărac #uferă maimult de #la)a deşartă, iar c!nd are argint -l a#cunde, ruşin!ndu#e că are un lucrunepotri)it cu #c8ima.

3/. Propriu #la)ei deşarte a mona8ului e#te că #e -ntemeia1ă pe )irtute şi pe cele ceurmea1ă ace#teia. Propriu m!ndriei lui e#te că #e făleşte cu iruinţele #ale morale,

pun!ndule pe #eama #a, nu pe a lui Dumne1eu, iar pe alţii -i di#preţuieşte. Iar propriu #la)ei deşarte şi m!ndriei mireanului e#te că #e făleşte cu frumu#eţea, cu

ogăţia, cu puterea şi c8i1uinţa lui.

35. I1!n1ile mirenilor #unt decăderile mona8ilorH iar i1!n1ile mona8ilor #untdecăderile mirenilor. De pildă i1!n1ile mirenilor #unt ogăţia, #la)a, puterea,de#fătarea, ună#tarea trupea#că, elşugul de prunci şi cele a#emenea, la carea9ung!nd iuitorul de lume, -mpotri)a )oii, le #ocoteşte o mare decădere, fiindade#eori c8iar -n prime9die #ă #e #p!n1ure, cum #au şi #p!n1urat unii.



3. "!ncările #au făcut pentru două pricini> pentru 8rană şi pentru tămăduire. Prinurmare cei ce #e -mpărtăşe#c de ele -n afară de ace#te pricini, #e )or o#!ndi ca uniice #au dedat de#fătărilor, folo#ind rău cele date de Dumne1eu #pre treuinţă. Mi -ntoate lucrurile reaua folo#ire e#te păcat.

3*. Smerita cu%etare este o ru%ăciune ne!ntreruptă, !mpreunată cu lacrimi şi cudurere. ăci aceasta, c'emând pururea pe Dumnezeu !ntr$a)utor, nu lasă pe omsă se !ncreadă nebuneşte !n puterea şi !nţelepciunea proprie, nici să se ridice

peste alţii, lucruri care sunt boale !nfricoşate ale patimii mândriei.

33. =ltce#a este a lupta !mpotri#a %ândului simplu, ca să nu stârnească patima4şi altce#a este a lupta !mpotri#a %ândului pătimaş, ca să nu se producăconsimţirea. Dar nici unul din aceste două feluri de luptă nu lasă %ândurile să

zăbo#ească !n suflet.

34. Supărarea e#te -mpletită cu amintirea răului. Prin urmare c!nd mintea )aoglindi faţa fratelui cu #upărare, )ădit e#te căşi aminteşte răul de la el. +1ar căilecelor ce ţin minte răul duc spre moarte-, fiindcă +tot cel ce ţine minte răul enele%iuit-.

40. Dacă -ţi aminteşti de răul de la cine)a, roagăte pentru el şi )ei opri patima dinmişcare, de#părţind, prin rugăciune, #upărarea de amintirea răului ce ţi la făcut. Iar

de)enind iuitor de oameni, )ei şterge cu totul patima din #uflet. Dacă -n#ă altulţine minte răul de la tine, fii -ndatoritor şi #merit faţă de el şi #tai cu drago#te -n prea9ma lui şil )ei i1ă)i de patima lui.

4&. Supărarea celui ce te pi1muieşte o )ei alina prin o#teneală. +ăci el -şi #ocoteşte pricină de nenorocire ceea ce pi1muieşte la tine. De aceea nu poţi #ăl alini altfel,dec!t a#cun1!ndo acea#ta de la el. Dacă acea#ta le folo#eşte multora, iar pe acela -l-ntri#tea1ă, pe care parte o )ei ne#ocotiN E de treuinţă, de#igur, #ă fii de folo# celor mulţi, dar, după putere, nici pe acela #ă nul ne#ocoteşti. Să nu te laşi -nr!urit derăutatea patimii lui. +ăci nu te ră1uni pe patimă, ci pe pătimaş. Drept aceea

#ocoteştel -ntru #merenie pe acela mai pre#u# de tine şi -n toată )remea, -n totlocul şi lucrul dăi lui mai multă cin#te. Iar pi1ma ta o poţi alina, dacă te ucuri-mpreună cu cel pi1muit de cele ce #e ucură el şi te -ntri#te1i -mpreună cu acela decele ce #e -ntri#tea1ă el, -mplinind cu)!ntul Apo#tolului> +>ucuraţi$#ă cu cei ce sebucură şi plân%eţi cu cei ce plân%-.



42. "intea noa#tră e#te la mi9loc -ntre două fiinţe, care -şi lucrea1ă fiecare cele proprii, una )irtutea, cealaltă răutateaH adică -ntre -nger şi drac. Dar ea areliertatea şi puterea #ă urme1e #au #ă #e -mpotri)ea#că cui )rea.

4'. Sfintele Puteri ne -ndeamnă #pre cele une, iar #eminţele naturale şi 8otăr!reacea ună ne a9ută. ;a r!ndul lor atacurile momelile6 dracilor #unt a9utate de patimişi de 8otăr!rea cea rea.4/. "intea curată primeşte uneori -n)ăţătură de la Dumne1eu -n#uşi, care )ine -nea. Alteori -i in#uflă cele une Sfintele Puteri. Mi iarăşi alteori, firea lucrurilor contemplate.

45. "intea care #a -n)rednicit de cunoştinţă treuie #ă pă#tre1e -nţele#urilelucrurilor nepătimaşe, )ederile du8o)niceşti contemplaţiile6 limpe1i şi #tarearugăciunii netulurată. Dar nu poate #ă le apere pe ace#tea necontenit de i1ucnirile

trupului, umpl!ndu#e de fum prin meşteşugirile dracilor.

4. <u ne m!niem pentru toate c!te ne -ntri#tăm. +ăci #unt mai multe cele ce ne pricinuie#c -ntri#tare, dec!t cele ce ne pricinuie m!nie. De pildă #a #part )a#ulace#ta, #a pierdut lucrul acela, a murit cutare. Pentru unele ca ace#tea numai ne-ntri#tăm. Pentru celelalte -n#ă ne şi -ntri#tăm şi ne şi m!niem, do)edindune lip#iţide -nţeleptiune.

4*. Primind mintea c8ipurile lucrurilor, -şi #c8imă forma după fiecare c8ipH iar

pri)indule du8o)niceşte, #e modifică -n c8ip felurit după fiecare )edere. A9ung!nd-n#ă -n Dumne1eu, de)ine cu totul fără c8ip, şi fără formă. +ăci contempl!nd pe+el uniform de)ine uniformă şi -ntreagă luminoa#ă.

43. Suflet de#ă)!rşit e#te acela a cărui putere pătimitoare pa#ională -nclină cu totul#pre Dumne1eu.44. "intea de#ă)!rşită e#te aceea care prin credinţă ade)ărată a #upra cuno#cut -nc8ip #upra neştiut pe +el #upra necuno#cut şi contemplă tră#ăturile uni)er#ale alefăpturilor ;ui şi a primit de la Dumne1eu cunoştinţa cuprin1ătoare a Pro)idenţei şia udecăţii arătată -n eleH #e -nţelege, at!ta c!t e cu putinţă oamenilor.

&00. Timpul #e -mparte -n trei. +redinţa #e -ntinde -mpreună cu toate trei părţileHnăde9dea, cu una dintre eleH iar drago#tea, cu două. At!t credinţa c!t şi năde9dea#unt p!nă la o )remeH dar iuirea, #upra unindu#e pentru )eacuri nemărginite cu+el #upra nemărginit, răm!ne pururea, cre#c!nd mereu mai #u# de ea. De aceea+mai mare decât toate este dra%ostea-.



A aceluiaşi

& patra sută a capetelor despre dragoste

&. "ai -nt!i #e minunea1ă mintea, g!ndindu#e la nemărginirea lui Dumne1eu -ntoate pri)inţele şi la acel ocean ne#trăătut şi mult dorit. (n al doilea r!nd #euimeşte, -ntre!ndu#e cum a adu# toate lucrurile din nimic la ei#tenţă. Dar

precum @măreţia ;ui nu are margine, la fel @-nţelepciunea ;ui nu poate fii#codită.

2. Dar cum #ă nu #e minune1e, pri)ind contempl!nd6 acel ocean nemărginit şi mai pre#u# de uimire al unătăţiiN Sau cum #ă nu #e umple de uimire, -ntre!ndu#ecum şi de unde #a făcut fiinţa raţională şi mintală şi cele patru elemente, din care#unt corpurile, o dată ce nu ei#ta nici o materie mainainte de ce #au făcut

ace#teaN Sau -ntre!ndu#e ce fel de putere e#te aceea care, mişcată #pre faptă, aadu# ace#tea la ei#tenţăN Dar elinii nu prime#c acea#ta, necuno#c!nd unătateaatotputernică, -nţelepciunea şi cunoştinţa ;ui, capaile de lucru şi mai pre#u# deminte.

'. Dumne1eu, fiind ăcător din )eci, creea1ă c!nd )rea prin +u)!ntul cel de ofiinţă şi prin Du8ul, pentru unătatea Sa nemărginită. Să nu 1ici> pentru care moti)lea făcut acuma, o dată ce e pururea unN iindcă -nţelepciunea fiinţei nemărginitee nepătrun#ă şi nu cade #u cunoştinţa omenea#că.

/. +unoştinţa lucrurilor a)!ndo ăcătorul preei#tentă -n Sine din )eci, a adu#o lafiinţă a #u#tanţiali1ato6 şi a #co#o la i)eală atunci c!nd a )oit. +ăci e#te oneunie a te -ndoi că Dumne1eu +el atotputernic poate #ă aducă ce)a la fiinţă,atunci c!nd )rea.

5. Pentru care pricină a creat Dumne1eu, cercetea1ăQ +ăci e c8e#tiune decunoştinţă. Dar cum şi de ce acum de cur!nd nu căutaQ +ăci nu e lucru care #ă

poată cădea #u mintea ta. iindcă cele dumne1eieşti, unele #unt cu putinţă decuprin#, altele nu pot fi cuprin#e de oameni. +ăci @)ederea fără fr!u poate #ă

-mpingă pe cine)a şi -n prăpă#tii, precum a 1i# oarecare dintre #finţi.

. nii #pun că făpturile ei#tă dimpreună cu Dumne1eu din )eci. Dar acea#ta e#tecu neputinţă. +ăci cum pot cele -ntru toate mărginite #ă ei#te din )eci -mpreună cu+el -ntru totul nemărginitN Sau cum mai #unt propriu 1i# făpturi, dacă #unt-mpreună )eşnice cu ăcătorulN Dar acea#ta e#te -n)ăţătura elinilor, care nu#ocote#c pe Dumne1eu ăcător al fiinţelor, ci numai al -n#uşirilor. Dar noi



cuno#c!nd pe atotputernicul Dumne1eu, 1icem că El e#te ăcătorul nu al-n#uşirilor, ci al fiinţelor #trăătute de -n#uşiri. Iar dacă e aşa, făpturile nu ei#tă-mpreună cu Dumne1eu din )eci.

*. Intro anumită pri)inţă Dumne1eu şi cele dumne1eieşti pot fi cuno#cuteH -n altă pri)inţă nu pot fi cuno#cute. Poate fi cuno#cut prin cele din 9urul ;uiH dar nu poatefi cuno#cut -n ceea ce e#te El -n#uşi.3. Să nu cauţi deprinderi şi aptitudini la fiinţa #implă şi nemărginită a SfinteiTreimi, ca #ă nu o faci compu#ă ca pe făpturi. +ăci e#te un lucru neune#c şine-ngăduit aşa ce)a cu pri)ire la Dumne1eu.

4. Singură fiinţa nemărginită, atotputernică şi a toate făcătoare e#te #implă,umformă, fără calităţi, liniştită şi nede1inată. Toată făptura -n#ă e compu#ă dinfiinţă şi accident şi are pururea treuinţă de Pro)idenţa dumne1eia#că, nefiind

#loodă de prefacere.

&0. Toată fiinţa mintală şi #en#iilă, adu#ă la ei#tenţă de Dumne1eu, a primit puteri dea percepe lucrurileH fiinţa mintală, puterile de -nţelegereH iar cea #en#iilă,#imţurile.

&&. Dumne1eu #e la#ă -mpărtăşit numaiH 1idirea -n#ă şi primeşte prin -mpărtăşire şidă mai departe. Primeşte prin -mpărtăşire ei#tenţa şi fericireaH dar dă mai departenumai fericirea, -n#ă altfel fiinţa trupea#că şi altfel cea netrupea#că.

&2. iinţa netrupea#că tran#mite fericirea )orind, lucr!nd şi fiind contemplatăH ceatrupea#că numai prin faptul că e contemplată.

&'. +a #ă ei#te fiinţa raţională şi mintală )eşnic, #au #ă nu ei#te, at!rnă de )oia+elui ce a 1idit toate uneH dar ca #ă fie une ace#tea #au rele, după liera alegere,at!rnă de )oia făpturilor.

&/. Căul nu #e contemplă ca #t!nd -n legătură cu fiinţa făpturilor, ci -n legătură cumişcarea lor greşită şi neraţională.

&5. Sufletul #e mişcă cum #e cu)ine c!nd facultatea lui poftitoare #a pătrun# de-nfr!nare, iuţimea #tăruie -n drago#te, -ntorc!ndu#e de la ură, iar raţiunea #e-ndreaptă #pre Dumne1eu, prin rugăciune şi contemplaţie du8o)nicea#că.



&. (ncă nu are drago#te de#ă)!rşită, nici conştiinţa ad!ncă a Pro)idenţeidumne1eieşti cel ce -n )reme de -ncercare nu #uferă cu -ndelungă rădare-nt!mplările #upărătoare, ci #e depărtea1ă de la drago#tea fraţilor du8o)niceşti.

&*. Scopul Pro#idenţei dunnezeieşti este să unească pe cei pe care i$a dezbinat răutatea !n tot felul, prin dreaptă credinţă şi dra%oste du'o#nicească. ăci

pentru aceasta a pătimit Mântuitorul, ca pe copiii lui Dumnezeu cei !mprăştiaţi să$i adune spre a fi una. Prin urmare cel ce nu rabdă lucrurile supărătoare nusuferă pe cele !ntristătoare şi nu le !ndură pe cele dureroase umblă !n afară dedra%ostea dumnezeiască şi de scopul Pro#idenţei.

&3. Dacă +dra%ostea !ndelun% rabdă şi se milosti#eşte- cel ce #e de#cura9ea1ă de-nt!mplările #upărătoare şi de aceea #e poartă cu răutate faţă de cei ce lau #upăratşi #e -ntoarce de la drago#tea faţă de ei, cum nu )a cădea de la #copul Pro)idenţei

dumne1eieştiN

&4. Ia aminte la tine, de nu cum)a răutatea care te de#parte de fratele tău nu #e află-n fratele, ci -n tine. Mi grăeşte de te -mpacă cu el, ca #ă nu ca1i din poruncadrago#tei.

20. Să nu di#preţuieşti porunca drago#tei, fiindcă printr-n#a )ei fi fiul luiDumne1eu. Dar călc!ndo, te )ei afla fiul g8eenei.

2&. +ele ce de#fac drago#tea dintre oameni #unt ace#tea> a pi1mui #au a fi pi1muitHa păgui #au a fi păguit, a nu cin#ti #au a nu fi cin#titH g!ndurile ănuitoare. Deciia #eama, nu cum)a ai făcut #au ai pătimit )reuna din ace#tea şi de aceea eştide#părţit de drago#tea prietenuluiN

22. 6i$a #enit #reo ispită de la fratele şi supărarea te$a dus la ură3 7u te lăsabiruit de ură, ci !n#in%e ura !n dra%oste. 5i #ei in#in%e !n c'ipul acesta8ru%ându$te pentru el cu ade#ărat lui Dumnezeu, primind apărarea lui, sau c'iar iscodindu$i tu apărarea şi socotindu$te pe tine cauză a ispitei şi fiind cu!ndelun%ă răbdare până #a trece norul.

2'. (ndelung rădător e#te cel ce aşteaptă #f!rşitul i#pitei şi lauda #tăruinţei.

2/. @?ăratul -ndelung rădător e#te cu mare -nţelepciune, fiindcă toate cele cei)in a#upra le adduce -n legătură cu #f!rşitulH şi aştept!ndul pe ace#ta, radă-nt!mplările #upărătoareH iar @#f!rşitul e#te )iaţa )eşnică, după dumne1eie#cul



Apo#tol. +1ar #iaţa #eşnică aceasta este, ca să te cunoască pe *ine ?nul ade#ăratul Dumnezeu şi pe el ce $ai trimis, 1isus 2ristos-.

25. 7u lepăda cu uşurinţă dra%ostea du'o#nicească, fiindcă altă cale a

mântuirii nu le$a rămas oamenilor.2. Pe fratele ce$l socoteai ieri du'o#nicesc şi #irtuos, nu$l socoti azi rău şi #iclean, pentru ura care s$a i#it !n tine din ispita celui rău, ci prin dra%ostea!ndelun% răbdătoare %ândeşte$te la lucrurile bune de ieri şi alun%ă ura de astăzi din suflet.

2*. Pe fratele cel lăudai ieri ca un şil )e#teai ca )irtuo#, nul !rfi a#tă1i ca rău şi)iclean, făc!nd din defăimarea fratelui moti) de apărare a urii )iclene din tine, -nurma mutării tale de la drago#te la ură. +i #tăruie -n aceleaşi laude c8iar dacă eşti

-ncă #tăp!nit de #upărare şi uşor te )ei -ntoarce la drago#tea m!ntuitoare.

23. ;auda oişnuită pe care o aduci fratelui #ă nu o păte1i, -n -nt!lnirea cu ceilalţifraţi, din pricina #upărării a#cun#e pe care o ai -mpotri)a lui, ame#tec!nd peneo#er)ate defăimarea -n cu)intele tale, ci folo#eşte -n -nt!lniri lauda curată şiroagăte #incer pentru el ca pentru tine. (n c8ipul ace#ta te )ei i1ă)i repede de ura

pier1ătoare.

24. Să nu 1ici> nu ură#c pe fratele meu, -n )reme ce te #c!reşti de pomenirea lui.

+i a#cultă pe "oi#e, care 1ice> +Să nu urăşti pe fratele tău !n cu%etul tău4 cumustrare #ei mustra pe fratele tău şi nu #ei lua pentru el păcat-.

'0. Dacă )reun frate, i#pitit fiind, #tăruie -n a te )ori de rău, nu te lă#a #co# din#tarea drago#tei, răd!nd c!tă )reme acelaşi dia)ol rău caută #ăţi tulure cugetul.Mi nu )ei fi #co# din ea, dacă, ocăr!t fiind, )ei inecu)!nta şi p!ndit cu g!ndurirele, te )ei purta cu ună)oinţă. +ăci acea#ta e#te calea -nţelepciunii după 7ri#to#.Mi cel ce nu merge pe ea nu )a locui -mpreună cu El.

'&. <ui #ocoti ine)oitori pe cei ceţi aduc )ore care produc -n tine #upărare şi

ură -mpotri)a fratelui, c8iar dacă #ar părea că #pun ade)ărul. +i -ntoarcete de launii ca aceştia, ca de la nişte şerpi care omoară, ca lor #ă le rete1i )orirea de rău,iar #ufletul tău #ăl i1ă)eşti de răutate.

'2. <u -nţepa cu )ore acoperite pe fratele tău, ca nu cum)a primind şi tu celea#emenea de la el, #ă alungi de la am!ndoi #tarea drago#tei. +i mergi şi mu#trăl pe



el cu -ndră1nire iuitoare, ca -mprăştiind pricinile #upărării #ă te i1ă)eşti şi pe tineşi pe el de tulurare şi de #upărare.

''. +ercetea1ăţi conştiinţa cu deamănuntul, ca #ă )e1i nu cum)a din pricina ta nue -mpăcat fratele tăuN Mi nu o ne#ocoti, căci ea cunoaşte cele a#cun#e ale tale şi te)a p!r- -n )remea ieşirii, iar -n )remea rugăciunii ţi #e )a face piedică.

'/. 7u aminti !n #reme de pace cele spuse de fratele tău !n #reme de supărare, fie că au fost spuse acele lucruri supărătoare !n faţa ta, fie că au fost spuse cătrealtul, iar tu le$ai auzit după aceea. =ceasta pentru ca nu cum#a, stăruind !n

ţinerea de minte a răului, să te !ntorci la ura pierzătoare a fratelui.

'5. Sufletul raţional care nutreşte ură faţă de om, nu poate a)ea pace cu Dumne1eu,dătătorul poruncilor. +ăci de nu #eţi ierta, zice, oamenilor %reşelile lor, nici

*atăl #ostru cel ceresc nu #a ierta %reşelile #oastre-. Iar dacă acela nu )rea #ă #e-mpace, pă1eştete măcar pe tine de ură, rug!ndute pentru el #incer şi negrăindulde rău faţă de cine)a.

'. Pacea ne%răită a Sfinţilor !n%eri se susţine prin aceste două dispoziţii8 prindra%ostea faţă de Dumnezeu şi prin dra%ostea !ntreolaltă. =semenea stă lucrul şi cu toţi sfinţii din #eac. Deci prea frumos s$a spus de către Mântuitorul nostru8+!n aceste două porunci atârnă toată e%ea şi Proorocii-.

'*. <u umla #ăţi placi ţie, şi nu )ei ur- pe fratele tăuH şi nu fii iuitor de trupultău, şi )ei fi iuitor de Dumne1eu.

'3. De ţiai ale# #ă )ieţuieşti cu cei du8o)niceşti, leapădă la porţi )oile tale. +ăcinu )ei putea -n alt c8ip #ă trăieşti -n pace nici cu Dumne1eu, nici cu cei -mpreună)ieţuitori.

'4. +el ce a putut do!ndi drago#tea de#ă)!rşită şi şia -ntocmit toată )iaţa potri)itcu acea#ta, acela 1ice @Doamne Ii#u#e... -n Du8ul Sf!nt. Iar cel dimpotri)ă celedimpotri)ă le face.

/0. Drago#tea faţă de Dumne1eu doreşte pururea #ă -ntraripe1e mintea #pre)orirea dumne1eia#căH iar cea către aproapele o face #ă cugete totdeauna cele

une de#pre el.

/&. +el ce iueşte -ncă #la)a deşartă, #au e legat de )reunul din lucrurile materiale,#e #upără pe oameni pentru cele )remelnice #au ţine minte răul, #au are ură faţă de



ei, #au #lu9eşte g!ndurilor ur!te. Dar pentru #ufletul iuitor de Dumne1eu toateace#tea #unt #trăine.

/2. +!nd nu 1ici şi nu faci cu g!ndul nici un lucru rău, şi c!nd nu ţii minte răul dela cel ce tea păguit #au tea !rfit, şi c!nd -n )remea rugăciunii ai mintea purureanematerială şi fără formă, #ă ştii că ai a9un# la mă#ura nepătimirii şi a drago#teide#ă)!rşite.

/'. <u mică luptă #e cere pentru a te i1ă)i de #la)a deşartăH şi #e i1ă)eşte cine)ade acea#ta prin lucrarea a#cun#ă a )irtuţilor şi prin rugăciunea dea#ă. Iar #emnuli1ă)irii #tă -n a nu mai ţine minte răul de la cel ce tea defăimat #au te defăimea1ă.

//. De #rei să fii drept, dă fiecărei părţi din tine, adică sufletului şi trupului, celede care sunt #rednice. Părţii raţionale a sufletului dă$i citiri, #ederi du'o#niceşti

şi ru%ăciune4 iuţimii dă$i dra%oste du'o#nicească ce se opune urii4 părţii poftitoare dă$i cumpătare şi !nfrânare4 iar trupului 'rană şi !mbrăcăminte, atâtacât sunt de trebuinţă.

/5. "intea lucrea1ă după fire, c!nd şia #upu# patimile şi contemplă raţiunilelucrurilor, aduc!ndule -n legătură cu Dumne1eu.

/. Precum #e raportea1ă #ănătatea şi oala la trupul animalului şi lumina şi-ntunericul la oc8i, tot aşa #e raportea1ă )irtutea şi păcatul la #uflet şi cunoştinţa şi

neştiinţa la minte./*. (n ace#te trei #tă filo#ofia creştinului> -n poruncă, -n dogme şi -n credinţă.Poruncile de#part mintea de patimiH dogmele o aduc la cunoştinţa făpturilorH iar credinţa la contemplarea Sfintei Treimi.

/3. nii dintre cei ce #e ne)oie#c re#ping numai g!ndurile pătimaşeH alţii -n#ă taieşi patimile -n#eşi. F!ndurile pătimaşe #e re#ping fie prin p#almodiere, fie prinrugăciune, fie prin -nălţarea minţii #pre cer, #au prin altă oarecare de#facere delucruri şi de loc. Iar patimile le fac, ne#ocotind acele lucruri faţă de care le nutre#c.

/4. ;ucrurile #pre care putem nutri )reo patimă #unt de pildă ace#tea> femeia, anii, darurile şi cele a#emenea. emeia o poate ne#ocoti cine)a, c!nd, dupăretragerea din lume, -şi )eşte9eşte şi trupul cum treuie, prin -nfr!nare. ?anii, c!nd-şi con)inge cugetul ca -n toate #ă #e mulţumea#că cu ceea ce are. Iar #la)a, c!ndiueşte lucrarea a#cun#ă a )irtuţilor, arătată numai lui Dumne1eu. (n pri)inţa



celorlalte treuie făcut la fel. +el ce ne#ocoteşte ace#tea nu )a a9unge niciodată laura -mpotri)a cui)a.

50. +el ce #a lepădat de lucruri, de pildă de femeie şi de ani şi de celelalte, afăcut pe omul din afară mona8H dar -ncă nu şi pe cel dinlăuntru. Iar cel ce #alepădat şi de -nţele#urile c8ipurile6 pătimaşe ale ace#tora la făcut şi pe omuldinlăuntru, care e#te mintea. Pe omul din afară -l poate face cine)a uşor mona8,numai #ă )rea. Dar nu mică e lupta care #e cere pentru a face pe omul dinlăuntrumona8.5&. +ine oare #a i1ă)it -n ace#t neam cu totul de -nţele#urile pătimaşe şi #a-n)rednicit de rugăciunea curată şi nematerială, ceea ce e#te #emnul mona8uluidinlăuntruN

52. Multe patimi sunt ascunse !n sufletele noastre4 ele ies la i#eală de abia

atunci când se arată lucrurile.

5'. +ine)a poate #ă nu fie tulurat de patimi, c!nd lip#e#c lucrurile, ucur!ndu#edeo parţială nepătimireH c!nd -n#ă #e arată lucrurile, -ndată răpe#c patimile mintea.

5/. <u #ocoti că ai a9un# la nepătimirea de#ă)!rşită, c!tă )reme lip#eşte lucrul.+!nd #e arată -n#ă şi te la#ă nemişcat at!t lucrul c!t şi amintirea lui de după aceea,#ă ştii că ai intrat -n 8otarele ei. Totuşi nici atunci #ă nu di#preţuieşti gri9a, deoarecenumai )irtutea prelungită omoară patimile, pe c!nd cea negli9ată le #cormoneşte

iarăşi.55. +el ce iueşte pe 7ri#to#, de#igur că; şi imită, după putere. A#tfel 7ri#to# na-ncetat #ă facă ine oamenilorH iar ră#plătit cu nerecunoştinţă şi cu 8ulă #e purta cu-ndelungă rădareH -n #f!rşit, ătut şi omor!t de ei, răda ne-n)inuind pe nimeni.Ace#te trei #unt faptele drago#tei faţă de aproapele, fără de care cel ce 1ice căiueşte pe 7ri#to# #au că )a do!ndi -mpărăţia ;ui, #e amăgeşte pe #ine> +ăci nucel ce$mi zice Mie Doamne, Doamne, #a intra !ntru Împărăţia erurilor, ci cel ce

face #oia *atălui Meu-. Mi iarăşi> +el ce mă iubeşte pe Mine păzeşte poruncile Mele-... şi celelalte.

5. Tot #copul poruncilor "!ntuitorului e#te #ă #loo1ea#că mintea de necumpătareşi de ură şi #ă o ducă la drago#tea ;ui şi a aproapelui, din care #e naşte -n modefecti) lumina #fintei cunoştinţe.



5*. Dacă teai -n)rednicit de puţină cunoştinţă de la Dumne1eu, nu ne#ocotidrago#tea şi -nfr!narea. +ăci ace#tea curăţind partea pa#ională pătimitoare6 a#ufletului, -ţi găte#c necontenit calea #pre cunoştinţă.

53.alea spre cunoştinţă este nepătimirea şi smerenia, fără de care nimeni nu#a #edea pe Domnul.

54. Deoarece @cunoştinţa -ng!mfă, iar iuirea 1ideşte, -mpreună drago#tea cucunoştinţa şi )ei fi fără trufie şi 1iditor du8o)nice#c, 1idindute at!t pe tine, c!t şi

pe toţi cei ce #e apropie de tine.

0. Drago#tea 1ideşte prin aceea că nu pi1muieşte şi nu #upără pe cei ce ne pi1muie#cH dar nici nu #e făleşte cu lucrul pi1muit şi nu #e #ocoteşte pe #ine că aa9un# la ţintă. Iar -n pri)inţa lucrurilor pe care nu le ştie -şi mărturi#eşte fără #ă

roşea#că neştiinţa. A#tfel face mintea fără trufie şi o pregăteşte #ă #porea#cănecontenit -n cunoştinţă.

&. De oicei cunoştinţa e -n#oţită de -nc8ipuirea de #ine şi de pi1mă, mai ale# la-nceput. (nc8ipuirea de #ine )ine numai dinlăuntruH iar pi1ma şi dinlăuntru şi dinafară. Dinlăuntru, ca #ă #e -ndrepte -mpotri)a celor ce au cunoştinţăH iar din afară,de la cei ce de a#emenea au cunoştinţă. Dar drago#tea le -mprăştie pe toate trei>-nc8ipuirea de #ine, -ntruc!t nu #e -ng!mfăH pi1ma dinlăuntru, -ntruc!t nu

pi1muieşteH iar cea din afară, -ntruc!t -ndelung radă şi #e milo#ti)eşte. E de

treuinţă deci ca cel ce are cunoştinţa #ă do!ndea#că şi drago#tea, ca #ăşi pă1ea#că mintea -ntru toate nerănită.

2. +el ce #a -n)rednicit de darul 8ari#ma6 cunoştinţei şi e #tăp!nit de #upărare,#au de ţinerea minte a răului, #au de ură, e#te a#emenea celui ce -ng8impă oc8ii cu#pini şi mărăcini. De aceea cunoştinţa are numaidec!t lip#ă de drago#te.

'. Ia aminte #ă nuţi -nc8ini toată preocuparea ta trupului, ci 8otărăştei luine)oinţă, după putere. Mi toată mintea ta -ntoarceo #pre cele dinlăuntru. +ăci@ne)oinţa trupea#că la puţine folo#eşte, iar e)la)ia #pre toate e#te de folo#... şi

cele următoare.

/. +el ce petrece ne-ncetat -ntru cele dinlăuntru e#te cumpătat, radă -ndelung, #emilo#ti)eşte şi cugetă #merit. Dar nu numai at!ta, ci şi contemplă, teolog8i#eşte şi#e roagă. Acea#ta e#te ceea ce #pune Apo#tolul> @(n du8 #ă umlaţi şi celeurmătoare.



5. +el ce nu ştie #ă umle pe calea du8o)nicea#că nu e cu gri9ă la g!ndurile pătimaşe, ci toată preocuparea lui #e mişcă numai -n 9urul trupului. Iar urmarea e că#au petrece -n lăcomia p!ntecelui, -n ne-nfr!nare, -n #upărare, -n m!nie şi -n

pomenirea răului şi prin acea#ta i #e -ntunecă mintea, #au #e dă la o ne)oinţă fărămă#ură şişi tulură -nţelegerea.

. Scriptura nu -nlătură nimic din cele date nouă de Dumne1eu #pre folo#ire, dar pedep#eşte lip#a de mă#ură şi -ndreaptă lip#a de 9udecată. De pildă nu opreşte peom #ă măn!nce, #ă facă copii, #ă aiă a)ere şi #ă o c8i)erni#ea#că drept. Dar -lopreşte de la lăcomia p!ntecelui, de la de#fr!nare şi celelalte. <ul opreşte nici #ăcugete la ace#tea căci pentru acea#ta #au făcut6, dar -l opreşte #ă cugete pătimaş.*. nele dintre cele #ă)!rşite de noi după )oia lui Dumne1eu #e #ă)!rşe#c potri)it

poruncii> altele nu din poruncă, ci, cum ar 1ice cine)a, ca o 9ertfă de ună)oie, De pildă, potri)it poruncii e#te a iui pe Dumne1eu şi pe aproapele, a iui pe duşmani,

a nu de#fr!na, a nu ucide şi celelalte, pe care călc!ndule )om fi o#!ndiţi. Iar nu din poruncă e#te traiul -n feciorie, necă#ătoria, #ărăcia, retragerea din lume şi celelalte.Ace#tea au -nţele#ul de daruri, că de nu )om putea #ă -mplinim din #lăiciune)reunele dintre porunci, #ă c!ştigăm prin daruri -ndurarea ?unului no#tru Stăp!n.

3. +el ce şia ale# )iaţa -n necă#ătorie #au -n feciorie, e dator @#ă aiă mi9locul-ncin# şi făclia aprin#ăH mi9locul prin -nfr!nare, iar făclia prin rugăciune,contemplaţie şi drago#te du8o)nicea#că.

4. nii dintre fraţi #e #ocote#c că #unt afară de darurile 8ari#mele6 Du8ului Sf!nt.;ene)ia -n lucrarea poruncilor -i face #ă nu ştie că cel ce are credinţa -n 7ri#to#ne#mintită are -n #ine deodată toate darurile dumne1eieşti. +ăci afl!ndune, din

pricina lenii, departe de drago#tea lucrătoare faţă de El, care ne arată comoriledumne1eieşti a#cun#e -n noi, ne #ocotim, pe drept cu)!nt, afară de daruriledumne1eieşti.

*0. Dacă +2ristos locuieşte !n inimile noastre prin credinţă-, dupădumne1eie#cul Apo#tol, pe de altă parte +toate comorile !nţelepciunii şi alecunoştinţei sunt ascunse !n &l- atunci toate comorile -nţelepciunii şi ale

cunoştinţei #unt a#cun#e -n inimile noa#tre. Mi #e )or face cuno#cute inimii pemă#ura curăţirii fiecăruia prin porunci.

*&. Acea#ta e#te comoara a#cun#ă -n ţarina inimii tale, pe care nu ai aflato -ncă din pricina nelucrării. +ăci de ai fi aflato, ai fi )!ndut toate şi ai fi cumpărat ţarinaacea#ta. Dar acum, fiindcă ai pără#it ţarina, te -ngri9eşti de cele din 9urul ţarinei, -ncare nu #e află nimic altce)a dec!t #pini şi pălămidă.



*2. De aceea 1ice "!ntuitorul> +ericiţi cei curaţi cu inima, că aceia #or #edea pe Dumnezeu-. Deci -l )or )edea pe El şi comorile din El atunci c!nd #e )or curăţi peei -nşişi prin drago#te şi -nfr!nareH şi cu at!t mai mult, cu c!t )or #pori curăţirea.

*'. De aceea iarăşi 1ice> +@indeţi a#erile #oastre şi daţi$le milostenie şi iată toate#or fi #ouă curate-. Adică nu )ă mai -ndeletniciţi cu lucrurile din 9urul trupului, ci#trăduiţi)ă de )ă curăţiţi mintea de ură şi neputinţă, prin inimă -nţeleg!nd Domnulmintea. +ăci ace#tea -ntin!nd mintea, nu o la#ă #ă )adă pe 7ri#to#, care locuieşte -nea, prin 8arul Sf!ntului ?ote1.

*/. @+ăi numeşte Scriptura )irtuţile. Iar mai mare dec!t toate )irtuţile e#tedrago#tea. De aceea a 1i# Apo#tolul> +@ă arăt #ouă !ncă o cale mai presus deorice altă cale-, ca una cei -nduplecă #ă di#preţuia#că lucrurile materiale şi #ă nu

pună nimic din cele )remelnice mai pre#u# de cele )eşnice.

*5. Drago#tea de Dumne1eu #e -mpotri)eşte poftei, căci -nduplecă mintea #ă #e-nfr!ne1e de la plăceri. Iar cea către aproapele #e -mpotri)eşte m!nieiH căci o face#ă di#preţuia#că #la)a şi a)uţia. Aceştia #unt cei doi dinari, pe care "!ntuitorul iadat -ngri9itorului ca#ei de oa#peţi, ca #ă -ngri9ea#că de tine. Deci #ă nu te arăţinerecuno#cător, -n#oţindute cu t!l8ari, ca nu cum)a #ă fii rănit iarăşi şi de a#tădată#ă nu te afli numai pe 9umătate mort, ci mort deainelea.

*. urăţeşte$ţi mintea de mânie, de amintirea răului şi de %ândurile urâte. 5i atunci #ei putea cunoaşte sălăşluirea lui 2ristos.

**. ine te$a luminat pe tine !n credinţa Sfintei, celei de o fiinţă şi !nc'inatei *reimi3 Sau cine ţi$a făcut cunoscută iconomia !ntrupării ?nuia din Sfânta*reime3 ine te$a !n#ăţat raţiunile pri#itoare la fiinţele netrupeşti, sau cele

pri#itoare la facerea şi sfârşitul lumii #ăzute, sau cele pri#itoare la !n#ierea dinmorţi şi #iaţa #eşnică, sau la sla#a Împărăţiei erurilor şi la !nfricoşata

)udecată3 7u 'arul lui 2ristos, care sălăşluieşte !n tine şi care este ar#una Du'ului Sfânt3 e este mai mare decât acest 'ar3 Sau ce e mai bun ca această

!nţelepciune şi cunoştinţă3 Sau ce este mai mult ca fă%ăduinţele3 Drept aceea,de suntem nelucrători zăba#nici şi fără %ri)ă şi nu ne curăţim de patimile ce ne!mpiedică şi ne orbesc mintea noastră, ca să putem #edea raţiunile pri#itoare laacestea mai luminos ca soarele, ne !n#ino#ăţim pe noi !nşine, dar nu tă%ăduimlocuirea 'arului !n noi.



*3. Dumne1eu, care ţia făgăduit ţie unurile )eşnice şi a dat -n inima ta ar)unaDu8ului, ţia poruncit #ă ai gri9ă de )iaţa ta, ca omul dinlăuntru, i1ă)indu#e de

patimi, #ă -nceapă de aici -nainte a #e ucura de unuri.

*4. Dacă teai -n)rednicit de )ederile contemplaţiile6 dumne1eieşti şi -nalte,culti)ă cu mare gri9ă drago#tea şi -nfr!narea, ca pă1induţi partea pătimitoarepa#ională6 netulurată, #ă ai ne-ntunecată lumina #ufletului.

30. (nfr!nea1ă iuţimea #ufletului cu drago#tea> )e#te9eşte partea poftitoare a lui cu-nfr!nareaH -naripea1ă partea raţională a lui cu rugăciunea. Mi lumina minţii nu #e)a -ntuneca niciodată.

3&. +ele ce ri#ipe#c drago#tea #unt ace#tea> necin#tirea, păguirea, defăimarea, fiecă #unt -ndreptate -mpotri)a credinţei, fie -mpotri)a )ieţiiH apoi ătăile, rănirile şi

cele următoare. Mi ace#tea fie că #e -nt!mplă cui)a per#onal, fie )reunuia dintrerudeniile #au prietenii lui. Prin urmare cel ce #tinge drago#tea prin )reuna dinace#tea -ncă na cuno#cut care e#te #copul poruncilor lui 7ri#to#.

32. Sileşte$te pe cât poţi să iubeşti pe tot omul. 1ar dacă nu poţi !ncă, cel puţin sănu urăşti pe nimeni. Dar nu #ei putea face nici aceasta, dacă nu #ei dispreţui lucrurile lumii.

3'. Tea le#temat cine)aN Să nul urăşti pe el, ci le#temul şi pe dracul care a pu#

la cale le#temul. +ăci dacă urăşti pe cel ce tea le#tema, ai ur!t un om şi ai călcat porunca. Mi ceea ce a făcut acela cu cu)!ntul, tu faci cu fapta. Iar de pă1eşti porunca, arată #emnele drago#teiH şi de poţi face ce)a, a9utăl, ca #ăl i1ă)eşti derău.

3/. 2ristos nu #rea ca tu să porţi #reunui om ură sau supărare, sau mânie, sausă ţii minte răul, !n nici un c'ip şi pentru nici un lucru #remelnic. =ceasta ostri%ă cele patru &#an%'elii.

35. "ulţi #untem cei ce )orim, dar puţini cei ce facem. Dar nimenea nu treuie #ă

#trice cu)!ntul lui Dumne1eu pentru negri9a proprie, ci #ăşi mărturi#ea#căneputinţa #a, nu #ă a#cundă ade)ărul lui Dumne1eu. Acea#ta pentru ca nu cum)a #ăne facem )ino)aţi pe l!ngă călcarea poruncilor, şi de ră#tălmăcirea cu)!ntului luiDumne1eu.



3. Iuirea şi -nfr!narea #loo1e#c #ufletul de patimiH citirea şi contemplareai1ă)e#c mintea de neştiinţăH iar #tarea de rugăciune o -nfăţişea1ă lui Dumne1eu-n#uşi.

3*. +!nd ne )ăd dracii că di#preţuim lucrurile lumii, ca #ă nu mai ur!m pentru ele pe oameni şi #ă cădem din drago#te, #t!rne#c -mpotri)a noa#tră defăimări, canerăd!nd #upărarea #ă ur!m pe cei ce ne defaimă.

33. <u e#te durere mai grea a #ufletului dec!t defăimarea, fie căţi defaimă cine)acredinţa, fie că )iaţa. Mi nimenea nu poate #ă o di#preţuia#că, dec!t numai cel cecaută la Dumne1eu, ca Su1ana, #ingurul care poate #ă ne i1ă)ea#că din ne)oi, caşi pe aceea, şi #ă le de#copere oamenilor ade)ărul, ca şi -n ca1ul acela, şi #ăm!ng!ie #ufletul cu năde9dea.34. u cât te ro%i mai mult din suflet pentru cel ce te defaimă, cu atât Dumnezeu

le arată ade#ărul celor ce se smintesc.

40. Singur Dumne1eu e un prin fireH iar un prin 8otăr!rea )oinţei e numai cel ceimită pe Dumne1eu. Scopul ace#tuia e#te #ă unea#că pe cei răi cu +el un prin fire,ca #ă #e facă uni. De aceea, c!nd e at9ocorit, inecu)!ntea1ăH c!nd e prigonit,radăH c!nd e le#temat, m!ng!ieH iar c!nd e uci# #e roagă cu pri#o#inţă. Toate leface ca #ă nu cadă de la #copul iuirii.

4&. Poruncile Domnului ne !n#aţă să folosim cu bună )udecată lucrurile de

mi)loc.ăci !ntrebuinţarea cu bună )udecată a celor de mi)loc curăţeşte stareasufletului. 1ar starea curată naşte puterea de discernământ (dreapta socoteală. Puterea de discernământ, la rândul ei, naşte nepătimirea, din care se naştedra%ostea desă#ârşită.

42. (ncă nu a a9un# la nepătimire acela care, pentru )reo -ncercare -nt!mplătoare,nu e -n #tare #ă treacă cu )ederea #căderea prietenului, fie ea numai părută. +ăcinumai fiindcă #au tulurat patimile care 1ăceau -n #uflet, i #a orit -nţelegerea şinu o la#ă #ă pătrundă la ra1ele ade)ărului, nici #ă deo#eea#că inele de rău. Deciunul ca ace#ta nu a do!ndit nici drago#tea de#ă)!rşită, care aruncă afară frica

9udecăţii.

4'. @Pe prietenul credincio# nul poţi #c8ima cu nimic. +ăci el #ocoteştenenorocirile prietenilor ca ale #ale proprii şi radă -mpreună cu el p!nă la moarte,rău pătimind.



ele două sute de capete despre cunoştinţa de +umne1eu şi iconomia Fiuluilui +umne1eu - &le celui dintre sfinţi, Părintele nostru, Maxim Mărturisitorul

apete teologice 9gnostice: - Suta 6ntâia

&.Dumne1eu e#te unul, fără de -nceput, necuprin#, a)!nd toată puterea dea ei#ta.El eclude pe @c!nd şi @cum, -ntruc!t e cu totul inacce#iil şi nu poate fi cuprin#de nici una dintre făpturi, prin )reo de#coperire fiinţială a Sa.

2.Dumne1eu nu e#te -n şi pentru Sine -n#uşi c!t ne e#te cu putinţă #ă ştim6 nici-nceput nici mi9loc, nici #f!rşit, nici altce)a din cele ce #unt cugetate -n c8ip natural

ca ei#t!nd după El. +ăci e#te nedeterminat, nemişcat şi infinit, ca +el ce e infinitmai pre#u# de toată fiinţa, puterea şi lucrarea reali1area6.

'.Toată fiinţa, purt!nduşi -n #ine determinarea proprie, e#te i1)orul principiul,-nceputul6 mişcării #ale, ce #e cugetă ei#t!nd -n ea -n mod )irtual. Toată mişcareanaturală #pre reali1area unei lucrări pre#upune -nainte de ea fiinţaH dar pe de altă

parte, fiind cugetată ca fiinţa lucrării, ea deţine locul de mi9loc, afl!ndu#e -n c8ipnatural -ntre am!ndouă, ca intermediară. Mi toată lucrarea reali1area6, definitădupă #en#ul ei natural, e#te #f!rşitul mişcării fiinţiale, ce e cugetată ca afl!ndu#e-nainte de aceea.

/.Dumne1eu nu e#te fiinţă, -n #en# de fiinţă pur şi #implu, #au de fiinţă determinată-n oarecare fel, ca #ă fie şi principiu -nceput, i1)or6, nici putere, -n #en# de putere

pur şi #implu, #au de putere -n oarecare fel determinată, ca #ă fie şi mi9loc, nicilucrare reali1are6, -n #en# de lucrare pur şi #implu, #au de lucrare -n oarecare feldeterminată, ca #ă fie şi #f!rşit al mişcării fiinţiale, g!ndită ca ei#t!nd mai -nainteca )irtualitate. +i e#te entitate de )iaţă făcătoare şi #uprafiinţialăH şi temelie de



putere făcătoare şi mai pre#u# de toată putereaH şi aptitudine lucrătoare şi fără de#f!rşitH #curt )orind, e entitate făcătoare a toată fiinţa.

5.(nceputul principiul6, mi9locul şi #f!rşitul #unt -n#uşirile celor pe care le -mpartetimpulH a ar putea 1ice cine)a, fără #ă greşea#că, că #unt ale celor pri)ite la un loc-n )eac.+ăci timpul, a)!nd mişcarea mă#urată, #e circum#crie prin numărH iar )eacul, fiind cugetat -n ei#tenţa lui -mpreună cu categoria lui Bc!ndB cu timpul6,implică inter)alul, -ntruc!t -şi are un -nceput al ei#tenţei. Iar dacă timpul şi )eaculnu #unt fără de -nceput, cu at!t mai mult cele cuprin#e -n ele..Dumne1eu e#te cu ade)ărat şi pururea nul şi #ingur după fire, cuprin1!nd -nSine, -n tot c8ipul toată ei#tenţa propriu 1i#ă, ca nul ce, propriu 1i#, e mai pre#u#c8iar şi dec!t ei#tenţa. Iar dacă e aşa, +el ce are ei#tenţa propriu 1i#ă nu are nicic!nd şi nici unde nimic din al celor ce #e #pun că ei#tă. Prin urmare, nimic dinceea ce e#te după fiinţă deo#eit nu poate fi cugetat -mpreună ca El din )eci> nici

)eac, nici timp, nici ce)a din cele ce #e petrec -n ace#tea. +ăci nu #e pot -ntrunilaolaltă niciodată ceea ce e#te propriu 1i# şi ceea ce nu ei#tă -n mod propriu.

*.<ici un -nceput, nici un mi9loc şi nici un #f!rşit nu eclud -n#uşirea dea at!rna, prin relaţie, de altce)a, Dumne1eu -n#ă, fiind de infinite ori infinit cu totul mai pre#u# de orice relaţie, ca drept cu)!nt nu e nici -nceput, nici mi9loc, nici #f!rşit, şi pe#te tot nici altce)a din acelea -n care poate fi pri)it )reun predicat al relaţiei faţăde ce)a.

3.Toate ei#tenţele #e nume#c inteligiile, -ntruc!t principiile cunoaşterii lor pot fidemon#trate. Dumne1eu, -n#ă, e numit ne-nţele#ul, pentru că e cre1ut numai căei#tă, pe a1a celor ce pot fi -nţele#e. De aceea, nimic din cele ce pot fi -nţele#e nu#e compară cu El -n nici un c8ip.

4. +unoştinţele lucrurilor -şi au raţiunile proprii, -mpreunate -n mod natural cu ele,#pre demon#trarea lor. Prin ace#tea ele prime#c -n c8ip natural definiţia lor.Dumne1eu -n#ă e#te cre1ut numai că ei#tă, pe a1a raţiunilor din lucruri. Dar Eldăruieşte celor e)la)ioşi o credinţă -n ei#tenţa ;ui, mai -ntemeiată dec!t oricedemon#traţie. +ăci credinţa e#te o cunoştinţă ade)ărată, -ntemeiată pe principii ce

nu pot fi demon#trate, ca una ce e#te temelia lucrurilor mai pre#u# de minte şi deraţiune.

&0.(nceputul principiul6, mi9locul şi #f!rşitul ei#tenţelor e#te Dumne1eu ca +el cele face, dar nu celelalte, prin c!te le numim. E#te -nceput, ca ăcătorH mi9loc, caProniator, şi #f!rşit ca +el ce le circum#crie. +ăci Bdin El, 1ice, şi prin El şi #pre El#unt toateB .



&&.<u e#te #uflet raţional mai cin#tit după fiinţă dec!t alt #uflet raţional. +ăciDumne1eu +el un, făc!nd tot #ufletul după c8ipul Său, -l aduce la ei#tenţă-n1e#trat cu capacitatea dea #e mişca prin #ine. Dar fiecare prin 8otăr!re lieră -şialege de ună)oie cin#tea, #au -şi agoni#eşte prin fapte necin#tea.

&2. Dumnezeu este, precum s$a scris, HSoarele dreptăţiiH, re#ărsând peste toţi razele bunătăţii. Dar sufletul se comportă prin 'otărârea liberă a #oii lui sau caceara, prin iubirea faţă de Dumnezeu, sau ca lutul, prin iubirea de cele

pământeşti. Precum deci lutul se usucă prin fire sub razele soarelui, iar ceara se!nmoaie prin fire, la fel sufletul iubitor de pământ şi de lume, !ndemnat fiind de

Dumnezeu şi !mpotri#indu$se, prin 'otăr!rea #oii sale, se !n#ârtoşează ca lutul şi se !mpin%e pe sine spre pierzanie, asemenea lui araon4 dar sufletul iubitor de

Dumnezeu se !nmoaie ca ceara şi primind formele şi !ntipăririle dumnezeieşti, se

face lăcaşul lui Dumnezeu !n du'.

&'.el ce şi$a luminat mintea cu !nţelesurile dumnezeieşti şi şi$a obişnuit raţiunea să$ laude pe ăcător ne!ncetat prin cântări dumnezeieşti, iar simţireaşi$a sfinţit$o prin ima%ini curate, acela adau%ă la bunătatea naturală aHc'ipuluiH bunătatea #oită a HasemănăriiH cu Dumnezeu.

&/.(şi pă1eşte cine)a #ufletul fără pată pentru Dumne1eu, dacă #e #ileşte #ăşi-ndrepte cugetarea numai #pre Dumne1eu şi #pre -n#uşirile ;ui, #ăşi facă raţiunea

tălmăcitoare dreaptă a )irtuţilor şi #ăşi deprindă #imţurile #ă pri)ea#că şi #ăşiimagine1e -n c8ip e)la)io# lumea )ă1ută şi cele din ea, )e#tind #ufletului măreţiaraţiunilor din ele.

&5.Dumne1eu, care nea #loo1it pe noi din roia amară a dracilor ce ne a#upreau,nea dăruit ca 9ug iuitor de oameni şi cin#titor de Dumne1eu #merită cugetare.Prin acea#ta #e -ml!n1eşte toată puterea drăcea#că, #e 1ideşte tot inele -n cei ceau ale#o şi #e pă1eşte ne)ătămat.

&*.Precum plugarul, căut!nd un loc potri)it unde #ă ră#ădea#că ni#cai pomi

#ălatici, dă pe#te o comoară neaşteptată, la fel cel ce #e ne)oieşte cu cuget #meritşi neprefăcut şi cu #uflet curăţit de 8ăţişul celor păm!nteşti, a#emenea

preafericitului Iaco, -ntreat fiind de tatăl de#pre modul -n care a a9un# lacunoştinţă B+um ai aflat acea#ta aşa de repede, fiuleNB6, ră#punde 1ic!nd> Biindcămia dato Domnul Dumne1eu -nainteB. +ăci atunci c!nd Dumne1eu ne dă din-nţelepciunea Sa )ederile -nţelepte fără o#teneală nouă care nu neam aşteptat, #ă#ocotim că am aflat aşa deodată o comoară. iindcă ne)oitorul a#cetul6 -ncercat



ocolind )itutea. Iar cel ce )inde duşmanilor ade)ărul, pe urmă, neput!nd #uportaruşinea, ca unul ce e c8inuit de #la)a deşartă, #e #p!n1ură.

'0.+ei ce -ncă #e tem de ră1oiul cu patimile şi de nă)ala )ră9maşilor ne)ă1uţitreuie #ă tacă, adică #ă nu ia a#upra lor -n#ărcinarea dea ră#punde pentru )irtute,ci #ă la#e lui Dumne1eu, prin rugăciune, gri9a pentru ei, -n BIeşireaB #e 1ice cătreaceştia> BDomnul )a lupta pentru )oi şi )oi )eţi tăceaB. Iar cei ce, după #urparea

prigonitorilor, cercetea1ă c8ipurile )irtuţilor #pre a le -n)ăţa cu recunoştinţă,treuie #ă aiă numai de#c8i#ă urec8ea -nţelegerii. +ătre aceştia 1ice> BA#cultăi#raeleB. (n #f!rşit, celui ce doreşte cu putere cunoştinţa dumne1eia#că, din pricinacurăţeniei, i #e potri)eşte -ndră1neala cucernică. +ătre el #e 1ice> B+e #trigi către"ineNB. Aşadar celui ce din pricina temerii i #a r!nduit tăcere i #e cu)ine #ăşicaute #căparea numai la Dumne1euH celui ce i #e porunceşte #ă a#culte i #e cade #ăfie gata #pre a#cultarea poruncilor dumne1eieştiH -n #f!rşit, celui ce #e

-ndeletniceşte cu cunoaşterea i #e cu)ine #ă #trige ne-ncetat, rug-ndu#e pentrudepărtarea relelor şi mulţumind pentru unătăţile de care #a -mpărtăşit.

'&.Sufletul nu #e poate -ntinde niciodată după cunoştinţa lui Dumne1eu, dacă nu #e)a atinge Dumne1eu de el, făc!nd pogorăm!nt, şi nu -l )a ridica #pre Sine. +ăci nu

poate #trăate mintea omenea#că at!ta cale, -nc!t #ă a9ungă la perceperea )reuneiiluminări dumne1eieşti, dacă nu o atrage -n#uşi Dumne1eu c!t e cu putinţă minţiiomeneşti #ă fie atra#ă6. Mi nu o luminea1ă cu ra1ele dumne1eieşti.

'2.+el ce imită pe ucenicii Domnului nu #e #perie de ari#ei #ă facă S!mătadrumul printre #emănături şi #ă #mulgă #piceH ci după #trăduinţele cu faptea9ung!nd la #tarea de nepătimire, culege raţiunile făpturilor, nutrindu #e -n c8ipe)la)io# cu ştiinţa dumne1eia#că de#pre ei#tenţe.

''.După E)ang8elie, cel ce e#te numai credincio#, mută muntele răutăţii lui prinfăptuire, #cutur!nd de la #ine afecţiunea de mai -nainte faţă de lucrurile ce #unt

prin#e -n şu)oiul ne#tatornic al celor ce cad #u #imţuri. +el ce poate -n#ă #ă fie-n)ăţăcel, primind -n m!inile #ale de la +u)!ntul făr!miturile p!inilor cunoştinţei,8răneşte mii, arăt!nd cu fapta -nmulţirea puterii cu)!ntului. Iar cel ce poate #ă fie şi

Apo#tol )indecă toată oala şi toată neputinţa, #coţ!nd draci, adică alung!nd puterea patimilor, )indec!nd olna)i, adică readuc!nd prin năde9de la deprindereae)la)iei pe cei lip#iţi de ea şi tre1ind prin cu)!ntul de#pre 9udecată pe cei moleşiţide lene)ie. +ăci cel ce a dat putere ucenicilor #ă calce pe#te şerpi şi pe#te #corpii,nimiceşte at!t -nceputul c!t şi #f!rşitul păcatului.



'/.Apo#tolul şi -n)ăţăcelul e#te, de#igur, şi credincio#. In)ăţăcelul -n#ă nu e #igur şiApo#tol, dar e#te credincio#. Iar cel ce e numai credincio# nu e nici -n)ăţăcel, niciApo#tol. Dar prin )iaţă şi contemplare, al treilea poate #ă fie mutat pe treapta şi la)rednicia celui deal doilea, iar al doilea -ntra celui dint!i.

'5.+!te #e produc -n timp, potri)it cu legea timpului, c!nd #au de#ă)!rşit #eopre#c la capătul creşterii lor naturale. +!te #e fac -n#ă din )irtute, prin ştiinţa luiDumne1eu, c!nd #au de#ă)!rşit, #e mişcă iarăşi #pre o nouă creştere. +ăci#f!rşiturile lor alcătuie#c -nceputurile altora. Aşa cel ce face #ă -ncete1e -n #ine,

prin )irtuţile cu fapta, ipo#ta#ul celor #tricăcioa#e, a pu# -nceputul altor modelărimai dumne1eieşti.+ăci Dumne1eu niciodată nu -ncetea1ă dea -mpărtăşi din

unătăţile Sale, care nu au nici -nceput. iindcă precum e propriu luminii #ălumine1e, tot aşa e propriu lui Dumne1eu #ă facă ine. De aceea -n ;ege, carede#crie ei#tenţa şi de#ă)!rşirea -n timp a celor #upu#e facerii şi #tricăciunii, #e

cin#teşte S!măta prin inacti)itate. (n E)ang8elie -n#ă, care -nfăţişea1ă introduce6#tadiul celor #pirituale, S!măta e luminată prin #ă)!rşirea de fapte une, c8iar dacă #e tulură cei ce -ncă nu ştiu că S!măta #a făcut pentru om şi nu omul

pentru S!mătă şi că Biul =mului Domn e#te şi al S!meteiB.

'.(n ;ege şi Prooroci #e )oreşte de S!m!ta, de S!mete şi de S!meteleS!metelor, precum #e )oreşte de tăierea -mpre9ur şi de tăierea tăierii -mpre9urH şitot aşa de #eceriş şi de #ecerişul #ecerişului, după cum #a #pu#> B+!nd #eceraţi#ecerişul )o#truB. BS!mătaB e#te #f!rşitul filo#ofiei acti)e, naturale şi teologice.

BS!meteleB #unt #f!rşitul facerii al de)enirii6 şi al raţiunilor ei. Iar BS!meteleS!metelorB intrarea la raţiunile mai du8o)niceşti cu #imţirea şi cu mintea, şigu#tarea fericită a lor. Iar acea#ta #e petrece -n c8ip -ntreit cu fiecare din cele #pu#e,ca #ă cunoa#că cel ce #e -ndeletniceşte cu cunoştinţa gno#ticul6, raţiunile pentrucare "oi#e, murind, #e odi8neşte #aati1ea1ă6 afară de păm!ntul #f!nt,Ii#u# <a)i,trec!nd Iordanul, #ă)!rşeşte tăierea -mpre9ur,iar cei ce moştene#c păm!ntul cel unaduc lui Dumne1eu prino# din pri#o#inţa #ecerişului -ndoit.

'*. Sâmbăta este nepătimirea sufletului raţional, care prin făptuire a lepădat cutotul semnele păcatului.

'3. Sâmbetele !nseamnă slobozenia sufletului raţional, care a lepădat c'iar şi lucrarea după fire a simţurilor, prin contemplaţia naturală !n du'.

'4. Sâmbetele Sâmbetelor !nseamnă odi'na du'o#nicească a sufletului raţional care$şi retra%e mintea c'iar şi de la raţiunile mai dumnezeieşti din lucruri şi şi$olea%ă cu totul numai de Dumnezeu !n extazul iubirii, şi prin teolo%ia mistică



(cunoaşterea tainică a lui Dumnezeu o face cu desâ#ârşire neclintită de la Dumnezeu.

/0.*ăierea !mpre)ur este lepădarea afecţiunii pătimaşe a sufletului pentru cele

ce se nasc şi pier./&.*ăierea !mpre)ur a tăierii !mpre)ur este lepădarea şi tăierea desă#ârşită c'iar şi a pornirilor fireşti ale sufletului spre cele ce se nasc şi pier.

/2. Secerişul sufletului raţional este cule%erea şi cunoaşterea pricepută araţiunilor mai du'o#niceşti, fie ale #irtuţii, fie ale naturii.

/'. Secerişul secerişului este !nţele%erea total inaccesibilă a lui Dumnezeu, ce sei#eşte !n minte !n c'ip necunoscut, după contemplarea tainică a celor

inteli%ibile4 pe aceasta o aduce după cu#iinţă Domnului, cel ce laudă pe Ciditor cu #rednicie din cele #ăzute şi ne#ăzute.

//.Dar mai e#te şi un alt #eceriş mai du8o)nice#c de#pre care #e #pune că e#te al luiDumne1eu -n#uşiH şi o altă tăiere irnpre9ur mai tainicăH şi o altă S!mătă maia#cun#ă, -n care #e odi8neşte Dumne1eu, oprindu#e din lucrurile Sale. +ăci 1iceScripturaH BSecerişul e#te mult, iar lucrătorii puţiniB şi Btăierea -mpre9ur a inimii -ndu8B, şi> BA inecu)!ntat Dumne1eu 1iua a şaptea şi a #finţito pe ea, că -n ace#ta#a odi8nit de toate lucrurile Sale, pe care a -nceput Dumne1eu #ă le facă.

/5. Secerişul lui Dumnezeu este sălăşluirea şi aşezarea totală !ntru &l a celor #rednici, lucru ce #a a#ea loc la sfârşitul #eacurilor.

/.*ăierea !mpre)ur a inimii !n du' este !nlăturarea totală a lucrărilor naturaleale simţirii şi minţii, !ndreptate spre cele sensibile şi inteli%ibile, preface !n!ntre%ime sufletul şi trupul !n ceea ce este mai dumnezeiesc.

/*.=di8na de S!mătă a lui Dumne1eu #aati#mul lui Dumne1eu6 e#te re)enireadeplină a tuturor celor făcute la El, c!nd lucrarea ;ui atotdumne1eia#că, ce #e

#ă)!rşeşte -n c8ip negrăit, #e )a odi8ni de lucrarea naturală din ele. +ăci Dumne1eu#e )a odi8ni de lucrarea naturală din fiecare făptură, prin care #e mişcă -n c8ipnatural fiecare, atunci c!nd fiecare, primind după mă#ura #a lucrareadumne1eia#că, )a fi a9un# la graniţa lucrării #ale natural -ndreptată #pre Dumne1eu.

/3.+ei ce #e #trăduie#c treuie #ă cercete1e care #unt lucrurile de care #e cu)ine #ăg!ndim că Dumne1eu a pu# un -nceput facerii lorH şi care #unt acelea cărora nu lea



pu# nici un -nceputN +ăci dacă BDumne1eu #e odi8neşte de toate lucrurile pe care a-nceput #ă le facăB, )ădit e#te că nu #e odi8neşte de acelea pe care na -nceput> #ă lefacă. ;ucruri ale lui Dumne1eu, care au -nceput #ă ei#te -n timp, #unt toate aceleacare ei#tă prin participare. Aşa #unt de pildă diferitele e#enţe ale lucrurilor. +ăciele au neei#tenţa mai ătr!nă dec!t ei#tenţa lor. A fo#t o dată c!nd lucr ă rile careei#tă prin participare nu erau. Iar lucruri ale lui Dumne1eu, care nau -nceput #ăei#te -n timp, #unt cele participate, la care participă prin 8ar cele care #e-mpărtăşe#c. Aşa e#te de pildă unătatea şi tot ce #e cuprinde -n raţiunea unătăţii.Mi, #implu )orind, toată )iaţa, nemurirea, #implitatea, ne#c8imailitatea şiinfinitatea, şi c!te #unt cugetate ca ei#t!nd fiinţal -n prea9ma lui Dumne1eu.Ace#tea #unt şi lucruri ale lui Dumne1eu, dar şi ne-ncepute temporal. +ăci na fo#tneei#tenţa mai )ec8e ca )irtutea, nici ca altce)a din cele #pu#e, deşi cele care

participă la ele, -n ele -n#ele, au -nceput #ă ei#te -n timp. +ăci fără de -nceput e#tetoată )irtutea, nea)!nd timpul mai ătr!n dec!t ea, ca una ce are pe Dumne1eu din

)eci ca #ingurul Părinte nă#cător al ei#tenţei ei.

/4.Dumne1eu e#te de infinite ori infinit dea#upra tuturor lucrurilor a celor ce#unt6, at!t a celor care partidpă, c!t şi a celor participate. +ăci tot ce are ei#tenţaca predicat e#te lucru al lui Dumne1eu, c8iar dacă unul a -nceput #ă ei#te temporal

prin facere, iar altul e #ădit după 8ar -n cele ce #au făcut, ca o oarecare putere-nnă#cută, )e#tind limpede pe Dumne1eu, care ei#tă -n toate.

50.*oate cele nemuritoare şi !nsăşi nemurirea, toate cele ce #ieţuiesc şi !nsăşi

#iaţa, toate cele sfinte şi !nsăşi sfinţenia, toate cele #irtuoase şi !nsăşi #irtutea,toate cele bune şi !nsăşi bunătatea, toate cele ce există şi !nsăşi existenţa, e #ădit că sunt lucrurile (ep%a lui Dumnezeu. Dar unele au !nceput să existe !n timp,căci a fost dată când nu erau, iar altele n$au !nceput să existe !n timp, căci n$a

fost #reodată când nu era #irtute sau bunătate, sfinţenie şi nemurire. 5i cele careau !nceput !n timp, sunt şi se numesc ceea ce sunt şi se numesc, prin participarela cele ce n$au !nceput !n timp. ăci Dumnezeu este Ciditorul a toată #iaţa,nemurirea, sfinţenia şi #irtutea. 1ar &l este deasupra fiinţei tuturor celor ce sunt cu%etate şi numite.

5&.Oiua a şa#ea, după Scriptură, arată -mplinirea celor ce #unt #u fireH a şaptea pune capăt circum#crie6 mişcării temporaleH iar a opta -nc8ipuieşte felul #tării celeimai pre#u# de fire şi de )reme.

52.+el ce trăieşte 1iua a şa#ea numai -n #piritul ;egii, fugind de tirania patimilor care tulură #ufletul -n mod acti), trece prin mare fără frică -n pu#tiu, unde



54.+el ce a i#pră)it @pregătirea faptelor dreptăţii a trecut la odi8na contemplaţieicuno#cătoare, ca adun!nd prin ea -n c8ip demn de Dumne1eu raţiunile lucrurilor, #ă#e odi8nea#că apoi cu mintea de mişcarea -n 9urul ei.

0.+el ce #a făcut părtaş de odi8na 1ilei a şaptea a lui Dumne1eu, luată a#upra Sa pentru noi, #e )a -mpărtăşi şi de lucrarea ;ui -ndumne1eitoare, -ntreprin#ă dea#emenea pentru noi, din 1iua a opta, adică de -n)ierea cea tainică, pără#ind şi el -nmorm!nt giulgiul şi ştergarul de pe cap, pe care )ă1!ndule )reun oarecare Petru şiIoan, cred că a -n)iat Domnul.

&. Mormântul Domnului este sau lumea aceasta, sau inima fiecăruia dintrecredincioşi4 %iul%iurile sunt raţiunile lucrurilor, !mpreună cu modalităţile#irtuţilor8 iar şter%arul cunoştinţa simplă şi nefelurită a celor inteli%ibile,!mpreună cu teolo%ia, câtă ne este cu putinţă. Prin aceasta ni se face cunoscut

mai !ntâi u#ântul, căci fără de acesta !nţele%erea ui cea mai presus deaceasta, ne rămânenecuprinsă.

2.+ei ce -nmorm!ntea1ă cu cin#te pe Domnul -l )or )edea şi -n)iind cu #la)ă. Dar nu poate fi )ă1ut de nimenea din cei care nu #unt din aceştia. +ăci nu mai poate fi

prin# de cur#ele )ră9maşilor, nemaia)!nd )eşmintele de din afară, prin care păreacă )rea #ă fie prin# de cei ce umlau #ăl prindă, şi primea #ă pătimea#că pentrum!ntuirea tuturor.

'.+el ce -nmorm!ntea1ă cu cin#te pe Domnul e#te cin#tit de cei iuitori deDumne1eu, căci ;a #căpat pe El după cu)iinţă de ocara mulţimii, nelă#!nd camoti) de 8ulire celor necredincioşi pironirea ;ui pe lemn. Iar cei ce pecetluie#cmorm!ntul şi r!nduie#c o#taşi #unt )rednici de urăH aceştia şi c!nd -n)ia1ă+u)!ntul, -l defăimea1ă că a fo#t furat, cumpăr!nd cu argint pe o#taşi pentru a;

at9ocori pe "!ntuitorul cel -n)iat, precum au cumpărat pe mincino#ul ucenicadică c8ipul -nşelător al )irtuţii6, pentru a li; )inde. +el ce #e -ndeletniceşte cucunoaşterea gno#ticul6, cunoaşte -nţele#ul celor #pu#e. El ştie cum şi de c!te ori #eră#tigneşte Domnul, #e -nmorm!ntea1ă şi -n)ie, omor!nd g!ndurile pătimaşe, adu#e

de draci -n inimă, g!nduri care şiau -mpărţit -ntre ele -n )remea i#pitelor, ca penişte 8aine, c8ipurile unei purtări morale, şi ridic!ndu#e ea dea#upra unor peceţi,

pe#te #emnele păcatelor de mainainte, -ntipărite -n #uflet.

/.Tot iuitorul de argint, făţărind )irtutea prin e)la)ie, c!nd află materia pe caredoreşte #ă şio agoni#ea#că, -nlătură -nfăţişarea prin care era #ocotit mai -nainteucenic al Domnului.



5.+!nd )e1i pe unii -ng!mfaţi că nu radă #ă fie lăudaţi aceia care #unt mai uni,ci caută #ă -năuşe ade)ărul care #e grăieşte, -mpiedic!ndul prin tot felul de-ncercări şi cle)etiri necu)iincioa#e, -nţelege că Domnul e ră#tignit şi -nmorm!ntatdin nou de aceştia şi pă1it de o#taşi şi de peceţi. Dar +u)!ntul, ră#turn!ndui la

păm!nt, -n)ie iarăşi, arăt!ndu#e cu at!t mai lumino# cu c!t e#te mai comătut,-ntărindu#e -n nepătimire prin pătimiri. +ăci e#te mai tare ca toţi, ca +el ce e#te şi#e numeşte Ade)ărul.

.Taina -ntrupării +u)!ntului cuprinde -n #ine -nţele#ul tuturor g8iciturilor şitipurilor din Scriptură şi ştiinţa tuturor făpturilor )ă1ute şi cugetate. +ăci cel ce acuno#cut taina crucii şi a morm!ntului a -nţele# raţiunile celor mainainte #pu#eH iar cel ce a cuno#cut -nţele#ul tainic al -n)ierii a cuno#cut #copul #pre care Dumne1eua -ntemeiat toate de mainainte.

*.Toate cele )ă1ute fenomenele6 #e cer după cruce, adică după deprinderea dea#tă)ili afecţiunea faţă de ele a celor ce #unt duşi prin #imţuri #pre ele. Iar celeinteligiile noumenele6 toate au treuinţă de morm!nt, adică de nemişcarea totalăa celor ce #unt purtaţi #pre ele de minte. +ăci -mpreună cu afecţiunea şi cumişcarea acea#ta fiind -nlăturată şi lucrarea şi mişcarea naturală -ndreptată #precele create, ră#are +u)!ntul #ingur, ei#t!nd de #ine, ca ridicat din morţi,circum#criind toate cele ce au pro)enit din El. Acum nimeni nu mai e legat de El

prin relaţie naturală, căci după 8ar, dar nu după fire #e efectuea1ă m!ntuirea celor ce #e m!ntuie#c.

3.Mi )eacurile şi timpurile şi locurile #unt din cele ce ei#tă pentru ce)a #untrelati)e6H căci fără de ace#tea nu e#te nimic din cele ce #unt g!ndite -mpreună cuele. Dumne1eu, -n#ă, nu e#te din cele ce ei#tă pentru ce)aH +ăci nu are nimic, care#ă fie -mpreună g!ndit cu El. Dacă, prin urmare, -n#uşi Dumne1eu e#te moştenireacelor )rednici, cel ce #e )a -n)rednici la ace#t 8ar )a fi mai pre#u# de toate)eacurile, timpurile şi locurile, a)!nd ca loc pe -n#uşi Dmnne1eu, după cum #a#cri#> +ii mie Dumnezeu ocrotitor şi loc !ntărit, ca să mă mântuieşti pe mine-(Ps. IJ, <.

4.Rinta nu are nimic a#emănător mi9locului, căci atunci nar fi ţintă. Iar mi9loc#unt toate cele de după -nceput, care #unt departe de ţintă. Dacă prin urmare toate)eacurile, timpurile şi locurile, cu cele -mpreună cugetate cu ele, #unt dupăDumne1eu, care e#te -nceputul fără de -nceput, şi #unt departe de El, ca ţintăne#f!rşită, nu #e deo#ee#c -ntru nimic de mi9loc. Iar dacă ţinta celor ce #em!ntuie#c e#te Dumne1eu, c!nd aceştia a9ung la ţinta cea mai de pe urmă, nu maitreuie cugetat nimic din cele ale mi9locului ca afl!ndu#e -n ei.



*0.(ntreaga lume, 8otărnicită definită, determinată6 prin raţiunile ei, e#te şi #enumeşte loc şi )eac al celor ce #e află -n ea. A)!nd ca moduri ale -nţelegeriinaturale pe cele concre#cute cu ea, ace#tea pot 8ără1i celor ce o locuie#c ocunoaştere parţială a -nţelepciunii lui Dumne1eu, ră#p!ndită -n toate. P!nă ceoamenii #e folo#e#c de ace#te moduri ale -nţelegerii, nu #e pot afla -n afară demi9loc şi de cunoaşterea din parte. Dar c!nd )a -nceta ceea ce e din parte, prinarătarea a ceea ce e de#ă)!rşit, şi )or trece toate oglin1ile şi g8iciturile, )enindAde)ărul faţă către faţă, atunci cel ce #e m!ntuieşte, de#ă)!rşindu#e dupăDumne1eu, )a fi mai pre#u# de toate lumile, de toate )eacurile şi de toate locurile,

prin care era condu# mainainte, ca prunc.

*&.Pilat e#te tipul legii firiiH iar gloata 9ido)ilor e#te tipul legii #cri#e. +el ce nu #aridicat deci prin credinţă pe#te ace#tea două nu poate primi Ade)ărul mai pre#u# de

fire şi de raţiune, ci ră#tigneşte #ingur pe +u)!ntul, fie #ocotind E)ang8elia#minteală, ca iudeul, fie neunie, ca elinul.

*2.+!nd )e1i pe Irod şi pe Pilat -mprietenindu#e pentru omor!rea lui Ii#u#,g!ndeştete la -nt!lnirea -ntrun g!nd a dracului de#fr!nării şi al #la)ei deşarte

pentru a omor- raţiunea )irtuţii şi a cunoştinţei. +ăci dracul iuirii de #la)ă deşartă,făţănicindu#e că iueşte cunoştinţa du8o)nicea#că, o trimite dracului de#fr!nării.Iar cel al de#fr!nării, făţărnicind curăţenia prin renunţare, o trimite dracului #la)eideşarte. De aceea> @-mrăc!nd, 1ice, Irod, 8aină #trălucită, a trimi# pe Ii#u# -napoi

lui Pilat.*'. >ine este a nu !n%ădui minţii să zăbo#ească !n cele trupeşti şi !n patimi. ăci +nu cule%, nici din ciulini smoc'ine-, adică din patimi #irtuţi, +nici din scaieţi stru%uri-, adică din trup cunoştinţa care dă bucuria.

*/.A#cetul -ncercat prin rădarea neca1urilor, curăţit prin di#ciplinarea şi #trunireatrupului şi de#ă)!rşit prin -ndeletnicirea cu )ederile contemplaţiile6 -nalte, #e-n)redniceşte de m!ng!ierea dumne1eia#că. +ăci @%enita Domnul, 1ice "oi#e, dinSinai, adică din -ncercări, @şi #a arătat nouă din Seir, adică din o#teneli trupeştiH

@şi #a grăit din muntele aran, -mpreună cu 1eci de mii de #finţi, adică dinmuntele credinţei, cu 1eci de mii de #finte cunoştinţe.

*5.Irod are -nţele#ul cugetului trupe#cH Pilat al percepţiei prin #imţuriH +e#arul alcelor ce cad #u #imţuriH iar iudeii au -nţele#ul g!ndurilor #ufleteşti. Sufletul,alipindu#e din neştiinţă de cele ce cad #u #imţuri, predă +u)!ntul Caţiunea6,



#imţurilor #pre moarte, -ntărind -mpotri)a lui, prin proprie mărturi#ire, -mpărăţiacelor #tricăcioa#e. +ăci 1ic iudeii> @<u a)em -mpărat dec!t pe +e1arul.

*.Irod ţine locul lucrării patimilor. Pilat pe al deprinderii amăgită de eleH +e1arul pe al -ntunecatului #tăp!nitor al lumiiH iudeii pe al #ufletului. +!nd deci #ufletul,#upun!ndu#e patimilor, predă )irtutea deprinderii păcătoa#e, re#pinge -mpărăţia luiDumne1eu şi trece #u #tăp!nirea aducătoare de #tricăciune a dia)olului.

**. 7u a)un%e sufletului pentru dobândirea bucuriei du'o#niceşti să$şi supună patimile, dacă nu dobândeşte #irtuţile prin !mplinirea poruncilor. +7u #ăbucuraţi că #i se supun dracii-, adică lucrările patimilor, +ci că numele #oastreau fost scrise !n cer-, fiind trecute la locul nepătimirii de 'arul !nfierii, dobândit

prin porunci.

*3.el ce a a)uns la treapta cunoaşterii are neapărată trebuinţă de bo%ăţia#irtuţilor cu fapta. +el ce are, zice, pun%ă-, adică cunoştinţă du'o#nicească,+să$şi ia, de asemenea şi traista-, adică bo%ăţia #irtuţilor cu fapta, care nutreştedin belşu% sufletul. +1ar cel ce nu are (pun%ă şi traistă, adică cunoştinţă şi #irtute să$şi #ândă 'aina şi să$şi cumpere sabie-. Să$şi predea adică cu râ#nătrupul său ostenelilor #irtuţilor şi să !ntreprindă, cu !nţelepciune, războiul cu

patimile şi cu dracii, pentru pacea lui Dumnezeu, spre a dobândi deprindereade$a deosebi cu cu#ântul lui Dumnezeu ceea ce este rău de ceea ce este bun.

*4. Domnul se arată !n lume când are treizeci de ani, !n#ăţând !n c'ip ascuns pecei ce stră#ăd prin acest număr tainele pri#itoare la &l. ăci numărul treizeci,!nţeles tainic !nfăţişează pe Domnul ca ăcător şi Proniator al timpului, al firii şi al celor inteli%ibile de deasupra firii #ăzute.– =l timpului, prin numărul şapte4 căci timpul este !nşeptit.– =l firii, prin cinci4 căci firea este !ncincită, !mpărţindu$se pentru simţuri

!n cinci.– =l celor inteli%ibile, prin opt4 căci cele inteli%ibile sunt mai presus de

perioada măsurată a timpului.– 1ar Proniator este prin zece, pentru decada sfântă a poruncilor, care

călăuzeşte pe oameni spre fericire, şi pentru că Domnul şi$a făcut ca!nceput al numelui, !n c'ip tainic, această literă, când s$a făcut om.

=dunând aşadar pe cinci cu şapte, cu opt şi cu zece, a#em treizeci. Deci cel ceştie să urmeze bine Domnului, ca unei ăpetenii, #a cunoaşte pricina pentrucare #a apărea şi el la treizeci de ani, putând #esti &#an%'elia !mpărăţiei. ăci când #a zidi fără %reşeală, ca pe o fire #ăzută, lumea #irtuţilor cu fapta,



nesc'imbând perioada care se deapănă !n suflet, asemenea timpului, prin!ntâmplări contrare, iar prin contemplaţie #a secera cunoştinţa celor inteli%ibile

fără sminteală şi #a putea să sădească proniator aceeaşi deprindere şi !n alţii,atunci şi el, orice #ârstă trupească ar a#ea, #a fi de treizeci de ani !n du',

arătând lucrarea darurilor proprii şi !n alţii.30.+el #lăănogit prin plăcerile trupului, nu e -n #tare nici de lucrarea )irtuţilor şinu #e mişcă uşor nici #pre cunoştinţă. De aceea nu are nici om, adică g!nd -nţelept,ca atunci c!nd #e tulură apa #ăl arunce -n #căldătoare, adică -n )irtutea capailăde cunoştinţă, care )indecă toată oala. +ăci #uferind de moleşeală şi de nepă#are,tot am!nă acea#ta şi a#tfel e luat pe dinainte de altul, carel -mpiedică #ă a9ungă la)indecare. De aceea 1ace trei1eci şi opt de ani -n oală. +ăci cel ce nu pri)eştecreaţiunea )ă1ută #pre #la)a lui Dumne1eu, ca #ăşi urce g!ndul cu e)la)ie #pre ceainteligiilă, răm!ne cu ade)ărat olna) at!ţia ani c!ţi #au amintit mai #u#. iindcă

numărul trei1eci, -nţele# natural, -n#emnea1ă firea #en#iilă, precum pri)it practic,-n#emnea1ă )irtutea cu fapta. Iar numărul opt, -nţele# natural, arată firea inteligiilăa celor netrupeşti, precum pri)it gno#tic, arată teologia atot-nţeleaptă. +el ce nu emişcat de ace#tea #pre Dumne1eu, răm!ne olog p!nă c!nd, )enind +u)!ntul, -l-n)aţă pe #curt c8ipul )indecării 1ic!nd> @Scoalăte, iaţi patul tău şi umlă, adică-i porunceşte #ăşi ridice mintea din iuirea de plăcere ce o leagă şi #ăşi ia trupul

pe umerii )irtuţilor şi #ă plece la ca#a #a, adică la cer. +ăci e mai ine ca ceea cee#te inferior #ă fie luat pe umerii faptei de ceea ce e#te #uperior, #pre a fi du# #pre)irtute, dec!t ca ceea ce e#te #uperior #ă fie purtat de moleşeala celui inferior #pre

iuirea de plăceri.3&.P!nă nu am ieşit, -n c8ip curat, cu -nţelegerea din fiinţa noa#tră şi a tuturor celor ce #unt după Dumne1eu, -ncă nam do!ndit deprinderea #tăruinţei neclintite -n)irtute. Dar c!nd )om do!ndi acea#tă )rednicie prin iuire, )om cunoaşte putereafăgăduinţei dumne1eieşti. +ăci treuie #ă credem că cei )rednici #tăruie#c #ărăm!nă neclintiţi acolo unde mintea şia -nrădăcinat de mai -nainte prin iuire

puterea #a. Deci cel ce na ieşit din #ine şi din toate c!te pot fi g!ndite -n orice fel şinu #a #tatornicit -n tăcere mai pre#u# de -nţelegere cugetare6 nu poate fi cu totul#lood de #c8imare.

32.=rice act de cugetare cuprinde mai multe lucrări, #au cel puţin două. +ăci e#te orelaţie care mi9loceşte -ntre două capete, leg!ndule -ntreolaltă> pe cel ce cugetă şiceea ce e cugetat. ;a r!ndul lor nici una din ace#tea nu e #implă. +ăci cel cecugetă e#te un #uport care po#edă puterea de a cugeta. Iar ceea ce e cugetat e#te un#uport #au -ntrun #uport, adică o #u#tanţă cu po#iilitatea de a fi cugetată. +ăci nuei#tă ce)a din cele create, care #ă fie prin #ine #au #u#tanţă, #au cugetare #implă,



ca #ă fie a#tfel o unitate ne-mpărţită. Dar Dumne1eu, dacă -i #punem fiinţă#u#tanţă6, nu are unită cu #ine -n c8ip natural po#iilitatea de a fi cugetat, ca #ăfie compu#H iar dacă -i 1icem cugetare, nu are -n c8ip natural ca #uport o fiinţă#u#tanţă6 capailă de cugetare. +i Dumne1eu e#te după fiinţa -n#ăşi cugetare şi-ntreg, cugetare şi numai cugetareH şi după cugetarea -n#ăşi e#te fiinţă şi -ntreg,fiinţă şi numai fiinţă şi -ntreg e#te mai pre#u# de fiinţă, şi -ntreg mai pre#u# decugetare, deoarece e#te unitate ne-mpărţită, fără părţi şi #implă. Prin urmare cel cemai cugetă -n )reun fel oarecare -ncă na ieşit din dualitate. Iar cel ce a pără#itcugetarea cu totul a a9un# -ntruc!t)a -n unitate, lepăd!nd, prin depăşire #upremă,

puterea de a cugeta de a -nţelege6.

3'.(ntre cele multe domneşte di)er#itate, nea#emănare şi deo#eire. Dar -nDumne1eu, care e#te cu ade)ărat unul şi #ingur, e#te numai identitate şi #implitate.Deci nu e#te lucru cuminte #ă ne apropiem de contemplarea lui Dumne1eu, -nainte

de a ieşi din cele multe. = arată acea#ta "oi#e, care -nfige -nt!i cortul cugetării -nafară de taără şi aia după aceea intră -n con)orire cu Dumne1eu. +ăci e#te

prime9dio# a -ncerca #ă eprimi pe cel negrăit prin cu)!ntul ro#tit. Pentru că oricecu)!nt ro#tit e#te o dualitate #au şi mai mult. Iar a contempla pe +el ce e#te, fărăgrai, numai cu #ufletul, e tot ce e mai un. +ăci Acela e#te o unitate ne-mpărţită şinu o multiplititate. Ar8iereul, căruia i #a r!nduit #ă intre aia o dată pe an -n Sf!ntaSfintelor, -năuntrul catapete#mei, arată şi el că numai acela treuie #ă #e apropie, cumintea de1răcată şi golită, de -nc8ipuirile referitoare la Dumne1eu, care a trecut

prin curte şi prin Sf!nta şi a a9un# la Sf!nta Sfintelor, adică acela care a lă#at -n

urmă toată firea celor #en#iile şi inteligiile şi #a făcut curat de tot ce e#te propriulucrurilor care #e na#c şi pier.

3/."arele "oi#e, -nfig!nd afară de taără cortul #ău, adică fi!nd afară de cele)ă1ute )oinţa şi cugetarea #a, -ncepe #ă #e -nc8ine lui Dumne1eu. Apoi intr!nd -n-ntuneric, adică -n locul lip#it de formă şi de materie al cunoştinţei,răm!ne acoloiniţiindu#e -n #fintele r!nduieli.

35.(ntunericul e#te #tarea fără formă, fără materie şi fără trup, care are cunoştinţamodelelor lucrurilor. +el ce a9unge -nlăuntrul ei, ca un alt "oi#e, contemplă cu

firea muritoare cele ne)ă1ute. Prin acea#ta, 1ugră)ind -n #ine frumu#eţeadumne1eieştilor )irtuţi ca pe un de#en uşor de imitat, -n care #e ră#fr!ngefrumu#eţea originară, cooară, -nfăţiş!ndu#e pe #ine celor ce )or #ăi imite )irtuteaşi arăt!nd prin acea#ta drago#tea de oameni şi elşugul 8arului de care #a-mpărtăşit.



3.+ei ce #e ocupă fără pată cu filo#ofia cea după Dumne1eu află cel mai marec!ştig din ştiinţa ei> #ă nuşi mai #c8ime aplecarea )oii deodată cu lucrurile, ci cutărie #tatornică #ă şio potri)ea#că fără şo)ăire după raţiunile )irtuţii.

3*.+ei ce neam ote1at prin Du8 -n cea dint!i ne#tricăciune a lui 7ri#to# după trupaşteptăm -n du8 ne#tricăciunea cea de pe urmă a ;ui, pă1ind prin #tăruinţa -n fapte

une şi prin mortificarea de ună)oie, pe cea dint!i nepătată. Dintre cei ce o au peacea#ta, nici unul nu #e teme de pierderea unurilor pe care le are.

33.%oind Dumne1eu #ă trimită celor de pe păm!nt 8arul )irtuţii dumne1eieşti dincer, pentru mila Sa cea către noi, a pregătit #imolic cortul #f!nt şi toate cele din el,care e#te ră#fr!ngere, un c8ip şi o imitare a -nţelepciunii.

34. 2arul 7oului *estament era ascuns tainic !n litera @ec'iulul. De aceea zice

=postolul că +le%ea este du'o#nicească-. Prin urmare e%ea după literă se!n#ec'eşte, !mbâtrâneşte şi !ncetează8 dar după du' e totdeauna tânără şi lucrătoare. ăci 'arul niciodată nu se !n#ec'eşte.

40. e%ea este umbra &#an%'eliei4 iar &#an%'elia este icoana bunurilor #iitoare.ea dintâi opreşte să#ârşirea celor rele4 cea de a doua porunceşte faptele celebune.

4&. Întrea%a Sfânta Scriptură zicem că se !mparte H!n trup şi !n du', fiind ca un

om du'o#nicesc. el ce zice, aşadar, că cu#ântul Scripturii este trup, iar !nţelesul ei du' sau suflet, nu păcăluieşte faţă de ade#ăr. Dar !nţelept este cuade#ărat cel ce lasă la o parte ceea ce e stricăcios şi se alipeşte !ntre% de ceea cee nestricăcios.

42. e%ea este trupul omului du'o#nicesc, care este Sfânta Scriptură4 Proorocii sunt simţirea (percepţia simţuală4 &#an%'elia, sufletul mintal care lucrează

prin trupul le%ii şi prin simţirea Proorocilor şi prin aceste lucrări !şi arată puterea ei.

4'. e%ea era umbra, iar Proorocii icoana bunurilor dumnezeieşti şi du'o#niceşti din &#an%'elie. &#an%'elia !nsă ne$a arătat prin litere !nsuşi ade#ărul #enit la noi, preumbrit prin e%ea şi pre!nc'ipuit prin Prooroci.

4/.+el ce -mplineşte legea prin )iaţă şi purtare pune capăt numai urmărilor păcatului, 9ertfind lui Dumne1eu lucrarea patimilor neraţionale, şi #e mulţumeştecu at!ta pentru m!ntuire, din pricina prunciei lui du8o)niceşti.



45.+el călău1it de cu)!ntul prooroce#c, pe l!ngă lepădarea lucrării patimilor,#coate de la #ine şi -n)oirile cu ele, aflătoare -n #uflet, ca nu cum)a, reţin!ndu#e cuceea ce e inferior, adică cu trupul, de la păcat, #ă uite #ă #e reţină şi cu ceea ce e#uperior, adică cu #ufletul şi #ăl #!)!rşea#că din elşug.

4.el ce !mbrăţişează din inimă #iaţa e#an%'elică a tăiat de la sine şi !nceputul şi sfârşitul păcatului şi culti#ă toată #irtutea cu fapta şi cu cu#ântul şi curaţiunea. =cesta aduce )ertfe de laudă şi de mărturisire, scăpat de toatăsupărarea lucrării patimilor şi slobod de lupta minţii !mpotri#a lor. &l nu mai are decât plăcerea nesăturată a năde)dii bunurilor #iitoare, care$i nutreştesufletul.

4*. +elor ce #e -ndeletnice#c cu mai multă #!rguinţă cu dumne1eieştile Scripturi,

+u)!ntul Domnului le apare -n două forme> -ntruna comună şi mai #implă, care e)ă1ută de cei mulţi, potri)it cu ceea ce #a #cri#> @;am )ă1ut pe El şi na)ea nicic8ip nici frumu#eţe,iar -n alta mai a#cun#ă şi numai de puţini cuno#cută, de cei ceau de)enit ca #finţii Apo#toli Petru, Iaco şi Ioan, -naintea cărora Domnul #a#c8imat la faţă, -mrăc!ndu#e -n #la)a care a iruit #imţurile. După acea#ta e#te@mai frumo# la -nfăţişare ca fiii oamenilor. Dintre ace#te două forme, cea dint!i #e

potri)eşte celor -ncepătoriH a doua e pe mă#ura celor de#ă)!rşiţi -n cunoştinţă, at!tac!t e#te cu putinţă oamenilor. +ea dint!i e#te icoana primei )eniri a Domnului, lacare #e referă litera E)ang8eliei şi care curăţeşte prin pătimiri pe cei de pe treapta

făpturiiH a doua e#te pre-nc8ipuirea celei de a doua )eniri -ntru #la)ă, la care #ereferă du8ul E)ang8eliei şi care preface prin -nţelepciune pe cei de pe treaptacunoaşterii, ridic!ndui la #tarea de -ndumne1eire. Aceştia, -n temeiul #c8imării lafaţă a +u)!ntului -n ei, oglinde#c cu faţa de#coperită #la)a Domnului.

43.+el ce re1i#tă neclintit -n lupte şi neca1uri pentru )irtute are -n #ine lucrătoarecea dint!i )enire a +u)!ntului, carel curăţeşte de toată pata. Iar cel ce şia mutatmintea prin contemplaţie -n #tarea -ngerilor are -n el puterea celei de a doua )eniri,care lucrea1ă -n el nepătimirea, ca #ă nu poată fi iruit.

44.Simţirea -nto)ărăşeşte pe cel ce #e află pe treapta făpuirii şi care do!ndeşte)irtuţile prin o#tenealăH iar lip#a de #imţire pe cel ce #e află pe treapta cunoaşterii,care şia retra# mintea de la trup şi de la lume, -ndrept!nduşio #pre Dumne1eu.+el dint!i, lupt!ndu#e prin făptuire #ăşi de#facă #ufletul de legăturile afecţiuniinaturale faţă de trup, -şi #imte di#po1iţia )oii continuu atin#ă de dureri. Dar cel ce a#mul# piroanele ace#tei afecţiuni, prin contemplaţie nu mai e#te reţinut de nimic,



făc!ndu#e curat de tot cel făcea #ă pătimea#că şi #ă fie #tăp!nit de către cei ce)oiau #ăl iruia#că.

&00. Mana dată lui 1srael !n pustie este u#ântul lui Dumnezeu, care 'ărăzeşte

toată plăcerea du'o#nicească celor ce$l mănâncă şi se potri#eşte cu orice %ust,după deosebirea poftelor celor ce$ mânâncă. ăci are calitatea oricărei mâncări du'o#niceşti. De aceea celor ce s$au născut de sus, din sămânţănestricăcioasă prin Du', li se face lapte du'o#nicesc ne!nşelător4 celor slăbiţi le%umă care reface puterea suferindă a sufletului4 celor care prin deprindere şi$au exercitat simţurile sufletului !n deosebirea binelui de rău se dă pe Sine camâncare #ârtoasă. Dar u#ântul lui Dumnezeu are şi alte puteri nemăr%inite, pecare nu le poate !ncăpea nimeni !n #eacul de aici. ând !nsă moare cine#a şi$se

face #rednic să fie aşezat peste multe sau peste toate, #a primi şi acele puteri aleu#ântului, toate sau unele din ele, fiindcă a fost aici credincios peste puţine.

ăci orice culme a darurilor dumnezeieşti date nouă aici, este de tot mică şi smerită !n asemănare cu cele #iitoare.A aceluiaşi

& doua sută a capetelor gnostice

&.nul e#te Dumne1eu, pentru că una e#te dumne1eirea> nitate fără de -nceput,#implă, mai pre#u# de fiinţă, fără părţi şi ne-mpărţită. na şi aceeaşi e#te unitate şiTreimeH aceeaşi -ntreagă unitate, şi aceeaşi -ntreagă TreimeH aceeaşi -ntreagă

unitate după fiinţă, şi aceeaşi -ntreagă Treime după ipo#ta#e. +ăci dumne1eirea eTată, iu şi Du8 Sf!nt, şi dumne1eirea e#te -n Tatăl, iul şi Du8ul Sf!nt. Aceeaşi e-ntreagă -n -ntreg TatălH şi Tatăl e -ntreg -n aceeaşi -ntreagă. Mi aceeaşi e -ntreagă -n-ntreg iulH şi iul e -ntreg -n aceeaşi -ntreagă. Mi aceeaşi e -ntreagă -n -ntreg Du8ulSf!ntH şi Du8ul Sf!nt e -ntreg -n aceeaşi -ntreagă. Intreagă e Tată şi -n Tatăl -ntregHşi -ntreg Tatăl e -n ea -ntreagă, şi -ntreg Tatăl e ea -ntreagă. Mi aceeaşi -ntreagă e-ntreg iulH şi aceeaşi -ntreagă -n -ntreg iulH şi -ntreg iul e#te ea -ntreagă şi -n ea-ntreagă. Mi aceeaşi -ntreagă e#te -ntreg Du8ul Sf!nt şi -n -ntreg Du8ulH şi -ntregDu8ul Sf!nt e#te ea -ntreagă, şi -ntreg Du8ul Sf!nt e#te -n aceeaşi -ntreagă. +ăci nue#te dumne1eirea numai -n parte -n Tatăl, #au Tatăl numai -n parte Dumne1euH nici

nu e#te dumne1eirea numai -n parte -n iul, #au iul numai -n parte Dumne1euH nicinu e#te dumne1eirea numai -n parte -n Du8ul Sf!nt, #au Du8ul Sf!nt numai -n parteDumne1eu. +ăci nu #e -mparte dumne1eirea, nici nu e#te Dumne1eu nede#ă)!rşitTatăl #au iul #au Du8ul Sf!nt. +i -ntreagă e#te aceeaşi, de#ă)!rşită, -n c8ipde#ă)!rşit, -n Tatăl cel de#ă)!rşitH şi -ntreagă aceeaşi, de#ă)!rşită, -n c8ipde#ă)!rşit, -n iul cel de#ă)!rşitH şi -ntreagă aceeaşi, de#ă)!rşită, -n c8ip de#ă)!rşit,-n Du8ul Sf!nt cel de#ă)!rşit. +ăci Tatăl e#te -ntreg -n -ntreg iul şi -n -ntreg Du8ul



Sf!nt -n c8ip de#ă)!rşitH şi -ntreg e#te iul -n -ntreg Tatăl şi -n -ntreg Du8ul Sf!nt,-n c8ip de#ă)!rşitH şi -ntreg e#te Du8ul Sf!nt -n -ntreg Tatăl şi -n -ntreg iul, -n c8ipde#ă)!rşit. De aceea Tatăl, iul şi Du8ul Sf!nt #unt un Dumne1eu. +ăci una şiaceeaşi e#te fiinţa, puterea şi lucrarea Tatălui, a iului şi a Du8ului Sf!nt, nefiind şine-nţeleg!ndu#e nici unul fără celălalt.

2.=rice cugetare e#te o #inte1ă6 a celor ce cugetă şi a celor cugetate. Dar Dumne1eu nu e#te nici dintre cei ce cugetăH nici dintre cele cugetate. El e#tedea#upra ace#tora. +ăci altfel #ar circum#crie, ca #uiect ce cugetă a)!nd lip#ă derelaţia cu ceea ce cugetă, iar ca oiect cugetat că1!nd, datorită relaţiei, -n c8ipfire#c #u )ederea celui ce cugetă. rmea1ă aşadar că pe Dumne1eu nu treuie #ă; #ocotim nici că cugetă, nici că e#te cugetat. El e#te mai pre#u# de a cugeta şi de afi cugetat. +ăci e propriu şi fire#c celor după El #ă cugete şi #ă fie cugetate.

'.=rice cugetare, precum -şi are a1a -ntro fiinţă, fiind o calitate a ei, tot aşa -şi aremişcarea -ndreptată #pre o fiinţă. +ăci nu e cu putinţă #ă -l #ocotim ca ce)a cu totulde#făcut şi #implu. Dumne1eu -n#ă e#te #implu -n am!ndouă c8ipurile, fiind fiinţăcare nu alcătuieşte #uportul a ce)a, şi cugetare care nu are ce)a ca #uport. A#tfel Elnu e#te dintre cele care cugetă şi #unt cugetate, afl!ndu#e adică mai pre#u# defiinţă şi de cugetare.

/.Precum -n centrul de unde porne#c liniile -n direcţie dreaptă, ace#tea #unt )ă1utecu de#ă)!rşire ne-mpărţit, la fel cel ce #e -n)redniceşte #ă a9ungă -n Dumne1eu

cunoaşte toate raţiunile făpturilor preei#tente -n el, printro cunoştinţă #implă şine-mpărţită.

5.+ugetarea model!ndu#e după oiectele cugetate, cugetarea cea una #e pre#c8imă -n multe idei, lu!nd forma fiecăruia dintre oiectele cugetate. +!nd-n#ă trece dincolo de mulţimea lucrurilor #en#iile şi inteligiile, care -i -ntipăre#cforma lor şi de)ine a#tfel, cu totul fără formă, şio ataşea1ă +u)!ntul cel mai

pre#u# de cugetare, de#făc!ndo de lucrurile care o alterau prin formele ideilor. Iar cel ce a pătimit acea#ta @#a odi8nit şi el de lucrurile #ale, precum Dumne1eu deale ;ui.

.+el ce a a9un# la de#ă)!rşirea -ngăduită aici oamenilor rodeşte lui Dumne1eudrago#te, ucurie, pace, -ndelungă rădare, iar pentru )iaţa )iitoare ne#tricăciune,)eşnicie şi cele a#emenea ace#tora. +ele dint!i #e cu)in celui ce #a de#ă)!rşit -ntrufăptuire, iar cele de al doilea celui ce prin cunoştinţa ade)ărată a ieşit din celecreate.



*. Precum rodul neascultării este păcatul, aşa rodul ascultării este #irtutea4 şi precum neascultării !i urmează călcarea poruncilor şi dezbinarea de el ce a poruncit, aşa ascultării !i urmează păzirea poruncilor şi unirea cu el ce a poruncit. Prin urmare, cel ce prin ascultare a păzit o poruncă şi a să#ârşit

dreptatea, a păstrat şi unirea nedezbinată cu el ce a poruncit4 iar cel ce a călcat prin neascultare o poruncă şi a să#ârşit păcatul s$a desfăcut de sine şi dinunirea dra%ostei cu el ce a poruncit.

3.+el ce #e reculege din de1inarea adu#ă de călcarea poruncilor #e de#parte mai-nt!i de patimi, apoi de g!ndurile pătimaşe, apoi de fire şi de raţiunile firii, apoi deidei şi de cunoştinţele adu#e de ele, şi la urmă, #trăăt!nd dincolo de )arietatearaţiunilor Pro)idenţei, a9unge -n c8ip neştiut la -n#ăşi raţiunea "onadei. Aia -nlumina ace#teia -şi contemplă mintea ne#c8imailitatea #a, ceea ce o face #ă #e

ucure cu o ucurie negrăită. +ăci a primit pacea lui Dumne1eu, care co)!rşeşte

toată mintea şi pă1eşte ne-ncetat de orice cădere pe cel ce #a -n)rednicit de ea.

4.rica de g8eenă face pe -ncepători #ă fugă de păcatH dorul de ră#plata unătăţilor dăruieşte celor -naintaţi r!)na )irtuţilor cu lucrulH iar taina drago#tei, ridic!ndmintea dea#upra tuturor celor create, o face oară faţă de toate cele ce #unt dupăDmnne1eu. +ăci Domnul -nţelepţeşte numai pe cei ce au de)enit ori faţă de toatecele de după Dumne1eu, arăt!ndule cele ce #unt mai dumne1eieşti.

&0.u#ântul lui Dumnezeu, asemenea %răuntelui de muştar, pare foarte mic

!nainte de a$l culti#a. Dar după ce a fost culti#at cum trebuie, se arată aşa demare !ncât se odi'nesc !n el raţiunile măreţe ale făpturilor sensibile şi inteli%ibile, ca nişte păsări.ăci raţiunile tuturor !ncap !n &l4 iar &l nu poate fi !ncăput de nici una din făpturi. De aceea a zis Domnul că +cel ce are credinţăcât un %răunte de muştar poate muta muntele- cu u#ântul, adică poate alun%astăpânirea dia#olului de la noi şi să o mute de pe temelia ei.

&&.Brăunte de muştar este Domnul, asemănat prin credinţă !n du', !n inimilecelor ce$ primesc. el ce !l culti#ă cu %ri)ă prin #irtuţi mută muntele cu%etului

pământesc, depărtând de la sine deprinderea ane#oie de clintit care$l stăpâneşte

şi dă odi'nă !n sine, ca unor păsări ale cerului, raţiunilor şi modurilor poruncilor, sau puterilor dumnezeieşti.

&2.Oidind pe Domnul, ca pe o temelie a credinţei, edificiul -nalt al )irtuţilor, #ăaşe1ăm -n el aur, argint, pietre #cumpe, adică cunoştinţă curată şi ne-ntinată de#preDumne1eu teologie6, )iaţă #tră)e1ie şi #trălucită, g!nduri dumne1eieşti şi ideiluminoa#e. Să nu aşe1ăm nici lemne, nici iară, nici tre#tie, adică nici idolatrie #au



alipire la cele #en#iile, nici )iaţă ne#ocotită, nici g!nduri pătimaşe şi lip#ite de-nţelegerea -nţelepciunii, ca nişte #pice goale.

&'.+el ce doreşte cunoştinţă şia aşe1at temeliile #ufletului neclintite l!ngăDomnul, cum 1ice Dumne1eu lui "oi#e> @Iar tu #tai aici cu "ineQ. Dar treuie #ă#e ştie că şi -ntre cei ce #tau l!ngă Domnul ei#tă deo#eiri, dacă nu #e citeşte -n1adar de către iuitorul de -n)ăţătură cu)!ntul> +Sunt unii dintre cei ce stau aici,care nu #or %usta moartea până ce nu #or #edea !mpărăţia lui Dumnezeu #enind !ntru putere-.+ăci nu tuturor celor ce #tau l!ngă El li #e arată Domnul totdeauna-ntru #la)ăH ci celor -ncepători li #e arată -n c8ip de ro, iar celor ce pot #ă;urme1e, urc!ndu#e pe muntele -nalt al Sc8imării Sale la faţă, li #e arată -n-nfăţişarea lui Dumne1eu, -n care a fo#t mainainte dea fi lumea. Deci e#te cu

putinţă ca Domnul #ă nu #e arate -n acelaşi fel tuturor celor ce #tau l!ngă ElH ciunora -ntrun fel, altora altfel, #c8im!nduşi arătarea după mă#ura credinţei din

fiecare.

&/.+!nd +u)!ntul lui Dumne1eu #e face -n noi clar şi lumino# şi faţa lui #trăluceşteca #oarele, atunci şi 8ainele ;ui #e fac ale. Iar ace#tea #unt cu)intele raţiunile6Sfintei Scripturi a E)ang8eliilor, care #e fac #tră)e1ii şi clare nemaia)!nd nimicacoperit. ?a apar l!ngă El şi "oi#e şi Ilie, adică raţiunile -nţele#urile6 maidu8o)niceşti ale ;egii şi ale Proorocilor.

&5.Precum )a )eni iul =mului, cum #a #cri#, cu -ngerii Săi -ntru #la)a Tatălui, aşa

după fiecare -naintare -n )irtute #e #c8imă la faţă pentru cei )rednici +u)!ntuluilui Dumne1eu, )enind cu -ngerii Săi -ntru #la)a Tatălui. Iar raţiunile maidu8o)niceşti din ;ege şi Prooroci, pe care le -nc8ipuie#c "oi#e şi Ilie, arăt!ndu#ecu Domnul la Sc8imarea la faţă a ;ui, #e de1)ăluie proporţional cu #la)a de care#e -mpărtăşe#c aceştia, de#coperind at!ta -nţele# c!t pot cuprinde cei )rednici.

&.el iniţiat !ntrucât#a !n !n#ăţătura despre Monadă (unitate, a cunoscut !norice caz şi raţiunile Pro#idenţei şi ale Audecăţii, care apar !mpreună cu aceea.

De aceea celor ce li se arată li se şi pare că este bine să facă trei colibe, cum a propus Petru, adică să$şi zidească cele trei deprinderi, prin care se dobândeşte

mântuirea8 a #irtuţii, a cunoştinţei şi a cunoştinţei de Dumnezeu (a teolo%iei. Prima are lipsă de bărbăţia şi cumpătarea cu fapta, al căror fericit c'ip a fost 1lie4 a doua de dreptatea contemplaţiei naturale, pe care a arătat$o prin sinemarele Moise4 iar a treia de desă#ârşirea neştirbită a !nţelepciunii, pe care aarătat$o Domnul. 1ar colibe au fost numite acestea pentru faptul că sunt şi altelocaşuri mai bune şi mai strălucite decât ele, care #or primi !n #iitor pe cei #rednici.



&*.+el ce #e află pe treapta făptuirii #e 1ice că petrece ca un #trăin -n trup, ca unulce şia tăiat prin )irtute afecţiunea #ufletului faţă de trup şi a #mul# din #ine-nşelăciunea celor materiale. +el ce #e află pe treapta cunoaşterii #e 1ice călocuieşte ca un #trăin c8iar şi -n )irtute, ca unul ce pri)eşte -ncă ade)ărul -n oglin1işi g8icituri. +ăci -ncă nu i #au arătat c8ipurile de #ine #tătătoare ale unătăţilor, aşacum #unt, ca #ă #e ucure de ele faţă către faţă. iindcă orice #f!nt călătoreştea)!nd -n faţă icoana unătăţilor, carel c8eamă #pre )iitor. El #trigă> @Străin şicălător #unt pe ace#t păm!nt ca toţi părinţii mei.

&3.+el ce #e roagă nu treuie #ă #e oprea#că )reodată din urcuşul #pre -nălţime,care duce la Dumne1eu. +ăci precum ca un urcuş din putere #pre putere treuie-nţelea#ă -naintarea -n lucrarea )irtuţilor şi ca un şi mai mare urcuş din #la)ă -n#la)ă #porirea -n cunoştinţele du8o)niceşti ale contemplaţiei şi trecerea de la litera

Sfintei şi dumne1eieştei Scripturi la du8ul ei, tot aşa treuie #ă facă şi cel ce a a9un#-n locul rugăciunilor> #ăşi ridice mintea de la cele omeneşti şi cugetul #ufletului#pre cele mai dumne1eieştiH ca mintea #ă poată urma +elui ce a #trăătut cerurile,lui Ii#u# iul lui Dumne1eu, +elui ce e#te pretutindenea şi toate le #trăate din gri9ă

pentru noi, ca şi noi, urm!nduI ;ui, #ă #trăatem toate cele de după El şi #ăa9ungem la El. Mi )om i1!ndi -n acea#ta, de; )om -nţelege nu după puţinătatea pecare a arătato coor!ndu Se pentru noi, ci după măreţia nemărginirii Sale fireşti.

&4.?ine e#te #ă ne -ndeletnicim pururea cu Dumne1eu şi #ă; căutăm pe El, precum

ni #a poruncit. +ăci c8iar dacă -n )iaţa de faţă nu putem a9unge, prin acea#tăcăutare, la capătul ad!ncului lui Dumne1eu, poate totuşi, apropiindune puţin deace#t ad!nc, a9ungem #ă contemplăm lucruri tot mai #finte din cele #finte şi tot maidu8o)niceşti din cele du8o)niceşti. Acea#ta o arată prin -nc8ipuire Ar8iereul, careintră de la cele Sfinte, care #unt mai #finte dec!t curtea, la Sfintele Sfintelor, care#unt mai #finte ca Sfintele.

20.=rice cu)!nt al lui Dumne1eu nu e )oră multă, nici )orărie, ci e unul, alcătuitdin diferite )ederi contemplaţii6, fiecare fiind o parte a cu)!ntului. De aceea cel cegrăieşte pentru ade)ăr, c8iar dear putea )ori aşa -nc!t #ă nu la#e nimic afară din

ceea ce )rea #ă #pună, na #pu# dec!t un #ingur cu)!nt al lui Dumne1euN

2&.In 7ri#to#, care e#te Dumne1eu şi +u)!ntul Tatălui, @locuieşte, după fiinţă, toată plinătatea dumne1eirii Iar -n noi locuieşte plinătatea dumne1eirii după 8ar, atuncic!nd adunăm -n noi toată )irtutea şi -nţelepciunea, ne mai lip#indune -n nici unc8ip, după c!t e cu putinţă omului, nimic din imitarea ade)ărată a modelului. +ăci



nu e#te lucru necu)enit ca prin #trădania noa#tră #ă locuia#că şi -n noi plinătateadumne1eirii, alcătuită din diferite )ederi contemplaţii6 du8o)niceşti.

22.Precum cu)!ntul no#tru, pornind după fire din minte, e#te )e#titorul -ngerul6mişcărilor a#cun#e ale minţii, la fel +u)!ntul lui Dumne1eu, care cunoaşte dupăfiinţă pe Tatăl aşa cum cunoaşte +u)!ntul "intea care ;a nă#cut pe care nu;

poate cunoaşte nici una dintre făpturi fără de El, de#coperă pe Tatăl pe care ;acuno#cut, ca +el ce e#te cu)!ntul ;ui după fireH de aceea i #e 1ice @-nger )e#titoral marelui #fat .

2'."arele #fat al lui Dumne1eu şi Tatăl e#te taina cea tăcută şi neştiută a iconomiei pe care, -mplinindo prin -ntrupare iul cel nul <ă#cut a de#coperito, făc!nduSe-nger al marelui #fat dinainte de )eci al lui Dumne1eu şi Tatăl. Tot aşa #e face -nger al marelui #fat dinainte de )eci al lui Dumne1eu şi Tatăl cel ce cunoaşte raţiunea

-nţele#ul6 tainei şi #e -nalţă fără de #f!rşit prin faptă şi raţiune pe#te toate at!t demult, p!nă ce a9unge la +el ce #a coor!t at!t de mult.2/.Dacă +u)!ntul lui Dumne1eu #a coor!t pentru noi din iconomie p!nă la celemai de 9o# părţi ale păm!ntului şi #a -nălţat mai pre#u# de toate cerurile, El caree#te după fire cu totul nemişcat, -nfăptuind cu anticipaţie -n Sine ca om, dupăiconomie, cele ce )or fi, cel ce iueşte cunoştinţa #ă #e g!ndea#că cu ucurietainică ce minunat )a fi #f!rşitul făgăduit celor ce; iue#c pe Domnul.

25. Dacă pentru aceea s$a făcut iu al "mului şi "m, Dumnezeu u#ântul, iul

lui Dumnezeu şi *atăl, ca să facă dumnezei şi fii ai lui Dumnezeu pe oameni, săcredem că #om a)un%e acolo unde este acum !nsuşi 2ristos, capul !ntre%ului trup, care s$a făcut pentru noi !nainte mer%ător la *atăl, prin ceea ce este canoi. ăci !n adunarea dumnezeilor, adică a celor ce se mântuiesc, #a sta

Dumnezeu !n mi)loc, !mpărţind răsplăţile fericirii de acolo, ne mai fiind nici odistanţă !ntre &l şi cei #rednici.

2.el ce !mplineşte !ncă poftele pătimaşe ale trupului locuieşte, ca un!nc'inător şi făcător de idoli, !n pământul c'aldeilor. Dar când a !nceput sădeosebească puţin lucrurile şi să dobândească astfel simţirea modurilor de

purtare la care$l !ndatorează firea, a părăsit pământul c'aldeilor şi a #enit !n 2aranul Mesopotamiei, adică la starea dintre #irtute şi păcat, care !ncă nu s$acurăţit de !nşelăciunea simţirii. ăci aceasta este 2aran. În sfârşit,când se ridicăşi peste această !nţele%ere măsurată a binelui, la care a a)uns prin simţire, se

%răbeşte spre pământul cel bun, adică spre starea cea slobodă de tot păcatul şi neştiinţa, pe care nemincinosul Dumnezeu arată şi fă%ăduieşte că o #a da ca peo cunună a #irtuţii celor ce$ iubesc pe &l.



2*.Dacă +u)!ntul lui Dumne1eu @#a ră#tignit pentru noi din neputinţă şi #aridicat din puterea lui Dumne1eu )ădit e#te că o face şi o pătimeşte acea#ta pentrunoi pururea, ca nul ce #e face tuturor toate, ca pe toţi #ăi m!ntuia#că. Deci inele #pune dumne1eie#cul Apo#tol corintenilor, care #e află -ntru neputinţă, că nu a#ocotit de ine #ă ştie nimic, dec!t pe Ii#u# 7ri#to#, şi pe Ace#ta ră#tignitH iar efe#enilor, care #unt de#ă)!rşiţi că> @Dumne1eu nea ridicat şi nea aşe1at pe noi-mpreună cu d!n#ul -n cele cereşti, -ntru 7ri#to# Ii#u#. El #pune prin ace#tea că+u)!ntul lui Dumne1eu #e face fiecăruia, după mă#ura puterii lui. A#tfel #eră#tigneşte -n cei care -ncep )iaţa de e)la)ie prin fapte, pironind prin frica deDumne1eu lucrările pătimaşe ale lorH şi -n)ie şi #e -nalţă la ceruri -n cei ce aude1răcat -ntreg omul )ec8i, care #e #trică prin poftele amăgitoare, şi au -mrăcat

pe -ntreg cel nou, pe cel ce #e 1ideşte prin du8ul după c8ipul lui Dumne1eu, şi #auapropiat de Părintele 8arului din ei> @mai pre#u# de toată -ncepătoria, #tăp!nia,

puterea şi domnia, şi de tot numele ce #e numeşte, fie -n )eacul ace#ta, fie -n cel)iitor.+ăci toate cele de după Dumne1eu, lucruri, nume şi demnităţi )or fi #u celce )a a9unge prin 8ar -n Dumne1eu.

23.Precum -nainte de )enirea )ă1ută şi -n trup, +u)!ntul lui Dumne1eu )enea#piritual la Patriar8i şi la Prooroci, pre-nc8ipuind tainele )enirii ;ui, tot aşa şi dupăacea#tă #o#ire, )ine nu numai -n cei ce #unt -ncă prunci, nutrindui du8o)niceşte şiduc!ndui #pre )iaţa de#ă)!rşirii cea după Dumne1eu, ci şi -n cei de#ă)!rşiţide#emn!ndule de mainainte, -n c8ip a#cun#, forma )enirii lui )iitoare ca -ntro

icoană.24.Precum cu)intele ;egii şi ale Proorocilor, fiind -naintemergătoarele )enirii ;ui-n trup, călău1eau #ufletele la 7ri#to#, la fel şi +u)!ntul lui Dumne1eu cel -ntrupat,ridicat -ntru #la)ă, #a făcut -n#uşi -naintemergătorul )enirii Sale du8o)niceşti,călău1ind #ufletele prin propriile Sale cu)inte, #pre primirea luminoa#ei Sale )eniridumne1eieşti. Acea#tă )enire o -nfăptuieşte El pururea, pre#c8im!nd prin )irtuţi

pe cei )rednici din trup -n du8, dar o )a -nfăptui şi la #f!rşitul )eacului,de#coperind -n c8ip )ădit cele ce erau mai -nainte a#cun#e tuturor.

'0.+!tă )reme eu #unt nede#ă)!rşit şi ne#upu#, nea#cult!nd de Dumne1eu prinlucrarea poruncilor şi nede#ă)!rşindumă -n cugetare prin cunoştinţă, -mi apare şi7ri#to# ca om nede#ă)!rşit şi ne#upu# din pricina mea. +ăci necre#c!nd -mpreunăcu El după du8, -l micşore1 şi; ciunte#c şi pe El, ca unul ce #unt trup al lui 7ri#to#şi mădular din parte.



'&.@Că#are #oarele şi apune #oarele, 1ice Scriptura. Deci şi +u)!ntul, c!nd e#ocotit #u#, c!nd 9o#, după )rednicia şi după raţiunea şi modul de comportare alcelor ce culti)ă )irtutea şi #e #trăduie#c după cunoştinţa dumne1eia#că. ericit -n#ăcel ce ţine, ca Ii#u# <a)i, neapu# -n #ine Soarele dreptăţii -n cur#ul -ntregii 1ile a)ieţii de acum, ne8otărnicit de #eara păcatului şi a neştiinţei, ca #ă poată 1droi şifugări după lege pe dracii cei )icleni, care #e ridică -mpotri)a lui.

'2.(nălţ!ndu#e -n noi +u)!ntul lui Dumne1eu prin făptuire şi contemplaţie @atragela Sine toate g!ndurile şi raţiunile noa#treH şi #finţeşte -n#ăşi mădularele trupuluişi #imţirile prin )irtute şi cunoştinţă, pun!ndule #u 9ugul ;ui. Deci )ă1ătorulcelor dumne1eieşti #ă urce cu #!rguinţă, urm!nd +u)!ntului, p!nă )a a9unge lalocul unde e#te El. +ăci acolo -i atrage, cum 1ice Eccle#ia#tul @şi #pre locul Săuatrage pe cei ceI urmea1ă ;ui, ca marelui Ar8iereu, carei duce -n Sf!ntaSfintelor, unde -n#uşi a intrat ca om, făc!nduSe -naintemergător pentru noi.

''.+el ce culti)ă -n c8ip e)la)io# filo#ofia şi luptă -mpotri)a puterilor ne)ă1ute #ă#e roage #ă răm!nă -n el puterea naturală de di#cemăm!nt care are o luminămă#urată6 şi 8arul luminător al Du8ului. +ăci cea dint!i călău1eşte trupul #pre)irtute prin fapteH iar cel de al doilea luminea1ă mintea pentru a alege mai pre#u#de toate to)ărăşia -nţelepciunii,prin care @#urpă -ntăriturile păcatului şi orice culmeridicată -mpotri)a cunoaşterii lui Dumne1eu. Acea#ta o arată prin rugăciune Ii#u#

<a)i, care #e roagă @#ă #tea #oarele dea#upra F8ieonului adică #ăi fie pă1ităneapu#ă lumina cunoştinţei lui Dumne1eu pe muntele contemplaţiei mintaleH şi

@luna dea#upra )ăii, adică #ăi răm!nă puterea naturală de di#cernăm!nt -nneputinţa trupului, neaătută de la )irtute.

'/.F8ieon e#te mintea -naltăH iar )alea e#te trupul care #a #merit prin mortificare.Soarele e#te +u)!ntul care luminea1ă mintea, -i 8ără1eşte puterea )ederilor contemplării6 şi o i1ă)eşte de toată neştiinţa. Iar luna e#te legea firii, care-nduplecă trupul #ă #e #upună după lege du8ului, #pre a primi 9ugul poruncilor.+ăci luna e #imolul firii, fiindcă e #c8imăcioa#ă. Dar -n #finţi ea răm!nene#c8imăcioa#ă, pentru deprinderea lor neclintită -n )irtute pentru 8aitulne#c8imăcio# al )irtuţii6.

'5.Domnul nu treuie căutat -n afară de cei ce; cautăH ci -n ei -nşişi treuie #ă;caute cei ce; caută, prin credinţa arătată -n fapte. +ăci #a 1i#> @Aproape de tinee#te +u)!ntul, -n gura ta şi -n inima taH adică +u)!ntul credinţei.Iar +u)!ntulcăutat e#te 7ri#to# -n#uşi.



'.+!nd cugetăm la -nălţimea ne#f!rşită a lui Dumne1eu, #ă nu ne pierdemnăde9dea -n iuirea de oameni a ;ui, ca şi c!nd nar a9unge p!nă la noi din pricina-nălţimiiH iar c!nd ne g!ndim la ad!ncul ne#f!rşit al căderii noa#tre din pricina

păcatului, #ă nu ne pierdem credinţa -n -n)ierea )irtuţii noa#tre omor!te. +ăciam!ndouă #unt cu putinţă la Dumne1eu> şi #ă cooare ca #ă lumine1e minteanoa#tră prin cunoştintă, şi #ă in)ie iarăşi )irtutea -n noi ca #ă ne -nalţe -mpreună cuSine, prin faptele dreptăţii. +Să nu zici, spune Scriptura, !n inima ta8 ine se #asui la cer3 a să coboare adică pe 2ristos, Sau8 ine se #a cobor! !n adânc3 asă ridice adică pe 2ristos din morţi-. După alt -nţele#, @ad!ncul -n#emnea1ă aicitoate cele de după Dumne1eu, -n care +u)!ntul lui Dumne1eu cooară -ntregtuturor, prin Pro)idenţă, ca )iaţa ce #trăate prin toate cele ce #unt moarte. +ăcimoarte #unt toate cele ce )ieţuie#c numai prin -mpărtăşirea de )iaţă. Iar @cerul-n#eamnă aici a#cun#ul natural al lui Dumne1eu, datorită căruia nu poate fi cuprin#de nimic şi de nimeni. Iar dacă cine)a ar mai #pune că @cerul e#te cunoştinţa

de#pre Dumne1eu teologia6, iar @ad!ncul taina iconomiei nu )a greşi după părerea mea. +ăci am!ndouă #unt cu ane)oie de pătrun# pentru cei ce -ncearcă #ă lecercete1e prin demon#traţiiH mai ine 1i#, #unt cu totul de nepătrun#, c!nd #untcercetate fără credinţă.

'*.(n cel ce #e află pe treapta făptuirii, +u)!ntul, -ngroş!ndu#e prin c8ipurilemodalităţile6 )irtuţii, #e face trupH -n cel contemplati) -n#ă, #uţiindu#e princugetările du8o)niceşti, #e face precum era la -nceput, Dumne1eu+u)!ntul.

'3.+el ce -nfăţişea1ă -n)ăţătura morală a +u)!ntului prin pilde şi cu)inte mai-ngroşate, potri)it cu -nţelegerea a#cultătorilor, face +u)!ntul trup. Iar cel ceepune Teologia mi#tică cunoştinţa tainică de#pre Dumne1eu6 prin )ederi -nalteface iarăşi +u)!ntul du8.

'4.+el ce )rea #ă cunoa#că pe Dumne1eu -n mod afirmati) din afirmări face+u)!ntul trup, neput!nd #ă cunoa#că pe Dumne1eu drept cau1ă din altă parte dec!tdin cele )ă1ute şi pipăite. Iar cel ce )rea #ă; cunoa#că -n mod negati) prin negaţiiface +u)!ntul du8, cuno#c!nd cum #e cu)ine pe +el #upranecuno#cut, ca pe +elce era la -nceput Dumne1eu şi era la Dumne1eu, dar nu din ce)a din cele ce pot fi

cuno#cute.

/0.+el ce a -n)ăţat #ă #ape, prin fapte şi contemplaţie, f!nt!nile )irtuţii şi alecunoştinţei din #ine, a#emenea Patriar8ilor, )a afla -nlăuntru pe 7ri#to#, i1)orul%ieţii, din care ne -ndeamnă -nţelepciunea #ă em, 1ic!nd> @?ea apă din )a#eletale şi din i1)orul f!nt!nilor. ăc!nd acea#ta, )om afla -nlăuntrul no#tru comorileei.



/&.+ei ce trăie#c doitoceşte, numai pentru #imţuri, #e prime9duie#c pe ei, făc!nd+u)!ntul trup, ca unii ce au1ea1ă de făpturile lui Dumne1eu #pre a #lu9i patimilor,şi nu pătrund -nţele#ul -nţelepciunii care #e arată -n toate, pentru a cunoaşte şi a#lă)i pe Dumne1eu din făpturile ;ui, şi a -nţelege de unde, ca ce şi #pre ce #cop amfo#t făcuţi şi -n ce direcţie a)em #ă ne lă#ăm călău1iţi de cele )ă1ute. +i uml!nd -n)eacul ace#ta -n -ntuneric, pipăie cu am!ndouă m!inile numai neştiinţa c!nd e)ora de Dumne1eu.

/2.+ei ce #e ţin numai de litera Sfintei Scripturi şi cooară demnitatea #ufletuluiroindo #lu9irii trupeşti a legii -şi fac loruşi, -n c8ip )rednic de ocară, +u)!ntultrup, #ocotind că Dumne1eu #e mulţumeşte cu 9ertfe de animale. +urăţindu#e pedin afară, toată gri9a lor le e#te pentru trup. Dar de frumu#eţea #ufletului nu augri9ă, ci o la#ă #ă fie -ntinată de petele păcatului, deşi pentru #uflet a fo#t adu#ă la

ei#tenţă toată ordinea celor )ă1ute şi pentru el #a dat tot cu)!ntul dumne1eie#c şi;egea./'.Sf!nta E)ang8elie 1ice că Domnul @a fo#t pu# #pre căderea şi ridicareamultora.Prin urmare #ă ăgăm de #eamă de nu cum)a e pu# #pre căderea celor ce

pri)e#c creaţia )ă1ută numai cu #imţurile şi #e ţin numai de litera Sfintei Scripturi,ca unii ce nu pot #trăate #pre du8ul cel nou al 8arului, pentru neunia lorH şi #preridicarea celor ce pri)e#c du8o)niceşte făpturile lui Dumne1eu şi a#cultădu8o)niceşte cu)intele ;ui şi #e -ngri9e#c prin purtările cu)iincioa#e numai dec8ipul dumne1eie#c al #ufletului.

//.u#ântul că Domnul +a fost pus spre căderea şi spre ridicarea multora !n 1srael- , !nţeles numai !n sens bun, !nseamnă că e pus spre căderea patimilor şi %ândurilor rele din fiecare credincios şi spre ridicarea #irtuţilor şi a tot %ândul iubitor de Dumnezeu.

/5.+el ce #ocoteşte pe Domnul 1iditor numai al celor ce #unt #upu#e naşterii şi#tricăciunii -l ia -n c8ip greşit drept un grădinar, a#emenea "ariei "agdalena. Deaceea #pre folo#ul aceluia #e fereşte Domnul de atingerea lui, -ntruc!t pentru el-ncă nu #a putut #ui la Tatăl. A#tfel 1ice> @<u mă atinge. +ăci ştie că cel ce #e

apropie de El cu o a#emenea pre9udecată coor!tă #e )atămă.

/.+ei ce de frica iudeilor şed -ntrun foişor din Falileia cu uşile -ncuiate, adică ceice, de frica du8urilor răutăţii, petrec -n regiunea de#coperirilor pe -nălţimea)ederilor contemplaţiilor6 dumne1eieşti, -ncuind pentru #iguranţă #imţurile ca penişte uşi, prime#c -n c8ip ne-nţele# pe +u)!ntul lui Dumne1eu, care )ine la ei şi li#e arată fără lucrarea #imţurilor. Iar )enind El, le dăruieşte #tarea de nepătimire,



#pun!ndule @pace )ouă, şi -mpărţirile Du8ului Sf!nt #ufl!nd a#upra lorH dea#emenea le dă @putere a#upra du8urilor rele şi le arată #imolurile tainelor Sale.

/*.Pentru cei care cercetea1ă după trup -n)ăţătura de#pre Dumne1eu, Domnul nu#e #uie la TatălH dar pentru cei care o cercetea1ă după du8, prin )edericontemplaţii6 -nalte, #e #uie la Tatăl. Să nu ţinem aşadar pentru totdeauna 9o# pe+el ce a coor!t 9o# pentru iuirea de oameniH ci #ă ne #uim #u# la Tatăl -mpreunăcu El, pără#ind păm!ntul şi cele ale păm!ntului, ca #ă nu ne #pună şi nouă, ceea ce#a #pu# iudeilor care au răma# ne-ndreptaţi> @"ă duc unde )oi nu puteţi )eni.+ăci fără +u)!ntul, e cu neputinţă a a9unge la Tatăl +u)!ntului.

/3.Păm!ntul c8aldeilor e#te )iaţa pătimaşă -n care #e făure#c şi #e cin#te#c idolii păcatelor. Iar "e#opotamia ţara dintre r!uri6 e#te )ieţuirea ce #e mişcă -ntre cele potri)nice. Păm!ntul făgăduinţei e#te #tarea umplută de tot inele, de toate

)irtuţile. Prin urmare tot cel ce nu are gri9ă de acea#tă deprindere, a#emenea)ec8iului I#rael, e t!r!t iarăşi -n roia patimilor, lip#indu#e de #loo1enia primită./4.De -n#emnat că de nici unul dintre #finţi nu #e #pune #ă fi coor!t de ună)oie-n ?ailon. +ăci nu e -ngăduit, nici nu ţine de 9udecata -nţeleaptă ca #ă aleagă ceice iue#c pe Dumne1eu cele rele -n locul celor une. Iar dacă unii dintre ei au fo#tduşi acolo cu #ila dimpreună cu poporul, prin aceştia -nţelegem pe cei ce nu de)oia lor, ci din ne)oie, pentru m!ntuirea celor ce au lip#ă de po)ăţuire, pără#e#cro#tul mai -nalt al cunoştinţei şi cooară la -n)ăţătura de#pre patimi. Pentru ace#tmoti) şi marele Apo#tol #ocotea că e mai de folo# #ă fie -n trup, adică #ă #e ocupe

cu -n)ăţătura morală, deşi tot dorul lui era #ă #e de#facă de -n)ăţ!tura morală şi #ăfie cu 7ri#to#, prin contemplaţia #upralumea#că şi #implă a minţii.

50.Precum fericitul Da)id liniştea pe Saul cel c8inuit de du8ul rău, c!nt!ndui dinc8itară, la fel tot cu)!ntul du8o)nice#c, -ndulcit prin )ederile contemplaţiile6cunoştinţei, odi8neşte mintea muncită, #loo1indo de conştiinţa rea, care oc8inuieşte.

5&.?ălai cu oc8i frumoşi e#te, ca şi marele Da)id, cel -n care cunoştinţa luminoa#ă#e -n#oţeşte cu #trălucirea )ieţii după Dumne1eu. Iar ace#tea #unt făptuirea şi

contemplaţia. +ea dint!i #trăluceşte prin c8ipurile )irtuţilorH a doua luminea1ă princugetările dumne1eieşti.

52.Domnia lui Saul e#te c8ipul #lu9irii trupeşti a legii, pe care Domnul a de#fiinţato, ca pe una ce na de#ă)!rşit nimic. @+ăci legea, 1ice, na de#ă)!rşit nimic. Iar domnia marelui Da)id e#te pre-nc8ipuirea #lu9irii e)ang8eliceH căci ea cuprinde -nc8ip de#ă)!rşit toate )oile din inima lui Dumne1eu.



5'.Saul e#te legea naturală, care a primit la -nceput de la Domnul #ă #tăp!nea#că pe#te fire. Dar c!nd a călcat porunca prin nea#cultare, cruţ!nd pe Agag, regele luiAmalec, adică trupul, şi a alunecat -n patimi, a fo#t #co# din domnie, ca #ă iaDa)id pe I#rael, adică legea du8ului, care naşte pacea ce 1ideşte lui Dumne1eutemplul măreţ al contemplaţiei.

5/.Samuel #e tălmăceşte @a#cultare de Dumne1eu. Deci p!nă ce preoţeşte -n noi+u)!ntul prin a#cultare, c8iar de )a cruţa Saul pe Agag, adică cugetul trupe#c, -l )aucide pe ace#ta cu toată r!)na +u)!ntului preot, şi )a ruşina cu mu#trări minteaiuitoare de păcat, ca pe una ce a călcat drepturile lui Dumne1eu.

55.+!nd mintea, #emeţindu#e, -ncetea1ă #ă -ntree, prin cu)enita cercetare, pe+u)!ntul dătător de -n)ăţătură, care a un#o -mpotri)a patimilor, de#pre cele ce

treuie #ă facă şi #ă nu facă, cade -n c8ip #igur #u puterea patimilor din pricinaneştiinţei. Ace#tea, de#părţindo treptat de Dumne1eu, o fac #ă #e -ntoarcă -n )remede #tr!mtoare #pre draci şi #ăşi -ndumne1eia#că p!ntecele, )r!nd #ă primea#că dela ace#tea m!ng!iere -n neca1uri. Să te -ncredinţe1e de#pre acea#ta Saul, carenelu!nd -n toate pe Samuel ca #fetnic, e#te du# cu #ila la #lu9irea idolilor şi -ntreaăde #fat pe )ră9itoarea )entrilogă, ca pe un Dumne1eu.

5.+el ce #e roagă #ă primea#că p!inea cea #pre fiinţă nu o primeşte de#igur -ntreagă, cum e p!inea -n#ăşi, ci precum o poate el primi. +ăci P!inea )ieţii #e dă

pe #ine tuturor celor ce o cer, pentru iuirea de oameni, dar nu la fel tuturor, cicelor ce au #ă)!rşit mari fapte ale dreptăţii, mai mult, iar celor mai mici -n ace#teamai puţin. iecăruia după c!t poate primi cu )rednicia minţii.

5*.Domnul, -n parte e a#ent, -n parte e de faţă. E a#ent pentru pri)irea faţă cătrefaţăH e de faţă pentru pri)irea -n oglindă şi g8icitură.

53.Domnul e de faţă prin )irtuţi -n cel ce #e află pe treapta făptuiriiH iar de cel ce nu preţuieşte -ntru nimic )irtutea e departe. Mi iarăşi -n cel ce #e află pe treaptacontemplaţiei e de faţă prin cunoştinţa ade)ărată a lucrurilorH dar de cel ce e lip#it

de acea#ta -n )reo pri)inţă e departe.

54.E departe de trup cel ce #a mutat de la aptitudinea făptuirii la cea a cunoaşterii,fiind răpit de cugetările mai -nalte ca -n nori, -n )ă1du8ul #tră)e1iu al )ederiitainice al contemplaţiei mi#tice6, -n care )a putea fi cu Domnul totdeauna. Mi edeparte de Domnul cel ce nu poate -ncă pri)i contempla6 -nţele#urile cu mintea



curată, fără lucrările #imţurilor, at!t c!t e omului cu putinţă, şi nu poate cuprindefără g8icituri raţiunea #implă a Domnului.

0.+u)!ntul lui Dumne1eu #e numeşte trup nu numai fiindcă Sa -ntrupat, ci şifiindcă Dumne1eu+u)!ntul cel #impluH care era la -nceput la Dumne1eu şi Tatăl şia)ea -n Sine limpe1i şi de1)ăluite modelele tuturor, necuprin1!nd a#emănări şig8icituri, nici i#torii alegorice, c!nd )ine la oameni, care nu pot #ă #e apropie cumintea de1răcată de cele inteligiile de1răcate, de#făc!ndu#e de cele oişnuitelor, #e face trup, -mrăc!ndu#e şi multiplic!ndu#e -n )arietatea i#tori#irilor,g8iciturilor, a#emănărilor şi cu)intelor -ntunecoa#e. +ăci la prima -nt!lnire minteanoa#tră nu #e#i1ea1ă +u)!ntul de1)ăluit, ci +u)!ntul -ntrupat, adică -n felurimeacu)intelor, fiind +u)!nt prin fire, dar trup la )edere. Aşa -nc!t celor mulţi li #e parecă )ăd un trup şi nu +u)!ntul, deşi după ade)ăr e#te +u)!ntul. iindcă -nţele#ulScripturii nu e#te acela care li #e pare celor mulţi, ci altul dec!t acela care li #e

pare. +ăci u#ântul se face trup prin fiecare din cu#intele scrise.

&.(nceputul uceniciei oamenilor -n e)la)ie e legat de trup. +ăci la prima apropierede cin#tirea lui Dumne1eu )orim după literă nu după du8. Dar -naint!nd pe-ncetul -n du8 şi ră1uind gro#imea cu)intelor prin )ederile contemplaţiile6 mai#uţiri, a9ungem -n c8ip curat -n 7ri#to# cel curat, pe c!t e cu putinţă oamenilor.Atunci putem 1ice ca Apo#tolul> +Deşi am cunoscut pe 2ristos după trup, dar acum nu$ mai cunoaştem-. Acea#ta datorită apropierii #imple a minţii de+u)!ntul, prin -nlăturarea acoperămintelor de pe El. A#tfel am -naintat de la

cunoaşterea +u)!ntului după trup, la #la)a ;ui, ca a nuia <ă#cut din Tatăl.2.+el ce -şi trăieşte )iaţa -n 7ri#to# #a ridicat dea#upra dreptăţii legii şi a firii.Arăt!nd acea#ta, dumne1eie#cul Apo#tol 1ice> +ăci !n 2ristos 1isus nu mai estenici tăiere !mpre)ur, nici netăiere !mpre)ur-. Prin tăierea -mpre9ur a arătatdreptatea legalăH iar prin netăierea -mpre9ur a arătat dreptatea naturală.

'.?nii se renasc din apă şi din du'4 alţii primesc botezul !n Du' Sfânt şi foc. Dar aceste patru, adică8 apa, du'ul, focul şi Du'ul Sfânt, sunt unul şi acelaşi Du' al lui Dumnezeu. ăci unora Du'ul Sfânt le este apă, !ntrucât !i spală de

!ntinăciunile din afară ale trupului4 altora numai du', !ntrucât lucrează !n ei bunurile #irtuţii4 altora iarăşi foc, !ntrucât le curăţă petele dinlăuntru, dinadâncul sufletului4 şi !n sfârşit altora, ca marelui Daniil, le este Du' Sfânt,!ntrucât le dăruieşte !nţelepciune şi cunoştinţă. ăci după deosebirea lucrărilor din subiecte, primeşte unul şi acelaşi Du' diferite numiri.



/.;egea a r!nduit S!măta> @ca #ă #e odi8nea#că oul tău de 9ug şi #luga ta.Am!ndoi aceştia arată prin g8icituri trupul. +ăci trupul e#te )ita de 9ug a minţiilucrătoare, fiind ne)oit #ă poarte de #ilă po)ara )irtuţilor prin fapte. Tot el e#te şi#luga minţii contemplati)e, -ntruc!t #lu9eşte -n c8ip raţional poruncilor minţii, carea a9un# la cunoştinţă, ca unul ce #a pătrun# şi el de raţiune prin contemplaţiileminţii. S!măta e#te #f!rşitul am!ndurora, 8ără1ind fiecăruia odi8na cu)enită de

unurile cărora le #lu9e#c prin făptuire şi contemplaţie.

5.+el ce lucrea1ă )irtutea cu cu)enita cunoştinţă are ca ou de 9ug trupul, pe care-l m!nă la -mplinirea datoriilor cu raţiunea, iar ca #lugă modul de -nfăptuire a)irtuţii, pe care -l cumpără cu 9udecăţile dreptei #ocoteli, care ţin loc de ani. Iar S!măta e#te #tarea de pace şi de nepătimire -ntru )irtute a #ufletului şi a trupului,#au deprinderea ne#c8imăcioa#ă.

.+u)!ntul lui Dumne1eu le e#te celor a căror gri9ă #e -n)!rteşte mai mult -n 9urul)irtuţilor trupeşti paie şi f!n, nutrind partea pătimitoare pa#ională6 a #ufletului lor #pre lucrarea )irtuţilor. Dar celor ce #au ridicat prin contemplaţie ade)ărată la-nţelegerea celor du8o)niceşti le e#te p!ine care le nutreşte partea mintală a#ufletului #pre de#ă)!rşirea după c8ipul lui Dumne1eu.De aceea )edem pe Patriar8i8rănindu#e la drum pe ei cu p!ine, iar )itele cu nutreţ. Iar le)itul din udecători1ice ătr!nului, care la primit ca oa#pete> @A)em şi noi p!ini şi )itele noa#tre paieşi nu a)em treuinţă de nici una din #lugile tale.

*.u#ântul lui Dumnezeu se numeşte şi este şi +rouă- şi +apă- şi +iz#or- şi +râu-, precum s$a scris, fiind şi făcându$se acestea după puterea ce se află !n cei ce$ primesc. ?nora le este rouă, !ntrucât le stin%e fierbinţeala şi lucrarea

patimilor, care le !ncin%e trupul de din afară. elor ce sunt scuturaţi !n adânc de fri%urile #eninului răutăţii le este apă, nu numai !ntrucât nimiceşte printr$o!nsuşire contrară ceea ce este opus, ci şi !ntrucât le dăruieşte putere de #iaţă

pentru o existenţă fericită. 1ar iz#or le este celor ce au !n ei ca o ţâşnirenecontenită deprinderea contemplaţiei !ntrucât le dăruieşte !nţelepciune. Însfârşit râu le este celor ce #arsă ca un râu !n#ăţătura cucernică, dreaptă şi mântuitoare, !ntrucât adapă din belşu% oameni, dobitoace, fiare şi plante. 5i o

face aceasta ca oamenii să se !ndumnezeiască, !nălţându$se prin !nţelesurilecelor %răite4 cei !ndobitociţi de patimi să$şi primească din nou puterea raţiunii naturale, redobândindu$şi omenia prin arătarea sâr%uincioasă a c'ipurilor #irtuţii4 cei !nsălbăticiţi prin deprinderile şi faptele lor ticăloase să se !nmoaie

prin !ndemnurile dulci şi line şi să re#ină la blândeţea firii4 iar cei de#eniţi nesimţitori faţă de cele bune, asemenea plantelor, subţiindu$se prin străbaterea



cu#ântului !n adâncime, să dobândească simţirea spre aducere de roade, iar puterea cu#ântului să le fie ca o se#ă care$i nutreşte.

3.+u)!ntul lui Dumne1eu e#te cale celor ce #trăat ine şi -n c8ip #u#ţinut drumul)irtuţii prin fapte şi nu #e aat nici la dreapta prin #la)ă deşartă, nici la #t!nga prinaplecarea #pre patimi, cişi -ndreaptă paşii #pre Dumne1eu. Ace#t lucru nepă1indul

p!nă la #f!rşit A#a, regele din Iuda, #e 1ice că la ătr!neţe #uferea de picioare,fiindcă #lăi#e -n păşirea pe drumul lui Dumne1eu.

4.+u)!ntul lui Dumne1eu #e 1ice uşă, fiindcă introduce la cunoştinţă pe cei ceau#trăătut ine toată calea )irtuţilor pe drumul cel fără de pri8ană al faptelor şifiindcă le arată ca o lumină comorile mult #trălucitoare ale -nţelepciunii. +ăci unulşi acelaşi e#te şi cale şi uşă şi c8eie şi -mpărăţie> +ale, ca cel ce călău1eşteH c8eie,ca cel ce de#c8ide şi #e de#c8ide celor )rednici de cele dumne1eieştiH uşă, ca cel ce

duce -nlăuntruH -mpărăţie, ca cel ce e moştenit, şi #e dă prin -mpărtăşire tuturor.

*0. Domnul se zice8 lumină, #iaţă, !n#iere şi ade#ăr. umină, ca cel ce dăstrălucire sufletelor, alun%ă !ntunericul neştiinţei, luminează mintea spre!nţele%erea lucrurilor tainice şi arată tainele care nu pot fi #ăzute decât de cei curaţi cu inima4 #iaţă, ca cel ce dă sufletelor ce iubesc pe Domnul puterea de ase mişca spre cele dumnezeieşti4 !n#iere, ca cel ce ridică mintea din alipireamoartă de cele materiale, curăţind$o de toată stricăciunea şi amorţirea4 ade#ăr,ca cel ce dăruieşte celor #rednici deprinderea nesc'imbăcioasă a celor bune.

*&.u#ântul lui Dumnezeu şi al *atălui se află tainic !n fiecare dintre poruncile Sale4 iar Dumnezeu şi *atăl se află !ntre% nedespărţit !n !ntre% u#ântul Său !nc'ip firesc. el ce primeşte prin urmare porunca dumnezeiască şi o !mplineşte

primeşte pe u#ântul lui Dumnezeu aflător !n ea. 1ar cel ce a primit pe u#ântul prin porunci a primit totodată prin &l pe *atăl care se află !n &l !n c'ip firesc, şi pe Du'ul Sfânt, care se află !n &l !n c'ip firesc. ăci a zis8 +=min zic #ouă, cel ce primeşte pe el ce$l #oi trimite pe Mine mă primeşte4 iar cel ce mă primeşte pe

Mine, primeşte pe el ce m$a trimis pe Mine-. =şadar cel ce a primit o poruncăşi a !mplinit$o pe ea a primit tainic pe Sfânta *reime.

*2. Slă#eşte pe Dumnezeu !n sine nu cel ce$ laudă pe Dumnezeu !n cu#inte, ci cel ce rabdă, de dra%ul lui Dumnezeu, pentru #irtute, pătimiri, dureri şi osteneli.

=cesta e slă#it la rândul său de Dumnezeu cu sla#a aflătoare !n Dumnezeu, primind prin !mpărtăşire 'arul nepătimirii ca o !ncoronare a #irtuţii. ăci tot cel ce slă#eşte pe Dumnezeu !n sine prin pătimiri pentru #irtute !n decursul

făptuirii, se slă#eşte şi el !n Dumnezeu, primind lumina celor dumnezeieşti !ntr$o



contemplaţie liberă de patimă. ăci zice Domnul #enind la patima Sa8 +=cum s$a preamărit iul "mului şi Dumnezeu S$a preamărit !ntru &l. 1ar dacă

Dumnezeu S$a preamărit !ntru &l şi Dumnezeu !l #a preamări pe &l !ntru Sine. 5i !ndată !l #a preamări pe &l-. De aici se #ede limpede că pătimirilor pentru

#irtute le urmează darurile dumnezeieşti.

*'. Până ce #edem pe u#ântul lui Dumnezeu !ntrupat !n litera Sfintei Scripturi,!n c'ip felurit prin %'icituri, !ncă n$am #ăzut spiritual pe *atăl el netrupesc,simplu, unul şi sin%ur, cum se află !n iul el netrupesc, simplu, unul şi sin%ur,după cu#ântul8 +el ce mă #ede pe Mine #ede pe *atăl-4 sau +&u sunt !ntru*atăl şi *atăl !ntru Mine-. & ne#oie aşadar de multă ştiinţă ca, !nlăturând mai !ntâi cu %ri)ă #ălurile literelor care acoperă u#ântul, să putem pri#i cu minteadez#ăluită pe u#ântul !nsuşi, stând de Sine şi arătând !n Sine limpede pe *atăl,atâta cât e cu putinţă oamenilor. De aceea e de trebuinţă ca cel ce caută cu

e#la#ie pe Dumnezeu să nu fie reţinut de nici o literă, ca nu cum#a să primească!n locul lui Dumnezeu cele din )urul lui Dumnezeu, adică să !mbrăţişeze !n c'ip

%reşit, fără să$şi dea seama !n locul u#ântului literele Scripturii. ăci u#ântul scapă minţii, care crede că prin #ăluri a prins pe u#ântul cel netrupesc, aşacum &%ipteanca n$a apucat pe 1osif, ci #eşmintele lui4 sau aşa cum cei dedemult, rămânând numai la podoaba celor #ăzute, n$au bă%at de seamă căslu)esc făpturii şi nu ăcătorului.

*/.+u)!ntul Sfintei Scripturi după ce #a de1răcat treptat de adao#urile trupeşti

aşe1ate a#upra lui, prin ieşirea la i)eală a -nţele#urilor lui mai -nalte, #e arată minţiimai #tră)ă1ătoare ca afl!ndu#e -ntro adiere #uţire. E )ora adică de acea mintecare, pără#ind total lucrările ei fireşti, e -n #tare #ă primea#că numai #imţirea acelei#implităţi care; anunţă -ntruc!t)a pe +u)!ntul, aşa cum marele Ilie #a -n)rednicit-n peştera din 7ore de acea#tă )edere. 7ore #e tălmăceşte noutate şi indicădeprinderea )irtuţilor -n du8ul cel nou. Iar peştera e#te a#cun1işul -nţelepciunii -nminte, -n care a9ung!nd cine)a )a #imţi tainic cunoştinţa cea mai pre#u# de #imţire,-n care #e 1ice că #e află Dumne1eu. Deci tot cel ce caută cu ade)ărat peDumne1eu, ca marele Ilie, nu )a fi numai -n 7ore, adică -n deprinderea )irtuţilor,ca cel de pe treapta făptuirii, ci şi -n peştera din 7ore, adică -n a#cun1işul

-nţelepciunii, aflătoare numai -n deprinderea )irtuţilor, ca un contemplati).

*5.+!nd mintea #e )a #cutura de multele păreri de#pre lucruri ce #au aşe1at a#upraei, i #e )a de#coperi limpede +u)!ntul ade)ărului, d!ndui temeiurile cunoştinţeiade)ărate şi depărt!nd pre9udecăţile ei de mainainte, ca pe nişte #ol1i de pe

puterile )ă1ătoare, cum #a -nt!mplat cu dumne1eie#cul şi marele Apo#tol Pa)el.+ăci părerile care #e na#c din atenţia -ndreptată numai la litera Scripturii şi



#ocotinţele pătimaşe ce #e i)e#c din pri)irea celor )ă1ute numai cu #imţurile #untcu ade)ărat #ol1i aşe1aţi pe puterea #tră)ă1ătoare a #ufletului, care -mpiedică#trăaterea la +u)!ntul neştirit al ade)ărului.

*. Dumnezeiescul =postol Pa#el zice că are numai din parte cunoştinţau#ântului. 1ar marele &#an%'elist 1oan zice că a #ăzut sla#a ui8 +=m #ăzut,

zice, sla#a ui, sla#ă ca a ?nuia 7ăscut din *atăl, plin de 'ar şi de ade#ăr-. Sfântul Pa#el a spus că are numai din parte cunoştinţa u#ântului ca Dumnezeu. ăci se cunoaşte numai !ntr$o măsură oarecare din lucrări. Deoarece cunoaşterea ui după fiinţă şi ipostas nu e cu putinţă !n nici un fel nimănui, fiind la fel de inaccesibilă tuturor !n%erilor şi oamenilor. Sfântul 1oan!nsă, care a cunoscut raţiunea !ntrupării u#ântului !n c'ip desă#ârşit, atât cât e cu putinţă oamenilor, a spus că a #ăzut sla#a u#ântului ca trup, adică a #ăzut raţiunea sau scopul pentru care Dumnezeu s$a făcut om, plin de 'ar şi de

ade#ăr. ăci nu !ntrucât e Dumnezeu după fiinţă şi de o fiinţă cu Dumnezeu*atăl a fost dăruit cu 'ar ?nul 7ăscut, ci !ntrucât s$a făcut după iconomie prin

fire om şi de o fiinţă cu noi, a fost dăruit cu 'ar pentru noi care a#em trebuinţăde 'ar4 şi din plinirea ui primim necontenit, la orice !naintare a noastră, 'arul

pe măsura noastră. Prin urmare cel ce păzeşte !n sine nepătat cu#ântul (raţiunea u#ântului lui Dumnezeu care s$a !ntrupat pentru noi, #a primi sla#a

plină de 'ar şi de ade#ăr a elui ce S$a slă#it şi S$a sfinţit pe Sine pentru noi caom !n timpul petrecerii ui !ntre noi. +ăci când se #a arăta =cela, zice,asemenea ui #om fi-.

**.P!nă c!nd #ufletul trece din putere -n putere şi din #la)ă -n #la)ă, adică-naintea1ă din )irtute -n )irtute mai mare şi urcă din cunoştinţă -n cunoştinţă mai-naltă, nu -ncetea1ă de a fi departe de patria #a, precum #a #pu#> @De multnemerniceşte #ufletul meu. +ăci lungă e#te di#tanţa şi mare e mulţimeacunoştinţelor pe care treuie #ă le #trăată @p!nă ce )a a9unge la locul cortuluiminunat, p!nă la ca#a lui Dumne1eu, -n gla# de ucurie şi de mărturi#ire şi -n #unetde #ărătoare.El adaugă la cu)intele pline de -nţele# alte cu)inte pline de -nţele#-n -naintarea #a -n contemplaţiile dumne1eieşti, #porind totodată -n )e#elia minţii

pentru cele )ă1ute, adică -n ucuria şi mulţumirea core#pun1ătoare. +ăci toţi cei ce

au primit Du8ul 8arului le #ărătore#c ace#tea, #trig!nd -n inimile lor> @A))aPărinteQ.

*3.+ocul cortului minunat- este deprinderea nepătimaşă şi neştirbită a#irtuţilor. u#ântul lui Dumnezeu, coborându$se !n această deprindere,!mpodobeşte sufletul ca pe un cort, cu feluritele frumuseţi ale #irtuţilor. 1ar +casa lui Dumnezeu- este cunoştinţa alcătuită din multe şi felurite #ederi $



contemplaţii. Dumnezeu, sălăşluindu$se prin ea !n suflet, !l umple de belşu%ul !nţelepciunii. +Blasul de bucurie- este săltarea sufletului pentru bo%ăţia#irtuţilor. 1ar +%lasul de mărturisire- este mulţumirea pentru participarea plinăde sla#ă la ospăţul !nţelepciunii. În sfârşit +sunetul- este doxolo%ia tainică şi

ne!ntreruptă, alcătuită din amestecarea amândurora, a bucuriei şi a mărturisirii.*4.el ce a luptat #ite)eşte cu patimile trupului şi a războit cu tărie du'urilenecurate şi a alun%at din ţinutul sufletului său %ândurile lor să se roa%e să i sedea inimă curată şi să i se !nnoiască du' drept !ntru cele dinlăuntru, adică să

fie %olit cu desă#ârşire de %ândurile !ntinate şi să fie umplut prin 'ar de %ândurile dumnezeieşti, ca să de#ină astfel !n c'ip spiritual o lume a lui Dumnezeu, strălucită şi mare, alcătuită din #ederi $ contemplaţii$ morale,naturale şi teolo%ice.

30.el ce şi$a făcut inima curată cunoaşte nu numai raţiunile celor inferioare şi de după Dumnezeu, ci pri#eşte !ntru cât#a şi !n Dumnezeu !nsuşi, după ce atrecut peste toate4 iar acesta este capătul cel mai de pe urmă al bunătăţilor. Înaceastă inimă #enind Dumnezeu, bine#oieşte să$şi sape !n ea prin du'trăsăturile proprii, ca !n nişte table ale lui Moise. 5i aceasta !n măsura !n careacea inimă a sporit prin făptuire şi contemplaţie, după cu#ântul ce porunceştetainic8 +Sporeşte 9-

3&. 1nimă curată poate se numeşte aceea care nu mai are !n nici un fel nici o

mişcare naturală spre nimic. În aceasta #enind Domnul, pentru simplitatea ei desă#ârşită, !şi !nscrie le%ile Sale ca !ntr$o tăbliţă bine netezită.

32.Inimă curată e#te aceea care -şi -nfăţişea1ă memoria #a lui Dumne1eu cu totulfără formă şi fără c8ip, gata #ă #e la#e -n#emnată numai de -ntipăririle ;ui, prin careoişnuieşte #ă #e facă arătat.

3'. Mintea lui 2ristos, pe care o primesc Sfinţii, după cu#ântul8 +1ar noi a#emmintea lui 2ristos-, nu #ine !n noi ca să ne lipsească de puterea noastrămintală, nici ca să !ntre%ească mintea noastră, ci ca să lumineze, prin calitatea

ei, puterea minţii noastre şi să o ducă la aceeaşi lucrare cu a ui. ăci mintealui 2ristos eu zic că o are cel ce cu%etă ca &l şi prin toate !l cu%etă pe &l.

3/.*rup al lui 2ristos ni se zice că suntem, după cu#ântul8 +1ar noi suntemtrupul lui 2ristos şi mădulare !n parte-, nu fiindcă ne$am lipsi de trupurilenoastre şi ne$am face trupul ui, nici fiindcă =cela s$ar presc'imba !n noi dupăipostas, sau s$ar tăia !n mădulare, ci fiindcă lepădăm stricăciunea păcatului,



după asemănarea trupului Domnului. ăci precum 2ristos era după fire om fără de păcat, a#ând trup şi suflet, aşa şi noi, cei ce$am crezut !n &l şi ne$am!mbrăcat !n &l !n du', putem fi prin #oia liberă fără de păcat !n &l.

35.(n Scriptură #unt )eacuri temporale, apoi de acelea care cuprind #f!rşitul altor )eacuri, după cu)!ntul> @+i acum la #f!rşitul )eacurilor şi următoarele. Mi iarăşialte )eacuri, #loode de natura temporală, după )eacul din timpul de faţă, care e la#f!rşitul )eacurilor, potri)it cu)!ntului> @+a #ă #e arate -n )eacurile ce )or )eni

ogăţia ;ui co)!rşitoare şi cele următoare. "ai aflăm -n Scriptură şi mulţime de)eacuri trecute, pre1ente şi )iitoare. Iar unele )eacuri #unt )eacuri ale )eacurilorHapoi e )eacul )eacului, timpuri )eşnice şi neamuri legate de )eacuri. <u )om #puneacum ce )rea #ă indice Scriptura prin )eacuri temporale, ce prin timpuri şi neamuri)eşnice, care #unt #implu )eacurile şi care )eacurile )eacurilor, ce e#te )eacul şi ce)eacul )eacului. +ăci dacă am faceo acea#ta, am lungi mult pe#te intenţie cu)!ntul

no#tru. De aceea )om lă#a celor iuitori de -n)ăţătură #ă cercete1e ace#tea şi ne)om -ntoarce la #copul pentru care am #cri# ace#tea.

3.Mtim că, după Scriptură, e#te ce)a mai pre#u# de )eacuri. +ă e#te acea#ta, a#pu#o Scriptura. Dar ce e#te acea#ta nu a arătat. Se 1ice adică -n ea> @Domnul-mpărăţeşte -n )eac şi după aceea. Deci e#te ce)a mai pre#u# de )eacuri> -mpărăţiaade)ărată a lui Dumne1eu. +ăci nu e -ngăduit a #pune că -mpărăţia lui Dumne1eu a-nceput, #au că ea cade #u )eacuri şi timpuri. Iar acea#ta credem că e#temoştenirea celor ce #e m!ntuie#c, lăcaşul şi locul lor, precum ne -n)aţă cu)!ntul cel

ade)ăratH ea e ţinta celor ce #unt mişcaţi de dorinţă #pre ultimul lucru dorit şi lacare a9ung!nd, prime#c -ncetarea oricărei mişcări, -ntruc!t nu mai e#te )reun timp#au )reun )eac pe care treuie #ăl #trăată. +ăci ei au a9un# după toate laDumne1eu, care e#te -nainte de toate )eacurile şi la care nu poate a9unge firea)eacurilor.

3*.+!tă )reme e#te cine)a -n )iaţa acea#ta, c8iar de ar fi de#ă)!rşit după #tarea deaici şi -n fapte şi -n contemplaţie, are numai -n parte cunoştinţa, proorocia şi ar)unaDu8ului, dar nu plinătatea -n#ăşi. Dar c!nd )a a9unge, după i#pră)irea )eacurilor, la#f!rşitul de#ă)!rşit, c!nd #e )a arăta celor )rednici faţă către faţă -n#uşi Ade)ărul

de #ine #tătător, nu )a mai a)ea numai o parte din plinătate, ci )a primi prin-mpărtăşire -n#ăşi plinătatea 8arului. @+ăci )om a9unge toţi, 1ice Apo#tolul adicăcei m!ntuiţi6 la #tarea ăratului de#ă)!rşit, la mă#ura plinătăţii lui 7ri#to# -ncare #unt @a#cun#e comorile ştiinţei şi ale -nţelepciunii. Arăt!ndu#e acea#ta, ceeace e din parte )a -nceta.



33.(ntreaă unii cum )a fi #tarea celor ce #e -n)rednice#c de de#ă)!rşire -n-mpărăţia lui Dumne1euN %a fi una de -naintare şi de #trămutare, #au de identitatenemişcatăN Apoi cum treuie #ă -nţelegem că )or fi trupurile şi #ufleteleN ;aace#tea ar putea ră#punde cine)a, d!nduşi cu părerea, că precum -n )iaţa trupea#căro#tul m!ncării e#te -ndoit, unul pentru creştere, iar altul pentru #u#ţinerea celor ce#e 8răne#c căci p!nă a9ungem la de#ă)!rşirea #taturii trupeşti, ne 8rănim -n)ederea creşterii, iar după ce trupul #e opreşte din #porirea -n mărime, nu #e mainutreşte pentru creştere, ci pentru #u#ţinere6, aşa şi -n pri)inţa #ufletului, ro#tulnutririi e#te -ndoit. +ăci #e nutreşte -naint!nd -n )irtuţi şi contemplaţii, p!nă c!nd,#tr!ăt!nd toate lucrurile, a9unge la mă#ura plinătăţii lui 7ri#to#. A9ung!nd -n#ă laacea#ta, #e opreşte din -naintarea -n creştere şi #porire prin cele ce #unt la mi9loc,nutrindu#e nemi9locit cu ceea ce e mai pre#u# de -nţelegere şi de aceea poate mai

pre#u# de creştere. De aici -nainte, primind un #oi de 8rană ne#tricăcioa#ă #pre pă#trarea de#ă)!rşirii deiforme ce ia fo#t dăruită şi -mpărtăşindu#e de dulceaţa

ne#f!rşită a acelei 8rane, prin care primeşte puterea de a fi )eşnic la fel de fericit,de)ine Dumne1eu prin -mpărtăşire de 8arul dumne1eie#c, odi8nindu#e de toatelucrările minţii şi ale #imţirii şi deodată cu acea#ta d!nd odi8nă şi tuturor lucrărilor naturale ale trupului, care #e -ndumne1eieşte şi el -mpreună cu #ufletul, prin-mpărtăşirea de -ndumne1eire pe potri)a lui. Aşa -nc!t nu #e mai )ede dec!tDumne1eu at!t prin #uflet c!t şi prin trup, -n#uşirile naturale fiind iruite princo)!rşirea #la)ei.

34.(ntreaă unii dintre cei iuitori de -n)ăţătură> -n ce )a con#ta deo#eirea dintre

locaşurile şi făgăduinţele )eşniceN Se )or deo#ei după aşe1area locală, #au dupăcalitatea şi cantitatea du8o)nicea#că proprie fiecărui locaşN nora li #e pareade)ărată prima părere, altora cea dea doua. Dar cel ce a cuno#cut că @Impărăţialui Dumne1eu e#te -nlăuntrul )o#tru şi că @la Tatăl multe locaşuri #unt,#ocoteşte mai ade)ărată părerea a doua.

40.(ntreaă unii> care e#te deo#eirea -ntre -mpărăţia lui Dumne1eu şi (mpărăţia+erurilorN Se deo#ee#c -n #u#tanţă, #au numai -n ideeN +ătre aceştia treuie #pu#că #e deo#ee#c, dar nu -n #u#tanţă. +ăci am!ndouă #unt una după #u#tanţă. Deci#e deo#ee#c pentru cugetare. +ăci (mpărăţia +erurilor e#te po#e#iunea cunoştinţei

curate a lucrurilor după raţiunile lor din Dumne1eu, iar -mpărăţia lui Dumne1eue#te -mpărtăşirea prin 8ar de unătăţile pe care le are Dumne1eu prin fire. +eadint!i e la #f!rşitul lumii create, iar cea dea doua, deo#eită de prima -n idee, după#f!rşitul lumii.

4&.u#ântul8 +S$a apropiat Împărăţia erurilor- nu !nsemnează, pe cât socotesc, o scurtare a timpului. +ăci nu #ine !n c'ip #ăzut, nici nu #or spune8



iat$o aici, sau iat$ o acolo-. i ea este afecţiunea lăuntrică a celor #rednici faţăde ea. ăci +!mpărăţia lui Dumnezeu, zice, !nlăuntrul #ostru este-.

42.(mpărăţia lui Dumne1eu şi Tatăl e#te -n potenţă -n toţi cei ce credH iar -n lucrare,-n cei ce au lepădat din di#po1iţia lor toată )iaţa după fire a #ufletului şi a trupuluişi au do!ndit numai pe cea a du8ului, -nc!t pot 1ice> +7u mai trăiesc eu, ci

2ristos trăieşte !n mine- (Bal. , J.

4'.nii #pun că (mpărăţia +erurilor e#te petrecerea celor )rednici -n cerH alţii #tareaa#emenea cu -ngerii a celor m!ntuiţiH iar alţii -n#uşi c8ipul frumu#eţii dumne1eieştiH

pe carel au aceia care poartă icoana +elui cere#c. După c!t mi #e pare, toate trei părerile con#ună cu ade)ărul. +ăci 8arul )iitor #e dă tuturor, după mă#ura dreptăţiilor calitati)e şi cantitati)e.

4/.P!nă ce #trăate cine)a ărăteşte prin luptele dumne1eieşti ale filo#ofieilucrătoare, ţine -n #ine +u)!ntul, care a )enit -n lume de la Tatăl, prin porunci. Dar după ce a lă#at -n urmă luptele cu fapta -mpotri)a patimilor, do)edindu#e iruitor al patimilor şi al dracilor, şi a trecut la filo#ofia cunoaşterii prin contemplaţie,-ngăduie +u)!ntului, -n c8ip tainic, #ă pără#ea#că iarăşi lumea şi #ă meargă laTatăl. De aceea 1ice Domnul ucenicilor> +@oi m$aţi iubit pe Mine şi aţi crezut căde la Dumnezeu am ieşit. &u de la *atăl am ieşit şi am #enit !n lume4 iarăşi laslumea şi mă duc la *atăl-. ;ume numeşte, poate, lucrarea o#tenitoare a )irtuţilor cu fapta. Iar Tată, #tarea minţii cea mai pre#u# de lume şi #loodă de tot cugetul

păm!nte#c, de la care +u)!ntul lui Dumne1eu )ine -n noi, pun!nd capăt luptei-mpotri)a patimilor şi a dracilor.

45.+el ce a putut omor- prin fapte mădularele cele de pe păm!nt şi irui prin+u)!ntul din porunci lumea patimilor -n el nu )a mai a)ea nici un neca1, o dată cea pără#it lumea şi #e află -n 7ri#to#, care a iruit lumea patimilor şi dăruieşte toată

pacea. +ăci cel ce na lepădat -mpătimirea după cele materiale )a a)ea purureaneca1, #c8im!nduşi -nclinările )oii, deodată cu cele ce #e #c8imă prin firea lor.Dar cel ce a a9un# -n 7ri#to# nu #e )a mai re#imţi -n nici un fel de #c8imarea şi#tricarea celor materiale. De aceea 1ice Domnul> +=cestea le$am %răit #ouă, ca !n

Mine pace să a#eţi. În lume necazuri #eţi a#ea4 dar !ndrăzniţi, &u am biruit lumea-.+u alte cu)inte> -n "ine, +u)!ntul )irtuţii, a)eţi pace, i1ă)iţi fiind de)!rte9ul şi de tulurarea produ#ă de patimi şi de lucrurile materialeH dar -n lume,adică -n -mpătimirea după cele materiale, a)eţi neca1uri, pentru #c8imarea şi#tricarea ne-ncetată a lor. +ăci neca1uri au am!ndoi> at!t cel ce #ă)!rşeşte )irtutea,

pentru o#teneala şi durerea -mpreunată cu ea, c!t şi cel ce iueşte lumea, pentrunedo!ndirea #tatornică a celor materiale. Dar cel dint!i are neca1uri m!ntuitoareH



iar cel de al doilea neca1uri #tricătoare şi pier1ătoare. Am!ndurora le e#te Domnuluşurare> celui dint!i, pentru căl odi8neşte -n Sine de o#tenelile )irtuţii, ridic!ndulla contemplaţie prin nepătimireH celui deal doilea, pentru căi #mulge -mpătimireadupă cele #tricăcioa#e, prin pocăinţă.

4.Scri#oarea din titlul )inei "!ntuitorului ;a arătat pe +el ră#tignit ca -mpărat şiDomn al filo#ofiei practice, naturale şi teologice. +ăci 1ice că #a #cri# -n latineşte,elineşte şi e)reieşte. Prin latineşte -nţeleg filo#ofia practică, deoarece -mpărăţiaromanilor a fo#t r!nduită, după Daniel, #ă fie cea mai ărătea#că dintre toate-mpărăţiile de pe păm!ntH iar propriu -nţelepciunii practice, mai mult dec!t orice,e#te ărăţia. Prin elineşte, contemplaţia naturală, deoarece neamul elinilor #aocupat, mai mult ca ceilalţi oameni, cu filo#ofia naturală. Iar prin e)reieşte,cunoştinţa tainică de#pre Dumne1eu, deoarece ace#t popor a fo#t -nc8inat -n c8ip)ădit lui Dumne1eu, pentru părinţii lui.

4*.*rebuie să fim nu numai omorâtorii patimilor trupeşti, ci şi pierzătorii %ândurilor pătimaşe din suflet, după Sfântul care zice8 +!n dimineţi am ucis petoţi păcătoşii pământului, ca să pierd din cetatea Domnului pe toţi cei cesă#ârşesc fărădele%ea-, adică patimile trupului şi %ândurile nele%iuite alesufletului.

43.+el ce pă1eşte calea )irtuţilor, ne)ătămată, cu e)la)ie şi dreaptă cunoştinţă, fărăaplecarea -ntro parte #au -ntralta, -şi )a da #eama de )enirea la el a lui Dumne1eu,

prin nepătimire. @+!nta)oi şi )oi -nţelege -n calea cea fără pri8ană de unde )ei)eni la mine. +!ntarea arată făptuirea )irtuoa#ăH iar -nţelegerea cunoştinţa care #eadaugă la )irtute, prin care #imte )enirea lui Dumne1eu, cel ce aşteaptă peDomnul, pri)eg8ind prin )irtuţi.

44.(ncepătorul -n e)la)ie nu treuie #ă fie du# la -mplinirea poruncilor numai de unătate, ci treuie #ă fie şi ră1oit ade#eori cu a#prime, ca #ăşi amintea#cădreptăţile dumne1eieştiH pentru ca nu numai #ă iuea#că cu dor cele dumne1eieşti,ci #ă #e şi reţină cu frică de la păcat> +ânta$#oi, zice, mila şi )udecata *a,

Doamne- (Ps. :JJ, :. El treuie #ă c!nte lui Dumne1eu cu drago#te, de#făt!ndu

#e, dar #ă de#c8idă gura #pre c!ntare cu frică.

&00.el ce şi$a adaptat trupul sufletului, prin #irtute şi cunoştinţă, s$a făcut c'itară a lui Dumnezeu şi flaut şi biserică. 'itară, fiindcă păzeşte bine armonia#irtuţilor4 flaut, pentru că primeşte prin #ederile (contemplaţiile dumnezeieşti insuflarea Du'ului4 biserică, deoarece, pentru curăţenia minţii, s$a făcut locaşal u#ântului.



!ntre"ări, nedumeriri şi răspunsuri - &le celui dintre sfinţi, Părintele nostruMaxim Mărturisitorul

(ntrearea &> are sunt #irtuţile sufletului şi care ale trupului3

Că#pun#> Virtuţile sufletului #unt ace#tea>– iubirea,–

smerenia,– blândeţea,– îndelunga răbdare,– îngăduinţa,– nepomenirea răului,– nemânierea,– neînfurierea,– nezavistia,– nejudecarea;–

necăutarea la slăvi,– milostenia,– nepri"ănirea,– neiubirea de argint,– compătimirea,– lipsa de trufie,– lipsa de mândrie,



– străpungerea inimii.

Iar virtuţile trupului #unt>– culcarea pe jos,–

priveg"erea,– postul,– înfrânarea,– sărăcia,– neîmprăştierea.

(ntrearea 2> e !nseamnă ce s$a zis de =postol8 Hânt cu du'ul, dar cânt şi cuminteaH3

Că#pun#> +!ntă cine)a cu du8ul c!nd ro#teşte numai cu lima cele c!ntate. Mi c!ntăcu mintea, c!nd cuno#c!nd -nţele#ul celor c!ntate, #e )e#eleşte -n contemplarea lor.(ntrearea '> e !nseamnă8 +!n fărădele%i m$am zămislit şi !n păcate m$a născut maica mea-3

Că#pun#> Scopul de mai -nainte al lui Dumne1eu a fo#t #ă nu ne naştem prinlegătura nunţii din #tricăciune. Dar călcarea poruncii a adu# nunta, fiindcă a greşitAdam, adică a ne#ocotit legea dată lui de Dumne1eu. Deci toţi cei ce #e na#c dinAdam @#e 1ămi#le#c -n fărădelegi, că1!nd #u o#!nda protopărintelui.

Iar @(n păcate ma nă#cut maica mea -n#emnea1ă că E)a, maica cea dint!i, anoa#tră a tuturor, a nă#cut -n păcat, ca una ce #a aprin# #pre plăcere. De aceea şinoi că1!nd #u o#!nda maicii, 1icem că ne naştem -n păcate.

(ntrearea /> e !nsemnează cu#ântul spus de =postol8 +Să fiu anatema de la 2ristos pentru rudeniile mele-3

Că#pun#> Aş dori, 1ice, #ă fiu predat de 7ri#to# dia)olului, ca #ă fiu c8inuit şi #ă#ufăr pentru I#rael pedep#ele pe care le datorea1ă el din pricina necredinţei -nDumne1eu, numai ca #ă #e m!ntuia#că, aşa cum şi Domnul #a dat pe Sine şi #afăcut pentru noi le#tem.

(ntrearea 5> În câte feluri păcătuieşte omul3

Că#pun#> Socote#c că -n patru feluri păcătuieşte omul>⇒ prin răpire,



⇒ prin amăgire,⇒ prin neştiinţă şi⇒ prin aplecare dispoziţie$ sufletească.

Primele trei feluri aduc pe om uşor la recunoaşterea păcatului şi la pocăinţă. Dar cel ce păcătuieşte din aplecare #ufletea#că şi nu )ine la pocăinţă nici -n urmaeperienţei, nici cu trecerea )remii, )a a)ea parte de c8inuri -n c8ip #igur.

(ntrearea > e #rea să spună Domnul !n &#an%'elie prin cu#intele8 +Două păsări se #ând pe un asariu-3

Că#pun#> Oic unii că a#arul cuprinde 1ece ănuţi. Iar prin 1ece #e arată litera I. Dar acea#tă literă e -nceputul numelui Domnului Ii#u# 7ri#to#. Deci prin numeleDomnului #e ră#cumpără noul şi )ec8iul popor şi omul dinlăuntru şi cel din afară.

(ntrearea *> e !nseamnă cu#ântul spus de 1lie şi repetat de &lisei8 +?nde este Dumnezeu =fu-3

Că#pun#> Se tălmăceşte -n trei feluri> nde e#te Dumne1eul Tatălui meuN Sau>nde e#te Dumne1eul mai marelui meuN Sau> nde e#te Dumne1eul celui ce #aa#cun#N

(ntrearea 3> De câte feluri sunt ale%oriile şi ce sunt tropii3

Că#pun#> Alegoria #e folo#eşte de lucruri ne-n#ufleţite, ca munţi, dealuri, pomi şicelelalte. Tropii de mădularele noa#tre, cum #unt capul, oc8ii şi celelalte. +ăcitropul -n#eamnă #c8imare.

(ntrearea 4> e !nseamnă cu#ântul din Psalmi8 +şezând cle#eteai pe fratele tăuşi unelteai sminteală contra fiului maicii tale.- 3

Că#pun#> +el ce !rfeşte acti)itatea celui de aceeaşi credinţă şi #tăruie -ndefăimarea lui pe drept cu)!nt e #ocotit cle)etitor al fratelui #ăuH iar cel ce

ponegreşte, purtat de pi1mă, pe cel -mpodoit cu -nţelepciune şi #minteşte pe toţi,cu ade)ărat unelteşte #minteală contra fiului maicii #ale.

(ntrearea &0> iindcă !n capitolul :JJ al Sfântului Diado' e scris că unii #or fi )udecaţi !n #eacul #iitor prin foc şi aşa se #or curăţi, te ro% să$mi descoperi !nţelesul acestor cu#inte.



Că#pun#> +ei ce au do!ndit iuirea de#ă)!rşită faţă de Dumne1eu şi şiau -nălţat-n )ă1du8 aripile #ufletului prin )irtuţi #e răpe#c -n nori şi la 9udecată nu )in, cum1ice Apo#tolul. Iar cei ce nu au c!ştigat cu totul de#ă)!rşirea, ci au păcate şi i#pră)i

une laolaltă, )in la locul de 9udecată şi acolo, fiind arşi oarecum prin cercetareafaptelor une şi rele, dacă #e )a -ngreuna cumpăna celor une #e )or i1ă)i demunci.

(ntrearea &&> Despre diferite dreptăţi.

Că#pun#> (nţelepţii -n cele dumne1eieşti 1ic că #unt trei dreptăţi> omenească,îngerească şi dumnezeiască.

'$ (ea omenească zic că este împărţirea egală şi cinstită a lucrurilor văzute

ale lumii;)$ cea îngerească împărtăşirea îmbelşugată a cunoştinţei dumnezeieşti; iar*$ cea dumnezeiască spun că stă în a suferi pentru cei păcătoşi.

(ntrearea &2> Pentru ce Domnul, certându$l pe Petru, i$a zis8 +Satano-3

Că#pun#> Domnul nu la numit pe Petru, Satana -n -nţele# in9urio#. Toate cele decare #a lip#it Domnul ni #au făcut nouă pricină de unuri po1iti)e> a#tfel moartea;ui ni #a făcut nouă )iaţăH ocara ;ui ni #a făcut nouă #la)ă. Acea#ta neştiindo

Apo#tolul Petru, c!nd a #pu# Domnul că )a pătimi, a #ocotit, potri)it cu firealucrurilor, că e cu neputinţă #ă moară )iaţa #au #ă fie necin#tită Sla)a cea at!t demare. Domnul, -nlătur!nd acea#tă 9udecată şi )r!nd #ă arate că nu treuie căutată oordine a firii -n cele mai pre#u# de fire, a 8otăr!t #ă pricinuia#că unuri po1iti)e

prin cele contrare lor> prin moarte )iaţă, prin ocară #la)ă. Deci cel ce #e opuneace#tei 9udecăţi, -i 1ice> @"ergi -napoia mea -n loc de> @rmea1ă 8otăr!rii mele şinu păşi -nainte, lu!ndute după ordinea lucrurilor. +ăci numele de Satana #etălmăceşte> cel ce #e opune. Deci Domnul nu la ro#tit -n mod in9urio#, ci oarecuma 1i#> tu, cel ce te opui intenţiei meleQ

(ntrearea &'> iindcă celor ce nu !nţele% !nălţimea cu%etării lui Bri%orie al 7Kssei li se pare că admite !n multe locuri restaurarea (apocatastaza, te ro% spune$mi ce ştii despre ea3

Că#pun#> ?i#erica cunoaşte trei re#taurări apocata#ta1e6. +na e a fiecăruia în parte, pe temeiul virtuţii; prin aceasta se restaurează

fiecare ins care a împlinit în sine raţiunea virtuţii.



doua e aceea a firii întregi la înviere; e restaurarea în nestricăciune şinemurire.

ar a treia, de care vorbeşte mai mult în tratatele sale rigorie al /0ssei,este restaurarea puterilor sufleteşti, căzute prin păcat, în starea în care au

fost create.

+ăci precum toate -şi )or primi prin -n)ierea trupului la )remea #peratăne#tricăciunea, aşa treuie #ă lepede şi puterile per)ertite ale #ufletului, -n cur#ul

prelungirii )eacurilor, amintirile păcatului #ălăşluite -n el şi, #trăăt!nd #ufletul6toate )eacurile şi neafl!nd odi8nă, #ă )ină la Dumne1eu, +el ce nu are #f!rşit. Mia#tfel prin recunoaşterea unurilor, nu prin -mpărtăşirea de ele, #ă reprimea#că#ufletul6 puterile #ale şi #ă fie re#taurat şi #ă #e arate că ăcătorul nu e cau1arăului.

(ntrearea &/> Pentru care pricină, fiind multe in)uriile cele %rele, Domnul 'otărăşte !n &#an%'elii că cel ce zice fratelui său8 +7ebune- e #ino#at %'eenei,iar cel ce$i zice +/aca- e supus )udecăţii3

Că#pun#> <umele @neun #pun tălmăcitorii că #e dă celui #mintit şi fără de minteHiar cel de @raca -n lima e)reia#că -n#eamnă @netrenic. Deci fiindcă numele de@neun #a dat celui necredincio#, după cu)!ntul> @Oi#a cel neun -n inima #a> nue#te Dumne1eu #au după cu)!ntul lui "oi#e> @Poporul ace#ta e neun şi nu-nţelept, cel ce 1ice fratelui #ău de aceeaşi credinţă, necredincio# şi -nc8inător la

idoli #au eretic, -i 1ice @neun şi #e face )ino)at pe drept cu)!nt de g8eenă. Dar cel ce -i 1ice @raca, adică @netrenice şi necurate, ponegreşte )iaţa fratelui #ău şie #upu# pe dreptate unei pedep#e mai uşoare.

(ntrearea &5> um trebuie !nţeles cu#ântul din Simbol8 +S$a !ntrupat de la Du'ul Sfânt şi din Maria ecioara-3

Că#pun#> Oic unii dintre #finţi că din Du8ul Sf!nt şia luat #ufletul ca din #ăm!nţă ărătea#că, iar trupul şi la format din #!ngele feciorelnic.

(ntrearea &> Pe cine arată =postolul, zicând către &feseni8 +Pe cei ce aunădă)duit mai !nainte !n 2ristos-3

Că#pun#> Pe oricare dintre #finţii dinainte de Domnul, care ne)oindu#e -ntru)irtute, c8iar dacă na cuno#cut tot mi#terul iconomiei, ci a fo#t mişcat -n parte defire, a nădă9duit şi a aşteptat că Domnul, care a făcut firea, o )a şi reface, o datăcoruptă.



Irod #e tălmăceşte> de piele. Deci treuie #ă ne #c!rim de g!ndurile trupeşti.

(ntrearea &*> e !nsemnează cu#ântul =postolului că +*rupul şi sân%ele nu pot

moşteni !mpărăţia lui Dumnezeu-3Că#pun#> Trupul e#te pofta, iar #!ngele m!nia. +u dreptate deci cel ce nu #ecurăţeşte de ace#tea, nu poate moşteni -mpărăţia lui Dumne1eu.

(ntrearea &3> e este diapsalmul3Că#pun#> Socote#c că trecerea de la o cugetare la alta, #au de la un fel de -n)ăţăturăla alta.

(ntrearea &4> e tâlc are istoria lui ame'3

Că#pun#> Oic unii dintre -n)ăţaţii -n cele dumne1eieşti că -n )remea lui ;ame8,fiind tulurare şi neor!nduială, cel puternic #tăp!nea a#upra celui #la. Deci ace#t;ame8, -nt!lnind un ărat cu #oţie, la uci# şi ia luat femeia. (nt!lnind iarăşi unfrate cu o #oră, la uci# şi pe acela şi a luat pe #ora lui. Pe cel dint!i la numit@ăratH pe al doilea @t!năr. Ace#tea după i#torie. Dar după -nţele#ul mai ad!nc,;ame8 -n#eamnă lucrarea păcatului. Deci acea#ta a uci# -n noi pe ărat #au legeanaturală şi pe t!năr, #au legea du8o)nicea#că şi a luat de la ele litera, caame#tec!ndu#e cu ea #emănătorul răului #ă facă #ă na#că păcatul. De aceea@ră1unarea pentru ;ame8 )a fi de şapte1eci de ori c!te şapte prin ceea ce #e

-nţelege că )or fi iertate pedep#ele ce )in de pe urma con#imţirii şi #ă)!rşirii păcatului.

Pentru aceea c!nd Petru -ntreaă> @De c!te ori )oi ierta fratelui meu demi )a greşiH p!nă la şapte oriN Domnul -i ră#punde> +7u numai până la şapte ori, ci până laşapte zeci de ori câte şapte-. =dică celui ce ţi se pocăieşte să$i ierţi, nu numai cele mici să#ârşite prin consimţirea cu%etului, ci şi faptele.

(ntrearea 20> Despre diferitele #oiri ale lui Dumnezeu.

Că#pun#>Trei )oiri treuie #ă -nţelegem la Dumne1eu> cea după plăcereună)oinţă6, cea după iconomie şi cea după -ngăduinţă.

⇒ (ea după plăcere o arată cele petrecute cu vraam, când i-a zis Dumnezeu#1eşi din pământul tău2.



⇒ (ea după iconomie o arată cele aduse asupra lui osif, pentru a face cu putinţă cele ce au venit după aceea.

⇒ ar cea după îngăduinţă o arată cele întâmplate cu ov.

(ntrearea 2&> e #rea să arate psalmistul, zicând de #ră)maşi8 +ei ce nă#ălescde )ur !mpre)ur-3

Că#pun#> @De 9ur -mpre9ur -n#eamnă -nainte, -ndărăt, la dreapta şi la #t!nga. Decidracii dau nă)ală a#upra noa#tră de dinainte, c!nd ne )ră9e#c prin -nfăţişărilematerieiH de dinapoi, c!nd #t!rne#c amintirea păcatului, prin g!ndurile ce leama)ut mai demultH de la #t!nga c!nd tulură #ufletul prin patimile trupeşti şine-nfr!nate şi de la dreapta, c!nd dau nă)ală a#upra #ufletului prin m!ndrie şi #la)ădeşartă.

(ntrearea 22> e !nseamnă8 +uaţi psalmul şi daţi timpanul4 'arfa cea dulce cuc'itara- 3Că#pun#> ;uaţi -n)ăţătura dumne1eia#că şi daţi făptuirea )irtuoa#ă prinmortificarea trupului. Iar @8arfa cea dulce cu c8itara e#te du8ul şi #ufletul, precumtimpanul e#te trupul.

(ntrearea 2'> e !nseamnă8 +*restia zdrobită nu o #a frân%e şi inul ce fume%ănu$l #a stin%e-3

Că#pun#> +el ce urmea1ă pilda Domnului şi #e poartă cu milă nul face nici pe cel1droit de păcat #ă #e fr!ngă de tot şi nul #tinge nici pe cel ce are raţiunea plină defumul #la)ei deşarte pentru ni#cai )irtuţi, cil la#ă -n r!)na lui, p!nă )ine la luminacunoştinţei. +ăci acea#ta -n#eamnă, #ocote#c, a creşte -mpreună cu #ăm!nţa cea

ună şi neg8ina, adică a odră#li -mpreună cu )irtuţile şi patima de a plăceaoamenilor şi dea fi #lă)it de ei. De aceea plugarul #ufletelor nu porunceşte #ă fie#mul#ă acea#ta, p!nă nu #e prind #tatornic rădăcinile )irtuţilor, ca nu cum)a, )r!ndcine)a #ă o #mulgă pe acea#ta, #ă #mulgă -mpreună cu ea şi r!)na )irtuţilor.

(ntrearea 2/> e !nseamnă8 +De te lo#eşte cine#a peste obrazul drept !ntoarce$i şi pe celălalt-3

Că#pun#> +!nd dracii te i#pite#c, prin g!ndurile ce ţi le aduc, la ora1ul drept,făc!ndute #ă te m!ndreşti pentru faptele cele dea dreapta, -ntoarce celălalt ora1,adică #coate la )edere faptele dea #t!nga #ă)!rşite de noi.



(ntrearea 25> um trebuie să !nţele%em !n mod cucernic cu#ântul &#an%'eliei8+*atăl nu #a )udeca pe nimeni, ci toată )udecata a dat$o iului-3 5i de ce zice !nalt loc +&u nu #oi )udeca pe nimeni, ci cu#ântul pe care l$am %răit, acela !l #a

)udeca-.

Că#pun#> +a Dumne1eu, nici Tatăl, nici iul nu )a 9udeca pe nimeni. +ăci niciomul nu #e face 9udecător al celor necu)!ntătoare, ci al oamenilor. Deci Tatăl a dattoată 9udecata iului, nu -ntruc!t iul e#te Dumne1eu, ci -ntruc!t #a făcut om. Iar ace#ta )a 9udeca pe toţi, compar!nd )ieţuirea #a ca om cu a noa#tră. Iar @cu)!ntul;ui care )a 9udeca e#te -n)ăţătura pe care a arătato prin fapte, după cum #a #cri#>@+ele ce a -nceput Ii#u# #ă le facă şi #ă le -n)eţe.(ntrearea 2> e !nseamnă 'ula !mpotri#a Du'ului şi cum8 +*ot păcatul se #aierta oamenilor, dar celor ce #or 'uli nu li se #a ierta nici !n #eacul acesta, nici !n cel #iitor-3

Că#pun#> (ntrearea cu pri)ire la 8ula -mpotri)a Du8ului Sf!nt -şi are de1legareaacea#ta> Domnul făc!nd multe )indecări, iudeii puneau lucrările Du8ului -n#ocoteala #tăp!nitorului dracilor. Iar cu)!ntul că nici aici, nici -n )eacul )iitor nu)or a)ea iertare cei ce 8ule#c, treuie -nţele# precum urmea1ă> Oic unii dintre cei ceau cercetat ace#tea prin Du8ul, că #unt patru feluri de iertare a păcatelor> două aicişi două -n )eacul )iitor.

iindcă memoria nu e -n #tare #ăşi amintea#că greşelile timpului -ntreg, ca omul #ă

#e pocăia#că aici pentru ele, Stăp!nul firii, -n iuirea Sa de oameni, a r!nduit, cum#a 1i# şi pentru noi cei ce nu ne pocăim două moduri de pocăinţă -n )eacul )iitor.A#tfel, c!nd unul păcătuieşte aici cu indiferenţă, dar apoi face ine tot cuindiferenţă, fie mişcat de milă #au #impatie faţă de aproapele, fie de alte moti)efilantropice, faptele lui )or fi c!ntărite -n )eacul )iitor la )remea 9udecăţii şi)ă1!ndu#e -nclinarea lui #pre cele din urmă, )a do!ndi iertare. Ace#ta e#te unmod. Iar al doilea e următorul> +!nd )reunul e )ino)at de păcate, dar au1indcu)!ntul Domnului> @<u 9udecaţi ca #ă nu fiţi 9udecaţi #e teme şi nu 9udecă penimeni c!nd cercetea1ă cele făptuite, nu )a fi 9udecat, ca unul ce a pă1it porunca.+ăci nu uită de făgăduinţa dată prin porunca Sa +el atot nemincino#.

Iar celelalte două moduri #e referă la iertarea de aici, c!nd cine)a, afl!ndu#e -n păcate, e lă#at de Pro)idenţă cu un ro#t -n nea9un#uri, -n ne)oi, -n oli. +ăci fără#ă ştie acela, Dumne1eu -l curăţeşte prin unele ca ace#tea. Mi dacă acela, -ncercat -nfelul ace#ta, mulţumeşte, ia plată pentru mulţumire. Iar de nu mulţumeşte pentrucertările de pe urma păcatelor #ale, de păcate #e curăţeşte, dar -nca#ea1ă pedeap#a

pentru nemulţumire. Pe urmă, pentru tot ce păcătuieşte cine)a faţă de oameni i #e



dau prile9uri de iertare, cum a arătat cu)!ntul. +ăci păcătuind cine)a faţă de un om,dar făc!nd ine altui om, aceeaşi fire faţă de care a păcătuit -l şi apără.

Dar 8ula faţă de Du8ul, #au necredinţa, nefiind iertată pentru nici o altă pricină,fără numai dacă #e face cel ce a păcătuit credincio#, pe drept cu)!nt nu )a fi iertatcel ceşi -nc8eie )iaţa -n necredinţă, pentru păcatul necredinţei.

(ntrearea 2*> e !nsemnează %'icitura din Pro#erbe8 +De flămânzeşte duşma$nul tău, dă$i de mâncare4 de !nsetează, adapă$l. ăci făcând aceasta,!n%rămădeşti cărbuni aprinşi pe capul lui-3

Că#pun#> Duşmanul #ufletului e#te trupul no#tru, care ne ră1oieşte mereu prinră#coala patimilor din el. +!nd deci cugetul trupe#c apă#at de conştiinţăflăm!n1eşte, adică #e doreşte după m!ntuire #au -n#etea1ă după cunoştinţa

dumne1eia#că, treuie #ăl 8rănim prin -nfr!nare şi o#teneli şi #ăl adăpăm prinmeditarea la cu)intele dumne1eieşti. Aşa #e -ngrămăde#c pe#te capul lui, adică

pe#te minte, căruni aprinşi #au g!nduri dumne1eieşti şi du8o)niceşti.(ntrearea 23> e !nsemnează cu#ântul din Psalmul :J:8 +ăcutu$m$amasemenea pelicanului sin%uratic-3

Că#pun#> Pelicanul ace#ta e#te o pa#ăre. Iar şarpele duşmăneşte mult puii lui. Deciel ce faceN (şi aşea1ă la -nălţime cuiul lui, -ngrădindul din toate părţile din pricinaşarpelui. +e face atunci )icleanul şarpeN +ercetea1ă de unde #uflă )!ntul şi din

partea aceea -şi trimite )eninul #ău dei ucide.Deci )ine pelicanul şi )ede că au murit puii lui. Atunci pri)eşte la nor şi 1oară la-nălţime, -ntin1!nduşi aripile. Acolo -şi găureşte cu ciocul coa#tele şi prin nor

picură -n ei din #!ngele #ău şi #e tre1e#c.

Prin pelican #e -nţelege Domnul, iar puii lui #unt Adam şi E)a, firea noa#tră.+uiul lui e#te paradi#ul. Iar şarpele dia)olul cel ră1)rătit. Deci şarpele,-ncepătorul răului lea in#uflat prin nea#cultare protopărinţilor )eninul #ău şiaceştia #au făcut morţi prin păcat.

Dar Domnul şi Dumne1eul no#tru #a -nălţat, pentru iuirea Sa de oameni, pecin#tita cruce şi din coa#ta #a #trăpun#ă nea dăruit )iaţa prin norul Du8ului Sf!nt.

(ntrearea 24> e !nseamnă8 +=colo păsările !şi #or face cuiburi-3

Că#pun#> Pă#ările #unt #au #ufletele #au diferitele )irtuţii.



păcat, adică a#upra deprinderii şi lucrării, #au con#imţirii şi faptei, Scriptura pedrept cu)!nt -şi ro#teşte ameninţarea.

(ntrearea '/> De ce nu se poate zice *atăl Du'ului, sau 2ristosul Du'ului, cum

se poate zice, când e #orba de *atăl sau iul, Du'ul lui Dumnezeu, sau Du'ul lui 2ristos3

Că#pun#> Precum "intea e#te cau1a +u)!ntului, aşa e şi a Du8ului, dar prinmi9locirea +u)!ntului. Mi precum nu #e poate 1ice de +u)!nt că e al %ocii, aşa nicide iul că e al Du8ului.

(ntrearea '5> e !nseamnă cu#ântul spus de Domnul8 +Dacă oc'iul sau mânata te sminteşte, scoate$le pe ele şi le aruncă de la tine-3

Că#pun#> +eea ce #pune paraola -n c8ip -ntuneco# #e poate -nţelege şi de#pre prieteni, care ne #unt ca nişte oc8i şi de#pre rudenii, care ne #unt ca nişte m!ini şide #lugi, care ne #lu9e#c ca nişte picioare. Scriptura porunceşte #ăi #coatem peaceştia toţi, dacă ne #minte#c şi ne )atămă #ufletul.

Dar porunca poate fi -nţelea#ă şi altfel, -ntrun #en# mai -nalt. De ai o cunoştinţăcontemplati)ă, ca pe un oc8i, dar te face #ă te m!ndreşti, #coateo de la tine. De aişi o făptuire cu)iincioa#ă, dar ţi #e face pricină de -ng!mfare, #coateo şi pe ea. Dea#emenea de ai o de#toinicie -ntro #lu9ă, iar acea#ta e piciorul dar te face #ă te

fuduleşti, de#partete de ea. +ăci -ţi e mai de folo# #ă fii fără ace#te părute )irtuţi,dec!t #ă mergi prin -ng!mfare şi m!ndrie la pier1area totală.

(ntrearea '> e !nseamnă8 +!nălţatu$s$a soarele şi luna s$a oprit !n rânduialaei-3

Că#pun#> +!nd #e -nalţă -n noi Soarele dreptăţii prin faptele cele une şi princunoştinţa ade)ărată, atunci #e opreşte luna -n r!nduiala ei adică firea noa#tră, caree #upu#ă #c8imării şi ne#tatorniciei primeşte o r!nduială fiă şi #tailă.

(ntrearea '*> e !nseamnă cu#ântul scris !n &pistola sobornicească a lui Petru8+a să fie )udecaţi după oameni cu trupul şi să trăiască după Dumnezeu cudu'ul-3

Că#pun#> Ace#tea #au #pu# de#pre cei din )remea potopului. Iar aceştia erau -ntrototală necunoştinţă a lui Dumne1eu şi )ieţuiau -n fapte rele. Deci c!te au păcătuitoamenilor li #au iertat pentru ră1oaiele, neca1urile şi diferitele #tr!mtorări ce au



)enit a#upra lor -n fiecare 1i. Dar păcatele din necunoştinţa ;ui nu li #au iertat, pentru ca păcatul necredinţei #ă li #e ierte pentru credinţa -n El celor ce )or crede,atunci c!nd #e )a coor- -n locul iadului din iuirea de oameni şi aşa #ă trăia#că cudu8ul, 9udecaţi fiind cu trupul, cum #a 1i#, pentru greşelile faţă de oameni.

(ntrearea '3> e simbolizează Da#id care cântă şi !mblânzeşte du'ul rău al lui Saul3Că#pun#> Tot cel ce a#emenea fericitului Da)id, paşte oile, adică puterea raţională a#ufletului, şi ucide iuţimea şi pofta, ca acela leul şi ur#ul, folo#indu#e de cu)!ntul-n)ăţăturii -ntro contemplaţie -naltă, -ndulceşte pe a#cultător şi domoleşte patimilerăutăţii din el.

(ntrearea '4> Scriptura spune limpede că =#raam a dat zeciuială lui Melc'isedec. Pe de altă parte =#raam zice că n$a luat nimic din pradă, nici

măcar o curea de !ncălţăminte. Dar atunci de unde i$a dat zeciuiala aceluia3ăci nici el n$a adus cu sine la război nimic, pornind pe neaşteptate. Că#pun#> iindcă dumne1eia#ca Scriptură 1ice că "elc8i#edec a fo#t preot, pedreptate #e )a crede că A)raam, ca unul ce #e afla -n ceata mirenilor, ia dat

preotului 1eciuială. Iar că a şi a)ut de unde #ăi dea #e -nţelege uşor. +ăci -mpăraţiicare au nă)ălit a#upra Sodomei nu lua#eră numai cele ale Sodomei ci a)eau cu ei şi

pră1ile altor ţinuturi. Ace#tea toate lu!ndule A)raam, după ce ia ătut, unele lea-ntor# Sodomei, iar celelalte lea ţinut #ieşi şi din ele a dat 1eciuială lui"elc8i#edec.

(ntrearea /0> De ce preoţii e%ii nu erau !mpiedicaţi să aibă soţii, iar preoţii lui 2ristos sunt !mpiedicaţi, după cum e obiceiul3

Că#pun#> iindcă #e crede că preoţia E)ang8eliei e după r!nduiala lui "el8i#edecşi nu după a lui Aaron. Iar de "elc8i#edec nu #a #cri# #ă fi a)ut #oţie. Deci -n c8ipnece#ar nici epi#copii ce preoţe#c după r!nduiala lui "elc8i#edec nuşi iau femei.

(ntrearea /&> De ce, la punerea !nainte a cinstitului *rup şi Sân%e al Domnului,e obiceiul !n biserică ca pâinile şi potirele să fie puse !n număr nee%al3

Că#pun#> Toate cele #ă)!rşite -n i#erică au o raţiune mai pre#u# de fire. ?i#erica pune -nainte p!inile şi potirele, fiindcă ele #unt prin ecelenţă #imoluri şi c8ipuriale fiinţei dumne1eieşti. Iar acea#ta e necompu#ă, pe c!nd toată 1idirea e compu#ă.+ăci numai Sf!nta Treime, cum #a 1i#, e #implă şi necompu#ă. De aceea pune?i#erica p!inile şi potirele -n număr neegal, -nc8ipuind prin ace#tea Dumne1eirea.



(ntrearea /2> ?nii !ntreabă !n ce !nţeles se spune că Puterilor cereşti le$a fost ascunsă taina !ntrupării Domnului, după ce aflăm că proorocirile despre

Domnul s$au făcut prin !n%eri, că zămislirea ui e bine#estită ecioarei deBa#riil şi păstorii sunt !n#ăţaţi prin !n%eri3

Că#pun#> <u -ncape -ndoială că -ngerii au ştiut de#pre -ntruparea )iitoare aDomnului pentru m!ntuirea oamenilor. +eea ce lea răma# lor a#cun# a fo#t modulnecuprin# al 1ămi#lirii Domnului, cum, fiind -ntreg -n Tatăl şi -ntreg -n toate şitoate umpl!ndule, era -ntreg -n p!ntecele ecioarei.

(ntrearea /'> e !nseamnă Barizim şi >al3

Că#pun#>Fari1im #e tălmăceşte prin tăiere-mpre9ur. Iar ?al prin ame#tecătură.Deci -n ame#tecătura le#temată de neamuri -şi aşea1ă altarul Domnului no#tru

Ii#u# 7ri#to#.

(ntrearea //> e !nseamnă 2a#ones, ana, Balileia, Doec, &rmon3

Că#pun#> 7a)one# #e tălmăceşte prin fere#tre, +ana prin agoni#ire. Falileia-n#eamnă de#coperire. Doec Sirianul e#te g!ndul -ng!mfat. Iar Ermon #e t!lmăceşte

prin alungarea fiarelor. nii #pun că de acolo i1)orăşte Iordanul. Prin ace#tea #eindică 8arul Sf!ntului ?ote1.

(ntrearea /5> e !nseamnă cu#ântul din Psalmi8 +"priţi$#ă şi cunoaşteţi că eusunt Dumnezeu-3

Că#pun#> Sunt şa#e opriri, pe care -n#uşindunile putem cunoaşte pe Dumne1eu. 3rima e de la săvârşirea păcatului; a doua de la "rana care ne aprinde; a treia de la amestecul cu cei ce vieţuiesc fără strajă; a patra de la îndeletnicirea care ne depărtează de la viaţa cea după

Dumnezeu; a cincea de la avuţia cea vrednică de osândă, care trage mintea spre multe; a şasea înseamnă a nu mai avea peste tot o voie proprie.

Acea#ta e#te lepădarea şi a#cultarea cea ade)ărată şi după Dumne1eu.

(ntrearea /> Pe cine !nc'ipuieşte 1eftae şi fata lui3



Că#pun#> Ieftae -nc8ipuieşte per#oana Domnului. Iar fata lui trupul prea curat alAceluia.+ăci precum Ieftae era nă#cut dintro de#fr!nată şi a fo#t alungat dintre ailui, iar ieşind a luptat şi a iruit pe duşmani, făgăduind lui Dumne1eu #ă aducădrept 9ertfă pe primul din familia #a, carel )a -nt!mpina la -ntoarcere, la fel şiDomnul, nă#c!nduSe după trup din firea noa#tră cea de#fr!nată, -n c8ip nepăcăto#,

prin aceea că #a făcut #emănătorul propriului Său trup, alungat fiind de cei ce#ocoteau a fi iudei şi iruind -n ră1oiul cel pentru noi, a adu# trupul Său propriului Dumne1eu şi Tatăl ;ui. iindcă Ieftae #e tălmăceşte @de#c8i1ătură a luiDumne1eu.

(ntrearea /*> um să !nţele%em cu#ântul din &#an%'elie8 +Mai mare ca 1oan!ntre cei născuţi nu se #a ridica, dar cine e mai mic !n Împărăţia erurilor e mai mare ca el-3

Că#pun#> +el ce #e )a #meri pe #ine mai mult ca Ioan, căci acea#ta -n#eamnă @maimic acela e mai mare ca Ioan. Sau altfel> fiindcă #e credea că Ioan a do!ndit princontemplaţie toată cunoştinţa -ngăduită aici, cunoştinţa cea mai mică şi cea mai de

pe urmă -n )iaţa )iitoare e mai mare dec!t cea de aici. Sau> teologul cel mai -nalt emai mic dec!t cel mai de pe urmă dintre -ngeri. Sau> cel ce #tă pe treapta cea maide pe urmă -n )ieţuirea e)ang8elică e mai mare ca cel mai -nălţat -n treapta legii.

(ntrearea /3> e !nseamnă cu#ântul din Pro#erbe8 +el ce pune mână pestemână, nu #a fi fără #ină-3

Că#pun#> +el ce ame#tecă fapta rea cu fapta )irtuoa#ă nu )a fi fără )ină.

(ntrearea /4> e !nseamnă8 +De şapte ori #a cădea dreptul şi se #a ridica-3

Că#pun#> Dreptul e#te aici Domnul no#tru Ii#u# 7ri#to#, #ingurul cu ade)ărat drept.+ăci de El #e 1ice că şi cade şi #e şi ridică -n noi, ca unul ce a primit toate cele alenoa#tre. Iar firea noa#tră a că1ut de şapte ori.

⇒ 3rima cădere s-a produs prin greşeala protopărintelui;⇒ a doua prin uciderea de om a lui (ain, care a introdus prima dată uciderea;⇒ a treia în vremea generaţiei lui /oe, asupra căreia n-a mai rămas Du"ul lui

Dumnezeu, deoarece oamenii erau numai trupuri;⇒ a patra pe vremea zidirii turnului;⇒ a cincea pe vremea generaţiei lui vraam, din care singur acesta a plăcut

lui Dumnezeu;



⇒ a şasea pe vremea lui 4oise, a cărui generaţie sporise atât de mult înnecredinţă, încât a fost trimis el de la Dumnezeu spre tămăduirea acesteinecredinţe;

⇒ a şaptea pe vremea generaţiei 3roorocilor, care a întrecut generaţiile de mai

înainte în măsura răutăţii.

Deci fiindcă, precum #a 1i#, firea noa#tră a că1ut de şapte ori, Domnul, mişcat deiuirea de oameni, a ridicato, unindo cu Sine după ipo#ta#.

(ntrearea 50> e !nseamnă cu#ântul &#an%'eliei8 +Spală faţa ta şi capul tău !l un%e-3

Că#pun#> aţa noa#tră e#te )iaţa, arăt!nd ca şi )ederea, cum #untem după omuldinlăuntru. Acea#ta porunceşte Scriptura #ă o #pălăm, adică #ă ne curăţim )iaţa detoată pata păcatului. Iar capul e#te mintea noa#tră, pe care Scriptura porunceşte #ă oungem, adică #ă o facem #ă #trălucea#că de cunoştinţa dumne1eia#că.

(ntrearea 5&> e !nseamnă cu#ântul8 +Mai de folos i$ar fi fost aceluia să i sele%e o piatră de moară de %rumaz şi să fie aruncat !n mare, decât să smintească

pe unul din cei mici-3

Că#pun#> @"ici #ocote#c că numeşte pe cei #impli la cugetare, care din pricinamicimii minţii nu pot #ă deo#eea#că 9udecăţile Pro)idenţei. Deci dacă cine)a

#minteşte pe unii ca aceştia, mai de folo# iar fi fo#t #ă facă parte din ceata păg!nilor, care a#emenea a#inului legat la piatra de moară, #e ţin numai -n ogaşamişcării lumii şi #ă #e arunce -n mare, adică -ntro )iaţă plină de confu1ie. Acea#tao -ntăreşte şi Apo#tolul Petru 1ic!nd> +Mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât cunoscând$o să se !ntoarcă spre cele dinapoi-

(ntrearea 52> Pe cine !nc'ipuieşte ain şi =bel3

Că#pun#> +ain -nc8ipuieşte cugetul trupe#c, iar Ael pl!n#ul #au pocăinţa.

(ntrearea 5'> e !nseamnă8 +Să nu fericeşti pe bărbat !nainte de moartea lui-3

Că#pun#> +8iar pentru -nţelegerea celor mulţi e limpede că din pricina ne#iguranţeişi a ne#tatorniciei )oii omeneşti, nu treuie #ă fericeşti pe cine)a, p!nă ce trec!nd

prin toată )irtutea, nuşi )a -nc8eia )iaţa cu #f!rşitul cel ne-ndoielnic. Iar -n-nţele#ul mai -nalt, cel cea -nceput, prin pocăinţă şi ne)oinţă, #ă umilea#că cugetul



păm!nte#c ce trăieşte -n el şi #ăl #lăea#că, -ncă nu treuie fericit p!nă ce nu #e )amortifica prin a#ce1a unor o#teneli -ncordate şi nu )a primi #f!rşitul. <umai ace#tae fericit ca unul ce a murit -mpreună cu 7ri#to# prin nelucrarea păcatelor şi a -n)iat-mpreună cu El pentru -nălţimea )irtuţilor. Acea#ta o #pune şi p#almi#tul, 1ic!nd>

+ericiţi cei nepătaţi, adică cei curaţi de păcat, care umblă !n le%ea Domnului-,adică păşe#c -nainte prin faptele une.

(ntrearea 5/> e !nseamnă cu#ântul8 +ând #ă #or iz%oni pe #oi din cetateaaceasta, fu%iţi !n alta-3

Că#pun#> +etăţile au ro#tul #ă pă1ea#că şi #ă a#igure lucrurile de preţ. Deci -n-nţele# alegoric cetatea e#te ne)oinţa con#tătătoare din diferite )irtuţi, ca de pildă>-nfr!narea de la )in, reţinerea de la m!ncăruri care #unt #pre pa1ă şi #iguranţă. Decic!nd ne i1gone#c dracii din una din ace#tea, #trecur!nd -n noi -nfumurarea şi #la)a

deşartă pentru o a#tfel de ne)oinţă, e ine #ă dăm -napoi dintro a#emenea #ilinţă ceni #e pare o#!rduitoare, ca #ă nu cădem -n m!ndrie şi #ă fugim la altă )irtute,#loodă de #la)a deşartă, p!nă )a )eni la noi puterea nepătimirii.

Sau, -n alt -nţele#, cetăţi numeşte #ufletele omeneşti. +ăci la ace#tea fiind trimişiApo#tolii de "!ntuitorul, c!nd #unt alungaţi de la cele ne)rednice, trec la #ufletelealtora, care #au făcut -n #tare #ă primea#că -n)ăţătura lor. Mi ace#te cetăţi ale luiI#rael nu le )or i#pră)i de cercetat, fie că -n unele #unt primiţi, fie că de altele #untalungaţi, p!nă nu )a #o#i iul omului, -mplinind toate la )enirea ;ui cea -ntru

#la)ă.(ntrearea 55> um se !nţele%e că #a pune +mila Sa la cântar- , cum se zice ladumnezeiescul 1saia3 şi că nu se dă nici un bine fără )udecată, c'iar dacălucrătorilor din #ie aşa li se pare3

Că#pun#> Dacă #e c!ntăreşte mila lui Dumne1eu, #e şi circum#crie de#igur. Deciaşa treuie #ă -nţelegem ace#t loc, că precum a)!nd putere #ă )edem, #ă au1im şi #ăre#pirăm, acea#ta nu ne face #ă luăm -n noi tot aerul, lumina, gla#ul, căci atunci nuar mai răm!nea de ce #ă #e -mpărtăşea#că şi altul, tot aşa mila lui Dumne1eu dă

fiecăruia, după calitatea di#po1iţiilor, at!t iertarea c!t şi 8arul. De pildă #a căitcine)a -n c8ip de#ă)!rşit, e şi iertat -n c8ip de#ă)!rşitH tot aşa şi cu cel ce iueşte.

(ntrearea 5> e !nseamnă ceea ce se spune la &zdra8 +!nfricoşează$i pe ei cule%ea Domnului-3



(ntrearea 0> e !nţeles are parabola din &#an%'elie despre lucrătorii din #ie şi ce !nseamnă nee%alitatea aceea3

Că#pun#> udecata lui Dumne1eu nu #e face ţin!nd #eama de timp şi de trup,deoarece #ufletul, fiind netemporal şi netrupe#c, nu creşte şi nu #f!rşeşte deodatăcu timpul, iar mişcările şi -nclinările lui nu #e na#c -n c8ip temporal. De pildăade#eori unul are -n )iaţa călugărea#că şapte1eci de ani, iar altul o #ingură 1i. Pe dealtă parte #copul călugăriei e#te #ă de#facă #ufletul de -mpătimirea şi -nlănţuirea decele materiale şi #ăl -ntoarcă #pre Dumne1eu. Deci punem ca1ul că cel dint!i,a)!nd şapte1eci de ani, a murit ne-ngri9indu#e deloc de o a#tfel de nepătimire, iar cel deal doilea, a)!nd numai o 1i şia de#făcut tot cugetul pătimaş de la cele

păm!nteşti. ;a ră#plătirea ce #e )a face la 9udecată, cel din urmă )a lua plata după)rednicie, ca unul cea du# ţinta făgăduinţei #ale la -mplinireH cel dint!i -n#ă o )a

lua -n dar şi numai pentru că a rădat o#teneala ne)oinţei.

(ntrearea &> De ce s$a po%orât Du'ul tocmai după zece zile de la !nălţarea Domnului3

Că#pun#> Oic unii dintre -n)ăţaţii -n cele dumne1eieşti că deoarece, după Dioni#ieAreopagitul, Puterilele -ngereşti #unt r!nduite -n nouă cete, -nălţ!ndu#e Domnuldupă omenitate căci după dumne1eire toate le umple6, fiecărei cete ia dăruit o 1i,de la prima p!nă la ultima. +ăci a)eau lip#ă şi ele de )enirea Domnului la ele,

fiindcă +În &l, zice =postolul, s$au reunit toate, nu numai cele de pe pământ, ci şi cele din cer-. După aceea #a arătat lui Dumne1eu şi Tatăl şi apoi #a coor!tDu8ul.

Dar lucrul ace#ta poate fi -nţele# şi altfel> +u)!ntul lui Dumne1eu, a#cun# -n cele1ece porunci ale Sale, #e face corp -n noi, coor!ndu#e cu noi -n acti)itateanoa#tră morală, pe urmă iarăşi ne ridică prin cunoştinţă, -nălţ!ndune p!nă neurcăm la cea mai -naltă dintre toate poruncile, care 1ice> @Domnul Dumne1eul tăuDomnul nul e#te. +!nd deci mintea noa#tră #a de#făcut de toate, mai ine 1i# a

pără#it toate şi a a9un# la Dumne1eu -n#uşi, atunci primeşte limile de foc,

de)enind Dumne1eu după 8ar.

(ntrearea 2> e !nseamnă8 +Du$ţi rar piciorul spre prietenul tău, ca nu cum#a,săturându$se de tine, să te urască-3

Că#pun#> Prietenul e#te aici trupul no#tru, pentru unirea şi drago#tea naturală ceoa)em faţă de el. Deci Scriptura te -ndeamnă #ă nu te -ncarci prea mult cu gri9a de



trup, ci #ă te -ngri9eşti de el numai at!ta c!t #ă poată merge pe urmele #ufletului. Iar acea#ta rar, ca nu cum)a, -ngri9ndute prea mult de odi8na lui, #ă #e arate -n tinecele ale )ră9maşilor şi ale celor ce te ură#c.

(ntrearea '>e !nc'ipuieşte )unca din le%e, )un%'iată la #ale, !n cazul unui omor al cărui autor n$a fost descoperit3

Că#pun#> Prin ace#tea #e -nc8ipuieşte g!ndul du8o)nice#c al Scripturii că nu numai pentru greşelile )ădite treuie #ă ne temem, ca unii ce )om a)ea #ă #uferim pedep#e pentru ele, ci şi pentru cele #ă)!rşite de noi -n c8ip neştiut, d!nd mereu 9unca, adică trupul no#tru#ă fie 9ung8iat -n )alea -nfr!nării şi a ne)oinţei. De aceea#e pără#ea 9unca -ncă )ie, ca #ă -n)ăţăm că nu treuie #ă omor!m trupul, ci numai#ă 9ung8iem şi #ă -ml!n1im plăcerile ră#culate.

(ntrearea /> e !nc'ipuieşte slăbăno%ul coborât de patru inşi prin acoperiş3"are se putea descoperi casa, cum spune istoria3

Că#pun#> După i#torie cu #iguranţă #a de#coperit ca#a, căci )i1itatorii acelor locuri1ic că acoperişurile ca#elor, făcute din piatră poroa#ă, #unt foarte uşoare, -nc!t celce )rea #ă le de#copere, o poate face acea#ta uşor şi repede.

Dar după -nţele#ul mai -nalt, #lăănogul e#te orice minte ce oleşte -n păcate şi nu poate )edea pe +u)!ntul Caţiunea #upremă6 prin contemplaţia naturală, care e uşa.

Deci -nlătur!nd prin credinţă acoperişul gro# al literii legii, e coor!tă prin cei patru de la -nălţimea deşartă #pre +u)!ntul care #a #merit pe Sine c8eno1a6 şi primeşte prin credinţă şi făptuire putinţa dea umla.

(ntrearea 5> De ce &lisei Proorocul s$a ru%at şi au ieşit urşi şi au sfâşiat ; dincopiii ce râdeau de el3

Că#pun#> Oic unii că copiii aceştia nu #unt i#raeliţi, ci din alte neamuriH şi nu #untcopii după )!r#tă, ci după minte. Deci aceştia au1ind de Prooroc că făcea multe#emne, nau cre1ut, ci au r!# de el. Dar erau şi unii care nu #au -mpărtăşit de

părerea lor deşartă. Deci ca #ă nu fie )ătămaţi aceştia şi la#femia #ă #e urce la cer,lea )enit -n a9utor Dumne1eu.

Iar după -nţele#ul du8o)nice#c, orice minte care e ca şi Eli#ei, pleşu)ă, adică curatăde cugetări păm!nteşti, e luată ade#eori -n r!#, -n urcuşul cunoştinţei ei, deg!ndurile orientate #pre lucrurile ce cad #u #imţuri şi #pre materie şi formă. +ăcinumărul patru1eci -n#eamnă lucrurile ce cad #u #imţuri, la care adăug!ndu#e



materia şi forma, #e naşte numărul patru1eci şi doi. Deci mintea e luată -n r!# dea#emenea g!nduri, care )or #ă o facă #ă #imtă )irtutea ca pe o po)ară. Ace#teg!nduri le omoară mintea prin rugăciune şi prin urşi, adică prin plăcere şi poftă.+ăci ace#te pa#iuni -ntreuinţate -ntor#, adică #pre ine, ucid g!ndurile

at9ocoritoare.

(ntrearea > um trebuie să !nţele%em neştiinţa iului despre sfârşitul lumii3 Că#pun#> Ei#tă două feluri de neştiinţă> una )rednică de ocară, alta ne)ino)ată.+ea dint!i at!rnă de noi, a doua nu at!rnă de noi. +ea )rednică de ocară şiat!rnătoare de noi e#te neştiinţa cu pri)ire la )irtute şi e)la)ie. +ea ne)ino)ată şineat!rnătoare de noi e neştiinţa cu pri)ire la toate acele lucruri, c!te )r!nd #ă lecunoaştem, nu le cunoaştem> de pildă cu pri)ire la lucrurile ce #e petrec departe,#au la cele ce #e )or -nt!mpla -n )iitor.

Dar dacă #finţii Prooroci au cuno#cut prin 8ar cele de departe şi neat!rnătoare denoi, cum nu lear fi ştiut cu at!t mai )!rto# pe toate iul lui Dumne1eu, iar prin Elşi omenitatea ;ui, nu prin fire, ci prin unirea cu +u)!ntulN +ăci precum fierul ar#-n foc are toate -n#uşirile focului pentru că luminea1ă şi arde, şi totuşi prin fire nu efoc, ci fier, la fel şi omenitatea Domnului, -ntruc!t era unită cu +u)!ntul, le ştiatoate şi ace#te -n#uşiri dumne1eieşti le arată -n #ine, dar ca fire omenea#că luată de#ine, adică neunită, #e 1ice că nu le ştia.

(ntrearea *> um !nc'ipuieşte !mbrăcămintea (sc'ima mona'ală şi mai ales

tunderea părului3Că#pun#> Precum capul e -n fruntea tuturor mădularelor din trup, tot aşa minteadeţine rolul de cap -n #uflet. Deci acea#ta treuie tun#ă de toate cugetările lumeşti.+olo)ionul, care acoperă tot trupul şi la#ă goale numai m!inile, -n#eamnă cătreuie #ă -mrăcăm filo#ofia morală, care -nlătură lucrările ce #ă)!rşe#c păcatul şică acea#ta treuie #ă acopere şi puterea şi lucrarea. +ăci puterea #tăp!nirii celui răue#te cum 1ice Io), #u uricul p!nteceluiH iar #ufletele, după fericitul Da)id, #unt

pline de at9ocurile dracilor. Mi ace#te at9ocuri #unt lucrările cur)iei.

Iar anala)ul, fiindcă are pe el crucea şi -nainte şi -napoi -n#eamnă că treuie, cum1ice Apo#tolul, #ă ne ră#tignim nu numai noi lumii, ci şi lumea nouă. Acea#ta

pentru ca, fugind noi de lume, #ă nu mai a)em nici o piedică şi #ă nu mai fimreţinuţi de plăcerea faţă de ea, amăgiţi de #uprafaţa ei, dar nici #ă nu mai fimurmăriţi de ea dinapoi, prin -ncercările fără de )oie şi aşa #ă #lăim din -ncordareacredinţei. +i #ă răm!nem ne#imţitori şi morţi at!t faţă de patimile cele de )oie, c!tşi faţă de cele fără de )oie.



+ulionul -nc8ipuie 8arul lui Dumne1eu, care pă1eşte şi acoperă mintea noa#tră.+ăci cel ce #a tun# de cugetările lumii, primeşte coiful m!ntuirii. Iar #andalele auace#t -nţele#> părţi din trup, la fel cum -ntreg trupul #e folo#eşte de o rămăşiţă de

piele, treuie #ă #e folo#ea#că #ufletul de trup, iar pe ace#ta #ăl omoare faţă de patimi.

Perioleul pallium, 8aina de dea#upra6, fiind -n patru colţuri, cum e lumea din patru elemente, arată că treuie #ă ne -mrăcăm -n contemplaţia naturală, -nc!t #ănu mai pri)im cele ce #e )ăd de dragul #imţirii şi al patimilor, ci prin raţiunea ce #eaflă -n ele #ă ne -nălţăm #pre Oiditorul lor. aptul că m!na #t!ngă răm!nede#coperită arată că faptele une treuie #ă lumine1e din noi, după cu)!ntul"!ntuitorului, aşa ca #ă )adă oamenii faptele noa#tre cele une şi #ă #lă)ea#că peTatăl no#tru cel din ceruri.

Iar )eşmintele treuie #ă fie negre, ca #ă arate că treuie #ă fim nearătoşi ne)ă1uţi6 pentru lume, ca unii ce a)em petrecerea -n cer. Dacă cine)a mai #ocoteşte că 8ainade dea#upra pallium6 prin cele patru colţuri mai -nc8ipuieşte şi cele patru )irtuţigenerale, nu )a greşi.

(ntrearea 3>

Că#pun#> Preotul #pune ?i#ericii @pace de pe -nălţimea #caunului catedrei6,

imit!nd pe Domnul de pe #caun catedră6, care, -nălţ!ndu#e, Ia lă#at şi Ia dat pacea Sa. Iar poporul ră#pun1!nd> @şi cu du8ul tău, )rea #ă #pună> @<eai datnouă pace, Doamne, şi ună -nţelegere -ntre noi. Dăne şi pacea care e#te unireanede#părţită cu Tine, ca -mpăcaţi cu Du8ul Tău, pe care lai pu# -n noi la -nceputulcreaţiei, #ă a9ungem nede#părţiţi de drago#tea Ta.

(ntrearea 4> Dacă morţii !n#ie !n !ntre%ime, de ce nu !n#ie !n !ntre%imetrupurile noastre3 De ce credem apoi că prin >otez, ele se prefac3Că#pun#

(ntrearea *0>

Că#pun#>Dacă )rei o t!lcuire mi#tică a Scripturii, acea#ta treuie #ă #e -nţeleagă aşa>+ăudaţi pe Domnul !n %las de trâmbiţă- -n#eamnă> prin pomenirea -n)ierii, care)a fi anunţată prin tr!miţă, precum #a #cri#.



+ăudaţi$ pe &l !n psaltire şi c'itară-, adică prin lima noa#tră şi prin gură,lo)indule cu du8ul ca cu un plectru pană6, +ăudaţi$ !n tobă şi alăută-, adică -ntrup şi #uflet, de la care, ca de la o alăută, #trăat cererile la Dumne1eu. +ăudaţi$

!n strune şi !n or%ane-, adică -n inimă şi -n toate măruntaiele şi -n toate fireledinlăuntru, pe care lea numit organe.

+ăudaţi$ pe &l !n c'im#ale binerăsunătoare-, adică prin u1e, prin care #e -mplete#c melodiile armonioa#e ale p#almodierii.

(ntrearea *&> În unele manuscrise ale =postolului se spune8 +*oţi #om adormi,dar nu toţi ne #om sc'imba-4 !n altele8 +7u toţi #om adormi, dar toţi ne #omsc'imba-. *e ro%, arată$ mi, care #ersiune trebuie primită şi ce !nseamnă celescrise3

Că#pun#> Socote#c că nu #e aate cine)a de la g!ndul Apo#tolului, dacă primeşte

cu e)la)ie am!ndouă )er#iunile, pentru că şi manu#cri#ele )ec8i le cuprind peam!ndouă. Pe cea dint!i> +*oţi #om adormi, dar nu toţi ne #om sc'imba- , treuie#ă o -nţelegem -n #en#ul că toţi )om a)ea de #uportat adormirea prin moarte, dar nutoţi ne )om pre#c8ima primind #la)a şi -ndră1nirea. Acea#ta o arată acelaşiApo#tol -n alt loc şi mai limpede, 1ic!nd> +7umai să ne aflăm !mbrăcaţi şi nudezbrăcaţi-.

Iar pe cea dea doua> +7u toţi #om adormi, dar toţi ne #om sc'imba- , treuie #ă o-nţelegem -n #en#ul că nu toţi )om adormi cu adormirea pentru un timp oarecare,

ca #ă a)em lip#ă de morm!nt şi de ri#ipirea prin #tricăciune, ci cei de atunci )or #uporta o moarte #curtă, nea)!nd lip#ă de adormirea pentru un timp oarecare,deoarece -ndată #e )a produce -n)ierea. Dar toţi #e )or #c8ima, adică #e )or -mrăca -ntru ne#tricăciune.

(ntrearea *2> uca spune !n apte despre Pa#el că +se %răbea, de i$ar fi cu putinţă să facă ziua incizecimii la 1erusalim-. Dar atunci cum face Pa#el !n%enunc'eri, ceea ce e oprit de canoane3

Că#pun#> <u de#pre +inci1ecimea -n#ăşi, -n care #a pogor!t Du8ul, )oreşte, ci

fiindcă toate cele cinci1eci de 1ile #e nume#c 1ile ale +inci1ecimii, Pa)el #e grăea#ă facă la Ieru#alim prima 1i de după Paşti. Deci e limpede că şia plecatgenunc8iul -n )remea po#tului.

(ntrearea *'> e !nseamnă cu#intele8 +el ce zideşte pe temelia aceasta aur sauar%int sau pietre preţioase, lemne, iarbă, trestie, focul le #a cerca3 Deci cel al



cărui lucru, pe care :$a zidit, #a rămânea, plată #a lua, iar cel al cărui lucru #aarde, se #a pă%ubi. &l !nsă se #a mântui, dar aşa ca prin foc-.

Că#pun#>Temelia e#te credinţa lui 7ri#to#. Aurul 1idit de cine)a -n ea e#tecunoştinţa tainică de#pre Dumne1eu mi#tagogia teologică6H argintul )iaţa#trăluminată de )irtuţiH pietrele preţioa#e cugetările e)la)ioa#eH lemnele-mpătimirea de cele ce cad #u #imţiriH iara o 1ideşte cel ce #e 8răneşte cune#ocotinţaH tre#tia cel ce lucrea1ă #tricăciunea. Deci pe cei care au fapte une 1iuacunoştinţei -i arată că -n foc, adică -n du8 #a făcut de#coperirea lor. (n cei pri)eşte-n#ă pe cei păcătoşi, lucrurile lor #e ard prin 9udecata din cunoştinţă, care ardeconştiinţaH ea de#fiinţea1ă păcatele şi m!ntuieşte pe om, dar -l păgueşte de)irtuţile pe care nu lea lucrat -n timpul de mai -nainte. Dar şi -n )eacul )iitor lucrurile păcatului #e tope#c -n neei#tenţă, firea reprimind -napoi puterile #ale prinfoc şi prin 9udecată.

(ntrearea */> e !nseamnă ceea ce spune Da#id cântând8 +Dă slu%ii *ale puterea *a şi mântuieşte pe fiul slu)nicei *ale-3

Că#pun#> iindcă #untem după fire #lugi ale lui Dumne1eu şi fii ai #lu9nicii Sale-nţelepciunea, #e roagă #ă ni #e dea nouă -nt!i puterea, adică #tăp!nirea a#upra

patimilor. Pe urmă, prin acea#ta )ine m!ntuirea.

(ntrearea *5> În cărţile /e%ilor scrie că Dumnezeu a mişcat pe Da#id să numere

poporul. Dar !n Paralipomene se zice aceasta de dia#olul. um se poate arătaacordul Scripturii cu ea !nsăşi3

Că#pun#> Apo#tolul numeşte pe dia)olul dumne1eu al )eacului ace#ta. Aşa treuie-nţele# cu)!ntul din Cegi. Sau şi altfel> fiindcă afară de Pro)idenţa lui Dumne1eunu #e -nt!mplă nimic, ci toate #e -nt!mplă fie din ună)oinţa, fie din -ngăduinţa;ui, cu)!ntul din Cegi că @Dumne1eu a mişcat, treuie -nţele# că @Dumne1eu a-ngăduit, iar cel din Paralipomene că dia)olul a lucrat, el a fo#t cau1a.

Pe urmă cad cei şapte1eci de mii, care #e aflau cu A)e#alom şi #ufereau de patima

-nc8ipuirii de #ine şi a m!ndriei. (n -nţele# mai -nalt acea#ta -n#eamnă că Da)id eorice om care a nă#cut, nu din aplecare di#po1iţie6 lăuntrică, ci din uitare de #ine,un g!nd de m!ndrie, dar pe urmă #e căieşte şi #e roagă lui Dumne1eu. Iar făc!ndaşa, mor g!ndurile pri)itoare la cele )remelnice şi trecătoare. +ăci numărulşapte1eci -n#eamnă mişcarea temporală, pentru cercul -nşeptit ce #e repetă. Deaceea e mai ine a fi prigonit de )ră9maşii draci, dec!t a #uporta foamea neau1iriicu)!ntului lui Dumne1eu.



-nc8ipuieşte nepri8ănirea, iar porumul #finţenia. Dacă -n#ă treuie #ă luăm #eamaşi la -n#uşirile naturale ale fiecărui animal şi #ă le căutăm -nţele#ul potri)it, cei

pricepuţi -n a#tfel de lucruri #pun că oaia aduce trei lucruri #tăp!nului> l!na, lapteleşi mielul. Iar pupila oc8iului ei #e -ntoarce după #oare şi -n fiecare 1i dă afară '5de oiţe. ;a fel oiţa raţională, care e#te omul, dacă )rea #ă #e aducă 9ertfăStăp!nului, treuie #ăi dea ca l!nă făptuirea morală, ca lapte contemplaţia naturalăcăci acea#ta 8răneşte mintea6, iar ca miel -n)ăţăcelul pe care -l naşte prin-n)ăţătură, #ilindu#e #ăl facă -ntru totul ca pe #ine şi #ăl aducă de#ă)!rşit luiDumne1eu. Dar şi pupila oc8iului unuia ca ace#ta #e -ntoarce după #oare, adicămintea lui #e -ndreaptă după Soarele dreptăţii, care călău1eşte toate ale noa#tre princ!rmuirea pro)idenţială a lucrurilorH căci -n neca1uri şi -n 1ile une el -imulţumeşte Aceluia pentru Pro)idenţa care le călău1eşte ine pe toate. nul caace#ta leapădă -n fiecare 1i '5 de oiţe, adică aruncă de fiecare dată cele#tricăcioa#e şi de pri#o#, #upu#e timpului şi prefacerii.

+!t de#pre ou, #e #pune că el are inima -n trei colţuri şi rinic8ii cu cinci ieşituriHmai are apoi trei #tomacuri. Oiua el are oc8ii luminoşi, iar noaptea -n c8ipulfocului. = treime din 1i şi o treime din noapte el rumegă, căut!nd #pre Că#ărit.

<ara lui dreaptă dă un miro# un. Iar #!ngele lui omoară animalele dome#tice,afară de c!ine. Deci şi noi, lu!nd ca nişte oi 9ugul lui 7ri#to#, #ă ne tăiem inima de

piatră şi de1rădăcin!nd #pinii patimilor, #ă ne lărgim păm!ntul inimii #pre primireacu)!ntului dumne1eie#c. Să a)em apoi inima -n trei colţuri, adică #ă a)em -n inimă#ănătoa#a -n)ăţătură de#pre Treime, ca precum inima comunică -n c8ip fire#c )iaţa

ei trupului, aşa şi credinţa -n Dumne1eu #ă #u#ţină mădularele #ufletului. Dea#emenea #ă a)em rinic8ii cu cinci ieşituri, adică partea noa#tră poftitoare #ă nu fie-ntoar#ă #pre patimi, ci prin cele cinci #imţuri #ă pri)im 1idirea numai -n )edereadoririi şi iuirii Oiditorului. Să a)em apoi trei #tomacuri. Stomacul primeşte celdint!i ucatele şi prin lucrarea de dige#tie alege şi trimite fiecărui mădular ceea cee potri)it cu el, iar re#tul -l predă urţii. Aşa #e cu)ine ca şi noi, conduşi fiind decontemplaţia acti)ă, naturală şi teologică şi -mpărţind tuturor mădularelor #ufletului cele potri)ite, #ă purtăm gri9ă şi de cel mai de 9o#, adică de trup #au de

urtă.

Iar a ră#ufla o treime din 1i şi noapte, pri)ind #pre Că#ărit, -n#eamnă a pri)i #pre-ntreita Pro)idenţă a lui Dumne1eu, #pre cea care #u#ţine, -ntoarce şi ceartă, şi aImulţumi at!t -n noaptea -ncercărilor, c!t şi -n 1iua propăşirii. Să a)em şi oc8iinoaptea -n c8ipul focului, iar 1iua luminoşi, adică puterea noa#tră contemplati)ăcapailă #ă primea#că -n 1iua )irtuţilor ra1ele cunoştinţei de la Soarele Dreptăţii,iar -n noaptea -ncercărilor şi i#pitelor ce )in una după alta pe urma )irtuţilor, -n#tare #ă -nţeleagă #en#ul pără#irilor. Să a)em şi nara dreaptă ine miro#itoare. +ăci



partea dreaptă a omului e#te #ufletul, dat fiind că a)em două părţi, #ufletul şitrupul. Deci cel ce pentru )irtuţile #ufletului a -mrăţişat 8arul Du8ului Sf!ntde)ine pentru ceilalţi ine miro#itor. Iar #!ngele ace#tuia are o putere ce omoarăanimale dome#ticeH adică iuţimea aătută din drumul ei ucide pe oamenii ceo

practică şi 8răneşte pe dracii ce latră -mpotri)a noa#tră.

+apra are o fire ce urcă uşor munţii, #are prăpă#tiile şi #e -nc!ntă de melodiilemu1icale. +ornul ei drept, oriunde #ar #ufla -n el, dă #en1aţia unui cutremur. Apoidă afară din ea -n fiecare 1i două #ute de oae. Deci şi #ufletul no#tru treuie #ă#ară cu -ndră1neală prăpă#tiile i#pitelor şi -ncercărilor, #ă urce munţii proorocilor şia9ung!nd la -nălţimea cunoştinţei #ă #e -ndulcea#că cu ea. Mi nu numai #ă #e-ndulcea#că, ci prin clopoţelul ei, adică prin raţiunea făptuitoare, #ă comunice şicelor cei aud -n)ăţătura acea#tă dulceaţă. Iar cornul ei drept -n#eamnă că cel ce-nc8ină lui Dumne1eu contemplaţia #ufletului prin rugăciune, făc!ndu#e ine

miro#itor a#cultătorilor, #cutură oişnuinţa patimilor trupeşti din aceştia. nul caace#ta leapădă totdeauna rătăcirea -n 9urul celor ce cad #u #imţuri. +ăci #imţurile-mpletindu#e cu cele #en#iile ;ip#eşte #f!rşitul.&le celui dintre sfinţi, Părintele nostru Maxim Mărturisitorul - Scurtă tâlcuire

a rugăciunii #atălui nostru către un iu"itor de ;ristos

Am primit pe -n#uşi de Dumne1eu pă1itul meu #tăp!n, )enit la mine prin preacin#tita lui #cri#oare, pe cel ce e#te totdeauna de faţă şi nu poate fi niciodatădeparte cu du8ul. +ăci nu di#preţuieşte #ă fie -mpreună cu #lugile #ale, pentru

ogăţia )irtuţii imitată -n c8ip dumne1eie#c, odată ce -n#uşi Dumne1eu a dato peacea#ta ca mi9loc de -nt!lnire c8iar şi cu el. De aceea, minun!ndumă de mărimeacoor!rii lui, temerea mea faţă de El am ame#tecato cu afecţiune şi din am!ndouă,adică din temere şi afecţiune, am dat fiinţă iuirii, con#tătătoare din re#pect şi dindorinţa de apropiere. +ăci am )oit ca temerea #ă nu #e de#facă de afecţiune şi #ăde)ină ură, nici afecţiunea di#preţ, ceea ce #e -nt!mplă c!nd nu are unită cu eatemerea care cumpătea1ă. Am )oit mai degraă ca iuirea #ă #e arate legeafectuoa#ă ce e #ădită -nlăuntru şi tinde #ă #e apropie de tot ce e#te -nrudit dupăfire, -nlocuind ura prin afecţiune şi depărt!nd di#preţul prin re#pect.

Pe acea#tă temere ştiindo fericitul Da)id, ca intr!nd mai mult dec!t toate -nalcătuirea iuirii de Dumne1eu, 1ice> +rica Domnului este curată şi ea rămâne!n #eacul #eacului-. El ştia -n#ă că acea#ta e#te altă temere dec!t cea care #e naştedin frica de pedeap#ă pentru relele #ă)!rşite. +ăci acea#ta #e depărtea1ă, -ncet!ndcu totul c!nd )ine iuirea, cum arată unde)a -n cu)intele #ale marele E)ang8eli#tIoan, 1ic!nd> +1ubirea scoate afară frica-. Dar cealaltă e o -n#uşire caracteri#tică



firea#că a de#ă)!rşitei iuirii. Ea pă#trea1ă prin #fiala ei -n #finţi pentru )ecine#tricată legea şi c8ipul iuirii faţă de Dumne1eu şi -ntreolaltă.

(mpreun!nd deci, precum am #pu# şi eu temerea de #tăp!nul meu, cu afecţiuneafaţă de el, pă#tre1 -n acea#tă alcătuire legea iuirii. Prin re#pect ea mă -mpiedică #ă#criu, ca #ă nu #e i)ea#că di#preţulH prin afecţiune, -n#ă, mă #ileşte #ă #criu ca #ă nu

pară ură de#ă)!rşitul refu1 de a #crie. Deci a#cult!nd de poruncă #criu, dar nu c!teg!nde#c, @căci g!ndurile omului #unt şo)ăielnice, după Scriptură, ci c!te )reaDumne1eu şi c!te dăruieşte prin 8arul Său pentru a produce )reun oarecare folo#.

+Sfatul Domnului, zice Da#id, rămâne !n #eac4 %ândurile inimii lui, din neam !nneam-.

⇒ 3rin 1sfat2 a înţeles, poate, sfatul lui Dumnezeu şi 5atăl, cu privire la

coborârea c"enoza$ negrăită a 6iului cel +nul-/ăscut în vedereaîndumnezeirii firii noastre, sfat care îmbrăţişează marginea tuturor veacurilor.

⇒ ar prin 1gândurile inimii %ui2, raţiunile 3rovidenţei şi ale 7udecăţii, dupăcare cârmuieşte în c"ip înţelept viaţa noastră de aici şi cea viitoare, ca aunor generaţii diferite, dând fiecăreia modul cuvenit de lucrare.

Deci dacă lucrul #fatului dumne1eie#c con#tă -n -ndumne1eirea firii noa#tre, iar #copul g!ndurilor dumne1eieşti e#te #ă de#ă)!rşea#că p!nă la capăt cele ce le

cerem -n )iaţa noa#tră, e de folo# #ă cunoaştem şi #ă -mplinim -nţele#ul CugăciuniiDomnului, şi deci #ăl şi de#criem.

+ăci la acea#tă rugăciune #a g!ndit şi #tăp!nul meu, mişcat de Dumne1eu, c!nd a#cri# către mine, #luga #a. Deci treuind #ă o fac acum temă a cu)intelor mele, rog

pe Domnul, -n)ăţătorul ace#tei rugăciuni, #ămi de#c8idă mintea #pre -nţelegereatainelor din ea şi #ămi dea cu)!nt potri)it #pre tălmăcirea celor ce le )oi -nţelege.iindcă ea -nfăţişea1ă tot #copul a#cun# -n c8ip tainic -n cele #pu#e mai -nainte #aumai ine 1i# )e#tit limpede celor puternici la minte. +u)!ntul rugăciunii cuprindecererea tuturor acelora cărora ni #a făcut pricinuitor -n#uşi +u)!ntul lui Dumne1eu#merinduSe. El ne -n)aţă #ă ne #ilim a ne -n#uşi acele unuri, pe care ni le poate

procura numai Dumne1eu şi Tatăl prin iul, care mi9loceşte -n c8ip natural şi prinDu8ul Sf!nt. +ăci mi9locitor -ntre Dumne1eu şi oameni e#te, după dumne1eie#culApo#tol, Domnul Ii#u#, care a arătat oamenilor prin trupul #ău pe Tatăl celnecuno#cut, iar Tatălui ia adu# pe oameni -n Sine, -mpăcaţi prin Du8ul. Pentruaceştia, făc!nduSe om -n c8ip ne#c8imat, #e face pricinuitorul şi -n)ăţătorul unor



taine nouă şi multe, -nc!t mulţimea şi mărimea lor nu a pututo cuprinde raţiunea -n)reo mă#ură oarecare. Dintre ele a dăruit oamenilor, cu dărnicia Sa, care -ntrecetoate, şapte la număr, mai generale dec!t celelalte.

Deci #copul rugăciunii e#te, cum am 1i#, #ă -mrăţişe1e tainic tocmai -nţele#ulace#tora, adică>&. -n)ăţătura de#pre Dumne1eu teologia62. -nfierea prin 8ar,'. egalitatea -n cin#te cu -ngerii,/. -mpărtăşirea de )iaţă )eşnică,5. re#taurarea firii ca #ă -ncline #pre ea -n#ăşi -n c8ip nepătimaş,. de#fiinţarea legii păcatului şi*. #urparea celui rău, care ne #tăp!neşte prin -nşelăciune.

Să cercetăm aşadar ade)ărul celor #pu#e.Teologie ne -n)aţă +u)!ntul lui Dumne1eu prin faptul că #e -ntrupea1ă, arăt!nd -nSine pe Tatăl şi pe Du8ul Sf!nt. iindcă -ntreg Tatăl şi -ntreg Du8ul Sf!nt eraufiinţial şi de#ă)!rşit -n iul şi după ce #a -ntrupat, fără ca ei #ă #e -ntrupe1e, cinul ine)oind, iar celălalt -mpreună lucr!nd cu iul, care -n#uşi şia lucrat-ntruparea. +ăci +u)!ntul a răma# mintal şi )iu şi ne-ncăput de nimeni altul dupăfiinţăH dec!t numai de Tatăl şi de Du8ul Sf!nt, şi atunci c!nd şia făcut, prin iuireade oameni, unirea după ipo#ta# cu trupul.

(nfierea neo 8ără1eşte, dăruindune după 8ar naşterea cea mai pre#u# de fire, de#u#, prin Du8. Pe acea#ta o pă1eşte şi o pă#trea1ă, -mpreună cu Dumne1eu, liera)oinţă a celor ce #au nă#cut, culti)!nd cu drago#te ade)ărată 8arul dăruit şi#porind prin -mplinirea #!rguincioa#ă a poruncilor frumu#eţea dăruită prin 8ar şi-naint!nd prin golirea de patimi at!ta -n dumne1eire, c!t Sa golit pe Sine +u)!ntullui Dumne1eu de #la)a ma9e#tăţii Sale, pentru m!ntuirea noa#tră, făc!nduSe cuade)ărat om.

Egali -n cin#te cu -ngerii ia făcut pe oameni, -nt!i fiindcă @a -mpăcat prin #!ngelecrucii Sale cele din cer şi cele de pe păm!nt şi a #urpat puterile )ră9maşe care

umpleau locul dintre cer şi păm!nt, arăt!nd că, -n pri)inţa -mpărţirii darurilor dumne1eieşti, ceata Puterilor cereşti şi păm!nteşti e una, firea omenea#că )e#tind-ntru )e#elie #la)a lui Dumne1eu -mpreună cu Puterile de #u# prin una şi aceeaşi)oinţă. Apoi fiindcă, după -mplinirea lucrării Sale pentru noi, #a -nălţat la cer cutrupul primit, unind prin Sine cerul cu păm!ntul. Prin acea#ta a unit cele #en#iilecu cele inteligiile şi a arătat firea cea creată ca una de la o etremitate la alta a

părţilor ei, unificată -n ea -n#ăşi prin )irtute şi prin cunoaşterea primei +au1e.



A#tfel, prin toate c!te a #ă)!rşit tainic a arătat, cred, că raţiunea e#te legătura deunire -ntre cele de#părţiteH iar lip#a raţiunii -n#emnea1ă de1inarea celor unite. Prinacea#ta nea -ndemnat #ă -n)ăţăm #ă ne -n#uşim raţiunea prin făptuire, ca #ă neunim nu numai cu -ngerii prin )irtute, ci şi cu Dumne1eu prin cunoştinţă, neg!ndtoate cele ce #unt.

Părtaşi de )iaţă dumne1eia#că ne face, d!nduSe pe Sine de m!ncare, cum numaiEl ştie şi cei ce au primit de la El o a#tfel de #imţire mintală, -nc!t prin gu#tareaace#tei m!ncări #ă cunoa#că prin cunoştinţă ade)ărată că @un e#te Domnul. Prinacea#ta, pe cei ce măn!ncă -i umple de o calitate dumne1eia#că cei-ndumne1eieşte, ca nul ce e#te -n c8ip )ădit şi #e numeşte @P!ine a )ieţii şi a

puterii.

irea o readună -n ea -n#ăşi, nu numai -ntruc!t, făc!ndu Se om, şia pă#trat )oia

nepătimaşă şi neră1)rătită -mpotri)a firii neclintindu#e din temelia ei cea dupăfire, nici măcar -mpotri)a celor ce ;au ră#tignitH dimpotri)ă, aleg!nd mai ucuro#moartea pentru ei dec!t )iaţa, cum arată şi caracterul )oluntar al patimii, #porit prindrago#tea de oameni a +elui ce a pătimit6, ci şi -ntruc!t a de#fiinţat duşmănia,

pironind pe cruce 1api#ul păcatului, pentru care a)ea firea ră1oiul ne-mpăcat cu ea-n#ăşi. Prin acea#ta a c8emat pe cei de departe şi pe cei de aproape, adică pe cei de#u lege şi pe cei din afara legii şi @#urp!nd peretele din mi9loc al de#părţiturii,adică de#fiinţ!nd legea poruncilor cu -n)ăţăturile ei, a 1idit pe cei doi -ntrun #ingur om nou, făc!nd pace şi -mpăc!ndune prin Sine cu Tatăl şi -ntreolaltă, ca pe unii

care nu mai a)em o )oie ce #e -mpotri)eşte raţiunii firii, ci, precum -n pri)inţa firii,tot aşa şi -n pri)inţa )oii, răm!nem ne#c8imăcioşi. Iar firea a făcuto din noucurată de legea păcatului, ne-ngăduind ca -ntruparea Sa cea pentru noi #ă fieanticipată de plăcere. Pentru că 1ămi#lirea ;ui #a făcut -n c8ip minunat, fără de#ăm!nţă, iar naşterea, mai pre#u# de fire, fără #tricăciuneH căci Dumne1eu,nă#c!nduSe din "aică, -i #tr!ngea prin naştere legăturile fecioriei mai mult dec!tfirea. Mi a #loo1it de #u domnia legii toată firea -n cei ce )oie#c #ă imite moartea;ui de ună)oie, prin omor!rea din #imţire a mădularelor celor de pe păm!nt. +ăcitaina m!ntuirii #e lucrea1ă numai -n cei ce )or, nu şi -n cei ce răm!n #u #tăp!nireacarei roeşte.

(n #f!rşit #urparea tiraniei celui rău, care ne #tăp!nea prin -nşelăciune, o face-ntin1!nd trupul iruit -n Adam ca armă -mpotri)a lui şi iruindul. Prin acea#ta aarătat trupul, -ng8iţit mai -nainte de moarte, -ng8iţind pe -ng8iţitoarea moarte şi#tric!nd )iaţa aceleia a morţii6 prin moartea firea#că. Trupul ;ui #a făcut%icleanului otra)ă, ca pe toţi c!ţi i1uti#e #ăi -ng8ită c!tă )reme ia #tăp!nit prinmoarte, #ăi )er#e afară. Iar neamului omene#c acelaşi trup -i dăruieşte )iaţă,



-mping!nd ca pe o frăm!ntătură toată firea #pre -n)ierea )ieţii. +ăci mai ale# pentruacea#ta +u)!ntul, fiind Dumne1eu, #e face om cu ade)ărat #trăin lucru la au1ireQ6şi primeşte de ună)oie moartea trupului.

Deci cererea tuturor ace#tora, cum am 1i#, )om afla că #e cuprinde -n cu)!ntulCugăciunii.

ăci el spune +*ată-, pomeneşte +7umele- *atălui şi +!mpărăţia- ui. 1ar pe cel ce se roa%ă, !l arată ca fiind +fiu- după 'ar al acestui +*ată-. &l #rea ca cei dincer şi cei de pe pământ să a)un%ă la o sin%ură #oinţă. Porunceşte apoi să seceară +pâinea cea spre fiinţă- şi cere oamenilor să se !mpace, unind firea cu ea!nsăşi prin porunca de a ierta şi de a i se ierta, ca să nu mai fie tăiată prindeosebirea dintre #oinţe. În#aţă apoi pe oameni să se roa%e, să nu cadă !n ispită,ca le%e a păcatului şi să fie izbă#iţi de cel #iclean. 5i se cădea ca !nsuşi

Pricinuitorul şi Dătătorul acestor bunuri să fie şi !n#ăţător al lor, ca să dea celespuse !n această ru%ăciune ca re%uli de #iaţă ucenicilor care cred !n &l şi imită#ieţuirea ui !n trup.

Prin ele a arătat @comorile a#cun#e ale -nţelepciunii şi ale cunoştinţei, aflătoare cuade)ărat -n El, tre1ind dorinţa celor ce #e roagă #pre do!ndirea lor.

Scriptura a numit, cred, acea#tă -n)ăţătură @rugăciune, deoarece cuprinde cerereadarurilor date oamenilor de Dumne1eu prin 8ar. +ăci de Dumne1eu in#uflaţii

noştrii Părinţi au #pu# 8otăr!t că rugăciunea e#te cererea acelora ce lea dăruitDumne1eu, -n c8ip cu)enit cu El -n#uşi, oamenilor, precum )otul e#te făgăduinţa#au promi#iunea acelora pe care oamenii, #lu9ind cu ade)ărat lui Dumne1eu, I leaduc ;ui. Ei au adu# ca mărturie -n #pri9inul ace#tui cu)!nt al lor Scriptura. De

pildă> @ăgăduiţi şi daţi Domnului Dumne1eului no#tru. Sau> @+!te am făgăduit,)oi da Domnului, "!ntuitorului meu. Ace#tea #e #pun de#pre )ot.

Iar de#pre rugăciune următoarele>− 1şi s-a rugat na, zicând# Doamne donai, Dumnezeule al 3uterilor, dacă

auzind vei auzi pe roaba ta, dăruieşte-mi mie un rod al pântecelui2.− !au# 1!-a rugat &zec"ia, regele udei şi saia, fiul lui mos, proorocul, către

Domnul2.− !au# 1ar când vă rugaţi, ziceţi 5atăl nostru cel din ceruri...2 cuvinte spuse

de Domnul ucenicilor.



A#tfel )otul e#te pă1irea poruncilor, -ntărită prin )oia celui ce a dat )otulH iar rugăciunea, cererea pe care o face cel ce pă1eşte unurile poruncilor, ca #ă #e

prefacă el -n#uşi -n unurile acelea. Sau mai ine, #otul este lupta pentru #irtute, pe care aducând$o cine#a lui Dumnezeu, =cela o primeşte cu multă plăcere, iar

ru%ăciunea este cununa #irtuţii, pe care Dumnezeu o dăruieşte cu bucurie.Deci fiindcă #a arătat că rugăciunea e#te cererea unurilor procurate de +u)!ntulcel -ntrupat, lu!ndu; pe El -n#uşi ca -n)ăţător al cu)intelor rugăciunii Sale, ne)om -ngădui #ă pornim la t!lcuirea lor, de1)ăluind cu gri9ă, at!t pe c!t #e poate,-nţele#ul fiecărui cu)!nt, ştiind că -n#uşi +u)!ntul oişnuieşte #ă 8ără1ea#că, -nc8ip folo#itor, putere -nţelegerii celui ce grăieşte.

%#atăl nostru, care eşti 6n ceruri, sfinţească-se 5umele #ău, vie 6mpărăţia #a'<

Domnul -n)aţă -n ace#te cu)inte pe cei ce #e roagă, că #e cu)ine #ă -nceapă odatăcu -n)ăţătura de#pre Dumne1eu. El dă aici o -n)ăţătură tainică de#pre modulei#tenţei +au1ei făcătoare a lucrurilor, El -n#uşi fiind, după fiinţă, +au1alucrurilor. Prin cu)intele rugăciunii e arătat @Tatăl, @<umele Tatălui şi@-mpărăţia Tatălui, ca #ă -n)ăţăm de la -nceput #ă c8emăm şi #ă )enerăm Treimeacea una. +ăci @<umele lui Dumne1eu şi Tatăl care #u1i#tă fiinţial, e#te -n#uşiiul cel nul nă#cutH iar @-mpărăţia lui Dumne1eu şi Tatăl, care de a#emenea#u1i#tă fiinţial, e#te Du8ul Sf!nt. iindcă ceea ce "atei numeşte aici -mpărăţie, -naltă parte, un alt E)ang8eli#t a numit Du8 Sf!nt, 1ic!nd> @%ie Du8ul Tău cel Sf!nt

şi #ă ne curăţea#că pe noi.+ăci Tatăl nu are <umele ca pe ce)a do!ndit, iar -mpărăţia nu o cugetăm ca odemnitate care i #e adaugă. Pentru că El nu a -nceput #ă fie, ca #ă fi -nceput #ă fie şiTată #au (mpărat. El nu a -nceput nici #ă ei#te, nici #ă ei#te ca Tată #au ca(mpărat. Iar dacă, fiind din )eci, e#te şi Tată şi (mpărat din )eci, atunci şi iul şiDu8ul Sf!nt ei#tă -mpreună cu Tatăl, fiinţial, din )eci, fiind -n c8ip natural din Elşi -n El, mai pre#u# de cau1ă şi de raţiune, nu i)ite, din pricina cau1eiH după El.+ăci relaţia arată deodată cu ea şi pe cele ce le leagă prin relaţie, ne-ngăduind #ă fie

pri)ite ace#tea una după alta.

(ncep!nd deci acea#tă rugăciune, #untem -ndemnaţi #ă )enerăm Treimea de o fiinţăşi mai pre#u# de fiinţă, ca una ce e#te cau1a facerii noa#tre. Pe l!ngă acea#ta#untem -n)ăţaţi #ă )e#tim şi 8arul -nfierii ce ni #a dat nouă, fiind -n)redniciţi #ănumim pe +el ce ne e#te ăcător după fire,Tată după 8ar. Iar acea#ta ne oligă ca,cin#tind numele <ă#cătorului no#tru după 8ar, #ă ne #ilim #ă -ntipărim -n )iaţanoa#tră tră#ăturile +elui ce nea nă#cut, adică #ăI #finţim numele pe păm!nt, #ă ne



a#emănăm ;ui ca nui Tată, #ă ne arătăm fii prin fapte şi #ă prea mărim pe iulnatural al Tatălui, Pricinuitorul ace#tei -nfieri, prin tot ce g!ndim şi facem.

Mi #finţim <umele Tatălui no#tru cel după 8ar, care e#te -n ceruri, omor!nd pofta păm!ntea#că şi curăţindune de patimile aducătoare de #tricăciune. +ăci #finţireacon#tă -n de#ă)!rşita oprire şi omor!re a poftei din #imţire. A9unşi la acea#tă #tare#e domole#c lătrăturile necu)iincioa#e ale iuţimii, ne mai ei#t!nd pofta care #ă o#t!rnea#că şi #ă o -nduplece #ă lupte pentru plăcerile ei, o dată ce a fo#t omor!tă

prin #tarea de #finţenie a raţiunii. +ăci iuţimea fiind a)ocatul poftei, -ncetea1ă #ă #e-nfurie c!nd pofta e omor!tă. Iar după lepădarea iuţimii şi a poftei, cu drept cu)!nt)ine, cum 1ice rugăciunea, #tăp!nirea -mpărăţiei lui Dumne1eu şi Tatăl, -n cei ce #e-n)rednice#c #ă #pună după de#facerea de acelea> @)ie (mpărăţia Ta, adică Du8ulSf!nt.

+Peste cine, zice, mă #oi odi'ni, dacă nu peste cel bun şi smerit, care tremură decu#intele Mele3-. De aici e#te )ădit că (mpărăţia lui Dumne1eu şi Tatăl e#te acelor #meriţi şi l!n1i. +ericiţi, zice, cei blânzi, că aceia #or moşteni pământul-.Se -nţelege că nu păm!ntul ace#ta, care deţine, după fire, locul de mi9loc al lumii, la făgăduit Dumne1eu moştenire celor ce; iue#c pe El. +ăci #pune> +ând #or !n#ia din morţi, nu se #or !nsura şi nu se #or mărita, ci #or fi ca !n%erii dinceruri-. Sau> +@eniţi binecu#ântaţii Părintelui Meu şi moşteniţi !mpărăţia cea

%ătită #ouă de la !ntemeierea lumii-. Iar -n altă parte, 1ice altuia, care a lucrat cutragere de inimă> +1ntră !ntru bucuria Domnului tău-. Iar după El,

dumne1eie#cul Apo#tol 1ice +@a suna din trâmbiţă şi cei morţi !n 2ristos se #or scula cei dintâi !ntru nestricăciune. =poi noi cei #ii, care #om fi rămas, #om fi răpiţi deodată !n nori, !ntru !ntâmpinatea Domnului !n #ăzdu' şi aşa #om fi totdeauna cu Domnul-.

=cestea fiind fă%ăduite celor ce$ iubesc pe Domnul, cine #a putea spune, dacă pri#eşte la cu#ântul Scripturii şi dacă e mişcat de raţiune şi doreşte să fie slu)itor al raţiunii, că cerul şi !mpărăţia %ătită de la !ntemeierea lumii, apoi bucuria

Domnului cea ascunsă !n taină şi petrecerea şi locuirea ne!ncetată şi cu totul nedespărţită a celor #rednici cu Domnul, e tot una cu +pământul-3 Deci

@păm!nt #ocote#c că numeşte deprinderea şi puterea -ntărită şi cu de#ă)!rşireneclintită a ne#c8imatei #tatornicii a celor l!n1i -n ine. +ăci acea#ta e#tetotdeauna cu Domnul şi are o ucurie ne-ncetată, ca una ce a primit -mpărăţia gătităde la -nceput şi #a -n)rednicit de fiitatea şi de r!nduiala cea din cer. Ea e#tatornicită -n raţiunea )irtuţii, ca -ntrun oarecare păm!nt aşe1at la mi9locul-ntregii lumi. (n temeiul ace#tei raţiuni, cel l!nd #t!nd la mi9loc -ntre numele unşi faima rea, răm!ne fără patimă, fără #ă #e umfle de laude -nălţ!ndu#e #au



umpl!ndu#e de #la)ă deşartă6 şi fără #ă #e -ntri#te1e de ocări. +ăci de#făc!nduşidorinţa de la lucrurile de care e lieră raţiunea după fire, nu #imte c!nd -l #upărămomelile lor, ca unul ce #a liniştit de orice agitaţie -n legătură cu ele şi şia-ndreptat toată puterea #ufletului #pre #loo1enia dumne1eia#că, ne maiurmărind nici un intere#. Ace#tă #loo1enie dorind Domnul #ă o -mpărtăşea#căucenicilor Săi, 1ice> +uaţi )u%ul Meu peste #oi şi !n#ăţaţi de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima şi #eţi afla odi'nă sufletelor #oastre-. =di8nă numeşte#tăp!nirea -mpărăţiei dumne1eieşti, care e ca o domnie ce #loo1eşte pe cei)rednici de toată roia.

1ar dacă dă stăpânirea netrecătoare a !mpărăţiei celor smeriţi şi blânzi, cine #a fi atât de neiubitor şi de nedoritor al bunurilor dumnezeieşti, ca să nu dorească laculme smerenia şi blândeţea, spre a primi pecetea !mpărăţiei dumnezeieşti, cât ecu putinţă omului, purtând !n du'ul lui, prin 'ar, forma neştirbită a elui ce

este !n mod firesc, după fiinţă, marele !mpărat 2ristos3(n ace#t om, 1ice marele Apo#tol, @nu e#te ărat şi femeie, adică m!nie şi poftă.+ăci m!nia alungă #ilnic raţiunea şi #coate afară din legea firii cugetarea. Iar poftaface mai iuite dec!t +au1a şi iinţa cea unică şi #ingură de dorit şi nepătimitoare,cele de după ea şi de aceea #ocoteşte mai de cin#te trupul dec!t du8ul. Dea#emenea face mai atrăgătoare po#e#iunea celor )ă1ute dec!t #la)a şi #trălucireacelor inteligiile, trăg!nd mintea prin lucrarea plăcerii #imţuale de la pri)ireadumne1eia#că şi -nrudită a celor #pirituale. (n ace#t om nu mai e dec!t raţiunea,care #a de1răcat, prin aundenţa )irtuţii, c8iar şi de iuirea şi de afecţiunea cea

mai nepătimaşă, dar totuşi naturală faţă de trup. +ăci du8ul a iruit cu de#ă)!rşirefirea şi a con)in# mintea #ă #e odi8nea#că p!nă şi de la filo#ofia acti)ităţii morale,c!nd #e -nt!lneşte cu raţiunea cea mai pre#u# de fiinţă, printro contemplaţie #implăşi ne-mpărţită. Pentru că dacă omul a i1utit #ă a9ungă la acea#tă #tare -n care

poate tăia şi lepăda uşor cele ce curg -n timp, nu e#te nimerit ca, o dată ce #ado)edit #lood de cele #en#iile şi a trecut pe#te ele, #ă #e -mpo)ăre1e iarăşi cuc8ipul făpturii morale ca cu un co9oc.

Acea#ta o arată mai limpede marele Ilie, indic!nd acea#tă taină prin cele ce lea#ă)!rşit -n c8ip #imolic. Ace#ta c!nd a fo#t răpit a dat co9ocul, adică #tarea #au

lucrarea6 de mortificare a trupului, -n care era fiată măreţia frumu#eţii #alemorale, lui Eli#ei, ca a9utor al du8ului -mpotri)a a toată puterea )ră9maşă şi caunealtă de lo)ire a firii ne#tatornice şi cugetătoare, al cărei c8ip era Iordanul, ca #ănu fie -mpiedicat ucenicul #ă treacă #pre ţara #f!ntă, -nec!ndu#e -n pofta tulure şilunecoa#ă după cele materiale. El -n#ă a plecat #lood #pre Dumne1eu, neoprit denici unul din lucruri, prin )reo afecţiune faţă de ele, #implu prin dorinţă şinecompu# prin )oinţă, #pre cel #implu prin fire, făc!nduşi călătoria prin )irtuţile



generale ce #e -molde#c una pe alta şi #e ridică -mpreună ca nişte cai de foc. +ăciştia că ucenicul lui 7ri#to# treuie #ă lepede di#po1iţiile neegale, a căror deo#eire-i )ădeşte alterarea şi ne#tatornicia, dacă patima poftei pro)oacă re)ăr#area#!ngelui -n 9urul inimii, iar m!nia pu#ă -n mişcare fiererea #!ngelui.

Deci cel ce a a9un# #ă trăia#că, #ă #e mişte şi #ă fie -n 7ri#to#, #a elierat deapariţia năpra#nică a di#po1iţiilor neegale, ne mai purt!nd -n el, ca pe un ărat şifemeie, afecţiunile opu#e ale ace#tor patimi, prin care raţiunea e roită, fiinddenaturată de #c8imările lor ne#tatornice. +ăci -n raţiunea neroită de ace#teafecţiuni el are 1ugră)ită măreţia c8ipului dumne1eie#c, care -nduplecă #ufletul #ă#e prefacă prin 8otăr!rea lieră a )oii #ale #pre a de)eni după a#emănareadumne1eia#că şi #ă #e facă lăcaş atot #trălucit al marei -mpărăţii care #u#i#tăfiinţial cu Dumne1eu şi Tatăl tuturor, adică al Du8ului Sf!nt, lăcaş care primeşte,dacă #e poate #pune, puterea cunoştinţei firii dumne1eieşti, at!t c!t e cu putinţă. (n

acea#tă #tare, naşterea celor rele -ncetea1ă şi a celor une ia fiinţă, #ufletul pă1ind-n #ine, -ntocmai ca Dumne1eu, prin 8arul c8emării Sale, neatin# ipo#ta#ul

unurilor dăruite. (n ace#t #uflet 7ri#to# #e naşte pururea de ună)oie -n c8ipmi#tic, făc!nduSe corp prin cei m!ntuiţi şi făc!nd #ufletul ce; naşte maicafecioară -ntruc!t ace#ta nu mai are, ca #ă #pun pe #curt, prin )reo afecţiune, ca peun ărat şi femeie, #emnele firii aflătoare #u #tricăciune şi facere.

Să nu #e mire nimeni că am pomenit #tricăciunea -nainte de facere. +ăci pri)indfără patimă, cu dreaptă 9udecată, firea celor ce apar şi pier, )a afla limpede că orice

facere -ncepe din #tricăciune şi #f!rşeşte -n #tricăciune.Dar patimile ce caracteri1ea1ă cele #upu#e facerii şi #tricăciunii, cum am #pu#, nule are 7ri#to# #au )ieţuirea şi raţiunea lui 7ri#to# #au după 7ri#to#. +ăci #a #pu#>+!n 2ristos 1isus nu este bărbat şi femeie-, iar prin acea#ta #e indică #emnele şi

patimile firii, care e #upu#ă #tricăciunii şi facerii. (ntro a#emenea )ieţuire nu maie#te dec!t raţiunea deiformă -miată de cunoştinţa dumne1eia#că şi mişcareaunitară a )oii, care nu alege dec!t )irtutea.

<ici elin şi iudeu. Prin ace#tea #e indică deo#eirea -n)ăţăturilor de#pre Dumne1eu,

#au mai ade)ărat )orind opo1iţia dintre ele. +ea dint!i -n)ăţătură #u#ţineneuneşte nişte principii, -mpărţind unicul principiu -n lucrări şi puteri potri)niceHea nă#coceşte #lu9irea la mulţi 1ei, care #e de1ină -n ea -n#ăşi, -mpreună cumulţimea celor ce #e -nc8ină şi #e face de r!# prin marea )arietate a #lu9irii.+ealaltă -n)ăţătură #u#ţine, e drept, un #ingur principiu, dar -ngu#t şi nede#ă)!rşit şiaproape incon#i#tent, fiind lip#it de raţiune şi de )iaţă. De aceea cade -ntrun răutot aşa de mare ca şi -n)ăţătura de mai -nainte, anume -n latura opu#ă a aceleia, -n



atei#m, mărginind la o #ingură per#oană principiul unic şi #ocotindul ca #u1i#t!ndfără +u)!nt şi Du8 #au #trăătut de +u)!ntul şi de Du8ul ca de nişte #implecalităţi. Ace#ta nuşi dă #eama că ce Dumne1eu mai poate fi acela, care e lip#it deace#teaN Sau cum #e )a -mpărtăşi Dumne1eu de ace#tea, ca de nişte accidente,a#emenea fiinţelor raţionale #upu#e faceriiN

<ici una dintre ace#te două -n)ăţături nu e#te, cum am #pu#, -n 7ri#to#. (n El e#tenumai -n)ăţătura e)la)iei ade)ărate şi legea neclintită a cunoaşterii tainice a luiDumne1eu a teologiei mi#tice6, care re#pinge deşirarea dumne1eirii, ca prima-n)ăţătură şi nu primeşte comprimarea dumne1eirii, ca cea de a doua. Acea#ta, ca#ă nu de1ine dumne1eirea prin -nmulţirea fiinţei, căci acea#ta e#te greşealaelinea#că, nici #o facă pătimitoare prin reducerea la un #ingur ipo#ta#, #ocotindolip#ită de +u)!nt şi Du8 #au -miată de +u)!nt şi Du8 ca de nişte #imple calităţi,căci acea#ta e#te greşeala iudaică, după care dumne1eirea nu e#te> "inte, +u)!nt şi

Du8. În#ăţătura cea !ntru 2ristos ne !n#aţă pe noi, cei c'emaţi de 'ar prin credinţă lacunoştinţa ade#ărului, să cunoaştem o unică fire şi putere a dumnezeirii, adicăun unic Dumnezeu, contemplat !n *atăl, iul şi Du'ul Sfânt, subzistând fiinţial ca o sin%ură Minte necauzată, născătoare a sin%urului u#ânt fără !nceput,subsistent după fiinţă şi iz#or al sin%urei @ieţi eterne ce subzistă fiinţial ca Du'

Sfânt. 7e !n#aţă să cunoaştem *reimea !n unime şi unimea !n *reime. 7unumai pe una !n alta, căci nu este *reimea !n unime ca un accident !n fiinţă sau!ntors unimea !n *reime, căci este fără calităţi. 7ici ca pe altce#a şi altce#a, căci

nu se deosebeşte prin etero%enitatea firii unimea de *reime, fiind o fire unică şi simplă. 7ici pe una !naintea alteia, căci nu se deosebeşte printr$o putere mai mică *reimea de unime sau unimea de *reime. 7u se deosebeşte unitatea de*reime nici ca ceea ce$i comun şi %eneral părţilor subordonate, ca să fiecontemplată numai prin cu%etare, căci această unitate este o fiinţă existând desine !n sens propriu şi o putere cu ade#ărat puternică prin ea !nsăşi. 7u este nici una prin alta4 căci nu este la mi)loc #reo relaţie ca !ntre efect şi cauză, acolounde e totul unul şi acelaşi şi fără nici o relaţie. Dar nu este nici una din alta4căci nu pro#ine *reimea din unitate, fiind nefăcută şi explicându$se prin sine!nsăşi. i aceeaşi se zice şi se cu%etă cu ade#ărat unitate şi *reime. &ste unitate

prin raţiunea finţei, *reime prin modul existenţei. =ceeaşi este !ntrea%ă unitate,ne!mpărţită de ipostase şi aceeaşi !ntrea%ă *reime, neconfundată prin unitate.a să nu se introducă prin !mpărţire mulţime de zei sau să se !nlăture princonfuzie orice Dumnezeu. În#ăţătura lui 2ristos străluceşte prin ocolireaamândurora.

Iar prin -n)ăţătura lui 7ri#to# -nţeleg noua propo)ăduire a ade)ărului, -n care



− 1nu este bărbat şi femeie2, adică semnele şi patimile firii celei supuse stricăciunii şi naşterii;

− 1nici elin şi iudeu2, adică învăţăturile potrivnice despre dumnezeire.

− 8n ea nu este 1nici tăiere împrejur şi netăiere împrejur2, adică slujirilecorespunzătoare ale acestora, (ăci cea dintâi necinsteşte firea văzută dedragul simbolurilor legii şi ocărăşte pe (reatorul însuşi, socotindu-l

6ăcător al unor lucruri rele; iar cea de a doua îndumnezeieşte firea dedragul patimilor şi ridică făptura împotriva (reatorului, sfârşind amândouăîn acelaşi râu, în batjocorirea lui Dumnezeu.

− /u este 1nici barbar şi scit2, adică despărţirea şi ridicarea firii împotriva eiînsăşi, prin voinţă, dezbinare prin care s-a înrădăcinat în oameni legea

stricăcioasă şi potrivnică firii, a uciderii întreolaltă.−

1/ici rob sau slobod2, adică împărţirea aceleiaşi firi împotriva voii, care face fără cinste ceea ce este după fire de aceeaşi cinste, având ca legeajutătoare, ce tiranizează demnitatea c"ipului, bunul plac al stâpânitorilor.

@+i toate şi -ntru toate e#te 7ri#to#, care 1ugră)eşte -n du8 forma -mpărăţiei fărăde -nceput prin cele mai pre#u# de fire şi de lege. Acea#tă formă, precum #a arătatmai -nainte, e caracteri1ată prin #merenia şi l!ndeţea inimii, a căror unirede#ă)!rşeşte pe omul 1idit după 7ri#to#. +ăci oricine e #merit e#te de#igur şi l!nd,şi oricine e l!nd e#te de#igur şi #meritH #merit, ca unul ce #e ştie pe #ine a)!nduşiei#tenţa ca darH l!nd ca unul ce -nţelege -ntreuinţarea ce treuie #ă o facă de

puterile dăruite lui după fire, făc!ndule #ă #lu9ea#că raţiunii #pre naşterea )irtuţii şirefu1!nd cu totul #ă pună lucrarea lor la di#po1iţia #imţirii. De aceea el e#te cumintea -ntro ne-ntreruptă mişcare #pre Dumne1eu, iar cu #imţirea răm!nenemişcat, ne mai )r!nd #ă #imtă nicidecum nimic din cele ce #upără cu ade)ărattrupul şi nelă#!nd #ă #e -ntipărea#că -n #uflet nici o umră de -ntri#tare, ca #ă nu #eclatine di#po1iţia pricinuitoare de ucurie din el. +ăci nu #ocoteşte ca o lip#ă de

plăcere durerea cea după #imţiri. iindcă el cunoaşte o #ingură plăcere> unirea#ufletului cu +u)!ntul, a cărei lip#ă e#te un c8in fără de #f!rşit, care #e -ntinde -nc8ip fire#c pe#te toate )eacurile. De aceea, lă#!nd trupul şi toate ale trupului, #e

duce -ntin# #pre con)ieţuirea cu Dumne1eu, g!ndindu#e la #ingura paguă pe carear puteao a)ea, c8iar dacă ar #tăp!ni toate unurile păm!ntului> nedo!ndireaaşteptatei -ndumne1eiri după 8ar.

Să ne curăţim deci pe noi !nşine de toată !ntinăciunea trupului şi a du'ului, casă sfinţim numele dumnezeiesc. 1ar aceasta o facem stin%ând pofta, de#enită !nc'ip necu#iincios desfrânată din pricina patimilor şi le%ând iuţimea, !nfuriată !n



c'ip dezordonat de plăceri, cu raţiunea, ca să primim !mpărăţia lui Dumnezeu şi *atăl, care #ine la noi prin blândeţe.

Iar acum #ă potri)im cu)!ntul următor al rugăciunii, ca cele de mai -nainte, 1ic!nd>

%Facă-se voia #a, precum 6n cer, aşa şi pe pământ'<

+el ce aduce lui Dumne1eu -nc8inare -n c8ip tainic, numai prin facultatea raţiunii,de#părţită de poftă şi de iuţime, -mplineşte pe păm!nt )oia lui Dumne1eu, cum ofac -n cer cetele -ngerilor. Acela prin toate #a făcut -mpreună #lu9itor şi -mpreună)ieţuitor cu -ngerii, precum 1ice marele Apo#tol> +1ar petrecerea noastră este !nceruri-. +ăci -n -ngeri nu #e află pofta ce #lăeşte )igoarea minţii prin plăcere,nici iuţimea ce #e -nfurie şi latră la cei -nrudiţi fără cu)iinţă, ci numai raţiunea careduce -n c8ip fire#c #pre prima raţiune pe cei raţionali. <umai de acea#ta #e ucură

Dumne1eu şi numai pe ea o cere de la noi roii #ăi. Acea#ta o arată, 1ic!nd cătremarele Da)id> +ăci ce este Mie !n cer şi ce am #oit de la tine pe pământ3-

<imic nu are Dumne1eu -n cer, care #ă I #e aducă de #finţii -ngeri, dec!t #lu9irearaţională. Pe acea#ta cer!ndo şi de la noi, nea -n)ăţat #ă 1icem c!nd ne rugăm>@acă#e )oia Ta, precum -n cer aşa şi pe păm!nt.

Prin urmare #ă ne mişte şi pe noi raţiunea noa#tră #pre căutarea lui Dumne1euH puterea poftei #pre dorirea ;uiH iar iuţimea #ă lupte pentru pă#trarea ;ui. "ai ine1i#, mintea #ă #e -ntindă -ntreagă #pre Dumne1eu, -ntărită de iuţime ca de un tonic

şi aprin#ă de dorul poftirii du#ă la culme. Imit!nd a#tfel pe -ngerii din cer, ne )omafla #lu9ind lui Dumne1eu prin toate, -nfăţiş!nd pe păm!nt aceeaşi )ieţuire ca şi-ngerii, nea)!nd mintea mişcată #pre nimic din cele de după Dumne1eu, -ntocmaica aceia.

%ieţuind a#tfel -n urma )otului ce; dăm, )om primi, ca pe o @p!ine #pre fiinţă şi#pre )iaţă, pentru 8rana #ufletelor noa#tre şi pentru pă#trarea şi una folo#ire acelor dăruite nouă, pe +u)!ntul care a 1i#> +&u sunt pâinea care s$a coborât dincer şi dă #iaţă lumii-. +ăci El ni #e face toate, pe mă#ura noa#tră a celor ce#untem nutriţi prin )irtute şi -nţelepciune, şi #e face corp, precum #ingur ştie, prin

fiecare din cei ce ne m!ntuim, -n c8ip felurit, c!tă )reme #untem -ncă -n ace#t )eac,după -nţele#ul cu)!ntului rugăciunii, care 1ice>

%Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astă1i'<

Prin @a#tă1i #ocote#c că #e indică )eacul ace#ta. +el ce ar )oi #ă redea maide1)ăluit ace#t loc al rugăciunii ar putea 1ice> @P!inea noa#tră pe care neai gătito



la -nceput #pre nemurirea firii, dăneo nouă a#tă1i, c!t ne aflăm -ncă -n )iaţaacea#ta muritoare, ca #ă iruia#că moartea păcatului 8rănirea cu p!inea )ieţii şi acunoştinţei, de care călcarea poruncii dumne1eieşti nu la lă#at pe primul om #ă #efacă părtaşH căci dacă ar fi m!ncat #ă #e #ature din acea#tă m!ncare, nu ar fi fo#tcuprin# de moartea păcatului.

Dar cel ce #e roagă #ă primea#că acea#tă p!ine #pre fiinţă de#igur nu o primeşte-ntreagă, precum e#te p!inea -n#ăşi, ci c!t poate el #ă primea#că. Pâinea #ieţii se dă

pe Sine tuturor celor ce o cer, ca iubire de oameni, dar nu !n acelaşi fel tuturor.i celor care au făcut lucruri mari mai mult, iar celor mai puţini !n fapte mai

puţin, fiecăruia cât poate primi #rednicia minţii lui.

Spre ace#t -nţele# al cu)intelor de faţă nea adu# "!ntuitorul -n#uşi, poruncindapriat -n)ăţăceilor #ă nuşi facă gri9ă c!tuşi de puţin de 8rana ce cade #u #imţuri.

+ăci 1ice> +7u #ă %ri)iţi !n sufletul #ostru ce #eţi mânca şi #eţi bea, nici pentrutrupul #ostru, cu ce #ă #eţi !mbrăca. ă toate acestea le caută neamurile lumii.i căutaţi mai !ntâi !mpărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea ui, şi toate acestea se#or adău%a #ouă-.

um ne$ar !ndemna deci să cerem cele de care a poruncit mai !nainte să nu ne!n%ri)im3 E#te )ădit că nu nea -ndemnat #ă cerem prin rugăciune cele de care near!nduit prin poruncă #ă nu ne -ngri9im. +ăci prin rugăciune #e poate cere numaiceea ce putem căuta -n temeiul poruncii. Aşadar ceea ce nu ni #a -ngăduit #ă

căutăm prin poruncă de#igur că nu e -ngăduit #ă cerem nici prin rugăciune. Iar dacă"!ntuitorul a poruncit #ă căutăm numai -mpărăţia lui Dumne1eu şi dreptatea, cudrept cu)!nt a r!nduit ca acea#ta #ă o ceară şi prin rugăciune cei ce #e dore#c dupădarurile dumne1eieşti. Prin acea#ta, a#igur!nd darul celor cerute -n c8ip fire#c prinrugăciune, a unit )oia celor ce cer cu )oia +elui ce oferă darul, făc!nd prin acea#tăunire afectuoa#ă cele două )oinţe una şi aceeaşi.

Iar dacă ni #e porunceşte #ă cerem prin rugăciune şi p!inea cea de toate 1ilele, princare #e -ntreţine )iaţa noa#tră de aici, #ă nu trecem 8otarele rugăciunii, pri)ind -nc8ip lacom -nainte la multe perioade de ani şi #ă uităm a#tfel că #untem muritori şi

a)em o )iaţă care trece ca umra. +i #ă cerem prin rugăciune, fără -ngri9orare, doar p!inea treuincioa#ă 1ilei. Să arătăm a#tfel că facem, prin -nţelepciunea cea după7ri#to#, din )iaţa noa#tră o meditaţie o pregătire6 -n )ederea morţii, armoni1!ndune di#po1iţia )oinţei cu firea şi de#părţind #ufletul de gri9a celor trupeşti, mai-nainte de a )eni moartea. Acea#ta, pentru ca #ă nu #e lipea#că de cele #tricăcioa#e,-ntorc!nd #pre materie dorinţa lui cea după fire şi #ă #e deprindă cu lăcomia, carene lip#eşte de aundenţa unurilor dumne1eieşti.



adică pe Dumnezeu ca precum a fost el oamenilor, aşa să$i fie şi lui Dumnezeu. Deci dacă, precum a iertat el %reşelile celor ce i$au păcătuit lui, #rea să i se ierteşi lui din partea lui Dumnezeu, e #ădit că precum Dumnezeu iartă fără patimă

pe cei ce$i iartă, la fel şi el iartă celor ce i$au %reşit, arătându$se fără patimă faţă

de cele ce i s$au !ntâmplat. &l nu !n%ăduie nici unei amintiri supărătoare să se!ntipărească !n minte, ca să nu fie do#edit că sfâşie firea prin !nclinarea(dispoziţia #oii, dezbinându$se de #reun om, om fiind şi el. ?nindu$se astfel !nclinarea #oii cu raţiunea firii, se !nfăptuieşte !mpăcarea lui Dumnezeu cu

firea. ăci altfel nu e cu putinţă firii dezbinate !n ea !nsăşi prin !nclinarea #oii,să primească po%orârea dumnezeiască şi ne%răită.

Poate de aceea )rea Dumne1eu #ă #e -nfăptuia#că mai -nt!i -mpăcările -ntre noiH nuca #ă -n)eţe de la noi #ă #e -mpace cu cei ce Iau greşit şi #ă ierte pedeap#a multelor şi -nfricoşatelor fărădelegi, ci ca #ă ne cureţe pe noi de patimi şi #ă #e arate că

di#po1iţia celor iertaţi conlucră ucuro# cu 8arul. E#te )ădit că -nclinarea )oiiunindu#e cu raţiunea firii, alegerea lieră a celor ce au a9un# la acea#tă #tare nu )amai fi potri)nică lui Dumne1eu. +ăci nu #e poate cugeta nimic contrar raţiunii firii,care e#te at!t lege naturală, c!t şi lege dumne1eia#că, atunci c!nd raţiunea ac!ştigat mişcarea )oii ca #ă lucre1e potri)it cu ea. Mi dacă nu e#te nimic contrar -nraţiunea firii, cu drept cu)!nt -nclinarea )oii mişc!ndu#e -n armonie cu raţiuneafirii, )a a)ea -n toate lucrarea #a de armonie cu Dumne1eu. Iar lucrarea acea#ta-n#eamnă o di#po1iţie acti)ă, #trăătută de 8arul +elui un prin fire, #pre #ă)!rşirea)irtuţii.

Deci -n acea#tă di#po1iţie #e află cel ce #e roagă cer!nd p!inea cunoştinţei. Dar -naceeaşi di#po1iţie #e )a afla şi cel ce, #ilit de fire, cere numai p!inea 1ilnică, dar iartă greşelile celor ce iau greşit, ca unul ce cunoaşte că după fire e#te muritor.Ace#ta, aştept!nd -n fiecare 1i, ca unul ce nu e #igur de cele )iitoare, ceea ce ţinede fire #ă moară6, o ia -naintea firii prin di#po1iţia )oinţei, făc!ndu#e de ună)oiemort faţă de lume, după cu)!ntul care 1ice> @Pentru Tine, Doamne, murim -nfiecare 1iH pentru Tine neam #ocotit ca oile de 9ung8iere De aceea #e -mpacă cutoţi, ca #ă nu ducă cu #ine )reun #emn al răutăţii )eacului de acum, c!nd #e )a mutala )iaţa fără ătr!neţe şi #ă ia de la udecătorul şi "!ntuitorul tuturor ră#plata egală

a celor ce lea făcut aici. Deci le e#te #pre folo#ul am!ndurora di#po1iţia curată faţăde cei ce iau #upărat, pentru toate moti)ele.

Dar mai ale# pentru -nţele#ul cu)intelor, care au mai răma# şi care #unt>

%=i nu ne duce pe noi 6n ispită, ci ne mântuieşte de cel rău'<



Scriptura arată prin ace#tea că cel ce nu iartă de#ă)!rşit celor ce iau greşit şi nuşi-nfăţişea1ă lui Dumne1eu inima curată de orice #upărare, #trălucind de lumina-mpăcării cu aproapele, nu )a do!ndi darul celor cerute şi )a fi predat i#pitei şicelui rău, după o dreaptă 9udecată, ca #ă -n)eţe că numai aşa #e curăţeşte de păcate,dacă #coate din el #upărările -mpotri)a altora.

@I#pită numeşte aici legea păcatului, pe care na a)uto primul om c!nd a )enit laei#tenţăH iar @cel rău e#te dia)olul, care a ame#tecat -n firea oamenilor acea#tălege şi a con)in# pe om, prin amăgire, #ăşi mute dorinţa #ufletului de la ceea cee#te -ngăduit la ceea ce e#te oprit şi #ă #e aată #pre călcarea poruncii dumne1eieşti,al cărei efect a fo#t pierderea ne#tricăciunii dăruite lui după 8ar.

Sau iarăşi @i#pită numeşte aici con#imţirea de ună)oie a #ufletului cu patimiletrupuluiH iar @cel rău e modul -n care di#po1iţia pătimaşă #e preface -n faptă.

udecătorul cel drept nu )a i1ă)i de nici una din ace#tea pe cel ce nu iartăgreşelile celor ce iau greşit, c8iar dacă cere acea#ta cu )ora prin rugăciune. ?ac8iar -ngăduie ca ace#ta #ă fie -ntinat de legea păcatului şi pără#eşte pe cel-n)!rtoşat şi a#pru la inimă, ca #ă fie luat -n #tăp!nire de cel rău, ca unul ce a ale#mai ine patimile de necin#te, al căror #emănător e#te dia)olul, dec!t firea, al căreiăcător e#te Dumne1eu. <ul -mpiedică #ă con#imtă de ună)oie cu patimiletrupului, nici nul i1ă)eşte de c8ipul -n care di#po1iţia -mpătimită de ele #e

preface -n faptă, deoarece acela, #ocotind de mai mică -n#emnătate firea dec!t patimile incon#i#tente, a ignorat, -n ardoarea pentru ele, raţiunea firii. +ăci dacă #

ar fi lă#at mişcat de ea, ar fi cuno#cut ce e#te legea firii şi ce e#te tirania patimilor,care nu #a nă#cut din fire, ci #a adăugat prin liera alegere a )oii. Ar fi ştiut că pecea dint!i #ă o culti)e, pă#tr!ndo prin lucrările fireşti, iar pe cea de a doua #ă oalunge departe de di#po1iţia )oii şi #ă pă1ea#că firea prin raţiune, ca #ă #tăruie -n ea-n#ăşi, curată şi ne-ntinată, fără ură şi de1inare. A#tfel ar fi făcut din di#po1iţia)oii iarăşi o to)arăşă a firii, ca #ă nu aducă din altă parte nimic ce nu oferă raţiuneafirii. Prin acea#ta ar fi alungat orice ură şi orice di#tanţă faţă de cel -nrudit dupăfire, ca ro#tind acea#tă rugăciune #ă fie au1it şi #ă primea#că 8ar -ndoit de laDumne1eu, pentru 8arul #implu, adică iertarea greşelilor de mai -nainte şi apărareaşi i1ă)irea de cele )iitoare, nefiind lă#at #ă a9ungă -n i#pită şi #ă fie roit de cel

rău, pentru un #ingur lucru şi anume pentru faptul de a fi iertat din toată inima celor apropiaţi.

Drept aceea şi noi, ca #ă -nfăţişe1 din nou pe #curt -nţele#ul celor #pu#e, dacă )rem#ă fim i1ă)iţi de cel rău şi #ă nu fim duşi -n i#pită, #ă credem lui Dumne1eu şi #ăiertăm greşelile celor ce neau greşit nouă. +ăci de nu #eţi ierta, zice, oamenilor

păcatele lor, nici *atăl #ostru cel din ceruri nu #a ierta #ouă-. ăc!nd acea#ta, nu



numai că )om lua iertarea greşelilor, ci )om irui şi legea păcatului, nefiind pără#iţi ca #ă a9ungem -n i#pita luiH iar pe şarpele cel )iclean, nă#cătorul legii păcatului, de care ne rugăm #ă fim m!ntuiţi, -l )om călca -n picioare. +ăci -n#uşi7ri#to#, care a iruit lumea, ne e#te nouă conducător -n acea#tă luptă şi ne-narmea1ă cu legile poruncilor. El e#te cel ce prin lepădarea legiuită a patimilor leagă firea cu ea -n#ăşi prin iuire şi mişcă dorinţa noa#tră ne#ăturată #pre El -n#uşi,care e#te p!inea )ieţii, a -nţelepciunii, a cunoştinţei şi a dreptăţii. El ne )a face, prin-mplinirea )oii Tatălui, -mpreună #lu9itori cu -ngerii, pe noi cei ce prin purtareanoa#tră -n )iaţă neam arătat )rednici imitatori ai ine plăcutei )ieţuiri cereşti. Mide acolo iarăşi ne )a ridica la cea mai -naltă treaptă a celor dumne1eieşti, laPărintele luminilor şi ne )a face părtaşi ai firii dumne1eieşti, prin -mpărtăşirea deDu8ul după 8ar, iar -n temeiul ace#tui fapt )om fi fii ai lui Dumne1eu, purt!nd -nc8ip nepri8ănit -ntreg pe -n#uşi pricinuitorul 8arului, pe iul după fire al Tatălui,-ntreg, fără mărginire, pe +el de la care, prin care şi -n care a)em şi )om a)ea

ei#tenţa, mişcarea şi )iaţa.Acea#tă taină a -ndumne1eirii #ă ne fie ţinta #pre care #ă pri)im -n rugăciune, ca #ăcunoaştem ce am fo#t şi ce nea făcut pe noi coor!rea c8eno1a6 prin trup a +eluinuia<ă#cut, şi de unde şi unde nea ridicat prin puterea dreptei Sale de oameniiuitoare, pe noi cei ce ne aflam -n locul cel mai de 9o# al lumii, la care ne coor!#e

po)ara păcatelor. Mi aşa #ă iuim şi mai mult pe +el ce nea gătit nouă, cu at!ta-nţelepciune, acea#tă m!ntuire. Iar prin c!te facem #ă arătăm rugăciunea -mplinităşi #ă ne do)edim propo)ăduitori ai lui Dumne1eu, ai +elui ce ne e#te cu ade)ăratTată după 8ar. Să nu ne arătăm mai degraă, prin patimile de necin#te, a)!nd tată al

)ieţii pe )icleanul, care unelteşte pururea #ă #e -n#tăp!nea#că #ilnic pe#te fire şi #ănu #c8imăm din negri9ă )iaţa noa#tră cu moartea. +ăci fiecare din cei doiDumne1eu adică şi dia)olul6 -mpărtăşeşte celor ce le urmea1ă ceea ce are propriu>unul 8ără1eşte celor cel iue#c )iaţă )eşnicăH celălalt #ădeşte -n cei ce #e apropiede el, prin #trecurarea i#pitelor de ună)oie, moartea.

+ăci după Scriptură, c8ipul i#pitelor e -ndoit> unul e prin plăcere, altul prin durere.+el dint!i e ale# de ună)oie, iar celălalt fără )oie. +el dint!i e#te nă#cătorul

păcatului şi de el ni #a poruncit #ă ne ferim după -n)ăţătura Domnului, care 1ice>@Mi nu ne duce pe noi -n i#pităH #au> @Pri)eg8eaţi şi )ă rugaţi, ca #ă nu intraţi -n

i#pită. Iar celălalt e#te pedep#itorul păcatului, c8inuind prin dureri şi neca1uridi#po1iţia iuitoare de păcat. De )a răda cine)a ace#t fel de i#pită, mai ale# acelacare nu e pironit de rău, )a au1i pe marele Iaco #trig!nd> +Bândiţi$#ă la toatăbucuria, fraţii mei, când #eţi cădea !n ispite felurite, că !ncercarea credinţei #oastre lucrează răbdare, iar răbdarea do#edirea, iar do#edirea să$şi aibă lucrul desă#ârşit-.



Dar am!ndouă i#pitele, pe cea de )oie şi pe cea fără de )oie, le unelteşte cu)icleşug cel rău> pe cea dint!i, #emăn!nduşi neg8ina şi aţ!ţ!nd #ufletul prin

plăcerile trupului, ca #ăl -nduplece #ăşi de#facă dorinţa de iuirea dumne1eia#căHiar pe cea de a doua o doreşte şi o cere cu )iclenie, )oind #ă #trice firea prin durere,ca #ă #ilea#că #ufletul door!t de dureri #ă pună -n mişcare g!ndurile de ocară-mpotri)a ăcătorului.

Dar cuno#c!nd noi planurile )icleanului, #ă ne rugăm #ă nu ne )ină i#pita de ună)oie, ca #ă nu ne de#facem dorinţa de iuirea de Dumne1eu şi #ă rădăm ărăteşte pe cea fără de )oie, )enită cu -ngăduinţa lui Dumne1eu, ca #ă ne arătăm pun!nd mai pre#u# dec!t firea pe ăcătorul firii.Deci fie ca toţi cei ce c8emăm numele Domnului no#tru Ii#u# 7ri#to# #ă ne i1ă)imde dulceţile celui rău şi #ă ne #loo1im de durerile )iitoare, prin -mpărtăşirea deipo#ta#ul unurilor )iitoare, care ni #e )a arăta -n -n#uşi 7ri#to#, Domnul no#tru,

Singurul #lă)it, -mpreună cu Tatăl şi cu Du8ul Sf!nt, de toată făptura. Amin.Sf!rşit şi lui Dumne1eu laudă.

filocalia - volumul ii - maxim mărturisitorul - cuvânt ascetic, capete despre dragoste, capete...

Documents