Ficatul

Este cea mai mare glanda anexa a tubului digestiv, situat in etajul supramezocolic in partea dreapta, sub diafragma, deasupra colonului transvers si a mezocolonului, la dreapta stomacului.

Are o consistenta ferma si o culoare bruna datorita cantitatii mari de sange ce o contine. La cadavru cantareste 1500g, iar la individual viu se adauga inca 800-1000 g, cat cantareste sangele depozitat in ficat. Are forma unui ovoid taiat oblic, avand 28cm in sens transversal si 16cm in sens antero-posterior.

Ficatul prezinta trei fete:

a) Faţa superioară (diafragmatica) - este convexă în sus şi vine în raport cu diafragmul şi cu peretele anterior al abdomenului, de aceea i se mai spune antero-superioară. Este divizata in 2 lobi (stang si drept) prin ligamentul falciform, intins de la suprafata superioara a ficatului

la diafragma. Lobul stang este mai mic decat cel drept. Prin intermediul diafragmei fata superioara vine in raport cu inima, invelita de pericard, si cu bazele celor 2 plamani tapetati de pleura.

b) Faţa inferioară (viscerala) este concavă şi vine în raport cu: stomacul, duodenul, colonul, mezocolonul transvers, rinichiul drept şi glanda suprarenala dreaptă. Pe această faţa se află trei şanţuri, dintre care doua sunt sagiale (longitudinale) iar al treilea este transvers.

şanţul sagital drept : prezinta in segmental anterior fosa cistica in care se gaseste vezica biliara, iar in segmental posterior vena cava.

şanţul sagital stâng : contine in segmental anterior ligamentul rotund provenit din obtilierea venei ombilicale, iar in segmentul posterior cordonul fibros Arantius, provenit din obtilierea ductului venos Aratius (care la fat face legatura intre vena ombilicala si vena cava inferioara)

şanţul transvers: se întinde între cele două şanţuri sagitale, reprezentand hilul ficatului locul de intrare si iesire al elementelor pedicului hepatic (intra artera hepatica, vena porta, nervii hepatici, ies limfaticele si caile biliare).

Aceste 3 şanţuri impart fata viscerala a ficatului in 4 lobi:

lobul stang – prezinta impresiunea gastrica (mare), iar inapoia acesteia impresiunea esofagiana (mica)

lobul drept – vine in raport cu o serie de organe care lasa mai multe impresiuni si anume: impresiunea colica lasata de unghiul drept al colonului, impresiunea duodenala lasata de flexura superioara a duodenului, impresiunea suprarenala (glanda suprarenala dreapta ) si impresiunea renala (rinichiul drept)

lobul patrat – situate anterior de hil, prezinta impresiunea polirica

lobul caudat – situate posterior de hil, prezinta 2 procese: unul spre stanga numit procesul papilar si altul spre dreapta numit procesul caudat.

c) Faţa posterioară o continuă pe cea superioară, pe ea aflandu-se aria nuda a ficatului (pars afixa) care este lipsita de peritoneu si adera intim la diafragma prin tracturi conjunctive. Ea corespunde vertebrelor T12-T11.

Mijloace de fixare: Sunt reprezentate de ligamente, vena cavă inferioară şi pediculul hepatic.

Structura ficatului

Este învelit pe peritoneul visceral (tunica seroasă), care se continuă cu peritoneul parietal, din care se formează ligamentele: coronar, triunghiular stâng, triunghiular drept şi falciform, acesta din urma conţinând în marginea sa liberă ligamentul rotund. Sub această tunică se află o membrană fibroasă (capsula Glisson) şi apoi parenchimul hepatic.

Capsula Glisson pătrunde în ficat prin hil, urmărind traiectul vaselor sanguine şi formează pereţi lamelari conjunctivi care, împreună cu reţeaua vasculară împart parenchimul hepatic în lobuli.

Lobulul hepatic reprezintă unitatea anatomică şi funcţională a ficatului. Are forma unei piramide aşezate cu baza spre suprafaţa ficatului şi vârful spre interior. In secţiunea transversală are aspectul unui poligon cu 5-6 laturi. În structura lui distingem: capilare sanguine, celule hepatice, canalicule biliare şi filete nervoase vegetative. În centru are o venă centroloculară, iar la periferie prin alăturarea a minim trei lobuli hepatici se formează spaţiile portale (Kiernan). Aceste spaţii conţin: ţesut conjunctiv, o ramură a venei porte, o ramură a arterei hepatice, unul sau două canale biliare, limfatice şi filete nervoase.

Sângele circulă de la spaţiul port spre vena centrolobulară, iar bila din centrul lobului spre spaţiul port.

Celulele hepatice sunt aşezate în cordoane Remark, dispuse radiar în ochiurile reţelei capilare intralobulare. Între celulele hepatice şi peretele capilarelor se află spaţiul de trecere Disse. Între celulele endoteliului vascular se situează celulele Kupffer, fagocite ce participă la degradarea hemoglobinei. Între cordoane se formează, prin simpla lor alăturare, spaţii înguste numite canalicule biliare, care nu au pereţi proprii.

Spre periferia lobului, canaliculele biliare îşi constituie un perete propriu, numit colangiola. Colangiolele din lobulii învecinaţi se unesc între ele şi formează la nivelul spaţiilor Kiernan, canalele biliare perilobulare. Canalele biliare periboluare se unesc între ele şi dau naştere la două canale hepatice – drept şi stâng – corespunzătoare celor doi lobi ai ficatului, care părăsind ficatul, la nivelul hilului, se unesc şi formează canalul hepatic comun. După un traiect de 3-4 cm, canalul hepatic comun se uneşte cu canalul cistic şi alcătuiesc împreună canalul coledoc, care se deschide în duoden, împreună cu canalul Wirsung, la nivelul carunculei mari.

Canaliculele biliare şi canalele biliare perilobulare formează căile biliare intrahepatice, iar canalul hepatic comun şi canalul coledoc alcătuiesc căile biliare extrahepatice.

Acinul hepatic reprezintă subunitatea morfofuncţională a lobului hepatic. Este constituit din totalitatea celulelor irigate de acelaşi vas şi care îşi varsă bila în acelaşi canalicul biliar.

Vascularizaţia ficatului

Ficatul are dubla vascularizatie: nutritiva si functionala.

a) Vascularizatia nutritiva – este reprezentata de artera hepatica, ramura din trunchiul celiac care aduce la ficat sange incarcat cu O2. Artera hepatica urca in pediculul

hepatic si la nivelul hilului se divide intr-o ramura dreapta si una stanga.

Ramura dreapta se imparte in 2 ramuri segmentare: una pentru segmental anterior al lobului drept, alta pentru segmental posterior al lobului drept.

Ramura stanga a arterei hepatice se imparte si ea in 2 ramuri segmentare: una pentru segmentul medial al lobului stang, alta pentru segmentul lateral.

Din arterele segmentare se desprind ramuri subsegmentare. Ultimele ramuri ale arterei hepatice sunt ramurile perilobulare din spatial portal. Ele patrund in lobul hepatic, terminandu-se in sinusoidal hepatic.

b) Vascularizatia functionala - este realizata de vena porta, care incepe prin capilare la nivelul tubului digestiv si sfarseste prin capilare la nivelul ficatului. Vena porta se formeaza inapoia colului pancreasului, din unirea venelor mezenterica superioara, splenica si mezenterica inferioara. Vena porta aduce la ficat sange incarcat cu substante rezultate in urma absorbtiei intestinale. Ea urca in pediculul hepatic si, ajunsa in hilul ficatului se imparte ca si artera hepatica intr-o ramura dreapta si o ramura stanga.

Ramura dreapta se imparte in 2 ramuri segmentare: una pentru segmentul anterior, o a 2-a pentru segmentul posterior.

Ramura stanga se imparte in 2 ramuri segmentare: una pentru segmentul medial, alta pentru segmentul lateral al lobului stang.

Ramurile segmentare dau la randul lor ramuri subsegremnatare. Ultimele ramificatii ale venei porte sunt ramurile perilobulare de la nivelul spatiului portal. Acestea patrund in lobul ficatului, unde se cartilarizeaza formand sinosidele hepatice. Sangele venos al ficatului este colectat de 2-3 vene hepatice care ajung in vena cava inferioara.

Limfaticele ficatului ajung in ganglionii din hilul ficatului si de aici in ganglionii celiaci. Inervatia ficatului este asigurata de plexul hepatic

format din fibre simpatico si parasimpatice. Plexul hepatic se desprinde din plexul celiac.

Caile biliare

Sunt conducte prin care bila secretata continuu de celulele hepatice, ajunge in duoden numai atunci cand ajung aici produsii digestiei gastrice. Caile biliare prezinta 2 parti: una intrahepatica, alta extrahepatica.

1. Caile biliare intrahepatice – sunt canaliculele biliare intralobulare, colangiolele (canalicule Hering) canaliculele perilobulare si interlobulare. Acestea din urma formeaza 2 canale hepatice: stang si drept.

2.Căile biliare extrahepatice – cuprind un canal principal (canalul hepatopoledoc) si un aparat diverticular (format din vezica biliara si canalul cistic).

Canalul hepatic comun se formeaza din unirea la nivelul hilului a celor 2 canale hepatices stang si drept. Face parte din elementele pedicului hepatic. Are o lungime de 4-5 cm si un calibru de 5mm. De la originea sa coboara spre stanga si inapoi, fiind situate cu celelalte elemente ale pedicului hepatic, intre cele 2 foite ale epiploonului mic.

Canalul coledoc vine de la locul unde in canalul hepatic comun, se deschide canalul cistic si pana la papila mare de la nivelul duodenului II. In traiectul sau descrie un arc cu concavitatea spre dreapta. Trece initial inapoia portiunii superioare a duodenului, apoi pe dinapoia portiunii superioare a duodenului si a capului pancreasului, si in final strabate peretele portiunii descendente a duodenului in care se deschide. Are o lungime de 5-6 cm si un calibru de 5-6mm.

Se deschide impreuna cu canalul principal al pancreasului in ampula hepato-pancreatica (Vater), care proemina in duodenul II sub forma papilei mari. La nivelul ampulei hepatopancreatice se afla un sfincret muscular, sfincretul Oddi.

Canalul cistic leaga calea biliara principala cu vezica biliara. El urca spre vezica biliara, avand o lungime de 3 cm si un calibru de 4 mm. Canalul cistic are rolul de a conduce bila in perioarele interdigestive spre vezica biliara.

Vezica biliara (colecistul) este un rezervor in care se depoziteaza bila in perioadele interdigestive si se concentreaza prin absorbtia de apa si secretia de mucina de catre epiteliul vezicii biliare. Vezica biliara este situate pe fata viscerala a ficatului, ocupand segmentul anterior al santului sagital drept. Vezica biliara are forma de para cu lungimea de 8-10 cm si latimea de 4cm.

Capacitatea ei este de 50-60cm. Prezinta un fund, un corp si un col. Funduil vezicii reprezinta extremitatea anterioara a vezicii si depaseste marginea inferioara a ficatului. Corpul vezicii a carui fata interioara este acoperita de peritoneu, vine in raport superior cu ficatul, iar inferior cu colonul transvers. Uneori vezica este invelita in intregime de peritoneu care formeaza un mezou, mezocist ce o leaga de fata viscerala a ficatului. In acest caz este mobila. Colul vezicii se continua cu canalul cistic.

Vascularizarea veziculei biliare este legată de vascularizarea ficatului:

Venele cistice (două) sunt satelite arterei. Se varsă în ramura dreptă a venei porte.

Limfaticele drenează în limfonodulii gâtului şi limfonodulii marginii anterioare a hiatusului Winslow. De acolo ajung la nodulii retroduodenopancreatici.

Inervaţia veziculei biliare este făcută de fibre vegetative (simpatice si parasimpatice) care vin în plexul hepatic anterior.

Funcţiile veziculei biliare sunt urmatoarele: de rezervor, de concentrare şi resorbţie, de secreţie şi de contractilitate.

Ficatul regleaza nivelul majoritatii substantelor din sange si excreta un produs numit bila, care ajuta la eliminarea produsilor de metabolism din ficat. Tot sangele care pleaca de la stomac si intestine

trece prin ficat. Ficatul proceseaza acest sange si metabolizeaza nutrientii si medicamentele in forme care sunt mai usor de folosit de restul organismului. Mai mult de 500 de functii vitale au fost identificate la nivelul ficatului.

Functiile ficatului

- producerea bilei, care ajuta la eliminarea unor produsi de metabolism si la ruperea lanturilor trigliceridelor la nivelul intestinului subtire in timpul digestiei;- producerea anumitor proteine pentru plasma sangelui;- producerea de colesterol si proteine speciale care ajuta la transportul proteinelor prin corp;- conversia glucozei in exces in glicogen, pentru a fi stocat (glicogenul poate fi mai tarziu reconvertit in glucoza pentru energie);- reglarea nivelului plasmatic de aminoacizi, care sunt caramizile in formarea proteinelor;- procesarea hemoglobinei pentru obtinerea fierului (ficatul stocheaza fier);- conversia amoniului, care este toxic, in uree (ureea este un produs de metabolism al proteinelor si este excretata prin urina);- curatarea sangelui de medicamente si alte substante toxice;- reglarea coagularii sangelui;- rezistenta la infectii prin producerea factorilor imuni si indepartarea bacteriilor din fluxul sanguin.

Cand ficatul metabolizeaza substante periculoase, produsii rezultati sunt excretati prin sange sau prin bila. Produsii excretati in bila ajung in intestin si in final parasesc organismul prin scaun. Produsii sanguini sunt filtrati de catre rinichi, si parasesc organismul sub forma urinei.

Afectiunile ficatului

- Hepatita: inflamatia ficatului, de obicei determinata de virusuri precum virusul hepatitic A, B, C. Hepatitele pot avea si cauze neinfectioase, printre care consumul excesiv de alcool, drogurile, reactii alergice sau obezitatea;

- Ciroza hepatica: leziunile pe termen lung ale ficatului determinate de orice cauza pot duce la cicatrici permanente, numite ciroza. In aceste conditii ficatul devine incapabil sa functioneze corect;

- Cancerul hepatic: cel mai frecvent tip de cancer hepatic, carcinomul hepatocelular, apare aproape intotdeauna in prezenta cirozei;

- Insuficienta hepatica: insuficienta hepatica poate avea multe cauze printre care infectii, afectiuni genetice si alcoolul in exces;

- Ascita: ca rezultat al cirozei, din vena porta iese lichid (ascitic) in abdomen, care devine destins si greu.

- Litiaza veziculara: daca un calcul ramane blocat in ductul biliar hepatic poate apare hepatita sau infectia ductului biliar (colangita).

- Hemocromatoza: inseamna depozitarea in exces a fierului in ficat, producad leziuni hepatice. De asemeni, fierul se depoziteaza in intregul organism, deteminand multiple alte probleme de sanatate.

- Colangita sclerozanta primara: este o afectiune rara, de cauza necunoscuta, care determina inflamatie si cicatrici ale ductelor biliare de la nivelul ficatului.

- Ciroza biliara primara: In cazul acestei afectiuni rare, un proces inca neclar distruge ductele biliare ale ficatului. Intr-un final apare ciroza hepatica.