FIŞA DISCIPLINEI

Curente şi doctrine pedagogice

2. Date despre disciplină 2.1 Denumirea disciplinei Curente şi doctrine pedagogice 2.2 Titularul activităţilor de curs Lect. dr. Caciuc Viorica – Torii 2.3 Titularul activităţilor de seminar Lect. dr. Caciuc Viorica – Torii 2.4 Anul de studiu III 2.5 Semestrul 2 2.6 Tipul de evaluare E 2.7 Regimul disciplinei Ob

3. Timpul total estimat (ore pe semestru al activităţilor didactice) 3.1 Număr de ore pe săptămână 2 din care: 3.2 curs 1 3.3 seminar/laborator 1 3.4 Total ore din planul de învăţământ 28 din care: 3.5 curs 14 3.6 seminar/laborator 14 Distribuţia fondului de timp ore Studiul după manual, suport de curs, bibliografie și notițe 40 Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platformele electronice de specialitate şi pe teren 10 Pregătire seminarii/laboratoare, teme, referate, portofolii și eseuri 10 Tutoriat 28 Examinări 4 Alte activităţi................................... - 3.7 Total ore studiu individual 92 3.9 Total ore pe semestru 120 3. 10 Numărul de credite 4

1. Date despre program 1.1 Instituţia de învăţământ superior Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi 1.2 Facultatea / Departamentul Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport / Departamentul pentru Pregătirea

Personalului Didactic 1.3 Catedra D.P.P.D. 1.4 Domeniul de studii Ştiinţe ale Educaţiei 1.5 Ciclul de studii Licenţă 1.6 Programul de studii/Calificarea Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar / Profesor pentru învăţământul

primar şi preşcolar

4. Precondiţii (acolo unde este cazul) 4.1 de curriculum • Fundamentele pedagogiei; Teoria şi metodologia curriculumului; Teoria şi

metodologia instruirii; Teoria şi metodologia evaluării 4.2 de competenţe • -

5. Condiţii (acolo unde este cazul) 5.1. de desfăşurare a cursului

• Sala de clasa de cel putin 50 de locuri (mese şi scuane aferente), dotată cu videoproiector şi calculator, flip-chart, hârtie de flip-chart, markere, tablă albă, markere şi burete pentru tabla albă / tablă interactivă;

5.2. de desfășurare a seminarului/laboratorului

• Sala de clasa de cel putin 30 de locuri (mese şi scuane aferente), dotată cu videoproiector şi calculator, flip-chart, hârtie de flip-chart, markere, tablă albă, markere şi burete pentru tabla albă / tablă interactivă;

8. Conţinuturi 8. 1 Curs Metode de predare Observaţii I. Probleme introductive - obiectul şi importanţa studierii doctrinelor pedagogice. Fenomenul educativ la începutul umanităţii. Instituţii de învăţământ şi idei pedagogice în antichitate - Socrate, Platon, Aristotel. Doctrine pedagogice şi instituţii de învăţământ în Evul Mediu.

prelegerea, conversaţia euristică, explicaţia, dezbaterea

II. Pedagogia şi şcoala în perioada Renaşterii şi a Reformei – principalele teorii pedagogice: Erasmus din Roterdam, Francois Rabelais, Michel de Montaigne. Marii pedagogi şi fundamentele educaţiei moderne – J. A. Comenius, J.J. Rousseau.

prelegerea, conversaţia euristică, explicaţia, dezbaterea

III. Secolul XIX – afirmarea pedagogiei ca ştiin ţă : I. H. Pestalozzi – educaţia destinată maselor, I. Fr. Herbart - întemeierea pedagogiei ca disciplină ştiinţifică, Fr. Frobel şi educaţia preşcolară, itinerar românesc– C. Dumitrescu-Iaşi.

prezentarea ppt, prelegerea, conversaţia euristică, explicaţia, dezbaterea

IV. Reacţii la şcoala tradiţională şi pedagogia filosofică : Ellen Key şi secolul copilului; pedagogia experimentală – A. Binet, E. Meumann; pedagogia sociologică – E. Durkheim

problematizarea, prelegerea, conversaţia euristică, explicaţia, dezbaterea

V. Educaţia nouă – o „ revoluţie” în pedagogie : J. Dewey şi educaţia ca reconstrucţie a experienţei, M. Montessori şi descoperirea copilului, E. Claparede şi educaţia funcţională

prezentarea ppt, prelegerea, conversaţia euristică, explicaţia, dezbaterea

VI. Principalele curente şi orientări pedagogice în perioada dintre cele două războaie mondiale: caracterizare generală – reorganizarea sistemelor de învăţământ; şcoala activă – A. Ferriere; pedagogia culturii – Ed. Spranger; psihanaliza şi educaţia – S. Freud; pedagogia comunistă – A.S. Makarenko. Şcoala şi pedagogia în România: G.G. Antonescu - pedagogia filosofică; Şt. Bârsănescu – pedagogia culturii

prezentarea ppt, prelegerea, conversaţia euristică, explicaţia, dezbaterea

VII. Reformarea învăţământului mondial şi a pedagogiei în a prezentarea ppt, prelegerea,

6. Competenţele specifice acumulate

Com

pete

nţe

pr

ofes

iona

le • Identificarea şi explicarea principalelor teorii ale învăţării, a conţinuturilor specifice şi a curriculumului

disciplinelor predate şi a principalelor orientări metodologice specifice acestor discipline. • Utilizarea cunoştinţelor de bază pentru a analiza şi interpreta o gamă largă de concepte de specialitate. • Aplicarea unor metode ştiinţifice specifice ştiinţelor educaţiei în desfăşurarea unor cercetări empirice asupra problemelor educaţionale din grupa de preşcolari/clasa de elevi. • Elaborarea unor proiecte de dezvoltare profesională prin aplicarea unor descoperiri din cercetarea în domeniul ştiinţelor educaţiei.

Com

pete

nţe

tran

sver

sale

• Aplicarea principiilor şi a normelor de deontologie profesională, fundamentate pe opţiuni valorice explicite, specifice specialistului în ştiinţele educaţiei • Cooperarea eficientă în echipe de lucru profesionale, interdisciplinare, specifice desfăşurării proiectelor şi programelor din domeniul ştiinţelor educaţiei • Utilizarea unor metode şi tehnici eficiente de învăţare pe tot parcursul vieţii, în vedere formării şi dezvoltării profesionale continue

7. Obiectivele disciplinei (reieşind din grila competenţelor specifice acumulate) 7.1 Obiectivul general al disciplinei • Cunoaşterea problematicii doctrinelor pedagogice şi a rolului studierii

acestora în formarea pentru cariera didactică 7.2 Obiectivele specifice • Cunoaşterea principalelor momente ale evoluţiei gândirii pedagogice şi

instituţiilor de învăţământ; • Cunoaşterea principalelor doctrine, curente pedagogice, scrieri şi

reprezentanţi ai domeniului pedagogic; • Dezvoltarea gândirii pedagogice, a capacităţii de analiză şi interpretare a

textelor şi evenimentelor pedagogice; • Stimularea interesului pentru studiul doctrinelor pedagogice în diverse

epoci istorice

doua jumătate a sec. XX: caracterizare generală; valorificarea pedagogică a cercetărilor de psihologie – Jean Piaget. Impasul şcolii contemporane româneşti. Şcoala secolului XXI

conversaţia euristică, explicaţia, dezbaterea

Bibliografie 1. Antonescu, G.G., „ Pedagogie generală”, Craiova, Ed. Scrisul Românesc, 1943; 2. Comenius, J.A., „Didactica Magna”, Buc., EDP., 1970; 3. Dewey, J., „Fundamente pentru o ştiinţă a educaţiei”, Buc., EDP. , 1992; 4. Durkheim, E., „Educaţia şi sociologie”, Buc., EDP., 1980; 5. Herbart, J. Fr., „Prelegeri pedagogice”, Buc., EDP. , 1976; 6. Landsheere, G., „Istoria universală a pedagogiei experimentale”, Buc., EDP., 1995; 7. Narly. C., „ Pedagogie generală”, Buc., EDP, 1996; 8. Rousseau, J.J., „ Emil sau despre educaţie”, Buc., EDP., 1973; 9. Stanciu, I. Gh., „ O istorie a pedagogiei universale şi româneşti până la 1900”, Buc., EDP., 1977; 10. Stanciu, I. Gh., „ Şcoala şi doctrinele pedagogice în secolul XX”, Buc., EDP., 1995; 11. Stoian, St., „Pedagogia română modernă şi contemporană”, Buc., EDP., 1977; 12. Neacşu, I., (coord.) „Şcoala românească în pragul mileniului III”, Buc, Paideia, 1997

8. 2 Seminar/laborator Metode de predare Observaţii 1. Educaţia în era primitivă – rituri de iniţiere. Idei pedagogice în antichitate. Primele instituţii de educaţie şi învăţământ din Ţările Române în Evul Mediu

conversaţia euristică, explicaţia, dezbaterea

2. Educaţia şi învăţământul în Ţările Române în perioada Renaşterii şi Reformei - şcolile în limba română, slavonă, latină. Restructurarea sistemelor de educaţie şi instrucţie – J. Locke; orizonturi româneşti – Dimitrie Cantemir, I. Moesiodax

conversaţia euristică, explicaţia, dezbaterea

3. Pedagogia ca ştiinţă – A. W. Diesterweg şi educaţia conform naturii; K. D. Uşinski şi caracterul naţional al educaţiei; H. Spencer şi pedagogia utilitaristă; contribuţii româneşti - I. Găvănescul, S. Haret

investigaţia, controversa academica, explicaţia, dezbaterea

4. Apariţia unor noi curente şi orientări pedagogice ca reacţii la şcoala tradiţională şi filosofică: secolul copilului, şcolile noi din Anglia, Franţa, şi Germania; pedagogia experimentală ; pedagogia sociologică

conversaţia euristică, explicaţia, dezbaterea, problematizarea, philips 6 / 6;

5. Marii reformatori: J. Dewey, M. Montessori, E. Claparede, Ov. Decroly . Tendinţe de înnoire a şcolii şi pedagogiei româneşti în primele două decenii ale sec. XX..

investigaţia, controversa academica, explicaţia, dezbaterea

6. Educaţia şi pedagogia în perioada dintre cele două războaie mondiale : şcoala activă - R Cousinet, C. Freinet; Kerschensteiner şi şcoala muncii. Orizonturi româneşti: C. Narly – pedagogia personalitară; V. Ghidionescu, D. Todoran – pedagogia experimentală; I. C. Petrescu, S. Stoian - pedagogia sociologică; S. Mehedinţi, O. Ghibu – încercări de constituire a unei pedagogii româneşti

investigaţia, controversa academica, explicaţia, dezbaterea, jurnalul cu dubla intrare, lasa-ma pe mine sa am ultimul cuvânt

7. Orientări în evoluţia învăţământului în a doua jumătate a sec. al XX-lea : curente filosofice în pedagogia contemporană – pedagogia neotomistă, pedagogia existenţialistă, pedagogia marxistă. Învăţământul românesc de după 1990; legea învăţământului din 1995

conversaţia euristică, explicaţia, dezbaterea, problematizarea, philips 6 / 6

Bibliografie 1. Antonescu, G.G., „ Pedagogie generală”, Craiova, Ed. Scrisul Românesc, 1943; 2. Comenius, J.A., „Didactica Magna”, Buc., EDP., 1970; 3. Dewey, J., „Fundamente pentru o ştiinţă a educaţiei”, Buc., EDP. , 1992; 4. Durkheim, E., „Educaţia şi sociologie”, Buc., EDP., 1980; 5. Herbart, J. Fr., „Prelegeri pedagogice”, Buc., EDP. , 1976; 6. Landsheere, G., „Istoria universală a pedagogiei experimentale”, Buc., EDP., 1995; 7. Narly. C., „ Pedagogie generală”, Buc., EDP, 1996; 8. Rousseau, J.J., „ Emil sau despre educaţie”, Buc., EDP., 1973; 9. Stanciu, I. Gh., „ O istorie a pedagogiei universale şi româneşti până la 1900”, Buc., EDP., 1977; 10. Stanciu, I. Gh., „ Şcoala şi doctrinele pedagogice în secolul XX”, Buc., EDP., 1995; 11. Stoian, St., „Pedagogia română modernă şi contemporană”, Buc., EDP., 1977; 12. Neacşu, I., (coord.) „Şcoala românească în pragul mileniului III”, Buc, Paideia, 1997

10. Evaluare

Tip activitate 10.1 Criterii de evaluare 10.2 Metode de evaluare 10.3 Pondere din nota finală

Cunoaşterea principalelor teorii, curente şi doctrine pedagogice

Examen oral 40% 10.4 Curs

Capacitatea de utilizare adecvată a noţiunilor pedagogice

Examen oral 10%

Documentare ştiinţifică privind problematica tratată la curs şi seminar. Adaptarea şi accesibilizarea conţinutului la particularităţile audienţei. Valorificarea limbaj pedagogic de-a lungul prezentării.

Potofoliu cu teme de casa (referate, eseuri, proiecte,

traduceri, studii de caz, etc.) 30%

10.5 Seminar/laborator Calitatea intervenţiilor în activitatea de seminar privind studierea avantajelor şi limitelor principalelor teorii, curente şi doctrine pedagogice

Evaluare orală 20%

10.6 Standard minim de performanţă • participare nesistematică la orele de curs şi seminar; • cunoştinţe minimale din problematica disciplinei; • obţinerea a minimum 1 pct. pentru activitatea de seminar şi 4 pct. la evaluarea orală

Data completării Semnătura titularului de curs Semnătura titularului de seminar .......................

.............................................

.............................................

Data avizării în catedră Semnătura şefului catedrei .......................

.............................................

9. Coroborarea conţinuturilor disciplinei cu a şteptările reprezentanţilor comunit ăţii epistemice, asociaţiilor profesionale şi angajatori reprezentativi din domeniul aferent programului

• Conţinuturile disciplinei au fost selectate astfel încât să asigure fundamentul teoretic – conceptual şi practic– aplicative necesar formării şi dezvoltării unei concepţii pedagogice adecvată schimbărilor educaţionale ale societăţii contemporane.