Fetiţa * şi furtuna vijelioasă(povestea nr. 30)

Într-o vreme de demult trăia o fetiţă care avea înăuntrul ei o furtună vijelioasă. Era extraordinar pentru ea să o stâpînească, pentru că se ştie că furtunile au multă forţă şi vînt puternic care se abate în valuri, între fetiţă şi furtuna vijelioasă era o legătură aşa de strînsă, încît furtuna care se dezlănţuia continuu în interiorul ei o făcea să fie totdeauna mînioasă.

Fetiţa se temea de această furtună cu care nu se putea înţelege şi de aceea se străduia din răsputeri pe dinafară să pară calmă şi să arate de parcă n-ar fi fost absolut deloc mînioasă. Însă pe mulţi din jurul său nu-i putea păcăli cu prefăcătoria sa şi ei îşi dădeau seama că de fapt ea este tul-burată. Cînd o întrebau dacă are nevoie să fie ajutată, fetiţa se grăbea să răspundă "Nu, deloc." Nu dorea nicidecum ca cineva să ştie că ea avea o furtună în interiorul său. Era de-a dreptul speriată.

Se ştie că furtunile vijelioase nu pot sta ascunse multă vreme. Cu cît stau mai mult, cu atîta strîng mai multă putere, vîntul face vîrtejuri şi se repede cu şi mai multă furie. La fel şi furtuna din interiorul fetiţei devenea tot mai neastîmpărată şi de nestăpînit şi o supăra tot mai mult. A ajuns s-o deranjeze atît de tare, încît fetiţa nu mai avea astîmpăr şi nu mai putea sta cuminte deloc. Aşa că s-a hotărît să caute pe cineva care ar putea s-o ajute în legătură cu furtuna; dacă nu ar fi făcut aşa, simţea că furtuna o va sfîşia.

Din fericire, în orăşelul ei trăia un om bătrîn şi foarte înţelept, care aflase multe şi cunoştea destul de multe lucruri despre furtunile vijelioase, pentru că o bună parte din viaţa lui locuise într-un ţinut foarte bîntuit de furtuni. Fetiţa s-a dus la el şi i-a spus că ar vrea să-i spună ceva între patru ochi. Omul a invitat-o să ia loc pe un scaun. Dar fetiţa nu prea putea să stea liniştită pe un scaun, pentru că furtuna vijelioasă din interiorul său o făcea să fie fără stare, aşa că se mişca tot timpul de colo-colo, de parcă ar fi urmărit-o un roi de albine.

Bătrinul cel înţelept a întrebat-o pe fetiţă: "Ce s-a întîmplat? Pentru ce ai venit să vorbeşti cu mine? Pentru ce nu şezi pe un scaun?"

"Păi, cred că trebuie să spun cuiva că am o furtună vijelioasă în mine şi am nevoie de ajutor ca să scap de ea."

"O, sunt mulţi oameni pe care-i supără asemenea furtuni, " i-a răspuns bătrînul.Foarte uimită fetiţa a zis:"Chiar aşa? Eu n-am auzit niciodată pe cineva spunînd că ar avea o

furtună vijelioasă!"Bătrinul a răspuns zîmbind: "Asta din cauză că oamenii nu-ţi spun cînd au în ei o furtună

vijelioasă, pentru că se tem. Am eu un mijloc special să o alung afară din tine, în aşa fel încît să nu te mai supere vreodată." Zicînd acestea bătrînul s-a apucat să şoptească nişte cuvinte în urechea fetiţei. Deodată furtuna s-a năpustit afară chiar prin gura fetiţei şi a făcut un zgomot îngrozitor cînd a ieşit. Fetiţa se temea că furtuna vijelioasă ar putea să se repeadă iarăşi asupra ei. Se simţea cu adevărat calmă pe dinăuntru şi era foarte uşurată acum că furtuna plecase afară din ea. "Dar oare n-o să se mai întoarcă?", 1-a întrebat ea pe bătrîn. "Cum ai reuşit să o scoţi?"

"Ei, asta este ceva ce fac de ani de zile" i-a mărturisit bătrînul. Trebuie că adînc în sinea ta ai avut toată încrederea că eu te pot ajuta. De aceea ai şi venit la mine. Este foarte important ca chiar atunci cînd simţi că începe să se formeze şi să se învîrtă o furtună vijelioasă prin tine să-ţi aminteşti cum să-i dai drumul afară.

Fetiţa i-a mulţumit bătrânului înţelept şi a plecat în drumul său. S-a hotărît foarte serios să verifice în fiecare zi dacă nu cumva a început să se formeze vreo nouă furtună in interiorul ei. În caz că găsea vreuna, îi dădea drumul afară imediat cînd era de faţă cineva care o înţelegea şi ştia cum să o ajute. Pe măsură ce trecea timpul, se simţea din ce în ce mai bine. În fiecare zi afla tot mai multe despre ea însăşi, aşa că a început să-i placă de ea însăşi şi de felul cum se comporta. Acum era în stare să vorbească celorlalţi despre furtunile sale vijelioase, dar mai ales de felul în care reuşea să le stăpînească. Rînd pe rînd s-a convins că furtunile vijelioase îi trecuseră de tot.

*NOTĂ: Dacă spuneţi povestea unti fetiţe,povestea se va întitula "Fetiţa şi furtuna vijelioasă", iar eroina principală va fi o fetiţă.