Femeia in rosu -roman de Mircea Nedelciu- comentariu - Romanul este scris, cum s-a mai spus, de un "Ilf si Petrov in trei", relatand istoria Anei Persida Cumpanas, din satul banatean Lunga, devenita Sage prin emigrarea in Statele Unite. in atmosfera tulbure a anilor 20- 30, in orasul Chicago (al celebrului Al Capone) personajul reuseste performanta de a-l preda F.B.I.-ului pe gangsterul John Dillinger, intr-o intriga de roman politist cu suspansuri si elemente de senzational. Roman simptomatic pentru proza romaneasca a anilor '80, pentru orizontul de asteptare caruia i se adresa ca si pentru discursul dominant caruia incerca sa i se sustraga, Femeia in rosu este locul geometric de realizare al unei inena-rabile' diversitati. Asa cum remarcau, imediat dupa aparitia lui, cronicile de intampinare, romanul reuseste sa adune laolalta voci narative diferite si locuri atat de departate unul de altul precum Comlosul banatean si Chicago. O adunare" simbolica pentru toate celelalte, din care rezulta un text taiat, intretaiat cu subtilitate asa cum ii sta bine oricarei naratiuni postmoderne de calitate.Dar cate nu incap in aceasta carte fermecatoare! Istoria cetatii Timisoara, amanunte legate de primul razboi mondial, de Viena si de Chicago-ul prohibitiei, de satele Lunga si Comlos; sunt prinse aici scene din puscariile americane sau din mizeria anilor '45-'47 in Timisoara, din cabinetul lui Frcud, de la inmormantari ciudate sau cununii ridicole. Apar ofiteri compromisi, femei frumoase, medici, avocati, gangsteri, tarani, puscariasi inraiti, comisari, excroci si tarfe, dar si o ducesa de San Marco sau celebrii Al Capone si Dillinger. Pana si din aceasta insiruire de evenimente, locuri, lume se vede deschiderea romanului. Recuperarea trecutului obliga la dezvoltarea nestingherita a episoadelor colaterale, la includerea in corpul textului de fragmente dense, la schimbarile dese de natura stilistica. De fapt, la expresivitatea trecutului nu se parvine decat prin dislocari si devieri, prin discontinuitate si emisie continua de fragmente, prin aglomerare si ironie" (M. Dragolea). Cei trei autori reconstituie biografia senzationala a femeii care l-a tradai pe gangsterul Dillinger, cunoscuta in presa de senzatie (si pe ecranele hollywoodiene) ca femeia in rosu", dar redimensionata" aici ca Ana Cumpanasu din Comlos si/sau ca Anna Sage din Chicago. Ca personaj. Ana Cumpanasu se inscrie - nu fara complicitati intertextuale - in descendenta Marei lui Slavici (Ovid S. Crohmalniceanu) si a unei anumite viziuni asupra tipului feminin voluntar" in literatura romana.Cei trei autori incearca o experienta unica, incercand sa multiplice nu numai vocile narative, care pot oferi viziuni diferite asupra aceleiasi istorii, ci si perspectivele auctoriale, aceleasi evenimente fiind mereu reluate si rescrise, pana la disolutia totala a reperelor traditionale ale romanului, spatiul, timpul, identitatea personajelor, granita dintre fictiune si realitate, unitatea registrelor stilistice. Se interfereaza astfel reprezentari spatiale banale cu unele insolite din Europa si America, de pe taramuri indepartate, intr-o confuzie voita a planurilor temporale, chiar a personajelor, autorii insisi devenind personaje,Emunu, A.siEmdoi,participand la ancheta detectivista, adunand marturii si documente, intr-o aglomerare sufocanta a textului cu citate, cu obiecte de prost gust ale unei civilizatii de consum, cu toata butaforia superficiala a unei lumi bulversate de criza mondiala a anilor 30, de prohibitie si actiuni mafiote. intr-un astfel de conglomerat spatio-temporal in miscare caleidoscopica, accelerata de continuaschimbare de viziune auctoriala,de repetate analize ale faptelor, surselor, documentelor, de rezumate si concluzii incazuistica politista complicata,romanul persista intr-o pendulare perpetua intrefantasticsireal,dublata de o permanenta schimbare a registrelor stilistice, integrand, printr-o savanta intertextualitate,experienteparodice, ironice, ludice.Scrierea romanului devine astfel, o imensafarsa auctoriala,cu efecte dintre cele mai neasteptate si mai stranii.Textul se concentreaza in jurul unuiiter spectrorum("drumul fantomelor"), intrarea in spatiul narativ producandu-se printr-un articol de presa din anul 1985 al lui Willy Totok, numit "Un personaj enigmatic", cu subtitlul:"Acum 50 de ani, o tanara din Comlosul Mare l-a denuntat pe faimosul gangster american Dillinger", enuntarea acestei intrigi producand un continuum temporal de o jumatate de secol, pe care gliseaza actiunea in mod aleator si neasteptat. Din investigarea mai multor surse (mai importante fiindSursa 1,articolul de magazin al lui Willy Totok, siSursa 2,o ruda indepartata a personajului) despre Cumpanas Ana Persida se afla, pe baza de documente dintre cele mai banale (foaia de deces, un document de la pompele funebre), ca a fost casnica si a decedat la 55 de ani, fiind de confesiune ortodoxa si avand locul nasterii in Lunga, judetul Timis-Torontal, cu ultimul domiciliu in Timisoara III, in P-ta Marzescu. Se precizeaza de asemenea data decesului, 20 aprilie 1947, ora 18. Dupa cum o arata cateva fotografii, Ana C, ingropata sau nu (parerile sunt impartite) intr-un "cimitir al saracilor", era o femeie frumoasa. Se pare ca ducea o existenta plina de neprevazut in involburatul Chicago, faimosul oras al prohibitiei din anii 1920-1934, al lui Al Capone si al primarului Thompson. Ziua de glorie a femeii a fost cea in care l-a predat, in fata cinematografului "Biograph", pe faimosul bandit Dillinger, "inamicul public nr. 1" al Statelor Unite, care a sfarsit prin a fi impuscat. in demersul scrierii acestui roman, autorii teoretizeaza notiunea desenzational,zeul publicisticii moderne, bazata pe "martorii oculari", care exagereaza faptele, considerandu-se extrem de importanti, de mandri, pentru simplul fapt ca au fost prezenti la fata locului si au supravietuit crancenelor conflicte in mijlocul carora au nimerit. Autorii fac rezumatul vietii Anei C. intr-o"Succesiune temporala",prin intermediul sursei a doua:"femeie foarte frumoasa, si la fata, si la corp", Ana se casatoreste in tara "cu unu Ciolac" si pleaca inainte de 1914 in America, apoi ramane vaduva, fiind "foarte solicitata"; face avere, devenind cea mai bogata romanca din Statele Unite. in Chicago, ea deschide un "hotel cu cafebar", restaurant si bordel, unele surse lasand sa se inteleaga ca ar fi ajutat-o banditul Dillinger. Din depozitiileSursei 2reiese ca Dillinger era un personaj ciudat, un "tircusant", "cand infirm, cand general, cand bandit".Femeia mai avea o cafenea la Doben, unde vindea, chiar in timpul prohibitiei, bautura adusa cu camionul. Istoriile despre misteriosul gangster sunt multe: Dillinger ar fi rapit chiar copilul guvernatorului exact cand regina Maria, venita in America, trasese la hotelul Anei C.Cerand recompensa 200 000 de dolari, Dillinger, deghizat in general, vine chiar la o sindrofie organizata la vila guvernatorului, discuta cu el si cu oaspetii lui, face glume pe seama lui Dillinger, ia apoi cutia cu 200 000 de dolari, fara ca nimeni sa-si dea seama de identitatea sa reala. Copilul fusese ascuns de Dillinger intr-o vila cu cinci camere, intr-un munte. Vila era dotata cu toate comoditatile vietii moderne: aer conditionat, ba chiar avea "un bloc masiv de granit" drept usa. Refuzand sa se casatoreasca cu chestorul din Chicago, a carei amanta era, si sa-i cedeze jumatate din avere, Ana este arestata, condamnata pentru 14 luni, confiscandu-i-se intreaga avere. Pentru a-si salva averea, ea se angajeaza sa-l predea pe Dillinger, cerand documente de identitate false, banii, bijuteriile si un avion care sa o scoata din America. Scena mortii lui Dillinger, aranjata in momentul cand Ana, iesind dintr-o sala de cinematograf, se apleaca sa-si ridice o batista cazuta, este sangeroasa:Chestorul a ridicat pistolul catre Dillinger. Dillinger l-a lovit peste mana.

Atunci a fost ciuruit asa de tare, ca nici creierul nu i l-au putut scoate pentru analize. Caci toata zona a fost evacuata si era plin de politisti ascunsi in jur. Dillinger zacea insangerat la pamant. Tusa a fost dusa de politie, apoi eliberata si imediat a plecat din America." "Succesiunea temporala"a evenimentelor, discursul narativ al acestei secvente in careSursa 2,o nepoata, vorbeste despre "tusa Ana", are aspectul unui articol de senzatie din publicatiile de mare tiraj. Femeia revine in tara prin anii 35- 36, fiind o vreme urmarita de un membru al bandei lui Dillinger, care incearca sa o omoare. Dupa o sedere scurta la Constanta, Ana C. paraseste orasul, mutandu-se la Timisoara, pe strada Baader, apoi pe aleea C.F.R., mai pe urma in Piata Marzescu. Duce in continuare o viata plina de fast:"Era foarte bogata. A purtat pistol tot timpul razboiului. A avut permis de port-arma tot timpul. Deci autoritatile au tolerat-o bine si dupa 23 August." In cele din urma, tusa Ana moare:"Ea era moarta, in camera, pe recameu [...] Ceva anormal. Gheara mortii se asternuse pe chipul sau." In final, reiese ca Ana era o femeie analfabeta, pentru ca folosea pe altcine-va sa-i tina in ordine corespondenta:"Ana Persida C. A fost o femeie plina, robusta chiar, blanda din fire, calma, desi tot timpul ii era frica de urmaritori, ii era frica sa nu vina dupa ea ca cei din banda lui Dillinger".Despre Dillinger, un "biograf prezinta alta varianta: el este urmarit de politia tuturor statelor, se refugiaza la Mooresville, incepe sa fie vazut si in "indepartatul orasel englez Stratford-on-Avon", apoi scapa din incercuirea de la Little Bohemia. Doi doctori, Loesser si Cassidy, il ajuta sa-si modifice fizionomia, prin operatie estetica, si sa-si stearga amprentele. Moartea lui Dillinger este descrisa in alta varianta, intrucatva diferita de prima: banditul iese din cinematograf insotit de doua femei, apoi vede politistii si o ia la fuga. Hollis si alti doi agenti incep sa traga, pentru ca Dillinger pare sa nu fi auzit somatiile lui Melvin Purvis: un glont ii strapunge partea stanga a capului, altul ii intra prin ceafa si iese prin ochiul drept. Despre acest roman, insisi autorii spun ca este o "uriasa constructie imagi-nara, atemporala si atopica, la care participa zeci de minti si sute de suflete", intr-o atmosfera de celebritate a destinelor si de senzational:"Ea deriva din stratul de adancime al povestilor, pe cat de senzationale, pe atat de reale, ale anilor 30: Chicago, prohibitie, jazz, emigratie, criminalitate protejata politic. Adica niste realitati care au primit astfel de nume: Al Capone, Bonnie si Clyde, John Dillinger. in jurul intamplarilor adevarate din viata personajului nostru am fabulat fara oprelisti." Finalul contine un indemn care conexeaza toate instantele narative ale textului, autori, naratori, personaje, cititor:"Nu cerem cititorului sa se lase incantat de o astfel de experienta ce pare sa duca la esec (dupa cum ne-au asigurat cativa din cei care, intr-un fel sau altul, au fost martorii scrierii acestei carti), ci s-o priveasca fara prejudecati. Adica asa cum a fost scrisa.