FELICIA MORÂND U

TRADI IONAL I MODERN

ÎN FAMILIA RURAL ROMÂNEASC

STUDIU DE CAZ ÎNTR-UN SAT DIN JUDE UL VÂLCEA

Referen i tiin ifici: Prof. univ. dr. Mihai Pascaru Prof. univ. dr. Dumitru Batâr

ISBN 978-973-595-765-0

© 2014 Autoarea volumului. Toate drepturile rezervate. Re-producerea integral sau par ial a textului, prin orice mijloace, f r acordul autoarei, este interzis i se pedepse te conform legii. Universitatea Babe -Bolyai Presa Universitar Clujean Director: Codru a S celean Str. Hasdeu nr. 51 400971 Cluj-Napoca, România Tel./fax: (+40)-264-597.401 E-mail: editura@editura.ubbcluj.ro http://www.editura.ubbcluj.ro/

FELICIA MORÂND U

TRADI IONAL I MODERN ÎN FAMILIA RURAL

ROMÂNEASC

STUDIU DE CAZ ÎNTR-UN SAT DIN JUDE UL VÂLCEA

CUVÂNT ÎNAINTE DE

PROF. UNIV. DR. MIHAI PASCARU

PRESA UNIVERSITAR CLUJEAN

2014

„Eu cred c ve nicia s-a n scut la sat. Aici orice gând e mai încet,

i inima î i zvâcne te mai rar, ca i cum nu i-ar bate în piept,

ci adânc în p mânt undeva.”

Lucian Blaga, Sufletul satului

5

Cuprins

Cuvânt înainte ....................................................................................................... 7 Note introductive ................................................................................................. 11 Capitolul I SATUL – TREPTE DE EVOLU IE, ELEMENTE CARACTERISTICE, MOD DE VIA , RESURSE I VULNERABILIT I ........................................ 13 I.1. ranul i satul: dou realit i complexe ................................................................ 13 I.2. Sat tradi ional - sat colectivizat - sat globalizat. Elemente specifice i linii de evolu ie .......................................................................... 19 I.3. Lumea rural – mod de via , poten ial, vulnerabilit i ......................................... 31 Capitolul II TIPURI DE RELA II SOCIALE ÎN COMUNITATEA RURAL ......................... 43 II.1. Diversitatea comunit ilor rurale .......................................................................... 43 II.2. Controlul social informal în lumea rural ............................................................. 54 Capitolul III INSTITU IA FAMILIEI: FUNC II, STATUS-ROLURI ÎN FAMILIE I EVOLU IE ................................................................................ 77 III.1. Familia – mecanism de control i de dezvoltare a capitalului social .............................................................................. 77

III.2. Status-roluri la nivelul familiei ............................................................................ 83 III.2.1. Status-rolul femeii: evolu ie, tendin e .............................................................. 84 III.2.2. Status-rolul copiilor .......................................................................................... 96 III.3. Tendin e în evolu ia institu iei familiei ............................................................. 106 Capitolul IV FAMILIA RURAL ÎNTRE TRADI IONAL I MODERN. STUDIU DE CAZ .. 115 IV.1. Metodologia cercet rii ............................................................................... 115 IV.1.1. Tipul de studiu i metoda utilizat ................................................................. 115 IV.1.2. Universul popula iei i e antionarea ............................................................... 115 IV.1.3. Obiectivele cercet rii ...................................................................................... 116 IV.2. Direc ii de schimbare în comunitatea rural ................................................. 117 IV.3. Schimb ri produse în sat din perspectiva locuitorilor ....................................... 119 IV.4. Institu ia familiei i institu ia c s toriei în lumea satului ................................. 122

6

IV.5. Via a familial în satul „globalizat” ............................................................ 126 IV.5.1. Tipul de autoritate în familia rural ................................................................ 128 IV.5.2. Status-roluri în familia rural ......................................................................... 131 IV.5.2.1. Status-rolul so iei ......................................................................................... 132 IV.5.2.2. Status-rolul so ului ...................................................................................... 139 IV.5.2.3. Status-rolul copiilor ..................................................................................... 141 IV.5.2.4. A tept rile p rin ilor fa de copii ............................................................... 143 IV.6. Integrarea în comunitate ............................................................................ 148 IV.6.1. Rela iile cu vecinii .......................................................................................... 149 IV.6.2. Participarea la evenimente ce au loc în lumea satului .................................... 151 IV.6.3. Rela iile familiei cu comunitatea .................................................................... 154 IV.7. Dimensiunea economic sau „tehnosfera” satului ........................................ 159 IV.7. 1. Mijloacele de produc ie ................................................................................. 159 IV.7. 2. Atitudinea fa de munc ............................................................................... 163 IV.8. Dimensiunea religioas a comunit ii rurale ................................................ 164 IV.9. Satisfac ii, încredere, a tept ri, atitudini ale membrilor comunit ii ..................................................................... 169 IV.9.1. Satisfac ii, încredere i a tept ri ..................................................................... 169 IV.9.2. Conflicte în interiorul comunit ii .................................................................. 172 IV.9.3. Atitudinea popula iei fa de starea de s n tate ............................................. 174 IV.9.4. Atitudinea popula iei fa de aspecte de natur politic ................................. 176 IV.9.5. Atitudinea locuitorilor fa de nivelul de trai ................................................. 178 IV.10. Noua imagine a satului ............................................................................ 180 Concluzii .......................................................................................................... 191 Bibliografie ....................................................................................................... 197 ANEXE ............................................................................................................ 207

7

Cuvânt înainte

Exist oameni noroco i i exist a ez ri umane norocoase. Dintre a ez ri, cele mai norocoase sunt a ez rile care au atras cercetarea i reflec iile unui om de tiin hot rât s pun în rama eternit ii academice via a lor dintr-un moment istoric dat. S ne gândim fie i numai la satele române ti care au f cut obiectul cercet rilor colii sociologice de la Bucure ti, la satele care au stat în aten ia colii sociologice Clujene i, de ce nu?, la toate satele care s-au bucurat fie i numai de o schi monografic tiin ific elaborat , dac nu chiar de o (mini)monografie în sensul consacrat al

termenului. Mai sunt norocoase i satele care au beneficiat de monografii (studii de caz) tematice, cum este i cazul satului Bogd ne ti, comuna Bujoreni, Jude ul Vâlcea, sat de care autoarea lucr rii de fa i-a legat cariera prin realizarea cercet rilor pentru teza sa de doctorat.

Perspectiva de abordare aleas , cea a evolu iei familiei contemporane, este una dintre cele mai generoase posibile, iar motiva ia Feliciei Morând u rezist celor mai riguroase test ri tocmai prin consisten a ei: „O serie dintre schimb rile produse în satul românesc se reflect în schimb rile din interiorul institu iei familiei, institu ie care a reprezentat o component important a comunit ii rurale, la început supus acesteia, iar în prezent cu o tendin tot mai evident de rupere de comunitate”. (p. 11). Pentru a explicita un asemenea punct de plecare, Felicia Morând u construie te, în economia lucr rii, câteva capitole consistente consacrate satului i familiei, pentru ca la un moment dat, pe acest fundament, s - i elaboreze studiul de caz, urm rind o serie de indicatori ai pozi iei familiei actuale între tradi ional i modern. Din capitolele consacrate satului, re inem ca idee transversal , cu importan metodologic aparte, pe cea a unit ii în diversitate a lumii rurale aflate în continu schimbare, mai ales sub presiunile globaliz rii de azi. Scrie autoarea: „Privind spre trecut, putem spune c industrializarea, mergând în paralel cu colectivizarea (ca aspect economic) i comunismul (ca aspect politic), au afectat ordinea satului, dar mare parte dintre femei i copii a r mas înc strâns legat de tot ceea ce însemna cultur , civiliza ie i

spiritualitate rural . Un nou proces de schimbare, mult mai intens i mai profund, pe care speciali tii îl numesc ‹globalizare› sau ‹mondializare›… afecteaz mult mai vizibil lumea rural i modul ei specific de via .” (p. 18).

Capitolul rezervat fundamentelor teoretice ale analizei familiei ca institu ie are trimiteri consistente la func iile acesteia, la dinamica status-rol i, desigur, la evolu ia familiei, capitol la care sunt conturate o serie de tendin e majore reflectate în literatura consacrat temei: „Speciali tii care s-au ocupat cu analiza principalelor schimb ri care au intervenit în structura i func iile familiei, în ara noastr , au observat c asist m la noi tendin e care se îndreapt c tre individualitate, ca valoare central a stilului de via familial, sus inut de valori ca: nonconformism, competi ie, însingurare.” (p. 110).

8

Cercet rile realizate de Felicia Morând u au o anumit particularitate a lor prin aceea c ancheta, pe un lot restrâns de subiec i, este menit doar s preg teasc terenul pentru o serie de interviuri capabile s aduc în prim plan informa ii despre un pachet de subiecte importante precum: 1) schimb rile produse în sat din perspectiva locuitorilor; 2) via a familial i tipul de autoritate specific; 3) dinamica status-rolurilor în familia rural ; 4) integrarea familiei în comunitate i rela iile cu aceasta, inclusiv aspectele conflictuale de la nivel de comunitate; 5) dimensiunea economic a vie ii satului i impactul ei asupra familiei; 6) dimensiunea religioas a comunit ii; 7) diferite atitudini ale locuitorilor satului, cum ar fi cele fa de starea de s n tate, fa de unele aspecte de natur politic sau fa de nivelul de trai; 8) noua imagine a satului în strâns conexiune cu universul satisfac iilor, al încrederii i a tept rilor locale.

Dintre concluziile lucr rii, inem s relu m câteva în acest context pentru a realiza astfel o mai bun punere în eviden a poten ialului lor teoretic deosebit.

O prim concluzie conturat de autoare este cea referitoare la consecin ele pe care le provoac amplul proces de schimbare social care a cuprins, în ultimele decenii, mediul rural, modul în care se manifest aceste transform ri variind „în func ie de caracteristicile mediului la care facem referire”, localit ile rurale situate în apropierea ora elor, cu mare parte a popula iei active ce desf oar activit i în afara satului (slujbe pl tite în ora ), fiind puternic atrase în acest proces de transformare istoric , s tenii de azi nemaidepunând efort în vederea c ut rii de resurse în interiorul satului. (p. 191).

O alt concluzie interesant se refer la faptul c familia devine un reper mai important pentru indivizi decât comunitatea, în ciuda sl birii valorilor ei. Familia este evaluat mai departe ca jucând un rol important în via a individului, membrii ei fiind „persoanele în care indivizii au cea mai mare încredere i la care apeleaz atunci când au nevoie de sprijin”. În acela i timp, „via a de familie, structura acesteia ca i sistemul de norme care func ioneaz în interiorul ei au suferit modific ri”, nemaiputându-se vorbi de autoritatea unic a so ului, autoritate fundamentat pe puterea economic . (pp. 191-192).

În raporturile cu comunitatea religioas , foarte pu ine familii mai consider necesar comunicarea cu preotul, atunci când au de luat decizii mai importante, „situa ie str in comunit ii rurale tradi ionale”. Pentru autoare, este evident faptul c „valorile ce in de institu ia familiei nu se mai suprapun întocmai peste cele transmise de biseric ”. (p. 193).

Opinia public , observ Felicia Morând u, „înceteaz s mai reprezinte un mecanism de control social” în timp ce „rela iile de cooperare se restrâng la mediul familial i la un num r mic de vecini, existând i zone în sat unde indivizii se percep ca fiind tot mai singuri, în ciuda existen ei vecinilor cu care, fie s-au certat, ori de care sunt diferi i în ceea ce prive te statusul social, fapt ce blocheaz interac iunile”. (p. 194).

9

În ceea ce prive te universul valorilor, Felicia Morând u a identificat de fapt dou sisteme de valori „contradictorii, în multe aspecte”, care coexist în comunitatea rural studiat : unul dup care se conduc persoanele în vârst i altul care îi orienteaz pe tineri. (p. 194).

Via a de familie din comunitatea rural , constat autoarea, s-a aflat în continu mi care, în ultimii ani, comunitatea în sine, nemaifiind una închis i facilitând astfel aceste schimb ri, tinerii fiind cei care, în cele mai multe cazuri, sunt promotorii schimb rii: „Obliga iile morale nu mai au for , totul se renegociaz pe principiile teoriei schimbului social sau ale teoriei alegerii ra ionale, astfel încât dac ceva se dovede te a avea valoare este pentru c aduce un beneficiu tangibil individului, contribuie la confortul acestuia. Chiar i familia începe s se defineasc nu prin structura sa, ci prin ceea ce asigur , ofer individului: în elegere, siguran , încredere, respect etc.” (p. 196).

Desigur, la asemenea concluzii se poate ajunge i în cercet rile din alte sate ale României, dac nu chiar din toate. Ele nu justific , prin urmare, afirma ia cu care am început acest cuvânt înainte. Numai c , dincolo de orice date de teren i de conceptualizarea lor, transpare în întreaga lucrare de fa ceea ce George Em. Marica numea ethosul sau sufletul satului i care trebuie luat ca atare, în unicitatea lui. Sufletul acesta i consemnarea fr mânt rilor lui fundamentale fac dintr-un sat-obiect- de-cercetare un sat norocos.

Moda ISI i BDI va trece într-o zi, dar asemenea lucr ri, cu valoare sociologic , antropologic i istoric deopotriv , vor r mâne cel pu in pentru oamenii cu care s-au scris, interlocutorii din teren, cum spunem noi, pentru comunit ile lor, familiale sau mai largi, pentru genera iile de azi i cele viitoare.

Prof. univ. dr. Mihai Pascaru

11

Note introductive Cunoa terea realit ii sociale devine o provocare tot mai incitant pentru

specialistul din domeniul tiin elor sociale. Cunoscând mediul în care tr im, oamenii cu care ne întâlnim, putem eficientiza ac iunile noastre i, mai mult decât atât, putem eficientiza ac iunile celorlal i. Sim im, mai mult ca oricând, nevoia de a ne întoarce spre oameni, spre con tiin a lor, spre resursele pe care le au. Sim im c mijloacele cu care ne-a înzestrat tehnologia nu se dovedesc a fi atât de promi toare pe cât par. i în tot acest ocean de „performan e tehnologice” descoperim c individul este, de fapt, principalul actor, c aproape orice inova ie î i poate schimba valoarea în mâinile sale.

De ce am ales mediul rural i familia? Pentru c sunt pietrele de temelie ale evolu iei sistemului social global, dou elemente care au mers mân în mân pentru mult vreme, dou izvoare ce au stat la baza dezvolt rii societ ii române ti i nu numai. Atâta vreme cât popula ia din mediul rural continu s reprezinte aproape jum tate din locuitorii României, se impune cu necesitate cunoa terea i în elegerea acestui mediu. Atâta vreme cât o parte important din capitalul uman trebuie recrutat din mediul rural, unde resursele ce stau la baza dezvolt rii acestui capital sunt limitate, devine tot mai important intrarea, dintr-o perspectiv tiin ific , în acest univers. O serie dintre schimb rile produse în satul românesc se reflect în schimb rile din interiorul institu iei familiei, institu ie care a reprezentat o component important a comunit ii rurale, la început supus acesteia, iar în prezent cu o tendin tot mai evident de rupere de comunitate.

Cel mai important aspect al acestei lucr ri i cea mai bogat surs de informa ie a reprezentat-o contactul direct cu satul, intrarea în acest mediu. Vizitele în sat, ca i perioadele în care am r mas acolo, în vara i toamna anului 2008, ne-au revelat o lume u or de în eles când te afli în mijlocul ei, greu de explicat când e ti în afara acesteia. Întotdeauna oamenii au supravie uit i i-au construit un mod de via pornind de la resursele pe care le-au avut la îndemân , pe care mediul le-a oferit i la care au avut acces. Aceea i stare de fapt o reg sim i în prezent, singura diferen fiind aceea c orizontul material i spiritual al omului este altul, mai extins i, de aici, mai greu de controlat i de valorificat. Consensul este mai greu de stabilit, fapt ce na te un sentiment de nesiguran , team , anxietate i, în acela i timp, speran , sentimente pe care le reînvie orice moment de schimbare i care domin planul spiritual prezent al comunit ii rurale studiate de noi.

Lucrarea de fa se dore te a fi un drum spre o mai bun cunoa tere a comunit ilor rurale puternic afectate de transformarea istoric prezent , transformare provocat sau facilitat de câteva condi ii obiective: (1) situarea în apropierea unui ora ; (2) accesul la tehnologie; (3) popula ia care, în mare parte, activeaz în economia urban ; (4) contactul permanent cu ora ul datorit mijloacelor de transport aflate la

12

îndemân etc. În acest scop, am realizat un studiu de caz în satul Bogd ne ti, comuna Bujoreni, Jude ul Vâlcea, localitate care are caracteristicile de mai sus i poate fi un punct de pornire pentru alte analize mai largi asupra ruralului românesc, altminteri destul de eterogen i chiar atipic pe alocuri. Demersul este unul transdisciplinar tocmai pentru a acoperi perspective de abordare cât mai variate i a reu i construirea unei radiografii sociale cât mai precise.

Ideea acestui studiu s-a n scut din preocuparea pentru cunoa terea satului românesc aflat în fa a unor provoc ri de care va depinde destinul acestuia. Îi mul umesc, pe aceast cale, coordonatorului meu, profesor universitar dr. Corneliu Bucur pentru încrederea pe care mi-a insuflat-o de fiecare dat i pentru sus inerea i sprijinul acordate în vederea finaliz rii acestui proiect. De i a fost un demers complex i cu multe provoc ri, sper m c am reu it, prin lucrarea de fa , s surprindem câteva

dintre elementele esen iale ce caracterizeaz lumea rural contemporan . in s mul umesc, de asemenea, locuitorilor satului Bogd ne ti, pentru

disponibilitatea i sprijinul pe care mi l-au acordat în acest demers. Este o lucrare pe care le-o dedic, în speran a c vor reu i, în cele din urm , s î i croiasc un drum sigur prin h i ul modernit ii.

Voi încheia cu o idee care poate fi i o justificare pentru tema lucr rii mele de fa : nicio realizare nu are o valoare adev rat dac nu este sus inut i încurajat de familie. Mul umesc, a adar, familiei mele pentru tot sprijinul acordat.

13

Capitolul I

SATUL – TREPTE DE EVOLU IE, ELEMENTE CARACTERISTICE,

MOD DE VIA , RESURSE I VULNERABILIT I

I.1. ranul i satul: dou realit i complexe Întotdeauna a existat o leg tur puternic între mediul fizic, în care un individ î i

duce existen a, i tr s turile de personalitate, caracteristicile acestuia, de la cele fizice pân la cele psihice, între modul de via i tr irile sale spirituale. Iar dac aceste aspecte nu s-au manifestat foarte vizibil în comportamentul indivizilor în cauz , ele au existat i s-au manifestat, mult mai puternic, în schemele de percep ie ale altor indivizi. În felul acesta, s-a vorbit i va continua s se vorbeasc , despre „oameni de la ar ” – „oameni de la ora ”, „oameni de la munte” – „oameni de la câmpie”, „popula ii din nord” – „popula ii din sud” i chiar despre „familii rurale” – „familii urbane”, .a.m.d. S-au n scut o serie de patternuri de gândire care atribuie indivizilor anumite caracteristici i determin etichetarea acestora în func ie de mediul în care tr iesc, de condi iile de via , de originea lor sau de alte variabile de acest gen. (Aronson, 1992; Sherrod, 1982; Cvetkovich, Baumgardner i Trimble, 1984; Goffman, 1986). Sunt elaborate modele, scheme de percep ie care, asociate unei categorii de indivizi sau unei comunit i întregi, modific semnificativ, nu numai atitudinea celorlal i, ci i comportamentul indivizilor în cauz . Aceste stereotipuri sau etichete, care pot avea un fundament real, la un moment dat, vor prinde r d cini puternice în modul de gândire, în cultura indivizilor, astfel încât ele se vor manifesta chiar i atunci când realitatea social sau istoric va fi alta. Maniera în care este perceput omul de la sat i imaginea satului sunt dou exemple relevante în acest sens. Înc din Evul Mediu, ranul a fost asociat cu un nivel de civiliza ie inferior comparativ cu cel al me te ugarului, negustorului sau or eanului. Este un mod de evaluare care a supravie uit pân în zilele noastre, de i foarte multe lucruri s-au schimbat. Agricultura reprezint nu numai un tip de activitate economic , ea genereaz i un mod de via (MacGarr, 2008) i aceasta pentru c , în func ie de ac iunile desf urate în cadrul muncii, oamenii i-au construit modele comportamentale aparte, sisteme distincte de reguli i valori. În acela i timp, industrializarea a conturat noi modele de via , la fel cum va face, începând cu sfâr itul secolului XX, i informatizarea societ ii. Este vorba de impactul puternic pe care îl exercit schimb rile produse la nivelul sistemului economic, al mijloacelor de produc ie asupra stilului de via , asupra fiec rei comunit i în parte i asupra structurii institu iilor sociale, cum este cazul familiei. (Thornton i Fricke, 1987).

14

În istoria poporului român au existat numeroase momente când imaginea ranului, respectiv a satului, au fost evaluate la un nivel superior, iar via a în sat a fost

considerat cel mai „pur” i autentic mod de via (Blaga, Rebreanu, Sadoveanu etc.). R mânând orienta i spre realitatea româneasc , putem afirma, cu certitudine, c satul românesc, cu locuitorii lui i cu tr irile acestora, cu grijile i problemele specifice, a constituit sursa de inspira ie pentru mul i oameni de tiin i cultur , dar i obiect de analiz i cercetare ( coala Monografic de la Bucure ti, coala Sociologic de la Cluj,

coala de Antropologie de la Bucure ti). Poporul este cel care a contribuit, indirect, la crearea operelor literare pentru c , din cele mai vechi epoci, scriitorii au încorporat motive folclorice în operele lor (Marica, 1977). Modul de via specific satului, locuitorii acestuia, filosofia, morala i atitudinea fa de univers, natur i societate au reprezentat subiectele principale înglobate în operele marilor oameni de cultur . Satul reprezint „creatorul i p str torul culturii populare, purt torul matricei noastre stilistice” (Blaga, 1937, p. 12). ranii, prin atributul lor principal de lucr tori ai p mântului, au reprezentat, timp de milenii, în multe societ i i pentru perioade lungi de vreme, categoria social cea mai numeroas . Sfâr itul feudalismului i reformele agrare de la începutul societ ii moderne au constituit momente importante care au adus modific ri semnificative în sânul acestei categorii sociale, ca i în modul de percep ie al acesteia. Sunt elemente care au influen at evolu ia ulterioar a întregii societ i.

Perioadele de schimbare social , economic i politic au creat noi cadre de dezvoltare pentru satul românesc i locuitorii s i, au închis sau au deschis noi c i de evolu ie: „Modernizarea vie ii economice i social-politice… a marcat prefaceri structurale i la nivelul civiliza iei populare tradi ionale, între care amintim: reformele agrare, sistematizarea localit ilor rurale, …emanciparea me te ugurilor i a industriilor…, modernizarea mijloacelor de locomo ie i transport, în sfâr it, transformarea radical a arhitecturii satelor, a organiz rii interioarelor, modernizarea accelerat a întregului habitat rural.” (Bucur, 2004, p. 21).

Dac spa iul românesc i-a atribuit ranului rolul de creator al neamului, f uritor al istoriei, literatura de specialitate dedicat spa iului european prezint o alt perspectiv . Astfel, au existat perioade când ranul i lumea rural lipseau aproape în totalitate din operele vremii, perioade reprezentate în special de Evul Mediu timpuriu, de i aceasta este o perioad când p mântul devenise surs esen ial de trai, de bog ie i putere, dup cum sus ine Jaques Le Goff (1986). i dac , cu greu, Le Goff reu e te

s identifice în literatura vremii câteva personaje întruchipând ranul, acestea pun în eviden faptul c ranul din Evul Mediu timpuriu este profund dispre uit, fiind predestinat anumitor vicii i p cate cum ar fi b utura i desfrâul. Înc de pe atunci se constituie opozi ia „urbanus” – „rusticus” ultimul c p tând sensul peiorativ de „necivilizat”, sens pe care îl reg sim, adeseori, i în realitatea româneasc

15

contemporan . Categoria ranilor este „categoria primejdioas ”, responsabil pentru toate relele i expus tuturor nenorocirilor. A adar, în literatura Evului Mediu, ranul apare ca p gânul, omul s rac dar i ca „rusticus” devenit sinonim cu ignorant, analfabet sau „rustre”, adic necioplit. Schimb rile economice i sociale ulterioare, de i vor modifica maniera de abordare a acestei clase sociale, nu vor elimina în totalitate o serie dintre caracteristicile peiorative atribuite înc din Evul Mediu timpuriu.

În ceea ce prive te tiin a de carte a ranului este i realitatea satului românesc de la început de secol XX, când majoritatea popula iei rurale era ne tiutoare de carte i nu manifesta niciun interes în acest sens, datorit activit ilor, strict agricole, în care era implicat . (Gusti, 1938). Este o treapt de evolu ie marcat de un tip de economie, cea agrar , care, în mod direct, dicteaz interesele i preocup rile indivizilor. Nivelul sc zut de educa ie al omului de la sat a devenit element definitoriu, fiind întâlnit i în prezent în unele semnifica ii (cu sens peiorativ) atribuite no iunii de ran (Verman, 2006), precum i în limbajul cotidian al diferitelor categorii de persoane.

Dac ranii au fost percepu i ca fiind cei care lucrau p mântul, cei care se mul umeau cu ceea ce produceau, tr ind într-un sistem autarhic, neconectându-se la pia i neintrând în jocurile acesteia, dup cum afirma Braudel (1985), ce putem spune despre mediul în care ace tia i-au dus i continu s î i duc existen a? Pentru a se în elege mai bine acest stil de via , autarhic i mistic s-a încercat identificarea originilor termenului care define te comunit ile rurale, adic termenul de „sat”. Unii speciali ti sunt de p rere c , cel mai probabil, acesta provine din latinescul „satus” (Filipoiu, 2005), în timp ce al ii sunt de p rere c la originea termenului de sat st cel de „fossatum”. (Constantiniu, 2002). Niciuna din cele dou explica ii nu a reu it s mul umeasc , pe deplin i s conduc la un consens al majorit ii speciali tilor interesa i de aceast problematic . În semnifica iile atribuite ast zi termenului de „sat”, apare ideea de activitate agricol ca aspect definitoriu pentru aceast realitate social i care va constitui un punct de pornire important în analiza i cunoa terea satului. (Cotea, 2006).

Cu mai bine de aptezeci de ani în urm , George Em. Marica definea satul ca fiind „o unitate cu o baz geografic , cu o popula ie agricol i pu in numeroas , pu in deas , sedentar i omogen , o unitate durabil , pu in diferen iat i stratificat , îns bine integrat , o unitate nevoluntar i nefinal (chiar o comunitate de viea ), o unitate primar i total (adic o unitate complet f r s fie îns complex , ci relativ simpl ) i o unitate autonom , mai bine zis autarh , determinat de tradi ie, care explic în

mare m sur fixitatea, stabilitatea sa, ira ionalismul motiva iei sociale i conformismul social puternic ce domne te la s teni, ca i felul de a fi rutinar al socialit ii lor, caracterizat prin predominarea raporturilor personale, intime, directe, totale, etc.” (Marica, 1942, pp. 39-40). Iat , a adar, ce reprezenta satul în sociologia din perioada interbelic . Avem o defini ie analitic , foarte detaliat , care reu e te s cuprind multe

16

dintre caracteristicile satului românesc tradi ional. Cu toate acestea, chiar i autorul însu i este de p rere c zilele satului, având caracteristicile prezentate mai sus, sunt num rate, fapt confirmat de evolu ia ulterioar a acestuia. (A se vedea i Pascaru, 2003a).

Din punct de vedere teritorial-administrativ, satul este definit ca fiind „o a ezare uman mai pu in dezvoltat din punct de vedere edilitar gospod resc, a c rei popula ie se ocup în deosebi cu agricultura, constituind o categorie social-teritorial complex ; este alc tuit dintr-o aglomerare de case i construc ii gospod re ti anexe într-un teritoriu cu specific rural”1. O alt defini ie, din perspectiv sociologic , aduce în discu ie acelea i activit i agricole ca fiind specifice unei astfel de a ez ri: „Satul constituie – într-o perspectiv tradi ional , potrivit unei concep ii general acceptate – o comunitate socio-economic relativ autonom , alc tuit dintr-un conglomerat de gospod rii individuale r ne ti i dintr-o re ea specific de statusuri i roluri legate de muncile agricole i de o anumit via politic , moral i cultural ” (Miftode, 1984, p. 37).

În alte accep iuni ale termenului, „satul” a fost asociat cu terenul agricol care este cultivat de rani, vorbindu-se de „vatra satului” atunci când se au în vedere locuin ele

ranilor. Cert este c atunci când se încearc o defini ie a satului, elementul principal care se ia în calcul este tipul de activit i dominante, activit i reprezentate de cele agricole.

Multe dintre conceptele care definesc o realitate social î i schimb semnifica iile în momentul în care acea realitate social trece printr-un proces de schimbare social . În ceea ce prive te satul, sesiz m schimb ri semnificative ale elementelor specifice acestuia, fapt ce atrage dup sine necesitatea unei noi defini ii. Odat cu dezvoltarea ora elor, orice încercare de definire a satului porne te de la raportarea acestuia la ora . Via a la sat înceteaz s mai reprezinte unicul mod de via , ci un alt mod de via .

O descriere am nun it a satului românesc tradi ional, cu elementele specifice acestuia, o reg sim în lucr rile multor oameni de tiin (Gusti, 1938; Stahl, 1998; Marica, 1948, 1942; Costaforu, 2005). Dac pornim de la câteva dintre caracteristicile comunit ilor rurale, identificate de ace ti autori, observ m c sunt elemente ce nu mai domin , la aceast or , imaginea satului românesc. Astfel, Marica define te satul ca pe o unitate omogen , unitar i nestructurat (Marica, 1948). Mai sunt valabile, oare, ast zi, aceste caracteristici? În primul rând, vorbim de o eterogenitate între sate, în func ie de câteva criterii pe care i Marica le-a pus în discu ie (regiunea, apropierea de ora ), la care ad ug m nivelul educa ional, ponderea activit ilor non-agricole, întâlnite 1 Coduri SIRUTA - Sistemul Informatic al Registrului Unit ilor Teritorial-Administrative din

România.

17

sub diferite forme de capital la Dumitru Sandu (1999a) i de eterogenitate în interiorul multor sate, eterogenitate dat de ocupa iile locuitorilor, de modul de via , de mobilitatea popula iei. (Mihalache, 2010; M rginean, 2006). Omogenitatea, la nivelul satului, este subminat de intensificarea procesului de mobilitate social , de mi carea, deplasarea popula iei, fapt ce determin o intensificare a procesului de stratificare, de diferen iere a popula iei, o reorganizare a modului de via pe criterii mai mult individualiste i mai pu in colective2. B descu (la patruzeci de ani dup Marica) nu este de acord cu imaginea satului autarhic, omogen, acest model de organizare amenin ând în permanen cu leg tura cu un spa iu social regional i astfel se poate vorbi „despre o dislocare simbolic a spa iului geografic rural, o desimbolizare a locurilor”. (B descu, 1981, p. 101).

Satul românesc nu mai are o structur omogen i unitar i aceasta pentru c locuitorii s i s-au îndep rtat de comunitate, dar i de modul de via construit pe o rela ie de dependen cu natura. Dac pentru secole întregi, satul românesc a constituit o mare familie, pornind de la modul de organizare al acestuia (satul dev lma , dup Stahl, 1998), dac se putea pune semnul egal între sat i comunitate (în sensul lui Tönnies, 1944), acum lucrurile stau altfel i aceasta datorit atât factorilor exteriori, materiali, cât i celor interiori, spirituali. Activit ile agricole, s rb torile i ritualurile prilejuite de o serie de astfel de momente, fântânile situate, de cele mai multe ori, la r scruce de drumuri, participarea la slujbele religioase, interesul pentru problemele satului favorizau o permanent întâlnire între indivizi. Ast zi, sc derea particip rii la activit ile agricole, reducerea s rb torilor, mutarea fântânilor în cur ile s tenilor sau introducerea apei curente în locuin e, trecerea problemelor administrative în responsabilitatea prim riei (o institu ie impersonal ), reduc mult posibilitatea de întâlnire i de comuniune social dintre indivizi3. Transformarea satului românesc este un proces cu adânci r d cini în istorie, dovad faptul c H. H. Stahl face, la rândul s u, o distinc ie între satele „arhaice” i satele „evoluate”. Acesta a definit satul arhaic ca pe o unitate cu o popula ie omogen , alc tuit exclusiv din b tina i, în care cei vârstnici aveau putere de decizie, cu o economie natural bazat pe munca p mântului sau valorificarea resurselor naturale (p unile) i folosind trupul de mo ie în „dev lm ie absolut ” (Stahl, 1998). Ob tea juca, în aceste condi ii, nu doar un rol administrativ, ci i un rol important în via a social , în via a intern a familiei i în via a individului.

Este un model de organizare social care a favorizat cooperarea, a crescut unitatea, solidaritatea i a sus inut ac iunea colectiv .

În momentul în care satul începe s ias din izolarea specific , s dezvolte rela ii cu alte sate sau cu ora ele din apropiere, c rora le furnizeaz diverse resurse agro-

2 Criterii specifice satului dev lma i p strate o bun bucat de vreme i dup destr marea

acestuia. 3 A se vedea i Capitolul II din lucrarea de fa .

18

alimentare necesare vie ii, locuitorii acestuia adopt elemente de cultur i civiliza ie specifice unei zone geografice mai extinse. Procesul evolutiv nu se opre te îns aici, astfel încât, întâlnim, ast zi, la nivelul României, multe sate în care o mare parte a popula iei are o slujb pl tit în ora , iar activit ile agricole cad în plan secund, sau r mân în sarcina persoanelor vârstnice, pentru care este destul de greu s î i schimbe modul de via i pentru care p mântul a r mas, totu i, un mijloc de trai (de supravie uire) sigur i la îndemân .

O serie de procese, specifice satului tradi ional, sunt prezente i în realitatea rural contemporan , dar se manifest sub o form nou . Vorbeam mai sus de mobilitate, mai precis de mobilitatea teritorial . Acest proces nu este str in lumii rurale, el a mai fost prezent în multe sate sub forma transhuman ei (Bucur, 1978) sau roirii, dar sunt procese care nu au dus la o schimbare fundamental a imaginii satului românesc. Explica ia este dat de omogenitatea i similaritatea activit ilor practicate în toate zonele. Mobilitatea generat de industrializare a reprezentat primul val puternic de schimbare care a afectat satul românesc. Peste aceasta se adaug i un regim politic care a încurajat, a determinat o orientare a ranului spre supravie uire afectând, în acela i timp, în mare m sur , spiritul de ini iativ i libertatea de ac iune. (M rginean, 2006). Este vorba, bineîn eles, de regimul comunist care, din perspectiva multor oameni de tiin , a avut un impact negativ puternic asupra satului românesc: „Pentru satul românesc, comunismul a însemnat condamnarea la moarte a ultimelor sale testimonii materiale i spirituale apar inând unei culturi i civiliza ii de sorginte medieval , conservatoare, ale unor structuri socio-economice i ale unui patrimoniu cultural ale c ror origini, facies cultural i tipologii coboar pân în antichitatea daco-roman i chiar dincolo de ea…” (Bucur, 2004, p. 121).

Privind spre trecut, putem spune c industrializarea, mergând în paralel cu colectivizarea (ca aspect economic) i comunismul (ca aspect politic), au afectat ordinea satului, dar mare parte dintre femei i copii a r mas înc strâns legat de tot ceea ce însemna cultur , civiliza ie i spiritualitate rural . Un nou proces de schimbare, mult mai intens i mai profund, pe care speciali tii îl numesc „globalizare” sau „mondializare” (Tomlinson, 2002; Bauman, 2005; Giddens, 1994; Pascaru, 2007), afecteaz mult mai vizibil lumea rural i modul ei specific de via . Industrializarea a f cut ca tinerii s abandoneze un mod de via care nu le putea împlini a tept rile pe care le aveau, a tept ri legate de ora , de produc ia industrial , de salarizarea lunar i care sunt imposibil de ob inut în economia rural tradi ional (Galescki, 1972). Este o fraz pe care o putem considera ca fiind valabil pentru ruralul românesc contemporan, cu o modificare legat de aspira iile tinerilor: acestea sunt legate nu doar de ora ci i de alte ri i nu de produc ia industrial , ci, mai ales, de domeniul serviciilor.

Putem puncta, în evolu ia recent a mediului rural, dou momente, deosebit de importante, care i-au pus amprenta puternic asupra structurii satului românesc i

19

asupra personalit ii ranului român. Este vorba de Reforma agrar din 1945, continuat cu colectivizarea, mai mult sau mai pu in for at , început în 1949 i finalizat în 1962, cât i de restituirea loturilor de teren prin desfiin area CAP-urilor i IAS-urilor din 1990. Sunt dou etape care l-au readus pe agricultorul român la condi ia de ran (Vedina , 2001). Aceast afirma ie are ca punct de pornire f râmi area excesiv a loturilor agricole, astfel încât ranul nu le poate lucra decât cu plugul sau sapa, nepermi ând dezvoltarea agriculturii mecanizate i introducerea unor politici agrare eficiente. (Cotea, 2006). Este o situa ie între inut de o tr s tur mai veche a

ranului român, care nu reu e te s se rup de buc ica sa de p mânt, chiar dac aceasta nu poate s aduc mari beneficii. (Gusti, 1938; R dulescu-Motru, 1999). Evolu ia ulterioar a satului românesc va depinde, în mare m sur , de aceste elemente.

I.2. Sat tradi ional - sat colectivizat - sat globalizat.

Elemente specifice i linii de evolu ie

În momentul în care vorbim de satul tradi ional facem referire la satul românesc din perioada interbelic , cu elementele sale caracteristice, dup care aducem în discu ie schimb rile ap rute odat cu colectivizarea (prezent nu în toate regiunile) i cu modernizarea. Vorbim, în acest ultim caz, de satul colectivizat prezent pân în 1989. Analizele asupra satului globalizat sau satul contemporan au ca reper temporal perioada de dup 1989, pân în momentul în care am realizat cercetarea de teren, anul 2008.

Analizele efectuate asupra satului i, în general, asupra a ez rilor umane au pornit de la o serie de elemente care contribuie la conturarea unui tip de structur social (Marica, 1942; Gusti, 1968; Sandu, 1999a). Schimb rile care survin, în timp, la nivelul acestor aspecte vor determina schimb ri i în ceea ce prive te modul de organizare al a ez rilor umane i stilul de via al locuitorilor acestora. În cazul satului românesc, dup Marica (1942), s-au dovedit deosebit de importante urm toarele categorii de factori: (1) factorii naturali; (2) factorii sociali i (3) factorii cultural-spirituali. Fiecare din aceste categorii de factori determin o serie de caracteristici ale satului, într-un moment istoric i într-un spa iu anume.

Exist o rela ie de determinare puternic între structura a ez rilor umane i mediul natural în care sunt amplasate. Pot fi puse în discu ie dou aspecte ale determin rii acestor factori: o determinare la nivelul modului de organizare a a ez rii umane i o determinare la nivelul modului de via al locuitorilor. Satul, ca i ora ul, sunt a ez ri umane ce au o baz geografic proprie. Ceea ce le diferen iaz este gradul de influen exercitat de mediul natural asupra satului, respectiv ora ului. A ezarea rural este, într-o mai mare m sur , un spa iu natural în care locuitorii sunt dependen i de resursele oferite de natur (ne referim la lucrul p mântului i cre terea animalelor,

20

în condi ii naturale, în spa iu deschis), în timp ce ora ul este dependent, în esen , de produc ia de m rfuri i comercializarea acestora, fiind un spa iu construit. (M rginean, 2006). Spa iul rural a oferit întotdeauna suficient teritoriu individului. Acesta nu a trebuit s intervin masiv, s transforme, ci s aleag unde î i poate construi o locuin , o gospod rie, astfel încât s aib siguran i condi ii necesare traiului (teren pentru agricultur , p uni, surs de ap , lemne pentru construc ii etc.). Acest fapt nu s-a petrecut întocmai i în cazul ora elor, a ez ri ce au fost construite efectiv ca structuri noi, schimbând cu totul imaginea ini ial a spa iului i mediului. Aceast configura ie a spa iului determin i un anumit stil de via specific celor care locuiesc în acel cadru. Ast zi, aceast rela ie de determinare nu mai este la fel de puternic , individul având capacitatea i poten ialul necesar de a interveni i de a modifica spa iul, chiar i în zonele rurale. În func ie de acest poten ial i de disponibilit ile spa iului, se contureaz un stil de via i modele comportamentale specifice. Satul românesc tradi ional s-a caracterizat printr-un mod de via strâns legat de natur , de unde individul î i procura bunurile necesare existen ei sale i unde c uta i g sea explica ii pentru toate problemele esen iale ale vie ii: na tere, moarte, p cat, bine, r u etc. Este un tip de sat bazat pe o economie natural (Stahl, 1998), care a rezistat chiar i în perioada de început a industrializ rii. În momentul în care înceteaz s mai fie o unitate izolat , în momentul în care o parte din locuitorii s i intr în contact cu ora ul, imaginea satului se schimb . Asist m la prima schimbare ce survine în rela ia individ-mediu fizic. Natura înceteaz s mai reprezinte unica surs de existen pentru locuitorii satului, fapt ce modific modul de raportare la resursele oferite de aceasta. Apoi, exproprierea i comunizarea p mântului a determinat dezr d cinarea popula iei active din satele

române ti i un exod masiv spre ora ele care au trebuit s îi primeasc pe cei care au devenit peste noapte „proletariat industrial”. (Bucur, 2000). Activitatea în fabric distruge modul de gândire mai pu in ra ional, incompatibil cu principiile industrialis-mului. Acest fapt nu se poate produce, îns , peste noapte i va declan a o serie de tensiuni la nivelul individului, dar i al familiei acestuia. Oamenii care doresc, sau trebuie, s p r seasc activit ile agricole sunt educa i (atât în cadrul mediului industrial, cât i în cadrul colilor care se dezvolt tot mai mult) s gândeasc pe alte principii, sunt educa i s fie organiza i, disciplina i i s acorde o importan mai mic întâmpl rii, supersti iilor, metafizicului. Observ m o scindare la nivelul lumii rurale: cei care lucreaz la ora i cei care r mân tributari activit ilor agricole i pastorale. Sunt, îns , i zone din ar (cum ar fi cea a Transilvaniei) unde satele î i p streaz specificul economic, cazul satelor de p stori care î i intensific rela ia cu ora ele, dar nu în calitate de muncitori în fabrici, ci de furnizori de produse proprii. Rela ia cu natura se schimb , nu mai vorbim de aceea i determinare puternic dintre mediul natural i imaginea satului. Ora ul începe s devin un element important (de referin , de raportare), atât în plan economic, cât i în cel social. Rela iile de cooperare dintre

21

oameni r mân, totu i, datorit dimensiunii mici a satului i interac iunii directe dintre locuitori i, mai ales, datorit celor care r mân permanent în sat (femei, b trâni, copii), ace tia nefiind angrena i în economia urban . Ei sunt cei care vor continua s p streze ce se mai poate din nucleul satului tradi ional. Locuin ele nu erau niciodat prea mari, mare parte din zi oamenii petrecându- i timpul afar , pe câmp, i numai iarna se adunau în jurul vetrei, f r a sim i nevoia de mai mult spa iu, via a în comun fiind elementul central. Aceast stare de fapt favoriza i men inea coeziunea social i conformismul specific comunit ii4.

Tendin ele care se manifest , ast zi, sunt altele. Mediul natural continu s influen eze structura i modul de via al locuitorilor, dar într-o strâns leg tur cu al i factori ce in de modernizare: canalizare, ap curent , gaz metan, drumuri care permit o leg tur strâns cu ora ul, telefonie, cablu etc. Satele care nu sunt atinse de aceste elemente de modernizare, care nu permit un contact permanent cu ora ul, încep s fie p r site. Acolo unde tehnologia nu poate ajunge, via a r mânând profund ancorat în ruralul tradi ional, oamenii iau decizia c nu se poate tr i i aleg s plece în alt parte. Astfel, avem sate aproape pustii (Sandu, 1999a) sau sate în care au mai r mas doar b trâni, sate care nu mai reprezint un mediu de via atractiv. Mediul rural continu s fie apreciat mai mult ca i cadru obiectiv de via , oamenii evalueaz la un nivel superior o serie de condi ii oferite de acesta, cum ar fi: aerul, spa iul mult mai mare, spa iul verde, lini tea etc. i numai dup aceea poten ialul economic: posibilitatea de a cultiva p mântul i de a cre te animale. Mul i dintre cei care locuiesc în zonele rurale caut s dep easc acea dependen puternic de natur i influen a major asupra condi iilor de via , aducând elemente de modernizare. Resursele economice oferite de sat nu mai sunt suficiente i nici satisf c toare, iar zonele rurale care nu reu esc s - i apropie aceste elemente de modernitate vor disp rea.

Foarte important pentru analiza satului i a unei comunit i, în general, se dovede te a fi dimensiunea economic . Resursele satului sunt puternic legate de câteva sectoare ale economiei, considerate, i în prezent, deosebit de importante pentru dezvoltarea acestuia: (1) agricultura (Gavrilescu, 2006; Cotea, 2006); (2) zootehnia (Bogdan, 2005); (3) silvicultura (Giurgiu, 2006). Sunt câteva domenii care au asigurat popula iei rurale resursele necesare vie ii i au contribuit la crearea unor condi ii de via cu un anumit specific.

Pentru o analiz mai am nun it i mai clar a dimensiunii economice, vom pune în discu ie tipurile de activit i desf urate de locuitorii satelor i sursele de venit ale acestora. Satul tradi ional românesc s-a caracterizat printr-o relativ omogenitate în aceast privin , datorit economiei de tip agrar, în care era angajat cea mai mare parte a popula iei. tim foarte bine c statusul ocupa ional determin stilul de via i chiar nivelul economic al indivizilor. Majoritatea locuitorilor satului tradi ional 4 În leg tur cu raporturile dintre conformism i comunitate a se vedea i Pascaru (2012).

22

desf urau activit i legate de cultivarea p mântului i cre terea animalelor, existând mici diferen e de status. i când vorbim de diferen e, acestea se manifestau la nivelul capitalului economic reprezentat de p mânturile de inute (Costaforu, 2005), la care putem ad uga i num rul animalelor avute în proprietate. Sub acest aspect, consider m c ast zi lucrurile s-au schimbat destul de mult. Structura economic a satului nu mai este una omogen i aceasta pentru c sursele de venit ale ranilor, dac îi mai putem numi a a, s-au diferen iat. Ast zi, structura ocupa ional este mult mai variat , ceea ce determin diferen e clare de avere i de venit. În prezent, diferen ele dintre locuitori se reflect în structura i morfologia locuin ei, confortul locuin ei, în dot rile tehnice, vehiculele pe care le au la dispozi ie, în serviciile moderne de comunicare (telefonie, cablu, internet). O importan mai mic (în func ie de zon ) este acordat terenurilor i num rului de animale. Acestea din urm sunt percepute ca surse ale averii i mai pu in ca indicatori pentru avere i bog ie, ca forme de manifestare a averii. Este o realitate valabil mai ales în cazul satelor care nu avut o economie proprie bine dezvoltat , ci au depins de o economie extern . Totu i i în satele bine dezvoltate, cum sunt cele din M rginimea Sibiului, se constat o orientare puternic a locuitorilor spre mediul urban i chiar spre economia urban : mici afaceri deschise în ora , frecventarea colilor din

ora de c tre copii, crearea unor condi ii de trai similare celor din ora etc. Un grup de studen i care au participat la o cercetare în satele de oieri din Sibiu a fost impresionat nu de num rul mare de oi (pe care pu ini îl declarau) ci de ma inile marca Nissan sau BMW din fa a casei, de dimensiunile gospod riilor, de interioarele luxoase, dotate cu aparatur electronic de ultim genera ie. Acestea devin cele mai vizibile ( i apreciate) semne ale unei pozi ii sociale ridicate. Suntem, totu i, de acord cu ideea c distribuirea averii este diferit în sate fa de ora e. În sate nu vor fi foarte mari diferen e de avere, cum sunt în ora e, iar un argument, pe care îl ofer MacGarr, este reprezentat de faptul c multimilionarii nu se g sesc în mediul rural. (MacGarr, 2008). Este o situa ie specific rilor occidentale dar i realit ii române ti, în general. Excep ii pot fi, totu i, întâlnite, în cazul României, la ora aceasta, îndeosebi în zonele reziden iale rurale care s-au dezvoltat lâng marile centre urbane i care au atras o popula ie cu un status social ridicat.

În ceea ce prive te structura profesional a popula iei rurale, se constat , în prezent, o diversificare destul de puternic . Ocupa ia principal a locuitorilor satului tradi ional a fost reprezentat de practicarea agriculturii sau p storitul, agricultorii i cresc torii de animale reprezentând singurele categorii socioprofesionale semnificative din lumea satului. Industrializarea adaug acestor categorii profesionale i pe cele de muncitori i intelectuali (cea din urm fiind destul de restrâns ). În prezent, structura profesional se diversific i mai mult, îmbog indu-se cu alte noi categorii: muncitori, profesioni ti în diferite domenii (mai ales în sectorul serviciilor), patroni (antreprenori), omeri, persoane care tr iesc din venitul minim garantat (ajutor social) etc. Iat , a adar,

23

c în ruralul contemporan se reg sesc diferite surse de venit, diferite moduri de a- i câ tiga existen a, care î i pun amprenta asupra structurii economice i devin criterii ale stratific rii sociale din mediul rural. Agricultorii i cresc torii de animale nu mai reprezint singurele categorii profesionale care locuiesc în satul contemporan. Aceste activit i sunt preluate, uneori, de persoane care nu provin din rândul ranilor, iar cei care locuiesc în sat renun la aceste resurse, f când orice altceva pentru a tr i: taximetrie, comer , paz etc. (Cotea, 2006). Statusul ocupa ional al celor care locuiesc la sat este destul de variat, iar aceast diversificare începe în perioada industrializ rii, urmând ca acum s ating cote mult mai înalte. Acest lucru a fost observat în localitatea studiat de noi unde am constatat, în principal la tineri, o varietate de profiluri ocupa ionale: muncitori, lucr tori în servicii, manageri, omeri, lucr tori cu ziua în sat etc. Noua structur economic i noua structur profesional sl besc rela ia puternic dintre agricultur i sat, rela ie atât de specific satului tradi ional. Economia agrar a satului tradi ional era una autarhic , pu in orientat spre comer , fapt ce asigura o independen a satului. Ast zi, sunt tot mai r spândite cazurile în care un locuitor al satului nu poate tr i f r un loc de munc în industria urban sau în servicii. În aceste condi ii, mai poate fi numit, acesta, ran? Din studiul nostru de teren a reie it faptul c tinerii sunt de acord c „Slujba în ora este necesar pentru o persoan care locuie te la sat” i nu sunt de acord cu afirma ia conform c reia „La sat se poate tr i bine i f r o slujb pl tit ”. În ceea ce prive te autarhia economic a satului, aceasta nu mai exist (primele deschideri fiind determinate de industrializare), leg tura cu ora ul este permanent i tot mai intens . Este aproape ridicol situa ia în care un om de la ar merge la pia , în ora , pentru a- i procura legume sau alimente, care odinioar erau produse în propria gospod rie, dar aceast situa ie exist i este tot mai des întâlnit datorit situa iei dificile în care se afl agricultura româneasc . Se vorbe te, ast zi, de o structur dual de exploatare a resurselor funciare: multe gospod rii r ne ti de mici dimensiuni i un num r mic de exploata ii de mari dimensiuni. Num rul gospod riilor agricole individuale, care au un poten ial de produc ie similar celor din rile Uniunii Europene, este înc destul de redus. (Gavrilescu, 2006). Mare parte a agriculturii practicat ast zi este una de subzisten i nu reu e te s satisfac decât o mic parte din nevoile ranului, nevoi care s-au diversificat între timp. Satul înceteaz s mai fie o unitate independent , bazat pe agricultura tradi ional . Fermierul sau ranul au reprezentat, la început, unit i independente, neavând nevoie de bunuri produse de altcineva, ei producându- i aproape totul. (Dunn, 2008). Este o stare de fapt care a determinat un anumit mod de via i un anumit „caracter social”. (Fromm, 1998). Industrializarea i activitatea din fabric aduc cu sine interdependen a dintre activit i i dintre indivizi, situa ie incompatibil cu mentalitatea ranului care nu ac iona niciodat dup reguli explicite, a a cum sunt cele care orienteaz activitatea din fabric . (Toffler, 1983).

24

Autarhia economic , specific satului tradi ional, a determinat i dezvoltarea unui sistem de cutume, norme i obiceiuri specifice fiec rui sat. Pe baza ei s-a construit o identitate cultural proprie, care va func iona ca o „carte de vizit ” pentru locuitorii satelor. Condi iile existente ast zi submineaz aceast identitate, iar când spunem „condi ii”, facem referire la televiziune i alte mijloace de comunicare i, poate cel mai important, la ocupa iile practicate în ora sau la mobilitatea teritorial intens care favorizeaz acultura ia.

Ideea c satul este o unitate deplin autonom apare i la Lucian Blaga: „Satul, situat în inima unei lumi, î i e oarecum sie i suficient. El n-are nevoie de altceva decât de p mântul i de sufletul s u i de un pic de ajutor de sus, pentru a- i suporta cu r bdare destinul. Aceast naiv suficien a f cut, bun oar , ca satul românesc s nu se lase impresionat, tulburat sau antrenat de marile procese ale <istoriei>. Satul e atemporal”. (Blaga, 1937, p. 11). Este i satul medieval al lui Fernand Braudel (1985), sat care „…nu comunic cu ora ul decât prin mijlocirea unuia din negustorii a a zisului ora sau prin mijlocirea arenda ului senioriei din partea locului” (Braudel, 1985, p. 50). Iat , a adar, dovada c satul a reprezentat un spa iu de via aparte, o treapt important în evolu ia societ ilor lumii. Sunt câteva caracteristici universal valabile, dar exist i o serie de particularit i care fac din sat un mediu de via specific pentru fiecare societate în parte, în func ie de importan a jucat de aceast structur în istoria societ ii.

Satul românesc, cândva unicul spa iu de via , nu a r mas imun la încerc rile vremii. Procesele puternice de transformare istoric care au avut loc de-a lungul anilor au reu it în final, cu greu, „s impresioneze, s tulbure satul” (n.n.). Satul a fost „împins” spre o nou treapt de evolu ie, în tot acest timp i pentru a supravie ui, va trebui s ias din izolare i s se integreze în noua ordine social . (Simion, 2005).

Imaginea satului românesc contemporan este una care încearc s se adapteze condi iilor moderne de via . Cadrul natural nu reu e te s mai asigure resursele necesare traiului, la nivelul a tept rilor locuitorilor. În majoritatea satelor nu se mai poate tr i f r televiziune, servicii de telefonie i resurse economice suplimentare (slujbe pl tite). Aceste aspecte contravin ordinii naturale i schimb modul de via al omului de la sat. Dac exist sate care î i mai p streaz specificul tradi ional, în ceea ce prive te valorificarea resurselor i condi iile de via , acestea sunt p r site sau locuite de câteva familii de vârstnici pentru care nu exist alternativ . În special tinerii se îndep rteaz tot mai mult de economia natural , condi iile oferite de aceasta nefiind percepute ca o surs i o resurs sigur i satisf c toare a vie ii, ci ca aspecte de primitivism i înapoiere, motiv pentru care caut satisfac ii în locuri mai îndep rtate i str ine, dar mai seduc toare.

25

Ordinea economic creeaz o anumit ordine social i se sprijin , în acela i timp, pe aceasta. Noua structur economic a satului creeaz i o nou structur social .

M rimea, densitatea, mobilitatea i structura popula iei sunt alte elemente care definesc a ez rile rurale. Întotdeauna satul a fost caracterizat de un num r mult mai mic de locuitori, comparativ cu cel al ora elor, fapt ce determin i rela ii mai strânse între locuitori, o coeziune social mai puternic . Aceste rela ii personale sunt elemente definitorii pentru comunitatea rural . Ele sunt între inute de cooperarea permanent , atât în cadrul activit ilor agricole, cooperare realizat , de cele mai multe ori, „în schimb”, nu cu plat (Costaforu, 2005), cât i în cadrul momentele de s rb toare. Num rul mic de locuitori nu este singura condi ie pentru stabilirea unor raporturi personale apropiate, ci doar un factor care faciliteaz aceste raporturi. Este nevoie i de alte elemente care s îi apropie pe oameni, ca de exemplu: preocup ri comune, interese comune, un sistem comun de valori etc. Or, tim foarte bine, c atâta vreme cât a existat proprietatea comun func iona a a numita „democra ie participativ ”, to i locuitorii participând la luarea deciziilor ce vizau soarta satului. Acum, cei mai mul i dintre ace tia, sunt preocupa i de propria lor gospod rie i mai pu in de sat, în general (Pascaru i Bu iu, 2007). A adar, faptul c satele i-au p strat un num r relativ mic de locuitori, comparativ cu ora ele, nu înseamn c rela iile au r mas la fel de personale i apropiate. În satul contemporan nu se mai poate vorbi la acela i nivel de cooperare la schimb, aspectul b nesc fiind foarte puternic implicat iar activit ile economice mult mai diverse.

În ceea ce prive te densitatea, concentra ia popula iei în sate, aceasta este mult mai mic decât cea din ora e, ceea ce are efecte, din nou, asupra rela iilor dintre indivizi. Acest fapt permite rela ii directe între indivizi, rela ii facilitate i de o omogenitate crescut din punct de vedere social. Acest ultim aspect, al diferen ierii sociale, nu mai este întru totul valabil în prezent, deoarece i în sate apare tendin a de diferen iere a indivizilor datorit preocup rilor diferite pe care le au. De asemenea, sunt anumite zone rurale, în apropierea marilor ora e care se transform în adev rate cartiere urbane, în ceea ce prive te condi iile oferite, dar în ceea ce prive te densitatea popula iei, aceasta r mâne relativ mic , comparativ cu ora ele învecinate, dar destul de mare, comparativ cu alte sate din zone mai izolate. Aceast densitate mai mic reprezint unul dintre elementele de atrac ie pentru cei care aleg s î i stabileasc reziden a în astfel de zone. Se mai pot ad uga aici spa iile verzi, calitatea aerului, lini tea, lucruri tot mai greu de g sit în ora e, fapt ce face ca aceste zone s fie tot mai bine evaluate. (Baudrillard, 2005).

În ceea ce prive te mobilitatea teritorial sau chiar migra ia, posibilit ile de deplasare a locuitorilor satelor, acestea au fost destul de reduse în satul tradi ional. Ceea ce caracteriza aceast unitate social era o fluctua ie foarte sc zut la nivelul

26

popula iei, dar i un contact destul de redus al locuitorilor cu alte spa ii. Explica ia ine, din nou, de tipul de activit i desf urate, care nu necesitau o deplasare permanent a unui num r mare de locuitori, de modul de via , strâns legat de sat, dar i de posibilit ile de transport, destul de reduse. În satul contemporan, procesul de mobilitate teritorial i migra ie este mai intens. Al turi de num rul mare de persoane care merg s lucreze în str in tate i de cei care se stabilesc în ora e, sau chiar în alte sate aflate în aproprierea ora elor, avem locuitorii satelor i, în special, tinerii care p streaz o leg tur strâns cu ora ul i intr în contact cu multe alte spa ii, datorit naturii activit ii economice sau, pur i simplu, pentru petrecerea timpului liber. Este o situa ie destul de str in satului vechi, autarhic, care oferea locuitorilor toate resursele necesare vie ii, sau oamenii se mul umeau cu ceea ce le oferea satul, fapt sus inut de Braudel când vorbe te despre rani ca despre acea categorie care se mul ume te cu ceea ce produce. (Braudel, 1985). Ast zi, aceast situa ie ar putea fi valabil în cazul locuitorilor mai în vârst , din zone izolate, în timp ce tinerii, nu de pu ine ori, merg în ora (la munc , studii) i se stabilesc acolo. A a se explic de ce unele sate române ti sunt aproape pustii, sau sunt locuite doar de câ iva b trâni, pentru care nu exist alte oportunit i care s le ofere condi ii de via mai bune5.

În ceea ce prive te mobilitatea social , la aceast or sesiz m modific ri importante la nivelul mobilit ii intergenera ionale (dar i intragenera ionale), tinerii având, în foarte multe cazuri, un alt status educa ional, profesional, comparativ cu al p rin ilor. Mobilitatea social în interiorul satului începe s se intensifice datorit noilor oportunit i care se deschid popula iei rurale. Dac un individ are un anumit status ocupa ional i educa ional, acesta îi determin i pozi ia social . Mobilitatea profesional ( i aici facem referire la mobilitatea social intragenera ional ) este i aceasta ceva mai crescut , în special în rândul tinerilor, ace tia schimbându- i frecvent locul de munc i fiind continuu în c utare de noi oportunit i.

Contactul cu alte culturi, ca rezultat al mobilit ii teritoriale, determin p trunderea unor noi valori i elemente ce influen eaz modul de via . Aceast p trundere este de fapt rezultatul procesului de acultura ie. Foarte multe persoane, dintre cele care au lucrat sau lucreaz în ora sau în str in tate, aduc cu ele, al turi de obiecte, bunuri materiale specifice lumii respective, i valori culturale, fapt ce duce la modificarea consensului i a unit ii din cadrul comunit ii în care se stabilesc. Referitor la acest fapt, Marica f cea urm toarea precizare: „Aceast mobilitate teritorial , social , economic i profesional , mai redus , a satului explic – al turi de al i factori – omogenitatea i unitatea mai mare a acestei colectivit i, ca i durabilitatea mai mare a rela iilor între s teni i persisten a mai mare a moravurilor lor.” (Marica,

5 Spunem „nu exist ” pentru c întotdeauna lucrurile cu care te-ai familiarizat i pe care le

cuno ti sunt de preferat celor noi i str ine. În afar de acest fapt, pu ini oameni în vârst cunosc, sau doresc s cunoasc , i alt mod de via decât cel pe care îl tiu de când erau copii.

27

1942, p. 14). Este imaginea satului tradi ional, schimbat ast zi, în mod inevitabil, de o mobilitate mai crescut care afecteaz omogenitatea i unitatea satului dar i „persisten a moravurilor”, p strarea i promovarea unor modele de comportament, a unor obiceiuri i tradi ii.

Satul, ca a ezare uman , se deosebe te de ora i prin omogenitatea locuitorilor. (Marica, 1942; MacGarr, 2008). Iar aceast omogenitate se stabile te în func ie de câteva criterii, variabile, cum ar fi: compozi ia etnic i rasial , aspectul economic (avere, venit) i profesional (ocupa ie, studii), limb , credin e, obiceiuri, norme de conduit . Dintre toate acestea, foarte importante se dovedesc a fi criteriul economic i profesional, din care deriv , în mare m sur , i elementele ce in de limb , credin e, modele comportamentale. Ad ug m la aceste criterii i pe cel educa ional, care începe s fie i în satul românesc, unul de diferen iere, de stratificare. Dac în definirea satului s-a pus accent pe ideea de omogenitate economic , profesional i psihosocial , în cazul satelor de la aceast or nu credem c se mai poate vorbi de o omogenitate la acela i nivel. Faptul c o serie de tineri din sate sunt preocupa i s ob in o diplom de studii va duce la o diferen iere net , atât sub aspect economic, profesional cât i cultural. Într-o cercetare a noastr , asupra tinerilor din comunitatea rural , am observat c dac apar diferen e de opinii, acestea apar în general la cei cu un nivel de instruc ie ridicat sau relativ ridicat. (Morând u, F., 2008). A adar, variabila educa ional va contribui la crearea unei noi imagini a satului românesc, tendin a fiind de diferen iere a popula iei rurale, diferen iere care porne te, în primul rând, de la accesul la mai multe categorii de resurse i nu numai la cele ce in exclusiv de agricultur i de p mânt, cum este cazul satului tradi ional.

Un alt element esen ial pentru satul românesc (valabil i în cazul institu iei familiei care ne intereseaz mai mult în aceast lucrare) este durabilitatea, continuitatea acestuia, aspecte ce se bazeaz pe existen a unei ordini sociale bine închegate. Elementele care au stat la baza acestei ordini sociale i au avut un rol esen ial în p strarea acesteia sunt: tradi ia, obiceiurile, normele i modul de administrare a problemelor satului. Analizând, în capitolul II al lucr rii, rolul s rb torii în socializare i chiar în exercitarea controlului social, am concluzionat c sl birea tradi iei,

s rb torilor, obiceiurilor (fenomen care se petrece în satele române ti) submineaz ordinea existent . În ceea ce prive te problemele administrative, pu ini s teni se mai implic în activit i colective ce au drept scop rezolvarea problemelor satului. Nu mai exist edin e la colile din sat (nu mai exist nici coli, în multe sate), locuitorii nu mai percep problemele satului ca fiind problemele lor, ci las totul în seama politicului, a primarilor i consilierilor ale i. Conducerea satului a ie it din sfera de activitate a s tenilor, fapt ce face ca ordinea social s nu mai fie atât de stabil .

Tot ceea ce inea de via a în satul tradi ional era un fel de habitus primar, în sensul lui Bourdieu (Bourdieu i Passeron, 1970) un sistem de dispozi ii transmise i

28

înt rite de via a în comunitate. Indivizii adoptau un anumit comportament pentru c „a a trebuia” i nu pentru c a a doreau, nicio ac iune nu era orientat spre interesul pur individual, aceasta viza întreaga comunitate. Ne putem gândi, aici, la evenimentele importante din via a individului (na tere, nunt , înmormântare), la care participa, se implica, tot satul. Aceste fapte se petreceau întocmai în satul tradi ional. O privire asupra modului de desf urare a nun ilor din ziua de ast zi este suficient , pentru a observa c lucrurile s-au schimbat. Participarea la nunt se face pe baz de invita ie, deci nu se adreseaz întregii comunit i. Cel care prime te invita ia particip doar dac este o rud apropiat sau „este dator” (cel care face nunt a participat la rândul lui la o nunt în familia celui invitat, sau va avea o nunt în viitor). Situa ia a evoluat i mai mult în acest sens, astfel încât se întâlnesc situa ii numeroase în care invita iile sunt oferite numai celor care sunt rude sau sunt datori. Putem pune în discu ie procesul de „privatizare a s rb torilor” (Etzioni, 2002), fapt care eviden iaz noile schimb ri i transform caracterul „nevoluntar” al satului. Vorbim, în acest context, de decizii individuale i nu mai vorbim de acte ira ionale, în sensul c acestea încep s dobândeasc motiva ii pur individuale i sunt orientate spre scopuri individuale (identific m aici principiile teoriei alegerii ra ionale). O explica ie a acestei situa ii poate fi reprezentat de faptul c individul nu î i mai petrece tot timpul i nu î i mai desf oar întreaga activitate în mijlocul comunit ii. Slujba în ora sau mersul la coal prilejuiesc contactul cu alte modele i, de multe ori, solicit individul în luarea

unor decizii, ceea ce îi poate dezvolta acestuia dimensiunea ra ional a deciziilor i preocuparea pentru interesul personal.

Elementele care au asigurat satului unitate, coeziune i continuitate in, în cele din urm , de izolarea i independen a acestuia sub aspect demografic, economic i cultural. Orientându-ne spre realit ile satului românesc contemporan, identific m aici o nou situa ie. Nu întreaga popula ie a unui sat este autohton . Fenomenele de contramobilitate înregistrate dup 1989 au f cut ca mul i oameni din ora s se întoarc la sat (altul decât cel în care s-au n scut i din care au plecat în urm cu 30-40 de ani). Acest lucru s-a întâmplat, totu i, în satele care se afl la o distan relativ mic fa de ora i nu în satele mai izolate. De asemenea, persoane din sate cu un slab poten ial economic i cu un nivel sc zut de modernizare s-au îndreptat spre zone cu mai multe oportunit i sub aceste aspecte. În aceste condi ii, exist sate care nu mai au resurse în vederea continuit ii i perpetu rii în timp i care au o structur demografic profund schimbat . (B descu, 2006; Mihalache, 2010).

În ceea ce prive te posibilitatea de a tr i doar cu mijloacele oferite de sat, iar i se poate pune semnul întreb rii. Câte dintre femeile care locuiesc la sat ( i în mod special cele mai pu in înaintate în vârst , de maxim 40 ani) tiu s preg teasc pâinea, s trateze diferite afec iuni cu leacuri populare, s coase, s croiasc diferite obiecte de vestimenta ie, s eas la r zboi etc.? Sunt comportamente atât de necesare vie ii la sat, dar care au disp rut, fiind înlocuite de unele mult mai simple i mai la îndemân .

29

În ceea ce prive te autarhia sistemului de valori, autarhia cultural , situa ia din satul contemporan este alta. Contactul s tenilor cu alte medii, în mod direct prin coal , loc de munc , petrecerea timpului liber, cât si în mod indirect, prin intermediul mass-media, face ca o serie de norme, valori i reguli s fie abandonate si altele s fie adoptate în locul acestora. Aceste diferen e se reflect în stilul de via , în modul de construire a locuin elor, în stilul vestimentar i determin diferite tipuri sociale care devin caracteristice pentru anumite regiuni.

O alt dimensiune deosebit de important pentru analiza satului este cea cultural . Tradi iile, obiceiurile, valorile, normele, religia, elemente ce in de magie i supersti ie i-au pus o amprent deosebit în conturarea unei unit i sociale, a unui mod de via . Toate acestea stau la baza comportamentului indivizilor, devin mobiluri ale comportamentului, în unele cazuri, iar în alte cazuri, blocheaz anumite compor-tamente. Tot ceea ce înseamn orientare a individului în spa iul social, socializare i controlul comportamentului are la baz ace ti factori culturali. Mijloacele de control social în lumea rural tradi ional erau puternice: „…pe lâng for a opiniei publice s te ti, care dezaprob atitudinea neconform prin deriziune, blam sau excluziune moral , satul mai are un excelent mijloc de control în familia r neasc , …mult mai integrat decât cea urban , având func iuni mai multe i deci, o for determinativ mult mai mare.” (Marica, 1942, p. 30). La aceast or , opinia public , vocea satului, a pierdut din for a de odinioar , indivizii nemaifiind interesa i de ce spun ceilal i, ci mai mult de propriile probleme (vezi capitolul IV, în lucrarea de fa ). De asemenea, locuitorii satelor nu mai consider c este necesar s se implice în via a celorlal i, nemaiîmp rt ind sentimentul de „noi”. Nu mai simt c este de datoria lor s controleze comportamentul celorlal i, implicarea nu mai este un gest reflex ci unul gândit i analizat. Familia i-a pierdut i ea for a de odinioar , în primul rând din cauza structurii sale. i la sate este tot mai pu in numeroas , nu numai c se reduce la familia nuclear (pu ini tineri fiind de acord s locuiasc cu p rin ii, dup c s torie), ci i prin num rul mult mai mic de copii, prin controlul atent al na terilor (un comportament relativ nou în mediul rural).

Într-o încercare de a defini satul românesc contemporan, am putea spune despre acesta c reprezint o a ezare uman care beneficiaz de un cadru natural extins ce permite practicarea agriculturii, ca surs de venit secundar sau complementar , într-un num r semnificativ de cazuri. Are o popula ie mai pu in numeroas i cu o densitate mai mic , comparativ cu ora ele, fapt ce permite o apropiere relativ între locuitorii acesteia. Locuitorii satului men in o permanent leg tur cu ora ul, direct sau indirect, dezvoltând o rela ie de dependen în raport cu acesta. Satul este caracterizat printr-o popula ie variat sub aspectul statusului ocupa ional, al modului de via i al sistemului de norme i valori, elemente ce restrâng interac iunile dintre indivizi i stau la baza unui conflict tot mai accentuat între genera ii. Aceast eterogenitate o reg sim

30

atât în interiorul satelor cât i între sate, fapt ce îngreuneaz demersul pentru elaborarea unei defini ii unitare i complete.

Am prezentat câteva dintre caracteristicile satului românesc contemporan, dar nu putem spune c se reg sesc, întocmai, în toate satele. Este un tip ideal de sat (în sensul lui Weber), un cadru general, astfel încât, în realitate vom reg si varia ii ale acestuia, toate p strând îns ceva din nucleul satului tradi ional românesc. Nu vorbim aici de noile zone reziden iale rurale care nu au aproape nimic din modul de via specific rural.

Un alt aspect, care merit discutat, este cel care vizeaz practicarea agriculturii ca surs de venit. În satul tradi ional, agricultura (al turi de alte activit i strâns legate de p mânt) reprezenta un mijloc de trai, dac nu unicul mijloc de trai, asigurând indivizilor, în mod direct, toate condi iile necesare vie ii, fiind cea care asigura satisfacerea nevoilor. În prezent, munca p mântului devine un mijloc indirect de asigurare a nevoilor individului, o surs de venit cu ajutorul c reia individul î i satisface alte nevoi. Rezultatul activit ilor agricole se va materializa în bani, iar ace tia vor folosi la satisfacerea diferitelor nevoi care sunt tot mai îndep rtate de „vechile idealuri” ale omului de la ar : ma ini scumpe, aparatur electronic i electrocasnic cât mai sofisticat , vestimenta ie la mod , petrecerea timpului liber etc. Pornind de aici, locuitorii satelor nu mai pot fi numi i „ rani”, deoarece „…pentru ranul nostru p mântul nu este un obiect de exploatare, ci fiin vie, fa de care nutre te un sentiment straniu de adora ie i de team … De aceea p mântul e însu i rostul lui de a fi.” (Rebreanu, 1940, p. 5).

Putem concluziona, astfel, c principalele criterii în func ie de care poate fi analizat satul sunt: rela ia cu mediul natural, coeziunea, stratificarea i mobilitatea popula iei. Pornind de la aceste coordonate, satul tradi ional poate fi în eles ca o unitate social cu o stratificare sc zut , mobilitate redus i o rela ie strâns cu natura. Procesele de stratificare i mobilitate social depind, îns , i de tipul de societate în general. În societatea actual , afectat puternic de schimbare, cele dou procese, amintite mai sus, devin mai intense chiar i în mediul rural. A adar, satul românesc contemporan reprezint o a ezare uman situat într-un cadru natural extins, diferen iat sub aspect social, cu o mobilitate social i, mai ales, teritorial în cre tere.

Nu trebuie uitat c satul este o realitate social care face parte dintr-un sistem social mai larg, reprezentat de întreaga societate i c orice schimbare, la nivelul întregului, va atrage schimb ri la nivelul p r ilor acestuia. Multe fapte din mediul rural s-au schimbat, nu numai pentru c satul în sine se schimb , ci, în primul rând, pentru c tipul de societate, în cadrul c reia se încadreaz realitatea rural , trece printr-un proces puternic de transformare. De asemenea, transform rile ce au loc la nivel economic i

31

tehnologic determin transform ri la nivelul sistemului de valori, rela iilor sociale i modului de via 6.

Exist câteva clase de factori care se constituie în surse ale schimb rii sociale i afecteaz , în mod evident, în prezent, i comunitatea rural : schimb rile din mediul fizic, structura i m rimea popula iei, sistemul de norme i valori, conflictul dintre resurse i valori, inova ia i difuziunea cultural . (Vander Zanden, 1990). Toate aceste elemente amintite aici le vom pune în discu ie în analiza noastr pe întreg parcursul lucr rii i vom vedea cum contribuie fiecare dintre acestea la schimbarea realit ilor din via a satului românesc. Dac ar fi s analiz m afirma ia f cut de Vasile Miftode, care subscrie altor considerente precizate pân acum i conform c reia destinul satului „este legat, în mod fundamental, de natura i rolul activit ilor agrozootehnice i rurale, specifice mediului lui social, orice transformare în cadrul acestora impunând transform ri în via a i existen a ranilor, a s tenilor” (Miftode, 1984, p. 87), am putea afirma c satul românesc tradi ional î i tr ie te ultimele momente istorice. Dac activit ile agricole î i pierd din importan , înceteaz s mai fie nucleul în jurul c ruia se desf oar întreaga via a ranului, imaginea satului i a ranului se va schimba, se va reorganiza în jurul altor aspecte considerate capitale pentru destinul omului de la sat (timp liber, confortul locuin ei, locul de munc , preg tirea profesional etc.), iar tot ceea ce noi, în conformitate cu schemele noastre de percep ie, apreciam ca fiind reprezentativ pentru sat se va transforma fundamental.

I.3. Lumea rural – mod de via , poten ial, vulnerabilit i

No iunile de sat, de comunitate rural , de lume rural , încearc s surprind atât

un tip de a ezare uman , cât i un mod de via i, de aici, un grup de oameni care are propriul sistem de valori, norme, credin e, aspira ii etc., un tip de „caracter social” (Fromm i Maccoby, 1996; Fromm, 1998). Pornind de la condi iile obiective de via , orice comunitate uman i chiar indivizii rup i de comunitate, î i construiesc un set de norme, reguli, valori, care s le asigure eficien a ac iunilor i s reduc rolul întâmpl rii dar i s creeze condi ii de via optime. De-a lungul anilor, ranul român a încercat s cunoasc , s în eleag i, prin aceasta, s se adapteze i chiar s îmbun t easc universul în care i-a dus existen a, utilizând diverse mijloace. În cazul omului de la sat, magia, religia, metafizicul au constituit surse de explica ii pentru multe componente ale realit ii. i, încercând mai pu in s în eleag ra ional for ele naturii, ci s le simt i s creeze o stare de ordine, s le atrag de partea lui, s coopereze cu ele,

ranul i-a construit propriile no iuni de timp i spa iu.

6 Uneori toate acestea se asociaz cu procesul de globalizare, diferi i „vectori ai globaliz rii”

(Pascaru, 2007; Pascaru, 2013) p trunzând brutal în lumea satului românesc. Cazurile de la Punge ti i Ro ia Montan sunt semnificative în acest sens.

32

Secole întregi, lumea rural i-a dus existen a conducându-se dup calendarul popular, acesta fiind un instrument de creare i men inere a unei ordini economice, sociale i spiritual-religioase, având o func ie practic i urm rind buna desf urarea a vie ii în comunitatea respectiv . (Ghinoiu, 2003). Este prima agend de lucru a

ranului, iar aceasta îi permite s î i programeze activit ile i s î i asigure reu ita ac iunilor. Acest instrument a redus arbitrarul i neprev zutul din via a omului. Calendarul este considerat a fi un instrument de comunicare i de reglare a raportului dintre om i natur . Principala func ie a acestuia era planificarea activit ilor economice de pe urma c rora oamenii î i câ tigau existen a. Spre deosebire de calendarul religios, calendarul popular înveste te cu putere i for nu numai personaje pozitive, ci i personaje malefice. Omul satului tradi ional a încercat s nu nedrept easc nicio for a lumii. A atribuit semnifica ii tuturor i le-a respectat, tr ind în comuniune i pace. Fiecare avea rolul lui bine delimitat, rol pe care cel lalt îl respecta i nu c uta s îl provoace. Toate situa iile i ac iunile aveau motiva ii bine fundamentate i semnifica ii aparte. Erau ni te coduri de comunicare între om i natur . „Omul nu tr ie te direct în spa iul i timpul fizic. Societatea, …are drept proprietate esen ial istoricitatea, care îng duie omului, i oarecum, îi impune s - i cl deasc i formele spa iale i pe cele temporale.” (B descu, 1988, p. 25).

De-a lungul istoriei, locuitorii satelor au încercat s creeze un echilibru între bine i r u, între tot ce poate influen a destinul omului, între tot ce poate construi sau strica

ordinea. A fost folosit, din plin, tot ceea ce natura oferea i s-au g sit justific ri pentru ceea ce nu putea fi exploatat. A a a fost construit acea comuniune perfect între om i natur .

i timpul, ca i gândirea ranului, nu este foarte riguros structurat. Este împ r it în unit i mari care las r gaz tuturor, pentru toate. Ast zi, toate au ie it din timp, timpul nu mai poate fi îmblânzit a a cum se întâmpla în vremurile vechi, nu mai este perceput la fel de c tre to i indivizii, avem alte no iuni de timp i spa iu. (Bauman, 2005).

Fenomenul de schimbare social , în general i cea economic , în special, a afectat, într-o mare m sur , popula ia din mediul rural, iar procesul de transformare a zonelor rurale este tot mai intens în toate col urile lumii. Problemele majore cu care s-au confruntat i se confrunt zonele rurale, la nivel mondial, au f cut din mediul rural o problem de interes major pentru multe state din lume. Studiile de sociologie rural au început s fie tot mai multe, iar odat cu ele, au ap rut organiza ii care au ca obiect specific de studiu chiar realit ile i problemele specifice mediului rural. Un astfel de exemplu îl constituie Asocia ia pentru Sociologie Rural din SUA a c rei activitate este strâns legat de tot ce înseamn studiul, analiza i interven ia în mediul rural. Publica iile i conferin ele acestei asocia ii dezbat, la un nivel tiin ific, multitudinea de

33

probleme pe care le ridic spa iul rural7, i aceasta pentru c rezolvarea unei probleme din acest spa iu na te o alt problem la fel de important i urgent . (Lundquist i Carver, 1927).

Raportându-ne la realitatea româneasc , constat m c pu ini sunt oamenii de tiin care î i concentreaz aten ia spre mediul rural, tratându-l ca pe o problematic

social care trebuie studiat i analizat profund i pluridisciplinar. Bineîn eles c nu se poate pune semnul egal între ruralul românesc i cel occidental, dar o investigare comparativ este o direc ie care trebuie luat în calcul. Consecin a negativ a acestei preocup ri, a interven iei în zonele rurale este „artificializarea” puternic a acestor medii de via , ruperea de natur i reconstruirea acestora doar dup interesele individului i mai pu in ale culturii i chiar ale naturii.

Multe comunit i rurale din lume î i pierd tot ceea ce au mai „bun i mai str lucitor” pentru c tinerii sunt în c utarea de oportunit i „altundeva”. (Alter et al., 2007). Este o realitate specific i societ ii române ti. Condi iile oferite de mediul rural nu sunt atr g toare pentru tinerele genera ii. Economia cunoa terii nu poate fi practicat în mediul rural, deoarece infrastructura nu faciliteaz , ci împiedic , în multe cazuri, „lucrul cu informa ia”, datorit lipsei tehnologiilor informa ionale. (Filip, 2006). Aceasta este i explica ia speciali tilor în ceea ce prive te problemele de dezvoltare înregistrate în mediul rural. Tipurile actuale de societate i de economie, bazate pe cunoa tere i informa ie, nu sunt în concordan cu resursele oferite de mediul rural. Economia agrar i chiar economia industrial din unele sectoare, cum ar fi cel alimentar i nu numai, au sprijinit i s-au sprijinit pe resursele oferite de mediul rural, dar economia cunoa terii nu se poate dezvolta în zonele rurale, mai ales în cele slab dezvoltate. Când vorbim de resurse, ne referim atât la resurse materiale cât i la cele umane8. Aducerea acestor zone la standardele impuse de modernitate necesit investi ii semnificative, pe care multe societ i, precum cea româneasc , nu i le pot permite. i aici func ioneaz principiul pie ei (cerere-ofert ): atâta vreme cât satul nu va oferi actorilor sociali i economici din cadrul s u resursele pe care ace tia le a teapt , ei vor p r si mediul respectiv în c utarea unor oferte mai bune. Observ m, din nou, importan a factorilor materiali i a celor cultural-spirituali în construirea unui nou mod de via . Aceia i factori se reg seau i în cadrele de analiz propuse de Dimitrie Gusti, cadre ce trebuiesc confruntate în permanen cu „manifest rile” vie ii sociale. (Gusti, 1968). Toate aceste aspecte se afl într-un raport de interdependen reciproc : mediul exterior reprezint un cadru de manifestare a spiritualului i este, în acela i timp, rezultatul tr irilor spirituale ale indivizilor. Astfel, dup 1990, în satul românesc, ne confrunt m cu dou procese care se dezvolt concomitent: unul în care tinerii aleg s p r seasc mediul rural, deoarece acesta nu reu e te s le ofere resursele 7 Vezi i www.ruralsociology.org 8 Ne putem gândi aici la capacitatea mediului rural de a atrage fonduri europene.

34

i condi iile necesare împlinirii lor materiale i spirituale i altul, în care tinerii, i nu numai ace tia, încearc s schimbe „fa a” acestui mediu, pentru a fi mai aproape de a tept rile lor. Multe sate din România au trecut, în ultimii ani, printr-un proces de reconstruc ie i adaptare la noul „stil de via ”, unul mai ra ional i mai pragmatic. Acesta se deosebe te net de vechiul mod de via care era fundamentat, material, pe o anumit izolare economic , i spiritual, pe ira ional i metafizic. Vechile mentalit i i concep ii au f cut ca via a la sat s nu î i piard din autenticitate, ca deciziile oamenilor de a- i schimba cursul vie ii s fie reduse, ei acceptând ceea ce „le este dat”. Întemeierea unei familii, na terea i cre terea copiilor, îngrijirea p rin ilor erau obiective general-comune ale vie ii, obiective care se mai p streaz prin unele sate i care i-a determinat pe oamenii de tiin s vorbeasc despre satul românesc ca despre o speran pentru salvarea societ ii. În mod paradoxal, îns , de i satul românesc „produce via ”, nu de ine resursele necesare pentru a o între ine i dezvolta, având nevoie de sprijin mai mult decât oricând. De i rata natalit ii este mai mare în rural, acest beneficiu este anulat de o rat crescut a mortalit ii. (B descu, 2005a). Sporul demografic este în regres, i aici, natalitatea începând s scad tot mai mult. În multe sate (cum este i cazul celui studiat de noi), fiecare familie tân r are, în medie, 1-2 copii. De asemenea, sunt destul de mul i tineri nec s tori i, iar preocup rile pentru confortul material tind s fie mai mari decât pentru asigurarea continuit ii familiei. Func iile c s toriei, a a cum au fost ele enun ate de Marian (1995), au suferit modific ri semnificative. Mediul rural începe s p r seasc aceste cadre de organizare a vie ii, mare parte din activit ile indivizilor s-au transferat în afara familiei, astfel încât investi iile, în aceast ultim institu ie, au început s fie tot mai reduse. Obiectivele principale ale indivizilor se concentreaz în zona economicului. Priorit ile tinerilor se îndreapt spre sfera profesionalului, materialului i mai pu in spre cea a familiei. Tinerii, atât cei din rural cât i cei din urban, evalueaz ca fiind mai important ob inerea unui loc de munc decât întemeierea unei familii. Indicatorii care sus in aceast afirma ie in de sc derea nup ialit ii, a natalit ii i chiar de cre terea divor ialit ii. În acest context, B descu vorbe te de „oboseala poporului român”, care este „de dou ori mai accentuat în urban decât în rural, cum ne arat indicatorul ei cel mai sensibil, rata fertilit ii” (B descu, 2005b, p.3). Iat , a adar, c satul este perceput, înc o dat , ca fiind acel mediu autentic unde se na te via a i unde exist condi ii pentru un stil de via firesc. tim c ruralul a intrat, totu i, într-un proces de transformare istoric , iar elementele p trunse în acest mediu au stricat starea de echilibru construit de secole întregi. Astfel, chiar dac politicile de cre tere a natalit ii se dovedesc a fi eficiente i cresc natalitatea în rural, inexisten a altor servicii sociale care s sprijine ulterior educa ia i dezvoltarea acestor copii face ca scopul s nu fie nici pe departe atins: „Altfel spus, nu mai pot fi ap rate casa, copiii, mamele, ceea ce arat c institu ia i logistica protej rii popula iei, a comunit ii umane rurale

35

nu mai func ioneaz .” (B descu, 2005a). Cu mai bine de apte decenii în urm , Liviu Rebreanu spunea despre satul românesc i ranul român c trebuie ajuta i „nu prin fraze i hâr oage, nici prin pomeni i f g duieli de arte, ci printr-o educa ie nou care s îi asigure munc rodnic i traiu omenesc”. (Rebreanu, 1940, p. 14). Este un îndemn valabil i ast zi. Tot despre o stare de subzisten , uneori dramatic , a lumii rurale, vorbe te i Dinu Gavrilescu (2005) într-o dezbatere na ional a Academiei Române cu tema „Lumea rural ast zi i mâine”. Se face referire, din nou, la aspectul material al acestei lumi, dar se pune în discu ie, în cadrul aceleia i dezbateri, i dimensiunea cultural i spiritual a lumii rurale, men ionându-se pericolul „maneliz rii acestei lumi”, odinioar creatoare de valori reprezentative pentru etosul românesc. S-a lansat i ideea c acest „pericol” reprezint doar o mod , venit nu se tie de unde i care este doar temporar (difuziunea cultural ). A r mas întrebarea, de ce aceast mod are atât de mult succes, de ce este atât de apreciat într-o cultur care nu are nimic de-a face cu ea? Discu iile purtate pe marginea acestor probleme arat c se na te un soi de preocupare pentru comunit ile rurale i c s-a în eles importan a acestei situa ii care trebuie abordat la nivel tiin ific i apoi solu ionat .

Mediul rural reprezint cea mai real dovad a puterii de adaptare a omului. Pentru genera iile tinere este foarte greu de în eles c se poate tr i f r tehnologie modern , c omul de ine în sine suficiente resurse pentru a supravie ui, c lupta pentru supravie uire i-a dezvoltat capacitatea creatoare i l-a f cut s fie prudent în tot ceea ce a întreprins. Ast zi, dependen a de tehnologie a amputat aceast for inovatoare, nu mai tr im în interiorul nostru, nu tim cum s tr im în afara tehnologiei, sau nu ni se permite s tr im în afara tehnologiei. (Ritzer, 2003). În cadrul unui seminar, o student afirma, cu surprindere, c nu poate în elege de ce bunica ei de la ar nu dore te s aib un televizor. Ce poate s fac aceast femeie în vârst , singur , toat ziua, f r s aib m car un televizor, este o problem pe care tinerii de ast zi nu o în eleg, în condi iile în care, mul i dintre ace tia, primul lucru pe care îl fac când ajung acas este s deschid televizorul. Blaga considera, îns , c „din punct de vedere uman, s teanul nostru reprezint un tip mult superior, mult mai nobil, mult mai complex, în naivitatea sa”, satul nostru reprezentând „o a ezare situat i crescut organic într-o lume total , care e prezent în sufletul colectiv ca o viziune permanent , efectiv i determinant ”. (Blaga, 1937, p. 9).

Impactul tehnologiei, pe fondul unui nivel de cultur sc zut, sau al unui nivel de educa ie sc zut, este mult mai dramatic. Risc m s ne l s m angrena i într-o realitate „livrat hipnotic”, cum spune B descu (2005b), care nu ne apar ine i la care încerc m s ne adapt m, cu resursele pe care le de inem, fie c sunt proprii sau nu.

Este, totu i, foarte greu de f cut o compara ie între un mod de via construit „în jurul televizorului” i o via tr it „în afara acestuia”. P rin ii sunt încânta i de programele de televiziune pentru copii i de faptul c ace tia au o preocupare (privitul

36

la televizor) din care pot înv a o mul ime de lucruri bune, în elegând, sau nu, c sunt i emisiuni de la care deprind i lucruri mai pu in bune9. Accesul la informa ie prin

tehnologia modern dezvolt inteligen a, memoria, ra ionalitatea, imagina ia, dar oare în ce direc ie? Satul a furnizat copilului o mul ime de experien e care l-au ajutat s î i dezvolte capacit ile intelectuale ca i pe cele emo ionale. Copil ria la sat este o copil rie în spa iul real, acum copiii tind s î i tr iasc copil ria mai mult într-o realitate virtual . Scria Blaga: „Copil ria i satul se întregesc reciproc, alc tuind un întreg inseparabil. S-ar putea vorbi chiar despre o simbioz între copil rie i sat, o simbioz , datorit c reia, fiecare din p r i se alege cu un câ tig.” (Blaga, 1937, p. 4). Acesta poate este i motivul pentru care vacan ele la bunici sunt atât de vii în mintea tuturor celor care au avut ansa unei asemenea experien e. De asemenea, imaginea bunicilor este de multe ori confundat , i la aceast or , cu aceea a bunicilor de demult10. Pornind de la filosofia lui Blaga, putem spune c nici copil ria nu mai este atât de „autentic ” precum aceea tr it în spa iul satului, care nu l-a îngr dit pe copil nici fizic (ca spa iu), nici emo ional: „Satul nu este situat într-o geografie pur material i în re eaua determinantelor mecanice ale spa iului, ca ora ul; pentru propria sa

con tiin , satul este situat în centrul lumii i se prelunge te în mit. Satul se integreaz într-un destin cosmic, într-un mers de via totalitar, dincolo de al c rei orizont nu mai exist nimic.” (Blaga, 1937, p. 6).

Sufletul satului este aidoma sufletului unui copil i sunt dou realit i care se completeaz reciproc. Ce sunt uli ele satului f r ipetele copiilor care se avânt în tot soiul de jocuri? Poate de aceea este i mai dramatic îmb trânirea satelor. Lipsa copiilor face ca sufletul satului s fie tot mai obosit, nu mai are din ce s se hr neasc . La fel copil ria, f r libertatea oferit de acel spa iu, f r spectacolul oferit de fiecare anotimp, f r siguran a i c ldura satului, se sfâr e te de timpuriu. Lipsa acestor oportunit i îndeamn la o maturizare for at i ubred pentru c ora ul îl constrânge pe copil s tr iasc ca un adult. Scria Blaga: „Copilul se pierde aici (în ora , n.n.), p r sit de orice siguran . La ora , con tiin a copilului e precoce molipsit de valorile relative ale civiliza iei, cu care el se obi nuie te f r de a avea îns i posibilitatea de a o în elege…la ora copil ria n-are apogeu… A tr i la ora înseamn a tr i în cadru fragmentar i în limitele impuse la fiecare pas de rânduielile civiliza iei. A tr i la sat înseamn a tr i în zari te cosmic i în con tiin a unui destin emanat din ve nicie.” (Blaga, 1937, p. 6).

9 Fapt greu de stabilit, de multe ori chiar p rin ilor lipsindu-le capacitatea de selec ie sau pur i

simplu neexistând o astfel de preocupare. 10 i acest lucru este evident dac analiz m reclamele la anumite produse care exploateaz aceste

imagini, punând accent pe anumite ac iuni i comportamente: mâncarea gustoas pe care o g te te bunica, vacan a de la bunici, pr jiturile bunicii, priceperea bunicii în tot felul de activit i.

37

Ast zi ne îndep rt m tot mai mult de adev rata realitate a satului. Sunt copii i tineri care nu au c lcat niciodat într-un sat i care cunosc, din p cate, doar acele elemente negative care predomin în lumea satului: mizerie i s r cie. La sat, fiecare î i construie te propria imagine despre lume, despre via i moarte, la ora nu face decât s preia modele din spusele altora.

Vorbim de diferite trepte de evolu ie a satului, pentru c satul este angrenat într-un proces de transformare, de schimbare continu , proces care se desf oar uneori mai lent, alteori mai rapid. Astfel „…pe urma contactului diformant, direct i indirect cu civiliza ia timpului, satul românesc s-a dep rtat i el, câteodat chiar destul de penibil, de defini ia a c rei circumscriere o încerc m” (Blaga, 1937, p. 9). Aceasta îl determin pe Blaga s vorbeasc despre „Satul-idee” ca fiind satul ce se socote te pe sine însu i „centrul lumii” i care tr ie te în orizonturi cosmice, „prelungindu-se în mit”. Opusul acestui tip de sat este reprezentat de zonele rurale americane. În cazul acestora din urm , nu se poate vorbi de un suflet colectiv, ci de un interes colectiv. Iat , a adar, dou realit i complet diferite, denumite cu acela i termen. i satul românesc contemporan s-a îndep rtat foarte mult de acea realitate pe care Blaga, Rebreanu, Sadoveanu au încercat s o zugr veasc în operele lor.

Satul lui Blaga, Rebreanu i al altor oameni de cultur a fost puternic afectat de schimb rile produse la nivelul societ ii în general, de-a lungul timpului, proces care s-a accelerat puternic în ultima vreme. Importan a acordat familiei, modul de organizare a acesteia, tipul de rela ii i fundamentul acestora i-au pus amprenta asupra trendului de evolu ie a satului: „…trecerea de la sistemele genealogice (bazate deci pe „ob tea familial ”) la sistemele bazate pe grupul domestic privat, sau pe ob tea s teasc , este un proces revolu ionar, care a dus la schimbarea structurilor sociale i a tipului de om. Acesta a fost primul proces de r nizare a structurilor sociale ale agriculturii… se trece de la rela ii bazate pe rudenie, la rela ii bazate pe leg tura de vecin tate”. (B descu, 1981, p. 65). Tot un proces revolu ionar este i p trunderea tehnologiei industriale i generalizarea rela iilor industriale în lumea rural . Acest fapt duce la apari ia unei noi civiliza ii s te ti, ceea ce l-a determinat pe Mendras s vorbeasc despre „sfâr itul r nimii” (Mendras, 1970). Este momentul în care locul ranului este luat de agricultor, care va construi un nou mod de via având la baz noi rela ii de munc , noi tehnologii, noi sisteme de valori. Proprietatea asupra p mântului, modul de organizare a activit ilor agricole (MacGarr, 2008), rela iile de cooperare (favorizate sau nu de tipul de organizare social ) reprezint un cadru obiectiv ce î i pune amprenta asupra personalit ii ranului. Pornind de aici, Rebreanu explic o serie de atribute specifice ranului român, n scute din faptul c mult vreme a trebuit s munceasc pentru al ii: „În asemenea condi ii, lenea i nep sarea erau singura reac iune posibil … Neputând aspira la un traiu omenesc, s-a organizat în mizerie ca într-un element ineluctabil”. (Rebreanu, 1940, p. 10). Istoria s-a repetat în toate satele afectate de

38

colectivizare. Oamenii de la sate i-au pierdut orice spirit de ini iativ , capacitatea de a- i organiza activit ile astfel încât, atunci când i-au reprimit propriet ile (dup 1989), s-au v zut în situa ia de a- i reevalua modul de via : Este evident amprenta pe care a l sat-o procesul de colectivizare din 1962 i pân în 1989, oamenii construindu- i un alt sistem de mentalit i i adaptându-se la noile condi ii. Astfel, dup 1989, satul românesc a intrat iar i într-un proces de reformare care îl oblig pe ran s î i revizuiasc sistemul de norme i valori. Setea de p mânt a dus la apari ia unui num r semnificativ de conflicte între rani, odat cu împropriet rirea acestora, mai exact revenirea la vechile propriet i. Culturile practicate de fermele administrate de stat au fost înlocuite cu altele mai la îndemn i mai folositoare ranului. Dup câ iva ani îns , multe terenuri au r mas nelucrate, proprietarii nefiind interesa i (sau suficient satisf cu i) de o astfel de resurs sau nede inând mijloacele necesare pentru o exploatare eficient . (M rginean, 2006; Gavrilescu, 2006; Cotea, 2006; Mih ilescu, 2005). i la data cercet rilor noastre, spunea un locuitor al satului, pe câmp erau o mul ime de fâne e necosite, unde cre teau numai buruieni. Mai mult decât atât, erau i gr dini ale caselor nevalorificate în niciun fel pentru agricultur . „P mântul nu î i mai scoate banii” (S.G.), erau de p rere locuitorii satului nostru, de i, ani de zile, toat lumea î i dorise p mânt.

Toate aceste momente de schimbare, reprezentate în principal de politicile agrare (facem referire aici în mod explicit la procesul de colectivizare din 1962 i reîmpropriet rirea din 1990) î i pun amprenta asupra caracterului ranului, îi dezvolt o serie de tr s turi, i justific în mare m sur modul lui de via . Draganov identifica câteva caracteristici de acest gen: cooperarea i ospitalitatea, generozitatea i toleran a (Draganov, 1978). Sunt tr s turi specifice satului tradi ional, în care comunitatea prima în fa a individului, obiceiul, tradi ia, datina, reprezentau mobilul tuturor ac iunilor. Schimbarea structurii s te ti aduce cu sine apari ia unui nou tip uman, cel societal, în care identific m alte tr s turi specifice: egocentrismul, individualismul, ata amentul restrângându-se la sfere mici (familie, prieteni), în timp ce sentimentul venera iei este tot mai redus. (B descu, 1981).

Administrarea în comun a propriet ilor (ob tile s te ti) i, într-o anumit m sur , i munca în cadrul fermelor administrate de stat, au permis na terea unor rela ii puternice bazate pe cooperare, în cadrul activit ilor agricole. Acest gen de rela ii sus ineau coeziunea, solidaritatea i unitatea locuitorilor satului. În momentul în care activit ile agricole se restrâng la nivelul familiei, când fiecare de ine drept deplin asupra propriet ii sale, se dizolv i rela iile de dependen între locuitorii satului, de i în perioada modern se poate vorbi mai greu de independen . (Dunn, 2008). Spuneam de aceste rela ii de colaborare i solidaritate care existau în perioada colectiviz rii, de i se cunoa te c aceast perioad nu a fost una benefic pentru dezvoltarea satului românesc i nu numai. Dar, consider m c aceste rela ii s-au n scut pe principiul „legii

39

lui Coser”, (a amenin rii externe care duce la coeziunea intern ). Colectivizarea a reprezentat un factor de amenin are pentru ranii români i modul lor de via a, fapt ce i-a determinat s fie solidari i uni i.

Un element foarte important, care a men inut închegat lumea satului, a fost reprezentat de rela iile de rudenie i existen a familiilor extinse, a neamurilor. Lucrul aceste este foarte u or vizibil dac cerem unui b trân de la sat s ne povesteasc despre perioada copil riei sale. Acesta invoc o mul ime de termeni care desemnific rela ii de rudenie: „bunica”, „tu a”, „unchiul”, „v rul”, „veri oara”, „fratele x,y…”, „sora”, „mama Tinca”, „lelea” etc. (sunt chiar termenii pe care îi folosea un subiect, S.A.F., în cadrul unui interviu realizat de noi). Rela iile din familie sunt animate de altruism, sim ul datoriei i al responsabilit ii i nu de interesul personal, a a cum se întâmpl în sfera economicului, dovedindu-se în felul acesta mult mai eficiente. (Becker, 2007). Când familiile se restrâng (ca structur ), se restrâng i rela iile dintre membrii comunit ii, sau cel pu in nu mai sunt la fel de solide. Dac în trecut rela iile de vecin tate erau în cele mai multe cazuri i rela ii de rudenie11, ulterior, acestea se reduc doar la rela ii de vecin tate i, uneori, nu r mân decât la nivelul spa iului, f r a mai avea acea înc rc tur simbolic i emo ional . Rudenia a jucat un rol important i continu s mai joace la nivelul satului, este de p rere Ilie B descu: „În satul contemporan, rudenia, chiar dac sl be te este un puternic suport de solidaritate, care este folosit i în condi iile emigran ilor. Astfel, de multe ori, migra ia antreneaz rudenii întregi, care vor c uta s se regrupeze în zona de imigra ie”. (B descu, 1981, p. 46). Este un principiu valabil i ast zi, în cazul migra iei for ei de munc , când familii întregi p r sesc satele i se stabilesc în alt ar . Aceste rela ii sunt subminate de situa iile (destul de numeroase) când numai o parte din familie migreaz , în timp ce o alt parte r mâne acas . Structura familiei este tirbit astfel, rela iile se degradeaz sau se restructureaz pe alte principii: bunica ia locul mamei, mama r mâne singur , copiii r mân singuri etc. Nu numai structura familie se schimb , ci îns i structura satului. La baza acestuia nu mai stau activit ile agricole, condi iile de via devin altele (structura gospod riei), resursele implicate în activit ile economice sunt altele, nevoile indivizilor sunt altele, capitalul uman este altul.

De la locuin a cu dou camere (dintre care una era „odaia bun ”) i buc t ria de var , s-a ajuns la locuin e extinse cu 4-5 camere, indiferent de num rul membrilor familiei. Cu toate acestea, evolu ia nu este una liniar i uniform în interiorul satelor i între sate. Este aici un soi de paradox (similar Paradoxului lui Anderson, cu aplicabilitate în sfera educa iei), care face ca satul s nu reu easc s dep easc o serie de neajunsuri, în ciuda tuturor noilor condi ii obiective pe care le creeaz . Este vorba

11 În cadrul unui interviu, o b trân ne povestea despre „c tunul” în care locuia cum c era for-

mat doar din câteva familii foarte numeroase i între care existau rela ii similare celor de familie, în vreme ce acum familiile sunt destul de restrânse i izolate sub aspectul rela iilor.

40

aici în mod evident de procesul de întârziere cultural specific, vizibil mai ales în momentele de schimbare social puternic .

Trecerea de la tipul „ r nesc” la cel „agricultorial” respectiv tipul „semi-urban”, atrage o serie de transform ri semnificative. For a normei, datinii, sl be te, „intoleran a normativ ” fa de cei care încalc normele i este înlocuit cu „respingerea pasiv ”. (B descu, 1981). Omul de la sat nu se mai implic în aducerea pe calea cea bun a celui care a înc lcat norma ci începe s îl ignore, s îl ocoleasc , s îl dea de-o parte. Aceasta, i datorit apari iei unor noi institu ii care vin s preia aceste atribu ii. Institu iile informale („strigarea peste sat”, opinia public , sau alte obiceiuri) sunt înlocuite cu institu ii formale. Perspectiva func ionalist sus ine faptul c o structur ce nu de ine nicio func ie va înceta s mai existe. Putem afirma, pornind de aici, c institu iile informale au încetat s mai induc rezultatele scontate (p strarea ordinii), motiv pentru care au disp rut, l sând locul altora mai eficiente. Astfel, individul se rupe de comunitate i va fi el însu i r spunz tor pentru faptele sale, f r a mai implica comunitatea. Nu mai este toat comunitatea responsabil pentru faptele unui individ, nu mai particip la sanc ionarea acestuia, ci acesta va r spunde în fa a altui organ specializat (legea), care nu reu e te îns s acopere toate domeniile vie ii sociale.

Întotdeauna elementele culturii satului au func ionat ca procese de valorizare social a ocupa iilor s te ti (a statusului), a momentelor importante din via a satului i chiar a unor fapte i comportamente. (B descu, 1981). Privind ast zi spre lumea rural , constat m c au ap rut modific ri semnificative în ceea ce prive te acest aspect. Varietatea ocupa iilor, unele str ine de rural, dispari ia unor datini i obiceiuri, lipsa momentelor importante în via a satului ne fac s ne întreb m care mai sunt elementele culturii rurale? Toate acestea jucau un rol important în socializarea membrilor comunit ii ca i în controlul social, cu alte cuvinte în men inerea ordinii. Se constituiau în acel ghid de bun practic , cod al bunelor maniere care orienteaz pân i cele mai m runte i aparent nesemnificative fapte din via a individului: când i unde

se arunc gunoiul, unde se arunc cenu a din sob , cum se r stoarn apa etc. Procesul de acultura ie î i pune puternic amprenta asupra satului. Putem pune

aici în discu ie mobilitatea for ei de munc , atât sub forma navetismului, cât i a migra iei în str in tate, deplasarea tinerilor la coal , accesul la serviciul de telefonie, cablu, internet, toate acestea aduc modific ri la nivelul sistemului de valorizare social . În acest caz, afirm B descu (1981), sistemul de comunicare trece de sub controlul local al colectivit ii, sub controlul global al societ ii i apar primele situa ii de conflict între sistemul de valorizare promovat de colectivitate i cel promovat de mass-media (putem ad uga aici i locul de munc i coala n.n.). Neconcordan a între orarul i ritmul de lucru specifice satului i cele specifice ora ului duce la apari ia conflictului i la dezintegrarea sistemului de valori promovat de comunitate, apare astfel o

diferen iere care nu mai face posibil consensul i coeziunea de aceea i manier în care se manifestase pân în acel moment.

41

La crearea imaginii satului i chiar a societ ii, în general, o contribu ie semnifi-cativ o aduce familia, prin structura acesteia, prin sistemul de norme i reguli pe care îl inculc membrilor acesteia, prin modelele de autoritate transmise s.a.m.d. Este un fapt binecunoscut i recunoscut de c tre istoricii Evului Mediu (de Coulanges, 1984) i pân la speciali tii din tiin ele sociale, din perioada interbelic . „Este aceasta o stranie organiza ie social , în care familia, dep ind rosturile sale imediate, ajunge a fi o schem de organizare total a îns i unit ii s te ti” (Costaforu, 2005, p. 39). Iat , a adar, cum familia devine o institu ie central de care depinde însu i modul de organizare a unei structuri sociale mai largi. Mai mult decât atât, schimb rile care se produc în familie, unele mai semnificative, altele mai pu in semnificative, se constituie în adev rate revolu ii în evolu ia societ ii în general: „Dispari ia dreptului primului n scut, reprezint o revolu ie uria ce a început s transforme societatea”, spune Fustel de Coulanges (1984, p. 97). Identific m astfel un motiv în plus de a considera oportun analiza comunit ii rurale în strâns leg tur cu schimb rile produse la nivelul institu iei familiei.

43

Capitolul II

TIPURI DE RELA II SOCIALE ÎN COMUNITATEA RURAL

II.1. Diversitatea comunit ilor rurale Mediul rural a fost i continu s fie perceput ca fiind acea vatr de lini te i

încredere, în care oamenii î i duc existen a conducându-se dup semne i simboluri ce deriv dintr-o autoritate superioar , reprezentat de natur i divinitate. Peste acestea, se suprapun, ulterior, norme i reguli impuse de tipul de organizare social , având drept scop p strarea ordinii sociale existente.

Perioadele de evolu ie i dezvoltare, de schimbare social sau de „transformare istoric ”, în sensul lui Mills (1975, p. 223), nu au l sat nealterat nici acest spa iu. Unele modific ri au fost normale i s-au n scut din evolu ia fireasc a lucrurilor, altele au intrat în contradic ie cu acest mediu i cu condi iile pe care le oferea. În momentul în care apare dihotomia sat-ora , în momentul în care unele sate au devenit ora e, diferen ierea devine i mai semnificativ . Se vorbe te, din acel moment, de „oameni de la ar ” i „oameni de la ora ”. Satul î i pune puternic amprenta asupra oamenilor care locuiesc în interiorul lui, fapt ce se observ în concep iile, atitudinile i comporta-mentele acestora. De aceea, orice element de schimbare ce p trunde în mediul rural aduce cu sine i o schimbare de atitudine i comportament în rândul locuitorilor, iar pentru a vedea direc ia în care se îndreapt aceast lume, sunt necesare studii de etnologie, sociologie, psihologie i antropologie, în centrul c rora s se afle comunitatea, individul i modul lui de via .

Mediul natural, neîngr dit de prea multe norme formale, a prilejuit dezvoltarea unor familii numeroase în cadrul c rora func ionau reguli, cutume ce reglementau rela iile dintre indivizi în interiorul acesteia. Nu se poate spune c grupul familial s-a n scut i s-a dezvoltat în aceea i form în toate societ ile. Chiar dac elementul de baz în constituirea unui grup familial este reprezentat de rudenie, aceasta nu a func ionat i nu func ioneaz la fel în toate spa iile i în toate timpurile. Lévi-Strauss (1978) spune c „sistemul de înrudire” se refer de fapt la dou categorii de realit i foarte diferite. Astfel, acesta vorbe te de „sistemul de denumiri”, reprezentat efectiv de termenii pe care îi utiliz m pentru a desemna statusul unei persoane în cadrul grupului familial, i „sistemul de atitudini” care vor determina comportamentul indivizilor în cadrul grupului familial. În acest sens, autorul pune o întrebare foarte pertinent i binevenit : „Nu se confund , oare, sub un termen unic, obiceiuri i atitudini diferite?” Din acest motiv, consider m c este strict necesar studiul sistemului de atitudini i

44

comportamente specific fiec rei comunit i, chiar dac , uneori, sistemul de denumiri pare a fi acela i.

Un alt motiv este acela c procesele de schimbare social afecteaz , de cele mai multe ori, atitudinea i comportamentul indivizilor i mai pu in termenii ce desemneaz anumite situa ii. Astfel, termenul „familie” are o vechime considerabil , îns semnifica iile atribuite acestuia, defini ia, con inutul termenului au suferit modific ri ori de câte ori am asistat la momente de schimbare social puternic . A adar, anumi i termeni, cap t conota ii diferite, atât în spa iu cât i în timp. Semnifica iile pe care le atribuie individul faptelor i situa iilor difer i se schimb de la un loc la altul i de la o epoc la alta; „…procesul de devenire a omului se petrece în interrela ie cu mediul… acest mediu este deopotriv natural i uman… fiin a uman aflat în dezvoltare interac ioneaz nu numai cu un anumit mediu natural, dar i cu o ordine cultural i specific , cu care intr în contact prin intermediul acelor indivizi <semnificativi> care o au în grij ” (Berger, Luckmann, 1999, p. 61). Autorii cita i surprind foarte bine ideea de participare a actorilor sociali la crearea valorilor i transmiterea acestora, în strâns leg tur cu spa iul în care î i duc existen a. Este esen a constructivismului social care poate contribui la în elegerea realit ii sociale rurale.

Familia a fost întotdeauna acel grup în jurul c ruia s-au cristalizat i s-au dezvoltat rela iile cu ceilal i membrii ai comunit ii. Tot în cadrul acesteia s-au transmis modele de comportament c tre genera ii întregi. Revolu ia agricol pune bazele familiei extinse, care corespunde pe deplin formelor de organizare a vie ii economice i sociale din epoca respectiv . Activit ile, preponderent agricole, i resursele naturale aflate la îndemân reclamau cantit i însemnate de for de munc . Nevoile ce trebuiau s fie satisf cute erau, în mare parte, primare. Spa iul de locuit (de regul destul de restrâns) nu îngr dea i nu reprezenta un inconvenient pentru familia extins . Faptul c nu de inea o locuin spa ioas nu reprezenta o problem pentru c omul de la sat î i petrecea cea mai mare parte a zilei în câmpul activit ilor economice „constrâns” de calendarul destul de înc rcat al acestora.

Transform rile care au afectat spa iul i via a economic vin s produc schimb ri i la nivelul organiz rii vie ii sociale. Religia i familia, cele mai vechi institu ii, înceteaz s mai domine via a social . Na terea altor nevoi i trebuin e duce la na terea altor institu ii i la o dezvoltare i diferen iere a rela iilor dintre indivizi. Putem vorbi aici de institu ii precum educa ia, s n tatea i chiar politica.

Omul societ ii agrare tradi ionale nu trebuie s de in un bagaj mare de cuno tin e pentru a fi „apt” de a tr i în societate. Familia societ ilor agrare îndeplinea o multitudine de func ii care ast zi sunt preluate de alte institu ii (de exemplu, educa ia). Tr ind într-o societate dominat de comunicarea oral , copilul înv a regulile nescrise, normele i cutumele, din familie, printr-o participare activ i perceperea direct a acestora. Predomin interesul comunitar i mai pu in individual,

45

iar problemele rurale au atât un aspect individual cât i social. (MacGarr, 2008). Rela iile sunt strânse i directe, nemijlocite de alte elemente.

Individul realizeaz c binele familiei i al s u depinde de binele comunit ii, c se afl într-o rela ie de interdependen reciproc cu ceilal i, împ rt ind acelea i sentimente i având o con tiin comun dezvoltat . Putem vorbi, în acest context, de o form de „solidaritate mecanic ”, a a cum este definit de Durkheim (1967) i care este specific societ ilor vechi. Împreun trebuiau s î i apere spa iul i identitatea. Controlul la nivelul unei astfel de comunit i era, în mare parte, informal. Orice act de abatere de la norm era taxat, în primul rând, moral de comunitate iar acest fapt îi unea i mai mult pe to i membrii comunit ii. Tot Durkheim (1967) vorbea de sanc iuni

represive ca fiind specifice solidarit ii mecanice, ele reprezentând un factor important al cre terii coeziunii sociale. Faptele care stricau ordinea social stabilit erau considerate ca fiind deosebit de grave i atingeau con tiin a comun a grupului respectiv.

Aceste societ i au fost numite de Toffler (1983) „societ ile primului val”, tocmai pentru a reu i s surprind , prin aceast sintagm , toate domeniile vie ii care au suferit schimb ri majore. Un astfel de segment important este cel care vizeaz sursele de energie i mijloacele de produc ie existente. Perioade mari de timp, oamenii i-au dus existen a în jurul p mântului i al resurselor acestuia. Idealurile lor, legate de natur , erau, de cele mai multe ori, spirituale i vizau ajungerea la o armonie i o comuniune perfect cu natura i divinitatea, învestite cu rolul de cele mai puternice autorit i. Schimb rile survenite prin promovarea tehnologiilor mai eficiente i a instrumentarului agricol mai productiv, au f cut ca i via a social s sufere unele transform ri abrupte. Karl Rodbertus (1898) a adus o contribu ie original afirmând c trecerea de la economia natural la cea monetar aduce cu sine schimb ri la nivelul structurii sociale. Trecerea de la troc la moned provoac noi forme de organizare social , care î i vor pune amprenta i asupra stilului de via i comportamentului indivizilor. În alt plan, cel cultural, Marshall McLuhan (1975) eviden iaz faptul c apari ia tiparului a produs schimb ri în modul de percep ie a lumii, în atitudini i comportamente. De asemenea, J.C. Carothers (1959) arat cum cuvintele scrise î i pierd for a emo ional acestea trecând într-o lume impersonal , o lume în care cuvintele î i pierd puterea lor magic .

Analizând aceste dou idei putem conchide c orice schimbare care apare, fie c ine de economic sau de limbaj, tehnologie sau mediu, afecteaz via a individului în

plan economic, cultural i spiritual. Cel mai intens proces care aduce cu sine profunde modific ri în lumea rural ,

este reprezentat de industrializare. Ferma sau gospod ria, familia i satul, ca unit i social , sunt elemente importante pentru via a la sat (Galeski, 1972) iar industrializarea îl rupe pe omul de la sat de p mânt, de mijloacele sale de produc ie i distruge acea

46

rela ie intim dintre om i natur . Aceast ruptur este tot mai adânc în satele aflate în apropierea unor mari centre industriale, care ofer ranilor o alternativ radical la munca agricol . Mul i dintre ei p r sesc satele i se stabilesc în ora e, schimbându- i în totalitate stilul de via . O parte prefer s lucreze în ora dar s locuiasc tot în sat. Astfel, se na te navetismul, fenomen ce creeaz o leg tur organic între sat i ora . Femeile i b trânii r mân acas s se ocupe de treburile gospod re ti, în timp ce so ii se deplaseaz zilnic la munc în ora e. Navetismul nu ia amploare în toate zonele rurale, ci numai în acelea situate în apropierea unui centru industrial. Lipsa condi iilor de transport, drumurile greu accesibile fac imposibil acest proces în unele sate. Aici se vor p stra, în continuare, acele modele specifice societ ilor agrare, acel „tip primitiv de via economic carpato-balcanic” cum îl numesc istoricii, oamenii de la sat încercând s - i construiasc propriul stil de via în jurul activit ilor economice pe care mediul le permite: cre terea animalelor, culturi agricole, cerealiere, cultura pomilor fructiferi etc.

„Modul de via al unui popor sau comunit i etnice, zonale sau locale, - spune Corneliu Bucur - reprezint rezultanta final a unui complex proces istoric de condi ionare sau favorizare reciproc a factorilor naturali (de mediu) în raport cu cei social - politici i economici, rolul decisiv, sub raport cauzal, revenind progresului mijloacelor de munc , al sistemelor tehnice, energetice i mecanice, cu prioritate i consecutiv al rela iilor de produc ie” (Bucur, 2003, p. 95). To i ace ti factori condi ionau via a individului în ansamblul s u. În societatea preindustrial , c s toria era reglementat de rela iile de neam i reflecta, în cea mai mare parte, interesele neamului. Principiul endogamiei era i el, în cele mai multe cazuri, respectat. Acest gen de c s torie este i cel ce domin secole întregi lumea rural , lume în care interesul colectiv era mai presus decât cel individual.

Industrializarea afecteaz i via a de la sat. Navetismul transform aceste sate în simple „dormitoare” i re edin e ocazionale (la sfâr it de s pt mân ) ale celor chema i s dea o mân de ajutor la o economie rural devenit de minim subzisten . (Bucur, 2000).

Migra ia popula iei c tre ora e influen eaz acut valorile satului. Cei care r mân opteaz , i ace tia, în mare parte, pentru o slujb pl tit în ora renun ând la mijloacele de produc ie oferite de sat. Femeile i copiii r mân acas în a teptarea so ilor, condi iona i, esen ial, de salariul lunar pe care ace tia îl ob in în urma activit ilor prestate. Apar o serie de delimit ri în ceea ce prive te rolurile din cadrul familiei: b rbatul devine astfel stâlpul familiei, „breadwinner” (cel care câ tig pâinea), iar femeia „homemaker” (cea care are grij de cas ). i înaintea apari iei acestor noi statusuri ocupa ionale (cel de angajat într-o întreprindere), b rbatul era cel care domina, din punct de vedere al autorit ii. Acum se observ i o cre tere a puterii sale din punct de vedere economic. El este cel care poate câ tiga bani, iar banul vine s

47

schimbe raporturile între indivizi. În multe sate române ti, situa ia r mâne neschimbat o lung perioad de timp. Lipsa mijloacelor de transport i drumurile greu accesibile fac imposibil navetismul, singura surs de existen r mânând p mântul, roadele acestuia i animalele. Familiile extinse nu î i pierd ra iunea de a exista. Copiii continu s fie for de munc i ajutor în gospod rie, în lipsa unei alte perspective. Femei i b rba i lucreaz cot la cot la muncile câmpului, presta ia fiec ruia având aceea i semnifica ie i utilitate. Slaba diviziune a muncii, datorat i faptului c pu ine activit i se pot derula în paralel (MacGarr, 2008) sau pot fi împ r ite pe opera ii, determin o diferen iere mai redus a rolurilor în sectorul economic.

Satele afectate de industrializare sufer modific ri puternice. Munca pl tit în ora a so ului cap t o semnifica ie aparte, aduce schimb ri în status-rolul acestuia iar banul, ca simbol al puterii, determin o reorganizare a vie ii de familie i a vie ii sociale în general. „În aceast calitate de putere care inverseaz totul - afirm Marx - banii se manifest apoi i împotriva individului i a leg turilor sociale etc., care pretind a fi esen e pentru sine. Ei transform fidelitatea în infidelitate, iubirea în ur , ura în iubire, virtutea în viciu, viciul în virtute, sluga în st pân, st pânul în slug , prostia în inteligen , inteligen a în prostie… Ei sunt confundarea i substituirea general a tuturor lucrurilor…” (Marx, 1968, p. 606). Perspectivele individului devin mai largi. Scade încrederea în vechile mijloace de produc ie i se orienteaz spre câ tiguri materiale semnificative. Bineîn eles c toate aceste schimb ri se deruleaz lent, diferen iat. Ele dureaz secole i fac din spa iul rural unul neuniform i mozaicat în care începe s se instaleze o preocupare pentru individ i mai pu in pentru comunitate. Con tiin a comun începe s scad i se instaleaz , încetul cu încetul, a doua form de solidaritate, solidaritatea organic (Durkheim, 1967). Familia extins continu s mai existe o vreme în mediul rural, în timp ce în ora e, industrializarea a adus cu sine familia nuclear , modalitate de organizare a vie ii de familie condi ionat de spa iu i mijloacele de produc ie.

Apari ia unei alternative (munca în fabric ), ca i diversificarea sub aspect ocupa ional, fac ca destinul omului de la sat s fie mai pu in îng duitor. Interesul fa de activit ile agricole scade, în timp ce se las sedu i de munca în ora i de un nou stil de via , centrat mai mult pe interesul material i mai pu in pe confortul spiritual. Slujba în ora începe s fie perceput ca un semn de prestigiu i de emancipare.

Pentru a putea urma destinul tat lui (de muncitor în fabric ), copiii au nevoie de studii. Nevoia de educa ie formal a copiilor este preluat de coli organizate, pentru început, în jurul bisericii, preotul fiind singurul „ tiutor de carte” i continuate de structurile sistemului de înv mânt. La începutul secolului al XIX-lea, în Valahia, apar colile din ora , unde pu ini copii din mediul rural î i permit s ajung , datorit

condi iilor de transport i datorit încrederii, destul de sc zute, în aceast institu ie. Abia la sfâr itul aceluia i secol se trece la alfabetizarea zonelor rurale. B trânii r mân

48

fideli vechiului lor mod de via legat de p mânt, în timp ce tinerii, ca promotori i purt tori ai schimb rii, ader la noile modele. Schimb ri apar i în sfera vie ii de familiei. C s toria începe s devin mai mult o chestiune personal , individul î i alege singur partenerul urmând principiul „dragostei romantice”, sau al individualismului afectiv. C s toriile aranjate de p rin i las loc alegerii personale, subminând astfel principiile tradi ionale ale c s toriei i creând premisele na terii unor noi modele i valori în cadrul acestei institu ii. Alegerea partenerului de c tre p rin i se f cea cu scopul p str rii unei ordini sociale tradi ionale i al transmiterii unor modele testate i dovedite eficiente. Sentimentele i libera alegere a partenerului fac mult mai fragil aceast institu ie. Acest lucru îl sus in o serie de speciali ti atunci când încearc s surprind evolu ia rela iilor într-un cuplu întemeiat pe acest principiu i afirm c rela iile bazate pe dragoste sunt pline de c ldur , la început, dar cu timpul acestea se r cesc, în timp ce c s toriile aranjate sunt mai reci, la început, dar devin cu timpul pline de c ldur . (Kammeyer, Ritzer, Yetman, 1992). Studiile ulterioare, sunt de p rere aceia i autori, nu au confirmat, în totalitate, acest principiu, dar în multe societ i este acceptat ca exprimând o realitate.

„Când Al Doilea Val a început s avanseze peste societ ile Primului Val - afirma Toffler - familiile au sim it tensiunea schimb rii. În fiecare familie, coliziunea fronturilor de val s-a manifestat sub form de conflicte, atacuri asupra autorit ii patriarhale, raporturi modificate între p rin i i copii, concep ii noi despre ceea ce se cuvine. Când produc ia economic s-a deplasat de pe câmp în fabric , familia nu a mai lucrat laolalt ca o unitate” (Toffler, 1983, p. xx). Toffler vorbe te despre o serie de schimb ri care survin la nivelul tehnosferei i care sunt cele mai vizibile. Percepe tehnosfera ca pe un sistem format din sistemul energetic, sistemul de produc ie i sistemul de desfacere. Dac în societ ile agricole, „tehnosfera agricol ” folosea un sistem de energie regenerabil, iar sistemul de produc ie era unul în mare parte destinat propriului consum i prea pu in comercializ rii, “tehnosfera industrial ” aduce cu sine energii neregenerabile, folosite pentru o produc ie în mas din care rezult bunuri ce vor fi comercializate într-un sistem de desfacere în mas , foarte evoluat (Toffler, 1983). Aceste modific ri vizibile din domeniul tehnicii i tehnologiei nu pot l sa neatins via a social , via a de familie, altfel spus, sociosfera. i în societ ile agricole sau în lumea rural , se poate spune c exist un mic segment care se ocup cu comer ul, dar acesta este infim. Într-o economie natural rela iile economice care s aib la baz banii erau foarte izolate. Banii nu fac parte integrant dintr-o astfel de realitate. În sate, banul este rar, este un capital special, folosit la cump rarea de p mânturi i având drept obiectiv promovarea sau ascensiunea social . (Braudel, 1985).

Banul i munca pl tit în ora ofer alte perspective omului de la ar . Cu banii câ tiga i poate cump ra unele lucruri pe care nu le poate produce. Dac o parte din

49

hran i-o produce în gospod rie, o parte din bani o poate destina unui consum ce ine de propriul confort. Aceste noi oportunit i care i se ofer omului de la sat, determin schimb ri în stilul de via al acestuia i chiar în filosofia de via . Mai mult decât atât, se dezvolt o rela ie de dependen între rural i urban (MacGarr, 2008) i aceasta datorit impactului pe are îl are economia monetar i banul, ca atare, asupra individului. (Marx, 1968).

Nu putem vorbi, la nivelul satului românesc, de o p trundere i dezvoltare uniform a industrialismului. Condi iile care au permis, mai mult sau mai pu in, aceast p trundere sunt mult mai importante. Astfel, în ceea ce prive te evolu ia lumii rurale, putem sus ine mai mult punctul de vedere al lui Franz Boas, promotorul particularismului istoric, care promoveaz ideea conform c reia progresul, evolu ia, nu urmeaz , în mod necesar, un drum fix i nu respect întotdeauna traseul de la simplu la complex. Nu putem vorbi despre satul românesc, ca despre un tip unic de structur social , decât sub pu ine aspecte. Vorbim despre sate române ti care au evoluat i s-au dezvoltat diferit, favorizate de o serie de factori ce in de: regiunea în care se g sesc, forma de relief predominant, tipul de activit i desf urate, capitalul uman etc.

Un element relativ prezent în toate satele este reprezentat de sc derea coeziunii sociale, a sentimentului de solidaritate în interiorul comunit ii. Cauzele acestui fenomen le reg sim, în primul rând, în dispari ia unor obiceiuri i s rb tori, sau pierderea semnifica iilor acestor manifest ri care, secole de-a rândul, au jucat rolul de liant între genera iile lumii rurale, au confirmat i înt rit valorile i a normele comunit ii respective. S rb torile sunt, în primul rând, un fenomen social, dincolo de semnifica iile religioase sau spirituale care li se atribuie. S rb torile au contribuit la men inerea i dezvoltarea comunit ii prin simbolistica pe care o aveau, puterea lor de mobilizare i prin for a modelelor pe care le promovau. Acestea au contribuit la p strarea tradi iilor, prin transmiterea tafetei culturale între genera ii, la dezvoltarea con tiin ei comune, la înt rirea identit ii socio-culturale i a sentimentului de solidaritate. Cultura rural a fost una puternic dominat de obiceiuri i s rb tori. Participarea întregii comunit i la s rb torile tradi ionale este un semn de consens social i de aderare la ordinea social existent . În acela i timp, aceasta prilejuia indivizilor momente de bucurie, având i func ia de „reducere a tensiunii” acumulat pân în acel moment. (Etzioni, 2002). Aceast func ie este evident atunci când ascult m pove tile unui b trân despre hora satului, mersul la colindat sau alte ac iuni prilejuite de astfel de momente.

Un obicei aparte care a marcat spa iul românesc i care a jucat un rol important în conservarea tradi iilor în cadrul comunit ilor rurale este ez toarea, un obicei necunoscut de c tre genera iile tinere i a c rui importan pentru via a satului este recunoscut . Semnificativ , în acest sens, este încercarea de reînviere, în unele sate române ti, a acestui ritual social centrat pe munca în comun. ez toarea, a a cum

50

afirm o serie de etnologi, avea caracteristicile unei institu ii sociale care reglementa rela iile în comunitatea respectiv , având i func ia de control social: „Între datinile s te ti, ez toarea se înf i eaz ca fiind cea mai complex i aceasta datorându-se faptului c structura ei este o îmbinare a celor dou elemente constitutive ale vie ii sociale: economicul i spiritualul” (Semuc, 2006, p. 129). Acest ritual prilejuia oamenilor momente de întâlnire care aveau ca rezultat consolidarea coeziunii sociale. Dispari ia unor astfel de obiceiuri reprezint unul din multele exemple care vin s explice transformarea spiritual a lumii rurale i consecin ele acestei transform ri în planul comportamentului indivizilor. Sociologul american Amitai Etzioni atrage aten ia c rolul s rb torilor i ritualurilor, ca factori de socializare, a fost mult vreme neglijat i subapreciat de speciali tii din domeniul tiin elor sociale. S-a vorbit foarte mult

despre rolul familiei, al educa iei, dar foarte pu in de s rb tori i ritualuri. Astfel, acesta încearc s pun bazele unei teorii sociologice a s rb torii, a c rei idee central ar fi aceea c „s rb torile servesc la socializarea membrilor unei societ i, precum i la reafirmarea angajamentului lor fa de anumite valori i în aceast calitate servesc la sus inerea integrit ii acelei societ i”. (Etzioni, 2002, p. 137). Dispari ia multor s rb tori, obiceiuri, tot mai slaba participare a popula iei la cele care mai supravie uiesc explic , în mare m sur , disolu ia lumii rurale tradi ionale. În locurile de întâlnire, spune Bauman, se instituie norme iar cei angaja i în conversa ii devin o comunitate. În aceste condi ii, un teritoriu lipsit de spa iu public, de locuri de întâlnire nu ofer posibilitatea dezbaterii normelor, confrunt rii i transmiterii valorilor. (Bauman, 2005). Lumea rural traverseaz o perioad de ambiguitate, în ceea ce prive te sistemul de valori la care trebuie s se raporteze. S rb torile au rolul de a institu ionaliza modele culturale, de a transmite i inculca participan ilor norme i valori ce trebuie urmate. Sc derea autorit ii acestor „instan e de socializare” determin o reorientare a individului spre alte sisteme de valori, de data aceasta mai pu in uniforme i nu în consens total cu lumea rural . Vom asista, astfel, la preluarea unor noi valori, din medii diferite, cu care individul intr în contact: ora ul, mass-media, internetul (în cazul tinerilor) sau cultura altor popoare, medii care se caracterizeaz deja printr-o mare varietate i diversitate în ceea ce prive te modelele promovate.

Sociologul american Nills Christie12 (f.a. apud Bauman 2005), într-un manuscris, vorbea despre trei modele de transmiterea a valorilor, normelor care s-au succedat în timp, sau cum le nume te acesta tipuri de „justi ie”. Astfel, la început, am avut „t bli ele lui Moise” cu „cele zece porunci” care ar tau omului calea cea dreapt . Acela i principiu a func ionat i în vremea lui Iisus i Mohamed. Mergând mai departe cu aceast idee, putem vorbi de acea lume dominat de valorile religioase, de divinitate i de autoritatea unor for e supranaturale care „guvernau” lumea omului de rând. Acest

12 Christie, Nills. Civility and State (manuscris nepublicat).

51

tip de justi ie o nume te Nills „justi ie piramidal ”. Se vorbe te, apoi, de întâlnirile de la fântân prin care femeile stabileau ceea ce este bine i r u prin discu iile lor. Putem supune analizei, aici, ideea de „locuri comune” în care indivizii se întâlneau i înt reau, confirmau o serie de modele ce urmau s fie institu ionalizate i s joace un rol important în transmiterea i interiorizarea sistemului de valori. Un astfel de rol îl joac obiceiurile i ritualurile. Acest proces, prin care „se instituie norme”, este „un caz clasic de <justi ie egalitar >”. Ast zi, afirma sociologul britanic, nu se mai poate vorbi de existen a unei justi ii orizontale. Lipsesc acele locuri în care s te întâlne ti cu membrii comunit ii pentru a stabili standarde de comportament. Sunt puse în discu ie centrele comerciale, super-market-urile, care pot prilejui întâlniri între oameni, dar sunt prea aglomerate pentru discu ii mai lungi. (Christie, f.a. apud Bauman 2005, pp. 27-28). Pornind de la ideea lui Nills Christie, Bauman (2005) vorbe te de „efectele etice ale vulgariz rii spa iilor publice”.

Lipsa unor valori comune scade sentimentul de comunitate, solidaritate i coeziune. Aceste elemente le reg sim, ast zi, i în lumea rural . i aici asist m la o comprimare spa io-temporal care îl rupe pe individ de comunitate. Modernizarea c ilor i mijloacelor de transport (îmbun t irea drumurilor, introducerea mijloacelor de transport în comun, a microbuzelor) i chiar cre terea num rului de autoturisme personale, îi ajut pe indivizi s - i extind orizontul de cunoa tere, de informare, de contact, s preia norme, valori i modele de comportament din alte spa ii, îi îndeamn s aspire la un alt status. Introducerea telefoniei i a apei curente în locuin e reduce la maximum întâlnirile dintre membrii comunit ii, sau m car a unei p r i importante dintre ace tia, conducând, în primul rând, la fragmentarea comunit ii i izolarea membrilor acesteia. Introducerea televiziunii prin cablu i a internetului, satisface nevoia de informare i chiar i pe aceea de comunicare. Lipsa spa iilor în care se pot organiza diferite activit i (întâlniri pentru organizarea unor s rb tori, renovarea colii, cur irea p unilor etc.) i lipsa intereselor comune duce la sc derea sentimentului de apartenen , de solidaritate i coeziune. Desigur c aceste interese comune in de existen a propriet ii comune (cum este cazul p unilor) i de utilizarea în comun a acestora. Sc derea num rului de animale determin , în mod direct, diminuarea interesului pentru între inerea p unilor. Aceasta nu înseamn , totu i, c nevoia de comunitate dispare. Dar aceasta nu se mai suprapune cu spa iul geografic în care locuie te individul. În acest sens, ni se pare destul de explicit defini ia comunit ii dat de Etzioni: „Comunitatea este o combina ie de dou elemente: a) o re ea de rela ii înc rcate afectiv între indivizii unui grup, rela ii care adeseori se intersecteaz i se consolideaz reciproc (nu simple rela ii individuale, bilaterale sau în lan ); b) o doz a ata amentului fa de un set de valori, norme i în elesuri, unanim împ rt ite, precum i o istorie i o identitate comune – pe scurt, ata amentul fa de o anumit cultur .”

(Etzioni, 1996, p. 127). În prezent, chiar dac locuiesc în acela i sat, indivizii nu se mai

52

identific în mod obligatoriu cu acela i sistem de valori ci „se ata eaz ” de alte modele culturale în func ie de orizontul social în care ac ioneaz . Pornind de la aceast defini ie, ast zi nu mai putem pune semnul egal între sat i comunitate. Cu mici excep ii, lumea rural devine din ce în ce mai eterogen . Statusul ocupa ional i ca atare preocup rile omului de la sat sunt tot mai variate: un segment se ocup cu agricultura i activit ile conexe acesteia (popula ia mai în vârst ); un segment desf oar activit i pl tite în ora ele mai apropiate; alt segment lucreaz în alte localit i sau pe antiere la mari distan e de cas . Sunt femei care stau acas , îngrijesc copiii i se ocup de activit i agricole în propria gospod rie, femei care au slujbe pl tite în ora sau care lucreaz în str in tate, femei care lucreaz cu ziua în sat. Sunt copii care merg la coala din sat, copii care merg la colile din ora , copii care r mân acas s ajute la treburile gospod riei, copii care locuiesc cu bunicii, copii care locuiesc cu un p rinte etc. Toat aceast varietate face destul de dificil existen a consensului datorit situa iilor sociale diferite în care tr iesc i ac ioneaz indivizii, situa ii care le contureaz un stil de via , un sistem de valori i un anumit tip de a tept ri.

Conflictul între genera ii se accentueaz i mai mult datorit discrepan ei dintre sistemul de valori i mentalit ile tinerilor care sunt tot mai diferite de cele ale vârstnicilor. Familiile extinse intr într-un proces de disolu ie. Fiecare cuplu dore te s aib propria locuin . Conflictul între soacr i nor se acutizeaz : prima dintre acestea prefer lini tea c minului i apreciaz preocup rile casnice, cea de-a doua caut oportunit i profesionale i financiare. Bucuria de a avea copii scade, func ia principal a familiei nu mai continu s fie reproducerea i asigurarea continuit ii neamului. Bineîn eles c se vor na te copii, dar num rul acestora va fi tot mai mic i nu se vor bucura din plin de c ldura i siguran a unui c min, aten ia p rin ilor fiind îndreptat spre problemele de natur material . Re inem aici i urm toarea remarc : „Satul românesc e obosit, e îmb trânit, e depopulat. Sunt sate în care, de peste 10 ani, n-a mai fost un botez, c ci tineri nu mai exist . În mod tradi ional, satul românesc a fost izvorul demografic al statului român. Ast zi, satul nu mai are copii sau are tot mai pu ini de an la an. B trânii singuri, pustii i, privesc spre ora e cu o privire în care pân mai ieri înc sclipea o raz de speran . Boala, abandonul, disperarea, alcoolismul, ba îns i degenerarea au cople it satul românesc” (Institutul de Sociologie al Academiei Române, 2005, p. 20). Nu este o imagine optimist , dar multe sate din România se confrunt , în prezent, cu o astfel de situa ie. Desigur, aceasta nu poate fi generalizat , dar reprezint un tablou fidel al multor localit i rurale din zone montane izolate. Aceast diversitate face necesar construc ia unor tipologii cu privire la satul românesc. Speciali ti în domeniul sociologiei rurale caut o serie de criterii în func ie de care s identifice tipuri de sate române ti. În primul rând se constat o diversitate uria în ceea ce prive te num rul de locuitori ai unui sat. A se vedea Tabelul 1.

53

Se poate observa existen a unor localit i rurale cu 20 de locuitori i a altor localit i cu peste 3000 de locuitori. Acest fapt indic o discrepan semnificativ , care face imposibil implementarea acelora i programe, în toate aceste sate. Faptul c grupurile mici sunt mai u or de organizat, în timp ce grupurile mari ridic varii dificult i, poate fi un argument în acest sens. De asemenea, natura rela iilor, gradul de apropiere dintre indivizi, dintr-un grup mic este cu totul alta fa de cea dintr-un grup mare. Putem spune c într-o comunitate cu peste 3000 de locuitori avem de-a face cu o diversitate mai mare în ceea ce prive te valorile i modelele culturale, fa de o comunitate cu un num r de membrii mai restrâns.

Tabel nr. 1. Satele României dup num rul de locuitori (1992)

Num r de locuitori Num r de sate Ponderea în total (%) Sub 20 185 1,45 21-100 1075 8,47 101-500 4995 39,38 501-1000 3172 25,01 1001-2000 2156 17,00 2001-3000 617 4,86 Peste 3000 482 3,80 Total 12682 100 Sursa: Sandu, 1999a, p. 118

Diferen ieri la nivelul satelor au existat dintotdeauna în func ie de criterii precum: forma de relief în care sunt amplasate, morfostructura a ez rilor, structura demografic etc.13 Cea mai comun clasificare a satelor a fost f cut în func ie de forma de relief dominant i tipul de activit i favorizate de acest relief. S-a vorbit i se vorbe te, astfel, de sate de câmpie cu o pondere crescut a ocupa iilor agricole, sate de deal, cu cel mai mare num r de angaja i în activit i non-agricole la mia de locuitori i sate de munte, caracterizate printr-o popula ie redus numeric i un grad crescut de izolare. Ast zi, este absolut necesar luarea în calcul i a altor criterii atunci când se fac analize asupra satului românesc. Sunt incluse în studii variabile care î i pun amprenta foarte mult asupra vie ii în comunitatea rural : situarea în apropierea unui ora mare, gradul de ocupare a popula iei în activit i non-agricole, gradul de îmb trânire a popula iei, experien a în migra ie, stocul de educa ie formal , etc. (Sandu, 1999a). Toate acestea fac ca satul românesc s se înscrie într-un trend de evolu ie ce difer de la caz la caz, în func ie de intensitatea cu care se manifest procesele de schimbare social , respectiv, modernizare i de impactul pe care acestea îl au asupra zonelor rurale. Avem de-a face cu o varietate de situa ii care fac i mai necesar studiul

13 Enciclopedia României, www.enciclopediaromaniei.ro

54

comunit ilor rurale de o manier cât mai detaliat i particular , urmând ca, dup aceea, pe baza unei analize globale, s putem eviden ia linii comune de evolu ie.

II.2. Controlul social informal în lumea rural

Controlul social este definit ca reprezentând acele ac iuni ale societ ii care au drept scop reglementarea atitudinilor i comportamentelor indivizilor. (Macionis, 2007), ca acele metode i strategii care reglementeaz comportamentul indivizilor în societate (Vander Zanden, 1990) sau acel sistem în cadrul c ruia au loc o serie de procese al c ror obiectiv central este men inerea unei st ri de fapt, similar unui termostat. (Smith-Lovin, 2005). Autorii cita i pun un accent deosebit pe ideea de reglementare, de ordine, de men inere a st rii de echilibru. Controlul social, a adar, este acel proces prin intermediul c ruia se creeaz i se men ine o stare de ordine (dup cum sus ine i Parsons) la nivelul unei comunit i, al unei societ i, evitându-se astfel o stare de dezintegrare social sau anomie, în sensul lui Durkheim. Pentru a pune cap t acelui „bellum omnium contra omnes” al lui Hobbes, s-a n scut „contractul social” al lui Rousseau, care îi determin pe indivizi s renun e la o parte din libert ile lor (de a- i urma dorin ele individuale) pentru a- i spori siguran a social (nimeni nu va atenta la bunurile sau la via a lor) i încrederea c ac iunile lor vor avea efectele dorite. S-au n scut, astfel, regulile, normele, legile valabile, de regul , într-un spa iu sociocultural i într-o anumit epoc istoric , înso ite de o serie de semnifica ii, multe dintre acestea

c p tând o for emo ional , ceea ce le-a sporit eficien a. Vom ini ia astfel ac iuni care s confirme sentimentele pe care le avem despre identitatea noastr sau a altora. (Heise, 2007). Punctul de pornire al acestui control în lumea tradi ional l-au reprezentat cutumele, obiceiurile cu rol de institu ii de drept arhaic, care formau acel „cod social” considerat a fi un sistem normativ juridic ce se impune sub forma cutumelor juridice integrate în textele de drept (cum este cazul sistemul de drept român prestatal „Jus valachicum”).

Controlul social, în diversele sale forme de manifestare (Cohen, 1985), poate fi exercitat de institu ii specializate sau prin intermediul societ ii, comunit ii i al membrilor acesteia. Regulile care orienteaz comportamentul indivizilor i fac obiectul controlului social pot fi rezultatul unor exprim ri explicite, sub forma legilor, sau al unui acord tacit între membrii comunit ii. Delimit m, astfel, controlul social informal, exercitat prin intermediul cutumelor, obiceiurilor, de c tre membrii unei comunit i, f r ca ace tia s reprezinte o institu ie abilitat în acest sens (aici identific m elementele ce in de simboluri i semnifica ii asociate cu anumite statusuri, situa ii etc.) de controlul social formal, exercitat prin intermediul legilor, regulamentelor, normelor scrise, de c tre institu ii specializate.

55

Secole la rând, întreaga comunitate a fost r spunz toare pentru starea de ordine din cadrul acesteia, fiecare membru veghind la respectarea regulilor nescrise iar cei care înc lcau aceste reguli erau sanc iona i moral (eticheta i într-un anume fel i obliga i s poarte acea etichet care urma s le afecteze întreaga existen – vezi teoria etichet rii). Existau i situa ii extreme în care indivizii erau pedepsi i dur. Oprobriul moral avea un impact puternic asupra individului i îl determina pe acesta s se conformeze ordinii prestabilite. Cu atât mai mult cu cât mobilitatea era una foarte sc zut , individul nu avea posibilitatea s p r seasc spa iul respectiv i, în acest fel, „s scape” de urm rile unui comportament care nu era în concordan cu normele impuse de comunitatea respectiv . De asemenea, membrii comunit ii, participând cu to ii la men inerea st rii de ordine, aveau grij ca individul care s-a ab tut de la starea de ordine „s fie urm rit” de consecin ele comportamentului s u.

În lumea rural , acest control social informal s-a manifestat puternic pentru mult vreme i a creat o stare de siguran i de încredere mult mai eficient decât cea pe care o construiesc legile. Aici, „opinia public ” avea o for mult mai mare decât sanc iunile legii. Un individ care a comis un act ilegal (formal vorbind) se temea mai mult de „ceea ce spune lumea” (de presiunea emo ional ), decât de m surile punitive (de închisoare ca fapt în sine, spre exemplu). Aceast team ac ioneaz ca un soi de autocontrol, de „critic personal ” (Mead, 1934) care îl ajut pe individ s se conformeze normelor i îi asigur un sentiment de apartenen la un grup, la o comunitate. Aceast „team ” se manifesta atât la nivelul individului, cât i la cel al familiei sale. Familia nu c uta, de regul , s î i protejeze un membru deviant, ci dimpotriv , sus inea valorile comunit ii, înc lcarea normelor fiind cu atât mai grav cu cât atingea imaginea familiei în interiorul comunit ii. „S ajung de râsul lumii” era unul dintre cel mai mare r u cu care se putea confrunta o familie sau un individ. Lumea satului s-a distins prin nivelul ridicat de moralitate i prin supunerea la sistemul de norme i reguli informale, care se dovedesc, în multe cazuri, mult mai eficiente: „Lumea satului a fost dintotdeauna o lume prin excelen moral : <controlul social > exercitat prin opinia public s teasc func iona ( i înc mai func ioneaz ) cu mult promptitudine i eficacitate, sanc ionând aspru abaterile de la normele colectivit ii i izolând pe lene i i palavragii.” (Miftode, 1984, p. 97).

Aceast preocupare a întregii comunit i pentru respectarea normelor i cutumelor ce stau la baza bunei convie uiri sociale creeaz i dezvolt un puternic sentiment de solidaritate. Abaterile sau înc lcarea normelor nu face decât s înt reasc coeziunea grupului, s -i readuc pe to i laolalt pentru a reface ordinea: „Când, ceva, fapta unui om, provoac r nirea, chiar ruperea leg turii sociale, societatea înc este acolo sub forma latent a sentimentului comun care se actualizeaz , …, înc mai intensiv, prin manifestarea unei reac ii, a unei mobiliz ri pasionale i justi iare, pe care dreptul represiv o nume te pedeaps .” (B descu, 2002, p. 181). În momentul în care

56

dispare acel sentiment de „noi”, acea responsabilitate general , comunitatea intr în disolu ie. Atunci când sanc ionarea celor care „dep esc linia” iese din atribu iile comunit ii, locuitorii acesteia nu vor mai avea prilejuri de întâlnire i de comunicare. Este valabil, îns , i inversul situa iei prezentate mai sus: în momentul în care oamenii nu vor mai avea prilejuri de întâlnire i comunicare, nu se vor mai implica în corectarea comportamentului celor devian i.

Reglementarea vie ii sociale în comunitatea rural s-a bazat, în mare parte, pe tradi ii i pe datini. Un obicei precum cel al „strig rii peste sat” reprezenta o m sur cu caracter de control social prin satir i de pedepsire colectiv /ironizare a celor care înc lcau normele sociale. Erau numite („strigate”) atât persoanele care s vâr iser abateri în anul trecut, cât i cei nec s tori i, fetele lene e etc. (B descu, 1981 p. 45). Iat , a adar, cum comunitatea se transform , în timpul unor s rb tori, în „sal de judecat ”, unde „jura ii”, locuitorii satului, dau verdicte i stabilesc sanc iuni pentru cei ce nu se încadreaz în standardele impuse de comunitate. Sunt reglementate de c tre societate pân i cele mai intime aspecte ale vie ii indivizilor: c s toria (când, cum, cu cine etc.), na terea copiilor (cei care erau c s tori i i nu aveau copii erau considera i pedepsi i de Dumnezeu), organizarea activit ilor, cur enia în gospod rie etc. Fiecare locuitor m tura drumul din dreptul gospod riei, ceea ce atr gea aprecierea i lauda din partea celorlal i, nu arunca niciodat gunoiul în drum etc., totul pentru a tr i în armonie cu restul membrilor comunit ii. Omul de la ar punea, mai presus de orice, respectul pentru ceilal i, tr ind într-o permanent rela ie de dependen cu ceilal i, având întotdeauna nevoie de aprecierea, ajutorul i consensul celorlal i. Nicio ac iune nu era desf urat dac nu r spundea a tept rilor comunit ii sau intra în contradic ie cu aceste a tept ri. Motiva ia ac iunii nu este intrinsec , ci se înscrie în categoria lui „pentru c a a trebuie”. ranul „consider întotdeauna c exist în afara lui ceva mai important, mai semnificativ decât propria lui persoan , care se g se te în afara lui”, el atribuindu- i întotdeauna o pozi ie modest în lume, în raport cu ceilal i, cu semenii lui, cu cele ce se întâmpl , cu schimbarea vremii, cu scurgerea anotimpurilor, pe toate observându-le „cu mult mirare, iscoditor, dar i cu mult venera ie, cu mult respect” (B descu, 1981, p. 70 ). Aceast venera ie i respect se extinde de la oameni pân la plante, animale, tot ce însemn natur i culmineaz cu supranaturalul, cu divinitatea. Omul de la ar a primit, întotdeauna, cu respect i încredere pe to i cei care au p truns în spa iul s u, i-a învestit cu încredere i le-a oferit sprijinul, ori de câte ori a avut prilejul. Aceast situa ie nu s-a schimbat în totalitate, omul de la ar î i mai p streaz înc acea naivitate, despre care vorbea Rebreanu, i încredere necondi ionat în semenii s i. Afirm m acest lucru pornind de la situa iile întâlnite în teren, când, rugând tinerii s r spund la chestionar, ace tia au acceptat f r reticen , în cele mai multe cazuri, i au r spuns deschis. Condi ia de anonimat nu are nicio semnifica ie pentru omul de la sat el necunoscând, probabil, aceast stare de fapt. Este foarte greu de

57

în eles cum poate s spun ceva, s fac ceva, f r ca restul comunit ii s nu afle despre acel lucru. Nu caut niciodat s se ascund , pentru c în elege c acest lucru este destul de greu într-un astfel de spa iu social. i atunci îi este mai u or s înfrunte p rerile celorlal i decât s se ascund , s î i asume responsabilitatea pentru propriile ac iuni.

Încrederea în ceilal i este un indicator pentru rezervele de capital social care au fost, întotdeauna, net superioare în rural, în compara ie cu urbanul. Dac în spa iul urban, locuitorii î i in încuiate por ile i u ile, chiar când sunt acas , la sate acest lucru nu se întâmpla odinioar , chiar i atunci când plecau de acas cur ile r mâneau deschise. Aceast situa ie se mai p streaz în cazul acelor sate în care procesul de modernizare nu a p truns prea adânc, unde oamenii sunt mai în vârst i î i petrec mai tot timpul în sat. Pentru c , în mod cert, în satele unde locuitorii lucreaz în ora , acord o importan mai sc zut activit ilor agricole i au un nivel de trai mai ridicat, situa ia este alta. Schimb rile economice au alterat rela iile dintre indivizi, dintre indivizi i locul în care tr iesc, fapt ce a afectat i capitalul social din zonele rurale (Bridger i Alter, 2006).

Oamenii de la sat cer sprijinul vecinilor, apropia ilor, rudelor, f r rezerve, lucru care locuitorilor ora elor li se pare a fi necuvenit, lipsit de polite e. Probabil a a i este, pentru c în sat înc nu se poate vorbi de polite e ci de respect. Polite ea este o atitudine specific ora ului, nicidecum satului. No iunea de „respect” desemneaz ceva mult mai profund, mai autentic, în timp ce polite ea r mâne la nivel de comportare, f r a implica sentimente. (Bauman, 2000). Raportându-ne la spa iul rural putem observa c oamenii nici nu folosesc în limbajul lor termenul de „polite e”, ci mai mult pe cel de „respect”. Respectul pentru cei în elep i, cei preg ti i, cei cu o anumit pozi ie social s-a n scut, de altfel, la sat.

Problematica legat de polite e este abordat în literatura de specialitate, atunci când se încearc s se identifice o serie de elemente specifice vie ii urbane contemporane. Bauman spune c pentru a tr i în ora este nevoie de „un talent special i sofisticat” (Bauman, 2000, p. 91), în timp ce Richard Sennett nume te acest talent

„polite e” i îl define te ca fiind „activitatea care îi protejeaz pe oameni unii de al ii i totu i le permite s se bucure unii de compania celorlal i”. Scrie Sennett: „Purtarea unei m ti este elementul ce caracterizeaz polite ea, ceva superficial, lipsit de autenticitate. M tile permit sociabilitate i atât, deta at de circumstan ele puterii, disconfortului i sentimentelor particulare ale celor care le poart . Polite ea are ca scop s -i apere pe ceilal i de împov rarea cu problemele altora.” (Sennett, 1978, p. 39).

Putem spune, a adar, c mare parte din controlul social informal care func ioneaz în comunitatea rural se bazeaz pe acel respect fa de ceilal i, respect ce st la baza tuturor ac iunilor i asigur ordinea. Dar respectul implic o deta are fa de propria persoan , de propriul interes i disponibilitatea de a „te împov ra cu

58

problemele altora”, cum spune Sennett (1978), situa ie frecvent întâlnit în comuni-t ile rurale. Aceste elemente au stat la baza coeziunii, solidarit ii i au reprezentat un catalizator pentru ac iunea colectiv .

Un alt factor important care a contribuit la men inerea ordinii sociale în comu-nitatea rural (fiind un agent de socializare, dar i un mecanism de control social) îl reprezint familia: „…Satul mai are un excelent mijloc de control în familia r neasc , care e, …mult mai integrat decât cea urban , având func iuni mai multe i deci o for determinativ mult mai mare”. (Marica, 1942, p. 30). Putem extrage de aici ideea c schimb rile survenite la nivelul familiei vor aduce cu sine i schimb ri la nivelul func ion rii controlului social informal, în special, în comunitatea rural .

Vom nuan a ideea de familie, ca mecanism de control social informal (Tucker i Anders, 2001) printr-un fapt observat în timpul cercet rii noastre în satul aflat în aten ie. Cei care erau clien i, aproape permanen i, ai cârciumii din sat, erau persoane cu o situa ie familial atipic (care ie ea din modelul considerat normal de comunitate): v duvi, divor a i, nec s tori i (cu vârste peste 30 ani) i cu un nivel de instruc ie sc zut, orfani de unul sau ambii p rin i. Acestea reprezentau majoritatea persoanelor care î i petreceau mult timp la cârciuma satului, lucru confirmat i de discu iile cu oamenii din sat. Iat , a adar, c cei cu un status familial care nu se suprapune peste modelele impuse de comunitate au tendin a s adopte comportamente mai pu in apreciate, cum ar fi consumul de alcool. Cre terea num rului de astfel de situa ii deviante, pe fondul unui nivel de instruc ie sc zut, va duce la cre terea consumului de alcool care poate avea i alte consecin e negative, situa ie ce va amplifica starea de dezordine social .

Studiul intitulat: „Aspira ii i atitudini ale tinerilor din mediul rural fa de institu ia familiei” (Morând u, F., 2008), întreprins în aceea i comunitate rural , a pus în lumin o serie de tendin e noi care se manifest la nivelul institu iei familiei, precum i rolul acestei institu ii în men inerea st rii de ordine. Subiec ii investiga i recuno teau

importan a familiei pentru realizarea individului, rolul acesteia în sprijinirea individului i manifestau încredere în membrii familiei. Majoritatea tinerilor erau de acord c este

preferabil ca dup c s torie s locuiasc singuri. Observ m, a adar, preferin a pentru reziden a neolocal , ceea ce poate însemna i dorin a de a ie i de sub „controlul” familiei de origine. Leg tura cu familia de origine nu se va rupe definitiv, deoarece tinerii a teapt ca p rin ii s îi sprijine în cre terea copiilor, ei fiind ocupa i în exercitarea profesiilor în afara gospod riei sau a localit ii.

Se poate observa o sc dere a controlului prin intermediul familiei, dac ad ug m la ra ionamentul nostru implicarea p rin ilor în alegerea partenerului pentru c s torie. De i mul i tineri erau de acord c este necesar consim mântul p rin ilor atunci când î i aleg so ul/so ia, ace tia nu mai reprezentau o majoritate, ci aproximativ jum tate din tinerii investiga i. Era vizibil , de asemenea, o sc dere a influen ei familiei în deter-minarea momentului c s toriei copiilor, situa ie ce ducea la nemul umirea p rin ilor,

59

nemul umire care se manifesta atunci când tinerii aveau o anumit vârst i nu se c s toriser . Am întâlnit i p rin i care declarau, în mod explicit, c sunt sup ra i c b ie ii (cu vârsta de aproximativ 28 ani) nu se însoar , ace tia din urm motivând c „au suficient timp”. Aceste diferen e de valori constituiau, nu de pu ine ori, i surse de conflict între genera ii.

Reîntorcându-ne la mijlocul de control reprezentat de familie, putem spune c acesta va sl bi în unele aspecte i se va restrânge de la familia extins la familia nuclear i aceasta din urm , tot mai pu in numeroas . Familia va continua s existe, dar va ap rea tendin a de a se izola de restul comunit ii. Indivizii nu vor mai fi dispu i „s se încarce cu problemele celorlal i”, considerând c ei au suficiente probleme, iar de problemele comunit ii trebuie s se ocupe alte institu ii specializate, cum ar fi: prim ria, asisten a social , poli ia etc. În comunitatea studiat de noi existau aproxi-mativ 10% familii extinse, în acestea menajul fiind de multe ori separat, ceea ce îi unea fiind doar gospod ria comun . De asemenea, potrivit declara iilor unui subiect, specific satului a fost, pentru mult vreme, un num r mai mic de familii, dar cu mult mai mul i membri, fapt ce determina o unitate i o omogenitate mai mare. La data cercet rilor exista un num r mare de familii (aproximativ 300), dar formate din pu ini membri, în medie 4. Predominau familiile nucleare, cu unul, doi copii, familii de b trâni ai c ror copii p r siser satul i câteva familii extinse în care, cel mai frecvent, exista un p rinte v duv. În cele mai multe cazuri, i so ul i so ia lucrau, astfel încât copiii erau l sa i în grija bunicilor. Num rul mare de familii determina o eterogenitate la nivelul stilului de via i al sistemului de valori. Unii apreciau munca, al ii apreciau educa ia, al ii apreciau nivelul de trai ridicat. De altfel, un locuitor spunea c tinerii din sat î i doresc „s tr iasc bine”. Întrebându-l îns ce înseamn „s tr iasc bine” a spus: „s bea bine i s m nânce bine” (S.D.F.). Nu este singurul locuitor al satului care afirma c ne confrunt m cu o centrare prea mare a oamenilor din sat pe nevoile primare i cu o preocupare prea redus pentru cultur i educa ie. Majoritatea persoanelor intervievate reclamau lipsa de educa ie a locuitorilor satului i dispari ia ru inii i a fricii. Un b trân din sat (S.D.M., 78 ani) spunea c , mult vreme, pe câmp, exista o floare care semnifica ru inea. Acum acea floare este tot mai rar , ca i ru inea oamenilor, „în special a tinerilor i adolescen ilor”.

Primul semn de lips a respectului i a ru inii îl reprezenta, pentru oamenii din sat, salutul, acel „bun ziua” care are o semnifica ie deosebit pentru oamenii din sat. Din nou, majoritatea subiec ilor intervieva i afirmau c mul i adolescen i i copii au uitat acest obicei, a teptând s fie ei saluta i de oamenii mai în vârst . „St m i noi aici i bem cafeaua, poate ne d i nou cineva bun ziua”(S.P.), spunea un subiect.

„Cumin i tinerii din sat, cumin i, le mai dau i eu câteodat bun ziua”(S.D.M.), spunea, ironic, un alt subiect. Alte aspecte concrete precizate de subiec ii no tri se leag de cedarea locului în mijloacele de transport în comun. Nu pu ine sunt situa iile

60

când oameni în vârst i persoane bolnave stau în picioare, în timp ce copiii care merg la coal „se lupt ” s ocupe locurile. Toate acestea erau, probabil, strâns legate de educa ia din familie. Un subiect spunea c este normal ca în cazul în care conducerea în familie este proast i comportamentul copiilor, sau al membrilor acesteia, s lase de dorit (S.M.). Un alt subiect reclama lipsa autorit ii, a acelui „pater familias”, care s controleze i s îndrume comportamentul membrilor familiei (S.L.). Preocuparea p rin ilor pentru câ tiguri materiale i asigurarea unui trai decent duce la o lips de comunicare între membrii familiei, ceea ce poate determina dispari ia modelelor comportamentale, a cutumelor care, de cele mai multe ori, reprezentau un scop în sine i fundamentau via a în comunitate. Aceste comportamente nu sunt considerate

deviante în ora e, unde întâlnirile dintre oameni sunt reduse, iar spa iul fiec ruia este foarte bine delimitat. Satul îns „oblig ” la interac iuni între indivizi datorit apropierii i contactului fizic mai intens.

Autoritatea lui „a a trebuie” scade i în comunitatea rural , l sând loc reflec iei individului, familia nu mai este un mijlocitor al comunit ii, ci are tendin a s devin o unitate mai izolat , în timp ce „…rolul social al familiei scade în favoarea importan ei acordate individului i ini iativei individuale”. (B descu, 1981, p. 102).

Comunitatea înceteaz s mai fie un grup primar, principalul punct de reper pentru individ, ci devine unul secundar, unul cu o for mai redus în rela iile dintre indivizi. i aceasta nu pentru c membrii comunit ii nu se mai implic în corectarea comportamentului membrilor ci pentru c nu primesc niciun r spuns de la ace tia, nu exist o reac ie pozitiv la aceast implicare. Subiec ii no tri afirmau c fac observa ie copiilor care au un comportament mai pu in adecvat (se bat, fumeaz , vorbesc urât etc.), dar, de cele mai multe ori, nu ob in efectul scontat, ba chiar risc s primeasc ni te r spunsuri vulgare: „Dac le face observa ie un om mai în vârst îl iau în râs” (S.M.).

Familia va continua s existe, dar î i va modifica o parte din func iile fundamentale care au stat la baza întemeierii i organiz rii acesteia. Divor ul înceteaz s mai fie o problem grav pentru o familie. Un procent de 55% dintre tineri se declarau de acord cu divor ul, în cazul în care so ii nu se în eleg i numai 33%, în condi iile în care este vorba de un cuplu cu copii. Sc derea natalit ii se pare c este i aceasta o punte spre cre terea divor urilor. Acceptarea divor ului, ca i a c s toriei cu o persoan care a mai fost c s torit , reprezint premisele sc derii consensului i, de aici, a controlului social la nivelul comunit ii. tim foarte bine c aceste aspecte sunt neacceptate de c tre persoanele mai în vârst , dar vârsta înceteaz s mai fie un master-status i un depozitar al în elepciunii pentru locuitorii satului. Tinerii sunt cei care vor schimba fa a satului, f r a avea dorin a de a mai p stra o urm din ceea ce era specific pentru via a la ar .

61

Evolu ia satelor române ti se poate înscrie în urm toarele trenduri: unele sate vor disp rea, o dat cu ultimii b trâni care au p strat acel mod de via autentic f r s îl poat transmite mai departe; alte sate se vor schimba semnificativ, devenind zone reziden iale sau unit i de produc ie capitalist , în care proprietarii mijloacelor de produc ie (teren, animale) nu mai au nimic din stilul de via al ranului român, de vreme ce merg la pia pentru a duce marfa cu ma ini de lux, investesc în educa ia copiilor i de in aparatur electronic i electrocasnic de ultim or i o alt categorie de sate care nu vor reu i nici s p r seasc vechiul model, nici s se adapteze la cel nou, creând astfel un mediu social unde problemele economice i sociale se vor manifesta cu mai mult intensitate.

Este o evolu ie nu lipsit de paradoxuri, cum este i cazul comunit ii care a f cut obiectul studiului nostru. Familiile tinere se declarau foarte interesate de educa ia copiilor, declarau c sunt dispuse s investeasc în acest domeniu, alegeau pentru copiii lor colile din ora , mult mai performante decât cele din sat (în opinia acestora), dar efectele nu sunt tocmai cele scontate. Majoritatea locuitorilor satelor s-au caracterizat pentru mult vreme printr-un nivel de colarizare sc zut (înv mântul obligatoriu, în multe cazuri), dar, spun ace tia, exista respect, încredere, spirit de întrajutorare. Acum, multor situa ii problematice i multor comportamente deviante li se d ca i explica ie „lipsa de educa ie”. Subiec ii invoc acest aspect când vorbesc despre problemele din comunitatea lor. Iar când vorbesc despre aceast situa ie, pun în discu ie atât educa ia oferit de familie cât i pe cea oferit de coal .

Este evident vorba despre un moment nou în istoria satului românesc, moment marcat de o serie de schimb ri survenite, în primul rând, în plan material, la nivelul infrastructurii localit ii i al noilor tehnologii la care au acces locuitorii. Întreba i de schimb rile survenite în sat dup 1989, locuitorii satului au amintit, în primul rând, de drumul care s-a îmbun t it semnificativ (mult vreme drumurile au fost impracticabile datorit noroiului), de apa curent , de re eaua de cablu i de un alt aspect, amintit de o singur persoan , cel legat de mobilitatea crescut a popula iei, de deschiderea i oportunit ile oferite oamenilor de la sat. Contactul cu alte comunit i, cu alte culturi nu poate l sa neinfluen at imaginea satului.

Aceste aspecte pot genera, totodat , schimb ri în planul moral al lumii satului. Subiec ii intervieva i în cercet rile noastre invocau „televizorul” ca fiind o surs ce promoveaz violen a, delicven a, consumul de alcool, imoralitatea i alte comporta-mente neadecvate. În aceste condi ii, agen ii de socializare reprezenta i de familie, biseric , comunitatea, ca ansamblu, etc. nu mai au rol exclusiv în impunerea de modele i în controlul comportamentului membrilor comunit ii. Persoanele în vârst acuzau

lipsa lor de autoritate, copiii i nepo ii repro ându-le c „habar nu au”, c nu tiu nimic

62

i mai bine îi las în pace (S.A.F). Exista, îns , i p rin i care se declarau mul umi i de comportamentul copiilor lor, amintind respectul i aten ia pe care ace tia le-o acord .14

Satul românesc a intrat într-o nou epoc marcat de o nou deschidere, de ie irea din izolarea specific satului tradi ional. Vasile Miftode identific , în istoria ruralului românesc, câteva momente semnificative care au constituit punctul de pornire a unor noi etape de evolu ie:

1. Primul moment îl constituie „dev lm ia”; 2. Al doilea moment este reprezentat de „familism”, numit a a datorit faptului

c familia devine unitatea principal de organizare a muncii în agricultur ; 3. Al treilea este reprezentat de „ruralul evoluat” sau „satele evoluate” aservite

propriet ii capitaliste 4. Al patrulea moment îl identific m în „ruralul românesc contemporan” format

din satele cooperativizate. (Mifode, 1984, p. 96). Având în vedere c au trecut treizeci de ani de când autorul a dezvoltat aceast

schem o vom completa cu un nou moment. În acest scop, vom numi ultimul moment identificat de Vasile Miftode („ruralul românesc contemporan”) ruralul „cooperativizat” sau „industrializat”, deoarece mul i speciali ti sunt de acord cu ideea c în aceast perioad , o serie de tr s turi autentice ale ranului român dispar, acesta preluând foarte mult din caracteristicile muncitorului din fabric . Vom ad uga un al cincilea moment reprezentat de „ruralul contemporan” i anume satul românesc globalizat, mondializat, intrat în circuitul global, mondial, prin intermediul locuitorilor s i i al politicilor globale. Consider m c aceast mobilitate teritorial , facilitat i intensificat de infrastructur i accesul la informa ii, este un factor cheie în conturarea noii imagini a satului românesc, atât la nivelul civiliza iei, cât i al culturii i va favoriza un proces de eterogenizare atât în interiorul satelor cât i între sate.

Via a de familie nu a suferit foarte mari modific ri în opinia persoanelor mai în vârst intervievate de noi. i înainte de `89, femeile aveau un loc de munc , spunea un subiect (S.M.), oamenii se c s toresc i fac nunt ca i înainte. Un alt subiect spunea c exist , totu i, o team a tinerilor de a face un angajament în fa a lui Dumnezeu i acest fapt duce la proliferarea cuplurilor consensuale (S.L). i al i subiec i vorbeau de o lips de stabilitate a cuplurilor, pornind de la exemple izolate în care tinerii locuiau împreun i se separau destul de repede, indiferent dac aveau sau nu copii. Decizia de a locui împreun era luat destul de repede: „Aici la bar, spunea un subiect, se întâlnesc i hot r sc s se mute împreun ” (S.D.F.)15. Locuitorii satului considerau 14 Preciz m c este vorba de p rin i ai c ror copii locuiesc în ora sau în alte localit i. Exist ,

astfel, posibilitatea ca distan a s îi apropie mai mult i s creeze o stare de mul umire. Oferim aceast explica ie pornind de la teoria conflictului conform c reia cu cât rela iile sunt mai strânse, conflictele sunt mai dese.

15 Putem identifica aici efectul K, dup personajul principal din romanul Castelul, al lui Kafka, a c rui rela ie sentimental se ini iaz de aceea i manier .

63

c s toria i familia a fi elemente importante pentru individ, dar nu mai apreciau celibatul i divor ul ca fiind aspecte total negative. „Decât vai de doi, mai bine vai de unul”, spunea un subiect, „Decât mai târziu, mai bine mai devreme” (S.G.). Elementul cel mai important pentru familie era cel legat de structura acesteia, mult mai restrâns , op iunea pentru familii nucleare i un num r mic de copii (1-2). Cu toate acestea „familia este i va r mâne celula de baz a societ ii” (S.D.M. 78 ani).

Controlul exercitat la nivelul familiei extinse se va restrânge, tinerii inând prea pu in cont de p rerile p rin ilor iar familia este apreciat mai mult ca un sentiment decât ca un grup de indivizi cu statusuri bine delimitate. În momentul în care tinerii au fost întreba i care este primul lucru la care se gândesc când aud cuvântul familie cei mai mul i au spus: „iubire”, „în elegere” i numai o mic parte (9%) vorbeau de „so ie”, „copii”, „p rin i”.

Atitudinea i comportamentul p rin ilor în rela iile cu copiii au suferit i acestea o serie de modific ri. „Am trei copii, am f cut trei case”, spunea un subiect (S.G.). P rin ii nu mai puteau oferi copiilor acelea i condi ii: „Chiar dac vor nu mai au cu ce …materialele s-au scumpit foarte mult” (S.G. ). Copiii nu ineau cont întotdeauna de spu-sele p rin ilor: „Unii in al ii nu…Mâine poimâine o s fie ca în jungl , te prinde i- i d în cap” (S.G.). Erau p rin i care se implicau efectiv în cre terea copiilor, dar erau mul i p rin i care nu o f ceau, indiferent de motive. Existau situa ii în care un copil de 15 ani fuma de fa cu p rintele, ne povestea acela i subiect. P rin ii îi l sau cam liberi „c tie el ce face” (S.P.).

În ceea ce prive te atitudinea/comportamentul copiilor fa de p rin i, sesizam o serie de modific ri survenite, toate acestea în viziunea b trânilor satului: „Copiii… s-a cam dus respectul, copilul uit s -l respecte pe p rinte” (S.G.). Formulele de adresare reprezint pentru omul din sat un semn de respect. Faptul c se folosea persoana a doua singular, nu se mai spunea ”dumneata”, „mata”, era un semn de lips de respect pentru o parte din locuitorii satului (cei în vârst în special): „Copilul se d mare. Zice c e mai de tept ca p rintele” (S.G.); „Tinerii nu accept sfaturi de la cei b trâni”; „P rin ii nu mai au autoritate. Copiii nu ascult ”. (S.A.F.); „Copiii nu au respect fa de cei b trâni”(S.M.). Se observa i un sentiment de nemul umire în cazul p rin ilor fa de proprii copii. Erau i persoane care se bucurau de respectul propriilor copii, îns erau de acord c , în general, copiii in prea pu in cont de sfaturile p rin ilor. Subiectul cel mai în vârst (78 ani) confirma vechea idee cum c omul de la ar este plin de în elepciune i spunea c „a a a fost tineretul în toate timpurile, ast zi e drept c este mai libertin, dar î i va reveni” (S.D.M.).

Privind toate aceste aspecte putem spune c familia, ca i entitate social , ca i institu ie, nu se mai impune cu atât de mult autoritate în fa a membrilor acesteia, controlul exercitat nu mai este la fel de puternic pentru c grupurile sunt tot mai multe i mai izolate. Totu i, prin intermediul procesului de socializare primar , prin modelele

64

pe care le transmite, familia contribuie în mod evident la conturarea comportamentului membrilor acesteia, dar nu va mai avea acela i impact ca în trecut pentru c mai intervin i al i agen i. Oamenii din sat spuneau c sunt i familii bine organizate, unde copiii sunt bine crescu i i p rin ii sunt preocupa i de cre terea i educa ia acestora. În general se f cea referire la familii nucleare, pentru c exista o tendin evident de separare a genera iilor. Faptul c în sat se construiau multe case noi ar ta c tinerii nu doreau s mai locuiasc cu p rin ii, ci optau pentru reziden a neolocal .

Sl birea influen ei familiei extinse i a rela iilor din interiorul acesteia duce, în mod evident, la sl birea controlului social exercitat prin intermediul grupului familial.

Al turi de institu ia familiei, un alt mecanism de control social îl reprezint membrii comunit ii (ce formeaz o unitate), „opinia public ”, „gura lumii”. Mani-festat prin intermediul unor obiceiuri sau, pur si simplu, prin impunerea de standarde, opinia public a jucat un rol deosebit de important în comunitatea rural fiind favorizat de rela iile apropiate dintre indivizi. Aceast institu ie de control social informal î i pierde din autoritate pentru c interac iunile dintre indivizi devin mai reduse, încrederea scade, iar rela ia de interdependen dintre locuitorii satului nu mai este la fel de puternic .

Foarte mult vreme, oamenii participau la munca p mântului „pe împrumut” (Costaforu, 2005). Aceasta presupunea c într-o zi lucrau la o persoan , în alt zi la alt persoan , fapt care nu se prea mai întâmpl , ne atr gea aten ia un locuitor tân r al satului. Mai exista, totu i, o r m i a sentimentului de întrajutorare, majoritatea persoanelor investigate afirmând c ofer ajutorul unei persoane dac aceasta îl cere. Am întâlnit i o situa ie de condi ionare de plat „dac m pl te te (îl ajut n.n.)”, aspect pe care, ini ial, nu l-am pus în discu ie.

Aceea i situa ie o întâlnim i atunci când analiz m rela ia cu vecinii. Satul începe s devin la fel de eterogen ca i ora ul. A a cum ora ul este împ r it în cartiere care se deosebesc prin intensitatea cooper rii, prin sentimentul de siguran i satul se împarte în diferite zone, unele care se caracterizeaz prin mai mult încredere i solidaritate i altele în care oamenii sunt mai pu in uni i i mai sceptici. Doi dintre subiec ii intervieva i au afirmat c rela iile cu vecinii sunt destul de distante i c se simt destul de singuri, apreciind la alte persoane faptul c se viziteaz , se ajut i se sprijin reciproc. Am întâlnit i o situa ie în care o persoan vârstnic se temea de vecinii s i care consumau frecvent alcool i aveau un comportament violent (S.A.F.). Un alt subiect, din alt zon a satului, vorbea de o rela ie destul de rece cu vecinii, dar remarca faptul c erau i persoane care se în eleg bine cu ace tia (S.D.F.). A adar, satul începea s se împart în zone care se deosebeau prin unitate, solidaritate, i încredere sau prin rezervele de capital social.

Separarea lumii rurale reie ea din discu iile cu locuitorii satului: „Sentimentul de încredere e d râmat. Pe unii oameni te po i baza, pe al ii nu”(S.L.). În ansamblu, la

65

nivelul comunit ii, se observa o sc dere a sentimentului de încredere în oameni deoarece: „Oamenii nu sunt uni i” (S.A.M.); „Nu mai exist fric de Dumnezeu” (S.D.F.). Oamenii sunt „mai r i”, „mai invidio i”, erau de p rere mai mul i subiec i. Cauza identificat de ace tia o reprezentau bunurile materiale, averea celorlal i. Cu toate acestea, aproape fiecare familie avea o persoan de încredere printre vecinii mai apropia i sau mai îndep rta i, cu care se mai ajuta în diverse situa ii.

Oamenii vorbeau despre o tendin de sc dere a sentimentului de încredere, de faptul c nu te po i baza pe to i oamenii din sat, dar remarcam, în acela i timp, i o diminuare a rela iilor de cooperare favorizate de anumite momente i situa ii. În primul rând, nu exista niciun moment al anului, nicio s rb toare care s îi adune pe to i oamenii la un loc, un moment care s reînvie sentimentul de cooperare, solidaritate i s determine o mai mare apropiere. Singurele situa ii, spunea un subiect (S.L.), când oamenii se întâlneau erau marile s rb tori religioase: Cr ciun, Pa ti, Hramul Bisericii, Sfânta Maria Mare i al i sfin i, când oamenii veneau într-un num r semnificativ la biseric i mai comunicau unii cu ceilal i. Dintre acestea, cel mai important moment îl reprezenta s rb toarea Hramului Bisericii (Sf. Mihail i Gavril) la care participau aproximativ 70 % dintre locuitorii satului. Cei care nu participau „sunt mai n zuro i i spun de ce s vin eu acolo, de ce s m nânc cu cel lalt… Apare un soi de snobism” (S.L.). Subiectul preciza c ace tia nu erau foarte mul i, lucru semnificativ pentru aspectul în cauz . Acest moment putea fi singurul care prilejuie te oamenilor posibilitatea de a comunica, de a socializa unii cu ceilal i (S.L.) Alt context nu exista. Nu mai exista c min cultural, nu mai existau întâlniri la coala din sat, nu mai existau s rb tori, altele decât cele religioase, care s îi aduc pe oameni împreun .

„Hora”, obicei destul de r spândit în satele române ti, a disp rut acum aproximativ 40 de ani, ne spuneau mai mul i subiec i. Odat cu aceasta au disp rut i tot soiul de activit i adresate tinerilor: concursuri de dansuri populare, de interpretare, activit i culturale care, în primul rând, ofereau tinerilor o serie de preocup ri i se constituiau i într-un factor ce favoriza întâlnirea i apropierea dintre indivizi. La data cercet rilor, nu exista pe toat raza comunei, spuneau locuitorii satului studiat de noi, un loc unde oamenii s poat discuta diverse probleme iar tinerii s desf oare activit i de timp liber. Aceast situa ie f cea ca ace tia s - i petreac nop ile pe uli ele satului consumând alcool i folosind un limbaj vulgar, lucru care îi deranja pe mul i locuitori. Nu exista un spa iu unde oamenii s se întâlneasc cu diverse „prilejuri civile”: „C minul vechi este o ruin . Singurul loc r mâne biserica, aici totu i nu se pot petrece orice lucruri dar administra ia nu este interesat de aceste aspecte” (S.L.). Era o situa ie pe care majoritatea persoanelor cu care am discutat au reclamat-o. Interesul pentru aspectele culturale i sociale era foarte sc zut. Oamenii se puteau întâlni doar la biseric , la cârciuma din sat (dar acolo nu se putea discuta întotdeauna) i, cel mai frecvent, pe drumul satului.

66

Obiceiurile i tradi iile care se mai p strau erau cele de iarn (f r a antrena, îns , întreaga comunitate): Plugu orul, Colindatul, Sorcova, Capra, Steaua i Iord nitorii. Despre cel din urm , ne-a informat un subiect (S.D.M.), c a existat riscul de a fi „desfiin at”, dar s-a renun at la aceast idee: „Obiceiurile se men in i se cultiv cu i f r voia lor” (S.D.M.). Acela i subiect amintea, în treac t, i de obiceiuri de prim var , disp rute de mult, cum ar fi cel al „ro ii de foc”. De asemenea, identifica i diferite modific ri ap rute la obiceiurile de iarn : „Noi plecam cu colinda la 12 noaptea, în timp ce acum se porne te imediat ce se las întunericul” (S.D.M.).

Lipsa locurilor i a momentelor de s rb toare care s îi uneasc pe oameni i care s faciliteze comunicarea, s determine interac iunea, duce la disolu ia comunit ii: „S rb torile servesc la socializarea membrilor unei societ i precum i la reafirmarea angajamentului lor fa de anumite valori i în aceast calitate servesc la sus inerea integrit ii acelei societ i” (Etzioni, 2002 p. 137). Este evident, pornind de aici, ce se întâmpl dac s rb torile lipsesc, sau se restrâng la anumite grupuri de indivizi („s rb tori private”, cum le nume te tot Etzioni). Comunitatea nu se mai poate implica în procesul de socializare i, implicit, în controlul membrilor acesteia. Indivizii nu se mai identific cu comunitatea pentru c petrec foarte pu in timp în mijlocul comunit ii: „Când aceast comunitate spiritual e destr mat , când valori i tradi ii împ rt ite pân atunci nu-i mai pot aduna pe oamenii unei societ i, ai unei culturi, ba chiar ai unei civiliza ii într-o reac ie comun , o atitudine etc., la vârful societ ii apar sectele” (B descu, 2002, p. 54). Aceast separare poate ap rea i sub aspect cultural, în general, i nu numai strict religios. Este o situa ie valabil i în cazul satului românesc. Dac oamenii nu mai împ rt esc nimic, nu au prilejul s se întâlneasc , s - i înt reasc angajamentele i valorile, atunci fiecare î i va crea propriul sistem de norme i reguli care, deseori, intr în contradic ie cu modelele promovate de vechea

comunitate. Pornind de aici, putem spune c i aceast a doua instan de control social,

s rb torile, locurile comune, î i pierd din autoritate. Lipsa întâlnirilor dintre oameni face imposibil i ac iunea opiniei publice care nu mai poate contribui la cenzurarea indivizilor i la conformarea acestora la un model acceptat. Controlul i autocontrolul se diminueaz astfel, î i pierd din intensitate.

De asemenea, nu mai exist întâlniri în vederea rezolv rii problemelor administrative ale satului, spuneau subiec ii no tri, nu mai exist obiceiul de a discuta problemele comunit ii, ele intrând, exclusiv, în atribu iile altor institu ii. De aproximativ 10 ani, membrii comunit ii nu mai participaser la o întâlnire în care s se discute problemele satului. Existaser câteva edin e cu prilejul alegerilor locale, dar nu reu iser s adune laolalt decât un num r mic de locuitori. Iat , a adar, alte câteva aspecte care eviden iaz reducerea interac iunii i, de aici, sl birea consensului i a sentimentului de solidaritate.

67

Ceea ce caracteriza oamenii din satul studiat de noi era un soi de „scepticism”, dup cum afirma i unul dintre subiec ii intervieva i (S.L.), care duce la o lips de încredere, nu numai în membrii comunit ii ci i în propriile for e. Era o perioad de trecere, în care se c utau responsabili pentru situa ia grea a omului de la sat. Dac ac iunea familiei asupra individului s-a restrâns, comunitatea nu mai dispunea de pârghiile necesare transmiterii unor modele, constat m c nici cadrele didactice, medicul sau preotul nu reu eau s atrag aprecierea oamenilor. Este vorba de o sc dere a încrederii în general („general trust”, Putnam, 1993). Este o neîncredere care se fundamenteaz i pe mul imea de informa ii pe care oamenii o primesc prin intermediul mass-media. În acest mod, ajung s se team de tot ceea ce nu cunosc, prin intermediul mass-media fiind martori la o mul ime de situa ii care mai de care mai odioase: p rin i care î i mutileaz copiii, so i care se bat între ei, copii care se sinucid sau adopt comportamente deviante, tineri care jefuiesc vârstnicii pentru sume infime de bani. Toate aceste situa ii sunt exemple pe care subiec ii no tri le-au invocat i care, chiar dac recunosc ulterior c „la noi nu se întâmpl lucruri din astea” (S.N.), îi determinau s dezvolte o atitudine de izolare, de blamare a celorlal i, de neimplicare în via a comunit ii, de neîncredere.

Alt aspect reclamat de subiec ii no tri era legat de faptul c nu mai existau oameni cu studii în sat sau oameni care s practice unele meserii utile: „Nu mai e croitor, frizer, nimic” (S.D.F.). Cadrele didactice, preotul, medicul nu reu eau s se ridice la nivelul a tept rilor oamenilor din sat poate i datorit faptului c nu locuiau în sat: cadrele didactice erau navetiste, preotul nu avea locuin în sat i nici medicul nu locuia în sat. To i ace ti oameni care s-ar fi putut implica în via a comunit ii locuiau în afara comunit ii. Este adev rat c nu întotdeauna, to i ace tia au locuit în sat, dar au reu it s atrag respectul i aprecierea oamenilor poate i datorit faptului c oamenii manifestau mai mult încredere i respect pentru ceilal i, în special pentru cei cu „ tiin de carte”.

Un fapt care totu i se mai p stra i care mai putea reprezenta un reper pentru ceea ce a însemnat cândva comunitatea rural , era implicarea membrilor comunit ii în controlul comportamentului copiilor. Majoritatea subiec ilor declarau c intervin dac doi copii se bat, dac fumeaz sau dac tinerii vorbesc urât. Interven ia lor se rezuma la sfaturi adresate direct copiilor, f r a-i informa i pe p rin ii acestora. Motivul pentru care nu îi informau pe p rin i era lipsa de încredere c ace tia vor ine cont de spusele lor i teama c vor reac iona u or agresiv: „Ce te intereseaz de copiii mei? Vezi- i de treburile tale!” (S.A.M.). Un subiect (S.D.F) ne povestea un astfel de exemplu în care un copil a avariat un autoturism. P rin ii au fost informa i, dar nu au luat nicio m sur , nu au purtat nicio discu ie cu proprietarul autoturismului avariat. Poate este un exemplu mai izolat, dar acesta demonstreaz neimplicarea familiei în controlul comportamentului propriilor copii, sau poate o stare de indiferen fa de comunitate.

68

Erau îns i persoane care refuzau orice implicare pentru c „prime ti ni te r spunsuri care te dezumfl ” (S.P.).

Observam, din datele culese i din discu iile purtate cu locuitori satului, o diferen iere semnificativ în ceea ce prive te „orizonturile temporale” în care tr iau tinerii i respectiv p rin ii acestora i persoanele vârstnice. Putem spune, folosind metaforele lui Blaga, c pentru tineri orizontul temporal era reprezentat de „timpul fluviu: „…Prezentul, de ieri, de ast zi, de mâine, e privit de fiecare dat ca existând pentru sine, sie i suficient, nici treapt spre ceva mai înalt, ce va fi, nici faz de disolu ie a unui ceva mai înalt, ce a fost.” (Blaga, 1985, p. 121). Unul dintre subiec ii no tri, (S.M.), afirma c singura preocupare a tinerilor de ast zi este „s tr iasc bine”, iar a tr i bine însemna, pentru ace tia, „s bea bine i s m nânce bine”. Un alt subiect, spunea c existau tineri care câ tigau banii într-o zi i în aceea i zi îi cheltuiau (S.D.F.). Un alt locuitor spunea c vara se mai g sea de lucru, mul i tineri având, în aceste condi ii, o surs de venit, iarna îns , ace tia nu mai aveau resurse necesare traiului. Aceea i situa ie se observa i din datele ob inute din chestionarul adresat tinerilor. La întrebarea legat de preferin a pentru un loc de munc sigur sau un loc de munc bine pl tit, observam o distribu ie aproape egal a r spunsurilor. Aproximativ jum tate apreciau un loc de munc sigur, chiar dac nu este foarte bine pl tit, i aproximativ jum tate optau pentru un loc de munc bine pl tit, chiar dac nu este sigur. Mai semnificativ era faptul c to i tinerii cu vârsta cuprins între 30 i 35 ani preferau siguran a în locul câ tigului mai mare. Era, probabil, acel moment despre care un b trân al satului ne spunea c va ap rea când tinerii, oricât de libertini sunt, se vor a eza i vor avea o via normal (S.D.M.). Un alt exemplu, pentru a ilustra încadrarea în acest orizont, era reprezentat de cump r turile f cute pe datorie de la magazinul din sat. O parte din locuitorii satului, este drept c nu doar tinerii, f ceau cump r turi pe datorie, urmând ca atunci când primeau salariul, pensia sau o sum de bani din alte surse, s pl teasc . De asemenea, nu lipseau telefoanele mobile sau alt tip de aparatur electronic mai sofisticat . Preciz m c aceast încadrare într-un anumit orizont este un tip ideal, în sensul lui Weber, putând exista contexte sau persoane care se îndep rteaz u or de acest tipar. Ceea ce vrem noi s subliniem este un trend general ce se contura la data cercet rilor noastre.

În ceea ce prive te genera ia persoanelor vârstnice, orizontul temporal în care ace tia î i duceau existen a era reprezentat de „timpul cascad ”. Scria Blaga: „Timpul, prin el însu i, i deci cu atât mai mult cu ceea ce se petrece în el, înseamn c dere, devalorizare, decaden . Clipa ce vine este prin faptul doar c bate mai târziu, oarecum inferioar clipei antecedente. Timpul-cascad are semnifica ia unei necurmate îndep rt ri în raport cu un punct ini ial, învestit cu accentul maximei valori. Timpul e, prin îns i natura sa, un mediu de fatal pervertire, degradare i destr mare.” (Blaga, 1985, p. 121). Am reprodus, în totalitate, acest paragraf pentru c surprinde realitatea

69

pe care am g sit-o în comunitatea studiat . A a putem explica i indiferen a oamenilor, fatalismul unora, scepticismul altora. Era specific nu numai subiec ilor cu vârsta de peste 60 de ani, pe care i-am intervievat, ci i altor locuitori cu care am stat de vorb . Era vorba de un sentiment de nemul umire care se exprima, explicit, fa de guvern, prim rie i primar, fa de cadrele didactice din sat, de medici i chiar de preot. Se observa un sentiment de neîncredere generalizat, care era promovat, în mare parte, i de mass-media, dup cum afirmam mai devreme. În acest sens, B descu reclama: „Televiziunea remodeleaz radical lumea. Lumea cea nou , în care omul nu se mai reg se te c ci i-a pierdut centrul, adic pe Dumnezeu, este o lume care se livreaz hipnotic idolatriei televiziunii.” (B descu, 2005b, p. 87).

Televiziunea joac un rol tot mai important i în via a omului de la sat. Inexisten a unor spa ii destinate petrecerii timpului liber sau a momentelor de s rb toare îl închide pe fiecare în propria locuin , unde televizorul devine unica surs de informa ie, în jurul c reia omul î i va reconstrui „realitatea”. Modelele promovate de mass-media vor deveni modele de via , luând locul celor promovate de vechea comunitate. Mass-media contribuie, într-o mare m sur , la conturarea comportamen-tului indivizilor. În acest fel, comunitatea, ca unitate, î i va pierde evident din for a cu care se implica în procesul de socializare i în controlul social al indivizilor. Mass-media devine o instan de socializare semnificativ i pentru locuitorii satului punându- i puternic amprenta asupra culturii rurale. Re inem tot din observa iile lui B descu: „Putem încadra, iat , efectele televizualului în categoria celor de tip devastator i nu putem s nu recept m oferta noului concept al autorului (este vorba de Virgiliu Gheorghe, n.n.) pentru a reda sintetic noul tip de cultur generat de mediul comunic rii video-audio: cultur nihilist .” (B descu, 2005b, p. 89). Reg sim aici i ideea lui Bourdieu, conform c reia televiziunea exercit o form de violen simbolic asupra individului: „Violen a simbolic este o violen ce se exercit cu complicitatea tacit a celor ce o îndur , ca i, de multe ori, a celor ce o exercit , în m sura în care nici unii, nici al ii nu sunt con tien i de faptul c o îndur i c o exercit .” (Bourdieu, 1998, p. 16). Se observ , într-adev r, un soi de „incon tien ” care plute te deasupra realit ii sociale. Oamenii nu mai au timp s evalueze obiectiv multe situa ii i le interpreteaz folosind semnifica ii furnizate de mass-media. În discu iile privind sentimentul de încredere între oameni, majoritatea subiec ilor vorbeau despre lipsa acestuia, despre minciun , aduceau în discu ie tot soiul de exemple negative iar în cele din urm , câ iva subiec i precizau c astfel de situa ii nu s-au întâmplat în satul lor, c „tinerii sunt pa nici, lini ti i” (S.D.F.).

De asemenea, ace tia invocau televiziunea ca surs de educa ie, mai pu in benefic , i de transmitere a unor modele negative. Un subiect ne vorbea despre Nadia Com neci i modelul impus de aceasta (toate feti ele f ceau gimnastic i doreau s ajung precum aceasta), sau de Ilie N stase. Acum îns , mass-media nu mai

70

promoveaz astfel de modele, sau poate c ele nu mai exist , spunea subiectul nostru (S.P.). Aten ia acordat televiziunii sau lipsa altor posibilit i de petrecere a timpului liber, ca i a momentelor de s rb toare, civile sau religioase, face ca interac iunile dintre membrii comunit ii s fie tot mai reduse i mai superficiale. Aceast situa ie duce la sl birea controlului social informal care se manifest , în special, la nivelul rolurilor sociale dintr-un sistem i în cadrul interac iunilor dintre actorii sociali (Vl sceanu, 2007). Locuitorii satului nostru, de pild , nu î i mai asumau un rol în comunitatea respectiv , ac iunile lor se restrângeau la nivelul familiei nucleare, sl bind, în felul acesta, func ia de control a comunit ii.

Observ m din paragrafele de mai sus c s rb torile (obiceiurile), opinia public , comunitatea, în general, nu mai contribuie, într-o m sur semnificativ , la p strarea ordinii în comunitatea rural . Aceasta pentru c asist m la o diferen iere (social i economic ) a locuitorilor satului, la o reconstruire a sistemului de valori. Mai nou se apreciaz foarte mult banii, casa. Idealul tân rului de azi este „de a se trezi peste noapte bogat” „Acum se apreciaz ma ina: <are ma in ?>, este întrebarea principal …Nu se mai apreciaz înv tura ci casa”(S.P.). „Acum apreciaz banii, casa.”; „Înainte era lupta pentru existen . Vaca cu lapte era bel ug” (S.A.F.) „So ia de ast zi nu mai mulge vaca, nu mai merge la sap , nu mai car cu sacul” (S.M.). Observ m, a adar, i o schimbare a rolurilor în interiorul sistemului familial i nu numai..

Ceea ce predomin în vremurile recente este „spiritul de a te îmbog i f r s munce ti” (S.P.), „banul reprezint averea” (S.N.). În viziunea persoanelor mai în vârst munca era un aspect deosebit de important pentru oamenii de la sat. O parte dintre subiec i identificau ca surs a schimb rilor de la sat: „Nemunca. Totul e de la munc ” (S.A.F.); „Dac nu munce ti nu ai cu ce tr i” (S.M.); „Tinerii au gânduri multe, dar f r munc ” (S.N.). Al i subiec i spuneau îns c „p mântul nu î i mai scoate banii” (S.G.), c „în gr din nu se mai face nimic” (S.A.F.). Erau situa ii care puteau reprezenta motiva ii pentru reorientarea activit ii tinerilor spre alte surse de câ tig, mai sigure. Aveam, în aceste condi ii, o diferen iere a locuitorilor satului sub aspectul activit ilor pe care le întreprindeau: oameni mai în vârst , pentru care munca p mântului r mânea singura activitate (de i erau de p rere c în absen a pensiei nu i-ar putea asigura via a de zi cu zi), membrii familiilor tinere din care majoritatea so ilor i so iilor aveau locuri de munc în ora , la care se ad uga un num r mic de întreprin-z tori, emigran i i tineri nec s tori i, în propor ie de 20%, care experimentaser munca în str in tate i se întorseser pentru o slujb în ora . Existau i muncitori cu ziua în sat, omeri, precum i câteva familii asistate social (2 în 2008, dup ce în 2007 fuseser 19). Observ m varietatea de statusuri ocupa ionale care f cea destul de greu s func ioneze un consens i o coeziune social . i acesta poate fi un motiv pentru care oamenii nu mai interac ioneaz i nu mai in cont unii de sugestiile celorlal i. Un motiv

71

în plus pentru a nu mai exista acel autocontrol la nivelul comportamentului ca factor esen ial al controlului informal. (Vl sceanu, 2007). Nefiind preocupa i de reac iile celorlal i, indivizii nu î i vor mai cenzura propriul comportament. Singurul subsistem unde se mai p streaz , într-o anumit m sur , acest spirit este reprezentat de familie, de familia nuclear , în special, pentru c rela iile cu familia extins devin tot mai restrânse.

Opinia public , ochiul comunit ii, a reprezentat un mijloc de control similar ideii Panopticului lui Michel Foucault (1997). Principiul care st la baza acestei forme de control const în faptul de a-i convinge pe indivizi c nu se pot ascunde, nicio clip , i c niciun pas gre it nu va r mâne nepedepsit. „<Ideal-tipul> Panopticului exclude, în

totalitate, spa iul privat opac, nesupravegheat sau nesupravegheabil.” (Bauman, 2005, p. 50). Iat vechea imagine a comunit ii rurale, un spa iu colectiv în care puterea lui „a a trebuie” domin , acel „loc cald, pl cut i confortabil …ca un acoperi sub care ne ad postim de ploaie, ca un foc la care ne înc lzim mâinile într-o zi friguroas ” (Bauman, 2001, p. 3). Este vorba de un acoperi i un foc între inute de to i membrii comunit ii, aceasta era investi ia pe care indivizii o ofereau în schimbul c ldurii oferite de ad postul comunit ii.

Problema cu care ne confrunt m în perioada actual este, dup cum spune i Fukuyama (2002), faptul c oamenii sunt dispu i s renun e la siguran , la „c ldur ”, pentru a avea mai mult libertate în organizarea propriilor ac iuni. Omul modern las problema securit ii pe mâna tehnologiei sau a institu iilor specializate, el nedorind s mai contribuie direct la p strarea ordinii, lucru care explic apari ia st rii de dezordine social (vagabondaj, consum de alcool, violen ) i comportamentele delincvente extinse la nivelul întregii societ i. Controlul informal este specific comunit ii i regleaz comportamentul membrilor acesteia care „…aproape niciodat nu vor spune c nu este datoria lor s ne ajute i nu vor refuza s ne ajute pentru c nu este niciun contract între noi care s îi oblige s fac acest lucru sau pentru c nu am citit cum trebuie ce este scris cu litere mici în contract”. (Bauman, 2001, p. 4). Iat care ar fi, pornind de la Bauman, explica ia pentru starea de ordine permanent existent la nivelul comunit ii, comunit ii rurale tradi ionale în cazul nostru, pentru starea de încredere permanent în ac iunile celorlal i i certitudinea c a tept rile tale nu vor fi în elate. Unul dintre subiec ii investiga i a povestit o astfel de situa ie care, i pentru domnia sa, p rea una legendar , de i avea vârsta de 73 ani. Acestuia îi povestea bunicul despre ni te vremuri când, pe drumul spre câmp, într-un copac, erau a ezate întotdeauna o bucat de sl nin i un butoia cu uic . Astfel, oamenii când mergeau la munca câmpului, dac erau înfometa i sau înseta i, t iau o buc ic de sl nin , beau un pahar de uic i mergeau mai departe (S.P). Pare un fapt ireal, dar în vechile comunit i, unde interesul individual nu î i g sea locul, este posibil, iar aceast situa ie ilustreaz cel mai bine no iunile de încredere, coeziune social i existen a unor comportamente care satisf ceau în mare parte a tept rile celorlal i.

72

La nivelul societ ii române ti industrializarea i cooperativizarea au fost cele dou procese care au contribuit la ruperea brutal a individului de comunitate. i dac , totu i, coeziunea s-a men inut mult vreme aceast situa ie a fost determinat de „amenin area” la care a fost supus satul în perioada colectiviz rii. Dispari ia colectivis-mului a determinat reinventarea unor noi amenin ri i o reorientare a sentimentului de neîncredere, de data aceasta, spre interiorul comunit ii.

Vârsta nu mai reprezint un master-status pentru lumea rural , fiind înlocuit cu puterea economic : bani, ma in , case, dup cum afirmau subiec ii investiga i. Crearea unei situa ii materiale este preocuparea principal a tinerilor, iar banul devine un element de prestigiu.

Controlul social, în eles ca un registru social rezultat în urma coexisten ei dintre oameni, avea rolul de a asigura acestei coexisten e o linie de continuitate coerent . (Lianos, 2003). Observ m cum acest mecanism este strict legat de via a în comun a indivizilor, de cooperarea dintre ace tia. Autorul amintit mai sus este de acord c acest model de control social este unul vechi, care se raporteaz la trecut i este inadecvat pentru societ ile postindustriale. Este u or de observat c cea mai mare parte a comportamentului indivizilor nu este determinat, în societ ile capitaliste, de apartenen a la o serie de re ele sociale ci este rezultatul ac iunii în interiorul unor cadre institu ionale de activitate. (Lianos, 2003, p. 414). Autorul este de acord c mecanismele de control social difer de la o societate la alta i de la o perioad la alta. În societatea tradi ional , domina controlul social informal în timp ce în aceast perioad controlul social formal de ine un loc aparte. Comunitatea rural se îndreapt spre acel tip de „control institu ional”, cum îl nume te Lianos. Locuitorii comunit ii studiate de noi las o serie de probleme în seama institu iilor responsabile. Tot ceea ce ine de administra ie, de drumuri, chiar de activit i de petrecere a timpului liber, este

perceput ca fiind responsabilitatea prim riei. Indivizii nu mai sunt interesa i de binele comunit ii, ci de binele individual. „Terenul omului este din gard în gard”, spunea un subiect (S.A.M.) pentru a ar ta c repara ia drumului i cur irea an ului este responsabilitatea Prim riei. Un alt subiect al cercet rii, ce ocupa o func ie în cadrul Prim riei, declara c este nevoie s se angajeze un cantonier pentru a se ocupa de între inere drumurilor sau s mearg un responsabil al Prim riei s dea amenzi celor care nu î i cur an urile.

Observ m c este nevoie de apelul la un control coercitiv pentru a p stra starea de ordine la nivelul comunit ii. În cazuri de dezordine social (consum de alcool, limbaj vulgar, violen domestic etc.) exist institu ii abilitate care sunt solicitate s intervin : poli ia, asisten a social etc. Sunt o serie de probleme care, pentru mult vreme, nu au fost reglementate legal i cu toate acestea, comunitatea se bucura de ordine i echilibru. Controlul informal s-a dovedit a fi mult mai eficient i mult mai puternic, atâta vreme cât oamenii tr iau într-o comunitate organic , iar satul era o

73

„mare familie”. Acest lucru nu este chiar impropriu spus, deoarece în lumea satului dominau neamurile mari, iar rela iile de rudenie erau elementul de baz al interac iunilor. Despre aceast situa ie ne-a povestit unul dintre subiec ii investiga i care, pentru a ne descrie cum ar ta uli a pe care locuia, a f cut apel la o mul ime de termeni ce marcau rela ii de rudenie: „fratele”, „sora”, „cumnata”, „mama”, „lelea”, „copiii” etc. Satul reprezenta o unitate social care se bucura de ordine tocmai datorit interac iunilor permanente dintre indivizi, respectului fa de ceilal i i identificarea fiec ruia cu unitatea din care f cea parte.

Ross vorbe te de dou siluri de via uman foarte diferite: stilul izolat, care se centreaz pe familie i stilul asociat, construit în afara familiei. (Ross, 1896). Putem spune, pornind de la aceast idee, c în lumea rural via a s-a construit, întotdeauna, în jurul familiei. Acest lucru mai este înc valabil i la ora aceasta. Schimbarea major a intervenit la nivelul familiei. Dac în trecut familia extins era mediul de via al tuturor indivizilor, grupul familial fiind foarte numeros (extinzându-se pân la rude de gradul 3 i 4), acum, acest grup este unul tot mai restrâns. Familia continu s r mân elementul de baz pentru via a la sat, dar termenul de familie a c p tat noi semnifica ii. Migra ia din rural în urban i din urban în rural a f cut ca marile neamuri s dispar . Mai sunt pu ine persoane ale c ror copii locuiesc cu propriile familii în sat. Cei care r mân în sat aleg s aib locuin proprie, neacceptând ideea de a locui cu p rin ii. Când tinerii c s tori i sau cei nec s tori i, dar cu o vârst mai înaintat vorbesc despre familie, fac referire, în cele mai numeroase cazuri, la familiile de procrea ie i nu la cele de orientare. Este primul indicator pentru reducere grupului familial. Aici, ad ug m faptul c majoritatea au în medie 2 copii, foarte pu ine fiind familiile cu 3 i 4 copii i, în general, sunt familii cu un climat familial caren ial i cu o situa ie material precar .

Este evident c familia va r mâne, dar î i va pierde din for a de alt dat . De asemenea, pornind de la comunitatea studiat în 2008, putem spune c satul nu va mai reprezenta nici acesta, pentru mult vreme, o salvare pentru pericolul de sc dere drastic a popula iei, cum afirma B descu (2005b) în cadrul unei conferin e a Academiei Române. Natalitatea începea s fie i în satul studiat de noi destul de redus , tinerele familii evaluând ca fiind destul de greu s mai cre ti un copil în condi iile în care doresc s le ofere cele mai bune condi ii. Din nou ne punem întrebarea ce înseamn cele mai bune condi ii? Un subiect ne spunea c vin p rin ii la magazin cu copiii i le cump r „de toate”. De asemenea, am v zut copii care î i cump rau singuri dulciuri, de mai multe ori pe zi. Un alt subiect vorbea despre „p rin i care î i cump r copiii” (S.L.) pentru a ilustra aceast situa ie. Majoritatea p rin ilor optau pentru colile din ora pentru a asigura copiilor anse mai mari de reu it . În acela i timp, un subiect ne spunea: „P rin ii nu mai tiu s î i educe copiii. Comunicarea se face r stit, în doi peri, agresiv” (S.L.). Am observat, mai sus, c se

74

vorbe te despre o pierdere a autorit ii p rin ilor. Cu toate aceste, familia este singura institu ie care continu s de in func ia de control social prin intermediul procesului de socializare i nu numai. La aceasta s-au mai ad ugat i alte institu ii cu func ie de socializare i control, cea mai important fiind, consider m noi, mass-media, care î i pune puternic amprenta în reglementarea comportamentului indivizilor i în mediul rural.

Observ m în lumea rural o tendin de construire a vie ii în jurul familiei de procreare. Oamenii învesti i cu încredere sunt membrii familiei, în cea mai mare parte. Domeniul care aduce cea mai mare satisfac ie este via a de familie. Majoritatea tinerilor nec s tori i doresc s se c s toreasc în viitorul apropiat i s aib copii, s î i întemeieze o familie. Familiile devin mici unit i din care este format satul, fiecare cu o structur diferit , cu preocup ri diferite, dând o imagine mozaicat satului. Faptul c familia, indiferent de forma sub care se prezint , va reprezenta o surs de control pentru indivizi, se observ i din comportamentul (deviant) al celor care nu au un astfel de stil de via construit în jurul familiei. Pu ini dintre cei care au o situa ie familial stabil dezvolt astfel de comportamente.

Controlul social informal î i pierde mult din intensitate i în comunitatea rural pentru c dezaprobarea celorlal i, critica, apostrofarea direct , sau prin intermediul unor obiceiuri, nu mai are impact asupra oamenilor. Despre critic putem spune c mai exist , dar aceasta a c p tat conota ii negative de „bârf ”, cum o numesc locuitorii, pentru c nu se mai face deschis i cu scopul p str rii ordinii. Cauzele se reg sesc la ambele p r i. O serie de locuitori nu mai sunt dispu i s se implice în corectarea comportamentului celorlal i pentru c ace tia, la rândul lor, nu vor ine cont de sanc iuni, or, în astfel de condi ii, rezultatele nu pot ap rea.

Elementul care domin lumea rural este neîncrederea, în timp ce mul i subiec i vorbesc de invidie, de ur , r utate. Este o stare care se perpetueaz la nesfâr it, conform teoriei schimbului social. Dac cineva ofer neîncredere prime te, la rândul s u, neîncredere. Respectul a disp rut, dar din spusele locuitorilor, nu a l sat loc nici m car polite ii, unele comportamente sfidând buna cuviin (cum ar fi intrigile, jignirile, utilizarea limbajului vulgar etc.). Contactul direct cu oamenii, i nu spusele acestora, ne determin s afirm m c chiar dac nu exist respect exist polite e. Mare parte dintre locuitorii cu care am cooperat în cercet rile noastre au fost deschi i, au cooperat, au dat dovad de seriozitate, în r spunsurile lor. Am observat o diferen de atitudine i comportament, în rândul persoanelor vârstnice, fa de cei tineri. Cei dintâi sunt mult mai apropia i, mai dornici de comunicare, chiar dac prin spusele lor r zbat nemul umirile i nelini tile. Putem pune aceast atitudine i pe seama unei nevoi de comunicare, a unei dorin e de a împ rt i cuiva nelini tile lor, majoritatea neavând cu cine s poarte astfel de discu ii. Pe unii dintre ace tia îi separ o distan fizic de copii, pe al ii o distan emo ional .

75

O alt institu ie, respectiv organiza ie, care a jucat un rol important în controlul comportamentului indivizilor este religia, respectiv biserica. Aceasta a reu it, pentru mult vreme, s îi determine pe indivizi s adopte un comportament „normal”. Oamenii din sat spuneau despre cons tenii lor c sunt religio i, merg la biseric i respect s rb torile religioase: „Cei mai în vârst merg la biseric ” (S.A.F.); „Cei b trâni respect s rb torile cu sfin enie” (S.P.). Într-adev r, în ziua de duminic , la biseric erau prezen i oameni în vârst , mai multe femei, i pu ini tineri i copii. De marile s rb tori religioase: Cr ciun, Pa ti oamenii mergeau în num r mult mai mare la biseric . Problema care se pune este legat de semnifica ia termenului credin , de semnifica ia rug ciunii, a spovedaniei i a mersului la biseric .

Familiile tinere recuno teau c de i toate faptele ce ineau de religie erau bune, le practicau foarte pu in. Acestea declarau c merg, de cele mai multe ori, la biserici i m n stiri din alte localit i i foarte pu in la biserica din sat. Am putea spune c se manifesta tendin a ca aceste l ca uri s devin mai mult obiective turistice, locuri de pelerinaj decât locuri de rug ciune. i tinerii nec s tori i acordau importan religiei, cel pu in la nivel de atitudine. Preotul vorbea despre oameni „care tiu i practic religia”, dar i despre „oameni supersti io i”. De asemenea, vorbea despre semnifica-iile zilei de s rb toare, care sunt altele în viziunea locuitorilor, mai aproape de profan,

am putea spune. Când un subiect spune c „b trânii respect s rb torile” f cea referire la aspectul social al zilelor de s rb toare, în sensul c ace tia nu lucreaz în astfel de zile. Doar la aceasta se reducea ideea de s rb toare, fapt subliniat i de preot.

„Nu mai exist fric de Dumnezeu”, erau de p rere mai mul i subiec i, apelând la aceast propozi ie pentru a caracteriza modul de gândire i de ac iune al indivizilor în perioada studiat de noi.

Aceast „fric ” a constituit pentru omul de la sat un alt mecanism de control social informal sau de autocontrol. Încrederea i respectul pentru preot au sc zut, motiv pentru care i for a bisericii în reglementarea comportamentului este tot mai sc zut . Un locuitor a afirmat c sunt o serie de reguli pe care preotul încearc s le impun , legate de comportamentul în cadrul bisericii (vestimenta ie, atitudine, mod de comportare etc.), dar toate acestea f r rezultatele dorite, oamenii ne inând cont de ele. Este o dovad a sc derii controlului impus de biseric , fiecare individ raportându-se la aceasta într-un fel aparte. Sublinia totu i un intervievat: „Religia e ceva educativ. Credin a înseamn s nu dai în cap celorlal i.” (S.M.).

Iat , a adar, care sunt principalele schimb ri care au ap rut în satul românesc sub aspectul controlului social, în general, i al controlului social informal, în special. Ast zi, î i disput întâietatea în socializarea indivizilor familia, coala i mass-media, la care se adaug , ca mecanisme explicite de control, prim ria, poli ia, asisten a social . Fiecare dintre aceste instan e au un loc determinat i o responsabilitate în lumea rural .

76

Observ m c este vorba de un control institu ional, formal. Toate sunt situa ii specifice comunit ilor rurale aflate în apropierea unor centre urbane, comunit i afectate de industrializare, cooperativizare, iar acum, dup cum „promite Primarul” (pentru a-i cita pe localnici) i de „urbanizare”. În sat, de fapt, exist ap curent , cablu, telefon, internet, serviciu de salubritate. Sunt în faza de proiect re eaua de canalizare i asfaltarea drumului. Astfel de comunit i s-au îndep rtat foarte mult de imaginea satului tradi ional, iar lipsa unor preocup ri pentru activit i culturale, pentru p strarea i reînvierea unor obiceiuri i elemente specifice satului le va face s devin doar ni te „suburbii” cu o popula ie eterogen , cu stiluri de via care, adeseori, las de dorit, cu o preocupare sc zut pentru valorile cu adev rat importante pentru ruralul tradi ional: unitate, educa ie, ordine, continuitate, încredere, tradi ii. Mediul rural va deveni un spa iu în care oamenii vor avea nevoie de semne explicite care s le orienteze comportamentul cotidian („nu arunca i gunoaiele”, „fumatul interzis”, „p stra i lini tea”), înso ite, eventual, i de sanc iunile aferente (control coercitiv). Aspecte care, pentru mult vreme, au f cut parte din „arta de a tr i în comunitate”, trebuiesc reglementate formal i transformate în legi i reguli scrise ce ne vor ap ra pe „noi” de „ceilal i”.

77

Capitolul III

INSTITU IA FAMILIEI: FUNC II, STATUS-ROLURI ÎN FAMILIE I EVOLU IE

III.1. Familia – mecanism de control i de dezvoltare a capitalului social

Familia continu s r mân una dintre institu iile care îndepline te16 importante

func ii în societate, de evolu ia ei depinzând direc iile de dezvoltare ale societ ii. Suntem de acord cu aceste afirma ii deoarece familia este, al turi de religie, una dintre cele mai vechi institu ii care au constituit fundamentul pentru dezvoltarea comunit ilor umane. Religia a contribuit i continu s mai contribuie, în multe culturi i ast zi, la conturarea unui anumit tip de rela ii în interiorul familiei, între membrii acesteia. (Mills, 1998). Odat cu apari ia altor sisteme sociale, acestea au început s se influen eze reciproc, schimb rile produse în interiorul unuia afectând, în mod evident, structura i modul de func ionare ale celorlalte. Familia este un mod de organizare social , puternic influen at de schimb rile care au loc în plan economic i social. (Thornton i Fricke, 1987).

Institu iile sociale joac un rol important în crearea unei st ri de ordine în interiorul societ ii, „…furnizeaz direc ii i resurse menite s sprijine ac iunea, dar i interdic ii ori limit ri ale libert ii de ac iune”, precizeaz Scott (2004, p. 72). O caracteristic important a institu iilor este capacitatea acestora de a se schimba, de a se adapta la schimb rile care au loc în structura sistemului social global, reprezentat de societate. Orice institu ie dispune de o component material i una normativ . Dac cele dou se sus in reciproc, institu ia respectiv se bucur de stabilitate i legitimitate maxim . În condi iile în care componenta material sufer modific ri17, aceasta atrage dup sine modific ri i la nivelul sistemului normativ, al modelelor culturale ce func ioneaz în cadrul unei institu ii. De exemplu, trecerea, în cadrul institu iei familiei, de la modelul familiei extinse la cel al familiei nucleare are la baz profundele schimb ri produse de revolu ia industrial : urbanizarea, locuin ele improprii pentru un num r mare de membrii, activit ile economice extrafamiliale care nu mai reclam for de munc numeroas etc. Cre terea interesului pentru activit ile economice aduc toare de venituri, în paralel cu dezvoltarea oportunit ilor legate de acest

16 Sau cel pu in a de inut pentru foarte mult vreme cele mai eficiente resurse pentru îndepli-

nirea unui mare num r de func ii. 17 Iar speciali tii sunt de acord c dezvoltarea tehnologiei are un ritm mult mai rapid i afecteaz

direct vie ile indivizilor.

78

comportament, vine s determine, indirect, alte schimb ri la nivelul institu iei familiei. Cre te independen a tinerilor fa de familia de origine i, în acela i timp, se reduce controlul exercitat de aceasta, ap rând schimb ri în atitudinea fa de c s torie i fa de na terea copiilor, comportamente ce vor fi amânate, tot mai mult, datorit interesului manifestat pentru aspectele de natur economic i afilierii la un nou mod de via . Iat cum toate aceste schimb ri aduc cu sine o nou form sub care se prezint institu ia familiei.

Adaptabilitatea este una dintre condi iile care a asigurat supravie uirea institu iei familiei. A reu it, astfel, s rezolve o serie de probleme cu care s-au confruntat actorii sociali i a furnizat o serie de beneficii sociale care au trecut testul evolu iei sociale i biologice. (Horwitz, 2005). Mai începe formarea familiei cu na terea primului copil, cum sus ine teoria dezvolt rii familiei (White, 1991), cu momentul c s toriei sau, pur i simplu, vorbim de familie atunci când doi oameni locuiesc împreun ? Sunt

alternative care nu trebuie scoase din discu ie, în momentul de fa . Prin modelul pe care institu iile îl furnizeaz membrilor unei societ i sau unui

segment, aceasta îi determin pe indivizi s urmeze o cale care le poate asigura eficien a ac iunilor i, mai mult decât atât, conservarea propriei fiin e. Relevante, în acest sens, sunt analizele care arat c rata sinuciderilor este mai ridicat în rândul celibatarilor sau al persoanelor singure. Familia poate proteja o persoan i de la o serie de excese. Avem aici acele limit ri impuse de normele institu iei respective care joac , în cazul de fa , rolul de sistem de control social. (Tucker i Anders, 2001).

Func iile manifeste ale familiei au fost îndelung dezb tute în literatura de specialitate, pornind de la Parsons i Bales (1956), iar la aceast or , problema care se pune este în ce m sur acestea mai sunt valabile în societatea informa ional (Naisbitt, 1989) sau modernitatea reflexiv (Beck, 1992; Giddens, 1994)? Ne vom opri în conti-nuare asupra a dou func ii, pe care le-am numit latente, pentru c nu sunt considerate ca fiind „sarcina” explicit a familiei, de i familia joac un rol important în realizarea lor. Acestea sunt: controlul comportamentului individului i dezvoltarea capitalului social. Analizând ultima func ie, pe care am propus-o, am putea spune c familia este un adev rat catalizator al rela iilor sociale, fapt evident, în mod special, în comunitatea rural . Idee enun at este sus inut de defini ia dat capitalului social de c tre Coleman: „set de resurse care exist la nivelul rela iilor familiale i al organiza iilor sociale ale comunit ilor i care sunt utile pentru dezvoltarea cognitiv sau social a unui copil sau a unui tân r” (Coleman, 1990, p. 30018). Familia nu doar c promoveaz cooperarea în interiorul ei, dar intermediaz , de foarte multe ori, rela iile cu membrii comunit ii. Speciali tii sunt de acord c femeile au avut rolul de a între ine rela iile dintre comunitate i familiile lor. De asemenea, na terea unui copil este un moment important în care familia în cauz se „apropie” de alte familii care, la rândul lor, au 18 A se vedea i Coleman, 1988.

79

copii. Un alt argument îl constituie percep ia asupra persoanelor singure. În perioada actual , mai pu in în mediul urban, dar persistând în anumite zone din mediul rural, persoanele singure, la o anumit vârst , sunt considerate ca fiind deviante, astfel încât ceilal i evit s „aib de-a face cu ele”. De asemenea, persoanele singure rar interac ioneaz cu persoane care au o familie proprie. Rela iile de cooperare, interac-iunea sunt mult facilitate de existen a familiei de procrea ie. Acest fapt ne îndrept -e te s afirm m c familia are un rol esen ial în crearea i men inerea re elelor sociale.

Individualizarea, cre terea num rului cuplurilor consensuale, sl birea rela iilor de familie, sc derea natalit ii sunt factori importan i pentru procesul de îndep rtare a individului de comunitate, pentru sc derea rezervelor de capital social i pentru sl birea st rii de ordine. Aceast idee este sus inut de Fukuyama care, în analiza capitalului social, porne te de la familie, ca i indicator important, al turi de încredere i delincven . (Fukuyama, 2002).

În ceea ce prive te controlul comportamentului membrilor, aceast func ie este evident dac ne gândim la procesul de socializare. Socializarea membrilor este o func ie manifest a familiei care, nu numai c inculc indivizilor modele de comportament, norme, reguli, valori, dar intervine i cu un sistem de pedepse – recompense, în vederea interioriz rii lor. Toate aceste aspecte sunt evident exprimate de speciali ti atunci când pun în discu ie func ia de socializarea primar a copiilor. Este o situa ie valabil i în cazul adul ilor. Chiar dac individul nu este, în totalitate, de acord cu sistemul de norme impus de familie, nu îl interiorizeaz , de multe ori îl accept , pentru a evita situa iile conflictuale i tensiunile care pot ap rea la nivelul rela iilor familiale. Individul renun la propriile aspira ii în favoarea celor ale familiei. Dintr-o perspectiv conflictualist , acest aspect este unul negativ i poate reprezenta chiar una dintre cauzele sl birii rela iilor la nivelul familiei. Familia ofer securitate, dar reduce libertatea, situa ie cu care omul „modernit ii lichide” (în senul lui Bauman) nu este, în mare parte, de acord. Este o realitate specific societ ii contemporane, dup cum afirm Fukuyama: „O societate bazat pe informa ie are tendin a s produc mai mult din cele dou lucruri pe care oamenii le pre uiesc, în primul rând, într-o democra ie modern : libertatea i egalitatea.” (Fukuyama, 2002, p. 11). Or, se poate vorbi de libertate, în condi iile în care familia impune atât de multe responsabilit i i obliga ii?

Reluând abordarea dintr-o perspectiv func ionalist , consider m func iile, ac iunile, prezentate mai sus, ca fiind îndeplinite, întreprinse de sistemul social reprezentat de familie. Existen a func iilor ( i aici avem în vedere toate func iile puse în discu ie de speciali ti) i îndeplinirea acestora de c tre familie sunt sus inute i de supravie uirea în timp a acestui sistem social. Tot func ionali tii sunt de p rere c un sistem înceteaz s mai existe dac nu îndepline te nicio func ie în cadrul sistemului social global. De asemenea, orice sistem tinde spre o stare de echilibru, iar men inerea

80

unei st ri de echilibru atrage noi elemente în cadrul lui. A a apare schimbarea social i, odat cu aceasta, schimbarea în cadrul sistemului respectiv. (Sztompka, 1994).

Aceast schimbare va aduce cu sine schimb ri la nivelul func iilor i la nivelul modului în care ele sunt îndeplinite.

Criticii perspectivei func ionaliste asupra familiei sus in c multe din func iile familiei pot fi îndeplinite, la fel de bine, i de alte instan e. Evolu ia societ ii a demonstrat, într-adev r, acest fapt, dar, exist o diferen în ceea ce prive te eficien a cu care sunt îndeplinite aceste sarcini. Familia continu s fie unitatea social cea mai important menit s duc la îndeplinire „sarcinile” pe care le are. (Vander Zanden, 1990).

Problema central a analizei noastre este diversitatea sub care începe s se prezinte familia, la care ad ug m implicarea altor institu ii în îndeplinirea func iilor care cândva apar ineau exclusiv acesteia. Vom avea, în aceste condi ii, modalit i foarte variate de manifestare a unor func ii, fapt ce va determina o varietate de modele comportamentale ale indivizilor i va face mult mai dificil stabilirea unui consens.

Multe familii din mediul rural se confrunt cu o lips acut de resurse economice, ceea ce face ca îndeplinirea func iilor s fie deficitar . (M rginean i B la a, 2005). Consecin a este implicarea altor institu ii, prin diferite programe sociale, în vederea sprijinirii familiilor aflate în dificultate. Aceste familii încep s fie apreciate de speciali ti ca medii improprii pentru dezvoltarea normal a indivizilor i devin obiectul i subiectul unor procese de transformare în vederea alinierii „la standardele cerute de societate”. Din acest punct de vedere, putem fi de acord cu ideea conform c reia politica social devine un instrument de schimbare (Pop, 2005)19. De aceea i manier , se fac încerc ri de a schimba fa a satului românesc pentru a fi mai potrivit cu noua modernitate, cea „lichid ”. Procesul va fi unul destul de greoi pentru c se încearc s se schimbe un mod de via construit în secole întregi i fundamentat pe valori i norme puternic înr d cinate i împletite cu strategii de via adaptate mediului natural, mai mult decât celui social.

Ce se întâmpl , în continuare, cu satul românesc i cu familia rural ? Trebuie schimbate sau trebuie l sate s evolueze firesc i natural? Eugen Simion încearc s ofere o solu ie: „«A vrea s tr iesc într-o lume în care ranul român, devenit fermier, s mearg joi seara, cu toat familia, la concertul din ora ul apropiat, iar duminec s mearg la biseric pentru a- i purifica sufletul». Când m gândesc mai bine, îmi dau seama c aceast reverie este pu in atemporal . Ar trebui s adaug: satul românesc nu mai poate exista în afara istoriei, el trebuie s intre în circuitul civiliza iei moderne, în parte a i intrat; ar fi bine ca ranul român s poat crea, în continuare, mituri i s dea un sens înalt, metafizic lumii sale, dar el trebuie s poat tr i, înainte de orice, din ceea

19 A se vedea i Bu iu, 2014.

81

ce produce. i s tr iasc decent, s nu mai fie povara i nici sluga proast a societ ii...” (Simion, 2005, p. 3).

Satul românesc va fi atras în acest circuit complex al modernit ii, familia î i va pierde, cu siguran , for a din trecut, tinerele genera ii vor aprecia mult mai mult promisiunile noii lumi decât certitudinile unei lumi învechite. Pe acest fond, familia î i va putea îndeplini, destul de greu, func iile sale de baz . În condi iile în care modalit ile de îndeplinire a acestor func ii vor fi schimbate i structura familiei va deveni alta. Un simplu exemplu poate eviden ia acest fapt: obligativitatea înv mântului de la 3 ani (dup cum s-a pus în discu ie la un moment dat, într-un proiect de lege) va limita rolul familiei în socializarea copilului, de i scopul este acela de a reduce inegalitatea anselor la educa ie. Schimb rile produse în maniera de desf urarea a unor activit i economice, ca i eficien a acestora, poate determina familia s renun e la practicarea lor i s caute alte mecanisme de satisfacere a nevoilor economice sau de alt natur . Produc ia din interiorul gospod riei se va restrânge, tot mai mult, iar func ia economic a familiei va suferi modific ri. O serie de bunuri produse în gospod rie vor fi mult mai u or procurate de pe pia . Cu toate acestea, întotdeauna va exista un minim de bunuri ce nu pot fi produse altundeva. (Horwitz, 2005), astfel încât pia a nu poate înlocui, în totalitate, produc ia din gospod rie. Chiar dac suntem de acord cu punctul de vedere al lui Horwitz, tot nu excludem ideea de schimbare care a intervenit la nivelul institu iei familiei. Aceste schimb ri i înc multe altele pun noi baze pentru institu ia familiei, nu numai în mediul urban, ci i în cel rural. Acest proces de reconstruc ie va fi unul destul de dificil datorit resurselor culturale i educa ionale din acest mediu care nu sunt în concordan cu noile tendin e ce se întrez resc.

Familia a jucat întotdeauna un rol deosebit de important în elaborarea setului de norme i reguli ce stau la baza comportamentului individului i a controlat respectarea acestora de c tre membrii grupului familial i nu numai. Este vorba de acea for emo ional a controlului informal (Smith-Lovin, 2005) care face din respectarea normelor o obliga ie de la care nimeni nu se poate abate. Reducerea num rului membrilor familiei, sc derea autorit ii p rin ilor, reducerea coeziunii familiei, prin sl birea rela iilor interfamiliale, datorit transfer rii activit i din gospod rie în afara acesteia, op iunea exclusiv a tinerilor pentru reziden a neolocal , cre terea importan ei altor institu ii cum ar fi educa ia i economia i reducerea altora, cum ar fi religia, diminueaz în mod semnificativ exercitarea controlului social prin intermediul familiei. A a se explic de ce persoanele care se confrunt cu probleme de comportament, poate chiar de s n tate, sunt persoane care provin din familii atipice sau dezorganizate. Lipsa copiilor sau num rul mic al acestora reduc i mai mult resursele de interac iune i suport ale familiei. (Rowland, 2005).

82

În interiorul grupului familial se reg sesc i o mul ime de situa ii conflictuale (White i Klein, 2002) care fac ca aceast institu ie s fie supus criticilor. Cel mai semnificativ repro care i se aduce, înc din secolul XIX, vizeaz rela ia so -so ie, în care so ia este v zut ca o proprietate sexual pentru b rba i. (Engels, 1884). A a se na te teoria stratific rii în func ie de sex, unde se observ c puterea femeilor este limitat datorit faptului c nu sunt implicate în sectorul economic. Exist o rela ie puternic între participarea economic a femeii, sunt de p rere reprezentan ii teoriei conflictului, i puterea cu care este învestit , iar evolu ia ulterioar a institu iei familiei confirm acest aspect. (Marx, 1968).

Faptul c familia îngr de te libert ile individului i în acela i timp promoveaz inegalitatea status-rolurilor, este esen a teoriei conflictului cu referire la familie. Aceste situa ii conflictuale au reprezentat, în cele mai multe cazuri, i punctul de pornire pentru schimb rile din interiorul familiei (de exemplu, mi carea feminist i emanciparea femeilor).

De asemenea, în familie se nasc i se transmit primele simboluri care indic ideea de cuplu, ideea de iubire, de rol al so ului, respectiv, al so iei sau alte comportamente pe care membrii familiei le vor interioriza i le vor transforma în scheme de percep ie de la sine în elese. Se na te, astfel, un set de dispozi ii, acel habitus primar care va asigura reproducerea social a grupului familial. (Bourdieu, 2000). La acest nivel, apar i se manifest cele mai multe diferen e, în timp i spa iu, care au ca punct de pornire modul de organizare a rela iilor de familie, dar i comportamentul membrilor acesteia.

Avem de-a face cu astfel de diferen ieri pentru c toate simbolurile, despre care vorbeam mai sus, se nasc în strâns leg tur cu factori ce in de mediul fizic (putem spune aici rural-urban, zone cu un nivel de dezvoltare economic diferit, nivelul de dezvoltare al societ ii, în ansamblu), dar i de individ (capitalul cultural, statusul profesional etc.).

Reprezentan ii etnometodologiei sus in c indivizii construiesc structuri sociale f r s fie con tien i de acest lucru, se conformeaz unei ordini pe care o consider de la sine în eleas . Astfel, c s toria, implicit familia, devin principii de construire a realit ii sociale. Pierre Bourdieu sus ine c aceste principii sunt, comune tuturor agen ilor socializa i într-un anumit mediu: „Este o lege tacit (nomos) a percep iei i a practicii care st la baza consensului asupra sensului lumii sociale ( i al cuvântului familie, în special), la baza sim ului comun.” (Bourdieu, 1999, p. 102). Aceste „preno iuni ale sim ului comun” au o for extraordinar în direc ionarea comporta-mentului indivizilor. Tot Bourdieu afirm : „Când este vorba de lumea social , cuvintele fac lucrurile, c ci realizeaz consensul asupra existen ei i sensului lucrurilor, sim ul comun, doxa acceptat de to i ca fiind în eleas de la sine.” (Bourdieu, 1999, p. 103). Pentru a argumenta aceast afirma ie, autorul aminte te despre acele presiuni

83

sociale la care sunt supu i cei care nu se conformeaz la norma tacit care impune, din ce în ce mai puternic, pe m sur ce avansezi în vârst , s fii c s torit i s ai copii. În aceast viziune, c s toria, respectiv întemeierea unei familii, devin o ac iune „taken for granted” (considerat ca de la sine în eleas ), pe care to i indivizii trebuie s o întreprind pentru a contribui la reproducerea ordinii sociale.

În societ ile contemporane, asist m îns la o „spargere” a acestor cadre. Dac aproximativ cu dou decenii în urm (în societatea noastr ) celibatul, familia monoparental sau alte stiluri alternative de via continuau s fie sanc ionate moral, social, ast zi, aceste sanc iuni nu mai sunt atât de dure, principiile de construire a realit ii sociale,reprezentate de c s torie i familia nuclear , i-au pierdut din for .

Putem observa, destul de u or, leg tura puternic dintre schimb rile din cadrul societ ii i schimb rile din interiorul familiei. Reducerea importan ei acordat familiei, restrângerea rela iilor din interiorul ei20, schimbarea structurii, fac necesar , la nivelul sistemului social global, înfiin area unor noi institu ii, sisteme care „s supervizeze” modul în care familia î i îndepline te func iile sau dezvoltarea altor sisteme care s preia func iile familiei. (Becker, 2007). Acest fapt nu face decât s restrâng aria de influen a familiei i s lase cale liber altor instan e, structuri.

III.2. Status-roluri la nivelul familiei

Orice structur social se compune dintr-un sistem de statusuri i roluri care

persist în timp i se fundamenteaz pe sisteme de valori, reguli, credin e. Institu ia familiei, ca structur social mai pu in complex , prin compara ie cu societatea (Morând u, D., 2002), con ine un ansamblu de statusuri: so , so ie, copii, mam , tat , bunici, socri etc. Cei care ocup astfel de pozi ii îndeplinesc o serie de roluri, în func ie de a tept rile celorlal i, a tept ri bazate pe norme i reguli valabile în cultura respectiv i în perioada respectiv . Orice schimbare la nivelul normelor aduce schimb ri la nivelul rolurilor, iar, uneori, procesul are loc i invers. Comportamente care, o vreme, au fost considerate deviante i nu au fost sus inute de cutumele valabile la ora respectiv , au ajuns în final s fie acceptate i s devin modele, iar regulile care st teau la baza acestora au devenit norme sociale.

Am v zut, analizând perspectiva func ionalist asupra institu iei familiei, c aceasta a îndeplinit i continu s îndeplineasc o serie de func ii în cadrul societ ii. Aceste func ii sunt puse în practic , în fapt, de c tre actorii sociali care ac ioneaz în interiorul grupului familial. Intrarea sau ie irea unui actor social, din grup, aduce cu sine modific ri la nivelul status-rolului celorlal i membri. De exemplu: na terea unui copil îmbog e te statusul partenerilor, ace tia devenind i p rin i. De asemenea, 20 Pentru c i atunci când avem de a face cu o familie nu avem de a face decât cu o structur

care îndepline te func iile a teptate.

84

imposibilitatea femeii de a desf ura anumite activit i în perioada de dup na tere, îmbog e te rolul so ului sau al altor persoane din cadrul grupului familial. Ace tia vor dobândi noi atribu ii. Un alt exemplu: în cazul divor ului unui cuplu cu copii p rintele care r mâne cu copiii va trebui s aib un dublu rol, preluând responsabilit ile i rolul celuilalt p rinte etc. Iat numai câteva exemple care eviden iaz varia iile ce au loc la nivelul satus-rolurilor, în cadrul unei institu ii precum familia. În afara acestor varia ii, au existat, dintotdeauna, linii directoare care indic statusul i rolul unei persoane în cadrul familiei, în func ie de dou elemente cu o mare importan în toate societ ile i în toate timpurile i care joac rol de master status: sexul i vârsta. Delimit m astfel statusul i rolul femeilor, b rba ilor, copiilor i vârstnicilor. Ne vom ocupa, în continuare, în mod explicit, de status-rolul femeilor i al copiilor.

III.2.1. Status-rolul femeii: evolu ie, tendin e Statusul femeilor în familie i în societate a înregistrat varia ii majore, în func ie

de timp i spa iu, de mentalit i i evolu ia socio-cultural , schimb ri net semnificative în raport cu cele suferite de statusul b rba ilor.

Informa iile privind statusul femeii în civiliza iile str vechi o plaseaz pe acesta, în primul rând, în via a religioas . Figurinele feminine descoperite în neolitic „reprezentau într-un fel sacralitatea feminin i, deci, puterile magico-religioase ale zei elor”, „misterul” constituit de modul de a exista specific femeilor jucând „un rol important în numeroase religii, atât primitive cât i istorice”. (Eliade, 1981, p. 20). Importan a femeilor în societ ile vechi se extinde i în alte spa ii sociale, dup cum arat Bachofen (1967) în analizele sale asupra caracterului religios i juridic al matriarhatului în lumea veche. Astfel, se pun bazele teoriei matriarhatului pe care Bachofen o consider a fi universal valabil datorit condi iilor impuse de un moment al evolu iei societ ilor, moment caracterizat prin poligamie. Organizarea vie ii de familie pe principiile monogamiei duce la cre terea importan ei b rba ilor i dispari ia matriarhatului.

Un aspect i ast zi deosebit de semnificativ este cel al importan ei femeilor în istorie i în evolu ia societ ilor. Cultura antic abund de dovezi care atest importan a femeii în via a comunit ii, chiar dac argumentele nu sunt întotdeauna explicite. Asocierea femeii cu p mântul, apa, luna (Bistriceanu, 2004), actul de crea ie, atribuie persoanelor de sex feminin imaginea unui element vital pentru existen a omenirii. Semnifica iile simbolice atribuite femeii ar trebui s o învesteasc pe aceasta cu putere i autoritate i în via a social unde, paradoxal, puterea este de inut de b rba i. Scrie

Pribac: „Via a religioas din cadrul familiei romane gravita în exclusivitate în jurul personalit ii tat lui… O femeie roman se putea c s tori doar dac ob inuse consim mântul tat lui ei” în timp ce „independen a financiar a unei femei r mânea un lucru neobi nuit.” (Pribac, 2006, p. 147). Iat , a adar, situa ii care sus in ideea de

85

superioritate a b rba ilor, în Roma antic . Totu i, în momentul c s toriei, femeia dobândea un nou status social, îns titulatura de „matrona” sau „mater familias” o primea doar dup ce n tea primul urma de sex masculin. (Paraschiv, 1999). Acest ultim status o putea aduce la o anumit egalitate cu so ul, în sensul c se putea bucura de onorurile primite de so . Observ m, din nou, importan a acordat sexului masculin. Numai na terea unui b iat asigura mamei un câ tig la nivelul aprecierii, prestigiului i drepturilor (o cre tere a statusului) ceea ce pune, din nou, în eviden , superioritatea persoanelor de sex masculin. Acest lucru este vizibil, i ast zi, în unele culturi asiatice (cazul Indiei), unde na terea unui b iat aduce mult bucurie familiei, pentru c va înmul i averea familiei, în timp ce na terea unei fete nu aduce decât costuri în plus. (Macionis, 2007).

Popoarele Evului Mediu surprind prin varietatea de roluri atribuite femeilor în func ie de statusul marital, num rul de copii, clasa social de provenien . Cele care aveau o origine social superioar , aveau dreptul s î i administreze propria avere, iar ca so ii nu desf urau niciun fel de activit i. Aveau servitori i personal care îndeplineau toate activit ile aferente vie ii de familie. Munca în afara casei era pentru cele care apar ineau claselor inferioare. Ulterior, activitatea femeilor din clasele superioare se reduce doar la activit i sociale, artistice i în interiorul familiei: „Timp de genera ii, idealul a constat în ceea ce prive te femeile, s r mân acas i s se ocupe de gospod rie: a lucra în afara domiciliului era indiciul unei st ri de extrem s r cie.” (Prost, 1997, p. 31).

În societ ile preindustriale, status-rolul femeii începe s fie raportat la mediul familial. O femeie era apreciat în func ie de statusul familial. Ridicarea la nivelul a tept rilor, în ceea ce prive te acest status, devine element de prestigiu. O femeie care e ua în c s torie i familie era etichetat negativ: „Valorile familiale fiind fundamentale în asemenea societate, indivizii erau judeca i în func ie de succesul familiei lor i de rolul pe care îl avuseser în dobândirea acestuia.” (Prost, 1997, p. 68).

Mijlocul secolului XX, corespunz tor societ ii industriale, aduce cu sine o schimbare de situa ie: munca femeilor în interiorul gospod riei devine un simbol al supunerii i aservirii acestora, pe când munca în afara gospod riei devine simbol al egalit ii dintre sexe i al independen ei femeilor. Ce le determin , pe femei, s lucreze în afara gospod riei: nevoile economice ale familiei sau nevoia de egalitate cu b rba ii? Acela i autor francez, men ionat mai sus, sus ine c a doua motiva ie este una specific elitelor, pe când prima, claselor muncitoare i celor cu venituri reduse.

Societ ile tradi ionale (agrare) nu promoveaz o imagine atât de greu de acceptat, în ceea ce prive te diferen ierile de gen. Familia, ca unitate de produc ie, permitea tuturor membrilor acesteia s contribuie la activit ile care asigurau veniturile gospod riei. Femeia, ca i b rbatul, presta activit i în cadrul gospod riei sau în afara acesteia, dar veniturile aveau aceea i form : producerea de diverse bunuri necesare

86

consumului familial: „Atâta vreme cât îndatoririle casnice i productive se realizau, în mod simultan, înl untrul aceluia i univers domestic, diviziunea sexual a munci nu era perceput ca o inegalitate, ca o aservire. Subordonarea femeii fa de b rbat era eviden iat datorit cutumelor… Specializarea spa iilor pune cap t egalit ii conjugale i face din femeie o slujnic .” (Prost, 1997, p. 31).

Constat m c diferen ierile de gen existente în societ ile tradi ionale erau percepute ca fiind naturale, dictate de o autoritate mai presus de voin a uman . Femeile i b rba ii munceau în acela i spa iu, dup acelea i reguli, în acela i scop, având

acelea i interese. Chiar dac anumite elemente cum ar fi consultarea b rbatului în orice problem , respectarea deciziilor acestuia, supunerea în fa a acestuia reflect ideea de inferioritate a femeii, situa ia nu era întocmai perceput . De i exista o autoritate a b rbatului, am putea spune c era una charismatic , legitim , acceptat de femei motiv pentru care nu le transforma în supu i ci dimpotriv în „colaboratori”, „parteneri” în îndeplinirea îndatoririlor din cadrul familiei. Întâlnim din nou acel „nomos”, principiu, despre care vorbe te Bourdieu, care st la baza construirii realit ii sociale. Rela iile conflictuale erau izolate, iar destr marea familiei ap rea în cazuri foarte rare. Un astfel de mediu nu elimina posibilitatea femeii de a- i exploata capacit ile, nu-i reducea for a, puterea de a duce la bun sfâr it sarcini uneori dificile. Personajele literaturii române ti, întruchipeaz nu de multe ori femeia puternic , devotat , de la ar (Fefeleaga, Vitoria Lipan, Mara etc.) care, conducându-se dup vechi canoane i lipsite de sprijinul unui b rbat, reu esc s dep easc mitul femeii slabe i neputincioase, incapabil de a tr i f r un so .

Imaginea clasic a b rbatului „care st în fotoliu i cite te ziarul, în timp ce femeia nu î i vede capul de treab ”, sugereaz un so care se întoarce de la lucru, care, î i desf oar activitatea în afara gospod riei (în fabric ). În mod simultan, economia i via a în cadrul gospod riei devin mai dependente de bani. Aceast imagine, adus de societatea industrial , este cu atât mai dezintegratoare pentru lumea rural . Gospod ria rural abund de activit i domestice i casnice care, în condi iile so ului care lucreaz în ora , r mân toate pe seama so iei. Observ m o reconfigurare a status-rolului femeii. Un so care se întoarce de la munc din ora a teapt „recunoa terea superiorit ii” de c tre ceilal i membri, ca i satisfacerea unor servicii ce i se cuvin, servicii ce in de hran , cur enie i condi ii de odihn . Programul de lucru din ora îi impune acestuia o nou no iune asupra timpului, incompatibil cu cea a so iei. Unit ile de m sur sunt altele: ceasul versus soarele de pe cer sau ritmul naturii. Femeia din mediul rural începe i aceasta s con tientizeze propria situa ie, ca i diferen ele de status care apar între femeile din mediul rural i cele din mediul urban. Situa iile conflictuale prind contur i, în multe cazuri, încep s se manifeste. Îndatoririle femeii de la ar , net superioare celei din ora , îi fac situa ia i mai complex .

87

Zonele rurale atinse, par ial, de valul industrializ rii, în care întreaga familie contribuie, în acela i mod i în acela i univers, la asigurarea existen ei membrilor, continu s fie protejate de situa ii conflictuale determinate de diferen ele de status (economic) dintre membri. Apar, îns , i în acest caz, mici diferen ieri între familii, ca i unit i separate. Banii câ tiga i de un membru în ora confer familiei din care acesta

face parte un oarecare prestigiu. Membrul, de regul so ul, care lucreaz în mediul urban, reprezint leg tura cu modernitatea, cu acel univers seduc tor, adic ora ul. Iat , a adar, cum industrializare aduce cu sine diferen ieri atât în interiorul familiei, cât i între familii. Or, tim cu to ii c orice deosebire poate fi perceput i transformat într-o surs de conflict sau de tensiune, atât la nivel individual cât i la nivel interindividual (interac ional). Gândind pe principiul etnocentrismului, dar la nivel micro, ne confrunt m cu riscul ca „cel lalt” s devin „prizonierul diferen ei sale” (Geraud, Leservoisier i Pottier, 2001), iar etichetarea celuilalt, ca fiind altfel (inferior sau superior), s determine atitudini i comportamente specifice.

A adar, primul moment de r scruce în via a rural l-a reprezentat aceast diversificare (este drept, destul de redus într-o prim faz ) a op iunilor. O alternativ la munca în gospod rie (munca în ora ), valabil în cele mai multe cazuri doar pentru so , aduce cu sine primii germeni ai unei situa ii conflictuale.

Sfâr itul industrialismului i trecerea spre societatea informa ional continu acest proces de transformare a valorilor familiei. Mediul rural este i mai puternic afectat de acest proces. Op iunile sunt tot mai multe iar resursele oferite de sat nu r spund sau sunt incompatibile cu a tept rilor genera iilor n scute i crescute în spiritul globaliz rii. Parafrazându-l pe Naisbitt (1989, p. 327) i extrapolând analiza sa la societatea româneasc , putem spune i noi c societate industrial era una cu op iuni exclusive pentru individ, de tipul sau-sau21 :

- sau se c s torea, sau nu ( i cel mai adesea se c s torea); - sau lucra în fabric program standard, sau se ocupa de activit i agricole; - sau avea autoturism marca Dacia, sau nu avea deloc; - sau urm rea televiziunea na ional , sau radioul (difuzorul); - sau oranjad , sau brifcor. Pornind de la aceste elemente, putem în elege acum cât de diverse au devenit

op iunile, chiar i pentru omul de la sat. Nu este o problem dac locuie te cu cineva în afara c s toriei, dac nu are copii. Poate lucra în str in tate sau poate desf ura tot felul de activit i temporare care s îi aduc un venit (chiar dac este de sex feminin). Poate avea orice marc de ma in î i dore te (adus second-hand din str in tate). Poate urm ri o mul ime de programe TV pentru c are cablu sau „anten Digi” (indiferent de situa ia economic ). Poate consuma coca-cola, sprite, fanta etc. Toate aceste op iuni

21 Dup ce societatea tradi ional nu oferea, de regul , alternativ ci impunea un singur model.

88

stau la baza cre rii unor noi moduri de via , dezvolt noi comportamente, contureaz noi status-roluri.

Femeia poate tr i i ea a a cum î i dore te (sau a a cum vede c tr iesc alte femei din alte societ i sau medii sociale): poate avea un loc de munc în ora , poate merge s lucreze în str in tate, poate renun a la ideea de a se c s tori i de a avea copii, poate divor a, poate studia, poate îmbr ca haine „la mod ”, poate deveni vedet , etc., toate acestea, al turi de un set de op iuni, cândva unic i ridicat la grad de obliga ie, acela de a se c s tori, de a se ocupa de cre terea copiilor i îngrijirea familiei.

Femeia a fost mult vreme nucleul familiei, cea care p stra i integra aceast unitate, a fost liantul vie ii în cadrul ei. Dac i aceasta p r se te spa iul domestic, familia, cel mai mare depozit de capital social va începe s se clatine. Modificarea status-rolului i a a tept rilor femeii schimb imaginea familiei. Alvin Toffler spunea în lucrarea sa Al treilea val: „C utându- i o persoan de via , o persoan din Primul val se întreba probabil pe bun dreptate: <Este viitorul meu so un bun muncitor? Un bun vraci? Un bun dasc l pentru copiii pe care-i vom avea? Putem lucra împreun cu folos? Î i va asuma el (sau ea) partea sa de r spundere sau va fugi de ea?> Familiile de

rani întrebau: <Este ea voinic , se poate apleca i poate ridica, ori e boln vicioas i pl pând ?>” (Toffler, 1983, p. 294).

Sesiz m în întreb rile de mai sus func iile i finalitatea familiei, necesitatea cooper rii i a tept rile clare ale viitorilor parteneri. „Al doilea val” aduce cu sine alte întreb ri de natur psihologic : c snicia îi va asigura individului c ldur , dragoste, sprijin, securitate emo ional ? Se observ mutarea accentului de pe familie, ca unitate, pe individ. Fete, b ie i nu mai a teapt ca p rin ii s le aleag partenerul, ci se c s toresc cu „cel pe care îl plac” (principiul „dragostei romantice”). Societatea rural mai p streaz i în perioada industrial o serie de precepte, de norme informale, în special adresate fetelor: p strarea virginit ii pân la cununie, dobândirea abilit ilor specifice vie ii de familie (g tit, sp lat, cur enie etc.), na terea, cre terea (hr nirea la sân) i îngrijirea copiilor, îngrijirea so ului.

Mediul urban, prin atragerea mai puternic a femeii în câmpul muncii, o absolv , par ial, pe aceasta de unele roluri, ce-i reveneau în condi iile în care nu avea o slujb pl tit (roluri ce in de cre terea copiilor i alte îndatoriri casnice) sau, cel pu in, o trateaz cu mai mult indulgen .

Postindustrialismul aduce cu sine femeia modern , liber i la sat i la ora , la nivel de principii, în primul rând. Ce a teapt aceasta de la partenerul s u, sau partenerul de la o astfel de femeie? Toffler vorbe te despre „Dragoste plus înc ceva - satisfac ie sexual i psihologic plus putere intelectual (dup cum, pe vremuri, bunicii lor cereau for fizic ), dragoste plus con tiinciozitate, sim ul responsabilit ii, autodisciplin i alte calit i legate de munc ”. (Toffler, 1983, p. 295). Calit ile intelectuale, atât de contestate i considerate incompatibile cu profilul psihologic al

89

femeii sunt tot mai mult a teptate de la femeie. i cum oferta se adapteaz întotdeauna cererii, femeia începe s î i cultive aceste calit i: studiaz , î i caut un serviciu i urm re te performan a la locul de munc , mai mult decât în rela iile de familie. Nu de pu ine ori aceste roluri intr în conflict.

O tân r de 24 de ani, c s torit de câteva luni, spunea c nu tie ce va face atunci când va avea un copil i nu va mai putea s plece de acas când dore te, s doarm când dore te, cu alte cuvinte când libertatea îi va fi limitat . Probabil, pentru a evita aceast situa ie, va amâna cât se poate de mult momentul apari iei primului copil. Un discurs asem n tor reg sim în lucrarea lui Fukuyama, preluat dintr-un articol din New York Times în care o tân r suedez spune: „Uneori m gândesc c poate pierd ceva important din via dac n-am un copil … Dar ast zi femeile au în sfâr it atât de multe posibilit i s duc via a pe care i-o doresc. Ele c l toresc, muncesc i studiaz . Este captivant i solicitant. Nu v d unde s mai fie i loc pentru copii.” (Fukuyama, 2002 pp. 113-114). Ne întoarcem, din nou, la op iuni, la alternative. Cre terea num rului alternativelor îl abate pe individ de la traseul considerat normal, acceptat i a teptat de societate (în cazul în care acesta mai exist ). i toate acestea pentru c era, de cele mai multe ori, singurul traseu cunoscut, singurul posibil, cel cu care s-a familiarizat de genera ii întregi. Este unul dintre principiile „ra ionalit ii eronate”, formulate de Achim Mihu i care fundamenteaz cunoa terea comun a individului (Mihu, 1992, pp. 8-9). Numai ceea ce îi este familiar acestuia este considerat „s n tos, eficient, demn de urmat, normal”.

Comunitatea rural a fost protejat o perioad lung de vreme de aceste elemente aduse de schimbarea produs la nivelul societ ii. Accesul la noi modele, restric ionat de posibilit ile de transport sau de tehnologia mai pu in avansat , i-a determinat pe oamenii de la sate s le pun în practic pe cele pe care le cunosc. În momentul în care mugurii schimb rii sociale încep s plesneasc , i aici, în mediul rural, nu se mai vorbe te de un singur model, ci de mai multe. Contactul cu alte „lumi”, facilitat de dezvoltarea mijloacelor de transport, de mijloacele de comunicare în mas , de fenomenul de contramobilitate (întoarcerea în sate a celor care locuiau în ora ) pun bazele fenomenului de acultura ie. Acest contact duce la dinamica culturii, pentru c atunci când exist un contact, fie direct fie indirect, apar, în mod automat, transform ri la nivelul acesteia. (Herskovits, 1967). Iat a adar cum contactul dintre rural i urban aduce modific ri la nivelul status-rolului femeii.

„Dar, pentru ca un împrumut s se realizeze în mod durabil, trebuie mai întâi ca elementul împrumutat s fie compatibil cu principiile de baz ale organiz rii sociale” (Geraud, Leservoisier i Pottier, 2001, p. 103). Pornind de la aceast afirma ie, putem aprecia c , în multe cazuri, modelele împrumutate nu sunt tocmai compatibile cu ceea ce putem numi cultur de baz , iar consecin a va fi o stare de conflict care duce la o degradare a vechii culturi. Este destul de greu pentru o tân r din rural s aib acelea i

90

preocup ri ca o tân r din urban, în condi iile în care mediul în care aceasta tr ie te presupune alte activit i, alte resurse, alt stil de via determinat de condi ii obiective: utilit i, acces la informa ii, posibilit i de petrecere a timpului liber etc.

Toate situa iile prezentate mai sus încep s fie dep ite, iar, în unele cazuri, satul înceteaz s mai fie „sat” prin specificul activit ilor, prin resursele percepute de locuitori ca fiind necesare vie ii, printr-un anumit mod de via i o cultur specific acestuia. Devine o zon puternic urbanizat care declan eaz majoritatea schimb rilor i transform rilor ce i-au f cut sim it prezen a în via a comunit ii i a familiei: nu se

mai merge la fântân , deoarece exist ap curent , nu se mai taie lemne, deoarece exist gaz, nu se mai lucreaz p mântul deoarece beneficiile sunt infime pe lâng cele pe care le po i avea lucrând în ora , nu se mai merge duminica la biseric , deoarece este singura zi liber de la serviciu i oamenii vor s se odihneasc etc. În satele izolate mai r mân câ iva b trâni care nu vor s renun e la modul lor obi nuit de via , singurul pe care îl tiu i pe care Dumnezeu, autoritatea sacrosanct , îl binecuvânteaz .

Tot comunitatea rural mai de ine un mecanism de ap rare împotriva schimb rilor puternice, un factor de rezisten . Chiar dac femeia hot r te s aib un loc de munc , aceasta nu î i face foarte mari probleme în ceea ce prive te supravegherea copiilor, deoarece aici mai exist rezerve de capital social, concentrate atât la nivelul familiei extinse, cât i al comunit ii. Ea va avea o soacr , o mam , o bunic , o vecin , c rora poate s le transfere sarcina de a avea grij de copil cât timp este la serviciu „pentru a câ tiga un ban”.

În timp, au ap rut, îns , comportamente la care nici familia extins i nici comunitatea nu mai poate avea solu ii: munca în str in tate. Este un comportament complet incompatibil cu vechiul status-rol al femeii, nu îi mai permite acesteia s î i îndeplineasc rolul de mam , ci o face similar b rbatului care, în acela i timp investe te în familie dar i încearc s scape de lan urile familiei. (Fukuyama, 2002). Acest fapt este explicabil pe fondul luptei pentru egalitatea dintre sexe. Exist îns , spun antropologii, o mare diferen , sub aspect biologic, între b rba i i femei. Dac rolul de mam are un temei biologic, cel de tat , spune Mead, este o „inven ie social ”. B rbatul trebuie s înve e s fie tat , iar acest rol, fiind destul de fragil, poate disp rea în cazul în care condi iile sociale nu îl mai favorizeaz . Spre deosebire de ace tia, femeile au înscris, în zestrea lor genetic , rolul de mam . (Mead, 1962). Cum explic m, în aceste condi ii, c anumite condi ii sociale sunt mai puternice chiar decât „nevoia de a fi mam ”, sau c sunt tot mai multe mame care î i p r sesc copiii pentru a îndeplini roluri mai pu in vechi i mai pu in înn scute ca cel de mam ? Sunt dou întreb ri la care antropologi, sociologi, asisten i sociali, psihologi vor încerca probabil s r spund prin cercet rile lor.

Dar individul uman este o fiin cu o mare capacitate de adaptare. Numai a a poate fi explicat supravie uirea acestuia în condi ii de multe ori critice i pe o perioad

91

de mii de ani. De-a lungul timpului, au avut loc schimb ri nu numai la nivelul culturii (idei, institu ii), ci i la nivel fizic, genetic. Organismul uman a suferit modific ri importante de-a lungul secolelor pentru a se adapta tuturor condi iilor oferite de natur . A adar, schimb rile de status-rol sunt înso ite, uneori, i de schimb ri ce in de organismul uman, dar, de cele mai multe ori, primele sunt mult mai vizibile, au un impact mai puternic decât ultimele i au un ritm mai rapid de evolu ie.

„Nu exist niciun motiv de îndoial : evolu ia fizic se g se te într-un proces continuu, îns este nevoie de multe genera ii pentru a deveni vizibile pân i cele mai mici modific ri.” (Chirot, 1996, p. 25). inând cont de aceste preciz ri, nu putem exclude ipoteza conform c reia, în ceea ce prive te femeia, putem vorbi atât de o evolu ie puternic la nivelul status-rolului, cât i de o evolu ie fizic , biologic i chiar psihologic i intelectual . Existen a unor astfel de schimb ri ar putea justifica o serie de comportamente actuale pe care le observ m la fiin ele umane în general.

Putem concluziona c la nivelul status-rolului femeii au avut loc transform ri majore care au dat o nou configura ie sistemului social în care aceasta activeaz . Independen a economic a femeii, a tept rile acesteia de a fi tratat ca egal cu b rbatul nu au f cut decât s îi ajute pe b rba i s renun e la o serie de responsabilit i, pe care uneori le îndeplineau cu greu: responsabilit ile fa de so ii i fa de copii. Emanciparea femeilor a avut efecte pozitive, doar pentru câteva femei din rândul elitelor, restul s-au trezit singure i neputincioase, cu o slujb umil ce le putea asigura cu greu traiul. Apare o pr pastie adânc între femeile cu status social ridicat i cele „de rând”, care nu puteau beneficia de rezultatele emancip rii i revolu iei sexuale. Aceasta „a servit interesele b rba ilor, iar în final a limitat drastic avantajele pe care femeile le-ar fi a teptat de pe urma eliber rii de rolurile lor tradi ionale”. (Fukuyama, 2002, p. 145).

Identific m, în aceste condi ii, roluri tradi ionale i roluri moderne ale femeii din comunitatea rural . În societatea tradi ional , activit ile agricole au permis o bun colaborarea între femei i b rba i. Împ r irea rolurilor era una echitabil , în sensul c ambii contribuiau, în aproximativ aceea i manier , la binele familiei i, implicit, la binele membrilor. Interesul comun prima în detrimentul interesului individual. Familia era un mod de supravie uire i asigura coeziunea i cooperarea dintre indivizi. Industrializarea duce la separarea rolurilor. Femeia din mediul rural r mâne, în cele mai multe cazuri, tributar vechilor roluri (cre terea copiilor, îngrijirea gospod riei).

Separarea rolurilor la nivelul b rba ilor i femeilor duce la conflict, dar men ine familia. Chiar dac exist o rela ie de dependen a femeii fa de so (cum sus in reprezentan ii teoriei conflictului), aceasta men ine unitatea familiei i, în acela i timp, cooperarea la nivelul familiei. Fiecare are rolul lui strict necesar în îndeplinirea func iilor familiei. So ul se simte, înc , responsabil de asigurarea suportului material pentru so ie i copii i, chiar dac aceast pozi ie îi d o autoritate pe care de multe ori

92

nu ezit s i-o manifeste, nu î i p r se te familia. Rolurile moderne ale femeii rup rela ia de dependen dintre membrii acesteia. Preten ia de independen economic i atingerea acesteia, îl elibereaz pe so de responsabilit i, iar pe so ie, din situa ia de „supunere”. Nu mai sunt motive de cooperare. Nevoile primare ale femeii i copilului, care erau o motiva ie puternic de a r mâne împreun , pot fi asigurate de venitul câ tigat de femeie i, eventual, de alte modalit i de sprijin instituite de stat.

Familiile se destram mult mai u or iar tinerele genera ii de femei aproape c nu mai recunosc rolurile tradi ionale. Se nasc noi modele care vor s elimine, pe cât posibil, situa ia conflictual care apare între rolurile tradi ionale i cele moderne: uniunea consensual , familia monoparental , familiile f r copii etc. R mâne de v zut care dintre acestea va reu i s satisfac pe deplin a tept rile femeilor. Unii speciali ti sunt sceptici, ei afirmând: „Pu ine sunt inova iile care au o via lung ; majoritatea sunt încercate, apoi devin nesemnificative sau sunt sortite e ecului. Un bun exemplu este acela c societ ile umane nu rezist f r structurile familiale.” (Chirot, 1996, p. 205).

Gama de op iuni pe care femeia le are, modul în care aceasta este evaluat de c tre societate, semnifica iile care sunt atribuite muncii pe care o presteaz , determin status-rolul femeii. Dobândirea unui status determin femeia s accepte, sau nu, anumite situa ii, o ajut s aleag între alternative i, nu de pu ine ori, op iunile ei stau la baza unor schimb ri majore ce au loc în societate. Decizia femeii de a se c s tori este puternic motivat de condi iile i de câ tigurile economice ale acesteia, care determin „efectul de independen ” i un interes mai sc zut pentru c s torie. (Wells i Baca Zinn, 2004). Sunt variabile care explic varia iile ce apar în timp i spa iu la nivelul institu iei familiei i al tuturor aspectelor ce in de aceasta: status-rolul membrilor familiei, c s toria, divor ul, atitudinea fa de copii etc. Fiecare societate, în diferite epoci sau etape istorice, are propriile concep ii despre c s torie, divor i adulter. Astfel, societatea francez a secolului XX tolera adulterul, considerând divor ul a fi un act mult mai grav. Este o atitudine pe care o reg sim i în opera lui Alexandre Dumas sub forma afirma iei: „lan urile mariajului sunt a a de grele c este nevoie de doi pentru a le putea suporta…, iar uneori chiar de trei”(apud Body-Gendrot i Orfali, 1997, p. 221).

Dac ne gândim la societatea româneasc dinainte de 1989, niciunul dintre aceste comportamente nu era acceptat, dar se ajungea mult mai greu la divor , iar adulterul era în aceste condi ii tolerat, în mod constrâns, în special de so ii. Lucrurile se prezentau altfel în America: „În vreme ce tradi ia francez tolereaz abaterile so ului (care, de dou decenii încoace, a fost nevoit s se resemneze i cu cele ale so iei sale), etica american condamn adulterul.” (Body-Gendrot i Orfali, 1997, p. 220). Iat cum normele nescrise, setul de cutume ce stau la baza unei institu ii influen eaz atitudinea i comportamentul indivizilor, precum i o serie de fenomene sociale cum ar fi

c s toria, divor ul, natalitatea etc.

93

Care este status-rolul femeii, la un moment dat, într-o societate este u or de observat din atribu iile pe care le are, func iile pe care le poate ocupa, activit ile pe care le poate desf ura. La aceast or , majoritatea activit ilor pe care b rba ii le întreprind sunt permise femeilor i unele chiar a teptate de la acestea: loc de munc , studii superioare, func ii de conducere, practicarea unor sporturi destinate b rba ilor, vestimenta ie masculin , condusul ma inii, via social bogat . La acestea se pot ad uga unele comportamente mai pu in apreciate, în general: fumat, consum de alcool, etc. Schimb rile nu se vor opri aici, sunt de p rere speciali tii în viitorologie. În urm torii 40 de ani num rul femeilor din structurile de conducere ale statelor va ajunge la un nivel ce nu a mai fost atins vreodat . (Toffler Associates, 2010). Toate acestea vor avea un impact semnificativ asupra stabilit ii familiei, natalit ii, structurii demografice a societ ilor s.a.m.d.

Vom prezenta, în continuare, o serie de indicatori care pun în eviden transform rile ce au survenit la nivelul status-rolului femeii, în societatea româneasc dup anul 2000. Statusul educa ional al femeii a suferit modific ri evidente în ultimele dou decenii. coala nu reprezenta în societatea tradi ional o op iune pentru tinerele fete, cu atât mai mult pentru cele din mediul rural. Statusul familial a fost întotdeauna mai important decât cel educa ional. În perioada pe care am avut-o noi în vedere la un moment dat (2000-2011), datele statistice prezentau educa ia ca pe o op iune destul de atr g toare pentru persoanele de sex feminin22. Astfel, num rul persoanelor de sex feminin care urmau studii superioare era în continu cre tere. În ceea ce prive te accesul la educa ie, egalitatea de gen prindea tot mai mult contur. Dac în 1990/1991 num rul studen ilor de sex masculin dep ea num rul studen ilor de sex feminin (101789 studen i de sex masculin respectiv 91021 studen i de sex feminin, conform Anuarului Statistic, 2008), în 1998/1999 raportul se inversa: 199674 studen i de sex masculin respectiv 208046 studen i de sex feminin. În anul 2006/2007 se p stra aceea i tendin 346717 studen i de sex masculin, 438789 studen i de sex feminin, la fel ca în anul colar 2007/2008 când au fost înregistra i 397770 studen i de sex masculin i 509583 studen i de sex feminin. Chiar dac în urm torii ani cifrele erau în sc dere (2011/2012 avem 252051 studen i de sex masculin, 286891 studen i de sex feminin) num rul persoanelor de sex feminin înscrise în înv mântul superior a r mas mai mare comparativ cu num rul persoanelor de sex masculin.

Referitor la vârsta la c s torie, în cazul persoanelor de sex feminin, i vârsta la prima na tere, observ m i aici schimb ri semnificative. Valorile erau în cre tere i acest trend se înregistra din anul 1990, când vârsta medie a femeilor la prima c s torie era de 22 ani, iar vârsta medie la prima na tere de 22,3 ani.

Lucrul interesant era acela c vârsta la prima na tere, începând cu anul 2003, era mai mic decât vârsta la prima c s torie, ceea ce putea însemna c , în unele cazuri, 22 Anuarul Statistic al României, 2008, 2012.

94

întâi ap rea un copil i apoi tinerii hot rau s se c s toreasc . Acest fapt indica o puternic sc dere a normelor informale care nu acceptau rela iile sexuale înaintea c s toriei. i mai interesant era faptul c aceast situa ie era prezent în mediul rural. În timp ce vârsta medie la prima na tere în urban avea un traseu vizibil ascendent, în rural schimb rile erau lente. Acest lucru se vedea i din evolu ia înregistrat începând cu anul 1990, când vârsta medie la prima c s torie era de 21,3 ani iar vârsta medie la prima na tere tot de 21,3 ani. În anul 2011 vârsta medie la prima c s torie cre te la 24,6 ani în mediul rural (27,1 în urban) iar vârsta medie a mamei la prima na tere este de 23,6 (27,7 în urban), din nou mai mic , în rural, comparativ cu vârsta la prima c s torie.

Ne putem pune, totu i, întrebarea de ce în mediul rural, unde controlul social informal a avut întotdeauna un impact mai puternic i unde normele au fost mai bine respectate, apare o astfel de abatere de la norm . Explica ia o g sim în comportamentul sexual al tinerilor. Este evident c asist m la o liberalizare a rela iilor sexuale, dar lipsa informa iilor privind folosirea mijloacelor contraceptive duce la apari ia unor sarcini nedorite care atrag dup ele i c s toria tinerilor. Aceste date reprezint un indicator puternic în ceea ce prive te statusul femeii în mediul rural, dar i în cel urban, în ultimii ani.

Un indicator care nu ne confirm implicarea efectiv tot mai crescut a femeilor în câmpul muncii este reprezentat de rata de ocupare a acestora, care a înregistrat sc deri importante în intervalul 2000-2007. Acest indicator a crescut, îns , fa de 1997 când era de 54%. În anii 2010,2011 acest indicator a sc zut din nou ajungând la 52%. Sc derile înregistrate se puteau datora omajului care afectase în principal popula ia feminin . Varia ii semnificative observam în cazul ratei omajului care ar ta c femeile erau preocupate de ideea de a avea un venit propriu care s completeze venitul so ului. Erau evidente varia iile de status ocupa ional (mobilitatea social ) ce ap reau la nivelul femeilor. Aceste date ne permiteau s plas m femeia i în via a economic , nu numai în cea familial .

O sl bire a normelor ce stau la baza institu iei familiei, cre terea independen ei economice a femeii, sau cel pu in autopercep ia conform c reia femeia are toate resursele necesare pentru a tr i singur , puteau fi observate din evolu ia ratei c s toriilor i divor urilor. În timp ce rata c s toriilor sc dea, rata divor urilor cre tea. În condi iile în care num rul persoanelor care se c s toresc este în sc dere, num rul celor care divor eaz este tot mai mare. Scenariul este destul de nou: fetele se c s toresc târziu, unele r mân îns rcinate imediat dup c s torie ori înainte, sau nu r mân deloc, iar probabilitatea s divor eze este destul de mare. Pentru perioada avut în vedere de noi, rata c s toriilor în mediul rural suferea varia ii minore, tendin a fiind de sc dere (exceptând anul 2007), în timp ce divor urile cre teau, dar foarte u or. Explica ia pentru anul 2007 se reg sea la nivelul politicii de încurajare a c s toriilor

95

prin oferirea sumei de 200 de euro la prima c s torie. Diferen ele erau mai importante dac ne raportam la anul 1990, când rata c s toriilor în mediul rural era 7,5 la mia de locuitor iar rata divor urilor 0,67‰. Datele erau net diferite fa de cele din mediul urban unde în 1990 rata c s toriilor era de 9,1‰ iar cea a divor urilor 2,10‰. În anul 2006 se ajungea la 5,2‰ rata c s toriilor în rural (8,1‰ în urban) i la 0,96‰ rata divor urilor (1,96‰ în urban). Pân în anul 2011 sc derea a continuat în cazul c s toriilor când a ajuns la 3,9‰ în rural (5,8‰ pentru urban) în timp ce divor urile au crescut la 1,10‰ în rural (2,15‰ în urban).

De asemenea, fertilitatea era foarte redus . Dac în 1989 indicele conjunctural al fertilit ii era de 2,2 (num rul de copii n scu i de o femeie în cursul vie ii sale fertile) în intervalul 2002-2011 acesta a r mas la valoarea de 1,3 (excep ie face anul 2009 când cre te u or la 1,4), ceea ce nu asigura sporul necesar înlocuirii popula iei.

Un alt indicator care marcheaz schimb ri la nivelul status-ului femeii îl reprezint num rul persoanelor de sex feminin care merg la munc în str in tate. (A se vedea Tabelul nr. 2).

Tabel nr. 2. Ponderea persoanelor care au lucrat în str in tate în perioada 1990-2006

pe gen i medii de reziden (%)

Vârsta Plecat din B rba i Femei Total 18-29

Rural 19,0 15,7 17,4 Urban 13,7 11,2 12,5

30-59

Rural 17,5 4,3 11,1 Urban 11,4 9,6 10,5

Peste 59

Rural 0,4 0,7 0,6 Urban 0,5 0,5 0,5

Total 11,8 7,1 9,4 Sursa: Sandu, Dumitru (coord.) 2007 Locuire temporar în str in tate (LTS), realizat de Funda ia pentru o Societate Deschis în august 2006.

Am ad ugat la analiza noastr num rul femeilor care î i stabiliser domiciliul în

str in tate, cifre ce înregistrau cre teri semnificative în anii 2000, 2004, 2006 când tinde spre 10000. Mai exact 7955 persoane în anul 2000, 8148 în anul 2004 i 8856 în anul 2006 (Institutul Na ional de Statistic , 2006, 2008, 2012). În anul 2011 cifra atinge un maximum i anume 9780 de persoane.

Toate datele prezentate anterior demonstreaz faptul c femeii nu îi mai erau specifice rolurile tradi ionale, desf urate strict în interiorul institu iei familiei, ci poate îndeplini o varietate de roluri i în alte institu ii. În momentul în care femeia p r se te c minul, dispare i acel liant care asigur buna func ionare a familiei i men inea totodat ra iunea de a fi a acesteia. Dac femeia înceteaz s mai reprezinte nucleul vie ii de familie, este o întrebare la care se poate r spunde i prin analiza status-rolului copiilor.

96

Copiii au reprezentat, i ei, pentru mult vreme, ra iunea de a fi a familiei iar prezen a acestora a însemnat, în multe situa ii, singurul motiv pentru care dou persoane r mâneau împreun . În prezent, „cre terea copiilor i constituirea veniturilor familiei sunt surse ale eventualului conflict familial dintre noii b rba i i noile femei ale modernit ii actuale”. (Vl sceanu, 2007, p. 214). În timp ce secolul XIX considera maternitatea „unica func iune cu adev rat meritorie pentru o femeie”. (Martin-Fugier, 1997), ast zi, aceasta a devenit o „func ie” op ional , femeia dobândind un rol economic al c rui grad de importan variaz i în func ie de categoria social din care face parte. Femeile sunt considerate cele care au „negociat”, cele care sunt r spunz toare de schimb rile ap rute în via a de familie. (Wells, 2002).

III.2.2. Status-rolul copiilor Func ia de reproducere este considerat ca fiind singura func ie esen ial care a

mai r mas în interiorul familiei. (Fukuyama, 2002). Dac celelalte func ii pot fi preluate i îndeplinite cu succes de alte institu ii, reproducerea r mâne apanajul familiei, indiferent de cum este definit aceasta. Copiii au reprezentat una din ra iunile de baz ale c s toriei. Astfel, în lucrarea „Nunta la Români”, Simion Florea Marian vorbe te, în primul capitol, despre principalele scopuri ale c s toriei:

„1. De a avea o consoart spre ajutorare i petrecere, spre mângâiere i alinarea durerilor în caz de nefericire i suferin , mai pe scurt spre împ rt irea binelui i r ului, a bucuriei i întrist rii în decursul întregii vie i;

2. De a avea urma i legitimi, care s p streze numele de familie, ca sângele i semin ia lor s nu se sting niciodat , apoi ca s aib cine mo teni averea p rinteasc , ca aceasta s nu treac în mâini str ine, mai departe s aib cine a se îngriji de dân ii i a-i sprijini la b trâne e, iar dup moarte s aib cine a-i jeli i înmormânta cre tine te, a-i pomeni i a le da de poman i a se ruga pentru iertarea p catelor;

3. Ca s nu li se fac aruncarea c numai degeaba s-au n scut i tr it în lumea aceasta, dup cum prea adeseori se întâmpl c li se face celor ce r mân nec s tori i.” (Marian, 1995, pp. 15-16).

Reg sim aici câteva func ii ale familiei care nu se puteau împlini decât prin intermediul c s toriei. C s toria reprezenta un act de consacrare, de legitimare, de integrare social , în viziunea folcloristului român. Câ i dintre tinerii care se hot r sc s se c s toreasc au în vedere aceste motiva ii-scopuri, este greu de spus. tim cu certitudine c acum interesul este orientat spre individ i mai pu in spre familie, ca unitate.

Reg sim în rândurile de mai sus i rolul atribuit copiilor: p strarea numelui, mo tenirea averii, îngrijirea p rin ilor la b trâne e, îngrijirea de tot ce ine de înmormântare i ritualurile de dup moartea p rin ilor (poman , rug ciuni, pomenire). În timp ce cheltuielile orientate spre copii erau minime (nu erau necesare cheltuieli

97

pentru educa ia acestora, iar cele alocate pentru hran i vestimenta ie erau infime), beneficiile erau maxime (for de munc în gospod rie, sprijin la b trâne e, copiii erau cei care asigurau perpetuarea neamului, d deau for familiei i „duceau numele mai departe”).

În societ ile tradi ionale, unde puterea însemna, în general, putere fizic , o familie numeroas avea mult mai multe resurse i o capacitate mult mai mare de asigurare a existen ei i a continuit ii. Pe când omul constituia „m sura tuturor lucrurilor”, a a cum spunea Protagoras, mai mul i oameni însemnau mai mult putere. O familie numeroas avea o capacitate mai mare de a- i asigura hrana i de a se ap ra în fa a du manilor.

La mijlocul secolului XIX, în societatea francez se vorbea despre copii ca reprezentând un capital afectiv i social pentru familie. Num rul acestora era mai mic (în medie 2 pe familie) dar aduceau satisfac ie i împlinire familiei. (Martin-Fugier, 1997). Aceast situa ie era valabil pentru familiile din micile târguri, care aveau s devin ulterior ora e industrializate, fapt ce va determina transform ri importante la nivelul valorilor familiale. În ce m sur mai sunt valabile aceste lucruri, în prezent, o s încerc m s surprindem în urm toarele rânduri.

Atâta timp cât familia a r mas tributar stilului de via tradi ional, sus inut de natura activit ilor economice strict legate de agricultur i cre terea animalelor, copiii continuau s îndeplineasc acelea i roluri i s aib acela i status, pentru c alternative nu existau. Îndeletnicirile legate de munca câmpului sau cre terea animalelor, precum i unele me te uguri, erau înv ate activ în familie. Nu aveai nevoie de „ tiin de

carte” pentru c nu te ajuta în activitatea pe care o desf urai. Copiii erau crescu i în baza unor modele culturale uniforme i omogene. Normele, valorile erau acelea i i aveau aceea i însemn tate pentru to i cei cu care interac ionau. Prin urmare, nu era loc pentru conflicte i op iuni.

Industrializarea i schimbarea profilului activit ii economice transform starea de fapt. Apare o nou alternativ , munca în fabric , pentru care educa ia din familie nu mai este suficient . Nici familia nu mai beneficiaz de timpul necesar educa iei copiilor. Sunt dou condi ii care vor modifica status-rolul copiilor: în ora , ei nu vor mai reprezenta for de munc în gospod rie, pentru c activit ile se restrâng la cele menajere, în sat, vor mai participa la activit ile agricole dar dac vor s urmeze destinul tat lui, vor merge la coal . Astfel, asist m la o diversificare a status-rolului pentru copiii din mediul rural i la reconfigurarea acestuia pentru cei din urban. Dac pân acum ace tia de ineau un singur status în cadrul institu iei familiei, acela de copil, li se va ata a un altul, acela de actor social în cadrul institu iei educa iei. Activitatea copiilor nu se va mai întrep trunde întotdeauna cu cea a p rin ilor, valorile impuse de sistemul educa ional nu se vor mai suprapune, în totalitate, peste cele transmise în familie.

98

Omul de la ar a continua, mult vreme, s evalueze ca fiind inaccesibil înv tura de carte pentru omul de rând. „Aceasta este pentru Domni i nu pentru Prostime”, era principiul dup care se orienta. Universul ranului era destul de redus, astfel încât el nu concepea ca fiii i fiicele sale s fac altceva decât ceea ce f cuse el toat via a.

Dezvoltarea înv mântului românesc, începând cu secolul XIX, a primul pas spre schimbarea viitorului copiilor din ora e, dar i din sate. Procesul a fost destul de lent, dar a creat efecte în timp. tiin a de carte a devenit o necesitate, iar dac un copil manifesta un interes deosebit în acest sens era atent îndrumat de înv tor sau de preot i trimis la „ colile înalte”. Multe familii, în special din rural, nu puneau foarte mare

pre pe preocup rile copiilor pentru coal . Ace tia urmau înv mântul obligatoriu (la început de 4 clase), dup care se reîntorceau la activit ile agricole, practicarea lor fiind singurul mod de via . Era o situa ie valabil , îndeosebi, în cazul fetelor. Acestea trebuiau s î i ajute mamele la îngrijirea familiei (destul de numeroas ) i la cre terea celor mici. A a se ajungea ca fete de 9, 10 ani s se ocupe, în mod expres, de cre terea fra ilor mai mici, jucând un rol foarte important în via a de familie i în economia gospod riei. De asemenea, modul în care erau crescute, le inculca acestora ideea de inegalitate în raport cu b ie ii. Trebuiau s fie curate i îngrijite, nu aveau voie s mearg neînso ite la petreceri, li se refuza orice rela ie cu persoanele de sex opus pân la c s torie. Nu rareori se spunea despre un tân r c „este ru inos ca o fat mare” sau despre un b ie el, c „este cuminte ca o feti ”. Mai mult decât atât, aceste afirma ii nu erau f cute în semn de apreciere, ci de repro , b ie ii fiind îndemna i s fie mai agresivi i mai autoritari. Sunt tr s turi de gen cultivate în familie i care dezv luie o pozi ie

mai privilegiat a b ie ilor. Acest mod de socializare s-a p strat mult vreme, b ie ii bucurându-se, întotdeauna, de mai mult libertate decât fetele.

De i situa ia prezentat mai sus este mai rar întâlnit la aceast or în societ ile dezvoltate, sunt spa ii în care b ie ii continu s se bucure de un status privilegiat în compara ie cu fetele. Este, din nou, cazul Indiei, unde na terea unei feti e aduce mai mult necaz, în timp ce na terea unui b iat este perceput ca o bucurie. Aceast discriminare este evident i în investi iile în educa ie. Mul i indieni consider inutil s investeasc în educa ia fetelor. Astfel, doar 30% din fete ajung la coala gimnazial , comparativ cu 45% dintre b ie i. (Macionis, 2007). Se observ , a adar, rolul deosebit al culturii i tradi iei în construirea status-rolului copiilor.

ansele copiilor din familiile numeroase au fost i r mân destul de limitate în ceea ce prive te accesul la educa ie. Copiii puteau fi mult mai mult de ajutor prin participarea la treburile gospod riei decât prin studiu: „P rin ii de alt dat erau autoritari datorit necesit ii dar i din obi nuin : când furtuna devenea amenin toare, nu li se cerea p rerea copiilor pentru a-i sili s strâng fânul i era de la sine în eles c unul din ei trebuia s aduc ap , lemne etc. Necesitatea constituia for a legii.” (Prost,

99

1997, p. 63). Acesta este i un argument pentru atitudinea p rin ilor fa de educa ia copiilor. În momentul în care activitatea copilului nu mai este strict necesar în cadrul gospod rie, familia chiar apreciaz ideea de a- i trimite copilul la coal , de a se elibera de grija acestuia o mic parte din zi.

Interven ia statului în cre terea i educa ia copiilor, prin diferitele politici instituite, prin legea înv mântului, prin aloca iile de stat, face ca p rin ii s se implice doar par ial în educa ia copiilor, un rol important revenindu-i colii: „P rin ii au trecut asupra colii sarcina de a-i înv a pe copii regulile vie ii sociale; lor nu le r mâne decât s -i hr neasc , s -i îmbrace i îndeosebi s -i iubeasc …” (Prost, 1997, p. 67).

Autoritatea p rin ilor se manifesta în toate sferele vie ii tinerilor: activitate, timp liber, carier i via privat (rela ii afective, c s torie), extinzându-se i dup c s torie. Familia extins permitea acest control riguros exercitat de c tre p rin i, la care tinerii trebuiau s se supun în lipsa alternativelor. Simultan cu extinderea activit ii i în alt institu ie, aceea a educa iei, copilul iese treptat de sub autoritatea absolut a p rin ilor.

P r sirea spa iului domestic de c tre membrii familiei scade i rigoarea autorit ii p rin ilor. Normele devin din ce în ce mai pu in rigide iar unele „decizii” sunt transferate altor „instan e”. Deciziile privind cariera copilului in, în mare parte, de acesta i institu ia de înv mânt pe care o frecventeaz . Nu mai este p rintele cel care „îi d copilului pâinea în mân ” (adic îl înva o meserie). De asemenea, decizia privind alegerea partenerului revine copilului, acesta urmând motiva ii afective i mai pu in socio-economice.

La începutul secolului XX, motiva iile c s toriei ineau de nevoia de sprijin reciproc, nevoia de a avea copii si de a spori averea pentru a o l sa acestora. Rolul afec iunii era greu de g sit, „pentru a se c s tori, un b rbat i o femeie trebuie s se plac , s aib convingerea c se vor putea în elege, s se aprecieze, s se stimeze, pe scurt, s se potriveasc unul cu altul”. (Prost, 1997, p. 67). Or, cine putea ti cel mai bine aceste lucruri în afar de p rin i, care hot rau dac cei doi tineri erau „f cu i unul pentru altul” sau nu. Copiii se supuneau deciziei prin ilor i, de cele mai multe ori, c s toriile erau o reu it .

„Eliberarea” tinerilor de deciziile p rin ilor duce la na terea „dragostei romantice”, ca principiu ce st la baza c s toriei. Copilul nu mai este un membru al familiei care trebuie s contribuie la bunul mers, la activit ile i prestigiul acesteia. Pân la aceast or , o familie f r copii era un semn de anormalitate, iar cuplul respectiv era etichetat negativ sau privit cu compasiune. Din contr , cele cu copii se bucurau de prestigiu i apreciere. Ast zi, copilul este perceput mai mult ca o investi ie care trebuie f cut în vederea asigur rii succesului acestuia. Copilul devine un scop în sine, nemijlocind niciun alt fel de finalitate. Astfel, num rul copiilor scade pentru c nu sunt suficiente resurse materiale pentru a „investi” în mai mul i copii. De asemenea,

100

p rintele tie ( i nici nu mai are astfel de a tept ri) c acel copil nu va fi al turi de el, la nesfâr it, ci c va p r si familia, mai devreme sau mai târziu.

Dac totu i mai întâlnim familii care au r mas tributare vechilor norme, acestea se reg sesc în medii rurale mai izolate, unde sunt respectate vechile principii, conform c rora copilul trebuie s munceasc al turi de p rin i în gospod rie, trebuie s se îngrijeasc de fra ii mai mici neavând nevoie de înv tur . Este un mod de via considerat deviant iar statul, prin politici de protec ie social , încearc s intervin pentru a reglementa situa ia. Se vorbe te despre drepturile copilului, protec ia copilului (chiar fa de proprii p rin i). Este un aspect care adânce te, i mai mult, fisura ap rut în interiorul familiei.

Copiii au dreptul s î i conteste p rin ii pentru felul în care sunt crescu i, au libertatea s î i aleag singuri traseul în via , au dreptul de a refuza asumarea responsabilit ii ce le revine pentru îngrijirea p rin ilor, au dreptul de a- i alege singuri partenerul de via etc. Rela iile p rin i-copii nu mai sunt unele de cooperare reciproc . Unitatea familiei este zdruncinat , faptul c familia are pu ine activit i comune duce la izolarea membrilor acesteia. De asemenea, dintre toate oportunit ile pe care le au, femeile renun , sau amân tot mai mult, pe cea mai veche i cândva unica surs de satisfac ii: na terea i cre terea copiilor. Copiii încep s fie percepu i ca un impediment în realizarea femeii i atunci, vorbim despre „cultura f r copii”, a a cum o nume te Toffler (1983) sau un stil de via f r copii (Rowland, 2003), ca fiind variante mai apreciate.

Asist m în prezent la trecerea de la familiile în care obiectivul principal era cre terea copiilor, la familii în care obiectivul principal este realizarea adul ilor. Copii încep s fie din ce în ce mai mult o op iune la care po i renun a f r s suferi în mod evident. Sunt studii care arat c suportul emo ional oferit de copii poate fi înlocuit prin afilierea la alte organiza ii sau prin dezvoltarea de rela ii cu al i membrii ai familiei extinse, îns lipsa copiilor poate duce la izolarea social a individului. (Rowland, 1998). De asemenea, se poate vorbi i de tendin e de discriminare a acestor familii, situa ie care a determinat, în Statele Unite i în multe state din Europa, înfiin area de asocia ii pentru parentalitatea op ional care ap r drepturile familiilor f r copii i combat politicile de sprijinire a natalit ii.

Copiii nu î i mai g sesc în mod absolut rostul în aceast societate. Interesul individual nu are nimic de-a face cu na terea copiilor. Nu ne intereseaz soarta omenirii, ci numai soarta fiec ruia dintre noi. Întreb rile „La ce ajut , care îi este utilitatea?” devin foarte frecvente. În aceste condi ii, se dovede te a fi valabil teoria alegerii ra ionale, care, de i pare a sfida ra iunea de a fi a familiei, poate explica aceste tendin e. (White, 2005). Or, în condi iile în care oamenii nu mai g sesc utilitate decât în lucrurile palpabile, vizibile, care le aduc satisfac ii imediate, satisfac iile spirituale, produse de elemente simbolice, nu mai sunt valabile.

101

Indivizii nu mai sunt dispu i s renun e la niciun strop de libertate pentru a ob ine mici satisfac ii. Copilul cere o investi ie emo ional pe care pu ini sunt dispu i s i-o asume, iar de multe ori aceasta este confundat cu cea material . Dac familia tradi ional oferea copilului, în primul rând, suport emo ional i îi asigura nevoia de apartenen , în vreme ce nu era dispus s investeasc material (dac avea aceast posibilitate), familiile moderne prefer investi iile materiale celor emo ionale. Nu pu ine sunt cazurile în care p rin i c rora copiii le cer o favoare le ofer acestora drept r spuns bani pentru a apela la „servicii specializate”. Vrei s ne juc m: „mergi la clubul copiilor”, „mergi i cump r - i o juc rie”, „î i cump r computer”, pentru a evita astfel orice implicare a p rintelui i orice „suprasolicitare” a acestuia. Nu mai este loc de sacrificiu i nu te mai bucuri de niciun prestigiu dac ai copii, i chiar dac ar fi a a, Bloom avea întrutotul dreptate când spunea: „Onoarea nu este un motiv real, câ tigul este.” (Bloom, 2006, p. 435). Ast zi, prestigiul i onoarea se m soar mai degrab în bani.

i dac , totu i, r mânem neatin i de tentaculele principiului „culturii f r copii”, avem o cultur cu copii, dar o cultur atât de mozaicat i plin de contradic ii de cele mai multe ori. Copiii din mediile defavorizate, i acestea sunt, de multe ori, mediile rurale, vor fi crescu i în spiritul bucuriilor m runte, naturale, simple. Destul de repede, îns , vor fi „corup i” de „cultura dominant ” promovat cu atâta for de mijloacele mass-media. Astfel, vorbind despre tineri, Dahrendorf afirm : „Mai mult decât orice vor s câ tige milioane, nu neap rat pentru c au nevoie de bani spre a cump ra lucruri pe care i le-ar dori, ci pentru c sunt în c utare de succes, iar succesul este num rat numai în bani. Ei sunt întreprinz torii noului val al capitalismului financiar.” (Dahrendorf, 1996, pp. 248-249). Cât de compatibile sunt aceste aspira ii cu valorile familiale, cu na terea i cre terea copiilor, este u or de observat.

Familia nu mai poate oferi individului satisfac ii, succesul lui nu se mai raporteaz la familie, ci la bani. A visa la familie i copii înainte de a avea o situa ie economic solid , este un semn de lips de responsabilitate, consider unii. Dac valorile promovate de societatea tradi ional , i implicit mediul rural, te îndemnau spre ideea de familie i copii, valorile promovate de modernitate te îndep rteaz de ele. Nu po i s ai copii, s faci studii i s câ tigi bani. i atunci se renun la ceea ce îl atinge cel mai pu in vizibil pe individ, copiii. De i consecin ele sunt pu in vizibile, de cele mai multe ori sunt mult mai dramatice. Nu în elegem de ce apel m la o mul ime de surogate pentru a ob ine satisfac ie, nu în elegem de ce apar o mul ime de comportamente deviante. Individul încearc s compenseze ceea ce a pierdut prin renun area la copii sau la familie, s ob in satisfac ii rapide i cu o investi ie mai pu in semnificativ . Travers m o perioad în care avem foarte pu ine scopuri în sine, ci numai mijloace care ne ajut s ob inem noi mijloace.

102

S încerc m s rezum m analizând câteva afirma ii referitoare la rolul copiilor: - „copilul, sprijin la b trâne e”: nu avem nevoie de acest sprijin pentru c avem

aziluri de b trâni sau centre pentru îngrijirea acestora; - „copilul, mijloc pentru p rin i de a se integra în comunitate, de a fi considera i

în rândul lumii”: nu mai este valabil, acum trebuie s ai bani, ma in , condi ii deosebite de locuit i alte obiecte pentru a fi considerat în rândul lumii;

- „copilul, sprijin în gospod rie”: prea pu in se mai lucreaz în gospod rie, tehnologia ne ajut s facem totul foarte u or i, în multe cazuri, casa este doar un hotel în care ne petrecem noaptea, toate celelalte activit i le desf ur m în afar : loc de munc , coal , restaurante, cluburi etc.

- „copilul, singura bucurie real , împlinirea propriilor visuri prin copii”: investim prea mult, renun m la prea mult libertate pentru a-i cre te i putem g si alte surse de satisfac ie mai pu in costisitoare.

De asemenea, este de p rere Toffler: „În prezent, mul i p rin i din clasa de mijloc sufer deziluzii cumplite v zând cum, într-o lume mai dificil , copiii lor, în loc s continue urcu ul pe scara social-economic , încep s coboare. Probabilitatea de a te realiza prin intermediul copiilor este în sc dere.” (Toffler, 1983, p. 516). Acest cadru este pu in exagerat, dar varia ii ale acestuia se g sesc foarte u or i în realitatea româneasc i, dac nu, tendin ele sunt evidente, ajungându-se, în multe cazuri, la hibrizi mult mai d un tori pentru viitorul familiei.

Cre terea copiilor necesit disciplin , responsabilitate, ordine. (Muntean, 2003). A cre te un copil presupune afec iune, sensibilitate, altruism ori, noi suntem, tot mai mult, ni te tehnicieni. Scrie Goleman: „Via a în familie este prima noastr coal pentru dobândirea cunoa terii emo ionale. În acest mediu intim înv m cum s sim im, în ceea ce ne prive te, i cum vor reac iona ceilal i la sentimentele noastre; cum s gândim aceste sentimente i ce posibilit i de reac ie exist .” (Goleman, 2007, p. 246). Tot Goleman vorbe te despre p rin i ca despre profesori ce predau „cursuri emo ionale”, dar tr irile emo ionale cer timp.

i în cazul copiilor, observ m o evolu ie a status-rolului: de la for de munc în gospod rie, la semn de prestigiu pentru mama, respectiv tat l acestora, sau surs de bucurii i satisfac ii prin intermediul realiz rilor lor. (Becker, 2007).

Ast zi, modul de raportare la copii difer în func ie de statusul economic i cel ocupa ional al p rin ilor. Pentru unii, poate fi o surs de satisfac ii, pentru al ii, o surs de conflict. Familiile cu un status socio-economic ridicat vor dezvolta la copiii acestora sentimentul de independen , le vor oferi o mul ime de facilit i (computer, jocuri, ma in , telefon mobil) care s -i îi fac pe ace tia independen i, destul de timpuriu. Oare acest mod de a cre te copiii deriv dint-o grij profund a p rin ilor fa de copii sau din nevoia acestora de a fi cât mai liberi, astfel încât îi înva pe copii s se „descurce” singuri?

103

Multe studii arat c responsabilitatea cre terii copilului revine, în cea mai mare parte, mamei i c tat l se implic în mai pu in de 20% din totalul sarcinilor ce sunt necesare pentru îngrijirea copilului. (Kammeyer, Ritzer i Yetman, 1992). Exist o leg tur important între statusul femeii i atitudinea fa de copii. O femeie cu pu ine alternative, în ceea ce prive te activitatea sa, va accepta, cu o mai mare u urin , ideea de a fi mam i chiar se bucur de noul ei status. O femeie cu un status profesional bine conturat va percepe apari ia copilului ca pe un impediment în realizarea ei profesional , în cazul în care se va hot rî s aib un copil.

Chiar dac ta ii se implic mai pu in în cre terea copilului, i situa ia acestora este afectat de apari ia unui copil: „Au început certurile. Atena se plângea c d deam prea pu in aten ie copilului, c avea nevoie de un tat , c dac ar fi vrut s aib un copil, ar fi putut s fac asta singur , f r sa-mi mai creeze atâtea probleme… Încetul cu încetul, ne-am îndep rtat unul de altul, am încetat s mai facem dragoste, fie din oboseal , fie pentru c eram mai tot timpul certa i… Încercam s m adaptez la tot, dar am sim it cum o pierdeam pe Atena din cauza copilului.” (Coelho, 2007, pp. 45-46). De i este un paragraf dintr-un roman, aceast situa ie este una destul de comun i larg întâlnit în rândul cuplurilor cu copii.

Speciali tii sunt de acord cu faptul c într-un cuplu survin transform ri atunci când membrii acestuia devin p rin i. Apar noi probleme, ace tia petrec tot mai pu in timp împreun , ceea ce duce la sc derea satisfac iei maritale. (Kammeyer, Ritzer, Yetman, 1992). Este o stare de fapt ce are un impact mai pu in negativ în familiile centrate pe copii, dar afecteaz foarte mult familiile centrate pe adul i, al c ror obiectiv principal este realizarea personal , i mai pu in unitatea familiei. Consecin ele sunt urm toarele: divor ialitatea, sc derea natalit ii, neglijarea i chiar maltratarea copilului. Aceste fenomene, în plin cre tere, nu sunt deloc întâmpl toare.

Lucrul cert este c atitudinea fa de copii, fa de locul i rostul lor în familie s-a schimbat. Se ajunge astfel la „un nou mod de a cre te tân ra genera ie”, cum spune Toffler. Privind în jurul nostru, observ m cum, într-adev r, copiii, adolescen ii de ast zi sunt educa i i tr iesc altfel. Num rul tot mai mare al studen ilor care lucreaz este un indicator c ace tia devin maturi i mai responsabili mult mai devreme. Preocup rile lor in de dobândirea unei independen e economice timpurie i ruperea de familia de origine.

Referindu-ne la copiii mult mai mici, observ m cum i ace tia sunt implica i în tot mai multe activit i extra colare (activit i artistice, sportive, cluburi etc.) astfel încât trebuie s se obi nuiasc s î i administreze timpul i activit ile foarte atent. Ace tia vor fi la fel de ocupa i ca i p rin ii lor, ceea ce îi va obliga s se maturizeze mult mai repede. Copil ria secolului XXI nu va mai avea nimic din bucuriile copil riei din secolul trecut. Copiii crescu i astfel vor deveni adul i obi nui i cu responsabilit ile, destul de independen i, astfel încât nevoia de a avea un partener i de a- i întemeia o

104

familie nu devine una stringent . Prea pu ine vor fi emo iile tr ite în copil rie astfel încât acestea s îi fac s simt lipsa sau nevoia unei familii. Scria Toffler: „…s-ar putea ca civiliza ia celui de-al Treilea Val s favorizeze la tineri tr s turi cu totul diferite – o receptivitate mai mic fa de colegii de genera ie, o sc dere a orient rii spre consum i a autoimplic rii hedoniste.” (Toffler, 1983, p. 518).

Dac ne raport m la mediul rural, constat m o oarecare asem nare: activit ile din gospod rie asigurau tinerilor maturizare i spirit de responsabilitate. Desf urarea acestor sarcini împreun cu membrii familiei contribuia la crearea unui sentiment de unitate i securitate emo ional . Ne întoarcem, dintr-o anumit perspectiv , la situa ii specifice societ ilor primului val: tinerii vor lucra destul de timpuriu numai c o vor face într-un alt mediu mult mai izolat i cu mai pu in implicare emo ional . Vom fi foarte preocupa i s muncim (mai pu in în produc ie i mai mult în servicii) i s câ tig m tot mai mult.

Un alt element specific pentru copiii sau tinerii societ ilor contemporane este perioada tot mai lung petrecut în interiorul sistemului de înv mânt. Principiile educa iei permanente i nevoia de preg tire continu , pentru sporirea competitivit ii, vor face ca speran a de via colar s fie în cre tere iar tinerii s petreac tot mai mul i ani ca actori sociali în sistemul educa ional. Alt aspect important este c tot mai mul i tineri fac acest lucru în paralel cu desf urarea unei activit i economice. În anul 2011 ponderea persoanelor cu vârsta cuprins între 15-24 de ani, în totalul popula iei ocupate, era de 7,4%, iar din totalul persoanelor cu vârsta cuprins între 15-24 de ani, 31,1% reprezint persoane active – 23,7% persoane ocupate, 7,4% omeri (Institutul Na ional de Statistic , 2012). Nu erau ni te valori foarte mari dar, în condi iile cre terii speran ei de via colar acestea dobândesc alte conota ii.

Gradul de cuprindere în înv mânt a persoanelor din grupa de vârst 15-18 ani i 19-23 ani i peste a crescut semnificativ în ultimii 13 ani. Dac pentru cei din grupa

de vârst 15-18 ani, cre terea este de 18 procente (de la 63% în anul colar 1998/1999 la 81,0% în anul 2011/2012) pentru cei din grupa de vârst 19-23 ani i peste, cre terea este de aproximativ 100%: de la 26,7% în anul colar 1998/1999 la 50,3 % în anul 2011/2012. Este important de precizat c la acest nivel cre terea a fost i mai mare în anul colar 2007/2008 -63,8% dup care s-a înregistrat o sc dere (Institutul Na ional de Statistic , 2012). Analizând aceste valori, putem observa c cei care nu sunt cuprin i în sistemul de înv mânt erau persoane active economic. Fenomenul care ia amploare la aceast or este cel al persoanelor care sunt cuprinse într-o form de înv mânt i desf oar i activit i economice, cum afirmam mai devreme.

Oportunitatea de a g si ceva de lucru, care s î i permit s urmezi i o coal , necesitatea unei diplome care s certifice preg tirea unui tân r, sunt factori care încura-jeaz aceste activit i, într-o mare m sur . În aceste condi ii, dependen a tinerilor de familiile de origine va fi una tot mai redus i de aici i controlul familiei asupra tinerilor.

105

Spre final, putem lansa urm toarea ipotez : În condi iile extinderii educa iei non-formale, în cazul copiilor, i dezvolt rii oportunit ilor economice, atât pentru p rin i cât i pentru tineri, asist m la o sc dere a rela iilor de cooperare p rin i-copii în interiorul familiei. Copiii vor fi l sa i, tot mai mult, în grija unor instan e de preg tire, formal sau nonformal (pentru ca p rin ii s poat ob ine venituri ridicate iar copiii s dobândeasc competen ele necesare reu itei în via ). Ca adolescen i sau tineri vor avea acces la mijloacele necesare unei vie i independente (î i vor g si ceva de lucru pentru „a avea banii lor” iar p rin ii îi vor sprijini, cât se poate, sau cel pu in, le va l sa libertatea de a alege s fie cât mai independen i).

Este un model care se poate aplica familiilor din medii sociale cu poten ial economic. Ce se întâmpl cu cei care provin din medii sociale mai pu in favorizate? Este i cazul multor tineri din mediul rural. i ace tia vor aspira la o independen economic (sau la un capital economic) cât mai de timpuriu. Nu se vor mul umi cu condi ia p rin ilor, pentru c au deja no iunea de „altceva”, de „se poate i altfel”, adic mai bine. Cu pu ine resurse i cu o no iune destul de vag în ceea ce prive te mijloacele, ace tia vor c uta succesul (economic) în afara mediului lor apropiat. Î i vor c uta de lucru în ora sau în str in tate, imediat ce vârsta le va permite. i astfel mul i dintre ei risc s devin „vagabonzi” (în sensul lui Bauman, 2005), într-o „societate de c l torie” i s devin „…în chip firesc, obiectul acuzelor i api isp itori. Dar ei nu sunt vinova i decât c vor s fie la fel ca turi tii – de i le lipsesc mijloacele pentru a- i îndeplini toate dorin ele, cum fac turi tii”. (Bauman, 2005, p. 95).

Îmbun t irea situa iei economice, dublat de cre terea statusului educa ional al p rin ilor, determin alte a tept ri în ceea ce prive te „calitate a copilului” (Becker i Tomes, 1976, p. 161), ceea ce face ca diferen ele dintre familiile din urban i cele din rural s fie evidente. (Ilu , 2005). Indivizii din mediile superioare vor avea acces la o serie de institu ii, respectiv organiza ii, pentru satisfacerea nevoilor (ob inerea unor servicii) în timp ce pentru cei din mediile mai pu in favorizate, familia continu s r mân unicul suport pentru genera iile tinere, dar unul care nu are suficiente resurse pentru a satisface a tept rile i chiar necesit ile stringente ale acestora.

Teoria schimbului social joac un rol important în explicarea deciziei p rin ilor de a avea copii, ca i în privin a num rului acestora. Totdeauna vor lua în calcul costurile i beneficiile care apar din acest act. Pentru familiile cu un status socio-economic ridicat, costurile par a fi mai mari decât beneficiile, motiv pentru care opteaz pentru un num r mic de copii. Pentru familiile cu un status socio-economic sc zut investi iile par minore (nu au resurse s investeasc ) i „nu au nimic de pierdut”, „unde m nânc unul m nânc i al doilea” s.a.m.d., f r a fi preocupa i de calitatea acestora, de ansele acestora de reu it 23. 23 Mai ales c pentru ei reu ita este altfel definit decât pentru cei cu alt status socio-economic

i educa ional. Nivelul lor de aspira ii este mult mai sc zut fa de cel al celor care fac parte din alte categorii sociale. coala este un lux, iar condi iile ridicate de trai un moft. Ace tia consider c se poate tr i i f r educa ie, cur enie i îngrijire medical .

106

Avem o varietate de modele care se reg sesc, într-o m sur mai mare sau mai mic în realitatea social în care tr im. Cert este c un copil n scut în perioada „modernit ii lichide” (Bauman, 2000) are o alt pozi ie în structura social (familie, societate), alte îndatoriri, obliga ii i oportunit i, în primul rând pentru c altele sunt motiva iile, a tept rile i aspira iile p rin ilor.

III.3. Tendin e în evolu ia institu iei familiei

Familia, ca cea mai veche form de organizare social , este i cea care a suferit

cele mai mari varia ii de-a lungul timpului în întreaga lume. De la familia premodern , construit în jurul activit ilor agricole, cu o mul ime de modele, s-a trecut la familia modern , ap rut începând cu anul 1600, când se nasc idei noi despre cuplu i intimitate, în timp ce ast zi se vorbe te de familia postmodern asociat cu cre terea ratei divor urilor, cre terea instabilit ii cuplului, indiferen a adolescen ilor fa de identitatea familiei. (Zeitlin et al., 1995). A se vedea Tabelul 1 din ANEXE.

În prezent, fiecare dintre noi suntem familiariza i cu ideea de familie i îi atribuim o serie de semnifica ii, în func ie de care ne raport m la aceast unitate social . Unii spun c familia are la baz imperative biologice (Chirot, 1996), al ii spun c este o inven ie social . (Mead, 1962). Cert este c ea are o finalitate care asigur dezvoltarea indivizilor i a societ ii, fapt ce i-a asigurat i continuitatea: „Acest grup restrâns de indivizi înrudi i s-a constituit ca o modalitate de durat pentru stabilirea unor contracte de durat între indivizi, raporturi f r de care omenirea nu ar putea supravie ui. Aproape niciun individ nu este capabil s ob in , de unul singur, destul hran i siguran pentru a putea supravie ui.” (Chirot, 1996, p. 42). Încet, încet, aceste contracte, raporturi au fost institu ionalizate, mai întâi la nivel informal i apoi la nivel formal. Iat o serie de nevoi care au dus la apari ia grupului familial.

Pornind de la ideea de mai sus nu putem exclude ca, pe viitor, no iunea de familie s cuprind tocmai acei indivizi cu care interac ion m cel mai des i care ne sprijin în asigurarea securit ii (economice i emo ionale), indiferent de fundamentele care stau la baza acestor rela ii (c s torie sau nu, rela ii de sânge, contracte de orice natur ). Putem vorbi, la ora aceasta, de o reîntoarcere la acest model mult mai pu in institu ionalizat, formalizat, unde cea care dicteaz este nevoia individului i mai pu in norma? Dac lu m în calcul ascensiunea valorilor individualiste, am putea da un r spuns afirmativ.

Dac ne raport m la mediul rural, în societatea româneasc actual reg sim elementele specifice societ ii moderne, într-o mare parte, i tendin e specifice societ ii postmoderne. Elementele societ ii postindustriale se reg sesc, de regul , în satele apropiate de marile ora e i cu un capital uman mai dezvoltat.

107

Familia continu s reprezinte pentru societate ceea ce reprezint i pentru membrii acesteia. Orice problem în socializarea copilului are efecte majore în dezvoltarea acestuia, în acela i mod, orice modificare la nivelul institu iei familiei are efecte asupra mersului societ ii. Nu exist ac iuni pur individuale, acestea sunt determinate în mare parte de interac iunile cu ceilal i indivizi. Reprezentan ii constructivismului social (Berger, Luckmann), ai interac ionismului simbolic (Mead, Blumer, Goffman) i paradigma interpretativ a lui Weber au surprins i au demonstrat, în multe cazuri, acest fapt. Or, cum familia a reprezentat cel mai apropiat cadru de manifestare a individului, este evident c aici s-a aflat sursa, izvorul multor ac iuni. Dac acest „izvor” î i schimb cursul, ac iunile indivizilor vor fi i ele altele. Familia a continuat i continu s joace un rol important, atât în via a individului, cât i în mersul istoriei: „…familia nu-i decât una dintre cele mai statornice i vizibile scene sociale pe care se manifest , în forme variate i mereu inventate, conflictul istoric dintre femei i b rba i”. (Vl sceanu, 2007, p. 215). De aici putem trage concluzia c atâta vreme cât vor exista b rba i i femei va exista i familia, ca cea mai important „scen ” pe care ace tia se pot manifesta.

O for care contribuie la reconfigurarea vie ii de familie, i are efecte vizibile asupra acesteia, o reprezint pia a economic , este de p rere Vl sceanu, pia care este foarte mobil i presupune o mobilitatea ocupa ional i a for ei de munc la cote ridicate: „Societatea de pia a modernit ii actuale este, in extremis, centrat pe persoana individual într-o asemenea m sur , încât ar trebui s fie o societate în care familia i copiii sunt fie anulate sau amânate sine die sau chiar inexistente, fie realizabile într-un alt cadru sau într-o alt form decât cele mo tenite tradi ional.” (Vl sceanu, 2007, p. 217).

Se observ c familia cere stabilitate i continuitate, or societatea actual , cea a „modernit ii lichide” (în sensul lui Bauman), a „modernit ii reflexive” (în sensul lui Giddens), nu cultiv i nu sus ine niciuna dintre aceste caracteristici. De asemenea, speciali ti în domeniul asisten ei sociale i psihologiei sunt de p rere c o bun dezvoltare a copilului nu poate avea loc decât într-un cadru ale c rui caracteristici sunt: ordinea, continuitatea, predictibilitatea i, ad ug m noi, stabilitatea. (Muntean, 2003). În ce m sur aceste aspecte sunt specifice societ ii actuale este u or de observat.

Bauman (2000) explic , în câteva cuvinte, foarte sugestive, de ce a ales sintagma „modernitate lichid ”, de ce folose te fluiditatea ca i metafor când vorbe te despre prezent: „Fluidele c l toresc u or. Ele <curg>, <se împr tie>, <se termin >, <stropesc>, <dau pe-afar >, <se scurg>, <inund >, <se pulverizeaz >, <picur >, <se infiltreaz >, <se preling>, spre deosebire de solide, ele nu pot fi oprite u or… Scap nev t mate din interac iunea cu solidele, în timp ce solidele pe care le-au întâlnit se schimb – se umezesc sau se ud .” (Bauman, 2000, p. 6). A a este realitatea social la aceast or , iar din aceast realitate face parte i familia, a c rei form actual este destul de incompatibil cu cea „lichid ”. i structura familiei trebuie s fie una u or adaptabil , nu numai la schimb rile din timp, ci i din spa iu, un model de adhocra ie. (vezi ANEXE, Tabel nr. 1).

108

Studiul nostru efectuat asupra tinerilor din mediul rural ne face s în elegem c familia va evolua spre o nou form de manifestare. Important nu va mai fi structura în definirea acesteia, ci func iile. Vom ajunge, prin urmare, s identific m o unitate social ca formând o familie dup aspecte de natur spiritual , emo ional , pe care le presupune, i mai pu in dup aspecte obiective, palpabile, structurale. În aceste condi ii, no iunea de familie începe s capete alte semnifica ii. Mai pu in importante se dovedesc a fi statusurile mam , tat i copii i mai mult aspectele ce in de climat: în elegere, siguran , respect reciproc etc.

Observ m, din analizele f cute de speciali ti, c asist m la o reîntoarcere la unele din valorile specifice societ ii premoderne. Acest lucru este valabil atât în ceea ce prive te societatea, în ansamblul ei, cât i institu ia familiei. Astfel, speciali ti din cadrul Universit ii Na iunilor Unite au identificat o serie de similarit i între familia pre-modern i cea post-modern . (A se vedea Tabelul nr. 4).

O caracteristic principal a societ ilor postmoderne i o tendin de evolu ie a institu iei familiei este existen a unui num r mare de modele de organizare a vie ii de familie, lipsa unui model unic care s asigure consens i unitate acestui sistem social. Stilurile de via alternative la familia clasic , considerate, mai mult sau mai pu in, func ionale, devin tipuri de familii care înceteaz s mai fie considerate atipice, ci mai degrab o solu ie pentru o anumit categorie de indivizi24.

Tabel nr. 4. Asem n ri între familiile pre-moderne i post-moderne

Modern Pre- i post-modern

Distinc ie clar între cas i locul de munc Locul de munc i locuin a sunt deseori acelea i

Dragostea romantic Rela ii bazate pe contract sau consens

Mama - singura în m sur s îngrijeasc copiii Implicarea ambilor p rin i; mama care lucreaz

Maturizarea târzie a copiilor sub controlul atent al p rin ilor

Maturizarea social timpurie a copiilor asistând la activit ile adul ilor

P rin i centra i pe copii, preocupa i de nevoile copilului

Familia centrat pe p rin i urm rind satisfac ii, împliniri în plan social

Identitate individual unic definit prin motiva ii personale i judec i de valoare

Identitate definit diferit în func ie de contextul social

Adolescen agitat ce urm re te autonomia fa de p rin i

Adolescen mai lini tit cu o nevoie mai mic de a avea reziden separat

Dup : Zeitlin, Marian F., Ratna Megawangi, Ellen M. Kramer, Nancy D. Colletta, E.D. Babatunde and David Garman, Strengthening the family - Implications for international development, The United Nations University, 1995, p. 29.

24 Sesiz m aici un principiu similar postfordismului din economie, adic modele adaptate nevo-

ilor individuale.

109

Celibatul este considerat o solu ie, dar poate fi si o consecin , în condi iile unei preocup ri crescute a individului pentru educa ie i cariera profesional . Dac în societatea tradi ional i chiar modern , celibatul reprezenta un stigmat pentru persoana în cauz , fiind taxat social i chiar economic (în cazul României) pentru acest fapt, acum c s toria este o op iune pe care individul o prefer sau nu. Dar nu putem reduce totul la acceptare sau neacceptare, ci i la posibilit ile economice de a duce o via singur.

În societ ile cu un nivel de dezvoltare economic sc zut, în care participarea femeii la via a economic este destul de sc zut , este aproape imposibil pentru o femeie s tr iasc singur din cauza inexisten ei mijloacelor materiale. Acum, când independen a economic a tinerilor, dar i a femeilor, a crescut, ace tia pot amâna pentru mult timp c s toria sau pot chiar renun a la ea în favoarea celibatului sau a altui stil de via . Exist o mul ime de motive pentru care o persoan poate alege s tr iasc singur . Celibatul este o op iune atr g toare pentru cei care nu vor s - i limiteze rela iile sexuale i nu vor s devin dependen i de cineva. De asemenea, în societ ile în care se cultiv individualismul i împlinirea de sine, celibatul poate oferi o serie de libert i pe care c s toria nu i le poate oferi.

Câteva dintre avantajele oferite de c s torie i avantajele oferite de celibat, dup Schaefer i Lamm (1995, p. 381), sunt prezentate în Tabelul nr. 5.

Tabel nr. 5. Avantajele oferite de c s torie i avantajele oferite de celibat

Avantajele celibatului Avantajele c s toriei Oportunit i profesionale Securitate economic Libertate sexual Raporturi sexuale regulate Un mod de via incitant Satisface dorin a de a avea o familie Autosuficien a Dragoste împ rt it Libertatea de schimbare i experimentare Securitate în rela iile personale

Avantajelor c s toriei puse în discu ie mai sus le putem ad uga i alte beneficii

pe care acest stil de via le asigur : o stare de s n tate mai bun , un grad de mul umire mai ridicat, precum i o eficien mai crescut a ac iunilor întreprinse de persoanele c s torite. (Wells i Baca Zinn, 2004). Iat câteva aspecte ce pot fi considerate, la fel de bine, drept obiective pe care le are în vedere un individ. Dar i aceste obiective depind de contextul social care le poate facilita sau nu. Ceea ce autorii numesc avantajele c s toriei pot fi la fel de bine furnizate i de un alt stil de via , reprezentat de uniunea consensual . Este probabil i unul dintre motivele care a contribuit la proliferarea acestui model.

Iolanda i Nicolae Mitrofan (1991) sus in c exist dou categorii de cauze pentru care un individ nu se c s tore te: a) cauze independente de voin a persoanei (de ordin sexual, de ordin psihologic, rela ional, st ri depresive, complex de inferioritate,

110

sociofobie); b) cauze dependente de voin a personal (lipsa unor convingeri i atitudini profamiliale; existen a unor imagini deformate asupra familiei i sarcinilor ei; con-vingerea c evitarea c s toriei i familiei îi asigur o deplin libertate individual etc.).

Când am vorbit despre func iile c s toriei prezentate de Simion Florea Marian (1995), am observat c una dintre acestea era reprezentat de evitarea sanc iunilor sociale care se aplicau celor nec s tori i. Ast zi, când num rul persoanelor care tr iesc singure este destul de mare, nu mai putem spune c opinia public se manifest cu aceea i for , iar când spunem singure, ad ug m la categoria celibatarilor i pe cei care au fost c s tori i, dar au divor at i au ales s r mân singuri. Se dezvolt , în acest fel, o subcultur a celor singuri fapt ce îi ajut s î i construiasc o identitate, s se afilieze la un grup. Dac efectele sociale provocate de alegerea de a r mâne singur au sc zut în intensitate, cele psihice am putea spune c sunt tot mai pregnante. Într-o societate instabil , agitat , chiar nesigur , a fi singur î i spore te st rile de anxietate i insecu-ritate. Opiniile în conformitate cu care singur tatea este echivalat cu imaturitatea, neîmplinirea, nefericirea, alcoolismul nu sunt simple stereotipuri care-i pot determina pe indivizi s se c s toreasc .

Anumite consecin e negative ale celibatului pot fi atenuate de ceea ce numim coabitare sau uniune consensual . Este mai mult decât evident extinderea cuplurilor consensuale, mai ales în statele dezvoltate. Astfel, în Suedia, la un moment dat mai mult de 50% dintre cuplurile care formeaz o familie tr iau în concubinaj. De asemenea, în Statele Unite ale Americii, aproape jum tate din popula ia cu vârsta cuprins între 25 i 35 de ani a tr it o anumit perioad cu o persoan de sex opus, în afara c s toriei. Putem vorbi de o coabitare premarital dar i de o coabitare permanent . Multe cupluri dup o coabitare de câ iva ani aleg s se c s toreasc dar exist i cupluri care prefer s tr iasc de aceast manier tot restul vie ii.

Speciali tii care s-au ocupat cu analiza principalelor schimb ri ce au intervenit în structura i func iile familiei, în ara noastr , au observat c asist m la noi tendin e care se îndreapt c tre individualitate, ca valoare central a stilului de via familial, sus inut de valori ca: nonconformism, competi ie, însingurare. Numero i cercet tori au demonstrat c societatea contemporan reduce posibilitatea unor rela ii interpersonale de durat i cu implicare mai adânc datorit diversit ii rolurilor. Putem vorbi, într-adev r, i la nivelul societ ii noastre, de o criz a familiei la nivelul rela iilor din interiorul acesteia. Violen a familial , insatisfac ia conjugal , falsa comuniune sunt elemente care pot alimenta op iunile tinerei genera ii pentru forme alternative cum ar fi uniunea consensual . (Mitrofan, 1999).

Al i autori definesc coabitarea i uniunea liber ca pe un mod de a tr i împreun al cuplurilor heterosexuale, în afara contractului c s toriei. Cuplurile actuale se orienteaz spre p strarea unei disponibilit i cvasipermanente i a unei autonomii personale. Acest model nu reprezint doar un substitut de logodn sau de c s torie de

111

prob , i cu atât mai pu in o promisiune amânat a c s toriei, ci este susceptibil de a se extinde asupra întregii vie i i a înlocui mariajul, în toate aspectele sale. (Ciuperc i Mitrofan, 1999). Bineîn eles c s-au c utat tot felul de explica ii pentru acest fenomen, iar cei preocupa i de aceast problematic au încercat s descopere care sunt mecanismele care-i determin pe indivizi s fac o astfel de alegere. Una dintre explica ii ar fi c „uniunea liber , stabil i armonioas sub aspectul climatului socio-afectiv pe perioade lungi i chiar definitive, pare s fie un reflex de ap rare al cuplurilor în fa a constrângerilor sociale ale unor cadre tradi ionale sec tuite moral, în care drama individual a neîmplinirii Sinelui prin intermediul celuilalt a erodat într-atât a tept rile individuale în raport cu c s toria, încât a declan at un adev rat protest psihologic”. (Ciuperc i Mitrofan, 1999, p. 49).

Pentru a desemna acea perioad de dinaintea c s toriei, când partenerii locuiesc împreun , Mair Lucy (1971) folose te sintagma „trial marriage” sau „c s torie de încercare”, „de prob ”, care conduce în foarte multe cazuri la o c s torie tradi ional . Margaret Mead sprijin ideea „c s toriei de prob ” i spune despre mariaj c este contractat în dou stadii: c s toria individual , care implic un minim angajament legal i va deveni o leg tur legal , i c s toria parental , din momentul când este a teptat un copil. (Mead, 196625 apud Schaefer i Lamm, 1995). Aceast opinie a lui Mead nu s-a bucurat de mult succes, dar în multe cazuri un cuplu angajat într-o rela ie de coabitare pe termen lung ajunge s - i perceap rela ia ca pe un parteneriat asem n tor c s toriei.

Coabitarea poate fi analizat i ea la mai multe niveluri. Observ m, în societatea noastr i în perioada actual , o intensificare a acestui fenomen în campusurile universitare. Foarte mul i studen i aleg s locuiasc împreun cu partenerul lor din diverse motive. Bineîn eles, fiecare au camere separate (dac ne referim la cei care locuiesc în c mine) dar prefer s m nânce împreun din motive economice (un menaj în doi este mai pu in costisitor) i s doarm împreun din motive afectiv-sexuale (nevoia de a avea pe cineva aproape, trebuin a de afiliere). Al ii, pentru a avea i mai mult intimitate (în condi iile în care î i permit din punct de vedere economic) renun la via a de c min i se stabilesc într-o locuin închiriat .

Nu putem vorbi de o coabitare extins numai la nivelul studen ilor. Exist , de asemenea, în marile ora e, multe cupluri care locuiesc împreun f r a fi c s torite. Tot de coabitare vorbim i în cazul în care dou persoane divor ate, care au trecut prin experien a c s toriei, prefer s locuiasc cu cineva pentru a- i asigura o securitate economic sau afectiv f r s - i mai asume „riscul de a mai trece prin ce a trecut”. Or, cre terea ratei divor urilor favorizeaz din nou acest stil de via .

Din scurta analiz de mai sus observ m c existen a coabit rii are la baz unele contexte, condi ii obiective favorizante. De aici putem trage concluzia c uniunea 25 Mead, M., 1966, Marriage in Two Steps. Redbook, p. 127.

112

consensual poate fi una din modalit ile de adaptare la un nou tip de societate, a a cum a fost familia nuclear pentru societate industrial . Cu toate acestea, Wu i Schimmele (2003) identific câteva aspecte care diferen iaz net uniunea consensual de c s torie i acestea sunt: vârsta partenerilor, fertilitatea, stabilitatea cuplului, acceptarea social i recunoa terea legal .

Uniunea consensual tinde s devin un comportament destul de extins, ca de altfel i alte stiluri de via , cum ar fi familia monoparental . O serie de sociologi (printre care Judith Stacey, profesor de sociologie la Universitatea din California) au afirmat c familia clasic , format din doi p rin i, nu este chiar atât de important pentru evolu ia copiilor cum s-a crezut pân acum. Este foarte adev rat c sunt situa ii când o familie monoparental se poate dovedi mai eficient decât una clasic , iar faptul c familia cu doi p rin i constituie unicul cadru propice pentru dezvoltarea unui copil nu este decât o prejudecat larg r spândit i neconfirmat de studii empirice. (Mitrofan, 1999).

Num rul mare al familiilor cu un singur p rinte demonstreaz c , totu i, aceast form alternativ este func ional . Începe s se recunoasc faptul c este mai bine pentru un copil s tr iasc cu un singur p rinte, dar într-un mediu lini tit, decât cu ambii p rin i, într-o stare permanent de conflict. Astfel, dac în trecut se considera c p rin ii, chiar dac sunt într-un conflict permanent, trebuie s r mân împreun de dragul copiilor, ast zi prinde contur ideea c este mai bine ca p rin ii s se despart decât s -i supun pe copii la situa ii tensionate. Studiile de psihologie au ar tat c , cel pu in în ceea ce prive te stima de sine a copilului, ea este afectat mai mult (negativ) la familiile cu conflicte decât la cele monoparentale. Acest lucru ar putea fi explicat, în perioada actual , prin faptul c extinderea num rului de familii monoparentale a f cut ca acest fenomen s fie privit ca ceva normal, iar copii care au un singur p rinte s nu se simt frustra i, stigmatiza i. De asemenea, începe s fie comb tut i ideea corela iei dintre copii delincven i i familii dezorganizate i sus inut cea a corela iei dintre p rin i delincven i i copii delincven i. (Mitrofan, 1999).

Nu trebuie s uit m c aceste fenomene se produc într-un tip nou de societate care difer net de cea veche. Nu trebuie s ne rezum m doar la mentalit i i prejudec i i s uit m de contextele care le genereaz . Avem nevoie de pu in efort pentru a ne imagina ce s-ar fi întâmplat cu o mam i cu un copil care ar fi r mas singuri în condi iile în care doar tat l era cel care avea un venit sigur. A a se poate în elege de ce rata divor urilor era una sc zut . Deoarece femeia nu putea s supravie uiasc i s -i asigure copilului condi iile necesare decât al turi de so ul aduc tor de venit. Odat cu intrarea femeilor în câmpul muncii, situa ia se schimb . Ele au acum un venit relativ sigur cu care- i pot îngriji copilul f r ajutorul so ului (ci cu sprijin din partea statului).

113

Vorbim de familii monoparentale nu numai în cazul celor rezultate în urma unui divor . Femei singure, care au o carier profesional (cazuri mai izolate în societatea noastr contemporan ) prefer s aib un copil, care s joace rolul suportului afectiv de care au nevoie i s le aduc un sentiment de împlinire.

Familiile monoparentale nu sunt totu i un exemplu de familii fericite. Sociologii americani asociaz familiile formate din mam i copil cu familiile cu un venit foarte sc zut, cu familiile cele mai vulnerabile. Aproape jum tate dintre familiile compuse din mam -copil, din Statele Unite, tr iesc sub nivelul de s r cie sau depind de agen iile guvernamentale de protec ie. De asemenea, aceast situa ie induce st ri nervoase i chiar boli psihice, multe mame singure plângându-se de lipsa timpului liber, de costuri ridicate pentru îngrijirea copilului, singur tate i o dubl solicitare, maxim : acas i la serviciu. De asemenea, copiii se confrunt cu performan e sc zute la înv tur , risc de comportament deviant, abandon colar precum i alte probleme sociale i psihologice. (Marjoribanks, 2003).

Acelea i probleme apar i în cazul ta ilor singuri. Dac cu câ iva ani în urm aceste situa ii erau aproape inexistente, ast zi, ele devin din ce în ce mai numeroase. Mul i b rba i aleg s - i creasc singuri copiii, chiar dac aceast sarcin ridic multe dificult i. S-a constatat c i ta ii pot asigura copiilor aceea i îngrijire ca i mamele, ba mai mult, ei câ tig , adeseori, mai mult i nu au probleme financiare la fel de mari. Studiile f cute arat c , pentru b rba i, o problem mai mare o reprezint faptul c au r mas singuri, c nu mai au sprijinul i compania so iei i nu aceea c au de îngrijit un copil. (Marjoribanks, 2003). În cazul României aceste cazuri sunt înc destul de pu in r spândite.

Nu putem afirma totu i c situa ia familiilor parentale este una total func ional . Acestea întâmpin o mul ime de dificult i i de probleme care se r sfrâng atât asupra p rin ilor cât i asupra copiilor. Cre terea i educarea unui copil implic o preocupare crescut i o aten ie deosebit care nu poate fi asigurat la standarde ridicate de un singur p rinte.

În România, în ultimii ani, aten ia cercet torilor s-a îndreptat spre analiza acestui model familial i, prin compara ie cu rile occidentale, s-a ajuns la concluzia c este un stil de via care nu se bucur de prea mare aten ie din partea statului: „…În dreptul civil, legisla ia familiei nu cuprinde m suri codificate, nici aloca ii speciale, nici servicii sociale adresate lor.” (Gherghel, 1999). În urma unei anchete asupra familiilor monoparentale, au fost identifica i urm torii factori de risc ai monoparentalit ii: a) lipsa resurselor (capitalul uman, colar, social i material s rac); b) mediul de provenien rural (valori tradi ionaliste, probleme sociale, resurse s race); c) factori psihologici (labilitate emo ional , instabilitate etc.); d) lipsa educa iei sexuale i a planific rii educa iei familiale. (Gherghel, 1999, p. 492).

114

Trebuie precizat c în ancheta men ionat mai sus au fost incluse mamele singure cu resurse materiale precare i care se aflau într-un centru maternal al unei asocia ii non-guvernamentale. Este, a adar, un aspect al problematicii familiilor monoparentale, care nu trebuie generalizat i absolutizat. Am v zut, anterior, c o tendin în schimb rile la nivelul familiei este i expansiunea acestui model. Cu timpul, probabil, va fi privit ca o familie care poate constitui un cadru favorabil pentru dezvoltarea copiilor în m sura în care condi iile de la locul de munc (tipul de program) i alte politici sociale vor veni în sprijinul acestora.

Familiile f r copii reprezint o alt tendin în evolu ia familiei. Multe cupluri amân , cât se poate de mult, apari ia copiilor sau se confrunt cu infertilitatea. Motivele i cauzele sunt u or de g sit dac lu m în calcul contextul social actual. A avea copii a

devenit ceva destul de „scump”. Principala preocupare a cuplurilor a devenit realizarea unei situa ii materiale bune, care s permit cre terea unui copil. Mai exist i alte motive: unii consider c nu sunt potrivi i ca p rin i, al ii doresc s se bucure de mai mult libertate i mai mult timp liber, lucruri pe care nu le po i avea ca p rinte, dar centrarea pe carier r mâne cel mai important dintre ele. Observ m c principala func ie a familiei în perioada actual nu mai este reproducerea, ci mai degrab realizarea personal a partenerilor. Este prezent i aici acea valoare despre care spuneam c va domina noul stil de via , i anume, individualitatea. Cu toate acestea, nu putem afirma c indivizii nu î i mai doresc copii, ci poate teama de a nu le putea asigura condi ii optime de trai îi determin s amâne, cât mai mult, aceast experien .

O alt problem , puternic dezb tut de speciali ti din domeniul sociologiei i psihologiei, este cea a cuplurilor homosexuale, c s toria între astfel de persoane ca i dreptul acestora de a cre te copii. Pân acum, ace tia au ajuns la concluzii care sus in c homosexualii nu se consider a fi persoane anormale, ci din contr , sunt mul umi i de orientarea lor sexual . Exist i câteva diferen e între cuplurile de lesbiene i cele de b rba i, primele au tendin a s formeze cupluri mult mai solide decât cele formate de b rba i homosexuali. O alt deosebire constatat este c , în timp ce lesbienele, ca i cuplurile heterosexuale, pun mare accent pe fidelitate, cuplurile de b rba i homosexuali tolereaz rela iile sexuale în afara cuplului. (Stacey, 2007). Acest tip de rela ii constituie o realitate destul de pregnant în rile dezvoltate i nu de pu ine ori, reprezint cauza unor evenimente sociale i politice importante.

Toate aspectele puse în discu ie mai sus au contribui la na terea familiei postmo-derne, o familie caracterizat prin diversitate, de la roluri pân la modele, instabilitate sau lipsa echilibrului, o familie care rupe cadrele impuse de modernitate i se adapteaz permanent la contextul social mai larg. (Elkind, 1995).

Dac în societatea tradi ional primul câ tig era ab inerea de la cheltuieli (Prost, 1997), ast zi posibilit ile de câ tig numeroase îi atrag pe indivizi în multe activit i destul de variate, fapt ce determin stiluri de via diferite, nevoi diferite i de aici, modele de familie diferite sau, cel pu in, alte structuri care s suplineasc o serie de func ii ce au îndeplinite de familie ca institu ie social .

115

Capitolul IV

FAMILIA RURAL ÎNTRE TRADI IONAL I MODERN. STUDIU DE CAZ

IV.1. Metodologia cercet rii

IV.1.1. Tipul de studiu i metoda utilizat Datele prezentate în capitolul de fa sunt rezultatul unui studiu exploratoriu,

întreprins în septembrie-octombrie 2008, în localitatea Bogd ne ti din Jude ul Vâlcea, o localitate din mediul rural. Scopul a fost s analiz m aspecte legate de via a de familie în satul contemporan, s clarific m o serie de concepte i s dezvolt m noi ipoteze. Acest demers era strict necesar în condi iile în care, i în acest mediu, au avut loc muta ii majore, în ultima perioad , muta ii determinate de procesul de schimbare social care a afectat societatea româneasc dup 1990.

Este vorba de o cercetare ce are la baz metoda studiului de caz triangulat, în cadrul c reia am folosit ca tehnici de culegere a datelor ancheta pe baz de chestionar i interviul semistandardizat (pe baz de ghid de interviu), completate cu o analiz

secundar pe marginea unor date statistice (având ca surs Anuarul Statistic al României, Anuarul Statistic al Jude ului Vâlcea i alte cercet ri realizate la nivel na ional), care aveau s ajute la m surarea variabilelor din studiul nostru. De asemenea, studiul a fost precedat de o cercetare preliminar (în care au fost investiga i 42 de subiec i), având ca tem „Aspira ii i atitudini ale tinerilor din mediul rural fa de institu ia familiei”, cercetare ce a avut la baz un chestionar adresat tinerilor nec s tori i din aceea i localitate. Am recurs la toate aceste tehnici pentru c fiecare dintre ele putea s completeze, s clarifice i, uneori, chiar s verifice datele ob inute. De regul , acest tip de studiu triangulat ne permite s culegem date relevante mult mai complexe, cu ajutorul c rora s surprindem noile mecanisme care (reglementeaz ) stau la baza vie ii de familie din mediul rural. Este un studiu ce încearc s descrie i s explice fenomene sociale ce sunt mai greu de cuantificat cu ajutorul studiilor extinse, cantitative.

IV.1.2. Universul popula iei i e antionarea Universul popula iei l-au constituit locuitorii satului Bogd ne ti din comuna

Bujoreni, Jude ul Vâlcea. Satul se afl situat pe un deal, în partea dreapt a oselei E81, la 7 Km distan de Râmnicu Vâlcea i este str b tut de un drum cu o lungime de aproximativ 4 km. Localitatea nu este centru de comun dar are biseric proprie, gr dini i coal cu clasele I-IV. De asemenea, de ine i un a a numit „c min

116

cultural”, care este în prezent destul de degradat i nu mai îndepline te func iile ini iale.

Comuna Bujoreni de care apar ine satul are o suprafa de 33 km.² i avea o popula ie de 3977 locuitori la data cercet rilor noastre, cu o densitate de 120,5 loc./km². Din suprafa a total , 570 ha reprezentau teren intravilan, iar 2814 teren extravilan. În componen a comunei intr 6 sate cu 1418 locuin e, dintre care 1245 gospod rii i func ioneaz 4 coli i 4 gr dini e (conform site-ului prim riei26). Localitatea care a f cut obiectul studiului nostru era format din aproximativ 288 de familii i 1000 locuitori (700 adul i i 300 minori, conform datelor de la prim rie ob inute în octombrie 2008).

E antionul construit a fost unul de inten ionalitate, format din 39 de familii tipice, cu copii minori i 10 persoane considerate reprezentative pentru lumea satului, alese în func ie de vârst i status ocupa ional. Chestionarul a fost aplicat celor 39 de familii, iar interviul semistandardizat, celor 10 personaje „cheie” pentru lumea satului. Printre cei 10 subiec i am inclus în cercetare preotul satului, un consilier în cadrul prim riei, asistentul social, câ iva pensionari care au avut un status ocupa ional important (profesor, vânz tor în cadrul cooperativei, coordonatorul activit ii din cadrul fostei ferme CAP) i alte persoane cu o vârst înaintat . Ace ti subiec i au reu it s fac o paralel între vechea i actuala comunitate i s completeze informa iile ob inute cu ajutorul chestionarului.

Contactul direct cu mediul studiat ne-a permis observarea unor st ri de fapte noi, ne-a ajutat s în elegem modul de manifestare al acestora, ca i identificarea modului de raportare a locuitorilor la situa iile respective. Deplas rile prin sat, în scopul identific rii subiec ilor i aplic rii instrumentelor, ne-au permis numeroase discu ii cu locuitorii satului pe marginea temei noastre de cercetare, dar i a altor subiecte. Am observat, de asemenea, i climatul existent la biserica din sat, în timpul slujbei de duminic , ca i atmosfera de la crâ mele din sat.

Toate aceste informa ii ne-au permis s realiz m o radiografie social a vie ii din comunitatea noastr . Nu trebuie s uit m, îns , c via a social , i implicit via a de familie, sunt condi ionate de cadrul cosmic, biologic, istoric i psihologic, în care acestea se dezvolt . Am precizat acest lucru pentru a se în elege c datele culese în acest studiu pot fi valabile i pentru alte zone rurale care au aproximativ acela i cadru cosmic, biologic, istoric i psihologic.

IV.1.3. Obiectivele cercet rii Obiectivele cercet rii, direc iile pe care le-am urm rit în studiul nostru au fost

urm toarele: 1) Identificarea atitudinii membrilor comunit ii fa de familie (rolul pe care-l juca familia în via a individului); 2) Surprinderea rolurilor adoptate de membrii 26 http://www.primariabujoreni.ro/

117

familiei (rolul b rbatului, femeii, copiilor); 3) Surprinderea a tept rilor pe care le avea fiecare membru al familiei de la ceilal i membri ai familiei; 4) Analiza surselor de venit ale indivizilor i familiei; 5) Identificarea atitudinii i comportamentului membrilor comunit ii fa de biseric , respectiv, preot; 6) Identificarea atitudinii i comportamentului membrilor comunit ii fa de coal i cadrele didactice; 7) Identificarea atitudinii i comportamentului popula iei fa de comunitate i membrii acesteia; 8) Surprinderea setului de valori care orientau ac iunile indivizilor; 9) Analiza modelelor comportamentale adoptate de tineri în cadrul anumitor institu ii (c s torie, educa ie, economie, religie).

Vom prezenta în continuare rezultatele studiului nostru organizate pe capitole ce vizeaz principalele variabile analizate pornind de la informa iilor ob inute din teren.

IV.2. Direc ii de schimbare în comunitatea rural

Dup 1989, mai mult de un deceniu s-a vorbit despre societatea româneasc în

tranzi ie. O tranzi ie economic care marcheaz trecerea de la economia de tip socialist la economia de tip capitalist, de pia . Sistemul economic nu se rezum doar la tipuri de organiza ii economice, sisteme de produc ie, tipuri de slujbe etc. Acesta antreneaz , totodat , un stil de via . A adar, trecerea de la un anumit sistem economic atrage dup sine o serie de schimb ri care se reflect în sistemul social, în general, în modul de via al oamenilor, în sistemul de valori al acestora, în mentalit ile lor. Iar dac speciali tii sunt de p rere c tranzi ia economic a luat sfâr it, c ne afl m în fa a unui sistem economic nou (de i realitatea, mai ales cea rural , infirm aceast idee), nu putem spune c valorile care stau la baza acestui sistem sunt noi i pe deplin adaptate noilor realit i. Ogburn (1957) i conceptul s u de „întârziere cultural ” („cultural lag”), v zut ca fenomen ce apare în cadrul proceselor de schimbare social , explic mul umitor aceast situa ie. Tehnologia a ajuns la un nivel ridicat de dezvoltare, mijloacele de produc ie sunt tot mai avansate. Nu se poate spune îns acela i lucru i despre sistemul de valori, despre modelele culturale, despre cultur , în general, sau despre capitalul uman.

Procesele de schimbare social nu vin s înlocuiasc vechea ordine cu una nou . Acestea se deruleaz în timp i am putea spune c sunt mai degrab procese de adaptare, de acomodare la noile realit i. Este evident c o tehnologie nou poate înlocui, în totalitate, una veche. Dar tehnologia nu exist în afara actorilor sociali, aceasta exist datorit individului i pentru individ. Modul de a gândi, de a sim i, de a interpreta al individului nu poate fi înlocuit atât de u or. „Transferul de informa ii” nu se poate face la fel de u or atunci când este vorba de un individ care are deja inculcat un sistem de valori cu care s-a familiarizat i datorit acestui fapt îl i consider „s n tos”, corect, eficient (Principiul verific rii psihologice ca „ra ionalitate eronat ”,

118

Mihu, 1992). Este nevoie de o nou perioad de familiarizare pentru a accepta noile modele, sisteme de reguli, valori etc. Conform punctului de vedere al lui Bauman aceast familiarizare nu ar mai fi posibil în „modernitatea lichid ” deoarece, specific acesteia este verbul „a uita” i nu „a înv a”. (Bauman, 2005). Ceea ce poate aduce benefic acest mod de raportare este faptul c individul va reu i foarte u or s renun e la „vechi”, în favoarea „noului”.

În aceste condi ii, fenomenul de întârziere cultural nu se va mai manifesta cu aceea i intensitate. Dar oare mai putem vorbi de cultur , în acest caz? La ce ne vom raporta pentru a evalua un comportament ca fiind „bun” sau „r u”? Procesul de selec ie va fi redus. În lipsa unor repere, vom tr i într-un „început permanent” când consensul nu este înc stabilit i „totul este permis”. Dar stabilirea unui consens cere timp i consecven , pre pe care nimeni nu este dispus s îl pl teasc în aceste vremuri, când timpul a devenit o raritate. (Baudrillard, 2005). Cu cât sistemul de norme i reguli este mai bine înr d cinat, cu atât schimbarea va fi mai lent i poate mai distorsionat , iar noua imagine va depinde de furnizorii de informa ie, de furnizorii de cunoa tere. Iar dac pentru mult vreme furnizorul principal a fost reprezentat de familie, aceasta fiind o instan de socializare puternic (dublat în mediul rural de biseric i comunitate), rolul ei începe s se diminueze în favoarea altor instan e, care au drept obiectiv crearea i transmiterea de modele.

Mediul rural este un exemplu de astfel de sistem, bine solidificat sub aspect cultural, cu influen e reduse i toate supuse unui acut proces de selec ie, trecute prin filtrul comunit ii. Aceast afirma ie începe s î i piard din valabilitate. Satul, ca parte component a unui sistem social mai larg, reprezentat de societate, este atras în procesul de schimbare social care a cuprins sistemul social global. Aceast atragere este facilitat , dup cum spuneam i mai devreme, de tehnologie. Înlocuirea elementelor de tehnologie sau p trunderea unora noi, de la cele ce in de produc ie, transport pân la cele ce in de comunicare, a reprezentat punctul de pornire în procesul de transformare care a cuprins lumea satului. Intensificarea proceselor de mobilitate social , chiar a celor de stratificare social , au pus um rul la construirea noii imagini a satului românesc sau poate numai la degradarea vechii imagini.

Avem în prezent, dup cum spuneam într-un capitol anterior, sate care au intrat în jocul schimb rii, împreun cu locuitorii acestora, i sate care au fost p r site fiind considerate „inapte” pentru a intra în marea curs a schimb rii. Dar aceste sate înc nu au disp rut. Ele vor tr i prin cei care le-au locuit i care au hot rât s î i caute un „p mânt al f g duin ei”. „Când au mers în diferite zone, un factor foarte puternic, nu civilizator pentru ei, a fost obiceiurile i alte chestiuni pe care le-au luat ca într-o desag i acolo le-au dus i le-au perpetuat” (S.L.), spunea un subiect, cu care am stat de vorb în cercet rile noastre, despre locuitorii satului care aleg s p r seasc acest mediu. Astfel, de cele mai multe ori vor deveni oameni marginali, în sensul lui Robert

119

Park (1928), care nu vor reu i s se integreze pe deplin în noua cultur i nici nu vor putea s î i p streze vechea cultur , pentru c , dup cum spune Park, de multe ori cele dou sunt antagonice.

Dezvoltarea societ ii în ansamblu vine s furnizeze satului noi mijloace de evolu ie, mijloace cu totul noi, mijloace îndep rtate de naturalul, atât de specific satului, încât impactul va fi foarte puternic. Se creeaz un mod de via nou pentru oamenii satului. Vechile genera ii nu îl pot în elege, noile genera ii îl consider fascinant. De aici, conflictul dintre genera ii, tot mai crescut, sl birea sistemului gerontocratic i construirea unui model hibrid de comunitate. Cadrul spiritual va fi influen at de modific rile din cadrul fizic, dar numai dup o perioad de criz valoric , care e greu de spus cum se va finaliza. S r cia „urban ” este mult mai crud în sat. S r cia rural avea un soi de „natural” care nu îl speria pe omul de la ar . În cele mai grele momente reu ea s men in controlul pentru c nimic nu îi era str in.

IV.3. Schimb ri produse în sat din perspectiva locuitorilor

Traverseaz satul românesc o perioad de schimbare? Este o întrebare ce poate fi

considerat retoric , i aceasta pentru c procesul de schimbare social este evident. Ceea ce vrem s vedem este în ce m sur oamenii satului percep acest fenomen ca f cându- i loc în gospod riile lor, în familiile lor, în sistemul lor de valori, în a tept rile lor etc. i mai ales cum percep aceast schimbare. La un nivel mai general, majoritatea familiilor investigate în studiul nostru erau con tiente c au avut loc prefaceri în lumea în care tr iesc. Erau i familii (20%) care se bucuraser sau se bucurau de o oarecare stabilitate, cel pu in la nivel declarativ. Oamenii îns (din rândul celor vârstnici, în special) au reflectat mult mai mult la aceast problematic : „Au ap rut multe schimb ri, i în bine i în r u… Dup 1989 vorbesc to i i nu ascult nimeni, pân în 1989 vorbea unul i ascultau to i” (S.M.). De i aceast afirma ie avea un substrat politic, ceea ce reclama de fapt subiectul nostru era lipsa unei autorit i, lipsa controlului care se manifesta tot mai slab în lumea satului, în special, i în societate, în general. În continuarea interviului, acela i subiect f cea referire, cu prec dere la tineri, i la „nesupunerea lor la vechile modele”. Cauza acestei situa ii o identifica tot subiectul nostru, care spunea c nu exist nicio modalitate de petrecere a timpului liber pentru tineri, fapt care ducea la apari ia unor comportamente mai pu in acceptate de comunitate. Acesta era un aspect destul de important reclamat de majoritatea persoanelor cu care am stat de vorb .

Am putea împ r i schimb rile amintite de subiec ii no tri în dou categorii: una ce viza cadrul material, fizic, al satului i alta ce viza cadrul moral, spiritual, al lumii satului.

120

Legat de cadrul fizic, erau aduse în discu ie renovarea drumurilor, alt dat pline de noroaie, introducerea apei curente, a serviciului de telefonie, a cablului TV, a serviciului de salubritate: „…Nu mai sunt drumurile care erau odat , de mergeai pe garduri… Lucrurile sunt mai bune” (S.G.). Al ii erau mai pu in optimi ti i erau de p rere c nu s-a investit suficient, singurul lucru care s-a f cut fiind introducerea apei curente. Aceast persoan aducea în discu ie problema p mântului, care „ar trebui luat de o ferm , ceva, c ci dac nu sunt surse de existen , nu se poate tr i” (S.P.). Era o problem important amintit i de un alt locuitor: „Oamenii au l sat p mânturile nemuncite, de exemplu, dac te duci la deal (la câmp n.n.), sunt sute de hectare de fân necosite. Ziua de lucru e mai scump , p mântul nu î i mai scoate banii… Oamenii prefer s mearg s cumpere de la târg” (S.G.). Iat o schimbare major în lumea satului. Sursa de existen nu o mai reprezint p mântul, motiv pentru care putem afirma c i stilul de via va fi cu totul altul. Dac existen a individului nu se va mai construi în jurul muncii câmpului, vor disp rea o serie de elemente care nu î i vor mai g si un sens în activit ile neagricole. Prima schimbare major care provoac îndep rtarea de aceast surs de existen a constituit-o industrializarea, urmând ca postindustrializarea s o lichideze aproape în întregime.

Un alt aspect important sesizat de oamenii satului îl reprezenta migra ia locuitorilor (în sens de stabilire permanent în alte zone): „Oamenii au plecat destui . . . Eu, în familia mea, de exemplu, am r mas singur : so ul a murit, copiii au plecat, unul în America, altul în Italia, altul în Bra ov. Copiii, în general, au plecat foarte mul i.” (S.A.F.). Într-adev r, erau mul i oameni în vârst care r m seser singuri, dar începuser s p trund în sat familii noi, venite din alte zone, sau chiar din ora , care, al turi de familiile tinere din sat urmau s asigure continuitate lumii satului. „Una dintre cele mai mari modific ri survenite dup 1989 este c lumea rural nu mai este a ezat pe o pecete, pe o matc a ei fireasc …” (S.L.) era de p rere un alt subiect. Satul contemporan este deschis spre schimbare i î i va pierde o mul ime din elementele lui esen iale care îl f ceau unic i capabil s î i asigure continuitatea. „Lumea a început s ias , s vad , unii lucruri bune, unii mai pu in bune”, spunea acela i subiect. A adar, satul înceta s mai fie o comunitate închis , fapt ce va contribui, într-o mare m sur , la transformarea lui.

Acestor st ri de fapt li se adaug un alt element important, care a contribuit la transformarea lumii rurale. A fost pus în discu ie în mod explicit de un singur subiect, dar r zb tea din discu iile cu to i subiec ii. Este vorba de mass-media: „Al doilea mod care a modificat structural lumea rural este… mass-media” (S.L.), era de p rere subiectul nostru. Spuneam c mass-media se reg sea în mai toate discu iile i aceasta pentru c oamenii apelau adeseori la exemple pe care le furniza mass-media, pentru a- i argumenta opiniile. „Toate emisiunile sunt educative, dar sunt multe care dep esc educa ia. Aici dau i rele” (S. M.) era de p rere un alt subiect care continua discu ia cu

121

prezentarea unor fapte pe care le-a v zut la televizor. Impactul este deosebit de puternic, spunea acesta, deoarece „eu am înv at din lume s m port în lume” (S. M.), iar copiii de ast zi vor înv a de la televizor. Observam a adar o serie de transform ri în ceea ce prive te socializarea copiilor i nu numai.

Comunitatea a reprezentat, pentru mult vreme, o instan de socializare i control social, acum î i pierduse în mare parte aceast func ie, chiar i în mediul rural. Televiziunea, mai exact spus televizorul, începea s reprezint un element de raportare, de referin pentru lumea satului. Devenea un soi de autoritate bazat pe seduc ie i care era cu atât mai nociv cu cât nu î i g sea un concurent serios, nici în familie, nici în coal , nici în obiceiuri, tradi ii, nici în religie, ci mai degrab , î i g sea un soi de complice în grupul de prieteni.

În ceea ce prive te cadrul spiritual al transform rii, oamenii percepeau un soi de dec dere a moralit ii satului: „…Copiii i oamenii erau mai respectuo i, se respectau între ei cu <nene> cu <tanti>, dar acum… venea din coli. Ai no tri nu f ceau religie, dar aveau o fric de Dumnezeu”. (S.D.F.). Iat câteva simboluri ale respectului, care disp ruser .

Aceste sisteme de simboluri, care stau la baza valorilor i care orienteaz , la rândul lor, comportamentul indivizilor, duc la starea de ordine în societate, afirm Parsons în „Sistemul social”. În lipsa acestor simboluri i norme, apare anomia, apar sentimentele de scepticism i fatalism despre care vorbe te Mills (1975). Oamenii simt c valorile le sunt amenin ate, ceea ce na te un soi de panic declan at , de regul , de orice situa ie care amenin statu-quo-ul, starea de ordine. Aceste st ri, tr iri înso esc procesul de schimbare, de înlocuire a unor simboluri vechi cu altele noi. Respectul, manifestat prin formule de adresare, a existat pentru mult vreme în interiorul familiilor din ruralul tradi ional. Fra ii se adresau cu „nene”, unii altora, so ii de asemenea, nu dovedeau familiaritate în comportamentul lor reciproc .a.m.d. O doamn în vârst (so ia unui subiect) ne spunea c niciodat nu i-a manifestat afec iunea fa de so în fa a copiilor i nici so ul nu f cea acest lucru. Aceasta era rigoarea moral a vremurilor mai îndep rtate i este evident c era considerat „s n toas ” pentru bunul mers al familiei i al societ ii. Aceste modele au disp rut din familie, dar au reu it s supravie uiasc , o bucat de vreme, la nivelul satului. A venit vremea, îns , ca odat cu eterogenizarea satului s asist m la o alterare a acestor modele i la nivelul comunit ii. Ele sunt înlocuite cu altele mult mai individualiste, care las

fiec ruia libertatea deplin a propriului comportament, f r prea multe tabu-uri i autocenzur . Nu putem spune c este un moment dramatic, o schimbare capital , dar va trece ceva vreme pân când oamenii î i vor crea un alt cod de simboluri, prin inter-mediul c ruia s transmit încredere, respect, siguran .

Pentru moment, simbolurile prezente de ceva vreme încep s se clatine i vor disp rea odat cu vechile genera ii. Tinerii vor c uta s comunice altfel: „Era lumea

122

n scut cu frica asta, frica de Dumnezeu. Ast zi … nici vorb ” (S.N.). Era evident c nu frica sau teama va fi elementul care va guverna lumea satului, ci îndr zneala de a exploata, pe deplin, toate alternativele: „În sat au fost schimb ri continue, unele în r u, altele în bine” (S.P.); „Oamenii s-au schimbat. Omul niciodat nu este mul umit, pe om nu po i s îl mul ume ti. Dac i-ai dat de 99 de ori i nu i-ai dat odat ... Înainte poate era altfel” (S.G.). O asemenea stare de nemul umire a oamenilor va constitui în permanen un motor de schimbare pentru lumea satului i nu numai. Iar aceast nemul umire se na te din faptul c oamenii cunosc, prin intermediul mass-media, dar i prin intermediul procesului de mobilitate tot mai intens, i alte alternative, cunosc c se poate i altfel, de regul mai bine.

Putem concluziona c satul românesc traverseaz momente de schimbare importante, atât în cadrul fizic cât i cel spiritual, din perspectiva locuitorilor acestuia. Fisura ce se na te între cele dou canale de schimbare i lentoarea cu care se dezr d cineaz i înr d cineaz valorile reprezint un moment de confuzie, anxietate, nelini te i poate chiar conflict. „Nu este de mirare c oamenii sunt n uci i i c nu mai fac niciun efort pentru a în elege propriul lor univers” afirma Toffler, pentru a marca impactul pe care îl are asupra unui individ apari ia unui val de schimbare. (Toffler, 1983, p. 52). „În zilele noastre, oamenii au adesea senza ia c via a lor particular este un ir de capcane. Ei au sentimentul c nu pot face fa nenum ratelor dificult i pe care le întâmpin în universul lor cotidian... Substratul acestui sentiment de nesiguran îl constituie schimb rile aparent impersonale din structura societ ilor…”, aprecia i Mills (1975, p. 31) în leg tur cu societatea american a secolului XX. Solu ia pe care Naisbitt o propune este una binevenit , dar greu de implementat, cu atât mai mult în lumea rural : „reprogramarea min ii”. Ideea lui Naisbitt este c trebuie s renun m la o mul ime dintre modelele sau „mentalit ile” cu care ne-am obi nuit pân acum, s le înlocuim cu altele noi, mai potrivite pentru noua epoc . (Naisbitt, 2006). Mentalit ile trebuiesc construite, sunt o component a culturii, iar cultura rural î i are r d cini prea adânc înfipte în istorie pentru a putea fi smuls i res dit .

IV.4. Institu ia familiei i institu ia c s toriei în lumea satului

Familia este, probabil, cel mai relevant exemplu pentru d inuirea unor modele i

sisteme de valori, în lumea rural . Întreaga via a satului i a individului s-a construit în jurul familiei, în timp ce aceasta, la rândul ei, a fost strâns legat i legitimat de c s torie. C s toria este un ritual de consacrare, de validare, de legitimare a unui stil de via bine reglementat, benefic pentru individ i comunitate. A fost, pentru totdeauna, un element al statusului, i, în interac iunile dintre indivizi, a jucat rol de master-status în multe situa ii. Statusul de c s torit sau nec s torit a fost pentru mult vreme criteriu de respect sau desconsiderare, încredere i scepticism, acceptare i neacceptare,

123

conformare la norm i respingere a normei etc. C s toria te ajuta s „fii în rândul lumii”, „s î i faci un viitor”. Nu se putea tr i în afara lumii i f r un viitor.

Func iile c s toriei, dup Marian (1995), sunt pe deplin justificate i contribuie la men inerea i func ionarea unui sistem social bine reglementat reprezentat de familie. Familia a fost unica structur care a asigurat supravie uirea neamului i un trai lini tit. Individul singur era neputincios i f r niciun suport. Sunt lucruri cunoscute, mai mult sau mai pu in, dar care i-au pus amprenta asupra modului de a gândi i a sim i al oamenilor din mediul rural. Acest fapt se reflect în atitudinea manifestat fa de aceste institu ii. La nivel de opinie este evident acordul indivizilor privind importan a major pe care o are familia pentru individ. Am putea spune, totu i, c aceste aspecte au devenit un fel de stereotipuri de gândire, de scheme de percep ie pe care comportamentul indivizilor i realitatea nu le confirm întotdeauna.

Familia i c s toria continu s r mân dou institu ii importante în lumea satului, atât pentru persoanele în vârst , cât i pentru tineri, dar, în acela i timp, se prolifereaz cuplurile consensuale, divor ul nu mai este un element tabu, vârsta la c s torie cre te, celibatul nu mai atrage oprobriul public. (Morând u, F., 2008). Membrii familiilor studiate de noi erau de acord, în propor ie de 100%, c familia este cel mai important lucru pentru individ. Cu toate acestea, constat m c în peisajul familiei tradi ionale, clasice, î i f ceau loc i elemente de noutate ce vor schimba structura familiei, rolurile din interiorul acesteia i, evident, func iile acesteia.

Un element care nu este chiar foarte nou, dar începe s se extind mult în mediul rural, este reprezentat de intrarea femeii pe pia a muncii. tim foarte bine c aceast stare de fapt este consecin a procesului de industrializare puternic , dar satul a continuat s r mân mai pu in atins în ceea ce prive te persoanele de sex feminin. Femeia a r mas nucleul familiei în multe comunit i rurale, fapt ce a contribuit la o bun func ionare a acesteia. Acum, procesul s-a intensificat. Majoritatea femeilor aleg s lucreze i o fac chiar în detrimentul preocup rii pentru familie i treburile gospod re ti specifice satului. Nu este o problem latent acest aspect, ci este una recunoscut i acceptat , ceea ce poate pune în eviden faptul c locul de munc devine cel pu in la fel de important, atât pentru femei cât i pentru familie. Astfel, numai 7,14% dintre persoanele de sex feminin i 4% dintre cele de sex masculin considerau c este „mai important” s ai o familie.

Trebuie precizat c nicio persoan nu aprecia c este mai important locul de munc . Probabil aceasta ar fi fost o op iune pentru tinerii nec s tori i. Atâta vreme cât exist varianta, i familie i loc de munc , oamenii consider c aceasta ar fi cea mai bun solu ie. Totu i este o situa ie care func ioneaz , dup cum este u or de în eles, pe baza principiului eficien ei (Pareto): interesul crescut pentru locul de munc va afecta preocuparea pentru via a de familie, iar un interes crescut pentru via a de familie va afecta interesul pentru munc . Cele dou vor constitui, în permanen , o surs de conflict, atât la nivelul familiei cât i al individului.

124

S-a putut observa o situa ie conflictual i în cercet rile noastre. În timp ce aveam 16% dintre b rba i care refuzau, în totalitate, ideea ca „femeia s mearg la serviciu chiar dac î i va neglija treburile casei”, aveam 7% dintre femei care erau „în foarte mare m sur ” de acord cu aceast idee. Per ansamblu, observam c femeile erau într-o mai mare m sur de acord cu aceast stare de fapt (o considerau favorabil ), în timp ce b rba ii erau înc nehot râ i (nu evaluau aceast situa ie ca fiind una favorabil ). Putem spune c schimbarea ap rea în tab ra femeilor, de unde se propaga i în cea a b rba ilor. De altfel, Fukuyama este de p rere c intrarea femeilor pe pia a

muncii este un factor care a modificat semnificativ comportamentul b rba ilor. (Fukuyama, 2002). Este evident c schimbarea comportamentului este precedat , sau urmat , uneori, de o schimbare a opiniilor i valorilor.

În ceea ce prive te c s toria, aceasta continua s r mân baza pentru întemeierea familiei pentru un procent de 55,5 % dintre familiile investigate. Aceast situa ie era real , îns interveniser modific ri semnificative în condi iile care st teau la baza încheierii c s toriei, ca i a momentului în care aceasta survenea. Un indicator de opinie care vizeaz acest fapt este dac subiec ii sunt de acord ca un b rbat i o femeie s locuiasc împreun , f r a fi c s tori i. Un procent de 57% dintre femei i 44% dintre b rba i erau de acord cu aceast afirma ie. În ceea ce prive te atitudinea tinerilor nec s tori i fa de aceast situa ie, s-a constatat c ace tia erau de acord, în propor ie de 52%, c numai dup c s torie un b rbat i o femeie pot s locuiasc împreun , iar 48% nu erau de acord cu aceast afirma ie.

Se constata aproximativ aceea i stare de fapt în ceea ce prive te atitudinea fa de uniunea consensual , atât în rândul persoanelor c s torite, cât i al celor nec s torite. (Media r spunsurilor ob inute, în cazul tinerilor, era de 3,13, iar în cazul peroanelor c s torite, de 3,18, pe scala Likert în 5 trepte). Ceea ce aducea o not de diferen iere era c , în timp ce în rândul persoanelor c s torite exista o tendin mai mare, în rândul femeilor, de a accepta uniunea consensual (b rba ii fiind mai nehot râ i), în rândul tinerilor nec s tori i aveam o tendin mai mare de acceptare în rândul b rba ilor cu vârsta cuprins între 30-35 ani i cu studii superioare.

Realitatea confirm aceast situa ie, existând cupluri care locuiau împreun înainte de c s torie. De asemenea, am întâlnit un cuplu care locuia împreun , avea un copil i erau c s tori i doar civil, nunta, urmând s se desf oare „dup ce vom strânge ni te bani”, a a cum afirma so ul.

Observ m c exista o varietate de modele i de motiva ii care st teau la baza întemeierii unei familii. C s toria r mânea o institu ie bine evaluat la nivelul comunit ii, 91% dintre subiec i fiind de acord c este o institu ie important pentru individ. La fel de importante (sau chiar mai importante) se dovedeau a fi, îns , i existen a unui loc de munc i urmarea cursurilor unei coli.

125

Familia i c s toria sunt dou institu ii puternic înr d cinate în lumea satului i care au suferit varia ii în timp, s-au adaptat în permanen la schimb rile survenite în cadrul celorlalte subsisteme ale sistemului social global. Este un fapt normal i care subscrie principiilor evolu iei societ ii. Schimb rile lente petrecute în timp, au f cut ca acestea s treac , de multe ori, aproape neobservate, dup cum afirma Jacques Le Goff în volumul s u despre Evul Mediu occidental: „Via a individual este scurt iar cea colectiv lent .” (Le Goff, 1986, p. 202). În prezent, rapiditatea cu care se deruleaz faptele i apar schimb rile face ca acestea s fie percepute ca „nes n toase i anormale”, mai ales pentru lumea satului. Raporturile dintre so i so ie se schimb , la fel i cele dintre copii i p rin i, vârsta la c s torie cre te, preocup rile tinerilor, i nu numai, devin tot mai variate, acestea fiind numai câteva dintre elementele care vor sta la baza noilor modele de organizare a vie ii de familie.

i pentru a argumenta cele prezentate mai sus, continu m analiza noastr cu vârsta optim la c s torie, în opinia subiec ilor no tri. Aceasta era, în medie, de 25,87 ani pentru b rba i i de 21,92 ani pentru femei. R spunsurile la o astfel de întrebare erau în concordan i cu faptul c , în acel moment, erau în sat tineri peste 25 ani (b ie i) i peste 20 ani (fete) nec s tori i i care nu sim eau o presiune social , în sensul c ar trebui s se c s toreasc . Situa ia era cu totul alta în satul tradi ional, când tân rul care dep ea o anumit vârst i nu era c s torit era un individ demn de compasiunea satului (pe baza unor supozi ii cu caracter magico-religios) sau pur i simplu era considerat „altfel” i nu prezenta prea mult încredere.

Persoanele mai în vârst continuau s acorde o importan aparte c s toriei i familiei: „Dac nu e ti c s torit înseamn c tr ie ti degeaba” (S.G.); „Aici familia a fost, este i va fi nucleul societ ii, f r discu ie!” (S.P.); „Pentru tineret, pentru ar , pentru viitorul rii, familia este p str torul rii, c ci dac nu va mai fi familie, nu vor mai fi copii, nu vor mai fi oameni” (S.M.). Identific m aici func ia de baz a familiei, reproducerea, care nu poate fi posibil în alt situa ie, de i realitatea ne arat c i aici apar alternative la modelul clasic.

Din perspectiva oamenilor de la sat, familia nu poate fi înlocuit cu alte forme de organizare. Cu toate acestea interlocutorii no tri erau con tien i de fragilitatea acestei institu ii: „La unii merge, iar al ii i dup 20 de ani se despart, nu e nimic b tut în cuie.” (S.M.). Divor ul este cel care sl be te aceste institu ii i începe s fie acceptat i în lumea rural , ca un lucru necesar, în unele cazuri. i tinerii nec s tori i aveau o atitudine mai permisiv fa de divor , când puneam în discu ie situa ia unui cuplu f r copii fa de situa ia unui cuplu cu copii: „Într-un fel e bine. O fat se c s torea i lua b taie. El, la cârcium , ea, cu copiii, i nu era bine, mai bine se despart.” (S.D.F.). Divor ul „e o treab binevenit , nu are rost s te chinui, e o mare gre eal ” (S. N.).

S-ar putea spune c divor ul este un proces pozitiv, în acest context, dar are o serie de consecin e negative: „Indivizii singulari (nec s tori i n.n.), în special b rba ii,

126

devin oameni antisociali, b utori, alcoolismul seac oamenii… Familia r mâne ca un reper important…”. (S. L.). Sesiz m aici o a doua func ie important a familiei, aceea de control social.

Exist , a adar, o rela ie important între schimb rile care apar în interiorul familiei i cele care apar în cadrul satului, în general. Timpul petrecut în familie este superior, sub aspect cantitativ, pentru locuitorii din mediul rural, comparativ cu cei din mediul urban, ace tia din urm având posibilit i numeroase de a- i petrece timpul liber în afara familiei. (Cochran i al ii, 2002). Satul beneficiaz de resurse reduse de recreere i de timp liber, dar i de servicii educa ionale i chiar religioase, mai s race (MacGarr, 2008; Mih ilescu, 2005), mai ales atunci când se caracterizeaz printr-o anume „izolare”. (Bu iu, 2006).

IV.5. Via a familial în satul „globalizat”

Romanele i nuvelele realiste ale lui Sadoveanu, Creang , Rebreanu .a.

reprezint punctul de reper cel mai la îndemân pentru în elegerea vie ii în satul românesc din perioada interbelic i postbelic . ranul român, cu preocup rile lui, nemul umirile, aspira iile i idealurile lui, este subiectul tuturor acestor lucr ri. Familia i autoritatea patriarhal , p mântul i lupta pentru supravie uire sunt zugr vite cu mult

dramatism, de marii romancieri ai vremii. Astfel, ajungem, ca de cele mai multe ori, s asociem realitatea rural româneasc cu imaginile pe care, citind literatura româneasc , ni le-am conturat prin lectur . Industrializarea urmat de informatizare reprezint dou valuri importante de schimbare care au recl dit via a i familia din mediul rural. Cel de-al doilea val de schimbare ne determin s vorbim de satul „globalizat”, în sensul c acesta a intrat într-un circuit global prin intermediul mobilit ii teritoriale a locuitorilor acestuia, prin intermediul procesului de contramobilitate, prin intermediul fenomenului de migra ie, dar i prin intermediul mass-media în general i, în unele cazuri, internetului.

Consecin ele tuturor acestor procese, puse în discu ie mai sus, se reflect într-o mai mic stabilitate pe care o reg sim la nivelul vie ii de familiei. Dac via a la sat se caracteriza printr-o similaritatea extraordinar , aproape monoton , a zilelor, a momentelor pe care oamenii le tr iau, „acum i aici”, în prezent fiecare zi poate aduce ceva nou, ceva care s schimbe cursul vie ii individului sau al întregii familii. În studiul nostru, 56,41% dintre subiec ii investiga i erau de acord c atmosfera din familia lor s-a schimbat, în ultima perioad .

Satul românesc nu mai înseamn omogenitate, unitate, tradi ie ci diversitate, disolu ie, noutate, schimbare. Dac în satul tradi ional momentele de schimbare din via a unui individ se asociau cu momentele importante din via a omului, în general (na terea, c s toria, moartea i alte câteva evenimente din calendarul popular sau

127

religios), acum putem identifica o mul ime de elemente care pot aduce situa ii noi: achizi ionarea unor bunuri electronice i electrocasnice; pierderea, schimbarea sau g sirea unui loc de munc ; divor ul sau teama de divor ; un nou program de televiziune; cre terea pre urilor; contractarea unui credit la banc ; situa ia colar a copilului; fluctua ii la nivelul factorilor naturali etc. Iat o mul ime de factori care pot reprezenta (sau pot declan a) schimb ri (la nivel micro) în via a individului din mediul rural. Astfel, se poate justifica sentimentul oamenilor, în conformitate cu care via a de familie a suferit modific ri. Din r spunsurile subiec ilor no tri reie ea c aceste schimb ri nu erau înso ite de situa ii conflictuale, 51,2% dintre subiec i fiind de p rere c în familiile lor aveau loc „în mic m sur ” conflicte (certuri), media r spunsurilor fiind de 2,15 (pe scala Likert în 5 trepte), scor ce încadreaz r spunsurile în varianta „în mic m sur ”. Bineîn eles c în orice familie mai pot exista i conflicte, îns acestea nu degenereaz în situa ii violente, care s afecteze via a membrilor acesteia. Putem folosi un astfel de indicator pentru a m sura calitatea climatului din familie, care este net superioar celei din trecut, era de p rere un subiect în vârst de 66 de ani: „Nu mai v d b t i ca înainte. Eu tiu cum era mama i tata. O b tea, o lua de p r i o târa. Ca tata mai erau i al ii. Dar acum nu prea.” (S.M.).

În ceea ce prive te problemele cu care se confrunt familiile din comunitatea studiat de noi, acestea veneau din sfera economicului. Un procent de 28% dintre subiec i afirmau c „nu au probleme”, ceea ce putea reprezenta, din nou, un indicator pentru climatul familial din mediul rural studiat de noi. Cele mai multe familii, 38,46%, reclamau ca problem principal „banii”, 12,8% „munca i locul de munc ”, 5,2% „s n tatea” iar 2,6% „locuin a”. Un aspect important care a ap rut în momentul interviev rii a fost acela c mul i subiec i chiar aveau nevoie de timp de gândire pentru a preciza care sunt problemele cu care se confrunt , ceea ce ar putea indica faptul c acestea nu aveau un impact foarte puternic în via a acestora, sau cel pu in nu erau percepute ca situa ii critice.

Majoritatea familiilor investigate (75%) erau familii nucleare, formate din 3 sau patru membri. Restul erau familii extinse, nici acestea foarte numeroase, de regul în compozi ia acestora intrând un p rinte v duv sau ambii p rin i ai unuia dintre parteneri.

În ceea ce prive te statusul ocupa ional al membrilor familiei, în majoritatea cazurilor ambii parteneri aveau o slujb pl tit în ora . În cazul familiilor aflate în studiul nostru, 4 dintre so ii erau casnice, un so era omer. Am putea spune c modelul de familie care predomina în comunitatea studiat de noi era acela al familiei nucleare, cu dubl carier , cu 1-2 copii. Pe lâng acestea mai existau îns i familii formate dintr-un singur membru, so i r ma i singuri în urma divor ului, b trâni v duvi i familii de pensionari.

128

IV.5.1. Tipul de autoritate în familia rural Dac în familia tradi ional româneasc , sexul i vârsta au reprezentat, în mod

evident, master-statusuri, ast zi aceast situa ie a suferit modific ri chiar i în familiile din mediul rural. Putem afirma, în aceste condi ii, c b rbatul i persoana cea mai în vârst (p rin ii raportat la familie, b trânii satului raportat la comunitate) nu mai reprezint unica surs de autoritate în familia nuclear (sau de procrea ie), respectiv extins (în care o includem i pe cea de origine).

Un studiu întreprins în anul 2002, în rândul cuplurilor consensuale de studen i, ar ta c p rin ii sunt „pu i în fa a faptului împlinit” când copiii î i aleg un anumit stil de via , iar opiniile acestora (ale p rin ilor) cu privire la partenerul de c s torie sau chiar actul c s toriei, nu au foarte mare greutate. (Morând u, F., 2002). Bineîn eles, este vorba de studen i, dar i tinerii din mediul rural încep s p trund , din ce în ce mai mult, în acest mediu, s aib contact tot mai intens cu astfel de modele, ceea ce faciliteaz p trunderea acestor modele i în comunitate rural . Teoreticienii din domeniul institu iei familiei vorbesc despre un tip de autoritate egalitar , atunci când pun în discu ie familia modern . Este un tip de autoritate tot mai mult reg sit i în familiile din zonele rurale aflate în curs de modernizare. Pentru a m sura variabila pus în discu ie mai sus, în cercet rile noastre am folosit câ iva indicatori ce in de administrarea banilor, planificarea activit ilor, luarea deciziilor, rezolvarea conflictelor.

Majoritatea responden ilor (72%) afirmau c so ul i so ia particip împreun la administrarea banilor. Iat c i so ia este implicat în aceast activitate, fapt mai pu in întâlnit în societ ile tradi ionale. Administrarea banilor, considerat activitate important în cadrul familiei, revenea so ului, mai ales c acesta era cel care aducea bani în cas , în cele mai multe cazuri.

În prezent, observ m c se prefigureaz , în mediile urbane, cu prec dere, un nou model de familie, în ceea ce prive te bugetul acesteia, i anume cel cu bugete separate, ambii so i fiind aduc tori de venit, fiecare î i va administra propriul venit. Este foarte greu de imaginat un astfel de model, via a de familie implicând, în esen a sa, o mul ime de cheltuieli comune. Nu se tie dac acest mod de organizare se va prolifera sau va r mâne izolat, îns se pare c în prezent este preferat, în special, de cuplurile tinere i este compatibil cu principiul individualismului. La nivelul familiei din comunitatea rural studiat de noi, cooperarea i egalitatea între so i (sub aspectul rolurilor i autorit ii) sunt elemente apreciate i dezvoltate în cadrul familiei.

Vorbim de cooperare nu numai în administrarea banilor, ci i în ceea ce prive te planificarea activit ilor, organizarea muncii, deciziile privind aceste aspecte. Astfel, 74% dintre responden i afirmau c la planificarea activit ilor participau atât so ul cât i so ia. Rela ia de cooperare i deschidere spre compromis reie ea i din maniera în

care sunt solu ionate o serie de situa ii conflictuale, discu iile în contradictoriu. Când ap reau astfel de situa ii rezolvarea era, pentru 61,54% dintre responden i, „ajungerea

129

la un consens”. În 25,64% dintre cazuri, so ul avea de spus ultimul cuvânt dar aveam i cazuri, într-un procent de 10%, în care so ia era cea care î i impunea punctul de vedere.

Constat m c ne îndrept m spre un model de interac iune, în care so ii decid i ac ioneaz împreun . Cert este c b rbatul a încetat s reprezinte unica autoritate în familiei, iar femeia devine un partener, în adev ratul sens al cuvântului, fiind implicat în tot ceea ce înseamn proces decizional.

Un alt aspect observat în teren i care sus ine ideea anterioar vizeaz momentele în care am solicitat ca la chestionarul nostru s r spund so ul, capul familiei. În multe cazuri, acesta îi cerea so iei s fac acest lucru, învestind-o, în acest mod, cu autoritate. De asemenea, am întâlnit i o situa ie în care so ia i-a repro at so ului c nu trebuia s r spund la chestionarul nostru, fapt care l-a f cut pe so s devin mai sceptic. Ideea pe care vrem s o subliniem este c so ia are dreptul s î i exprime propria opinie, este încurajat s o fac , iar so ul evalueaz aceste opinii ca pe unele pertinente i demne de luat în considerare.

Mai sunt pu ine familii în care predomin modelul patriarhal, dar presiunea în sensul „abolirii” acestuia este destul de mare, în condi iile în care independen a so iei fa de so este în cre tere, oportunit ile femeii sunt mai multe, iar capitalul comun, reprezentat de copii, (Fukuyama, 2002), este tot mai redus. i tinerii din studiul nostru erau de acord cu faptul c „femeile i b rba ii au drepturi egale”, dar în acela i timp erau de acord i cu faptul c „femeia trebuie s respecte deciziile so ului” i „femeia trebuie s se supun b rbatului”. Erau, probabil, câteva stereotipuri, mentalit i care între ineau ideea de superioritate masculin , dar care nu mai aveau un fundament puternic, în realitate. Putem spune c acestea sunt cazuri de situa ii conflictuale, iar în familiile în care se manifest autoritatea so ului exist riscul de violen domestic , fenomen acutizat de faptul c , în prezent, femeile tind s î i exprime, tot mai vizibil, independen a i egalitatea în fa a so ului. Aceast exprimare a independen ei i egalit ii se face, în multe cazuri, cu acordul so ului: so ii care stau la mas cu so ul la o bere, fumeaz împreun cu so ul, conduc ma ina, decid c trebui s aib un loc de munc etc.

În ciuda acestor aspecte, speciali tii americani sunt de p rere c b rba ii vor r mâne în continuare capul familiei, iar un indicator în acest sens este faptul c dup c s torie, so iile preiau numele so ului, iar cei mai mul i p rin i americani dau copiilor prenumele tat lui sau bunicului lor. (Macionis, 2007). Prima condi ie o reg sim în realitatea româneasc , în ceea ce o prive te pe cea de-a doua, nu avem argumente suficiente. Ceea ce am putea ad uga, aici, este faptul c , în general, ta ii î i doresc urma i de sex masculin, motiva ia nefiind una explicit exprimat , îns putem presupune c este vorba de asigurarea continuit ii neamului (prin intermediul numelui i nu numai). Este un fapt care poate argumenta ideea superiorit ii masculine.

Bourdieu este de p rere c se poate vorbi de o „relativ constan a structurilor sexuale

130

i a schemelor prin care ele sunt percepute” (Bourdieu, 2003, p. 9), motiv pentru care trateaz diviziunea dintre sexe ca pe o stare natural . De asemenea, so iile, de i î i reclam independen a, accept , totu i, c so ul este capul familiei i sunt chiar de acord cu ideea de supunere. Cert este c asist m, în permanen , la un proces de diferen iere, la care b rba ii i femeile sunt supu i i care îi determin s se disting în mod evident, astfel încât nu se poate vorbi întocmai de egalitate între b rba i i femei. Principala instan r spunz toare de transmiterea i perpetuarea acestor scheme este, dup cum spune tot Bourdieu (2003), în primul rând, familia, urmat de biseric , coal i stat.

Toate schimb rile care sunt înregistrate de condi ia femeii se supun logicii modelului tradi ional, al diviziunii dintre masculin i feminin. Este un punct de vedere conflictualist emis de Pierre Bourdieu, care ne poate justifica contradic iile la care ajungem, uneori, în analiza rezultatelor noastre. Cu toate aceste, este evident c s-au înregistrat schimb ri semnificative în ceea ce prive te condi ia femeii în familie, rolul acesteia devenind mult mai complex (comparativ cu al so ului).

Controlul na terilor, intrarea pe pia a muncii, accesul la educa ie sunt numai câ iva factori care deschid drumul spre un status egalitar so -so ie. În ce m sur au aceste variabile un impact pozitiv asupra vie ii de familie, r mâne de v zut. Bourdieu le percepe ca pe ni te factori cu impact negativ: „…Accesul femeilor la munca profesional este i un factor preponderent al accesului la divor ”. (Bourdieu, 2003, p. 39). Studiile i datele statistice ne permit s fim de acord cu aceast afirma ie. De asemenea, în mediul rural, în satele aflate în apropierea centrelor urbane, este evident tendin a fetelor de a se orienta spre studii, spre g sirea unui loc de munc , cu mai mult interes decât spre ideea întemeierii grabnice a unei familii. Mai mult de jum tate dintre tinerii investiga i în studiul nostru preliminar, (66%), erau de p rere c g sirea unui loc de munc este mai important decât c s toria. Am putea spune, ca i o concluzie, c tendin a de cre tere a autorit ii so iei (a femeii, în general), nu face decât s sl beasc rela iile de familiei i chiar s submineze valorile familiei.

În ceea ce prive te autoritatea p rin ilor în rela iile cu copiii, i aici remarcam modific ri semnificative: „…Unii p rin i au început s tie de frica copiilor: se duce i se arunc în lac, se arunc înaintea trenului… dac ai sup rat-o cu un cuvânt…” (S.M.). Ceea ce dorea s spun subiectul nostru eviden iaz faptul c tinerii nu ineau cont de sfaturile p rin ilor i aducea în discu ie, pe larg, alegerea partenerului în vederea c s toriei, decizie la care p rin ii participau în mic m sur . Aceast situa ie f cea ca multe c s torii s e ueze pentru c „prea multe nu po i s faci dac nu ai cât de mic sprijin din partea cuiva” (S.M.).

Persoanele mai în vârst , cu care am stat de vorb , apreciau atitudinea propriilor copii fa de ei, bunul sim al acestora i interesul de a le oferi sprijinul. În schimb, reclamau dispari ia vremurilor mai vechi: „…s-a cam dus respectul fa de p rin i. Acum nu mai sunt vremurile alea, când copiii s respecte p rin ii, se uit la p rin i s îl

131

respecte pe copil” (S.G.). Au fost i persoane care reclamau o stare de fapt pozitiv în ceea ce prive te rela ia copii – p rin i: „Copiii cu p rin ii se poart frumos. În alt parte se bat, se omoar , la noi sunt cumin i, nu prea am auzit s se bat între ei. C mai au mici certuri…” (S.D.F.); „P rin ii îi las cam liberi pe copii, s fac cam ce vor, presupunând c tie ce face, dar nu este a a. Nu accept sfaturi de la b trâni” (S.P.). În general, se reclama o lips a respectului, a autorit ii în rela iile p rin i – copii, i aceasta pornind de la modul de adresare a copiilor fa de p rin i, de la implicarea acestora în munca în gospod riei i respectarea sfaturilor p rin ilor. „P rin ii nu mai au autoritate. Copiii sunt mai neastâmp ra i, dar pornind de la lipsa de autoritatea a p rin ilor, care nu tiu cum s î i mai mul umeasc copiii. Copilul nu mai este crescut în fric i respect… Sunt p rin i care nu tiu decât s îi bat sau care î i <cump r >, pur i simplu, copiii cu diferite favoruri” (S.L). Era un r spuns care sublinia foarte bine o stare de fapt amintit i de al i subiec i, care vorbeau despre o preocupare crescut a p rin ilor în a le oferi copiilor tot ce î i doreau sau p rin i care îi agresau verbal sau fizic.

Putem aduce, aici, în discu ie, teoria lui Becker i Tomes (1976) privind accentul pe cantitativ sau calitativ, în ceea ce prive te situa ia copiilor. Constat m o cre tere a interesului pentru „calitatea” copiilor, mai ales dac punem în discu ie i preocup rile crescute ale p rin ilor de a investi în educa ie (vezi status-rolul copiilor). Aceasta ar putea fi o explica ie pentru num rul mic de copii al familiilor din comunitatea studiat de noi, la care mai ad ug m mutarea activit ii în afara gospod riei, nuclearizarea familiei i implicarea mai sc zut a femeii în cre terea i educa ia copiilor.

Ca o concluzie, în ceea ce prive te autoritate în familie, constat m c nu se mai poate vorbi de rela ii bazate pe autoritatea unic a so ului, nici la nivelul cuplului conjugal, nici la nivelul familiei nucleare sau extinse. So ul, respectiv p rintele, înceteaz s mai reprezinte un centru de autoritate care controleaz comportamentul tuturor membrilor familiei. Rela iile se bazeaz mai mult pe cooperare, atât între so , so ie, cât i între copii i p rin i. Ultima situa ie reprezint , într-o mai mare m sur , o surs de conflict între genera ii i este r spunz toare pentru crearea unei imagini u or negative a comunit ii studiate de noi.

IV.5.2. Status-roluri în familia rural Cercet rile prezente, în ceea ce prive te rolurile în familie, pun în eviden

schimb ri semnificative ce se produc la nivelul familiei. Via a de familie s-a schimbat, structura familiei s-a schimbat, func iile familiei s-au schimbat i, în mod evident, rolurile în interiorul familiei sunt mai complexe. No iunile de so , so ie, copii, care desemneaz statusuri clare în structura familiei, au r mas acelea i, îns rolurile ata ate acestora, i de aici semnifica iile lor, sunt cu totul altele. O tân r î i punea, la un moment dat, problema: dac so ul g te te mai poate fi numit so ? Observ m c , în

132

timp, rolurile ata ate statusului devin adev rate simboluri pentru anumite st ri de fapt. R spunsul nostru este „Da”, putem numi un so care g te te so , iar acesta î i va p stra rolul pus în discu ie în condi iile în care mediul social nu exercit o presiune în sensul renun rii la aceast activitate care nu este potrivit , specific so ului (poate mai corect spus ar fi b rbatului) sub motivul c poate aduce „prejudicii” imaginii acestei categorii sociale.

Rolurile de gen devin ulterior stereotipuri care vor exercita în permanen o presiune în ceea ce prive te exercitarea rolurilor de so , so ie. O comunitate unit , cu rela ii strânse între membrii acesteia va exercita o presiune în ceea ce prive te p strarea acestor roluri. A tept rilor so ilor li se adaug a tept rile comunit ii care pentru mult vreme s-au dovedit a fi mai puternice. În momentul în care familiile devin mai izolate, rela iile cu ceilal i membrii ai comunit ii au mai pu in con inut, sunt mai de suprafa , presiunea încadr rii în acele stereotipuri este tot mai mic . (Bott, 1971). Rezultatul este crearea unor modele individuale sub aspectul rolurilor în familie: so i care g tesc, so i care îngrijesc copii, so ii care lucreaz , so ii care fac repara ii în cas etc. Este o stare de fapt întâlnit i în comunitatea studiat de noi i aceasta, pe fondul fluctua iilor existente la nivelul locuitorilor. „Noii veni i” se integreaz mai greu sau nu doresc s se integreze (mai ales dac vin dintr-un mediu superior, cum ar fi cel urban) motiv pentru care nu vor crea re ele sociale puternice. Lipsa manifest rilor i evenimentelor colective din lumea satului s r cesc rela iile sociale i sl besc consensul i în ceea ce prive te rolurile membrilor familiei.

IV.5.2.1. Status-rolul so iei Comunitatea rural s-a delimitat, întotdeauna, de ora , prin densitatea rela iilor în

interiorul ei, prin controlul informal puternic, prin interac iunile numeroase între membrii acesteia. (Tönnies, 1944). Un astfel de model de organizare social a f cut ca schimb rile la nivelul rolurilor de gen s apar destul de greu. Am v zut, mai sus, c asist m la o anumit egalitate în ceea ce prive te autoritatea în familie. i în ceea ce prive te cre terea i educarea copiilor se observ o implicare a ambilor so i. Rolul principal în cre terea i educarea copiilor nu mai revine exclusiv femeii, so ul î i asum i el acest rol, cel pu in la nivel declarativ27. Avem, a adar, familii în care numai so ia

se ocup de cre terea i educarea copiilor, familii în care so ul se ocup de cre terea copiilor, familii (cele mai numeroase) în care ambii so i se ocup de cre terea i educarea copiilor, dar i familii în care acest rol le revine bunicilor.

Studiile la nivel na ional, ca i studiul întreprins de noi la nivelul aceleia i localit i, adresat tinerilor nec s tori i, pun în lumin faptul c b rba ii sunt de acord cu

27 Al turi de opiniile subiec ilor am întâlnit i o situa ie concret în care so ul a r mas în con-

cediu de paternitate, permi ând so iei s î i p streze locul de munc . Bineîn eles, pe conside-rente de ordin material.

133

intrarea femeilor pe pia a muncii, dar acestea î i vor p stra, în acela i timp, rolul în familie, ele fiind considerate cele mai în m sur s se ocupe de treburile casnice i de cre terea copiilor.

Eurobarometrul rural (Sandu, 2006) subliniaz aceea i idee: 85% dintre subiec ii intervieva i erau de acord cu afirma ia „Ambii so i trebuie s câ tige bani pentru între inerea familiei”. De asemenea, 69% dintre responden ii din cadrul aceluia i studiu erau de acord, „într-o mare i într-o foarte mare m sur ”, cu afirma ia „O mam care lucreaz poate fi la fel de grijulie fa de copii s i ca i una care nu lucreaz ”. De aici reiese faptul c slujba nu poate împiedica o femeie s aib grij de copii, de i 49% dintre subiec i erau de acord i cu afirma ia: „Un copil pre colar, probabil, va suferi dac mama sa lucreaz ”. Sesiz m în aceste r spunsuri o situa ie conflictual . Este foarte evident faptul c popula ia din mediul rural evalueaz la un nivel ridicat slujba pl tit , în rândul femeilor. În acela i timp, vechile stereotipuri de gen, vechea ordine bazat pe criterii de gen, r mâne valabil i este sus inut , la nivel de opinie, de locuitorii mediului rural.

Un alt studiu „Via a în cuplu”, realizat de Funda ia pentru o societate deschis (B descu et al., 2007), punea în eviden faptul c un procent de 66% din popula ia rural era de acord c femeia este „st pâna casei”, comparativ cu ora ele mari unde procentul era de 58%. Afirma iile de mai sus erau înt rite i de opiniile privind sarcinile casnice pentru care, sus in subiec ii, femeile sunt cele mai potrivite. Putem completa aceste date cu observa ia conform c reia, de i femeilor li se recunoa te responsabilitatea în privin a treburilor casnice, a rolurilor casnice, mijloacele de îndeplinire a acestora au suferit, în multe cazuri, modific ri. Inova iile la nivelul tehnologiei le permit femeilor s se angajeze i în alte activit i. Când spunem „mijloace” ne gândim la ma ina de sp lat, aragazul pentru g tit, frigiderul (op iunea pentru cump rarea hranei, în mare parte, i preg tirea rapid ), inclusiv trecerea de la scutecul de bumbac la cel de unic folosin , u ureaz mult activit ile în cauz ale femeii. Toate aceste elemente de tehnic i tehnologie aduc schimb ri evidente în modul de exercitare a rolurilor i sunt rapid asimilate i foarte mult apreciate, mai ales de genera iile tinere.

Dac femeilor li se deschide drum liber pe pia a muncii, în „economia extern a gospod riei” i chiar i în sectorul gulerelor albe, i b rba ii încep s fie implica i în „economia intern a gospod riei”. (Collins, 1991). Afirma ia de mai sus este sus inut de studiile realizate la nivel na ional, în care, 51% dintre responden i erau de acord, „în mare i foarte mare m sur ”, cu afirma ia „În general, ta ii pot avea grij de copii la fel de bine ca i mamele.” Autoritatea b rba ilor r mânea, totu i, recunoscut , atunci când venea vorba de politic i afaceri. Astfel, 66% dintre subiec i erau de acord, „în mare i foarte mare m sur ”, cu afirma ia „În general, b rba ii sunt lideri politici mai buni decât femeile”, iar 62% cu afirma ia: „B rba ii conduc mai bine afacerile decât

134

femeile”. Autoritatea b rbatului în interiorul familiei era sus inut de un procent foarte ridicat dintre responden i, 89%, care erau de acord cu faptul c b rbatul este capul familiei i 79%, care erau de acord c acestuia îi revine, în cea mai mare m sur , rolul de a aduce bani în cas . (B descu et al., 2007). Cu toate acestea, datele prezentate mai sus au ar tat c nici femeii nu îi este refuzat acest rol. Aici vedem acea diferen iere între opinie i comportament, i tot aici sesiz m i firul schimb rii, pentru c în cea mai mare parte avem de-a face cu schimb ri la nivelul comportamentelor i numai dup aceea, a sistemului de norme i valori. Tot aici putem sesiza i fenomenul „întârzierii culturale” (Ogburn, 1957), pentru c femeia beneficiaz de multe oportunit i i contribuie la starea economic a familiei, de i se sus ine ideea c b rbatul este cel mai în m sur s fac acest lucru.

Sesizam, din datele de mai sus, o diversificare i o îmbog ire a rolului femeii. Desf urarea unui astfel de rol, fiind de multe ori greu de realizat, femeia va elimina din sarcinile sale acele activit i pe care le evalueaz ca fiind mai pu in importante. Observând câteva familii, am constatat c ceea ce era considerat a fi mai pu in important inea de câmpul familiei i mai pu in de cel al muncii. Erau i situa ii mai dramatice, când se reducea aten ia acordat copiilor, i facem referire aici la securitatea emo ional , în favoarea securit ii economice. Investi iile materiale în copii p reau uneori mai importante decât cele emo ionale. Timpul petrecut cu copiii devenea mai scurt i mai slab sub aspect calitativ, fapt pe care p rin ii nu îl considerau a fi problematic. În aceste condi ii capitalul economic poate cre te, îns capitalul emo ional al familiei scade. Calitatea vie ii cre te sub aspect material, economic, dar poate sc dea sub aspectul capitalului social, emo ional, afectiv.

În privin a treburilor casnice, în studiul nostru s-a observat, din nou, o tendin de cooperare. Astfel, din analiza datelor reie ea faptul c so ia participa mai mult decât so ul la treburile casnice, dar într-o m sur mai mare, so ul i so ia erau cei care se ocupau împreun de treburile casnice. Bineîn eles c exista o distribuire la nivelul acestor roluri, dar aceast distribuire se pare c diferea de la familie la familie, nemaifiind un model pe care s -l reg sim în majoritatea acestor structuri.

Activit ile agricole, ca un sector deosebit de important pentru lumea satului, sunt, în cea mai mare m sur , evaluate ca fiind responsabilitatea întregii familii. Am observat c erau familii tinere la care acest sector era foarte mult redus, în sensul c niciunul dintre membrii familiei nu mai desf ura activit i de cultivare a p mântului, ace tia fiind de p rere c achizi ionarea produselor de la magazin, sau de la pia , era mult mai rentabil . Activit ile agricole au r mas, în mare m sur , apanajul vârstnicilor. Ceea ce mai r m sese din acest sector al muncilor agricole era activitatea de gr din rit, cultivarea de legume. Porumbul, ca i cultur destul de extins în acea zon , era tot mai rar cultivat. Am întâlnit o familie cu un nivel economic ridicat, condi ii de locuit deosebite pentru mediul rural, în care so ia era casnic iar preocu-

135

parea ei principal era s asigure resursele alimentare pentru familie din produc ie proprie, considerând c acestea sunt net superioare, calitativ, celor din ora . În acest scop, cultiva, în principal, legume i cre tea p s ri pentru ou i carne. Era un compor-tament care reflecta o reîntoarcere la resursele i beneficiile satului, dar fundamentat de motiva ii net superioare, nu din necesitate, din lipsa unei alternative, ci din dorin a unei vie i s n toase. Aceast reîntoarcere era posibil numai în condi iile în care familia ajunsese deja la un standard economic ridicat, i î i satisf cuse, la cote înalte, nevoile primare (hran , locuin , vestimenta ie), iar acum punea accent pe calitatea acestora, nu numai pe cantitate. Era doar o tendin reg sit în prezent la mai multe familii care au ales mediul rural ca spa iu de locuire, dar nu era i nu este una generalizat . Majoritatea familiilor sunt, înc , la nivelul satisfacerii principalelor nevoi i a unui confort cât de cât adaptat la noile condi ii oferite de societate. Consider m c

acest model al acumul rii, într-o prim faz , sub aspect cantitativ (instinctiv, ira ional), dup care intervine i aspectul calit ii (fundamentat ra ional, bazat pe selec ie) este un element specific al evolu iei familiei i comunit ilor umane, în general. Ceea ce caracterizeaz mediul rural, în acest moment, este acea acumulare cantitativ , f r o selec ie i obiective clar stabilite, ci pur i simplu pentru „a avea”, abunden a unor bunuri, în special ce in de hran i vestimenta ie, fiind considerat condi ie a fericirii i bun st rii.

Am precizat, mai sus, câteva aspecte legate de intrarea femeii pe pia a muncii. i în mediul rural, ceea ce a teapt ceilal i (so , copii, comunitatea) de la femeie (rolul acesteia), ine de contribu ia acesteia la bugetul familiei. Aceste a tept ri contureaz rolul femeii i o motiveaz puternic s intre pe pia a muncii i chiar s mearg la munc în str in tate. În studiul nostru, observam c este mai atractiv situa ia în care femeia merge s lucreze, decât cea în care r mâne acas , s se ocupe de treburile casnice. În ceea ce prive te neglijarea treburilor casei, sesizam o not de nehot râre, situa ia nu era pe deplin clarificat , putând fi considerat drept una u or conflictual .

Procedând la o analiz comparativ , pe sexe, a r spunsurilor subiec ilor no tri la o serie de itemi, constatam c perspectiva femeilor (so iilor) diferea de cea a b rba ilor (so ilor). Legat de afirma ia „femeia trebuie sa stea acas i s se ocupe de treburile casei” observam, în primul rând, c femeile erau mai hot râte, iar r spunsurile lor ar ta dezacordul fa de aceast situa ie, în timp ce b rba ii erau nehot râ i. Dac , în cazul afirma iei ce viza statusul de casnic al femeii, observam o nehot râre în rândul b rba ilor i dezacord în cazul femeilor, în ceea ce prive te afirma ia cu privire la statusul de actor pe pia a muncii, observam o situa ie de consens, în cazul ambelor sexe. Atât b rba ii cât i femeile erau de acord cu aceast situa ie.

Atât b rba ii cât i femeile erau nehot râ i atunci când se punea în balans activitatea femeii în afara familiei, cu preocup rile casnice. Observam c acolo unde situa iile se dovedeau a fi destul de importante, unde puneam în discu ie situa ii mai

136

mult sau mai pu in dezirabile social, era preferat lipsa de opinie, tocmai pentru a evita emiterea unor judec i clare. Era posibil s apar , într-o anumit m sur , tendin a de fa ad , subiec ii cunoscând faptul c neglijarea casei nu este o situa ie evaluat pozitiv de comunitate sau de societate, în general.

În ansamblu, din analizele de mai sus, reiese c popula ia din mediul rural evalueaz ca pe un fapt benefic intrarea femeii pe câmpul muncii, ceea ce determin schimb ri semnificative la nivelul status-rolului acesteia. Putem folosi situa ia în cauz ca pe un indicator pentru egalitatea de gen. De asemenea, trebuie precizat c existen a situa iilor mai pu in clare pune în eviden presiunea modelelor culturale existente în comunitatea rural . O serie de exigen e, în ceea ce prive te status-rolul femeii, mai exist chiar dac , în multe cazuri, ele se manifest doar la nivel de opinie. Este valabil aceast afirma ie atunci când punem în discu ie rela iile sexuale premaritale în cazul tinerelor. Subiec ii investiga i tindeau s nu fie totu i de acord cu acest comportament (o medie de 2,44 pe scala Likert în 5 trepte) iar aceast atitudine se manifesta în cazul ambelor sexe, aproape cu aceea i intensitate.

S-a observat, în cazul persoanelor de sex masculin, un num r mai mare de persoane, comparativ cu persoanele de sex feminin, care evitau s î i exprime acordul sau dezacordul, preferând varianta de mijloc. Cam aceea i era situa ia i în cazul tinerilor nec s tori i. Per ansamblu, situa ia era una de incertitudine, nehot râre. R spunsurile subiec ilor la itemul „fetele nu trebuie s aib rela ii intime înainte de c s torie” ob ineau o medie de 3,17 pe o scal Likert. Cu toate acestea, de i se vorbea despre o tendin de egalitate a femeilor i b rba ilor, comportamentul femeilor continua s fie totu i mai atent i mai exigent analizat comparativ cu cel al b rba ilor, situa ie remarcat i de speciali tii în domeniu (Bourdieu, 2003; Touraine, 2007; Fukuyama, 2002).

Analizând societatea rural francez a secolului XIX, Michelle Perrot pune în eviden existen a unei continuit i i chiar a unei confuzii între via a public i cea privat a femeilor. Rolul acestora nu se limiteaz doar la spa iul domestic, ele se implic puternic în via a satului, prin activit ile pe care le desf oar . (Perrot, 1997). Este valabil aceast situa ie i pentru realitatea rural româneasc , în cazul unor „profesii specializate”: moa a satului, baba (vraciul) satului, buc t reasa, croitoreasa etc. Pentru mult vreme, a fost popularizat i acceptat sintagma „femeia de cas ”, ceea ce nu însemna „de interior”. Acest model de gospodin , din clasele s race, îndeplinea trei func ii importante: aducerea pe lume i îngrijirea copiilor, pân se fac mari; între inerea familiei; aducerea unui „salariu complementar” prin prestarea de servicii. (Perrot, 1997, p. 124). Este i cazul realit ii rurale române ti, de început de secol XX, caracterizat prin implicarea b rba ilor în activit i departe de cas , în timp ce femeile r mâneau s se ocupe de gospod rie: „Atunci b rba ii mergeau la carier i la serviciu. F ceau naveta . . . la [fabrica] „11 Iunie”, la carier la bolovani, la p dure.

137

Femeia era acas gospodin : copii, sap , cur enie, b rba ii erau pleca i… Eu, pe aici, nu am v zut nicio femeie s mearg la serviciu, genera ia mamei, nu, a doua genera ie, tineretul. Mergeau la serviciu pentru existen . Nu puteau pleca to i c aveau vac , porci.” (S.A.F.).

Persoanele mai în vârst erau cele care observau schimb ri semnificative în status rolul so iei: „S-a schimbat. Nu mai mulge vaca, nu mai car cu co ul, nu se mai duce la sap , nu ai cu cine munci. Dac iei (la munc n.n.), iei tot o bab b trân ” (S.M); „Sunt amândoi cu serviciu… cine vine primul se implic , pune mâna i face mâncare… Nu mai e ca în trecut, ea la crati i el cu boii” (S.P.). Un subiect aducea în discu ie i comportamente nou ap rute în rolul femeii: consumul de cafea, fumatul, frecventarea barurilor din sat, fapte rar întâlnite în trecut: „În satul acesta, rar, una dou le tiam c fumau” (S.M.). Un alt subiect vorbea de dezvoltarea rolului femeii: „Acum are mai multe ocupa ii. Înainte, nu se f ceau fel de fel de bulioane, compoturi, conserve. Acum ai multe ocupa ii, c trebuie s fii în rândul lumii” (S.G). Era vorba, de persoanele mai în vârst , deoarece la familiile tinere acest comportament începea s fie practicat mai restrâns, dar mai dezvoltat, comparativ cu mediul urban. Era adus , de asemenea, în discu ie, nesiguran a locului de munc al so ului: „Noi de bine de r u am apucat pensiile, cei de acum vor apuca omajul mai repede, dup omaj nu se tie” (S.G); „Femeia trebuie s se ocupe de toate: de copii, de gr din i s mearg i la serviciu.” (S.D.F.). Toate aceste schimb ri erau justificate de majoritatea subiec ilor no tri prin necesitatea banilor.

Întorcându-ne la func iile gospodinei, identificate de autorul francez, constat m c ele au r mas acelea i, în mare, pentru femeia din mediul rural. „Majoritatea femeilor sunt gospodine” (S.D.F.) ne spunea un subiect, iar status-rolurile discutate mai sus, în ciuda transform rilor suferite, se suprapuneau, în mare m sur , peste func iile amintite anterior. Argument m aceast afirma ie prin urm toarele fapte: so ia din mediul rural nu î i va angaja bon i nu beneficiaz de servicii de cre sau gr dini cu program prelungit, pentru a- i încredin a copilul: „La ar g tesc, orice fat tân r încearc . Se g sesc iaurturi, mezeluri, dar e vorba de bani. Mai rar, care au salariu a a bun s î i permit s cumpere, s m nânce numai d-alea, mai faci i o oal de mâncare” (S.D.F.). G titului i se adaug sp latul i cur enia, iar ultima func ie, aducerea unui „salariu complementar” prin intermediul locului de munc . Schimb rile care au intervenit in de mutarea accentului de pe primele dou , pe ultima func ie. Când spunem gospodin , nu facem referire, aici, la femeia casnic , ci la femeia preocupat de gospod rie, de cas . Pornind de la func iile gospodinei, identificate în cadrul societ ii franceze de la mijlocul secolului XIX, de c tre Perrot (1997), realiz m o schem a structurii rolurilor so iei. La baz vom a eza rolurile principale, în timp ce spre vârf sunt pozi ionate cele mai pu in importante sau colaterale (Schema 1).

138

Schema 1. Structura rolurilor so iei la mijloc de secol XX în comunitatea rural tradi ional

Am observat, din datele ob inute, c principala preocupare, i pentru femeile din mediul studiat de noi, era aducerea unui venit suplimentar în cas , dup care urmau cre terea i educa ia copiilor i între inerea gospod riei. (Schema 2). Este o situa ie valabil pentru comunitatea studiat de noi, dar i tendin ele înregistrate la nivel na ional (lu m ca indicator migra ia femeilor în str in tate pentru câ tiguri materiale), confirm aceast ipotez . Pentru femeia modern , din mediul urban în principal, mai introducem în schem un alt tip de activit i ce in de îngrijirea propriei persoane (mersul la coafor, cosmetic , gimnastic , relaxare, tratamente etc.) i care de ine un loc important în structura rolurilor acesteia. (vezi Schema 3).

Schema 2. Structura rolurilor so iei în comunitatea rural studiat , la momentul cercet rii

Cre terea i educa ia copiilor

Între inerea gospod riei

Venit complementar

Cre terea i educa ia copiilor

Între inerea gospod riei

Venit complementar

139

Schema 3. Tendin e de evolu ie a rolurilor so iei

Exist o tendin slab a acestui gen de preocup ri i în comunitatea rural , cel

mai r spândit comportament fiind vopsitul i coafatul p rului. În multe cazuri, îns , rolul coafezei este preluat de vecine, prietene sau chiar de persoana în cauz . Este singurul comportament mai frecvent din categoria acestor activit i i este întâlnit cu prec dere la fetele i so iile tinere. Iat câteva aspecte ce vizeaz schimb rile survenite în status-rolul femeii. i pentru c femeia a de inut întotdeauna o pozi ie important în cadrul familiei, aceste schimb ri vor afecta în mod evident i imaginea familiei, structura i func iile acesteia.

Toate aceste analize ne îndrept esc s afirm m, înc o dat , c o tendin pentru mediul rural, având caracteristicile celui studiat de noi, va fi reprezentat de familia cu dubl carier , num r mic de copii i accent redus pe activit i agricole. Multe dintre aceste aspecte se datoreaz distrugerii nucleului familiei reprezentat de mama care r mânea acas cu copiii, altfel spus, de femeia casnic . Nu numai schimbarea sistemului de valori a determinat aceste transform ri ci i condi iile de via , schimb rile survenite în sistemul economic care ofer femeii posibilitatea s se angajeze în câmpul muncii, i chiar o „constrânge”, datorit accentului tot mai mare pus pe bani, pe moned , ca fiind singurul mijloc pentru ob inerea bunurilor necesare vie ii de zi cu zi.

IV.5.2.2. Status-rolul so ului i rolurile so ului au suferit o serie schimb ri, o parte din acestea fiind

determinate de schimb rile survenite în rolurile femeii. De la so ul absent, pe perioade lungi de vreme din gospod ria satului tradi ional, la so ul navetist care avea sarcin strict aducerea unui venit b nesc i alte câteva activit i din exteriorul gospod riei,

Cre terea i educa ia copiilor

Între inerea gospod riei

Venit complementar sau principal

Îngrijirea propriei persoane

140

pân la so ul care se implic în între inerea gospod riei, în exteriorul dar i în interiorul acesteia: „B rbatul zice, eu am treburile mele afar s repar gardul… Mai sunt i b rba i care fac de mâncare, spal vasele, spal rufe…” (S.D.F.). Aceasta pentru c „lucrând amândoi ar fi nedrept ca so ia s se implice absolut în toate” (S.P.).

Cu toate acestea, în ciuda egalit ii de roluri, autoritatea so ului, a b rbatului, transpare în rela iile din interiorul familiei, întâlnindu-se situa ii numeroase unde superioritatea masculin se impune, f r a avea nevoie de justificare, în acest aspect stând de fapt i for a ordinii masculine, dup cum spune Bourdieu (2003). Chiar i acele situa ii în care so ia „îndr zne te” s conteste comportamentul so ului sau critic anumite comportamente (cum era cel întâlnit de noi pe teren) o face tot în sensul înt ririi superiorit ii acestuia: „fii b rbat”, „fii puternic”, „arat c e ti b rbat”. Este foarte pertinent aici punctul de vedere al lui Pierre Bourdieu care spune c femeile nu pot s iubeasc i s doreasc decât un b rbat care- i afirm demnitatea prin faptul c le „dep e te” în mod evident. (Bourdieu, 2003). Este o stare de ordine care se reproduce pe sine, i o face mult mai fidel, cu mai mult for în comunitatea rural , în societ ile mai pu in modernizate.

Observam din studiul adresat tinerilor c exista o leg tur puternic între atitudinea tinerilor nec s tori i, fa de anumite aspecte ale vie ii de familie, i nivelul de instruc ie i vârsta acestora. Sunt dou variabile care influen eaz evolu ia rolurilor în familie. Iar în comunitatea studiat de noi majoritatea persoanelor c s torite aveau ocupa ii manuale, aveau statusul de muncitor, fapt ce putea încetini procesul de atenuare a autorit ii masculine în ciuda tendin ei de egalizarea a rolurilor. La cele dou variabile mai aducem în calcul statusul economic. În toate timpurile b rba ii au sim it nevoia s - i „valideze” masculinitatea în fa a celorlal i b rba i, iar ast zi tot mai mult i în fa a femeilor Iar pentru acest lucru apeleaz la puterea fizic sau economic . Mediul rural înc este dominat de puterea fizic , aceasta fiind i una dintre explica iile pentru cazurile numeroase de violen domestic , i nu numai, care au loc în mediile foarte s race, atât sub aspect educa ional cât i economic.

În comunitatea studiat de noi principalul rol al so ului era aducerea unui venit care s asigure traiul familiei. Al turi de aceast atribu ie, dup cum am v zut i din datele din chestionar, contribuia i la activit i specific feminine cum ar fi cre terea i educa ia copiilor i unele activit i casnice. Continua s fie perceput în continuare ca reprezentând capul familiei (dup cum au ar tat i studiile la nivel na ional) dar „stilul s u de conducere” era altul.

În comunit ile rurale cu influen e puternice dinspre mediul urban rela iile între membrii cuplului conjugal tind s se desf oar în mare parte pe orizontal . Observ m o cooperare între membrii cuplului în tot ceea ce înseamn activit i familiale i nu numai.

141

IV.5.2.3. Status-rolul copiilor De la sprijin în gospod rie i pân la purt torii spre viitor ai neamului, copiii au

fost considera i pentru mult vreme un dar de la Dumnezeu. Venirea lor pe lume inea de voin a lui Dumnezeu i nicidecum de op iunea individului (avem aici gândirea cu substrat religios specific societ ilor tradi ionale). Familiile f r copii atr geau compasiunea tuturor, dar în acela i timp „erau b nuite” i de faptul c au atras blesteme asupra lor.

„O femeie f r copii este o monstruozitate”, spune personajul lui Balzac, Louise. Num rul mare de copii nu punea problema insuficien ei spa iului i a resurselor. Întotdeauna unde dormeau ceilal i mai era loc pentru unul i unde mâncau ceilal i mai era loc pentru unul, în timp ce no iunea de „interes al copilului” era foarte pu in cunoscut . Când facem aceste afirma ii, ne referim la societ ile preindustriale, societ i în care mijloacele de produc ie sunt preponderent agrare.

Status-rolul copilului variaz în func ie de tipul de societate, ca i în func ie de clasa social , categoria social unde se na te. Vorbim atât de o varia ie în sens diacronic cât i sincronic. Întotdeauna copiii din familiile aflate în vârful ierarhiei sociale s-au bucurat de un status superior. Misiunea lor era una special , iar investi iile familiei erau semnificative: „El este obiectul unei investi ii multiple: afectiv , desigur, dar i economic , educativ , existen ial . În calitate de mo tenitor, copilul este viitorul familiei, imaginea ei proiectat i visat , modul ei de a lupta împotriva timpului i a mor ii.” (Perrot, 1997, p. 127). De i autorul precizeaz c aceast stare de fapt nu vizeaz în mod obligatoriu doar copilul ie it din comun, istoria i literatura ne arat c totu i familiile numeroase i cu situa ie economic precar limiteaz destul de mult investi iile în urma i i acest fapt pentru c majoritatea timpului îl aloc muncii i eforturilor de a supravie ui.

Percep ia asupra copilului vizeaz atât o dimensiune familial cât i una colectiv . Copilul asigur nu numai viitorul familiei în care se na te ci i viitorul societ ii. Acesta este i motivul pentru care, începând cu secolul XIX, apar primele încerc ri formale, primele legi care vin în sprijinul copiilor. Ast zi aceast tendin a atins cote crescute în societ ile dezvoltate i chiar i în societatea noastr prin intermediul organiza iilor na ionale i interna ionale care vizeaz , în mod expres, drepturile copiilor, protejarea acestora chiar i fa de propria familie. Înainte de imersiunea juridicului aceast practic exista la nivel informal. În societ ile preindustriale, i ulterior i în cele industriale, copiii din familiile s race ajungeau arga i sau ucenici pe mo ia sau în atelierul oamenilor boga i28 unde aveau acces la un mediu social mai elevat: „Între el (copil, n.n.) i familie, mai ales când este s rac i, prin urmare, presupus neputincioas , se strecoar ter ii: filantropi, medici, oameni de stat, care în eleg s -l protejeze, s -l între in , s -l disciplineze.” (Perrot, 1997, p. 127). 28 Excludem de aici cazurile de exploatare, care desigur nu erau pu ine, dar care se reg sesc în

orice societate indiferent de nivelul de dezvoltare. Ceea ce face diferen a este maniera de exploatare de la exploatarea prin munc pân la exploatare sexual .

142

Industrializarea i feminismul aduc de timpuriu ideea controlului na terilor. De i nu existau mijloace clare pentru a face acest lucru, cuplurile recurgeau i la cel mai eficient dintre acestea, abstinen a, pentru a controla na terea copiilor. Astfel „având în vedere faptul c un copil trebuie bine îngrijit, r sf at, iubit, p rin ii se hot r sc mai greu s îl aduc pe lume”. (Perrot, 1997, p. 129). Este o viziune nou asupra copilului, apare ideea de preocupare pentru interesul copilului, pentru „calitatea copilului” (Becker i Tomes, 1976), i i se atribuie un status bine delimitat în familie. Aceste tendin e care apar la nivel micro sunt înt rite, începând cu secolul XX, în societatea francez , de mi c ri la nivel macro ini iate de neomalthusieni care încearc s r spândeasc ideea concep iei voluntare „Femeie, înva s fii mam numai atunci când vrei tu!” este mesajul pe care încearc s îl transmit chiar i familiilor de muncitori. (Perrot, 1997, p. 130).

În ceea ce prive te aceast problematic , mediul rural se distan eaz net de mediul urban. În societatea româneasc aceste tendin e au ap rut ceva mai târziu, i cu prec dere în mediul urban. Intrarea femeilor pe pia a muncii le-a facilitat acestora accesul la informa ie precum i „solu ii” pentru controlul na terilor. Nici mediul rural nu era complet str in de unele „ini iative” în acest sens. Interzicerea avorturilor,29 începând cu anul 1966, sau lipsa informa iilor i a accesului la contraceptive a determinat apari ia unei pie e negre pe care se practica întreruperea sarcinilor. Problema major era aceea c e ecurile i reac iile adverse erau suficient de numeroase soldându-se, nu de pu ine ori, chiar cu decesul femeilor în cauz .

Apari ia pilulei contraceptive, este de p rere Toffler (1983), a revolu ionat institu ia familiei. În cazul societ ii noastre a p truns destul de târziu la nivel larg (dup 1989) i destul de greu, îns consecin ele sunt vizibile: proliferarea rela iilor sexuale premaritale, sc derea natalit ii, extinderea adulterului i chiar a divor urilor.

Statusul copilului este altul în societatea contemporan , interesul i preocuparea p rin ilor pentru evolu ia sa a crescut. Iar acest fapt se observ din preocuparea pentru educa ia copiilor30 i pentru oferirea unor condi ii superioare de via : hran de calitate (cel pu in în percep ia p rin ilor), vestimenta ie, jocuri i alte mijloace de petrecere a timpului liber (computer, televizor), frecventarea cursurilor pentru dobândirea unor abilit i precum dansuri, limbi str ine, înot .a. i ca orice bun rar, cum spune Baudrillard (2005), copiii încep s fie aprecia i tot mai mult i „c uta i”: „…Se face sim it foarte acut dorin a de a avea un copil, nu numai din motiv de descenden sau de rol social, ci dintr-o nevoie personal , resim it atât de femei, pentru care copilul este o justificare, cât i de b rba i.” (Perrot, 1997, p. 130).

29 Legisla ia a jucat i aceasta un rol important în tot acest proces demografic reprezentat de

natalitate. 30 Iar când spunem educa ie facem referire în mare parte la educa ia formal i nonformal .

143

Observ m a adar c func iilor economic , de descenden i social li se mai adaug i func ia de suport emo ional. A tept rile p rin ilor din partea copiilor nu mai vizeaz sprijinul la b trâne e. Nu mai aduc pe lume copii pentru „a avea cine s le dea un pahar cu ap ”, copilul devine un scop în sine, important este reu ita copilului, motiv pentru care reduc num rul acestora în vederea cre terii anselor de realizare. Aceste tendin e apar i în mediul rural. În comunitatea studiat de noi majoritatea familiilor aveau 1 sau 2 copii. Familiile cu 3 sau mai mul i copii erau pu ine la num r i, de regul , aveau o situa ie economic dificil .

Rela ia p rin i - copii nu mai devine una de schimb echitabil. Beneficiile p rin ilor sunt, în cele mai multe cazuri, simbolice, emo ionale i nu au nicio conota ie material , în timp ce investi iile tind s fie tot mai mult materiale. Decizia de a avea copii ine de alegerea ra ional (White, 2005) a partenerilor sau este „la liberul arbitru”, cum ne spunea un subiect, familia cânt rind cu aten ie to i factorii implica i: vârsta membrilor cuplului, cariera, banii, locuin a.

Mai exist îns i situa ii izolate care nu se supun principiilor enun ate mai sus de noi, adic situa ii în care copiii sunt folosi i ca i aduc tori de venituri i nicidecum ca beneficiarii unor investi ii. În timp ce majoritatea p rin ilor sunt preocupa i de educa ia copiilor, am întâlnit i o situa ie în care mama î i trimitea copilul la munc în sat pentru a- i asigura traiul, în detrimentul colii, nel sându-l s termine clasa a VI-a sau a VII-a, dup cum ne spunea un subiect. Aceast situa ie este specific familiilor atipice (un p rinte vitreg în cazul prezentat mai sus) sau familiilor dezorganizate cu p rin i consumatori de alcool i f r un loc de munc .

Status-rolul copiilor este u or de identificat dac studiem a tept rile pe care le au p rin ii de la copii. În func ie de aceste a tept ri este evident c va fi orientat comportamentul copiilor.

IV.5.2.4. A tept rile p rin ilor fa de copii O situa ie nou , pentru mediul rural mai ales, pe care am amintit-o mai devreme,

se refer la faptul c a tept rile p rin ilor din partea copiilor nu mai vizeaz sprijinul la b trâne e. Din cele 39 de familii investigate un singur p rinte spunea c a teapt de la copii „s m ajute”. Alte a tept ri ale p rin ilor erau: „s fie cumin i” (ascult tori, respectuo i) cu 13 alegeri; „s înve e” (8 alegeri); „s se realizeze” (7 alegeri); „bucurii” (3 alegeri); „servicii bune” (2 alegeri); „s fac o facultate” (2 alegeri), „s munceasc ”, „s se în eleag ”, „s fie buni”, „s ritori”, „s n to i”, „s - i întemeieze o familie”, „s aib o via frumoas ”, „s se fac respectat”. Acestea din urm erau alegeri unice. Observam din aceste r spunsuri c a tept rile p rin ilor ineau de împlinirea copiilor, i mai pu in de beneficiile proprii. Bineîn eles c i ace tia câ tigau ceva (a a cum sus ine norma reciprocit ii ca principiu al schimbului social) dar câ tigurile erau simbolice.

144

Se poate spune c un copil tinde s devin un element de prestigiu pentru p rin ii acestuia. Nu de pu ine ori p rin ii spuneau: „s fie cumin i c pentru ei sunt”, sau „s înve e, c pentru ei înva ”. Ideea de a fi cuminte înglobeaz de multe ori i pe aceea de a înv a, de a respecta normele, regulile sociale. Putem aprecia c coala începe s fie puternic evaluat i la nivelul satului i nu numai ca o situa ie ideal , ci ca una real , tangibil . Întotdeauna „ tiin a de carte”, ca i posesorii acesteia, au fost foarte bine evaluate, îns acum devine un lucru posibil i chiar necesar pentru to i copiii, indiferent de clasa social (excludem situa iile extreme). P rin ii erau con tien i de beneficiile i de necesitatea educa iei, îns recunosc c uneori copiii nu erau prea dornici s înve e. Constatam c structura rela iei p rin i copii este alta i de aici func iile familiei extinse. A a cum afirmam mai devreme autoritatea p rin ilor a sc zut, cu atât mai mult cea a bunicilor: „Eu spun din experien , îi spun copilului pune mâna i înva i el îmi spune: <tu e ti b trân , e ti bab b trân . . .> un copil de 14 ani.

<Mamaie tu cu ideile tale fixe de când era lupul c el>. Înainte erau mai în eleg tori i ascultau” (S.A.F.).

Func ia de suport pentru vârstnici, p rin i, este tot mai pu in îndeplinit de c tre descenden i, a tept rile p rin ilor fiind altele: „Dac nu aveam pensia era nenorocire mare s stau pe capul copiilor.” (S.A.F.). În cadrul unui interviu, un subiect afirma c este chemat de copii s locuiasc împreun cu ei îns nu accept deoarece prefer s r mân la casa lui.

Aceast func ie (suport pentru vârstnici) tinde s fie tot mai pu in îndeplinit i datorit extinderii modelului reziden ial neolocal, respectiv dispari ia familiei patriarhale sau a familiei de tip tulpin . De asemenea, mobilitatea, sau migra ia crescut a tinerilor, reduce tot mai mult interac iunile copii-p rin i. Iar dac totu i sprijinul r mâne, acesta este unul material, multe persoane în vârst spunând c atunci când vin copiii în vizit nu tiu ce s le mai aduc , dar c în rest se simt singuri i le este dor de ei: „La toat suflarea s dea copii ca ai mei… Întotdeauna m întreab ce s îmi mai dea… Pe mine singur tatea m-a terminat, nu realizam pân puteam s muncesc. M gândesc singur c o s mor i m g se te singur .” (S.A.F.). Suportul emo ional este mai greu de satisf cut în condi iile actuale chiar i în mediul rural. Cu toate acestea p rin ii respect deciziile copiilor i tind s se resemneze. Aceast situa ie este valabil pentru genera iile de p rin i mai în vârst , pentru bunici i reprezint , probabil, o tendin pentru genera iile urm toare.

Un alt aspect important legat de situa ia copiilor vizeaz educa ia formal a acestora, i a fost analizat studiind atitudinea p rin ilor fa de educa ia copiilor. i în prezent zicala „ai carte ai parte” continu s fie foarte bine evaluat de p rin i, ob inând o medie a r spunsurilor de 4,46 pe o scal de la 1 la 5. Aceasta înseamn c responden ii erau de acord cu aceast afirma ie „în mare m sur ”. Nu am putea spune aici c schimb rile sunt foarte mari, deoarece, dup cum afirmam mai sus, înv tura a

145

fost întotdeauna apreciat , chiar i de omul de la sat, dar acum începe s capete i o form concret .

În ceea ce prive te necesitatea înv turii pentru copiii de la sat, aceasta este tot mai evident , iar p rin ii sunt deplin con tien i de situa ie. Afirma ia are ca punct de pornire r spunsurile p rin ilor la întrebarea ce viza aceast problematic , r spunsuri ce însumeaz o medie de 4,79 ceea ce însemna c un copil din sat are nevoie de coal „în foarte mare m sur ”. Un alt aspect îl vizeaz evaluarea anselor pe care le au tinerii din sat de a urma o coal , comparativ cu cei din ora . i aici r spunsurile men ineau aproximativ aceea i tendin , ob inând o medie de 4,10. Aceasta înseamn c p rin ii erau de acord „în mare m sur ” c tinerii de la sat au acelea i anse de a urma o coal ca i cei din ora . Trebuie s preciz m c aici avem totu i i un procent de 20% de persoane mai pu in încrez toare în aceste anse.

Aspira iile p rin ilor în ceea ce prive te nivelul educa ional necesar pentru tinerii de la sat sunt i acestea destul de înalte. 76,92% dintre subiec ii no tri considerau c studiile superioare sunt necesare pentru reu ita tinerilor de la sat. Am putea spune c este o imagine destul de nou pentru satul românesc, mediul rural evaluând, pentru o perioad lung de timp, destul de slab educa ia formal . (Mih ilescu, 2005). Cu toate acestea, este o imagine bine fundamentat i care î i are punctul de pornire în mass-media, dar i în exemplele din via a de zi cu zi, când persoane care aveau un loc de munc au avut nevoie de studii superioare pentru a-l men ine i, cazuri mai dramatice, când au fost concediate pentru c nu de ineau o diplom de studii superioare. Aceste exemple, înt rite de problemele cu care se confrunt tinerii, în general, în g sirea unui loc de munc , de necesitatea unui loc de munc i a unui venit consistent, fac ca aspira iile p rin ilor s fie justificate.

De asemenea, încrederea în beneficiile aduse de educa ie este una destul de mare. Subiec ii cercet rii noastre manifestau un acord puternic fa de afirma ia conform c reia „studiile sporesc ansele de reu it ”, media r spunsurilor fiind de 4,69 pe o scal de la 1 la 5. Concretizând pe ansele propriilor copii, situa ia nu se schimb , p rin ii fiind categoric de acord c mai multe studii le vor asigura copiilor un viitor mai bun, lucru pe care ace tia chiar i-l doreau (dup cum am v zut în analiza variabilei „a tept ri fa de copii”). Media r spunsurilor la aceast întrebare era de 4,79 fapt ce sus ine afirma iile de mai sus.

În teoria sa asupra inegalit ii anselor Boudon (1974) spunea c persoanele din clasele inferioare au tendin a s evalueze la un nivel crescut investi iile în educa ie i la nivel sc zut beneficiile acesteia. Popula ia studiat de noi înregistra, pornind de aici, o tendin de ascensiune în ierarhia social , evaluând destul de bine beneficiile aduse de educa ie. Este o tendin care se înregistreaz în special în satele aflate în apropierea centrelor urbane. Evaluarea pozitiv a beneficiilor aduse de educa ie este înso it i de o disponibilitate de a investi financiar în educa ia copiilor. Din analiza datelor noastre

146

a reie it c ace tia erau dispu i „în foarte mare m sur ” s pl teasc o sum de bani pentru a- i trimite copilul la coal . Media r spunsurilor la aceast întrebare era de 4, 54 pe scala Likert, în 5 trepte.

Aceste atitudini fa de educa ie indic în mod evident o tendin pozitiv în evolu ia societ ii, analizele de specialitate ar tând c exist o corela ie puternic între nivelul de instruc ie al unei popula ii i nivelul de dezvoltare a economiei din statul respectiv.

În acest context, consider m justificate afirma iile subiec ilor no tri referitoare la educa ie, deoarece este evident o evolu ie i la nivelul comunit ilor rurale care beneficiaz de un context favorabil (situarea în apropierea centrelor urbane). Subiec ii no tri erau p rin i cu copii minori, în cea mai mare parte. Unii dintre ace tia evaluau la un nivel sc zut educa ia în momentul în care erau adolescen i, iar în acest moment regretau faptul c nu i-au continuat studiile. A adar, experien a lor le-a confirmat faptul c mai multe studii ofer mai multe anse. Iar o idee ce st la baza mentalit ii familiilor din mediul rural este „s aib copii mei ce eu nu am avut” sau „s fac copiii mei ceea ce eu nu am putut s fac sau nu am tiut”. Observ m o nevoie evident de împlinire a individului prin proprii copii, o nevoie de a- i demonstra poten ialul prin intermediul acestora.

Pentru a sublinia disponibilitatea p rin ilor de a investi în educa ia copiilor preciz m c ace tia preferau pentru copiii lor colile din ora celei din sat, chiar dac acest lucru presupunea navet i implicit costuri materiale. Aceast tendin se manifesta pe fondul unui nivel sc zut de mul umire a oamenilor fa de coala din sat ( coal cu clasele 1-4). Num rul celor nemul umi i (49%) era superior num rului celor mul umi i (36%).

A adar, în ceea ce prive te coala la care doresc s studieze copiii lor, 64% dintre familii preferau coala din ora . Era o situa ie care se reg sea i la nivel de comportament, în prezent coala din sat întrunind cu mare greutate num rul de copii necesar pentru func ionare. Posibilitatea de transport, existen a unui microbuz care face leg tura din or în or cu ora ul, în ciuda costului navetei, f cea mai accesibil aceast op iune.

Totodat , în paralel cu interesul acordat colii, p rin ii a teptau de la copiii lor i implicare în activit ile din gospod rie. Acest aspect era fundamentat în mare parte i pe o veche mentalitate conform c reia copilul trebuie înv at de mic cu munca, trebuie responsabilizat: „Copilului s îi dai de lucru ca s îl ii în mân ” (S.A.M.) spunea un subiect, este un mod de a-l educa. Este o situa ie care se manifest îns complet diferit fa de ceea ce se petrecea acum câteva decenii. Activit ile din gospod rie sunt altele. Implicarea copiilor mai presupune în mic m sur mersul la munc la câmp, mersul cu animalele la p une, îngrijirea fra ilor mai mici, c ratul apei, i alte activit i de acest gen, care solicitau destul de mult copilul. Ele se rezum la câteva sarcini care se

147

desf oar cu prec dere în spa iul gospod riei: hr nirea animalelor (p s ri, porci .a.); cur enia în curte i în cas ; contribu ii la îngrijirea gr dinii de legume i alte activit ii care cer o implicare mai redus .

Cu toate acestea, am întâlnit i persoane care reclamau lipsa acestei implic ri a copiilor în treburile casei, fiind vorba mai degrab de o libertate prea mare l sat copiilor: „Sunt foarte mul i care î i las copiii de capul lor, unde pleac … A plecat diminea a, vine seara, nu îi întreab . Sunt i familii care î i in copiii acas , dar foarte mul i îi las de capul lor, clete, clete31 îi vezi pe drum.”(S.D.F.); „Cei care au acum 13-14 ani nu le place munca, le place plimbarea, stau pe drum pân la 1 noaptea, ziua sunt tot ia pe care p rin ii nu i-a crescut bine” (S.A.M.). Iat a adar c , de i implicarea în activit ile gospod riei era apreciat de p rin i, ob inând o medie a r spunsurilor de 3,82 (tendin spre „acord” pe scala Likert), aceasta nu se manifesta întocmai. R mânea o situa ie de facto doar pentru acele familii unde se manifesta un control mai riguros din partea p rin ilor, o unitate mai crescut a familiei i, probabil, o tendin de izolare de restul comunit ii.

Persoanele mai în vârst înc puneau accent pe implicarea exclusiv a familiei în educa ia copiilor i o considerau responsabil pentru comportamentul copiilor, situa ie foarte des întâlnit cu câteva decenii în urm : „Dac familiile nu se implic , copilul scap din mân , dac i-a sc pat din mân l-ai nenorocit. Spun unii <N-am m ce s -i fac >… Eu am avut 5 i am avut ce s le fac… Eu când am plecat de acas le-am dat ce s fac i când am venit i-am controlat… Am avut 2 vaci cu lapte, aveam i capre, aveam i oi . .. aveam 3 porci” (S.A.M.).

Cu toate acestea coala, ca factor facilitator al ob inerii unei slujbe în ora , se dovedea a fi considerat de c tre familiile tinere cel mai important aspect în ceea ce prive te evolu ia copiilor. În studiul nostru p rin ii considerau c este important pentru copiii lor s mearg la coal pentru a ob ine o slujb , s î i caute un loc de munc în ora i s î i întemeieze o familie. Nu era considerat oportun practicarea activit ilor din agricultur i cre terea animalelor, dar nici munca în str in tate.

Observam în rândul p rin ilor o tendin de evaluare sc zut a activit ilor ce ineau de agricultur (specifice satului pentru mult vreme) i o tendin de evaluare

crescut a institu iei educa iei. Aceste elemente vor fi transmise prin intermediul procesului de socializare copiilor i se vor constitui în modele ce le va orienta comportamentul. Putem aprecia aceast tendin ca fiind una benefic în acord cu tipul societ ii în care tr im, îns accesul la resursele educa ionale r mâne totu i o problem pentru tinerii din mediul rural. Iar când spunem resurse facem referire la: capitalul cultural al p rin ilor, existen a unei biblioteci ca i accesul la internet sau alte surse de informare. În comunitatea studiat exista linie de internet îns nu existau cereri de conectare, dup cum ne-a informat o familiei care s-a declarat singura dornic s se 31 „Clete” - folosit aici cu sensul de „grupuri”.

148

racordeze la acest serviciu. Era o dovad a lipsei de cunoa tere a rolului internetului, a resurselor pe care acesta le de ine sau pur i simplu nu exista nevoia de un astfel de mijloc de informare i comunicare. Aceast variant din urm nu se dovedea a fi una plauzibil având în vedere c totu i televiziunea se bucura de „un succes uria ” în mediul rural. În aceste condi ii, problema inea de capitalul uman, de lipsa abilit ilor necesare utiliz rii unei astfel de resurse ca i necunoa terea func iilor (pozitive) pe care internetul le poate îndeplini.

Putem afirma, ca o concluzie, c status-rolul copiilor în familiile din satele aflate în apropierea ora elor a suferit schimb ri semnificative. Se manifest în mod evident un interes crescut pentru copil, pentru bun starea acestuia, în primul rând material , iar copilul a devenit o investi ie, o „cheltuial ” semnificativ pentru p rin i, motiv pentru care i num rul acestora este mai redus. O schimbare evident de atitudine este vizibil în cazul educa iei formale a copiilor. Importan a crescut acordat educa iei, în ciuda perspectivelor existente asupra problematicii educa iei în comunitatea rural , va face ca tinerii din mediile rurale aflate în apropierea ora elor s aib aspira ii similare cu tinerii din mediul urban. (Howley, 2006).

IV.6. Integrarea în comunitate

Comunit ile rurale s-au delimitat, întotdeauna, prin gradul de coeziune ridicat,

prin unitatea indivizilor i prin depozitul de capital social pe care l-au de inut. Cooperarea dintre indivizi a reprezentat elementul cheie al vie ii de zi cu zi, i aceasta datorit modului de organizare a activit ilor economice, gestion rii în comun a resurselor, într-o adev rat matrice întemeiat pe intercunoa tere, comunicare i ac iune comun . (Pascaru, 2003b). În lipsa acestor condi ii, cooperarea se dezvolt mult mai greu în comunit ile rurale. (Dunn, 2008). Nu se putea vorbi de individ în afara comunit ii, deoarece via a în comunitate presupune existen a scopurilor comune, pentru c exist nevoi comune. Iar satisfacerea acestor nevoi presupune rela ii de dependen între indivizi. (Dunn, 2008). La un nivel mai restrâns, nu se putea vorbi de o persoan , ci de neamul din care f cea parte. Individul se identifica, întotdeauna, cu neamul din care f cea parte, neamul reprezentând un soi de „carte de vizit ” pentru fiecare membru al acestuia. Ast zi, aceste rela ii se restrâng tot mai mult la un num r mic de familii sau indivizi, afla i de regul în vecin tate, sau se bazeaz pe sentimente de prietenie. Explica ia ar putea veni, pe de-o parte, din reducerea semnificativ a num rului membrilor unei familii i, pe de alt parte, din intensificarea fenomenelor de migra ie a indivizilor sau chiar a familiilor. Dispari ia familiei patriarhale, care f cea posibil crearea acelor gospod rii extinse, precum i restrângerea familiilor de tip tulpin , submineaz sentimentul de unitate i coeziune.

149

IV.6.1. Rela iile cu vecinii Activit ile preponderent agricole, munca pe câmp sau în gospod rie au

reprezentat un catalizator pentru rela iile strânse cu vecinii. Oamenii apelau, în mod frecvent, la vecini i nu numai pentru sprijin la munc (de regul pe împrumut) sau pentru supravegherea gospod riei, în cazul în care mergeau la câmp sau lipseau de acas din alte motive. Era o rela ie n scut , de regul , din necesitate: num rul mare de animale din gospod rie solicita o îngrijire permanent (hran , ap ), astfel încât lipsa membrilor gospod riei era suplinit de un vecin sau alte persoane apropiate. Întotdeauna se g seau astfel de persoane. Iar acestea îndeplineau un rol important nu numai în sectorul activit ilor economice, ci i în cel de recreere i divertisment. Sunt bine cunoscute întâlnirile de la ez toare, de la hora din sat, de la cârcium sau pur i simplu cele din fa a gospod riei, mai toate gospod riile având o b ncu la poart care „invita” la comunicare.

Aceste fenomene se reg seau tot mai pu in în comunitatea studiat de noi. Evenimente care s adune laolalt tot satul erau tot mai pu ine, b ncu ele vechi se degradaser i nu fuseser înlocuite de altele noi, iar televizorul îi izola, în mod evident, pe oameni, de restul comunit ii: „Oamenii mai stau 5 minute în drum, dac vin. Înainte, când eram domni oar , mergeam la cârcium , se f cea hor , veneau to i. S-a pierdut cam de mult. F r frate-meu nu mergeam, f r m mica, t ticu… Când mergeai în drum colea era banca plin , acum nu mai are cine, bine - e i televizorul…”, afirm un subiect (S.A.F.).

În cadrul vecin t ii mai reg seam reminiscen e ale sentimentului de cooperare. Cu toate acestea, se produsese un proces de selec ie la nivelul rela iilor cu vecinii. Afirm m acest lucru deoarece mai mul i subiec i puneau în discu ie, în cadrul interviurilor, rela iile mai pu in bune cu vecinii, num rul celor cu care erau în rela ii bune fiind tot mai mic. Dintre familiile investigate, 43,59% declarau c las un vecin s se ocupe de gospod rie, dac pleac de acas , restul de 56% alegând r spunsul „Nu”. Explica ia putea s vin , iar i, din cele dou direc ii: pe de o parte, lipsa unor rela ii strânse cu vecinii, iar pe de alt parte, lipsa contextelor (prilejuite de cele mai multe ori de mersul la câmp sau de existen a unui num r mare de animale în gospod rie) care s favorizeze aceast cooperare.

Tot rela iile cu vecinii au fost m surate i cu un alt indicator reprezentat de discu iile care aveau loc între ace tia pe marginea problemelor cu care se confruntau. 79,49% dintre subiec i declarau c nu discut cu vecinii despre problemele cu care se confrunt . Era, din nou, un indicator care punea în eviden interac iunile reduse cu vecinii. Aici se mai putea ad uga lipsa conflictelor cu vecinii, 48,72% dintre subiec i declarând c nu au loc niciodat conflicte între ei i vecinii lor.

Cu toate acestea, 62,16% dintre subiec i, când erau întreba i care este în prezent rela ia lor cu vecinii, alegeau varianta: „ne ajut m reciproc”, în timp ce numai 24,32%

150

alegeau varianta „ne salut m i atât”. Atunci când se punea în discu ie sprijinul reciproc, împrumutul de diferite bunuri, nu constatam o rela ie de reciprocitate. Când întrebam dac subiec ii no tri împrumut diverse lucruri de la vecini, aproximativ 61% r spundeau cu „niciodat ” sau „rareori”. În momentul în care puneam problema dac subiec ii no tri împrumut vecinilor diverse lucruri, 51% declarau c fac acest lucru „întotdeauna” i „deseori”. Aceste date probau ideea de sprijin reciproc existent între vecini pentru aproximativ jum tate dintre subiec ii no tri, îns , observam c exist o tendin de a oferi sprijin mai mult decât de a solicita.

În ceea ce prive te împrumutul, ca mod de manifestare a economiei informale (nemonetare sau invizibil ), se înregistreaz o tendin de restrângere a acestui comportament practicat pe scar larg în comunitatea rural tradi ional . Explica iile pot fi mai multe: intensificarea procesului de stratificare social , de diferen iere, nu mai face posibile rela iile de schimb care, se instituie de regul între persoanele de acela i rang social. De asemenea, sprijinul comunit ii a fost înlocuit cu sprijinul institu ional: posibilit ile de împrumut la banc , cump r turi pe datorie la magazinele din sat, ajutoare sociale etc. Rela iile de schimb, împrumutul sau darurile pe care i le f ceau membrii comunit ii cu anumite ocazii func ionau asemeni potlach-ului, aveau rol de marcare a statusului (Jenks, 2003) i de între inere a rela iilor de cooperare.

Este evident schimbarea care a survenit i în ceea ce prive te rela iile cu vecinii. Nu mai exist o rela ie de cooperare evident la nivelul întregii comunit i, dar nici la nivelul vecin t ii. Rela iile sunt tot mai selective iar diferen ele dintre indivizi submineaz aceast cooperare. Spuneau subiec ii no tri: „Nu po i povesti cu nimeni. Aici pe la noi nu ai cu cine povesti… Sunt i invidio i: eu nu am ce are el! …Las c mai bine beau o cafea singur i stau i meditez, m gândesc.” (S.D.F.); „Mai sunt unii, ni te fete mai tinere, foarte apropiate, le vezi tot timpul la cafea, la igar i le admiri: uite ce atmosfer … Aici nu ai cu cine, sunt to i în vârst … Al i vecini… ne-am certat, ne-am împ cat dar nu ne mai vizit m.” (S.D.F.).

Cu cât o comunitate este mai stratificat , cu atât exist o tendin mai mare de polarizare a rela iilor dintre indivizi. Unitatea acesteia i coeziunea sunt subminate de diferen ierile existente, care nu mai faciliteaz interac iunea ci, dimpotriv , o blocheaz : „Lumea s-a împ r it, a intrat o diferen între lume, rar care mai sunt familii cu care mai vorbe ti, dar, în rest, nu te prime te nimeni în cas . Înainte te duceai unul la altul, aveai o bucat , o mâncai împreun , ast zi nu î i d nimeni.” (S.N.) Explica ia dat de c tre un subiect pentru lipsa acestor întâlniri era: „Toat lumea e sup rat , e cu neajunsuri.” (S.G.). De fiecare dat indivizii se confruntau cu probleme poate, uneori, mai grave inând de imposibilitatea asigur rii traiului zilnic, cu toate acestea problemele nu erau

resim ite atât de acut având în vedere c erau probleme publice, în sensul lui Mills (1975), iar oamenii în elegeau acest lucru. Mai recent, au sentimentul c sunt doar problemele lor, iar acest fapt le face s par mai grave i mai greu de rezolvat.

151

Întrajutorarea se practica în comunitatea studiat de noi, dar la nivel mai restrâns, tocmai datorit acestor diferen ieri dintre indivizi i a preocup rilor acestora: „Se ajut unii i acum, se ajut unii i al ii între rude i vecini. Noi avem ni te vecini mai b trâni i jos o femeie încrezut … Când vrea vorbe te, când nu, nici nu te bag în seam , nici

nu d bun ziua…” (S.D.F.). i sc derea sentimentului de încredere reducea cooperarea, oamenii fiind uneori mai sceptici în privin a cons tenilor, mai ales a celor tineri, i, astfel, evitau interac iunea cu ace tia: „ i în ziua de azi po i s ai încredere, dar nu în to i… Lumea a devenit i rea… Sunt oameni cu diferite idei… Tot timpul trebuie s fii ferit.” (S.M.); „Am o vecin cert rea , eu vorbesc de fric , ea nu vorbe te cu nimeni.” (S.A.F.).

Iat , a adar, c vecin tatea nu mai constituie un factor suficient care s determine cooperarea. Mai sunt necesare i alte condi ii ca de exemplu homogamia social ce vizeaz asem n ri în privin a vârstei, nivelului de instruc ie i a altor elemente ce compun statusul social al indivizilor.

IV.6.2. Participarea la evenimente ce au loc în lumea satului Momentele importante din via a individului reprezentau, de fapt, momente

importante din via a comunit ii. Na terea, nunta, înmormântarea constituiau prilej de întâlnire i de împ rt ire a bucuriei sau a triste ii, de creare i înt rire a unui consens în ceea ce prive te sistemul de norme i valori. Nicio comunitate nu î i poate men ine un astfel de consens în lipsa interac iunilor dintre indivizi, interac iuni prilejuite, de regul , de evenimente ce presupun mai pu in investi ii materiale din partea participan ilor, ci mai mult interese comune, rela ii de cooperare, ritualuri, tradi ii, schimburi simbolice.

Extinderea economiei monetare a adus o serie de schimb ri în ceea ce prive te motiva ia indivizilor de a participa la o serie de evenimente. Au survenit, de asemenea, o serie de schimb ri în ceea ce prive te structura s rb torilor, modul de manifestare i organizare a acestora.

În ceea ce prive te nunta, ca moment important în via a satului i a individului, în satul studiat de noi se observa o reducere a acestui eveniment la o simpl petrecere adresat nu întregului sat, ci doar celor care „sunt datori”, în primul rând, s participe, precum i rudelor i prietenilor. Era evenimentul care suferise cele mai multe modific ri în ultima vreme. Un moment important al acestui eveniment era reprezentat de „fedele ”. Acesta avea loc sâmb t seara, atât la casa mirelui, cât si la casa miresei, i se adresa întregului sat, participarea nefiind condi ionat de invita ie. O familie cu

care am stat de vorb ne-a informat c ultimul eveniment de acest gen a avut loc la nunta lor în anul 1999, aproximativ cu 10 ani în urm . Oamenii erau de p rere c nu mai exist momente importante care s adune la un loc tot satul: „Nu mai sunt momente importante… Nimeni nu se intereseaz . Fiecare e acas la ei.” (S. N.).

152

Un alt aspect semnificativ era acela c nunta rar se mai inea în sat fiind preferat, de cele mai multe ori, ora ul, restaurantul sau cantina: „Nun ile se in în ora . Sâmb t la 2, 4 se face pân la 12 noaptea i atât. Înainte se inea nunta de sâmb t pân mar i. Aia era nunt adev rat . Acum nu. Nici nu are unde s se fac fedele , înainte mai aveau corturi, acum nu mai au.” (S.G.).

În ceea ce prive te motiva ia particip rii la astfel de evenimente, era evident rela ia de schimb în care se angajau locuitorii satului, obiectul schimbului nemaiconstând din elemente simbolice, ci materiale: „Ast zi nu vine nimeni de mil . Te-ai dus, vine i el, nu te-ai dus, nu vine. Eu am f cut nunt , am dat invita ii la cei care tiam c are de f cut. Care au venit m duc, care nu au venit, nici invita ie nu mi-au dat… Dar bine c a fost calculat i nu mi-a dat invita ie.” (S.M.). Era evident participarea într-o mai mare m sur la astfel de evenimente, cu câteva decenii în urm , i aceasta datorit omogenit ii lumii rurale i a num rului mare de familii cu copii ce

urmau s se c s toreasc : „M duceam c îmi era drag, dar nu tiu, banul… era mai pu in, nu pot s îmi imaginez cum era.” (S.M.).

Un num r de 28 dintre subiec ii investiga i afirmau c au participat la o nunt , în ultima lun , chiar în sat, la c minul cultural, singura nunt care a avut loc acolo în ultimul an deoarece, în prezent, c minul era ocupat de o familie a c rei locuin a fost distrus de ploi. Trei subiec i afirmau c au participat, cu un an în urm , la o nunt . Observam o larg participare la aceste evenimente, explica ia fiind dat de faptul c subiec ii no tri, ori erau tineri c s tori i, ori aveau copii care urmau s se c s toreasc , ceea ce explica participarea motivat de „datorie” sau pentru „a avea oameni”, dup cum afirma i unul dintre subiec ii no tri. În ceea ce prive te condi iile care îl determinau pe individ s participe la o nunt , acestea erau reprezentate, în primul rând, de „situa ia de dator” i apoi de primirea invita iei. Astfel, 56,76% dintre subiec i spuneau c particip la o nunt atunci când „sunt invita i i sunt datori” iar 37,84%, atunci când „sunt invita i”. Aveam i un subiect care spunea c merge atunci „când poate”, adic atunci când are banii necesari.

Alte dou evenimente importante din via a individului atr geau o participare sc zut din partea comunit ii. Este vorba de botez i înmormântare. În ceea ce prive te participarea la botezuri, 51,28% dintre subiec i spuneau c particip „în mic m sur ” la astfel de evenimente i doar 15,38% declarau c particip „în mare m sur ”. În cazul înmormânt rilor, participarea era la fel de sc zut , aproximativ 70% dintre subiec i declarând c particip la astfel de evenimente „în mic m sur ” i „în foarte mic m sur ” i doar 17,95% c particip „în mare m sur ”.

Al turi de aceste momente importante, înso ite pân prin anii ‘90 de adev rate ritualuri, care marcau trecerea la un alt status, îl introduceau pe protagonist într-un alt univers social (Van Gennep, 1996), universul rural a fost dominat i de alte s rb tori care prilejuiau întâlnirea dintre indivizi, s rb tori ce înso eau anumite evenimente religioase sau laice.

153

Din nou, locuitorii satului reclamau lipsa, în prezent, a unor astfel de manifest ri, care în trecut existau i se bucurau de mult apreciere din partea s tenilor: „La noi au fost, acum mul i ani, echipe de dansuri, acum nu… Serbarea la coal nu se mai d duminica, se d joia, sâmb ta, când oamenii sunt la munc .” (S.D.). Organizarea de concursuri de dansuri i interpretare, al turi de hora satului erau momente de care persoanele cu vârsta de 60-70 de ani î i aminteau cu mult pl cere i a c ror dispari ie o regretau foarte mult.

În comunitatea studiat de noi, singurele obiceiuri care se mai p strau erau obiceiurile de iarn , dup cum ne informau subiec ii no tri, dar i acestea au suferit o serie de modific ri: „Nu prea se mai duc cu colinda. Anul acesta nu am v zut unul cu steaua. Cu plugu orul au venit copii, dar cu steaua – nu.” (S.N.); „Nu mai vin, doar pentru bani. Nu mai au niciun farmec. Copiii vin în colinde i seara devreme, nu mai pleac la 12 noaptea. Acum pleac cu plugu orul i ia mici, to i dup bani. Înainte erau ia mici cu sorcova, cei mari cu plugu orul i cei mai mari cu capra. Acum, cumperi covrigi, ciocolat i uneori nu vin.” (S.D.F.). Observam c organizarea riguroas care a existat în privin a acestor practici i care era bine fundamentat i transmis din genera ie în genera ie disp ruse de fapt. Schimb rile produse le reduceau autenticitatea i îi determina pe oameni s nu le mai priveasc cu atât de mult respect: „Copiii se duc cu sorcova, le e drag… Înainte când erau zile din astea, de Sfântul Ion, … se f ceau hore… Acum nu are unde s se duc tineretul.” (S.G). În ceea ce prive te obiceiurile de iarn , subiec ii no tri reclamau schimb ri vizibile: „ i noi ne duceam, dar umblam mult. Umbl tia mici, dar la ziu . Noi umblam toat noaptea, nu dormeam în noaptea aceea.” (S.D.M.).

Un obicei de care un singur locuitor (în vârst de 78 de ani) î i amintea, deoarece disp ruse de foarte mult vreme, era cel practicat de l sata secului. Nu tia s ne spun care era „func ia” acestui obicei (în acest fel se poate explica i pierderea acestuia din perspectiv func ionalist ): „Când eram eu, era prim vara, de l sata secului, se d dea o roat cu foc. A a v zuser i ei înainte i f cuser la fel. Tineretul nu mai face, nici nu are de unde s tie.” (S.D.M.).

Alte momente care îi adunau pe oameni împreun erau marile s rb tori religioase: Învierea, Cr ciunul, Hramul bisericii, când oamenii mergeau la biseric în num r mai mare. Dintre acestea se deta a net s rb toarea prilejuit de Hramul bisericii la care participa 75-80% din popula ie. Biserica reprezenta singurul loc unde se adunau cei mai mul i oameni în anumit momente ale anului, dar totu i, acolo „se petrec lucruri care se pot petrece” (S.L.), lipsind un loc de întâlnire care s le permit oamenilor s socializeze, s comunice - elemente ce contribuie la cre terea unit ii i solidarit ii sociale.

Oamenii nu obi nuiau s organizeze întâlniri pentru discutarea problemelor ce vizeaz comunitatea. Singurul moment când se organizaser astfel de întâlniri fusese în

154

perioada premerg toare alegerilor, la coala din sat, dar participarea fusese una destul de sc zut , dup cum afirmau mai mul i locuitori. Lipsa acestor momente, precum i a locurilor de întâlnire, submina coeziunea membrilor comunit ii, f cea dificil cooperarea dintre indivizi, ca i p strarea i cultivarea unor seturi de norme i reguli care s orienteze via a în comunitate.

IV.6.3. Rela iile familiei cu comunitatea Implicarea membrilor comunit ii în problemele acesteia i participarea la

solu ionarea lor este un element definitoriu pentru o comunitate, în general, i pentru comunitatea rural , în special. Satul a reprezentat o imens gospod rie ai c rei locuitori conlucrau pentru bunul mers al acesteia. Discu iile cu oamenii mai în vârst puneau în eviden lipsa, în prezent, a unor astfel de prilejuri i locuri. Cu ocazia campaniilor electorale, se mai organizau astfel de întâlniri, la coala din sat, dar nici aceste momente nu reu eau s adune decât o mic parte dintre locuitorii satului. În afara acestor momente, nu aveau loc întâlniri, „ca pe vremuri”, la vechea coal din sat, unde copiii participau la concursuri de dans i interpretare, sau la vechea cârcium , unde existau diverse modalit i de petrecere a timpului liber pentru întreaga familie (ne poveste te un subiect despre „dulap”, un soi de instala ie rotitoare care era atrac ia tuturor tinerilor, cu vreo 60 de ani în urm ).

Înainte de anul 1989, aveau loc întâlniri frecvente între oameni, la vechea coal din sat, sau cu prilejul unor ac iuni de între inere a drumurilor, a p unilor etc. Ast zi, întâlnirile dintre locuitorii satului erau tot mai rare. La întrebarea noastr privind locul unde se întâlnesc pentru a discuta anumite probleme ale comunit ii, 48,65% dintre subiec i alegeau varianta „nu prea ne întâlnim”, în timp ce restul persoanelor intervievate au ales variantele „la magazin”, „pe drumul satului”, „la cârcium ”, „acas la unii dintre noi”, fiecare r spuns ob inând aproximativ acelea i procente, 13%. ”

To i subiec ii reclamau lipsa unui loc de întâlnire, dar i a unor prilejuri de întâlnire care s ajute la înt rirea sentimentului de coeziune i solidaritate. Singurul moment putea fi reprezentat de s rb toarea Hramului bisericii care reu ea s adune împreun aproximativ 75% dintre locuitorii satului, dup cum am afirmat anterior, dar care se pare c nu era perceput întocmai de locuitorii satului, având în vedere c o singur persoan a amintit acest eveniment. „Oamenii nu mai au unde s se întâlneasc , la cârcium se mai întâlnesc o mân de oameni. Oamenii cu posibilit i nu prea îi vezi pe acolo, numai tia mai am râ i… La noi în sat nu ai unde s te întâlne ti. Numai la biseric i acolo popa zice s ascul i la el, femeile s mai vorbeasc i ele.” (S.D.F.).

Observam i o slab cooperare în ceea ce prive te problemele comunit ii. Atunci când indivizii aveau nevoie de sprijin în rezolvarea propriilor probleme, persoanele la care apelau f ceau parte, în cele mai multe situa ii, din grupul familial:

155

p rin i, rude, copii. Astfel, 35,9% dintre subiec i spuneau c apeleaz la p rin i, atunci când au nevoie de sprijin într-o problem , iar 20,51%, la rude. 15% dintre subiec i spuneau c apeleaz la „altcineva”, printre care numeau banca i C.A.R.-ul. Iat c reg sim o posibilitate de sprijin i în afara comunit ii, în cadrul altor institu ii la care oamenii erau dispu i s fac apel, tot mai mult, dac le permiteau condi iile. Situa ia este mai mult întâlnit în urban, nefiind generalizat în rural datorit politicilor de creditare impuse de b nci. Familia r mânea principalul sprijin pentru locuitorii mediului rural studiat de noi. Dar sl birea rela iilor din interiorul familiei, ca i schimb rile care se produc în structura acesteia nu vor mai putea mijloci, pentru mult vreme, acest tip de rela ii.

În ceea ce prive te disponibilitatea oamenilor de a oferi sprijin cons tenilor lor, aceasta exista, conform datelor noastre. Dintre subiec i, 80% spuneau c ofer ajutor oamenilor din sat, dac ace tia îl solicit . Nu precizasem i condi iile în care se ofer acest ajutor, motiv pentru care unul dintre subiec i a sublinia c este dispus s ofere acest sprijin doar dac „este pl tit”.

Observam c rela iile de cooperare i într-ajutorare se manifestau cu o intensitate mai mare în cadrul rela iilor de familie. Acest fapt ne duce cu gândul la defini ia dat de Coleman capitalului social, defini ie strâns legat de rela iile din interiorul familiei (Coleman, 1988), dar care se poate extinde la orice comunitate sau societate, în ansamblu. (Conrad, 2007).

În ceea ce prive te controlul social informal, i acesta începe s se restrâng tot mai mult la rela iile de familie. Oamenii nu se mai simt r spunz tori, îndrept i i, s ac ioneze în numele comunit ii din care fac parte. Nu mai intervin în corectarea comportamentului membrilor comunit ii, decât într-o mic m sur . S-a constatat, de c tre mul i speciali ti, c informalul de ine, întotdeauna, mai mult for decât formalul i se dovede te a fi mult mai eficient. Când afirm m acest lucru, facem referire la

norme informale de cooperare, control social informal i putem ad uga economia informal (Slack, 2007), mai dezvoltat în mediul rural i cu un impact mai puternic, atât asupra înt ririi rela iilor, cât i asupra eficien ei ac iunii indivizilor.

În mediul rural, rela iile dintre indivizi transcendeau mediul familial, extinzându-se la nivelul comunit ii. Adul ii i persoanele vârstnice au reprezentat instan e de control pentru cei mai tineri. Aceste rela ii se mai p streaz , îns , doar în ceea ce prive te rela iile cu copiii. Dintre subiec ii intervieva i de noi 92,31% spuneau c intervin dac v d doi copii care se bat. Motivul era, în principal, pentru a se evita ajungerea la situa ii grave, în care copiii s se r neasc . Trei subiec i declarau c nu intervin pentru c „au p rin i care trebuie s se ocupe de ei”, „ei se bat, ei se împac ” i „nu vreau s am discu ii”. Agresivitatea copiilor era perceput ca fiind o problem destul de grav , pe care membrii comunit ii considerau c este necesar s o rezolve.

156

Un alt comportament neacceptat, pe care oamenii aveau tendin a s îl corecteze, era fumatul în rândul minorilor. Astfel, 74,36% dintre subiec i spuneau c fac observa ie unui copil care fumeaz . Motivul era, în principal, legat de faptul c acest comportament „nu este bun” i „nu este s n tos”. Zece subiec i declarau c nu fac observa ie unui copil care fumeaz , în principal, pentru c este responsabilitatea p rin ilor, („nu e treaba mea”, „are p rin i”). Un alt subiect spunea c nu intervine pentru c „te înjur ” sau „fumeaz i ai mei”.

Exista o tendin de închidere a rela iilor la nivelul familiei i de reducere a func iei de socializare i control în cadrul comunit ii. În general, putem afirma c mare parte din membrii comunit ii se implicau în controlul comportamentului copiilor, atunci când ace tia înc lcau normele sociale. Aceast afirma ie este sus inut i de r spunsurile oferite de subiec i în momentul în care solicitam informa ii despre

modul cum reac ioneaz atunci când sunt martori la astfel de situa ii. Astfel, 74,36% dintre subiec i spuneau c intervin i îi sf tuiesc pe copii s nu mai repete acel comportament, în timp ce 23,08% spuneau c o s îi informeze pe p rin ii acestora.

Constatam a adar p strarea func iei de control social a comunit ii în ceea ce prive te comportamentul copiilor, a a cum reiese din analiza r spunsurilor primite de la subiec ii no tri, în cadrul chestionarului. Intrând în profunzimea acestei teme, în discu iile cu persoanele mai în vârst , am constatat c , de i oamenii se implicau în socializarea copiilor, ac iunea lor nu avea efectul a teptat, ceea ce va determina, conform teoriei func ionaliste sau analizei sistemice, renun area la acest comportament: „Nu se mai intervine. Înainte aveai un cuvânt greu de spus. Acum degeaba vorbe ti. Asta s-a terminat… Ri ti s iei i b taie <Nu ai dreptul s m controlezi pe mine>. Înainte, avea o ru ine, un bun sim , frica aia…” (S.N.).

Persoanele mai în vârst erau mult mai rezervate în implicarea în controlul comportamentului copiilor, vorbind de multe ori de teama de a nu li se r spunde de-o manier jignitoare: „Nu po i s spui nimic c imediat te înjur <De-te b , ce treab ai cu mine, ce te intereseaz pe tine>. Nu po i s spui nimic la un copil c imediat a întors-o… Înainte, dac te înfrunta un om l sai capul în jos i plecai, acum nu” (S.D.F.); „La copilul altuia nu m bag. Nu po i s îi zici, pentru c , copilul acela, cât e de mic, te obr znice te, r spunde urât, las de dorit… eu le mai zic… dar îl aud bomb nind, poate m înjur , zice c eu sunt b trân” (S.M.); „Ast zi prime ti ni te r spunsuri care te dezumfl .” (S.P.).

i în analiza acestei problematici observam influen a mass-media în crearea unor scheme de percep ie privind comportamentul copiilor: „Te înjur . < Vezi- i de treab !>, î i zice… Înainte era respectul. Acum, la coal , îl bate pe profesor. Astea vin de la televizor. Televizorul dezbin tineretul, nu ar trebui dat orice la televizor.” (S.G.).

În majoritatea situa iilor, constat m c oamenii aveau tendin a s tr iasc mai mult într-o metarealitate pe care o creeaz mass-media, în special televiziunea. Omul

157

de la sat are tendin a s judece orice fapt i orice situa ie întâlnit în comunitatea sa prin raportare la ceea ce transmite mass-media. Mesajele media devin ni te puncte de reper care îi ghideaz , incon tient, pe indivizi, în judec ile lor. „La noi nu prea, dar am r mas, culmea, ce e la moldoveni” (S.M.), afirma un subiect când a fost întrebat de conflictele din comunitate. Din nou observam o atitudine diferit din partea unuia dintre ce mai în vârst oameni ai satului, care se raporta mai pu in critic la toate problemele identificate de noi i manifesta mai mult încredere în oameni i în evolu ia satului: „Se face opinie împotriva celor care caut s o ia razna… Se face opinie i e un lucru bun. Este (<tribunalul satului> n.n.), de i nu se observ , exist .” (S.D.M).

Aceast func ie de control social î i pierdea din intensitate atunci când puneam în discu ie comportamentul tinerilor. Un procent de 58,97% dintre subiec i, în mare parte b rba i, spuneau c intervin atunci când un tân r vorbe te urât, un procent mai redus fa de situa ia în care puneam în discu ie comportamentul copiilor. Motivul pentru care interveneau era în mare parte acela de a opri acest comportament: „s vorbeasc frumos” pentru c este un comportament „urât”. Cei care alegeau s nu intervin o f ceau în principal pentru c nu erau interesa i de acest aspect („nu m intereseaz ”) i de teama unor reac ii violente din partea acestora („s nu î i verse nervii asupra mea”). O serie de subiec i apreciau c , de multe ori, observa iile lor r mâneau f r efect, persoanele avizate necorectându- i comportamentul. De asemenea, s-a putut observa c aceste comportamente, care mult vreme au contribuit la p strarea ordinii în interiorul comunit ii, au devenit acum posibile surse de conflict, motiv pentru care oamenii evitau s le dezvolte: „Nu prea îi intereseaz de altul. Se fere te, în primul rând c prinde ur pe el.” (S.A.M.).

Rela iile cu membrii comunit ii tindeau s fie mai pu in intense i nu aveau ca obiectiv principal binele comunit ii. Interesul individului se concentra mai mult pe a tept rile familiei, sau pe cele personale i mai pu in pe a tept rile comunit ii, ac iunea colectiv , cooperarea l sând locul individualismului: „Fiecare e pentru el. Numai dac te cuno ti te salu i. Înainte to i î i d deau bun ziua, ast zi nu î i dau bun ziua nici vecinii. Te întreab ce faci, dar buna diminea a nu î i d .” (S.N.). Observ m aici întreaga înc rc tur simbolic a salutului care nu mai are aceea i semnifica ie pentru to i indivizii, dar care se dovede te a fi destul de important în interac iunea dintre ace tia.

Un alt fapt remarcat de subiec ii no tri era indiferen a celor tineri la sfaturile care veneau de la p rin i sau alte persoane mai în vârst : „Orice le spui la cei tineri nu iau în considera ie.” (S.D.F.). Erau aduse, din nou, în discu ie indiferen a i nep sarea locuitorilor în fa a problemelor comunit ii, oferindu-se de data aceasta i o explica ie, mai mult sau mai pu in obiectiv : „Fiecare î i vede de el. A intervenit egoismul, nu îl mai intereseaz de altul. P i, înainte, dac se întâmpla o problem , s reau oamenii, acum sunt pasivi, zic: <Bine c nu s-a întâmplat la mine!>. Pe timpul lui Ceau escu,

158

când f ceam o ac iune veneau oamenii, acum am f cut un pod, au venit 3 - 4 in i. Nu vin oamenii, nu îi intereseaz , mai ales dac nu mai au p mântul… Nu îi mai intereseaz . Înainte f ceau pu uri pe câmp, fântâni, acum s-au d râmat.” (S.G.). Observ m aici leg tura evident între profilul i structura activit ilor economice i cooperarea dintre locuitori. Activit ile preponderent agricole i petrecerea unei p r i bune de timp, la câmp, determina implicarea oamenilor în crearea unor condi ii care s faciliteze aceste activit i, în administrarea resurselor comune. De asemenea, diminuarea propriet ii comune i extinderea intereselor individuale reduc interac iunile dintre indivizi precum i participarea acestora la activit i desf urate în interesul comunit ii. Aceste idei subliniaz rela ia strâns dintre dimensiunea economic i cea social a unei comunit i.

De cele mai multe ori, oamenii apelau la ajutorul institu iilor specializate pentru a rezolva anumite conflicte care ap reau în interiorul comunit ii: „Nu ai cu cine s faci ordine, mai chem m poli ia, acum nu are cine s se implice, e un singur vecin care se mai implic , dar so ia îl opre te pentru c nu are rost s se implice” (S.A.F.). Nici religia se p rea c nu mai de ine resurse eficiente în rezolvarea acestei problematici: „Biserica vorbe te, dar în pustiu. Ne-am înstr inat unii de ceilal i i noi de noi în ine. Unii nu tiu cum s intervin asupra propriei lor fiin e, ce s -i mai ajute pe al ii…” (S.L.).

Am observat, mai sus, c oamenii sim eau c nu mai sunt asculta i deoarece nu mai exista respect, bun sim . Un alt subiect aducea în discu ie aspectul economic, spunând c cei care sunt asculta i i lua i în seam sunt cei care de in capital economic: „Controlul îl exercit cel care are avere mai mult . Acesta e mai mult ascultat.” (S.L.).

Observ m o transferare a autorit ii de la nivel spiritual la nivel material. Indivizii se arat pu in interesa i de ceea ce spun oamenii satului despre ei i in cont, în mic m sur , de astfel de aspecte. În aceste condi ii, constat m c for a opiniei publice este tot mai redus i nu este suficient implicarea membrilor comunit ii, ci este nevoie de o disponibilitate din partea celor viza i de a r spunde pozitiv la reac iile celorlal i. Acest comportament, de indiferen , se poate transmite foarte u or i copiilor, astfel încât ace tia s nu r spund la sanc iunile comunit ii. Cu timpul, dac aceast func ie de control a comunit ii nu va avea rezultate, ea va înceta s se mai manifeste, fiind înlocuit de controlul formal, care nu se va dovedi, în mod sigur, la fel de eficient.

O func ie important în lumea satului, precizam mai sus, o de ine salutul. „Bun ziua” este un simbol al confirm rii rela iilor de apropiere care îi caracterizeaz pe locuitorii satului, un simbol al respectului i al bunei cre teri. Absen a salutului este o form de „declara ie de r zboi”, un indicator pentru r cirea sau ruperea rela iilor, lipsa respectului i a educa iei. Aceast stare de fapt era confirmat i de faptul c to i subiec ii no tri considerau c este necesar s spui „bun ziua” când întâlne ti pe cineva,

159

iar ei salutau întotdeauna. Persoanele mai în vârst aduceau adeseori în discu ie acest aspect când vorbeau despre tineri: „Acum nu î i d nimeni bun ziua, trec 10-15 i nu î i dau bun ziua (copii n.n.). Vina revine familiei.” (S.N.); „Salutul e un cuvânt de prietenie, adic pentru discu ie. Care ne cunoa tem, ne salut m. E ca un respect fa de altul, e un cuvânt frumos. tia b trâni mai salut m, dar vorbesc de cei tineri.” (S.N.). Dac pentru persoanele mai în vârst absen a salutului era un semn de lips de respect, 51,28% dintre subiec ii chestiona i declarau c nu se simt jigni i dac cineva nu îi salut .

Un alt indicator pentru respect îl reprezint formulele de adresare: „Oamenii vorbesc cu <tu>, înainte se spunea <tanti>, <dumneavoastr >” (S.D.F.). „Dac vrei s fii respectat, respect tu. B ie ii cu doi ani mai în vârst î i spuneau <nene>, acum se iau peste picior”, remarca S.D.F., unul dintre subiec ii cercet rii noastre. Observam, din nou, simbolistica limbajului i importan a acestuia. Un anumit mod de adresare spune ceva despre atitudinea celui care se adreseaz fa de cel c ruia i se adreseaz . Astfel,, conform principiilor interac ionismului simbolic, va determina din partea interlocutorului un comportament care se afl în concordan cu semnifica iile pe care i le atribuie acelui comportament: respect, apreciere, simpatie etc. Acutizarea conflictului dintre genera ii, în cadrul comunit ii noastre, î i reg sea multe din cauze în transform rile care ap reau la acest nivel, al limbajului. Era evident o rupere a familiei de comunitate.

Familiile tindeau s devin unit i izolate în interiorul satului, fiecare admi-nistrându- i propriile resurse i r mânând indiferent la comportamentul celorlal i. Nu existau momente sau locuri care s adune la un loc membrii comunit ii. Eventual, existau locuri specializate: b rba ii la cârcium , femeile la biseric , tinerii „noaptea pe drum” etc. Acestea erau câteva condi ii care restrângeau interac iunile între familii i, în acela i timp, reduceau implicarea acestora în socializarea sau controlul membrilor comunit ii.

IV.7. Dimensiunea economic sau „tehnosfera” satului

IV.7. 1. Mijloacele de produc ie Evolu ia omenirii a pus în eviden leg tura puternic dintre sistemul economic

al unei societ i i modul de via al comunit ilor construite în interiorul acesteia. Sistemele de produc ie, de distribu ie i de consum al bunurilor i serviciilor sunt elemente definitorii pentru economia unei societ i. Dac la acestea ad ug m i sistemul energetic vorbim de „tehnosfer ”, în sensul lui Toffler (1983).

Satul românesc tradi ional s-a caracterizat, în mare parte, printr-o economie de tip agricol, la care se adaug sectorul me te ugurilor, cu o pondere, mai mic sau mai mare, în func ie de zona geografic . Ast zi se vorbe te tot mai mult de o „economie

160

rural neagricol ” (Sandu, 2005) punându-se accent pe activit i industriale, pe servicii i pe turism, în cadrul unui model agricol european, orientat tot mai mult spre pia . În

cadrul acestui model se pun în discu ie trei func ii importante ale agriculturii (care includ i activit i neagricole): (1) func ia economic care vizeaz rolul tradi ional al agriculturii de producere a alimentelor pentru consumatori i a materiilor prime pentru industrie, contribuind la cre terea economic , crearea de locuri de munc i îmbun t irea balan ei comerciale; (2) func ia de amenajare a teritoriului (rural-peisagistic ), fondat pe diversificare, agricultura fiind completat de alte activit i industriale, servicii comerciale sau turistice i (3) func ia de mediu (ecologic ), care se refer la rolul de conservare a spa iului natural, ap rarea biodiversit ii i protejarea peisajului. (Otiman, 2005).

Satul românesc contemporan a ie it din izolarea sa economic . Mijloacele de produc ie, sursele de venit au dep it în multe cazuri grani ele satelor. Localit ile rurale nu mai pot supravie ui prin propriile resurse, ci sunt tot mai dependente de resursele ora ului sau, mai mult decât atât, de economia global . Migra ia for ei de munc a f cut ca pentru multe familii din mediul rural, principala surs de existen s fie reprezentat de munca unui membru în str in tate. Este vorba, în principal, despre acele sate a c ror popula ie nu i-a g sit resurse în ora ele apropiate sau sunt situate la distan e semnificative de centrele urbane.

Am observat i din analizele anterioare c popula ia studiat de noi evalueaz foarte bine slujba pl tit în ora , explica ia fiind dat i de faptul c aceasta reprezint principala surs de existen . A fost eviden iat importan a existen ei unui loc de munc în vederea asigur rii traiului zilnic. Nu am putea spune c este o situa ie cu totul nou , aceasta fiind r spândit în multe sate din România, în special cele din zone de deal, odat cu industrializarea. Nu se putea vorbi, totu i, de o situa ie de dependen la fel de important ca în prezent i aceasta datorit importan ei tot mai mari a economiei monetare. De asemenea, satul românesc arhaic nu s-a caracterizat prin predominan a familiei cu dubl carier . Femeile i copii r mânând, deseori, exploatatorii resurselor satului, în timp ce b rbatul i-a mutat activitatea în afara satului: „Femeia era casnic . Mâncare copii, între inut, c m i le esea la r zboi” (S. N.), re inem din cercet rile noastre.

Existen a unui loc de munc devine tot mai imperioas pe m sur ce resursele din gospod rie nu mai reu esc s asigure individului traiul zilnic (sau a tept rile acestora). Dintre subiec ii investiga i de noi 30% afirmau c reu esc s î i asigure traiul numai din activit ile gospod re ti, „în mare m sur ”, media r spunsurilor tuturor subiec ilor (2,74, pe scala Likert în 5 trepte) plasându-i pe ace tia în apropierea variantei „nici în mare nici în mic m sur ”. Mare parte a popula iei avea nevoie de o mul ime de resurse necesare traiului, care proveneau din afara gospod riei i nu puteau fi procurate nici m car la schimb, economia din interiorul gospod riei nefiind una destinat comer ului, cu mici excep ii.

161

Importan a i necesitatea banilor era evident , iar mijlocul cel mai sigur de ob inere a lor era slujba pl tit în ora , pu ine fiind persoanele care comercializau produse agricole, în general, lactate i fructe, în anumite perioade ale anului (cazul persoanelor mai în vârst ). Toate familiile sus ineau c au nevoie de un venit lunar de peste 700 de lei pe lun pentru a avea un trai decent, iar venitul minim (sub care nu ar putea supravie ui) era evaluat la 500 lei de c tre 10 familii, 1000 lei de c tre alte 13 familii, restul alegerilor variind de la 300 pân la 3000 lei, cu o medie de 1080 lei32. Aceast situa ie se datora i cre terii num rului de servicii pe care trebuiau s le pl teasc familiile din comunitatea studiat de noi: curent, ap curent , cablu TV, telefon, serviciul de salubritate, la care se ad ugau i impozitele pe propriet i. La plata acestora din urm un num r mare de persoane renun aser , dup cum ne spunea un func ionar din cadrul prim riei, (erau multe persoane în întreaga comun care nu pl tiser impozitele de mai bine de 10 ani, ceea ce condusese la reducerea considera-bil a bugetului Prim riei). La cheltuielile amintite mai sus se putea ad uga naveta copiilor care mergeau la coal în ora (pentru familiile cu copii de vârst colar ) precum i achizi ionarea altor bunuri în afar de hran .

Cu toate acestea, erau familii în sat care declarau c venitul le este suficient pentru asigurarea unui trai decent i familii care spuneau c î i permit s î i cumpere i bunuri mai scumpe dac f ceau economii. Analizând r spunsurile la aceast întrebare, constatam c situa ia pentru familiile studiate de noi nu era, în ansamblu, problematic , num rul persoanelor care nu reu eau s î i achizi ioneze strictul necesar fiind relativ mic. Ceea ce nu se reflecta, în datele culese, era efortul pe care aceste familii îl depuneau pentru a se men ine la un anumit standard, mul i dintre subiec i afirmând „e greu, dar ce s faci?” reu ind s se adapteze noilor condi ii. Totodat , trebuie s inem cont i de aspira iile familiilor, de ceea ce consider acestea ca reprezentând un trai decent. Ap rea evident faptul c existen a provoc rilor de o anumit dificultate îi determina pe indivizi s depun un efort mai mare în direc ia asigur rii unor condi ii mai bune de via . Apari ia problemelor mai greu de dep it, cum ar fi un divor la o vârst înaintat , venituri foarte sc zute comparativ cu nevoile, lipsa suportului emo ional în familie, determina dezvoltarea unor comportamente care nu f ceau decât s accentueze situa ia precar în care se afla individul. Între acestea puteau fi enumerate: consumul de alcool, violen a, lipsa locului de munc , îndatorarea la cons -teni sau la magazinele din sat etc., situa ii care se sus ineau reciproc i contribuiau la excluziunea social a respectivului individ.

A adar, pentru o mare parte a popula iei din comunitatea studiat salariul sau pensia reprezenta principala surs de venit, sau cel pu in unica ce oferea siguran . De

32 Se observ o discrepan la nivelul r spunsurilor datorit faptului c în primul caz am avut o

întrebare închis iar peste 700 lei este suma la care ne-am oprit în grila de r spunsuri, iar în cel de-al doilea caz am avut o întrebare deschis .

162

asemenea, existen a unui loc de munc era un criteriu de evaluare a individului de c tre cons teni, cei care nu aveau loc de munc fiind considera i „vai de capul lor”.

Activit ile în agricultur i cre terea animalelor asigurau o mic parte dintre necesit ile de hran , num rul vitelor fiind tot mai mic iar suprafe ele de teren nelucrate, tot mai mari. Cea mai extins form de agricultur o reprezenta cultivarea legumelor i, tot mai rar, culturile cu porumb. Cre terea animalelor reprezenta o surs de venit pentru trei familii din întreg satul, care î i dezvoltaser un fel de microferme în care cre teau aproximativ 10-15 vaci. La acestea se ad ugau unit ile comerciale constând din magazine cu profil alimentar (sau tip bar), plus magazinul universal al Coopera iei. Nu mai existau cizmari, croitori, frizeri sau tâmplari care s presteze astfel de servicii oamenilor din sat. Aceasta era forma sub care se prezentau mijloacele de produc ie, ca parte a tehnosferei satului.

În ceea ce prive te sistemul energetic, în agricultur se folosea, în continuare, energia animal i uman . Intensificarea leg turilor cu ora ul determinase cre terea num rului de autoturisme, utilizate pentru deplasarea la locul de munc i în scopuri de petrecere a timpului liber. P trunderea tehnologiei moderne în agricultur se f cea destul de lent, popula ia reclamând c înlocuirea animalelor cu utilajele mecanice era foarte scump i nu se dovedea a fi eficient pentru o agricultur pe loturi de mici i foarte mici suprafe e. Înlocuirea plugului, cu boi sau cai, cu tractorul, se dovedea a fi prea costisitoare pentru parcelele mici de teren: „Ne costa un hectar de p mânt 14-15 milioane i porumbul era 30.000 i atunci nu am mai pus. Un sac de îngr minte 600.000.Un milion aratul cu tractorul. La anul nu mai pun porumb” (S.G.). De asemenea, ziua de lucru era tot mai scump i se g seau tot mai pu ine persoane care s lucreze cu ziua în sat. În general, cei care î i asigurau traiul muncind „cu ziua”, în sat, erau oameni pe care nu se puteau baza întotdeauna i care a teptau „s fie pl ti i bine”.

Resursele dobândite din economia rural nu erau suficiente pentru asigurarea traiului, nereu ind s satisfac nevoile indivizilor: „Înainte luptau pentru existen , aveau vaca cu lapte care era bel ug în cas , acum mai rar care au a a ceva.” (S.A.F.). Pe de alt parte, activit ile agricole erau de multe ori sortite e ecului, în viziunea locuitorilor: „Înainte se f ceau i în gr din , dac puneai. Deodat s-a dus totul… Nu s-a mai f cut nimic…” (S.A.F.); „E problem cu p mântul. Nu mai e stabilitate. Înainte nu plecau p mânturile… Acum nici nu po i s cose ti. E secet , crap p mântul. Înainte era p mântul altfel.” (S.G.); „Ziua de lucru e mai scump , p mântul nu î i mai scoate banii” (S.G); „Nici vite nu mai sunt. Niciun tân r, în afar de unu, nu mai are vite. La deal cred c mai sunt 7-8 vaci. Le-au vândut i dup câ iva ani de zile nu mai are nimeni. Oamenii în vârst nu mai pot. Nu am v zut unul cu vaca, numai cei b trâni.” (S.N.).

163

IV.7. 2. Atitudinea fa de munc Un fapt reclamat de mul i subiec i ai cercet rii noastre era schimbarea atitudinii

oamenilor fa de munc . „Nemunca” era v zut de unele persoane ca i cauz principal a s r ciei i a problemelor cu care se confruntau oamenii din sat: „Dac munce ti ai, dac nu, nu ai” (S.A.F.); „Nu to i muncesc… (Tân rul n.n.) caut s îl între in p rintele, chiar dac î i g se te de lucru st trei zile, o s pt mân i pleac , nu îi place munca.” (S. A.M.).

Toate aceste aspecte mai pu in pozitive îi vizau în special pe tineri: „Tinerii vor s fie bine, s le ofere p rin ii tot ce vor, s nu munceasc mult, s doarm pân la prânz… De exemplu, uite aici un b iat c ruia îi d tat -s u bani s mearg la serviciu i nu are bani… Nu-i place munca.” (S.A.F); „Tinerii cred c ei s-au n scut mari. Ei s

nu munceasc , dar s le dai. Eu am pe fiu-meu, i-am dat cas , i-am f cut por ile i acum, dar nu d pe la mine cu lunile…” (S.G).

Munca era perceput ca o solu ie în momentele dificile, dar nu i pentru tineri: „Sunt cei care dac ar munci ar tr i bine” (S.A.M.); „F r munc nimic nu e posibil, spunea Cezar, munca îl scap pe om de cele trei rele: lenea, plictiseala i s r cia” (S.D.M); „…Aveam 4 clase, dar mi-a pl cut munca, nu m-am dus s fur, nu am dat în cap, nu am f cut scandal, nu m-am dus la bar… Banul l-am strâns…” (S.M.); „Eu am strâns tot timpul bani, nu a lipsit banul din cas … tia (tinerii n.n.) ce prinde…” (S.M., ); „Tinerii ar vrea s li se dea… aproape s nu mai munceasc s î i fac o c su , un serviciu bun ca s nu munceasc greu… Au preten ii bani mul i, zile libere” (S.D.F.); „Dac îl chemi la lucru zice: mie îmi dai 500.000” (S.G.); „Munca pentru ei e o povar , dac ar fi s nu le trebuiasc bani nu i-ai vedea la serviciu…” (S.D.F.); Idealul unui tân r este ast zi „de a se trezi peste noapte bogat f r s munceasc ” (S.P.). Mai erau îns i cazuri izolate de familii care î i implicau copiii în muncile gospod riei i apreciau munca: „B iat de 17 ani care umbl cu c ru a, lucreaz acas . Au fost pu i de mici.” (S.D.F).

Atitudinea fa de munc diferea întrutotul când era vorba de munca în str in tate. În general, spuneau subiec ii no tri, când tinerii mergeau în alt ar erau dispu i s munceasc mult mai greu, indiferent de banii pe care îi primeau: „…Fac muncile cele mai grele pe care nu le-ar face niciun autohton. Nici ei, aici, pentru c intervine un orgoliu teribil <cum adic , s m vad lumea?> …munci pe care le socotesc îngrozitoare” (S.L.); „Totul se rezum la bani, la pl ceri, la activit i teribile, oneroase care s aduc câ tiguri pe m sur i altceva nimic. A munci corect, a munci cinstit nu mai înseamn nimic… dac nu munce ti, cum vrei s ai? … Fie c e sat, ora , to i vor s aib repede. Totul este la timpul prezent, <eu acum vreau s am, în momentul acesta>.” (S.L.).

Ideologia pe care o identific m în mediul rural nu este favorabil „acelei munci umile, destinate simplei subzisten e”. (Le Goff, 1986). Nu este o mentalitate veche, deoarece ranul român din societatea tradi ional a apreciat munca i a depus eforturi

164

considerabile pentru a- i asigura existen a. Este o atitudine recent ce î i are r d cinile în condi iile economice i sociale impuse de comunism i accentuat , ulterior, de o serie de factori: (1) modernizarea agriculturii, intensificarea procesului de mobilitate teritorial , dar i social , care permite individului cunoa terea altor moduri de via ; (2) intensificarea procesului de stratificare social , care îi diferen iaz pe indivizi i îi determin s î i construiasc aspira ii mai înalte; (3) mass-media, care face aceste procese mult mai vizibile i furnizeaz indivizilor scopuri dar nu i mijloace. Spunea unul dintre subiec ii no tri: „Tinerii vor s o rup categoric cu modelul vechi… Nu mai este nicio dorin a tinerilor de a tr i dup modelul i statutul p rin ilor.” (S.L.). Întâlnim o idee similar aici replicii lui Ford dat unui ziarist în 1916 „Nu ne dorim tradi ie. Vrem s tr im în prezent, i singura istorie care face dou parale este istoria pe care o facem ast zi.” (Bauman, 2000, p. 23).

Este important de v zut în ce m sur tinerii dispun de resursele necesare construirii istoriei i sunt dispu i s depun efortul necesar. În cadrul cercet rilor noastre, constatam c tinerii apreciau la un loc de munc atât siguran a cât i o bun remunera ie. Între cei care apreciau mai mult siguran a se situau tinerii cu vârsta între 30 i 35 de ani, în timp ce restul tinerilor aspira în mare parte la un loc de munc i sigur i bine pl tit. „La noi func ioneaz zicala: <Munca e bun pentru tractoare>” (S.P.), concluziona unul dintre subiec i.

IV.8. Dimensiunea religioas a comunit ii rurale

Al turi de institu ia familiei, cea a religiei a jucat un rol important în p strarea

ordinii în comunitatea rural . Suprapunerea, aproape perfect , între valorile promovate de biseric i cele promovate de familie a permis o bun cooperare între cele dou i a contribuit la înt rirea sistemului de norme i reguli specifice satului românesc tradi ional.

Acestora li se al tur o alt organiza ie – coala – care nu a r sturnat situa ia existent , influen a acesteia fiind pe o perioad mai scurt de timp la început (obligativitatea doar a celor 4 clase) iar elementele ce ineau de curriculum-ul ascuns veneau în prelungire sau se suprapuneau peste cele promovate de familie i biseric . Consensul era u or de stabilit i de men inut, p trunderile din afar fiind infime. For ele supranaturale (Dumnezeu i Diavolul) reprezentau explica ii pentru toate lucrurile mai greu de în eles. Aceast credin îi f cea pe oameni mai buni sau mai r i, astfel încât individul era mai rar considerat r spunz tor pentru faptele sale, iar sanc iunile erau primite „în via a de dincolo”. Frica de Dumnezeu i respectul pentru comunitate erau principalele mecanisme de control social. Ast zi lucrurile s-au schimbat semnificativ. Dac for a opiniei publice s-a redus, influen a religiei, bisericii i a credin ei în Divinitate continu s se manifeste, cel pu in la nivel de atitudine a

popula iei.

165

În ciuda condi iilor impuse de regimul comunist, practicile religioase au continuat s existe, mai ales în rândul popula iei din mediul rural, fiind o valoare mo tenit din familie, care a reu it s se men in datorit p trunderii mai greoaie a procesului de industrializare în aceste zone. Faptul c în 1990 jum tate din popula ia României locuia în zonele rurale (Voicu, B., 2001) ne permite s vorbim de o continuitate a credin ei religioase. C derea comunismului duce la o puternic revigorare a credin ei religioase, România situându-se printre primele ri din Europa în ceea ce prive te practica religioas . (Voicu, M., 2007).

Credin a în Dumnezeu continu s reprezinte o nevoie spiritual a omului de la sat, de la tineri pân la vârstnici, i s le ofere acestora un sentiment de lini te i siguran în momentele grele. Religia i familia sunt dou institu ii care se bucur de o încredere crescut în rândul popula iei studiate de noi, dar i la nivel na ional. (Sandu, 2006).

Valorile religioase se dovedeau a fi importante i pentru tinerii din localitatea cercetat . Ace tia i-au exprimat acordul fa de o serie de afirma ii ce vizau aspecte religioase: „Credin a în Dumnezeu îi poate asigura individului o via lini tit ”; „Rug ciunea îl poate ajuta pe individ în rezolvarea problemelor”; „Ori de câte ori te rogi la Dumnezeu acesta te ajut ”, r spunsurile la to i ace ti itemi însumând scoruri de peste 4,20 pe o scal Likert de la 1 la 5. (Morând u, F., 2008).

Aceea i situa ie o întâlneam i în rândul familiilor. Pentru 41% dintre subiec i „familia” era cea care le ofer un sentiment de lini te i siguran , iar pentru 36%, acest sentiment era oferit de credin a în Dumnezeu. Observ m, a adar, c cele dou institu ii, familia i religia, continu s joace un rol central în via a oamenilor de la sat. Problema care se punea este cum se manifest aceast credin în Dumnezeu, ce semnifica ie atribuie locuitorii satului, în prezent, no iunii de Dumnezeu. Ne punem aceast întrebare deoarece se sesizeaz , de multe ori, o lips a concordan ei între atitudinea fa de preceptele religioase i comportamentele care sus in importan a credin ei în Dumnezeu.

Un alt indicator care venea s m soare atitudinea indivizilor fa de religie, în satul studiat de noi, era faptul c to i subiec ii afirmau c sunt momente când sim eau nevoia s se roage, iar aceste r spunsuri erau categorice de fiecare dat . Atât în cazul tinerilor, cât i al familiilor, se înregistra o atitudine pozitiv fa de Divinitate, situa ie care nu era confirmat i de vârstnicii satului, care erau de p rere c nu mai exist credin în Dumnezeu: „Oamenii vin la biseric . Biserica a fost plin . Dar tineretul nu 100%, tot tia mai b trâni. De exemplu, eu pe nepotul meu nu l-am putut duce la biseric … Mie mi-a r mas întip rit de la p rin i… de Pa te vin i tinerii… La zile mari vin i tineri i b trâni. Mai vin i duminica, dar mai pu in.” (S.A.F.).

Frecventarea bisericii nu era considerat un indicator cu putere mare de discriminare pentru credin a în Dumnezeu: „Sunt i oameni care se dau cu capul de

166

icoane i fac numai rele… tinerii… Degeaba se duc la biseric , mai bine s nu se duc .” (S.G.). Acest comportament trebuia s fie dublat i de o via disciplinat , un suflet bun i alte aspecte de ordin moral: „Degeaba te duci la biseric i te rogi la Dumnezeu dac e ti r u… 90% merg degeaba… Credin a i-a pierdut-o lumea, în primul rând pentru c biserica face politic , ori s amesteci biserica cu politica… N-am încredere în ei (în preo i, n.n.).” (S. N.)

Puteam identifica în r spunsurile subiec ilor o func ie educativ a religiei: „Da, pentru toat lumea (religia n.n.) e ceva educativ. Omul cu credin nu va face r u nim nui niciodat .” (S.M.). De asemenea, biserica juca rolul unui loc comun, de întâlnire între locuitorii satului, care foloseau acest prilej pentru a se mai informa despre ceea ce se mai întâmpla în sat. O alt motiva ie a frecvent rii bisericii era faptul „c ai câte un necaz”, spunea un locuitor, adic moartea unei persoane apropiate, subiec ii no tri spunând c sunt persoane care numai în astfel de situa ii merg la biseric , pentru a aprinde o lumânare.

Cei care respect s rb torile cu sfin enie, spunea un subiect, sunt cei „incul i”: „B trânii respect întru-totul, unii chiar devin caraghio i.” (S.P.). Subiectul nostru ne povestea o situa ie în care, într-o zi de s rb toare, lucra ceva în gr din i toate femeile în vârst care treceau pe drum îi f ceau observa ie. De i persoana în cauz avea o vârst înaintat , 75 ani, ceea ce f cea s aib o alt viziune putea fi nivelul de instruc ie mai ridicat fa de cel al celorlal i cons teni.

Sl birea credin ei religioase (în sensul mai vechi al termenului) î i g sea una dintre explica ii în sc derea autorit ii preotului: „Acum religia nu mai are niciun rol. Nu se mai acord importan , n-are cum, pentru c nu sunt nici preo ii cinsti i. S fie preotul cum era odat . Nu merit autoritate, pentru c , în primul rând, el face gre eli.” (S.N.)

Familiile studiate de noi evaluau pozitiv o serie de fapte considerate a fi forme de manifestare a credin ei, simboluri pentru credin a în Dumnezeu: respectarea s rb torilor religioase, postul, mersul la biseric , spovedania. Dintre toate, scorul cel mai ridicat îl avea respectarea s rb torilor religioase, iar cel mai sc zut, spovedania. Cu toate acestea, când vorbim strict de comportament, lucrurile nu mai sunt la fel de evidente. Aceste valori religioase fac parte din ordinea lumii rurale, au stat pentru mult vreme la baza modului de via al oamenilor, astfel c au devenit ni te acte dezirabile din punct de vedere social sau ni te laitmotive ale vie ii la sat. Motiv pentru care putem spune c aici este foarte probabil s apar i tendin a de fa ad sau efectul dezirabilit ii sociale, ca i elemente ce determin subiec ii s ofere anumite r spunsuri, r spunsuri cu care comunitatea este de acord.

Observam în cercet rile noastre c toate comportamentele pe care le pusesem în discu ie erau considerate importante „într-o mare m sur ” pentru individ, dar aceast importan nu determina i practicarea lor la acela i nivel de intensitate.

167

La întrebarea „Când a i fost ultima dat la Biseric ?” cei mai mul i subiec i r spundeau „de Pa ti” i „de Sf. Maria” (câte 11 preciz ri pentru fiecare). Al i subiec i (3) spuneau „acum o jum tate de an”, ceea ce corespundea sub aspect temporal cu s rb toarea Pa telui (cercetarea fiind f cut în septembrie). Patru subiec i declarau c au fost la Biseric în duminica ce a precedat cercetarea noastr iar un subiect spunea c nu a mai fost la Biseric de 3 ani. Ceea ce trebuie precizat este un fapt pe care l-am observat în timpul cercet rii. În momentul în care adresam întrebarea, subiec ii nu se gândeau la Biserica din sat, la mersul la slujb ci se gândeau la „vizitele” pe care le f cuser la o m n stire sau alt l ca de cult, altul decât biserica din sat. O s vedem din analizele care vor urma c autoritatea preotului i chiar a bisericii din sat era destul de sc zut , iar no iunea de credin i religie dobândise noi conota ii i pentru omul de la ar .

În ceea ce prive te spovedania, aceasta era un comportament i mai pu in practicat. Cei mai mul i subiec i afirmau c au f cut acest lucru acum 10-15 ani sau chiar mai mult – acum 30 ani (17 subiec i). Trei subiec i nu î i mai aminteau, iar unul spunea c nu s-a spovedit niciodat . Patru subiec i se spovediser cu 2-3 ani în urm , al i patru declarau c s-au spovedit acum 1 an, iar trei in anul în curs, de Pa ti sau de Sf. Maria. Iat c spovedania nu era unul dintre cele mai practicate comportamente, unii subiec i punând la îndoial autoritatea preotului cu privire la acest fapt. De asemenea, este un comportament care se întâlne te mai frecvent la persoanele foarte tinere ( i, de regul , fete) i persoanele vârstnice.

De i exista o tendin general de a privi critic comportamentul oamenilor la biseric sau motiva ia acestui comportament33, biserica continua s fie perceput ca „un loc sfânt” sau „un loc de cur are a sufletului”, „unde se poate comunica cu Dumnezeu”. Era i un motiv pentru care mul i alegeau s mearg la biseric (sau m n stiri) ca în pelerinaj, pentru a aprinde o lumânare i a pl ti un acatist. Acesta este cel mai frecvent mod întâlnit în prezent (mai ales în ora e i la categoriile sociale superioare) de a- i manifesta credin a i de a stabili un contact cu Dumnezeu. Este o manier simplificat , mult mai accesibil individului în „modernitatea lichid ”, este un comportament construit pe principiul „fast-food” (Ritzer, 2003), care î i satisface acelea i nevoi dar cu costuri ( i aici vorbim în primul rând de timp) mult mai sc zute.

Identificarea bisericii cu un loc sfânt nu pare s fie o schem de percep ie care a suferit mari modific ri în ultimul timp. Aceasta este imaginea general pe care au avut-o i continu s o aib oamenii despre biseric , de aici i interzicerea unui num r semnificativ de comportamente în incita acestui spa iu.

i imaginea preotului, în general, este una la fel de bine conservat . Pentru cei mai mul i dintre subiec ii no tri, preotul era „o persoan cu har”. Al ii îl percepeau ca pe „un mijlocitor între oameni i Dumnezeu” i un procent mai mic ca pe „o persoan 33 Nu de pu ine ori auzeam afirma ii de genul „femeile merg la biseric s bârfeasc ”, „merg la

biseric s povesteasc , nu s asculte slujba”.

168

de încredere”. Aceste r spunsuri ne indicau ceva foarte important despre con inutul simbolic al unor no iuni, concepte. Observând i reac iile directe ale persoanelor la anumite întreb ri i analizând afirma iile f cute de ace tia, putem spune c vorbim, aici, de o tendin de a spune „cum ar trebui s fie” biserica, respectiv preotul, la modul general, pentru c atunci când particulariz m, atitudinea se schimb . Numai 25% dintre subiec i afirmau c ei cer sfatul preotului atunci când au o problem mai deosebit , iar dintre ace tia, cei mai mul i aveau vârsta peste 45 ani, i numai 7,69% spuneau c merg des la biseric . Având în vedere aceast învestire cu har a preotului, oamenii ar putea fi puternic motiva i în decizia lor de a discuta unele aspecte cu preotul. Constatam, îns , c nu exista o astfel de tendin , cel pu in în rândul persoanelor cu vârste sub 50 de ani.

Am analizat, de asemenea, atitudinea, sau mai exact spus, comportamentul oamenilor fa de spovedanie. R spunsurile subiec ilor erau înso ite i de afirma ii de genul „de ce s m spovedesc eu la popa?” Observam o tendin de centrare pe propria persoan i, în acela i timp, o asociere a ideii de spovedanie cu aceea de judecat , preotul neavând autoritatea necesar . De asemenea, nerespectarea „poruncilor lui Dumnezeu” tindea s par o problem nesemnificativ în compara ie cu provoc rile (economice, materiale, familiale) pe care le întâmpina individul. Numai atunci când individul resim ea sc derea capacit ii de a- i rezolva problemele se întorcea c tre biseric , respectiv c tre preot: „Omului îi trebuie situa ii de criz profund i atunci începe s separe binele de r u” (S.L.). Sunt oameni „care au mul i bani dar nu î i g sesc lini tea… con tiin a sfredele te ca un burghiu, e ca pic tura chinezeasc ”, afirma acela i subiect (S.L.).

Religia continu s r mân o institu ie care se bucur de încrederea oamenilor (cum arat i studiile la nivel na ional) dar avem o nou no iune, o nou idee despre credin i Dumnezeu, alte comportamente în rela ia individ – Dumnezeu i alte simboluri pentru comunicarea individ – Divinitate: „Ciocnindu-se în o mie de puncte cu valorile, concep iile, miturile i morala societ ii agricole, Al Doilea Val a adus cu el o redefinire a lui Dumnezeu… a drept ii… a dragostei… a puterii… a frumuse ii. A trezit idei, atitudini i analogii noi.” (Toffler, 1983, p. 143). Aceast afirma ie este perfect valabil pentru procesul de schimbare social care a cuprins lumea rural româneasc . În istoria ruralului românesc putem asocia valurile de schimbare cu marile reforme agrare din perioada antebelic , interbelic , postbelic i postrevolu ionar (1989), reforme ce au avut impact puternic asupra identit ii economice i sociale a

r nimii, no iunile de ran sau r nime suferind, i ele, modific ri semnificative. În toate aceste momente de schimbare, religia a r mas o valoare constant ,

reprezentând o resurs important pentru locuitorii satelor i familiile acestora.34 i, dup cum afirma i unul dintre subiec ii no tri, credin a religioas reînvie de fiecare 34 Trebuie avut în vedere aici i controlul mai redus al vechiului regim asupra comportamentului

religios al locuitorilor satului.

169

dat când oamenii se confrunt cu „situa ii de criz profund ”, când pierd controlul asupra propriilor vie i, se simt neputincio i i nu g sesc alte refugii. Aceast reînviere va aduce noi imagini, noi semnifica ii, noi no iuni despre Dumnezeu i credin .

IV.9. Satisfac ii, încredere, a tept ri, atitudini ale membrilor comunit ii

IV.9.1. Satisfac ii, încredere i a tept ri Primele impresii pe care le-au l sat vizitele în comunitatea noastr , precum i

discu iile cu oamenii au fost legate de o atmosfer de neîncredere, nemul umire, neputin i chiar resemnare: „…suntem într-un bâlci al de ert ciunilor în care toat lumea e nemul umit , toat lumea înjur pe toat lumea, dar nimeni nu face nimic.” (S.L.); „…Nu se implic , fiecare las -m s te las… Casa lui, familia lui!” (S.P.).

Dac odat cu dezvoltarea ora elor i extinderea industrializ rii, satul a r mas unica oaz de lini te i siguran pentru individ, acum acest spa iu se restrânge, tot mai mult, de la sat la familie. Individul se retrage, i în sat, din via a comunit ii, încercând s construiasc totul în jurul familiei. În lipsa unei familii, situa iile devin mai pu in fericite, dup cum am ar tat în paginile anterioare. Facem aceast afirma ie, pornind de la o alt variabil studiat în cadrul cercet rii noastre i anume satisfac ia individului fa de o serie de aspecte ale vie ii sale.

Via a de familie continua s fie cea care aducea cele mai multe satisfac ii individului. Tot via a de familie era un domeniu de care oamenii se ar tau pe deplin mul umi i, la polul cel lalt situându-se activitatea prim riei. Este o situa ie valabil i la nivel na ional. (M rginean et al., 2006).

Observam c subiec ii investiga i se ar tau a fi mul umi i, în cea mai mare m sur , de copii i de via a de familie. Un loc important îl ocupa i activitatea pe care o desf urau. Dintre preot, cadre didactice i medicul de familie cel mai pu in mul umi i erau de cadrele didactice din sat, fapt care putea explica i tendin a p rin ilor de a- i trimite copiii la colile din ora . Subiec ii erau mul umi i „în mare m sur ” de via a pe care o duceau în sat, fapt ce putea intra în contradic ie cu starea de nemul umire, neîncredere i nelini te care r zb tea din toate discu iile pe care le-am purtat cu oamenii.

În ceea ce prive te încrederea în anumite categorii de persoane i institu ii, cel mai mare nivel de încredere îl aveau responden ii no tri în membrii familiei. Tot un nivel relativ crescut de încredere îl înregistrau biserica i vecinii. Observam c politicul era un domeniu care se bucura de pu in încredere. Oamenii se ar tau nemul umi i de acest aspect, un factor explicativ fiind i faptul c cercetarea noastr a fost întreprins în timpul campaniei electorale i în perioada imediat urm toare alegerilor locale, alegeri care fuseser înso ite de multe evenimente mai pu in apreciate de oameni. Aici

170

se pare c votul nu reprezentase un „ritual de lini tire a popula iei”, ci dimpotriv , o surs de noi tensiuni, poate i pentru c nu avusese loc nicio schimbare care s dea oamenilor noi speran e.

Sentimentul de încredere între oameni este un element cheie, esen ial pentru via a în comunitate. Sc derea acestuia poate fi un indicator pentru disolu ia comunit ii. În ceea ce prive te acest aspect, oamenii erau de p rere c nu mai exist încredere, dar aduceau în discu ie faptul c era un sentiment care trebuie cultivat: „Trebuie s existe (încrederea n.n.) i trebuie cultivat. Mai dispare, mai apare. Poate fi cultivat prin exemplul personal.” (S.D.M.). Din p cate, era singura afirma ie de acest gen întâlnit , restul subiec ilor reclamând lipsa încrederii manifestat prin minciun , invidie, bârf : „Acum oamenii sunt invidio i, c de ce face acela… Toat lumea poate s fac , dar trebuie s munce ti!” (S.G.). Din nou diferen ierile dintre indivizi, ascensiunea unora crea sentimente negative, blocând interac iunea i comunicarea: „Încrederea a sc zut. Pu ini oameni în care ai încredere, îi numeri pe degete. Dac îmi spui c faci un lucru, îl faci…” (S.P.); „Mai mult bârf între oameni. Înainte nu era problema discrimin rii. Acum zice: <Cu ce-o fi f când m a a, b de unde face acesta?>… Tot duce grija altuia… De ce s moar capra mea? S moar a vecinului!” (S.G).

Pe fondul acestei st ri de neîncredere, ap rea i o anumit team , în special în rândul persoanelor mai în vârst : „ i-e fric de aici pân acolo. Nu mai sunt oameni de omenie. Pân acum nu m-a pr dat nimeni, nu tiu ce o s se întâmple de acum încolo, dar mi-e fric .” (S.A.F.); „Acum nu ai încredere nici în c ma a de pe tine. Nu au încredere unii în ceilal i.” (S.M.).

În ceea ce prive te locuitorii satului, imaginea despre ace tia nu era foarte clar conturat , dac analiz m aspectele pe care le-am pus in discu ie. Ace tia erau aprecia i, „în mare m sur ”, ca fiind „respectuo i”, „harnici”, „s ritori”, în timp ce se înregistra o not de nehot râre în ceea ce prive te m sura în care oamenii erau percepu i ca fiind „de încredere”, „serio i”, „cinsti i”. Aceast situa ie se suprapunea peste aceea ob inut în cadrul interviurilor.

Aceea i idee de eterogenitate o reg seam i în analiza r spunsurilor la întrebarea deschis : „Cum a i caracteriza oamenii din satul dumneavoastr ?”. În general, oamenii d deau r spunsuri antitetice, dihotomice: „50% harnici, muncitori, cinsti i iar 50%...”, „câ iva buni, câ iva r i”, „ i harnici i puturo i i cinsti i i nedrep i”, „unii buni, unii r i”. Aveam 13 subiec i care r spundeau de aceast manier sau afirmau pur i simplu c sunt oameni „amesteca i”; 14 subiec i f ceau caracteriz ri pozitive: „buni”, „cumsecade”, „gospodari”, „uni i”, „în eleg tori”; 7 subiec i f ceau caracteriz ri negative: „bârfitori”, „r i”, „puturo i”, „nebuni”. Restul subiec ilor evitau astfel de aprecieri, oferind r spunsuri mai impersonale: „normali”, „nu îi pot caracteriza”, „mijlociu”, „simpli”. Aceste r spunsuri confirmau situa ia observat în urma aplic rii

171

chestionarului, unde subiec ii ofereau mai multe r spunsuri de felul „nici în mare nici în mic m sur ”, la atributele pe care le ceream s le evalueze.

În general, dintre locuitorii satului, cei care erau învesti i cu încredere de c tre persoanele mai în vârst erau tot cei care f ceau parte din aceast categorie. Cei tineri, din nou, erau privi i cu mai mult neîncredere: „ i acum oamenii sunt tot cam a a, sunt serio i, s intre unul la altul s zic c i-a lipsit ceva, nu. Oamenii tot a a sunt. Sunt serio i to i oamenii care sunt mai în vârst … Tineretul, nu tii ce s zici despre el, c dac nu e ti printre ei nu tii ce fac.” (S.D.F.).

În ceea ce prive te a tept rile pe care le aveau subiec ii de la cons tenii lor, multe r spunsuri se situau în zona indiferen ei; 11 subiec i declarau c nu au nicio a teptare sau c nu îi intereseaz ; 10 r spunsuri vizau ideea de îmbun t ire a st rii de fapt i a tept ri mai ridicate cu privire la unele aspecte („mai buni”, „mai uni i”, „mai respectuo i”, „mai în eleg tori”); 6 r spunsuri, mai impersonale, vizau ideea de a tept ri „bune”, „pl cute” iar 8 r spunsuri puneau în lumin a tept ri ce ineau de „buni”, „cinsti i”, „s ne în elegem, s fim uni i”.

În ceea ce prive te a tept rile de la via a de familie, 16 subiec i invocau aspecte precum „în elegere” (lini te, armonie, unitate); 3 subiec i legau aceast idee de copii (s n tatea i realizarea acestora); 2 subiec i legau ideea de a tept ri în plan material („mai mul i bani i un trai mai bun”); 6 subiec i ofereau r spunsuri mai pu in explicite: a tept ri „bune”, „pl cute”; 5 r spunsuri vizau ideea unei îmbun t iri a vie ii de familie („mai bine”) iar 2 r spunsuri vizau p strarea aceleia i st ri de fapt.

Satisfac ia fa de via a din sat i chiar ideea de a tept ri viitoare pot fi m surate i prin dorin a de a p r si satul sau chiar ara, aspecte care pot fi indicatori i pentru

ata amentul comunitar. (Kasarda i Janowitz, 1974). Un procent de 92,31% dintre subiec ii no tri sus ineau c nu ar alege s plece din sat în ora , dac li s-ar oferi aceast posibilitate, în timp ce 7,69% spuneau c ar alege acest lucru. Persoanele care alegeau s p r seasc satul în favoarea ora ului erau în general de sex feminin i aveau pân în 35 ani.

În leg tur cu motiva ia p r sirii satului în favoarea ora ului, aceasta era strict legat de stilul de via care, la sat, presupunea mult munc . În ceea ce prive te refuzul de a p r si satul, 9 subiec i îl motivau prin ideea de obi nuin legat i de faptul c s-au n scut acolo; 12 subiec i spuneau c le place la ar sau aminteau câteva dintre condi iile pe care le oferea satul: „lini tea”, „natura”, „condi ii ca la ora ”, „apropierea de ora ”, „posibilitate de a cultiva o ceap ” etc., iar 12 subiec i spuneau c nu le place ora ul amintind i câteva condi ii pe care nu le acceptau: „e scump”, „nu ofer libertate”, „aglomera ia”.

În ceea ce prive te migra ia în alt ar , 79,49% dintre subiec i nu ar fi plecat în alt ar . Printre subiec ii care doreau s plece în alt ar erau, în cea mai mare parte, femei, cu vârsta pân în 35 ani. În ansamblu, oamenii erau mul umi i de condi iile de

172

via din satul lor i erau con tien i c acestea se îmbun t iser destul de mult, în ultima vreme.

Tr im într-o perioad istoric când ideologia evalueaz destul de bine zonele rurale situate în apropierea ora elor care ofer condi ii de via mai naturale i, în acela i timp, permit un stil de via modern. Acest sistem ideologic îi face pe mul i locuitori s se simt „privilegia i” din acest punct de vedere.

IV.9.2. Conflicte în interiorul comunit ii O prim imagine asupra acestei problematici, care rezulta din analiza datelor din

chestionarul aplicat de noi în 2008, ne indica o stare de fapte relativ lini tit în comunitatea noastr . Lipsa conflictelor deschise între oameni era un aspect pozitiv, fiind pus în discu ie de subiec i i în cadrul interviurilor: „Nu prea se ceart , nu prea au discu ii, fiecare sunt la casa lui, î i vede de treaba lui.” (S.D.F.). Aceast stare de fapt putea fi explicat i prin lipsa rela iilor strânse între locuitorii satului, fapt ce reducea posibilitatea conflictelor, a a cum sus in teoreticienii conflictului (Turner, 1974).

Principala cauz a conflictelor în perioada anterioar , în special dup reîmpropriet rirea din 1990, fusese reprezentat de p mânt. Acum, când se recrease o nou ordine prin restabilirea proprietarilor i mai ales datorit sc derii interesului pentru proprietatea funciar , aceste conflicte se reduseser semnificativ: „Cam rare (conflictele n.n.), puerile, pentru c nu am pentru ce s m cert. Înainte se certau pe p mânt, acum nu au pe ce s se certe.” (S.P.). i dac , totu i, conflicte aveau loc, ele nu erau considerate a fi importante: „Se petrec conflicte legate de cele mai simple i banale chestiuni.” (S.L.).

Gândindu-se, apoi, la toate faptele pe care le v d la televizor, subiec ii no tri constatau c , totu i, în satul lor, oamenii sunt lini ti i i nu se ajunge la conflicte grave, a a cum se întâmpl în alte zone ale rii: „Nu, parc sunt mai pa nici aici în satul nostru.” (S.M.).

Dac mai ap reau situa ii tensionate, acestea se manifestau, în general, în interiorul familiilor i se datorau situa iei economice dificile în care se aflau indivizii, dup p rerea subiec ilor intervieva i: „Oamenii se mai ceart i din neajunsuri. Sunt câte unii, au împrumutat bani din banc ca s fac câte ceva i nu are de unde s îi mai dea i te înr ie ti… Finul meu a luat o drujb pe împrumut la banc . Drujba costa 7 milioane i pl te te 28…” (S.G.).

O alt cauz a conflictelor mai era reprezentat de consumul de alcool. Unul dintre subiec i ne relata o situa ie conflictual în care fusese implicat al turi de ni te tineri afla i sub influen a alcoolului. În cele din urm , au ajuns în justi ie a teptând rezultatele procesului. „Da e plin de conflicte, lipsa banilor, lipa în elegerii. Patimile legate de lene i alcoolism…” (S.L.), concluziona un subiect.

173

În ciuda acestor situa ii conflictuale minore, se observa o stare general de tensiune la nivelul comunit ii creat , presupuneam noi, pe parcursul campaniei electorale i în urma alegerilor locale. Fusese o perioad când conflictele s-au transferat în zona politicului i au fost mult mai vizibile: „Conflicte au fost i acum cu votarea” (S.D.M.). Era o stare de tensiune, sau mai bine spus, o stare str in comunit ii rurale, în general, în care ap reau fisuri i incongruen e la nivelul sistemului de valori, o stare care înso e te, de regul , momentele de schimbare social .

Din informa iile ob inute prin observarea diferitelor situa ii întâlnite în timpul studiului, se poate spune c o surs evident de conflict era reprezentat de diferen ele puternice care se n teau între genera ii. Conflictul dintre genera ii se adâncise foarte mult în aceast perioad . Vârstnicii aveau o imagine negativ în ceea ce-i prive te pe tineri, pe care îi apreciau ca fiind „amatori de câ tiguri mari cu cât mai pu in munc ”, pe când vârstnicii erau percepu i ca „bârfitori i r i”. De asemenea, era reclamat lipsa respectului pentru vârstnici din partea tinerilor. Aceast situa ie putea fi explicat prin schimb rile produse la nivelul simbolurilor care au stat la baza interac iunilor dintre genera ii (salutul, formulele de adresare etc.).

Un alt element, pe care vârstnicii îl considerau ca fiind negativ i, în acela i timp, responsabil pentru atitudinea tinerilor, era dispari ia serviciului militar obligatoriu, care reprezentase o „surs de educa ie” pentru tineri. Tinerii „a teapt lux mai mare… Armata era educa ia b rba ilor, copilul dac pleca prost de acas , acolo se ducea, tia s zic i el un salut, tia s dea bun ziua, tia s ia o pozi ie de drep i… Lipsit de bunul sim tineretul acesta! Te urci în autobuz, nu vezi un copil s se scoale… Armata îi disciplina.” (S.M.); „Tinerii dac ar fi, ei a teapt s moar p rin ii, s r mân ei s vând … Înainte, tinerii se gândeau: un loc de munc … Acum tineretul nu mai e preocupat, dac ar fi s fie discoteci i baruri, bani de la p rin i.” (S.G.).

Era reclamat i lipsa modelelor pentru tineri, lipsa educa iei: „Ar trebui s înve e carte… coala e pe locul nu tiu al cât lea.” (S.P.) i lipsa condi iilor din coli era identificat ca alt factor important. P rin ii î i îndemnau copii s înve e carte, dar „nu e suficient, trebuie s te i implici, s se implice i statul ( coli f r grupuri sanitare, wc-ul uitat în spatele colii)… la ar , materialul didactic în unele coli lipse te cu des vâr ire…” (S.P).

Este evident , de asemenea, rapiditatea cu care tinerii doreau s ating un anumit nivel (material, în principal), nivel pe care mul i dintre vârstnici nu-l atinseser (sau îl atinseser mult mai târziu), motiv pentru care acestora din urm li se p reau nejustificate i lipsite de con inut astfel de aspira ii: „Tinerii vor s o rup categoric cu modelele vechi… Modelele negative s-au impus, prind foarte bine… Ei vor s ard etapele, s acumuleze tot, s se bucure de tot… E i un soi de snobism.” (S.P.).

Unul dintre cei mai în vârst locuitori ai satului avea o imagine mai optimist în ceea ce prive te tinerii: „Tinerii au fost întotdeauna mai libertini. Acum, mai pregnant,

174

dar pân la urm î i v d de treab , c asta-i regula. B iatului îi vine vremea s se însoare, fata s se m rite, se adun i fac copii.” (S.D.M.). Iat a adar c tot familia este cea care ar trebui s ofere rezolvare tuturor problemelor. Ce se întâmpl îns , dac aceast institu ie î i pierde din importan , iar aceste comportamente nu mai sunt considerate necesare sau sunt amânate tot mai mult?

O alt explica ie pentru aceast situa ie a tinerilor venea i din lipsa mijloacelor de petrecere a timpului liber: „Tineretul acesta care nu se ocup de nicio munc cultural , în loc s fie pe plan local, la comun, un c min, o discotec , stau pân la 12 din noapte pe drum, umbl la deal la vale ca s fac anumite rele, nesupraveghea i de p rin i.” (S.M.).

Situa ia prezentat este, totu i, un simptom al trecerii spre un alt sistem de valori care fundamenteaz un nou mod de via . Am putea spune c tinerii au dep it nevoile de securitate economic (sau nu le mai atribuie o importan central ), în timp ce pentru genera iile mai în vârst acestea continu s reprezinte o prioritate. Securitatea economic , satisfacere nevoilor de baz nu mai sunt echivalente cu satisfac ia deplin (Inglehart, 1997), fapt pe care mul i dintre cei în vârst nu îl în eleg.

Noul sistem de valori nu mai pune în prim plan munca pentru supravie uire, se urm re te crearea unor condi ii de via superioare cu accent pe diferite bunuri materiale: telefonul mobil, autoturismul, ma ina de sp lat automat , televizorul, filtrul de cafea etc. Nu mai sunt bine evaluate activit ile agricole, ci locul de munc în activit i non-agricole i educa ia i, de aici, neimplicarea tinerilor în activit ile specifice satului tradi ional.

IV.9.3. Atitudinea popula iei fa de starea de s n tate Datele statistice, la nivelul României, arat c speran a de via a locuitorilor din

mediul rural este sub nivelul celei valabile în cazul locuitorilor ora elor. Cauzele se pot datora atât condi iilor mai grele de via , existente în mediul rural, cât i accesului deficitar la serviciile medicale. Din p cate, i la aceast or , sunt sate în care nu exist un medic de familie, iar oamenii trebuie s parcurg zeci de kilometri pân în localitatea în care beneficiaz de asisten medical . Acestor factori li se adaug nivelul sc zut de cultur medical , care, de cele mai multe ori, este responsabil de apari ia bolilor cronice sau a complica iilor severe.

Atitudinea fa de s n tate este una aparte în mediul rural, atunci când punem în discu ie starea de s n tate a copiilor. Putem afirma, pornind de la datele din studiul nostru, c exist o puternic preocupare a p rin ilor pentru starea de s n tate a copiilor. Indicatorul care sus ine aceast preocupare este comportamentul p rin ilor în condi iile îmboln virii copiilor. Astfel, la întrebarea „Ce face i atunci când pe copilul dumneavoastr îl doare ceva?”, 94,87% dintre subiec i alegeau varianta „merge i imediat la medic”. Era un comportament care indica o tendin de îmbun t ire a

175

situa iei. Îns , vizita la medic nu era un indicator suficient. Copiii ajungeau, de fiecare dat , la medic, dar condi iile i serviciile medicale erau destul de s race. Cl direa în care func iona dispensarul nu fusese renovat de cel pu in 15 ani, iar aparatura de specialitate era absent : „Medicul de familie nu are nimic, nu are aparatur , nu î i ia sânge, nu î i ia nimic, nu sunt dota i cu nimic.” (S.N.).

În cazul adul ilor, preocuparea pentru propria stare de s n tate era mai redus . Cei mai mul i dintre ace tia ajungeau la medic „numai în cazuri de urgen ”: 51,28%, iar numai 17,95% declarau c apeleaz la doctor „pentru orice durere”. Erau i subiec i care mergeau pentru controale regulate, dar ace tia erau, de regul , persoane care aveau deja o boal cronic .

Un alt indicator, pe care l-am luat în calcul pentru a m sura preocuparea pentru starea de s n tatea, a fost ultima vizit la medic. Un num r de 24 de subiec i f cuser o vizit la medic în anul în curs. Cifra era una încurajatoare, dar trebuie precizat c era foarte posibil ca un asemenea comportament s se datoreze programului Ministerului S n t ii care prevedea efectuarea gratuit a analizelor medicale pentru întreaga popula ie în acel an. Aceast observa ie se bazeaz pe faptul c la întrebarea „Când a i fost ultima dat la medic?” (întrebare deschis ), mul i subiec i r spundeau indicând exact luna, chiar i ziua, perioad care este foarte probabil s corespund cu cea a datei na terii. Am întâlnit i trei subiec i care declarau c nu au mai fost la medic de 10-15 ani. Putem spune c marea majoritate a subiec ilor efectuaser un control medical în anul în curs sau în anul anterior, ceea ce indica o preocupare real pentru starea de s n tate, îns , sub rezerva contextului care favorizase acest comportament.

Cu toate acestea, oamenii din sate continu s se confrunte cu mai multe afec iuni i cu o mortalitate mai timpurie. Explica ia ar putea veni din lipsa a ceea ce Toffler nume te „economia de prosum”, în domeniul medical. Sesizam i în cercet rile noastre o oarecare dependen a popula iei de serviciile medicale, în detrimentul preocup rii directe a indivizilor pentru starea lor de s n tate: „Ast zi, principalii uciga i din rile prospere… sunt… bolile de inim , cancerul de pl mâni i alte afec iuni influen ate clar de comportamentul individual în ceea ce prive te regimul alimentar, practicarea exerci iilor fizice, consumul de alcool sau de droguri, fumatul, stresul, activitatea sexual i c l toriile interna ionale” afirmau Toffler, A. i Toffler, H. (2006), bazându- i afirma ia pe datele „Centrului pentru controlul i prevenirea îmboln virilor” din Statele Unite. Multe situa ii în care asist m la o îmbun t ire a st rii de s n tate se datoreaz mai mult individului i mai pu in serviciilor medicale.

Toate aceste ac iuni ce vin din sfera individului (un regim de via s n tos, achizi ionare unor elemente de tehnologie care s îi ajute în îmbun t irea st rii de s n tate sau la monitorizarea acesteia,etc.) fac parte din ceea ce Toffler nume te „economia de prosum”. Astfel de comportamente nu se pot dezvolta îns decât pe fondul unei cunoa teri avansate i a unei inform ri permanente care nu este la

176

îndemâna unui procent semnificativ din popula ia României. Conceptul lui Toffler de „economia de prosum” poate fi i explica ia pentru speran a de via mai ridicat în rândul persoanelor cu studii superioare sau al celor din rile dezvoltate, unde accesul la informa ie este general i oamenii au astfel de preocup ri i de in competen ele necesare.

În ceea ce prive te rela ia cu medicul de familie, 55,60% dintre subiec ii cercet rii noastre declarau c au încredere „în mare m sur ” i „în foarte mare m sur ” în medicul lor, în timp ce 20% evitau s ofere un r spuns ferm. Datele suplimentare culese cu ajutorul interviurilor nu indicau, totu i, o bun rela ie de cooperare între medic i pacient, fapt care putea influen a, în mod evident, starea de s n tate a popula iei în ciuda vizitelor la medic. „Doctorul, dac nu îi dai, nu mi c nimic!” (S.N.), este o afirma ie pe care a ap rut frecvent în discu iile cu subiec ii no tri.

Drept concluzie, putem afirma c în comunitatea studiat de noi exista un interes crescut pentru starea de s n tate a copiilor i unul mai sc zut, în cazul adul ilor. Cu toate acestea, puteam vorbi de o stare de s n tate mai pu in bun i aceasta în lipsa unui capital uman care s de in informa iile necesare organiz rii unui stil de via s n tos, pe principiul economiei de prosum, în sensul lui Toffler, i nu într-o rela ie de dependen fa de serviciile medicale. Ca i în cazul religiei, la serviciile medicale oamenii apeleaz , de cele mai multe ori, în momente critice, doar atunci când se confrunt cu afec iuni serioase.

IV.9.4. Atitudinea popula iei fa de aspecte de natur politic Am putea spune c în multe dintre satele române ti în prezent, în ceea ce prive te

administrarea comunit ii, „democra ia participativ ” a fost înlocuit cu „democra ia reprezentativ ”. Atâta vreme cât interesul comunit ii prima asupra intereselor individuale, majoritatea problemelor au f cut obiectul preocup rilor tuturor membrilor comunit ii. În prezent, observ m o redistribuie a responsabilit ilor, scoaterea comunit ii de sub r spunderea locuitorilor i trecerea acesteia sub controlul institu iilor desemnate s o reprezinte: prim rie (primar, consilieri), poli ie i chiar guvern. „Terenul meu e pân în gard, restul s se ocupe al cui e, c ia bani pe urma drumului, încaseaz … Din gard în drum e al lui (al primarului n.n.)” (S.A.M.), spunea un vârstnic cu care am stat de vorb .

Pe de alt parte, reprezentan ii institu iilor repro eaz oamenilor c nu se implic i c a teapt ca totul s fie f cut de prim rie. Aspectele de natur politic încep s fie

tot mai des prezente în sate prin intermediul mass-media i al campaniilor electorale: „Campanie electoral ca acum nu s-a f cut niciodat ”, spunea S.G., unul dintre subiec ii cercet rilor noastre. Din p cate se crea o imagine deformat cu privire la ceea ce înseamn politic i tot ceea ce ine de ea: „Toat lumea face politic , dar habar nu au despre platforma electoral . Ei tiu despre candidatul cutare cam ce vrea s fac ,

177

eventual câte amante are, cât bea, cât înjur . i astea sunt ni te chestiuni care îl ajut pe eventualul candidat s câ tige.” (S.L). Nu era o imagine prea optimist , iar aceasta se suprapunea peste interesul, relativ mic, pentru aspectele de natur politic , a a cum reie ea din r spunsurile subiec ilor la chestionarul aplicat de noi. Astfel, aproximativ 64% declarau c erau interesa i „în mic ” i „în foarte mic m sur ” de aspectele de natur politic .

Când vorbeam de implicare în aspectele de natur politic , subiec ii intervieva i erau în mare parte de p rere c sunt pu ini cei care se implic i chiar dac se f cea ceva, oamenii erau greu de satisf cut: „Se implic lumea. De i lumea este greu de mul umit.” (S.D.M.).

Un alt aspect important pus în discu ie era slaba reprezentare a satului în cadrul Prim riei: „Pu ini se implic , avem consilieri care habar nu au… Numai unul, nu ai ce face. Nu sunt oameni capabili…” (S.M.), dar i lipsa de responsabilitate din partea oamenilor: „Se implic la nivel de comun … Se discut la radio an … Nu se fac adun ri, nici nu are cine… În sat nu prea vine nici primarul, doar când e chemat. Face drumul când mai e cel mult un an de zile pân la noile alegeri… Asta e lipsa oamenilor de r spundere…, fiecare, las -m s te las, casa lui, familia lui.” (S.P.). Pe de alt parte, locuitorii transferau întreaga responsabilitate prim riei: „Un sfert se implic în politic . Restul… dac vede o situa ie zice: <prim ria nu a f cut>… La noi lumea e del s toare, p dure f r usc turi nu exist .” (S.G.).

Era reclamat din nou lipsa de unitate, de coeziune, a membrilor comunit ii, care nu reu eau s comunice i s ia decizii împreun . Persoanele mai în vârst povesteau despre momente în care se revoltaser în fa a autorit ilor, dar în eleseser c nu aveau resursele necesare: „Cine s se implice, c noi b trânii nu ne mai trebuie politic , tinerii nu prea îi intereseaz . To i locuitorii ar trebui s îi fac invita ie primarului la o edin … dar nu se unesc.” (S.A.M.)

Alegerile locale reprezentaser o surs de tensiune pentru comunitatea în discu ie. Ap ruser o mul ime de conflicte, iar oamenii se sim iser tr da i i deveniser tot mai neîncrez tori: „I-a preocupat cât au fost alegerile. Cine l-a v zut pe primar… o singur dat a venit, cu alegerile.” (S.A.F.); „Preocupare pentru aspectele de natur politic exist , culmea, lumea face politic , dar numai se discut f r rost i nu se face nimic… Lumea se las manipulat , sunt tot felul de p pu ari în lumea satului, familii care monteaz i demonteaz tot felul de situa ii în favoarea celui pe care îl prefer .” (S.L.); „Nu se implic nimeni. Mai erau consilierii, acum nu mai e nimeni decât unul.” (S.D.F.).

Constatam, a adar, c oamenii erau con tien i de slaba implicare a locuitorilor în via a politic , în sensul de participare la luarea de decizii, demarare a unor demersuri care s îmbun t easc situa ia satului, organizarea de întâlniri, cu alte cuvinte lipsa ac iunii colective. (Van Zommeren i Arti, 2009).

178

Singura form de implicare care se reg sea era abordarea unor subiecte din zona politicului, în discu iile pe care le aveau oamenii în anumite contexte, i participarea la vot. Aceasta fusese una majoritar , dup cum ne spunea un reprezentant al Prim riei, iar dintre subiec ii intervieva i de noi, 92,31% declarau c participaser la ultimele alegeri locale. În ciuda acestei particip ri, oamenii se ar tau complet nemul umi i de rezultatele alegerilor, motiv pentru care c utau responsabili printre cei de lâng ei. Din discu iile cu oamenii din sat, se p rea c a existat o încercare de declan are a unei ac iuni colective în jurul unor opinii politice care s schimbe starea de fapt, dar care se soldase cu e ec, toat lumea sim indu-se tr dat . Acest aspect reprezenta un semn de dezbinare, de neîncredere i eviden ia lipsa sau sl birea normelor informale, care s faciliteze cooperarea.

IV.9.5. Atitudinea locuitorilor fa de nivelul de trai În general, oamenii din localitatea care a f cut obiectul studiului nostru vorbeau

despre o îmbun t ire a condi iilor de via , iar când f ceau asemenea afirma ii se refereau la condi iile de locuit (sub aspectul spa iului), la utilarea locuin ei, la alimenta ie, la vestimenta ie etc.: „Tr iesc mai bine… Înainte o duceau mai greu, erau mai am râ i… Ast zi to i vor s ajung la un nivel mai ridicat, vor s î i construiasc câte ceva, s - i pun termopane, s î i ia televizoare, ma in de sp lat automat , combin frigorific , la cine nu te a tep i.” (S.D.F.). De asemenea, era pus în eviden capacitatea individului care poate reu i s î i dep easc condi ia, important fiind s î i doreasc acest lucru i s munceasc : „Omul sfin e te locul. To i vor s aib condi ii ca în ora . Înainte nu erau b i. Nivelul de trai a crescut” (S.G.). Aceast atitudine am întâlnit-o frecvent în cercetarea noastr i se manifesta printr-o neîn elegere a celor s raci, a c ror situa ie se datora lenei i nicidecum altor factori, dup p rerea subiec ilor no tri.

În ceea ce prive te condi iile de locuit, tinerii nu numai c apreciau modelul reziden ial neolocal, dar acesta devenea i un criteriu de diferen iere social : „Cei mai am râ i mai stau cu p rin ii .” (S.D.F.), spunea un subiect, astfel încât familia extins sau reziden a patrilocal sau matrilocal devenea un indicator pentru apartenen a la o categorie social inferioar .

Persoanele mai în vârst erau mai u or de mul umit, un nivel de trai ridicat presupunea, din punctul de vedere al acestora, satisfacerea nevoilor primare (hran în special), mai exact, posibilitatea de a cump ra o pâine: „A crescut destul de bine (nivelul de trai n.n.), faptul c avem pâinea… Spuneau b trânii :<Vere, cât o fi pâinea pe tarab , e bine> i pâine avem… i e curtea plin cu p s ri. Nu exist familie s nu aib o mân de g ini, pentru consumul familiei.” (S.D.M.).

Un alt aspect important viza cre terea accesului la resurse pentru majoritatea locuitorilor satului i aceasta pentru c fiecare de inea o surs de venit, spre deosebire

179

de vremurile trecute (cu mai mult de jum tate de secol în urm ), când mijloacele de produc ie (p mânturile) erau concentrate în mâinile unui num r mic de persoane: „Oamenii tr iesc mai bine… E lumea i bun i rea, i bine i r u…, niciodat nu sunt to i la fel. Înainte erau chiaburi, mo ieri, erau 2 pe comun , acum sunt o gr mad , fac vile, palate, market-uri. Lumea e mul umit c intr acolo i scutur buzunarul.” (S.M.).

Aspira iile oamenilor, la data cercet rilor noastre, erau altele, dat fiind i existen a posibilit ilor, a resurselor: „În fiecare zi omul merge i ia pâine, s nu fie veche, s fie proasp t . Dac la i o hain în drum, nu o ia nimeni, înainte o lua… Preten iile oamenilor au crescut nu ar mai mânca chis li sau m lai cu liveji (o b utur nealcoolic , ob inut din mere n.n)…” (S.P).

În ceea ce îi prive te pe tineri, a tept rile acestora erau mai înalte i se situau pe un nivel mai ridicat al piramidei lui Maslow: calitatea condi iilor de trai, a igienei, calitatea hranei (evaluat pe criterii subiective), timpul liber i petrecerea acestuia într-un mod cât mai pl cut etc.

Nu lipseau oamenii mai pu in mul umi i, care apreciau c nivelul de trai sc zuse pentru cei mai mul i, nicio condi ie nou creat neavând valoare în lipsa banilor: „În sat e r u din toate punctele de vedere… Ce s faci cu ma ina sau cu apa… Dac ai ma in , trebuie s ai bani… Ma ina nu mai are valoare, e ca i o oaie. Vinzi un cal i iei o ma in … O ma in e un lucru mascat.” (S.N.). Observ m aici o trecere a accentului de pe aspectele vizibile pe cele mai pu in vizibile ale nivelului de trai. Avem ideea conform c reia, chiar dac oamenii au ma ini, condi ii de via , securitate economic , nu sunt mai mul umi i, mai satisf cu i, ci dimpotriv , se simt mai amenin a i c nu î i pot p stra confortul pe care l-au atins.

Accesul oamenilor la resurse nu le face via a mai u oar , ci dimpotriv , era de p rere unul dintre subiec i. Aceste bunuri începeau s devin destul de comune i de necesare pentru locuitorii comunit ii studiate de noi (o comunitate semirural 35), încât nu mai reprezentau criterii de plasare în vârful ierarhiei. Deveneau o stare de normalitate, o stare specific vie ii în sat. Argumentul poate fi reprezentat i de urm toarele cifre: 57% dintre familiile intervievate (22) de ineau ma in personal i 59% (23) de ineau computer, 97,4% aveau ma in de sp lat. Toate familiile aveau televizor, frigider, telefon, cablu i ap curent . Iat , a adar, care erau condi iile de trai care caracterizau standardul de via al unei familii obi nuite. Aici mai ad ug m statusul ocupa ional al p rin ilor: angaja i în ora , veniturile provenind, în principal, din aceast surs , accentul redus pe resursele satului i accentul important pe educa ie.

35 În elegem aici prin comunitate semirural localit ile rurale care se afl totu i într-o strâns

rela ie cu ora ele datorit distan ei fizice relativ reduse fa de ora i prin participarea locuitorilor la economia urban .

180

Aveam de a face cu o stare de fapt pu in clarificat , un embrion al unui nou sistem de valori puternic afectat de criza economic . Condi iile economice actuale, la nivel global, nu mai sprijin îns consolidarea noului sistem de valori, mai ales în zonele unde nu s-a ajuns la o stabilitate evident i la o cre tere economic bine fundamentat .

IV.10. Noua imagine a satului

Înc de când am p it în sat, era vizibil starea de schimbare, de „mi care”, de adaptare, sugerat de num rul mare de locuin e care se aflau fie în construc ie, fie în plin proces de renovare sau de modernizare. Acestora li se opuneau case vechi, locuite de persoane vârstnice, care p strau aspectul arhaic al unei lumi pe cale de a disp rea.

În intervalul de timp septembrie 2005 – iulie 2008 fuseser eliberate 21 de autoriza ii de construc ie, dintre care 8 în 2008, în timp ce la nivel de comun fuseser eliberate 90 de autoriza ii numai în anul 2008. Era vizibil procesul de transformare material , fizic , prin care trecea comunitatea noastr , reflectat i de alte elemente de infrastructur cum ar fi drumul care era cimentat, asfaltat, pe anumite segmente, sau acoperit cu pietri . Aceste transform ri erau înso ite i de schimb ri în ceea ce prive te popula ia. Astfel, în intervalul ianuarie 2005-septembrie 2008 au venit în sat 37 de familii noi, iar 5 familii, care aveau în între inere copii minori, au plecat la munc în str in tate, l sând copiii în grija bunicilor.

Popula ia din mediul rural, la nivelul jude ului Vâlcea, suferise varia ii semnificative dup 1990. Pân în acel moment num rul locuitorilor din zonele rurale r m sese relativ constant. La recens mântul din ianuarie 1948 erau 303971, num r care r mâne aproximativ constant pân la 7 ianuarie 1992 când scade la 26726136. La 1 iulie 2009 popula ia din mediul rural al Jude ului Vâlcea sc zuse la 222531 locuitori. (A se vedea Tabelul nr. 6). Toate aceste varia ii înregistrate dup 1989 erau provocate de o migra ie intern crescut atât la nivelul zonelor urbane cât i rurale.

În 2008 în mediul rural la nivelul jude ului Vâlcea sosiser 4919 locuitori i plecaser 4303, în timp ce în mediul urban sosiser 3623 i plecaser 4585. Aceea i tendin se înregistra i în 2009 când sosirile în rural (3797) erau mai mari decât plec rile (3644) iar sosirile în urban (3086) r mâneau mult mai sc zute comparativ cu plec rile (3472). Dac la nivelul jude ului popula ia rural sc zuse, la nivelul comunei Bujoreni tendin a era de cre tere, ajungând în 2004 la 111% raportat la anul 2000. (A se vedea Graficul nr. 1).

36 http://www.valcea.insse.ro/main.php?id=373

181

Tabel nr. 6. Evolu ia popula iei pe total i medii de reziden la nivelul jude ului Vâlcea, în intervalul 1995-2009

Anul (1 iulie)

Total popula ie Urban Rural

1995 436144 177060 259084 2000 430713 176994 253719 2001 431132 177918 253214 2002 419635 172741 246894 2003 418463 182653 235810 2004 416908 187793 229115 2005 415181 187829 227352 2006 413511 187358 226153 2007 411576 186838 224738 2008 408942 185140 223802 2009 407764 185233 222531 Sursa: http://www.valcea.insse.ro/main.php?id=373

Graficul nr. 1. Evolu ia popula iei în comuna Bujoreni în perioada 2000-2004

3400

3500

3600

3700

3800

3900

4000

2000 2001 2002 2003 2004

Sursa: Anuarul Statistic al Jude ului Vâlcea (2005).

182

Valorile din grafic pot indica i faptul c zonele rurale aflate în apropierea centrelor urbane sunt o destina ie apreciat de cei care î i schimb domiciliul, fie c sunt din zona urban fie din alte zone rurale mai îndep rtate.

Schimb rile care au loc în sat, în general, au consecin e importante asupra familiei. La rândul lor, muta iile din familie afecteaz comunitatea rural , dup cum afirmau Smith i Coward (1981). Este o rela ie evident de influen dintre sistemul social i un subsistem al acestuia. Important se dovede te a fi i variabila economic care poate influen a comportamentul familial. (Brie, 2008). Costurile pentru schimb rile din plan familial tind s fie mai ridicate în mediul rural comparativ cu cel urban (Snyder, Brown i Condo, 2004) datorit condi iilor i serviciilor care lipsesc din multe zone rurale.

Dac satul care face obiectul analizei noastre era format, cu câteva decenii în urm , din familii pu ine (dup cum afirmau subiec ii intervieva i), dar numeroase sub aspectul structurii (le-am putea spune neamuri), la data cercet rilor aveam un num r mare de familii (288 în septembrie 2008, conform datelor Prim riei), cu pu ini membri (în medie 3). Structura social era mult mai diferen iat , mai eterogen i mai flexibil . Num rul mare de copii era o caracteristic a celor din clasele inferioare, cei cu un standard economic mai ridicat se opreau la un num r cât mai mic: „Tot am râ ii fac copii mul i. Restul, câte unul, c zice c vremurile sunt grele i nu ai ce s -i dai, s -i oferi. Trebuie s -i dai ceva…” (S.D.F.). Observam, din nou, un indicator în func ie de care o familie era apreciat ca f când parte dintr-o categorie social sau alta.

La nivelul jude ului Vâlcea natalitatea în mediul rural începuse s scad semnificativ, începând cu anul 2002 ajungând la 8,7 la mia de locuitori comparativ cu mediul urban unde era de 9,5 procente. În 2009 aceasta ajungea la 7,9‰, sporul natural fiind unul negativ de -6,3. (Vezi Tabelul nr. 2 din ANEXE). Num rul de c s torii de asemenea cobora, începând cu anul 2002, sub nivelul din mediul urban iar în 2009 ajungea la o rat de 4,1 comparativ cu 7,2 în mediul urban (Tabelul nr. 2 din ANEXE). Rata divor urilor era cea care r mânea sub nivelul celei din mediul urban. (Tabelul nr. 4 din ANEXE), fapt ce indica o mai mare stabilitate a c s toriilor în mediul rural.

Condi iile de via din sat evoluaser , din punctul de vedere al celor mai mul i locuitori, iar acest fapt ducea la crearea unei noi imagini a satului: trecerea de la satul legat de ora doar prin navetismul b rba ilor, care aveau un loc de munc în afara localit ii, sau prin zilele de târg unde se mergea cu c ru a cu cai, la satul care permitea locuitorilor deplasarea zilnic în ora , cele mai multe c l torii având drept scop prestarea slujbelor din ora sau frecventarea colilor de aici, dar i pentru cump r turi sau pentru petrecerea timpului liber. Era o stare de fapt sus inut i facilitat , fie de existen a unui microbuz, care asigura transportul în mod expres pentru locuitorii din satul respectiv, fie de num rul mare de autoturisme. Noul sat permitea, astfel, unui num r semnificativ de locuitori, în principal celor tineri, s beneficieze din plin, atât de

183

resursele ora ului cât i de condi iile satului: „Unii au condi ii poate mai bune ca în ora , dar unii sunt i mai am râ i… i a a i a a… Oricum evolueaz .” (S.D.F.).

Asigurarea hranei nu mai reprezenta o problem central , din perspectiva locuitorilor, fiind considerat o situa ie de la sine rezolvat : „To i copiii acum au bani i vin la magazin i î i cump r una alta, sucuri, dulciuri… Gr su i arat bine… Tot

omul se uit acum s tr iasc bine, s m nânce bine… Nu fasole, varz , cartofi… S tr iasc bine: numai carne, salam ca caval, din astea bune…” (S.D.F.). Se crea, totu i, o imagine mai pu in real , deoarece schimb rile erau vizibile doar la nivelul comportamentului de consum, îns nu era un consum sus inut i fundamentat, ci mai degrab era o nevoie a indivizilor de a se afilia la un alt status, de a- i construi o pozi ie social cu ajutorul simbolurilor (Baudrillard, 2005), a unui mod de via similar altor categorii sociale (poate celor din ora ), dar rezultatul era, în unele cazuri, lipsit de autenticitate.

Iat a adar c planul material aducea schimb ri pozitive în lumea satului i îl ridica mai sus pe treapta evolu iei societ ii în ansamblu. Planul spiritual traversa îns un proces de dec dere, din perspectiva locuitorilor, din acest punct de vedere putându-se vorbi de o s r cie sever a comunit ii, sub aspect cultural i moral: „…la noi nu sunt familii de intelectuali, oameni mai cu studii care ar putea s îi mai înve e i pe ceilal i, nu e nimeni, nimeni, înv toarele fac naveta, preotul nu st aici…” (S.D.F.). Lipseau centrele de autoritate care s emit sisteme de valori sau s participe la selec ia, difuzarea i înt rirea acestora. Absolut to i subiec ii intervieva i reclamau lipsa de educa ie, de cultur , de respect. În lipsa acestor centre de autoritate, mass-media câ tiga i mai mult teren i devenea principalul creator i furnizor de modele.

Dispari ia spiritului comunitar i dezvoltarea individualismului îi izola pe oameni i îi determina s plaseze orice sarcin , care nu le aducea un beneficiu direct,

institu iilor abilitate: „Acum se uit s fac Prim ria. Dac ar putea, în fa a casei s vin prim ria s îi fac an ul. Prea mult libertate… Acum nu ai ce face, dac îl amendezi nu pl te te…” (S.G.).

Interesul individului se orienta spre propria familie, spre propria persoan , spre spa iul privat i mai pu in spre cel public: „Oamenii sunt foarte pasivi, nu mai sunt s se intereseze, cât tr iesc, tr iesc, sunt descuraja i. Nu pl tesc apa, impozitul…” (S.G.). Nu era o situa ie generalizat a celor care aveau astfel de datorii, dar erau cazuri numeroase, putând vorbi de o cultur a „traiului pe datorie”, aceasta reflectându-se cel mai bine în cump r turile de la magazin, care se f ceau de aceast manier . Dac în societate tradi ional , cea mai sigur form de câ tig era „ab inerea de la cheltuieli” (Prost, 1997), ast zi nu se poate vorbi de un astfel de comportament, consumul fiind un comportament extins, chiar i în condi iile resurselor minimale.

Sc derea coeziunii sociale avea ca factor i fenomenul de mobilitate i contramobilitate înregistrate la nivelul satului studiat de noi: „O parte din cei tineri au

184

plecat. S-au întors cei b trâni, care au mai fost pe aici… Au venit al ii, din alte p r i, mai gospodari ca noi… S-a f cut frumos: vile, case. Au venit i din ora .” (S.P.). To i ace ti oameni veniser cu alte identit i, cu alte sisteme de valori, cu alte aspira ii, ceea ce contribuise i mai mult la fisurarea vechiului sistem i la hibridizarea acestuia.

Astfel, de la satul ale c rui drumuri tremurau în zilele lucr toare sub mersul carelor cu boi înc rcate cu recolt , iar în zilele de duminic mirosul de bucate f cute la ceaun îi aduna pe to i la masa de prânz, pentru ca mai apoi s îi adune la banca din fa a por ii, aveam un sat cu drumuri care nu erau suficient de bune (de i sunt net superioare celor vechi) pentru num rul mare de ma ini care trec la intervale foarte scurte. Un sat care, duminica, devenea pustiit, cu oameni închi i în case, în fa a televizorului, f r strig te de copii pe strad , f r cirezi de vite, ci numai cu câte un ATV sau scuter, devenite cele mai apreciate „juc rii” pentru copii.

Era mai mult decât evident starea de anomie în care se g sea comunitatea noastr . O stare care, de regul , înso e te perioadele de schimb ri profunde. Asistam la o confuzie la nivelul sistemului de valori, la sl birea normelor i a criteriilor morale i la apari ia unor comportamente greu de explicat. Era un moment care, conform teoriilor lui Durkheim, spore te num rul sinuciderilor (dou i în comunitatea noastr , într-un interval de un an) i al conflictelor aparent „banale”, „puerile”, dup cum le numeau chiar locuitorii satului, dar i al altor comportamente deviante cum era consumul de alcool, fumatul în rândul adolescen ilor etc..

Imaginea oamenilor despre climatul din comunitate era una negativ : „Se du m nesc de la orice” (S.A.F.); „E o mare r utate. Nu tiu ce s-a întâmplat. L comia de avere.” (S.N.). Faptul acesta le modifica evident i atitudinea fa de cons tenii lor i comportamentul în rela iile cu ace tia: erau mai pruden i, mai retra i, mai sceptici.

În ceea ce prive te persoanele mai în vârst , mai reg seam la acestea elementele de ospitalitate, atât de specifice omului de la sat. Toate persoanele în vârst , care au fost incluse în cercetarea noastr , s-au ar tat deschise, ne-au invitat în cas i ne-au oferit fiecare ce aveau. Nu acela i lucru se poate spune i despre persoanele mai tinere (familiile din e antion) care erau mai reticente i ezitau în momentul în care le solicitam participarea la cercetare.

Era un sat caracterizat printr-o incertitudine crescut la nivelul sistemului de valori, care nu le mai permitea indivizilor s prezic comportamentele celorlal i i, de aici, starea de nemul umire i confuzie. (Voicu, 1999). Era un sat în care spiritul antreprenorial local (Sandu, 1999b) nu avea foarte mari anse s se dezvolte, în condi iile unei deschideri spre resursele ora ului i a prezen ei unui „fatalism” în ceea ce prive te ineficien a resurselor agricole, în primul rând.

Infrastructura satelor, ca i gospod ria cu aspectul material i spiritual al acesteia (Cernescu, 2000), reprezint factori importan i ai evolu iei acestora. În cazul localit ii studiate de noi, se observa o tendin de dezvoltare evident din acest punct de vedere.

185

De la locuin ele, aproape standard, cu dou camere i pridvor, indiferent de num rul membrilor familiei, aveam la data cercet rii locuin e mult mai generoase, modernizate, legate la re eaua de ap curent , cu baie i WC în interiorul locuin ei. Era un model apreciat i pus în practic de majoritatea tinerilor care î i construiau o locuin sau o modernizau pe cea veche.

Identificam o puternic leg tur între standardul de via al individului („standard of living”) i deciziile acestuia de a se c s tori i a- i întemeia o familie (Lundquist i Carver, 1927). Pe m sur ce a tept rile indivizilor sunt mai înalte, ace tia vor amâna deciziile legate de c s torie pân î i vor satisface aceste a tept ri. Influen a mediului urban i schimb rile la nivel economic antreneaz modific ri la nivelul atitudinii fa de c s torie, al motiva iilor i al condi iilor acesteia dar i la nivelul rela iilor de familie în mai toate zonele rurale, excep ie f când un num r mic de localit i „ancorate în tradi ional”. (Brie, 2008, p. 374).

Este evident procesul de accentuare a diferen ierilor sociale, fapt ce va duce la crearea unei pr pastii între cei situa i spre vârful piramidei i cei de la baz (nu facem referire la sistemul de stratificare de la nivel macro). Cu cât accesul la resurse este mai extins cu atât s r cia este mai sever i mai evident . Este valabil , aici, legea lui Tannenbawn privind raportul dintre productivitate i stratificare-social . Cu cât accesul la resurse este mai deschis popula iei, cu atât procesul de diferen iere va fi mai intens, proces cu care o parte din popula ia rural nu este de acord, ace tia preferând o societate omogen , egal , similar celei create de comunism. (Mungiu-Pippidi i Althabe, 2002).

Întotdeauna vor exista i persoane care nu reu esc s se adapteze noilor condi ii, ca i multe alte persoane care se vor concentra mult mai mult pe scopuri i mai pu in pe mijloace. Se poate ajunge la ceea ce B descu (2002) nume te „personalitate împrumutat ”, îns la un nivel micro, ceea ce îl va face pe individ s par lipsit de autenticitate, iar adaptarea sa va fi una artificial , deoarece nu de ine adev ratele resurse pentru a „lucra” cu aceast nou „personalitate”. Este o situa ie frecvent întâlnit în societatea contemporan , nu numai în mediul rural, când indivizii adopt un stil de via , preiau anumite modele care nu se suprapun sau, de multe ori, nu au nimic în comun cu „eul” lor.

Pornind de la analizele de mai sus, am putea considera comunitatea noastr ca fiind o comunitate rur-urban , datorit caracteristicilor sale. Era la vremea cercet rilor o comunitate cu o natalitate sc zut (10 na teri în intervalul ianuarie-septembrie 2008) i o mortalitate mai ridicat (12 înregistrate în acela i interval), o c s torie civil i

dou divor uri, înregistrate în acela i interval. Era o comunitate puternic dependent de resursele ora ului i care împrumuta multe aspecte, ce ineau de stilul de via , de la comunitatea urban (fenomenul de acultura ie fiind vizibil în special în rândul tinerilor).

186

Bineîn eles c mai r mâneau suficiente aspecte specific rurale. Cel mai important dintre acestea era de ordin material (lipsa canaliz rii i a re elei de gaz) la care se ad ugau alte elemente ce in de stilul de via tipic rural i care sunt mai frecvent întâlnite: cre terea p s rilor i a porcilor pentru consumul familiei i cultivarea gr dinii de legume, considerate avantaje în compara ie cu ora ul. Toate aceste condi ii nu se mai suprapun peste ceea ce reprezenta via a la sat, fapt ce ne permite i nou s vorbim despre „sate evoluate” i „sate tradi ionale”. Pân unde vor merge aceste trepte de evolu ie nu este u or de r spuns. Cert este c ruralul românesc va mai parcurge multe etape pân va ajunge la nivelul ruralului occidental.

În ceea ce prive te institu ia familiei, în cazul comunit ii studiate de noi, am putea spune c aceasta s-a adaptat mai rapid tendin elor generale de evolu ie. Sc derea natalit ii, ie irea divor ului din clasa comportamentelor neacceptate, tendin a de egalizare a rolurilor so ilor, accentul pus pe calitatea copiilor, sunt elemente specifice familiei urbane. Spunem, îns , c mult mai important sub aspectul stratific rii popula iei, per ansamblu, devine statusul educa ional i statusul ocupa ional al indivizilor i numai dup aceea, mediul de reziden .

În discu iile din cadrul interviurilor era foarte evident tendin a persoanelor în vârst de a se raporta la trecut, de a aduce în discu ie momentele de dinainte de 1989. Nu se putea vorbi îns de o idealizare a acestei perioade în toate aspectele sale, fiind identificate atât aspecte pozitive cât i negative, prin compara ie cu prezentul. Era evident îns schimbarea i apari ia unei st ri noi de fapte, atât în ceea ce prive te condi iile de via cât i noul sistem de valori, stare care, ca orice situa ie nou întâlnit , crea confuzie i o anumit incertitudine. Oamenii afla i la vârsta pension rii nu puteau în elege prezentul decât raportându-l la trecut, la experien ele lor personale care le-au conturat un mod de gândire ce tindea s fie u or critic la ceea ce este nou, la ceea ce este altfel.

Elementul frecvent adus în aten ie de subiec i era cel ce vizeaz starea de ordine din interiorul comunit ii, ordine dat de respectarea normelor care aveau un grad mai mare de autoritate i la care oamenii se supuneau: „Bine era pe timpul lui Ceau escu c era o lege… Satisfac ia dup `89 tii care e: c po i s înjuri pre edintele rii, p- la, p- la, pe poli ai i nu te ia nimeni. Pân în `89, dac spuneai un cuvânt te ridica.” (S.M.); „Era justi ie, bun.” (S.N.). Probabil aici este vorba de exigen ele regimului politic, dar se construie te un set de principii (cu privire la respectarea normelor) care cultiv supunerea la autoritate i reduce foarte mult abaterea de la norm . Este un sistem de control rigid care se întâlnea i în familie i în coal în mai toate mediile rurale i pe care o parte din locuitori îl regret : „( ranii, n.n.) nu gândesc decât la foloase i nu ascult de nimeni, s-a dus frica bun de alt dat .” (Mungiu-Pippidi i Althabe, 2002, p. 15).

187

Fiind singurul sistem cu care erau obi nui i, îl considerau legitim i eficient: „Înainte te mai duceai la p rinte acas , îl mai ciufulea acum…” (S.M); „Exista mai mult respect în trecut. i p rin ii se impuneau. Exista o mo tenire. Nu-i treceai prin fa a unui b trân” (S.P.); „Pân în 1989 copiii i oamenii erau mai respectuo i, se respectau între ei cu <nene> cu <tanti> dar acum… Venea din coli. Ai no tri nu f ceau religie, dar aveau o fric de Dumnezeu” (S.D.F.); „Ca profesor, am b tut, dar nu e elev care s m urasc . Dac îl b team, motivam… B taia era o solu ie… Se f ceau 4 clase, dar serioase, le înv a i conta mai mult decât liceul.” (S.P.). Existau centre de autoritate bine cunoscute i acum se observa o nevoie a oamenilor de a avea astfel de surse de îndrumare i control care s îi orienteze în ac iunile lor: „Cine nu gânde te c o putere trebuie s fie? Trebuie s fie cârmui i de cineva.” (S.M.); „Dac ar fi lege s îl constrângi, s - i respec i familia, dar nu e lege, nu îi întreab nimeni. Înainte îi urm rea penal, era lege penal ”, spunea S.N. atunci când aducea în discu ie situa ia p rin ilor care mergeau la munc în str in tate i î i l sau copiii în grija altor persoane. Pe de alt parte, acela i subiect, aprecia în prezent divor ul ca fiind un comportament necesar în unele cazuri: „… E o treab binevenit , nu are rost s te chinui, e o mare gre eal . Nu se poate eu într-o parte el în alta. Înainte nu avea unde s se duc , se învârtea în jurul cur ii. Ast zi î i g se te partener imediat. P rin ii nu o primeau… N-avea bani, n-avea cultur …” (S.N).

Momentele de schimbare puternic fac sistemul de norme mai flexibil, reduce autoritatea normelor, indivizii încercând s se adapteze noilor condi ii (economice, sociale, politice). Cel mai evident moment în care valorile i normele ce reglementeaz comportamentul în cadrul cuplului conjugal î i reduc vizibil importan a sunt perioadele de r zboi (Bolovan i Bolovan, 2010) la care se pot ad uga i alte contexte cu un impact mai pu in vizibil: schimbarea regimului politic, schimbarea sistemului economic, modernizarea satului. Toate acestea aduc transform ri semnificative la nivelul status-rolului membrilor familiei, la nivelul sistemului de reguli care stau la baza vie ii de familie, la nivelul structurii familiei.

Când erau puse în discu ie schimb rile care au ap rut în sat dup 1989, locuitorii nu vorbeau despre sfâr itul colectiviz rii i noile condi ii create. Un singur subiect amintea momentul „primirii p mânturilor”, dar îl prezenta ca pe un context care a declan at multe conflicte finalizate în prezent. În ceea ce prive te raportarea la vechiul regim politic, din cele 10 interviuri, existau doar dou puncte de vedere care exprimau în mod expres regretul fa de perioada de dinainte de 1989: „Eu regret de comunism… Salariul, mult pu in, l-ai luat de dou ori pe lun … Acum de unde s îl iei? …În special pensionarii…” (S.N.); „Eu nu zic c tr iesc r u, c m nânc tot ce vreau eu. Dar mai bine se tr ia pe timpul lui Ceau escu. Eu aveam frigiderul mic, pe cât puteam b ga în el. Se tr ia mai bine ca acum. Pe timpul lui Ceau escu cu 2-3 bani se scumpea, punea la salariu 10 lei, 20, 25 imediat ca s nu sim i c s-a scumpit. Înainte era dirijat totul,

188

acum a sc pat, cum scap o familie un copil din mân .” (S.A.M.). Nu reie ea îns din aceste interviuri o atitudine de respingere a prezentului i o dorin de întoarcere la trecut. Cele mai multe aspecte aduse în discu ie i de al i subiec i erau percepute ca ni te schimb ri care trebuiau s se produc datorit evolu iei societ ii: „Am fost i noi tineri i ne-a pl cut i s mergem la… hor … Aia era pe timpurile noastre, pân în 70, acum e altele i trecerea de la una la alta are schimb ri i tot ce se prevede vrea s le schimbe pe toate.” (S.M.); „Atunci era mai mare del sare, nu se gândeau c le trebuie una alta în cas : pari b tu i, blan pe pat… Nu era lux, acum lumea la ora actual nu tie ce e de capul ei…” (S.M.). Persoanele intervievate erau obi nuite cu condi ii de

via mai austere, cu un standard de via mult mai sc zut, nu avuseser prea multe oportunit i, se adaptaser vremurilor trecute, dar apreciau, totu i, oportunit ile prezentului: „Când am plecat militar (aproximativ 1960, n.n.), aveam 4000 de lei, aveam biciclet , aveam ceas de mân , aveam i eu lucrurile mele. Când am venit acas am f cut nunt . M-am dus la Runcu, am luat uic cu 18 lei. Vreo câteva vedre de uic ; am zis c fac de 100 de persoane.” (S.A.M.). Ast zi, „Oamenii tr iesc mai bine”,

spunea acela i subiect. Un alt element apreciat în trecut era reprezentat de siguran a locului de munc :

„Când erau coli profesionale, f cea coala profesional de mecanic , tâmpl rie i r mâneai la ei” (S.N.); „Pe timpul lui Ceau escu era sigur omul de via , de siguran . Chiar dac nu tia carte, înv a meserie, acum nici carte nu tie, nici meserie” (S.G.). De i educa ia era tot mai apreciat de cei tineri, dar i de familiile cu copii minori, calitatea acestui sistem era pus, în prezent, sub semnul întreb rii de c tre vârstnici: „Înv mântul dup revolu ie a r mas un haos… Erau atâtea licee care d deau siguran !” (S.M.). La aceast instan de socializare se mai ad uga armata care era considerat „ coala poporului” (S.D.M.) i unul dintre mecanismele care îi disciplina pe indivizi, „educa ia b rba ilor” (S.M.). Din perspectiva vârstnicilor, calitatea sc zut a actului didactic i eliminarea serviciului militar f cea ca tinerii s fie mai pu in disciplina i i s adopte comportamente deviante.

În ciuda acestor afirma ii, oamenii apreciau în prezent beneficiile aduse de re eaua de ap curent , drumurile mult mai bune ca în trecut, ma ina de sp lat automat i combina frigorific pe care multe dintre familii i le permit. Toate acestea, îns , f ceau ca veniturile s fie insuficiente: „…Dac ai 5 milioane, TV, curent, pâine, telefon, butelie, nu î i ajung.” (S.G.).

Cele mai multe aspecte nou ap rute ineau de natura rela iilor din interiorul comunit ii. Locuitorii satului erau percepu i ca fiind mult mai ospitalieri, mai primitori, mai uni i: „Înainte te duceai unul la altul, aveai o bucat , o mâncai împreun , ast zi nu î i d nimeni.” (S.N.); „Înainte aveai un cuvânt greu de spus” afirma acela i subiect. Explica ia venea din sfera stratific rii sociale, a diferen ierilor ce ap reau între indivizi: „Sunt i invidio i. <Eu nu am cum are el!>” (S.D.F.).

189

Lipsa de autoritate era amintit de mai mul i subiec i i în rela iile p rin i-copii sau bunici-nepo i: „Acum nu mai suport copiii, mai ales dac sunt c s tori i, nu suport s le spui ceva, chiar dac au venit pe la tine i le zici ceva spun: <Nu te b ga, c nu tii!>. P i înainte ce ziceau p rin ii era liter pentru tine, acum nu” (S.D.F.). În trecut situa ia era alta, „tân rul trebuind s dea dovad de ascultare i respect fa de autoritatea patern ” (Mure an, 2005, p. 218) chiar i când era c s torit având reziden patrilocal .

Dup cum am precizat i în capitolele anterioare, elementul definitoriu pentru comunitatea rural era reprezentat de ac iunile care atr geau participarea întregii comunit i ac iuni ce reprezentau fie momente de s rb toare, fie activit i de între inere a drumurilor, p unilor i a altor resurse gospod rite în comun. Hora satului, întâlnirile de duminic de la cârciuma din sat, participarea la concursuri de dansuri populare i interpretare au disp rut cam de prin anii 60, dup cum spuneau subiec ii no tri: „Eram to i la brigad (a enumerat mai multe cupluri n.n.) …Ne preg team pentru concurs… M mica m-a ascultat la difuzor… Am avut o perioad foarte frumoas .” (S.A.F.). La aceste momente se adaug participarea la ac iunile comune care închegau comunitatea i sporeau solidaritatea social : „Înainte nu existau drumuri a a urâte la câmp, oamenii

f ceau drumuri. Când erau s rb tori mai micu e, era unul cu toba i anun a oamenii s ias la presta ii. (Acum, n.n.) de ce s mearg , c nu mai sunt care (cu boi, n.n.)” (S.P.); „Pe timpul lui Ceau escu f ceai o ac iune, veneau oamenii. Acum am f cut un pod au venit 3-4 in i… Înainte f ceau pu uri pe câmp, fântâni, b l i, acum s-au d râmat.” (S.G.). Erau ni te comportamente noi c rora li se g sea i o explica ie în lipsa de interes datorat renun rii la terenurile de la câmp, care nu mai erau considerate o surs necesar existen ei. Orientarea locuitorilor spre profesii non-agricole i rela iile strânse cu ora ul, îi îndep rta pe ace tia de resursele specifice satului. „…Dup zece ani, aici nu o s mai vezi vac ”, afirma S.M..

Stilul de via adoptat de tineri era unul foarte diferit de cel cunoscut de vârstnici, ceea ce îi f cea pe cei din urm s fie sceptici i chiar critici când era vorba de prima categorie. Dac momentele lor de tinere e fuseser dominate de reguli clare („Când eram domni oar , mergeam la cârcium , se f cea hor … F r frate-miu nu mergeam, f r m mica, t ticu’”- S.A.F.), de supunere fa de autoritatea p rin ilor dar i a celorlal i oameni din sat („...Înainte, dac te înfrunta un om, l sai capul în jos i

plecai, acum nu…”- S.D.F.), de o atitudine pozitiv fa de munca grea, necesar asigur rii existen ei (în lipsa altor alternative), perioada de ast zi p rea a promova mai mult libertate (sc derea autorit ii vechilor norme), indiferen a i individualismul („fiecare la el acas ”) i c utarea acelor oportunit i care asigurau câ tiguri mari în condi iile unui efort cât mai redus. Era o stare de fapte nou pe care persoanele vârstnice o priveau cu neîncredere, neîncredere exprimat , din când în când, în rela iile cu cei tineri, fapt ce ducea la apari ia unui climat tensionat care bloca interac iunile submina valorile vechii comunit i.

191

Concluzii

Realitatea social este atât de variat , complex i, uneori, plin de contradic ii încât devine o adev rat provocare s stabile ti cadre de evolu ie sau patern-uri de manifestare a diferitelor fenomene sociale. Aceast stare de fapt este mult mai accentuat în perioadele de schimbare social , de transformare istoric , ceea ce face i mai greoi procesul de cunoa tere i în elegere a universului uman.

Analiza noastr s-a dorit a fi una extins , ca i problematic , dep ind în multe cazuri mediul familial. Este evident , îns , (a a cum a reie it i din demersul teoretic i de cercetare), leg tura puternic dintre institu ia familiei i celelalte institu ii care func ioneaz în mediul rural. Nu putem izola un subsistem de ansamblul în care func ioneaz , astfel încât perspectiva din care am încercat s privim întreaga realitate, a fost una holistic , global .

O prim concluzie care se desprinde este cea referitoare la consecin ele pe care le provoac procesul de schimbare social amplu care a cuprins, în ultimele decenii, mediul rural. Modul în care se manifest aceste transform ri variaz în func ie de caracteristicile mediului la care facem referire. A adar, localit ile rurale situate în apropierea ora elor, cu mare parte a popula iei active ce desf oar activit i în afara satului (slujbe pl tite în ora ), sunt puternic atrase în acest proces de transformare istoric . Existen a mijloacelor de transport i posibilitatea efectiv de a intra în contact cu alte medii are ca efect orientarea popula iei spre resurse situate în afara satului (locuri de munc în ora i procurarea de bunuri necesare consumului din acela i mediu). Aceste posibilit i existând, s tenii de azi nici nu mai depun efortul în vederea c ut rii de resurse în interiorul satului.

O alt concluzie vizeaz faptul c satul i via a de familie trec prin transform ri puternice. Familia devine un reper mai important pentru indivizi decât comunitatea, în ciuda sl birii valorilor acesteia. Dac pentru mult vreme valorile comunit ii primau în fa a familiei, acum asist m la o retragere a individului din comunitate. O principal cauz a acestei situa ii o reprezint restructurarea ordinii sociale. Diferen ierile dintre indivizi, determinate de proliferarea resurselor i accesul diferen iat la acestea (pe baza diferitelor forme de capital de care dispune individul, dincolo de condi iile obiective) produc o stratificare a lumii rurale care va ac iona ca o barier (în cazul diferen elor) sau ca un catalizator (în cazul asem n rilor) pentru interac iunile dintre indivizi. Cei tineri evit interac iunile cu cei în vârst , cei cu coal îi evit pe cei f r coal , cei cu un standard economic mai ridicat pe cei s raci etc.

Familia este evaluat ca jucând un rol important în via a individului, membrii acesteia fiind persoanele în care indivizii au cea mai mare încredere i la care apeleaz atunci când au nevoie de sprijin. Atât persoanele cu statusul de c s torit, cât i tinerii nec s tori i, apreciaz institu ia familiei ca fiind foarte important pentru dezvoltarea

192

individului. Iar când fac aceste afirma ii, au în vedere, în special, familia nuclear sau familia de procreare, rela iile cu familiile de origine tinzând s se restrâng . Elementul de noutate apare în orientarea individului din comunitatea rural mai mult spre familie i mai pu in spre comunitate, aspect identificat prin lipsa de interes pentru ceea ce

a teapt membrii comunit ii de la acesta sau lipsa de interes pentru valorile comunit ii.

Via a de familie, structura acesteia ca i sistemul de norme care func ioneaz în interiorul ei au suferit modific ri. Nu mai vorbim de autoritatea unic a so ului, autoritate fundamentat pe puterea economic . Femeile devin actori importan i pe pia a muncii i se transform în parteneri, în colaboratori eficien i ai so ului. Situa iile de supunere absolut a femeii în fa a so ului reprezint cazuri izolate i se manifest , de regul , acolo unde so ia nu are un loc de munc . So ul i so ia coopereaz când e vorba de planificarea vie ii familiale, administrarea banilor, organizarea activit ilor, luarea deciziilor, cre terea i educarea copiilor. So ia dobânde te un nou rol, acela de aduc tor de venituri, acest rol devenind o regul i nu o excep ie, cum reprezenta în trecut. Activit ile din exteriorul gospod riei le restrâng pe cele din interior, f r a le elimina. Pentru a atenua situa ia de conflict în care se afl cele dou roluri, se face apel la „noi strategii”: apelul la tehnologie, care u ureaz munca în gospod rie, num rul redus de copii (1-2), restrângerea la maximum a activit ilor ce in de munca câmpului i cre terea animalelor.

Investi iile în copii devin obiective importante, iar a tept rile p rin ilor in de împlinirea copiilor i mai pu in de ideea de sprijin la b trâne e. So ul a teapt de la so ie atât implicarea în via a economic , cât i în activit ile ce in de familie, considerând c femeia este cea mai în m sur s se ocupe de treburile casnice (dar nu exclusiv). Cu toate acestea, nu este exclus implicarea so ului în activit ile casnice. Am identificat în cercet rile noastre i un caz în care so ul avea grij de copii (r m sese în concediu de paternitate) i se implica mai mult în activit ile din interiorul gospod riei.

Cele mai importante surse de venit erau reprezentate, în cazul popula iei tinere i adulte, de existen a unui loc de munc , în cele mai multe cazuri în ora , iar în cazul vârstnicilor de pensii. Singurele locuri de munc existente în sat apar ineau sectorului comercial. Au disp rut meserii tradi ionale precum cele de croitor, cizmar, tâmplar, morar. Statusurile ocupa ionale preponderente erau cele de muncitori, îns nu lipseau nici lucr torii în sectorul serviciilor.

Valorile religioase, mai pu in afectate de comunism, în comunitatea rural , au reprezentat un reper important pentru via a individului de la sat. Acestea orientau atât via a în interiorul comunit ii, cât i via a în interiorul familiei. De regul , comportamentele considerate tabu aveau un puternic fundament religios: divor ul, adulterul, celibatul, p strarea virginit ii, coabitarea. Ast zi, acestea nu mai reprezint

193

exigen e pentru via a indivizilor, de i subiec ii declar c valorile religioase ocup un loc important în sistemul lor de valori. A adar, ei afirm c se roag la Dumnezeu, c acesta reprezint un sprijin important, c este bine s poste ti, s te spovede ti, s respec i s rb torile religioase, îns la nivel de comportament situa ia nu se confirm întocmai, exist o incongruen semnificativ intre atitudine si comportament. Avem un „alt fel de a crede” i chiar un alt fel de „Dumnezeu”, un Dumnezeu care nu impune „un model rigid”, ci las individului libertatea s aleag . Pornind de aici, via a de familiei nu se mai fundamenteaz pe valori religioase, ci mai mult pe nevoile materiale i, de aici, pe cele individuale. Ca i exemple evidente, avem comportamentele

prezentate mai sus, i care nu mai sunt atât de critic privite. Toate acestea sunt situa ii aflate în strâns leg tur i cu imaginea preotului, care se „umanizeaz ” tot mai mult i nu mai de ine acel rol de mijlocitor între oameni i Dumnezeu, de trimisul lui Dumnezeu. Foarte pu ine familii consider necesar comunicarea cu preotul, atunci când au de luat decizii mai importante, situa ie str in comunit ii rurale tradi ionale. Este evident faptul c valorile ce in de institu ia familiei nu se mai suprapun întocmai peste cele transmise de biseric . Cu toate acestea, indivizii nu renun complet la cele din urm i apeleaz , mai degrab , la interpret ri ale normelor religioase, care s le justifice i s le sus in comportamentul.

Afirma ia „Ai carte ai parte” a fost puternic apreciat în societatea tradi ional de oamenii de la ar , dar a fost privit ca o situa ie ideal i prea pu in tangibil pentru majoritatea dintre ei Ast zi, acest dicton începe s capete un fundament concret. P rin ii, dar i tinerii, apreciaz educa ia ca fiind o variabil important care poate ajuta individul s ob in un loc de munc i îi poate asigura mai multe anse de reu it în via . P rin ii aleg s investeasc în educa ia copiilor lor, îi îndeamn pe ace tia s frecventeze coala i chiar îi orienteaz c tre colile din ora , evaluând destul de slab, sub aspect calitativ, coala din sat i, ca atare, cadrele didactice. Sunt tot mai mul i tineri care urmeaz studii superioare la universit ile private din cel mai apropiat ora , dar i la universit i de stat din alte ora e. De asemenea, între activit ile agricole i coal , cea din urm este cea mai apreciat , atât la nivel de atitudine, cât i la nivel de

comportament, de c tre cei mai mul i dintre locuitori. Copiii sunt tot mai pu in implica i în activit ile agricole, aria acestora restrângându-se destul de mult iar familiile sunt preocupate de aspectele „calitative” i mai pu in de cele „cantitative” în ceea ce prive te copiii.

Rela iile puternice dintre individ i comunitate au fost întotdeauna definitorii pentru comunitatea rural tradi ional , chiar în detrimentul familiei i, evident, al individului. A tept rile reciproce ale membrilor familiei erau, de fapt, a tept rile comunit ii. Ast zi, individul se rupe de comunitate i se orienteaz mai mult spre familie. Deciziile ce in de via a de familiei nu se mai raporteaz la a tept rile comunit ii, ci la a tept rile individului. Opinia public înceteaz s mai reprezinte un

194

mecanism de control social. „Supravegherea” din partea celorlal i este perceput ca o impolite e i „taxat ”, pe m sur , de cei supraveghea i. Individul nu este interesat i nu ine cont de ceea ce spun ceilal i membrii ai comunit ii despre el. Rela iile de

cooperare se restrâng la mediul familial i la un num r mic de vecini, existând i zone în sat unde indivizii se percep ca fiind tot mai singuri, în ciuda existen ei vecinilor cu care, fie s-au certat, ori de care sunt diferi i în ceea ce prive te statusul social, fapt ce blocheaz interac iunile. Diferen ierea social este valabil pentru întreaga comunitate datorit împ r irii acesteia în unit i mici (alt tip de familie) care, în mod inevitabil vor înregistra variet i semnificative. Homogamia social este singura care favorizeaz interac iunea, în condi iile în care nu mai func ioneaz un sistem de norme i reguli informale.

În ceea ce prive te sistemul de valori, în general, vorbim de dou sisteme contradictorii, în multe aspecte, care coexist în comunitatea rural : unul dup care se conduc persoanele în vârst i altul care îi orienteaz pe tineri. Comunitate rural aflat în studiul nostru traversa o perioad în care munca, în calitate de mijloc de supravie uire, era slab evaluat de c tre tineri. Munca era apreciat în m sura în care asigura o surs de îmbog ire sau de confort. Se punea accent pe calitatea condi iilor de locuit, în ceea ce prive te tinerele familii, pe calitatea hranei, dar i pe comportamen-tele de timp liber. Valorile religioase nu mai reprezentau standarde de comportament, comunitatea nu mai era sursa normelor, nu mai func iona acel model de „justi ie piramidal ” (Christie apud Bauman, 2005), cel pu in nu pentru tineri. Este o situa ie care adânce te conflictul între genera ii, iar manifestarea acestuia este i mai evident datorit erod rii sistemului de control social informal i autorit ii celor mai în vârst . Încrederea, cinstea i seriozitatea nu se mai reg sesc, în mare m sur , printre caracteristicile oamenilor de la sat. Vârstnicii erau de p rere c acestea lipsesc, cu prec dere, în cazul tinerilor, dar i în cazul popula iei, în general, situa ie în care sesizam i o tendin a subiec ilor de a evita un r spuns cert.

Genera iile tinere sunt cele care vor duce mai departe sau vor contribui la schimbarea sistemului de valori, a modelelor comportamentale i a normelor. Tinerii nu se rezum doar la a interioriza sistemul de norme i valori (Parsons, 1951), ci îl vor adapta la schimb rile produse în contextul social mai larg (Touraine, 2000, p. 901). Unele schimb ri in i de domeniul formalului. Renun are la obligativitatea stagiului militar sau chiar extinderea înv mântului obligatoriu (cu ceva vreme în urm ) au modificat comportamentul tinerilor. Sl birea normelor informale ce interziceau rela iile premaritale, mai ales în cazul fetelor, sau a normelor ce reglementau rolul femeii, respectiv al b rbatului, vor schimba comportamentul tinerilor. Aspira iile tinerilor nu se mai suprapun peste a tept rile vârstnicilor, fapt ce acutizeaz conflictul între genera ii. Întemeierea unei familii r mâne un obiectiv important pentru tineri, dar mai important se dovede te a fi crearea unei situa ii economice stabile: locuin proprie,

195

un loc de munc sigur, autoturism personal i alte bunuri care sporesc confortul. Rela iile cu familia de origine r mân, dar mai ales în ceea ce prive te sprijinul p rin ilor în cre terea copiilor sau chiar sprijin material. P rin ii sunt prea pu in implica i în procesul decizional, p rerile lor nefiind unele avizate în domeniu, datorit „lipsei de cunoa tere” a acestora. Aici este sursa fenomenului de întârziere cultural (Ogburn, 1957): institu ii (modele normative) vechi la tehnologii noi. Probabil pe aceasta se bazeaz i sc derea autorit ii p rin ilor: nu mai sunt valabile mentalitatea pe termen lung, lucrurile durabile, consistente, r bdarea i proiectele durabile. Rezultatele a teptate i apreciate sunt cele care se ob in, aici i acum. Tinerii petrec tot mai pu in timp cu familia datorit restrângerii sectorului activit ilor comune, reprezentat pân acum de muncile agricole. Vor amâna experien a c s toriei pân în momentul în care vor atinge un standard economic a teptat, atât de ei cât i de poten ialul partener. Mai sunt i cazuri în care tinerii se c s toresc devreme, dar rezult familii care nu se dovedesc a fi func ionale, confruntându-se cu probleme ce degenereaz în conflicte i pot duce chiar la separare. Educa ia este bine evaluat , i de c tre tineri i de c tre p rin i, în timp ce munca în str in tate este o op iune doar pentru tineri. Cu toate acestea, nu s-a confirmat ipoteza conform c reia tinerii prefer slujbele în str in tate Din cei 42 de tineri investiga i în studiul preliminar, 10 lucraser în str in tate iar 16 inten ionau s mearg în str in tate s lucreze. Dintre cei care lucraser în str in tate, o singur persoan dorea s repete aceast experien . În cazul familiilor, num rul p rin ilor care doreau s mearg în str in tate era i mai mic (20%) în timp ce acest comportament era complet respins atunci când se puneau în discu ie copiii acestora. Era mai degrab vizibil , atât la nivel de atitudine cât i de comportament, dezvoltarea interesului tinerilor pentru studiile superioare, care le pot spori ansele de reu it în ar . Un alt element de noutate aici este influen a mass-media care se manifest , poate,

cu i mai mult intensitate în rândul persoanelor vârstnice i devine un reper pentru orientarea acestora în spa iul social.

Este evident procesul de schimbare care afecteaz lumea rural i institu ia familiei. Întotdeauna au mai existat abateri de la modelele impuse de comunitate (Costaforu, 2005), îns o majoritate consistent p stra linia impus . Ast zi, este tot mai greu s vorbim de modele, de reguli i tindem s îi d m dreptate lui Fukuyama (2002, p. 24) care afirm c „singura regul este înc lcarea regulilor”. Familia începe s func ioneze i aceasta, tot mai mult, pe principiul „adhocra iei” (în sensul lui Toffler), stabilindu- i direc iile de evolu ie în func ie de context i de „provoc rile” la care este supus .

În ceea ce prive te mediul rural, este evident c vom mai vorbi, pentru mult vreme, de familie i c s torie, dar vom vorbi în alte condi ii, despre o alt structur i având alte func ii, fapt ce deriv , în principal, din preocup rile i ac iunile individului în sectorul economic. Sectorul agricol (în organizarea actual ) nu mai este competitiv

196

pentru societatea de consum (Veblen, 1973; Fromm, 1955; Baudrillard, 2005) ale c rei principii p trund i în comunit ile rurale similare celei studiate de noi. Locuitorii comunit ii rurale evalueaz puternic institu ia familiei, în detrimentul comunit ii i, uneori, chiar al vecin t ii. Îns principiile care fundamenteaz via a de familie sunt altele: num rul membrilor familiei; rolurile în cadrul familiei; autoritatea fiec ruia dintre p rin i; condi iile obiective, fizice, de via ; activit ile din interiorul familiei; aspira iile membrilor familiei .a. i condi iile din comunitate sunt altele: controlul social informal a sc zut ( i apare nevoia înlocuirii normelor informale, precum i orientarea spre instan e de control social formale), ac iunea colectiv i cooperarea las loc individualismului, valorile religioase se redefinesc. În timp ce se dezvolt preocup rile din domeniul educa iei formale i al s n t ii, interesul pentru politic r mâne puternic dominat de sentimente, de emo ional, atâta timp cât cultura politic r mâne una s rac , în ciuda informa iilor numeroase care p trund prin mass-media.

Via a de familie din comunitatea rural s-a aflat în continu mi care, în ultimii ani. Comunitatea în sine, nemaifiind una închis , a facilitat aceste schimb ri. Tinerii sunt cei care, în cele mai multe cazuri, sunt promotorii schimb rii. Mul i dintre cei care s-au n scut în familii cu poten ial economic ceva mai ridicat au ales s p r seasc familia de origine, dar i satul, dup c s torie. Sunt i tineri care au ales s p r seasc familia de origine r mânând totu i în sat, dar i tineri (pu ini la num r) care au r mas în familia de origine (modelul patriarhal). Rela iile bazate „pe status” (dreptul primului n scut, superioritatea b ie ilor) (Maine, 1963) sunt înlocuite cu rela ii bazate „pe contract” (testament, tax de succesiune, contracte de vânzare-cump rare). Obliga iile morale nu mai au for , totul se renegociaz pe principiile teoriei schimbului social sau ale teoriei alegerii ra ionale, astfel încât dac ceva se dovede te a avea valoare este pentru c aduce un beneficiu tangibil individului, contribuie la confortul acestuia. Chiar i familia începe s se defineasc nu prin structura sa, ci prin ceea ce asigur , ofer individului: în elegere, siguran , încredere, respect etc. Identific m, astfel, mai multe modele de familie care se reg seau i în comunitatea studiat de noi: familii nucleare cu 1-2 copii, cupluri f r copii, familii extinse (cu unul sau doi p rin i dar menaj separat în cel mai multe cazuri), familii de pensionari, vârstnici singuri (v duvi sau divor a i), tineri singuri etc.

197

Bibliografie Alter, Theodore; Jeffrey Bridger; Sheila Sager; Kai Schafft i William Shuffstall. 2007. Getting conected: Broadband services a key to a vibrant rural America. Rural Realities,

Vol. 2, No 1. Disponibil la: http://www.ruralsociology.org/wp-content/uploads/2012/03/Rural-Realities-2-1.pdf. Accesat la 9 iulie 2014.

Aronson, Elliot. 1992. The social animal. New York: W.H. Freeman and Company. Bachofen, J. Johann. 1967. Mith, Religion and Mother Right. Princeton: Princeton University

Press. Batâr, Dumitru. 2004. Familia în dinamica societ ii. Sibiu: Editura Universit ii „Lucian Blaga”. Baudrillard, Jean. 2005. Societatea de consum. Mituri i structuri. Bucure ti: Editura

Comunicare.ro. Bauman, Zygmunt. 2001. Comunitatea. Filipe tii de Târg: Editura Antet. Bauman, Zygmunt. 2005. Globalizarea i efectele ei sociale Filipe tii de Târg: Editura Antet. Bauman, Zygmunt. 2000. Modernitatea lichid . Filipe tii de Târg: Editura Antet. B descu Gabriel, Mircea Kivu, Raluca Popescu, Cosima Rughini , Dumitru Sandu i Ovidiu

Voicu. 2007. Barometrul de Opinie Public . Via a în cuplu. Funda ia pentru o Societate Deschis . Consultat pe http://www.fundatia.ro/sites/default/files/ro_51_35_raport_bop_ mai_2007nou_AR.pdf. Accesat la 3 aprilie 2011

B descu, Ilie. 2005a. Noopolitica. Sociologie noologic . Teoria fenomenelor asincrone. Bucure ti: Editura Ziua.

B descu, Ilie. 2005b. Structuri i procese în mediul rural. În cadrul dezbaterii „Lumea rural –ast zi i mâine” organizat de Academia Român i Academia de tiin e Agricole i Silvice „Gheorghe Ionescu i e ti”. Disponibil pe http://www.acad.ro/com2005/pag_com05_ 1031pctV.htm accesat la 25 mai 2011.

B descu, Ilie i Darie Cristea. 2003. Elemente pentru un dic ionar de sociologie rural , Bucure ti: Editura Mica Valahie.

B descu, Ilie. 2002. Noologia. Cunoa terea ordinii spirituale a lumii. Sistem de sociologie noologic . Bucure ti: Editura Valahia.

B descu, Ilie. 1999. Structura social i clasa intermediarilor în mediul rural. Dictatura oligarhiei financiare i agricultura de subzisten (familial ), Sociologie Româneasc , Serie nou , Nr. 1, pp. 53-60.

B descu, Ilie. 1988. Timp i cultur . Bucure ti: Editura tiin ific i Enciclopedic . B descu, Ilie. 1981. Satul contemporan i evolu ia lui istoric . Bucure ti: Editura tiin ific i

Enciclopedic . B descu, Ilie i Nicolae Radu. 1980. De la comunitatea rural la comunitatea urban .

Bucure ti: Editura tiin ific i Enciclopedic . Beck, Ulrich. 1992. Risk Society: towards a new modernity. Londra: Sage Publications. Becker, Gary i Nigel Tomes. 1976. Child endowments and the quality and quantity of children.

The Journal of Political Economy, vol. 84, nr. 4, pp. 143-162. Becker, Gary. 2007. The role of the Family in Modern Economic Life În: Scott A. Loveless i

Thomas Holman (eds.). The Family in the New Millennium: World Voices Supporting The „Natural” Clan (vol.I). Westport: Praeger Publishers:, pp. 1-11

198

Berardo, Felix i Constance Shehan. 2004. Family Problems in Global Perspective. În: George Ritzer (ed.). Handbook of social problems. Londra: Sage Publications, pp. 246-259.

Berger, Peter i Thomas Luckmann. 1999. Construirea social a realit ii. Bucure ti: Editura Univers.

Blaga, Lucian. 1985. Trilogia Culturii. Bucure ti: Editura Minerva. Blaga, Lucian. 1937. Elogiul satului românesc. Discurs rostit la 5 iunie 1937 în edin solemn

la Academia Român . Bucure ti, Monitorul oficial i imprimeriile statului. Imprimeria Na ional .

Bloom, Allan. 2006. Criza spiritului american. Bucure ti: Editura Humanitas. Bistriceanu, Corina. 2004. Despre condi ia femeii în societ ile tradi ionale. Consultat pe

www.romfest.org/rost/oct2004 la: 3 iulie 2009 Bogdan, Alexandru. 2005. Progresele zootehniei i dezvoltarea rural în România. În cadrul

dezbaterii „Lumea rural – ast zi i mâine” organizat de Academia Român i Academia de tiin e Agricole i Silvice „Gheorghe Ionescu i e ti”. Disponibil pe http://www.acad.ro/com2005/pag_com05_1031pctV.htmaccesat la 6 octombrie 2009

Bolovan, Ioan i Bolovan, Sorina Paula. 2010. War and Society: The Impact of World War I on the Family in Transylvania. Transylvanian Review, Vol. XIX, No.1, pp.143-159.

Body-Gendrot, Sophie i Kristina Orfali. 1997. Modele str ine? În: Philippe Aries i George Duby (coord). Istoria vie ii private. Vol. X. Bucure ti: Editura Meridiane, pp. 192-264.

Bott, Elizabeth. 1971. Family and Social Network. Londra: Tavistock Press. Boudon, Raymond. 1974. Education, opportunity and social iequality. New-York: Wiley-

Interscience. Bourdieu, Pierre i Jean Claude Passeron. 1970. La reproduction. Elements pour une theorie du

systeme d’eseignement. Paris: Les Editions de Minuit. Bourdieu, Pierre. 1998. Despre televiziune. Bucure ti: Editura Meridiane. Bourdieu, Pierre. 1999. Ra iuni practice Bucure ti: Editura Meridiane. Bourdieu, Pierre. 2000. Sim ul practic Ia i: Editura Institutului European. Bourdieu, Pierre. 2003. Domina ia masculin . Bucure ti: Editura Meridiane. Braudel, Fernand. 1985. Jocurile schimbului. Vol. I. Bucure ti, Editura Meridiane. Bucur, Corneliu. 2000. Satul Românesc contemporan i Muzeul „ASTRA”. În: Sebastian

Sarsam , Valer Deleanu i Corneliu Bucur (coord.) Cibinium 1990-2000: Studii i cercet ri privind politica reformei în etnomuzeologie româneasc : contribu ia Muzeului "Astra". Sibiu: Editura „Astra Museum”, pp.183-188.

Bucur, Corneliu. 2003. Vetre de civiliza ie româneasc . Vol. I: Civiliza ia m rginimii Sibiului. Sibiu: Editura „Astra Museum”.

Bucur, Corneliu. 2004. Tratat de etnomuzeologie, Vol. I, II. Sibiu: Editura „Astra Museum”. Bucur, Corneliu. (coord.) 2006. Cibinium 2001-2005. Sibiu: Editura „Astra Museum”. Bucur, Corneliu. 1978. Invarian i variabilitate în p storitul tradi ional. Anuarul Muzeului

Etnografic al Transilvaniei, pp. 125-146. Burgess, W. Ernest, Harvey J.Locke i Mary M.Thomes. 1971. The Family. New York: Van

ostrand Reinhold. Bridger, Jeffrey i Theodore Alter. 2006. Place, Community development, and social capital.

Community Development. Vol. 37, No.1, pp. 5-18.

199

Brie, Mircea. 2008. Familie i societate în nord-vestul Transilvaniei. Oradea: Editura Universit ii din Oradea.

Bu iu, C lina Ana. 2006. Satul românesc în spa iul social al s r ciei. Studiu de caz în comuna Ponor – Alba. Cluj-Napoca: Presa Universitar Clujean .

Bu iu, C lina Ana. 2014. Bun starea încotro? Spre o nou paradigm în politicile sociale. Cluj-Napoca: Presa Universitar Clujean .

Carothers, C. John. 1959. Culture, Psychiatry and the Written Word. Psychiatry, Vol. 22, No. 4, pp. 307-320.

Cernescu, Tr il . 2000. Schimb ri din perspectiva locuirii în mediul rural românesc. Sociologie Româneasc . Serie nou , Nr.1, pp. 44-46.

Chebrea, Georgeta. 1999. Factori ce influen eaz stabilitatea cuplului marital. Calitatea vie ii, An X, Nr. 1-2, pp. 3-41.

Chebrea, Georgeta. 1994. Familia i tranzi ia la economia de pia . Modalit i de abordare. Calitatea vie ii, An V, Nr. 1, pp. 25-34.

Chirot, Daniel. 1996. Societ i în schimbare. Bucure ti: Ed. Athena. Ciuperc , Cristian. i Iolanda Mitrofan. 1999. Uniunea liber sau preferin a pentru autonomie a

cuplului modern. Revista român de sociologie, Anul X, Nr. 5-6, pp. 493-500. Cochran, Carole; Gemma Skillman; Richard Rathge; Kathy Moore; Janet Johnstone i Ann

Lochner. 2002. A rural Road: Exploring Opportunities, Networks, Services and Supports that Affect rural Families. Child Welfare, Vol. 81, No.5, pp. 837-848.

Coehlo, Paulo. 2007. Vr jitoarea din Portobello. Bucure ti, Editura Humanitas. Cohen, Stanley. 1985. Visions of social control. Cambridge: Polity Press. Coleman S. James. 1988. Social Capital in the Creation of Human Capital. The American

Journal of Sociology, Vol. 94, Supplement: Organizations and Institutions: Sociological and Economic Approaches to the Analysis of Social Structure, pp. 95-120.

Coleman S. James. 1990. Foundations of Social Theory. Cambridge, Massachusetts: Harvard University Press.

Collins, Randall. 1991. Women and man in the class structure. În Rae Lesser Blumberg (ed.). Gender, Family and Economy.The triple Overlap. 1991. Londra: Sage Publications, pp. 52-72

Collins, Randall. 1994. Four sociological traditions. New York, Oxford University Press. Conrad, David. 2007. Defining Social Capital. Electronic Journal of Sociology.disponibil la

http://sociology.org/content/2007/__contrad_social_capital.pdf accesat la 13 iulie 2014. Constantiniu, Florin. 2002. O istorie sincer a poporului român. Bucure ti: Univers Enciclopedic. Costaforu, Xenia. 2005. Cercetarea monografic a familiei. Bucure ti: Editura Tritonic. Cotea, D. Valeriu. 2006. S ridic m agricultura la poten ialul ei natural. În: Cristian Hera (coord.).

Lumea rural – ast zi i mâine. Bucure ti: Editura Academiei Române, pp. 147-151. Chelcea, Liviu. 2004. Economia informal în România: pie e, practici sociale i transform ri

ale statului dup . 1989. Bucure ti: Editura Paideea. Cvetkovich, George, Steve Baumgardner i Joseph Trimble. 1984. Social Psychology. New

York: CBS College Publishing. Dahrendorf, Ralph. 1996. Conflictul social modern. Eseu despre politica libert ii. Bucure ti:

Editura Humanitas. Damian, Natalia. 1972. Sociologia familiei. Note de curs. Centrul de multiplicare al Univer-

sit ii din Bucure ti. de Coulanges, Fustel. 1984. Cetatea Antic . Vol. I. Bucure ti: Editura Meridiane.

200

Doherty, J. William. 1992. Private Lives, Public Values. Psychology Today. http://www. psychologytoday.com/articles/199205/private-lives-public-values, accesat la 13 iulie 2014.

Dominian, Jack. 1968. Marital Breakdown. Londra: The Penguin Books. Draganov, Mincho. 1978. On the Social-Psychological Typology of the Patriarchal-Traditional

Bulgarian Peasant. Contemporary Sociology in Bulgaria-Selected studies. Sofia. Publishing House of the Bulgarian Academy of Sciences, pp. 347-360.

Dumezil, Georges. 2002. C s torii indo-europene i cincisprezece chestiuni romane. Ia i: Editura Polirom.

Dunn, Arthur. 2008. Community civics and rural life. The Echo Library: Teddington. Durkheim, Emile. 1967. De la division du travail sociale. Les Presses Universitaires de France:

Paris. Eliade, Mircea. 1981. Istoria credin elor i ideilor religioase. Bucure ti: Editura tiin ific i

Enciclopedic . Elkind David. 1995. Ties That Stress:The New Family Imbalance. Harvard University Press. Engels, Frederick. 1884. The origin of the family. Versiune online disponibil pe: http://www.

marxists.org/archive/marx/works/1884/origin-family/index.htm accesat la 9 iulie 2014. Etzioni, Amitai. 1996. The New Golden Rule: Community and Morality in a Democratic

Society. New York: Basic Books. Etzioni, Amitai. 2002. Societatea monocrom . Ia i: Editura Polirom Filip, Florin. 2006. Dezvoltarea rural prin prisma unui informatician. În: Cristian Hera (coord.).

Lumea rural – ast zi i mâine. Bucure ti: Editura Academiei Române, pp. 155-158. Filipoiu, Ion. 2005. Originea cuvântului „sat” – o nou ipotez . Satul Natal. Nr. 14. Disponibil

la http://www.viitor.3x.ro/nr14/frameset.php?target=07-originea. . Accesat la 13 iulie 2014. Fromm, Erich. 1995. Arta de a iubi. Bucure ti: Editura Anima. Fromm, Erich. 1955. The sane society. Londra: Routledge. Fromm, Erich i Michael Maccoby. 1996. Social Character in a Mexican Village NJ Transaction

Publishers: New Brunswick. Fromm, Erich. 1998. „Caracterul i procesul social”, în Frica de libertate. Bucure ti: Teora. Fukuyama, Francis. 2002. Marea Ruptur . Natura uman i refacerea ordinii sociale. Bucure ti:

Editura Humanitas. Foucault, Michel. 1997. A supraveghea i a pedepsi. Bucure ti: Humanitas. Galeski, Boguslaw. 1972. Basic concepts of rural sociology. University Press: Manchester Gavrilescu, Dinu. 2006. Agricultura româneasc de la subzisten la eficien . În cadrul dezbaterii

„Lumea rural – ast zi i mâine” organizat de Academia Român i Academia de tiin e Agricole i Silvice „Gheorghe Ionescu i e ti” disponibil pe www.academiaromana.ro. Consultat la 5 aprilie 2009

Gheorghiu, Renee. 1977. Familia s teasc : alt dat i ast zi. Bucure ti: Editura Ceres. Geraud, Marie-Odile, Olivier Leservoisier i Richard Pottier. 2001. No iunile-cheie ale etnologiei.

Analize i texte. Ia i: Ed. Polirom. Gherghel, Ana. 1999. Familiile monoparentale: între marginalizare, excludere social i model

alternativ al familiei. Revista român de sociologie, Anul X, Nr. 5-6, pp. 483-492. Ghinoiu, Ion. 2003. S rb tori i obiceiuri române ti. Bucure ti: Editura Elion. Giddens, Anthony. 1994. Beyond left and right. The future of radical politics. Stanford:

University Press.

201

Girard, Alain. 1971. Alegerea so ului – fenomen social. În: Ion Alua i Ion Dr gan (coord.). Sociologia francez contemporan . Bucure ti: Editura Politic , pp. 670-683.

Giurgiu, Victor. 2005. Dezvoltarea rural : punctul de vedere al unui silvicultor. În cadrul dezbaterii „Lumea rural –ast zi i mâine” organizat de Academia Român i Academia de

tiin e Agricole i Silvice „Gheorghe Ionescu i e ti”. Disponibil pe http://www.acad.ro/ com2005/pag_com05_1031pctV.htmaccesat la 6 octombrie 2009

Goffman, Erving. 1986. Stigma: notes of the mangement of spoiled identity. London: Penguin Books.

Goleman, Daniel. 2007. Inteligen a emo ional . Bucure ti: Editura Curtea veche. Grundberg, Laura. 2002. (R)Evolu ii în sociologia feminist . Ia i: Editura Polirom. Gusti, Dimitrie. 1968. Opere, Vol. I. Bucure ti: Editura Academiei. Gusti, Dimitrie. 1938. Enciclopedia României, Vol. I, II, III. Bucure ti: Imprimeria Na ional . Hatos, Adrian. 2006. Sociologia educa iei. Ia i: Editura Polirom. Herseni, Traian. 1941. Sociologia rural . Bucure ti: Institutul de tiin e sociale al României. Herskovits, Melville. 1967. Les bases de l’anthropologie culturelle. Paris: Ed. Payot. Heise, David. 2007. Expressive Order. Confirming Sentiments in Social Actions. New York:

Springer Science. Horwitz, Steven. 2005. The functions of the family in the great society. Cambridge Journal of

Economic. Vol. 29, Issue 5, pp.669-684 Howley, Caitlin. 2006. Remote posibilities: rural children’s educational aspirations. Peabody

Journal of Education, Vol. 81, No. 2, pp. 62-80. Ilu , Petru. 1995. Familia. Cunoa tere i asisten , Cluj-Napoca: Editura Argonaut. Ilu , Petru. 2005. Sociopsihologia i Antropologia Familiei. Ia i: Polirom. Inglehart, Ronald. 1997. Modernization and postmodernization. Cultural, economic and

political change in 43 societies. Princeton: Princeton University Press. Institutul Na ional de Statistic . 2008. Anuarul Statistic al României. Consultat pe

http://www.insse.ro/cms/files/Anuar%20arhive/serii%20de%20date/2008/EXCEL/pdf/introducere.pdf. Accesat la 9 iulie 2014.

Institutul Na ional de Statistic . 2012. Anuarul Statistic al României. Consultat pe http://www.insse.ro/cms/ro/content/anuarul-statistic-2012. Accesat la 9 iulie 2014.

Institutul de Sociologie al Academiei Române. 2005. România rural i Europa urban . Raport de alarm asupra satului românesc. Geopolitica, Nr. 1(5) / 2005, anul IV: pp. 20-31.

Jenks, Christ. 2003. Transgression. New York: Routledge. Kammeyer, Kenneth, George Ritzer. i Norman. Yetman. 1992. Sociology. Boston: Allyn and

Bacon. Kasarda, John. i Morris. Janowitz. 1974. Community atachement in mass society. American

Sociological Review, Vol. 39, June, pp. 328-339. Le Goff, Jacques. 1986. Pentru un alt Ev Mediu, Vol. I. Bucure ti: Editura Meridiane. Lévi-Strauss, Claude. 1968. Tropice triste Bucure ti: Editura tiin ific . Lévi-Strauss, Claude. 1978. Antropologia structural . Bucure ti: Editura Politic . Lianos, Michalis. 2003. Social Control after Foucault. Surveillance and Society Vol. 1, No. 3,

pp. 412-430. Disponibil pe http//www.flawedart.net/courses/articles/surveillance/lianos_ social_control_foucault.pdf. Accesat la 13 iulie 2014.

202

Linton, Ralph. 1968. Fundamentul cultural al personalit ii. Bucure ti: Editura tiin ific . Lundquist, Gustave i Thomas Nixon.Carver. 1927. Principles of rural sociology. Boston: Ginn

and Company. Diponibil la https://archive.org/stream/principlesofrura031847mbp/principlesofrura031847mbp_djvu.txt.

Accesat la 9 iulie 2014. MacGarr, Llewellyn. 2008. Rural Comunity. Charleston: Bibliolife, LLC. Macionis, J. John. 2007. Sociology. Eleventh Edition. New Jersey: Pearson Education. Maine, Henry. 1963. Ancient Law: Its Connection with the Early History of Society and Its

Relation to Modern Ideas. Boston: Beacon Press. Mair, Lucy. 1971. Marriage. London: The Penguin Books. Malinowski, Bronislaw. 1993. Magie, tiin i Religie. Ia i: Editura Moldova. Marian, Simion Florea. 1995. Nunta la români. Bucure ti: Editura Grai i suflet. Marica, Em. George. 1977. Studii de istoria i sociologia culturii române ardelene din secolul

al XIX-lea, Vol. I, Cluj-Napoca: Editura Dacia. Marica, Em. George. 1948. Satul ca structur psihic i social . Curs de Sociologie Rural .

Uniunea Na ional a Studen ilor din România. Centrul studen esc Cluj. Marica, Em. George. 1942. Încercare de defini ie a satului. Sibiu: Tipografia Cartea Româneasc

din Cluj. Marjoribanks, Kevin. 2003. Academic Achivement. În: James Ponzzeti (ed.) International

Encyclopedia of Marriage and Family. New York: Macmillan Reference, pp. 10-14. Martin-Fugier, Anne. 1997. Riturile vie ii burgheze private. În: Philippe Aries i George Duby

(coord). Istoria vie ii private. Vol. VII. Bucure ti: Editura Meridiane, pp. 138-236. Marx, Karl. 1968. Puterea banilor în societatea burghez . În Karl Marx i Friedrich Engels.

Scrieri din tinere e. Bucure ti: Editura Politic , pp. 602-606. M rginean, Ioan, Iuliana Precupe u, Ana Maria Preoteasa i Cosmina Pop. 2006. Calitatea vie ii

în România 1990-2006. Consultat pe www.iccv.ro. Accesat la 7 mai 2010 M rginean, Ioan. 2006. Condi iile de via ale popula iei din mediul rural. În: Cristian Hera

(coord.). Lumea rural – ast zi i mâine. Bucure ti: Editura Academiei Române, pp. 129-146. M rginean, Ioan. 2005. Izolarea – factor inhibitor al dezvolt rii satelor. Sociologie Româneasc ,

Vol. III, nr. 4, pp. 56-75. M rginean, Ioan i Ana B la a. 2005. Calitatea Vie ii în România. Bucure ti: Editura Expert. McNeill, Patrick i CharlesTownley. 1981. Fundamentals of Sociology. Londra: Hutchinson

Publishing Group. McLuhan, Marshall. 1975. Galaxia Gutenberg. Bucure ti: Editura Politic . Mead, George Herbert. 1934. Mind, Self, and Society. Chicago: University of Chicago Press. Mead, Margaret. 1962. Male and female. Londra: The Penguin Books. Mendras, Henri. 1970. La fin des paysans Changement et innovations dans les sociétés rurales

française. Paris: Armand Colin. Miftode, Vasile. 1984. Elemente de sociologie rural . Bucure ti. Editura tiin ific i

Enciclopedic . Mihalache, Florentin Flavius. 2010. Schimbarea profilului demografic i ocupa ional al

popula iei rurale 1990-2009. Calitatea vie ii, Vol. XXI Nr.1-2, pp. 29-43.

203

Mih ilescu, Ioan (coord.) 2000. Situa ia copilului i a familiei în România. Bucure ti: Editura UNICEF.

Mih ilescu, Ioan. 2005. Factori de risc în evolu ia mediului rural din România. Sociologie Româneasc , vol. III, nr. 4, pp. 5-35.

Mihu, Achim. 1992. Introducere în sociologie. Cluj-Napoca: Editura Dacia. Mihu, Achim. 2000. Antropologie cultural . Cluj-Napoca: Editura Napoca Star. Mills, Mary Beth. 1998. Gendered Encounters with modernity . Labor migrants and marriage

choices in contemporary Thailand. Identities, Vol.5, No. 3, pp. 301-334. Mills, Wright. 1975. Imagina ia sociologic . Bucure ti: Editura Politic . Mitrofan, Iolanda. 1999. Schimb ri i tendin e în structura i func iile familiei în ara noastr .

Revista român de sociologie, Anul X, Nr. 5-6: pp. 473-482. Mitrofan, Nicolae. 1984. Dragostea i c s toria. Bucure ti: Editura tiin ific i enciclopedic . Mitrofan, Nicolae i Iolanda Mitrofan. 1991. Familia de la A…la Z. Bucure ti: Editura

tiin ific . Morând u, Dorel. 2002. Sociologie general . Sibiu: Editura „Universit ii Lucian Blaga”. Morând u, Felicia. 2002. Impactul schimb rii sociale asupra modului de organizare a vie ii de

familie. Acta Universitatis Cibiniensis, Vol.I, pp. 59-64. Morând u, Felicia. 2008. Aspira ii i atitudini ale tinerilor din mediul rural fa de institu ia

familiei. Lucrare de diserta ie sus inut în cadrul programului de master Psihosociologia i asisten a social a familiei, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.

Mure an, Florin Valeriu. 2005. Satul românesc din nord-estul Transilvaniei la mijlocul secolului al XVIII-lea. Cluj Napoca: Institutul Cultural Român. Centrul de Studii Transilvane.

Mungiu-Pippidi, Alina i Gérarde Althabe. 2002. Secera i buldozerul. Scornice ti i Nuc oara. Mecanisme de aservire a ranului român. Disponibil la: http://www.sar.org.ro/amp/ data/dox/academic/books/Secera-si-Buldozerul-Mecanisme-de-aservire-a-taranului-roman.pdf. accesat la 7 iunie 2011.

Muntean, Ana. 2003. Violen a în familie i maltratarea copilului. În: George Neam u (coord.). Tratat de Asisten Social . Ia i: Editura Polirom, pp. 667-722.

Myers, David. 1994. Exploring Social Psychology. New York: Mc.Graw-Hill, Inc. Naisbitt, John. 1989. Megatendin e. Bucure ti: Editura Politic . Naisbitt, John. 2006. Mind set! Programeaz - i mintea pentru a în elege viitorul. Filipe tii de

Târg: Editura Antet. Negru, Andrei. 2002. Sociologia clujean interbelic . Repere teoretice i empirice. Cluj-

Napoca: Editura Argonaut. Nicol escu, Victor. 1999. Întâlnirea - form modern a selec iei maritale. Revista Român de

Sociologie, anul X, nr. 5-6: pp. 501-514. Otiman, Ion P un. 2005. Dezvoltarea rural durabil a României în contextul integr rii

europene (I). Disponibil pe www.academiaromana.ro (accesat la 7 mai 2010). Ogburn, William F. 1957. Cultural Lag as Theory. Sociology and Social Research Vol.41, No.3

pp. 167-174. Paraschiv, Mihaela. 1999. Femeia în Roma Antic . Ia i: Editura Junimea.

204

Park, Robert. 1928. Human Migration and the Marginal Man. The American Journal of Sociology, Vol.XXXIII, No. 6, pp. 881-893.

Parsons, Talcott i Robert Bales. 1956. Family Socialization and Interaction Process. London: Routledge and Kegan Paul Ltd.

Pascaru, Mihai. 2003a. Sociologia comunit ilor. Cluj-Napoca: Editura Argonaut. Pascaru, Mihai. 2003b. Matricea comunitar . Cunoa tere, comunicare i ac iune comun în

satul contemporan. Cluj-Napoca: Presa Universitar Clujean . Pascaru, Mihai i Bu iu, C lina Ana. 2007. Restituirea rezultatelor i dezvoltarea comunitar .

Cluj-Napoca: Editura Argonaut. Pascaru, Mihai. 2007. Habitatul risipit de globalizare. Cluj-Napoca: Editura Argonaut. Pascaru, Mihai. 2012. Efectul Pygmalion. Sinteze de psihologie social aplicat . Cluj-Napoca:

Editura Eikon. Pascaru, Mihai. 2013. Glocalizarea româneasc . Impactul comunitar al proiectului Ro ia

Montan Gold Corporation. Cluj-Napoca: Editura Limes. Perrot, Michelle. 1997. Figuri i roluri. În: Philippe Aries i George Duby (coord.). Istoria vie ii

private, Vol. VII. Bucure ti: Editura Meridiane, pp. 102-156. Pop, Luana Miruna. 2005. Politici sociale. Elemente de teorie analiz i evaluare a politicilor

sociale. Bucure ti: Editura Economic . Pribac, Sorin. 2006. Aspecte sociale ale vie ii spirituale din Dacia Roman . Cu privire special

asupra cultelor greco-romane. Timi oara: Ed. Excelsior Art. Prost, Antoine. 1997. Frontierele i spa iile privatului. În: Philippe Aries i George Duby

(coord). Istoria vie ii private, Vol. IX. Bucure ti: Editura Meridiane, pp. 11-124. Putnam, Robert. 1993. Making Democracy Work. Civic Traditions in Modern Italy. Princeton:

University Press. R dulescu-Motru, Constantin. 1999. Psihologia poporului român. Bucure ti: Paideia. R dulescu, Sorin. 1994. Homo sociologicus. Bucure ti: Casa de Editur i Pres „ ansa”

S.R.L. Rebreanu, Liviu i Petrovici, Ioan. 1940. Laud ranului român. Discurs rostit la 29 mai 1940

în edin public solemn la Academia Român . Bucure ti, Monitorul oficial i imprimeriile statului. Imprimeria Na ional .

Ritzer, George. 2003. Macdonaldizarea societ ii. Bucure ti: Editura Comunicare.ro. Rodbertus, Karl. 1898. Overproduction and crises. Disponibil la http://www.marxists.org/

reference/subject/economics/rodbertus/overprod.htm, accesat la 23 iulie 2014. Ross Alsworth, Edward. 1896. Social Control. The American Journal of Sociology, Vol. I, No.

5 , The University of Chicago Press, pp. 13-35 Rowland, T. Donald. 1998. Consequences of childlessness in later life. Australasian Journal of

Ageing, Vol.17, No.1, pp. 24-28. Rowland, T. Donald. 2003. Childlessness. În: James Ponzzeti (ed.). International Encyclopedia

of Marriage and Family. New York: Macmillan Refrence, pp. 274-279. Rotariu, Traian. 2003. Demografie i sociologia popula iei. Ia i: Editura Polirom. Sandu, Dumitru (coord.). 2007. Locuire temporar în str in tate. Migra ia economic a

românilor: 1990.2006 (LTS). Funda ia pentru o Societate Deschis . Consultat la: http://www.fundatia.ro/sites/default/files/Locuirea%20temporara%20in%20strainatate.pdf. Accesat la 5 septembrie 2009.

205

Sandu, Dumitru (coord.). 2006. Eurobarometrul Rural: valori europene în sate române ti. Funda ia pentru o Societate Deschis Consultat la: http://www.fundatia.ro/sites/default/files/ 02%20-%20eurobarometrul%20rural%202005%20-%20%20studiu%20final.pdf Accesat la 3 septembrie 2009.

Sandu, Dumitru. 2005. România rural-neagricol azi. Sociologie Româneasc , Vol. III, Nr. 4, pp. 76-108

Sandu, Dumitru. 2003. Sociabilitatea în spa iul dezvolt rii. Ia i: Editura Polirom. Sandu, Dumitru. 1999a. Dezvoltare i s r cie în satele României. Sociologie Româneasc , Serie

nou , Nr. 4: pp. 117-138. Sandu, Dumitru. 1999b. Cine sunt antreprenorii din agricultura de tranzi ie? Sociologie Româ-

neasc , Serie nou , Nr. 1, pp. 33-52. Sandu, Dumitru. 1996. Sociologia Tranzi iei. Valori i tipuri sociale în România. Bucure ti:

Editura Staff. Scott, W. Richard. 2004. Institu ii i organiza ii. Ia i: Editura Polirom. Semuc, C t lina. 2006. Factori de coeziune ai comunit ii: ez toarea i cetele feminine. În:

Sultana Avram (coord.) Istorie i tradi ie în spa iul românesc, Vol.VI, Sibiu: Ed. Techno Media, pp. 125-130.

Sennett, Richard. 1978. The Fall of Public Man. London: Penguin Books. Schaefer, T. Richard i Robert T. Lamm. 1995. Sociology. New York: McGraw Hill. Sherrod, Drury (ed.) 1984. Social Psychology. New York: Random House. Simion, Eugen. 2005. Satul românesc nu mai poate exista în afara istoriei. În cadrul dezbaterii

„Lumea rural – ast zi i mâine” organizat de Academia Român i Academia de tiin e Agricole i Silvice „Gheorghe Ionescu i e ti”. Disponibil pe http://www.acad.ro/ com2005/pag_com05_1031pctV.htm. Accesat la 6 octombrie 2009

Slack, Tim. 2007. The Contours and Correlates of Informal Work in Rural Pennsylvania. Rural Sociology, Vol. 72, No. 1, pp. 69-89.

Smith-Lovin, Lynn. 2005. Affect Control Theory. În: George Ritzer, (ed.) Encyclopedia of social theory (Vol. I). Thousand Oaks: Sage Publications, Inc. pp. 3-4.

Smith, M. William i Raymond T. Coward. 1981. The family in the rural society. Images of the future. În: Raymond T. Coward i William Smith (ed.). The family in rural society. Boulder: Westview Press pp. 221-227.

Snyder, Anastasia, Susan Brown i Erin Condo. 2004. Residential Differences in Family Formation: The Significance in Cohabitation. Rural Sociology, Vol. 69, No. 2, pp. 235-260.

Stahl, H. Henri. 1999. Povestiri din satele de alt dat . Bucure ti: Editura Nemira. Stahl, H. Henri. 1998. Contribu ii la studiul satelor dev lma e române ti, Vol. I. Bucure ti:

Editura Cartea Româneasc . Stacey, Judith. 1998. Brave New Families. Berkeley: University of California Press. Stacey, Judith. Interviu din data de 9 februarie 2007, Disponibil pe: www.youtube.com/

watch?v=gaCCe9XVSRo, accesat 24 septembrie 2009. Sztompka, Piotr. 1994. The sociology of social change. Oxford: Blackwell Publishers. Thornton, Arland i Thomas Fricke. 1987. Social Change and the family: comparative perspec-

tives from the West, China and South Asia. Sociological Forum, Vol. 2, No. 4, pp.746-778. Toffler Associates, 2010. 40 for the next 40. A sampling of the drivers of change that will shape

our world between now and 2050. Disponibil la http://pjneal.com/documents/40forthe Next40101011.pdf. accesat la 10 mai 2011.

Toffler, Alvin i Heidi Toffler. 2006. Avu ia în mi care. Filipe tii de Târg: Antet.

206

Tofller, Alvin. 1983. Al treilea val. Bucure ti: Editura Politic . Tofller, Alvin. 1973. ocul viitorului. Bucure ti: Editura Politic . Tomlinson, John. 2002. Globalizare i cultur . Timi oara: Editura Amarcord. Tönnies, Ferdinand. 1944. Communauté et société: catégories fondamentales de la sociologie

pure. Paris: Presses Universitaires de France. Touraine, Alain. 2007. Lumea femeilor. Bucure ti: Art. Touraine, Alain. 2000. A Method for Studying Social Actors. Journal of World-Systems

Research, Vol.VI, No. 3, pp. 900-918. Tucker, Joan i Sherry Anders. 2001. Social Control of Health Behaviors in Marriage. Journal

of Applied Social Psychology, Vol. 31, No. 3, pp. 467-485. Turner, Jonathan. 1974. The structure of sociological theory. Belmont: Dorsey Press. Vl sceanu, Laz r. 2007. Sociologie i modernitate. Ia i: Editura Polirom. Van Gennep, Arnold. 1996. Riturile de trecere. Ia i: Editura Polirom. Vander Zanden, James. 1990. The Social Experience. New York: McGraw Hill. Van Zomeren, Martijn i Iyer Aarti. 2009. Introduction to the Social and Psychological

Dynamic of Collective Action. Journal of Social Issues, Vol. 65, No. 4, pp. 645-660. Vedina , Traian. 2001. Sociologie rural . Ia i: Editura Polirom. Veblen, Thorstein. 1973. The theory of the leisure class. Boston: Houghton Mifflin. Verman, Gheorghe. 2006. Satul românesc – argumentul duratei. În: Cristian Hera (coord.).

Lumea rural – ast zi i mâine. Bucure ti: Editura Academiei Române. pp. 303-313. Voicu, Bogdan. 1999. Modernitatea între tradi ie i postmodernism. Revista de Cercet ri

Sociale, Anul VI, Nr.3-4, pp. 179-204. Voicu, Bogdan. 2001. România pseudo-modern . Sociologie Româneasc , Serie nou , Nr. 1-4,

pp. 35-69. Voicu, M lina. 2007. România religioas . Ia i: Editura Institutul European. Voinea, Maria. 1978. Familia i evolu ia sa istoric . Bucure ti: Editura tiin ific i

Enciclopedic . Zeitlin, F.Marian, Ratna Megawangi, M.Ellen Kramer, Nancy Colletta, D.E. Babatunde i

David Garman. 1995. Strengthening the family – Implications for international development. New York: United Nations University Press.

Xiuwei, Sun. 2004. Zheng Village.Rural. Rural Society in Flux. Chinese Sociology and Anthropology, Vol. 37, Nr. 1, pp. 51-83.

Wells, Barbara. 2002. Women’s Voices: Explaining Poverty and Plenty in a rural community. Rural sociology, Vol. 67, No. 2, pp. 234-254.

Wells, Barbara i Maxine Baca Zinn. 2004. The benefits of marriage reconsidered. Journal of Sociology and Social Welfare, Vol. XXXI, No. 4, pp. 59-80.

White, James i David Klein. 2002. Family Theories. Londra: Sage Publications. White, James. 1991. Dynamics of family development. A theoretical perspective. New York:

Guilford Press. White, James. 2005. Advancing family theories. Londra: Sage Publications. Wolf, R. Eric. 1966. Peasants. Englewood Cliffs: Prentice-Hall, Inc. Wu, Zheng i Christoph Schimmele. 2003. Cohabitation. În: James Ponzzeti (ed.), International

Encyclopedia of Marriage and Family. New York: Macmillan Reference.

207

ANEXE

Tabel nr. 1. Elemente specifice familiei i evolu ia acestora pe cele trei tipuri de societ i

Societatea tradi ional Societatea modern Societatea postmodern Familia tradi ional Familia modern Familia postmodern Rela ii centrate pe familie Rela ii centrate pe familie i

organiza ia economic Rela ii centrate în principal pe organiza ii economice i non-economice i apoi pe familie

Consum - produc ie în gospod rie

Separare produc ie - consum Produc ie-consum individual

Diferen iere redus la nivelul rolurilor familiale

Separarea rolurilor so -so ie Egalitate de roluri în interiorul i în afara familiei

Reu ita asigurat de puterea fizic

Reu ita asigurat de disciplin , supunerea la reguli

Reu ita asigurat de capitalul informa ional

Autoritatea celui mai în vârst Autoritatea so ului Autoritatea celui ce de ine capital economic

Copiii - motiva ia cooper rii Copiii – responsabilitatea femeii

Copiii – o investi ie „costisi-toare” pentru ambii parteneri

Predomin educa ia informal Se dezvolt educa ia formal Se dezvolt educa ia non-formal

Intimitatea grupului familial Intimitatea cuplului Intimitate virtual „decor-porat ” (Tomlinson, 2002)

Nevoia de securitate econo-mic sprijin ideea de familie

Nevoia de securitate emo io-nal sus ine ideea de familie

Nevoia de libertate subminea-z principiile familiei

Familia extins Familia extins , Familia nuclear

Familia extins , Familia nuclear Familia monoparental , Celibatul, Cupluri de homosexuali etc.

C s toria are ca suport religia C s toria are ca suport religia + legea

C s toria slab sus inut

Natalitatea necontrolat Natalitatea controlat Fertilitatea dirijat (Rotariu, 2003)

Rela iile de rudenie - fundament al familiei

C s toria fundament al familiei

Alte modele de alian

Uni i în fa a lui Dumnezeu pentru totdeauna ( i în via a de dincolo)

C s toria pân la moarte „Atâta timp cât suntem ferici i” (Fukuyama, 2002), „Pân la noi dispozi ii” (Bauman, 2005)

Munca în interiorul gospod riei

Munca în gospod rie i în afara acesteia

Munca în afara gospod riei

Importan a grupului familial Importan a familiei nucleare Importan a individului Respect reciproc Dragostea romantic „Dragoste plus con tiincio-

zitate, sim ul responsabilit ii, autodisciplin i alte calit i legate de munc ” (Toffler, 1983, p. 295)

Alegerea partenerului – op iunea familiei

Alegerea partenerului op iunea individului + binecuvântarea familiei

Alegerea partenerului - op iune pur individual

208

Re edin patrilocal (menaj comun)

Re edin patrilocal (menaj separat), re edin neolocal

Re edin neolocal

Familia – „organiza ie birocratic mecanicist ” (structur rigid i stabil )

Familia – „organiza ie birocratic profesional ”

Familia – „adhocra ie” (Toffler, 1973)

C s toria religioas C s toria civil + c s toria religioas

Alte tipuri de contracte

Tabel nr. 2. Evolu ia natalit ii pe medii de reziden în perioada 2000-2009 la nivelul jude ului Vâlcea

Mediul 2000 2001 2002 2003 2004 2009 Urban

Cifre absolute

1628 1552 1704 1742 1833 1753

‰ 9,1 8,7 9,8 9,5 9,7 9,4 Rural

Cifre absolute

2646 2424 2171 2013 1884 1767

‰ 10,3 9,5 8,7 8,5 8,2 7,9 Surse: Anuarul Statistic al Jude ului Vâlcea, Edi ia 2005; pentru 2009: http://www.valcea.insse.ro/main.php?id=373

Tabel nr. 3. Evolu ia nup ialit ii pe total i pe medii de reziden în jude ul Vâlcea

Ani 2000 2001 2002 2003 2004 2009 Total 2546 2676 2600 2848 2700 2264 Urban Cifre

absolute 1164 1254 1322 1582 1459 1341

‰ 6,5 7,0 7,6 8,6 7,8 7,2 Rural Cifre

absolute 1382 1422 1278 1266 1241 923

‰ 5,4 5,6 5,1 5,3 5,4 4,1 Surse: Anuarul Statistic al Jude ului Vâlcea, Edi ia 2005; pentru 2009: http://www.valcea.insse.ro/main.php?id=373

Tabel nr. 4. Evolu ia divor ialit ii pe total i pe medii de reziden în jude ul Vâlcea

2000 2001 2002 2003 2004 2009 Total 609 791 664 653 722 402 Urban Cifre

absolute 363 423 364 404 462 262

‰ 2,0 2,4 2,1 2,2 2,5 1,4 Rural Cifre

absolute 246 368 300 249 260 140

‰ 0,96 1,5 1,2 1,05 1,13 0,62 Surse: Anuarul Statistic al Jude ului Vâlcea, Edi ia 2005; pentru 2009: http://www.valcea.insse.ro/main.php?id=373