Basmul

Lucrare realizata de

Cherecheş Amalia

În cadrul cursului de Literatură pentru copii

Caracterizarea personajului Făt- Frumos din basmele,,Făt- Frumos din lacrimă ,,de Mihai Eminescu

şi ,,Tinereţe fără batrâneţe şi viaţă fără de moarte,,

cules de Petre Ispirescu

Două dintre cele mai frumoase basme ale românilor sunt ,,Făt- Frumos din lacrimă ,,de Mihai Eminescu şi ,,Tinereţe fără batrâneţe şi viaţă fără de moarte,,cules de Petre Ispirescu. Ele se aseamănă prin faptul că eroi sunt nu numai oameni ci şi fiinţe himerice , cu puteri supranaturale.Ceea ce le deosebeşte este că unul este un basm cult, pe când celălalt este popular,chiar creaţia poporului român. Personajul central al celor două basme este Făt -Frumos eroul care întruchipează binele şi care tot timpul vine în conflict cu răul. În basmul ,,Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte,, intâlnim elemente de filozofie folclorică românească şi recunoaştem ceva din filozofia mioritică, din concepţia omului din popor despre rostul omului în univers , despre viaţă şi moarte. Mihai Eminescu pastrează din basmul popular numai filonul epic si elementul fabulos, dar spre deosebire de creaţia folclorică scriitorul foloseşte tehnica detaliului pentru conturarea romantică a portretelor, pauza descriptivă pentru creionarea peisajelor, precum şi pentru descrierea palatelor şi castelelor împărăteşti. Limbajul basmului eminescian este aşadar artistic, în maniera specific eminesciană, cu metafore si epitete surprinzătoare, "şerpii roşii rupeau trăsnind poala neagră a norilor", "aurul nopţii"; comparaţii, "Florie triste şi turburi se nălbiră ca mărgăritarul cel strălucit", "Luna limpede înflorea ca o fată de aur pe seninul cel adânc al cerului", "lacrimi curate ca diamantul". De remarcat în acest basm prezenţa astrului tutelar eminescian, luna, care observă şi participă la toate întâmplările, ocrotind iubirea, precum si mitul, "visa in vis că Maica Domnului desprinsese din cer doua vinete stele ale diminetii..." care sugereaza starea spirituală superioară a iubirii. Fiecare din cele două basme ne aduce un motiv larg răspândit cel al împăratului fără urmaş, care îşi dobândeşte copilul în mod miraculos.Dacă unul din copii se naşte din lacrimile mamei sale, celălalt vine pe lume cu ajutorul leacurilor primite de împărătesă şi după promisiunea făcută de părintele său că va primi Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Făt-Frumos din lacrimă creştea într-o lună cât alţii într-un an", avea puteri supranaturale, ca atunci când, aruncând buzduganul în sus, "despică bolta cerului", apoi îl prinde "pe degetul mic si buzduganul se rupse-n două".

Spre deosebire de alţi Feţi-Frumoşi, eroul eminescian împrumută trăsăturile flăcăului de la ţară, care se îmbracă în straie populare, ştie să cânte dumnezeieşte la fluier doine şi hore. Făt-Frumos din lacrimă parcurge un drum iniţiatic, trebuind să treacă probele necesare unei experienţe de viaţă pentru a-şi putea întemeia o familie şi conduce o împărăţie. Ceea ce-l particularizează este farmecul pe care-l exercită voinicul asupra fetelor, care-i devin devotate şi prietene de nadejde, ajutându-l să învingă piedicile. Făt-Frumos din basmul popular se hotărăşte să-şi caute singur ceea ce tatăl său i-a promis la naştere şi care pare în lumea reală imposibil de găsit.

Personajele care ies în calea eroului din basmul ,,Tinereţe fără batrâneţe şi viaţă fără de moarte,, sunt învinse de acesta cu săgeţile trase de voinic iar Gheonoaia chiar încearcă să-l răsplătească pe Făt- Frumos oferindu-i pe una din ficele ei de soţie. Dar eroul refuză iubirea şi îşi urmează drumul spre îndeplinirea dorinţei imposibile.Pentru a învinge forţele răului întruchipate de Gheonoaie şi de Scorpie eroul este ajutat de cal. El îşi dovedeşte calităţile excepţionale , vitejia ,curajul, stăpânirea de sine care-l ajută să învingă piedicile care-i stau în cale . Dacă în alte basme vin în ajutorul lui Făt-Frumos -calul, alţi voinici, Sfânta Duminică ori gâze şi insecte - ca răsplată a bunătăţii şi ajutorului dat de acesta ,în basmul ,,Făt-Frumos din lacrimă,, femeile sunt cele care îl sprijină cu loialitate, chiar impotriva propriilor părinţi. Astfel, întâlnind pe frumoasa fiică a Mumei Pădurilor, de care flacăul se îndrăgosteşte fulgerător, aceasta îl ajută s-o învingă pe mama ei, sfătuindu-l să schimbe între ele cele două butii, una cu apa, una cu putere, iar după ce el o răpune pe bătrână "şi-i risipi creierii", fug amândoi la curtea tânărului împarat. Fata Genarului îl ajută şi ea împotriva tatălui ei, de această dată, iar sluga babei ce avea iepe fermecate îl sfătuieşte cum să-i răpună stăpâna. Deşi eroul se dovedeşte că are puteri supranaturale în basmul lui Eminescu ,este răpus de Genar şi transformat mai întâi în cenuşă şi mai apoi în izvor şi cu ajutorul divinităii revine ,,ce-a fost mai înainte,,. Personajul principal din basmul popular reuşeşte să-şi îndeplinească dorinţa chiar dacă ultima încercare se dovedeşte a fi cea mai dificilă , deoarece cea mai sălbatică ameninţare este a sălbăticiunii însăşi, căci tocmai în preajma palatului unde locuieşte ,,Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte ,,-,,Stau toate fiarele cele mai sălbatice din lume,ziua şi noaptea păzesc cu nedormire,(...)Iar pentru că cu dânsele nu este chip a te bate…,, . Dar sunt salvaţi şi el şi calul de ,,doamna palatului ,,care iese şi le dă mâncare lighioanelor pădurii. Eroul basmului găseşte pe aceste locuri ceea ce căutase Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Iată că femeile care locuiau în palat îl rugară să locuiască de aici înainte cu dânsele căci ,,ziceau că li se urâse şezănd tot singurele,,. ,,Ce stranie vorbă şi aceasta adevărată şi ea undeva,,.(C.Noica). Numai că urâtul lor de-o veşnicie nu putea fi încă , din prima clipă, urât şi pentru Făt-Frumos.De aceea ,,el nu aşteptă să-i mai zică odată, şi primi cu toată mulţumirea ca unul ce aceea şi căuta,,. ,,Asta au căutat statornic oamenii în

fond ,tinereţe fără bătrâneţe şi au cerut de la fire, de la zei, de la medicină ,de la astrologie sau de la biofizică, să le dea zile fără număr,,.(C.Noica) Basmul nu se opreşte odată ce eroul găseşte fericirea. Firul epic ne conduce mai departe spre a vedea ce se întâmplă cu cei ce pierd numărătoarea zilelor.După ce le istorisi celor trei surori prin câte a trecut până să ajungă la ele, după ce se căsători cu cea mai mică dintre surori, mirele pământesc trebui să mai iasă din palat să-şi umple timpul cu ceva.Cele trei surori ,,Îi deteră voie să meargă prin toate locurile de prinprejur, pe unde va voi… ,, numai pe ,,Valea Plângerii,, nu ,,căci nu va fi bine de el,,. Alergând după vânat păşeşte în ,,Valea Plângerii,, şi ,,îl apucă un dor de tatăl şi de mumă-sa,,Toate rugăminţile celor trei surori şi a calului nu-i pot potoli dorul de părinţi. Calul îl ajută să se întoarcă .Dar locurile cunoscute se schimbaseră ,,, trecuseră ani şi veacuri iar istoria adusese cu ea civilizaţia, spune basmul nostru folcloric,,(C.Noica)În cele din urmă ajuns la,,palaturile în care se născuse,, ciclul destinului se încheie omul se transformă în ţărână. Sfârşitul basmului nu este unul fericit , Făt –Frumos îşi găseşte sfărşitul care de altfel este unul firesc în lumea reală. Întorcându-ne la basmul ,,Făt Frumos din lacrimă,, observăm că şi eroul central al acestuia se confruntă şi cu alte încercări grele după ce Dumnezeu îl readuce la statutul de om. Reuşeşte să o păcălească pe baba care este nevoită să-i dea calul cu şapte inimi, reuşeşte să o răpească pe fata Genarului şi să o ducă împăratului. Ideea centrală a basmului eminescian este una filozofică întâlnită în întreaga sa creataţie, aceea că iubirea constituie o treaptă spre cunoaştere, spre fericire .Făt-Frumos din lacrimă este viteaz, curajos si luptă pentru valori morale superioare, adică în numele iubirii, pentru implinirea cuplului erotic, dar şi în numele prieteniei adevărate, aducându-i "fratelui de cruce" iubita .Întoarcerea lui la iubita sa Ileana , este un prilej de bucurie şi fericire care este umbrită de pierderea luminii ochilor, orbiţi de plâns ai tinerei împărătese.Tot o minune divină îi readuce lumina ochilor,,Maica Domnului desprinse din cer două vinete stele ale dimineţii şi i le aşezase pe frunte. A doua zi, deşteaptă. ea vedea…,, Basmul cult spre deosebire de cel popular are un final fericit care ne spune,,Şi se făcu nuntă mândră şi frumoasă ,cum n-a fost alta pe faţa pământului. Ş-au trăit apoi în pace şi în linişte mulţi ani şi fericiţi…,, Observăm că funcţiile basmului (cum le numeste V. Propp) sunt respectate: situaţia iniţială, plecarea eroului de acasă, paguba (lipsa) adusă de un raufăcător, încercările prin care trece personajul pozitiv, lupta lui cu răufăcă- torul, victoria eroului, întoarcerea acasă şi nunta. În basmul cult, autorul îmbogăţeşte schema basmului folcloric, în conformitate cu viziunea sa artistică sau cu propriul său stil. Dacă în basmul,,Făt –Frumos din lacrimă ,, Eminescu ne aduce în prim plan ideile sale filozofice - că iubirea constitue o treaptă spre cunoaştere , eternizarea omului prin iubire ,scurgerea ireversibilă a timpului, haosul

primordial,- în basmul ,,Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte,, semnificaţia basmului ne aduce în prim plan înţelepciunea populară care ne spune că omul nu poate deroga de la statutul său de fiinţă muritoare , pentru că încercarea de a eluda moartea , echivalează cu depăşirea omenescului .Omul devine nemuritor doar prin capacitatea sa de a dărui semenilor săi, fericire şi de a fi prin aceasta, el însuşi fericit.

Bibliografie,,Analize literare,,- autori- G.Călinescu,B. Cazacu, P.Constantinescu,

Z.D.Buşulenga,C.Ciopraga,F.N.Gheorghe, E.Giurgiu ,E.Lovinescu, C. Noica, N. Manolescu, D.Micu, F.Mihăilescu , A.Paleologu, Perpessicius, M.Pilat, A Piru, I.Rotaru ,M.Vânturache ,T.Vianu ,G.H.Tohănescu-(Editura Junior –Bucureşti 1994)

,,Consultaţii pentru bacalaureat, pentru liceu, pentru învăţători şi profesori,,-Prof.dr.C.Bărboi, prof dr. P.Petroman, prof. A.Ruja, prof. M.Popescu, prof, D.Mărgineanţu, prof.I.Stoia ,prof. E.Dinulescu-(editura Eurobit-1994)

TEXTELE LITERARE-,,Făt-Frumos din lacrimă,,- Mihai Eminescu (editura Flamingo GD ,2007)

-,,Tinereţe fără bătrăneţe şi viaţă fără de moarte,, (cules de Petre Ispirescu)