FARMACOLOGIE GENERALA

Curs introductiv nr. 1

CONTINUTUL CURSULUI - INTRODUCERE IN FARMACOLOGIE; - SCURT ISTORIC; - DEFINITIA MEDICAMENTULUI SI A EFECTULUI; - DINAMICA MEDICAMENTULUI IN ORGANISM SI BIODISPONIBILITATEA; - ACTIUNEA MEDICAMENTULUI SI TIPURI DE ACTIUNI; - TRECEREA SUBSTANTELOR MEDICAMENTOASE PRIN MEMBRANELE

BIOLOGICE.

• INTRODUCERE IN FARMACOLOGIE

Definitie: stiinta biomedicala ce studiaza medicamentele in relatie cu organismele si sistemele vii;

- “pharmakon” (lb.gr.) = medicament, substanta biologic activa; - “ logos” (lb.gr.) = stiinta.

Ramuri:

- Farmacodinamia (“dynamia” (lb.gr.) = forta) = se ocupa cu studiul actiunii substantelor

medicamentoase, masurarea efectelor biologice ale acestor substante, descrierea si analiza farmaconilor;

- Farmacocinetica (“kinetos” (lb.gr.) = miscare) = studiaza miscarea farmaconilor in organism;

- Farmacoterapia = stabileste modul de utilizare al medicamentelor, indicatii, contraindicatii, posologie,

efecte adverse, interactiuni;

- Farmacografia = se ocupa cu modul de prescriere al medicamentelor, insusirea regulilor de formulare

a prescriptiilor medicale;

- Farmacotoxicologia (“toxikon” (lb.gr.) = otrava) = studiaza intoxicatiile si substantele toxice; unele

otravuri in doze adecvate pot fii medicamente; medicamentele, in doze mai mari decit cele terapeutice pot fii otravuri.

- Farmacologie clinica = studiaza farmacodinamia si farmacocinetica farmaconilor la om; inrudita cu

farmacologia biochimica, moleculara.

DISCIPLINE FARMACEUTICE INRUDITE

- Farmacognozia = studiaza principiile active vegetale, cunoasterea drogurilor, respectiv a plantelor

medicinale;

- Chimia farmaceutica = se ocupa de compozitia chimica a medicamentelor, sinteza, dozarea,

identificarea si analiza lor;

- Tehnica farmaceutica sau Galenica = se ocupa cu obtinerea preparatelor medicamentoase adecvate

pentru asigurarea efectului terapeutic dorit.

SCURT ISTORIC AL FARMACOLOGIEI IN ROMANIA -1813- Ct. Hepites- elaboreaza prima Farmacopee Europeana; -Zaharia Petrescu – elaboreaza Materia Medica transformata apoi in Farmacologie si

Terapeutica; -Dimitrie Ionescu – renoveaza invatamantul farmacologic; -Daniel Danielopolu – elaboreaza Farmacodinamia nespecifica. Reprezentanti de marca ai Farmacologiei romanesti: - Prof.Dobrescu; - Prof. Socrat Lalu - Prof. Stroescu; - Prof. Petre Niculescu - Prof.Fulga; - Prof. Ion Nitescu - Prof.Monea; - Prof. Alfred Teitel - Prof. Feszt.

FARMACOLOGIE GENERALA • Medicament si efect farmacologic:

- - Definitia medicamentului = substante chimic pure sau preparate compuse care prin

proprietatile biologice pot fii utilizate la tratamentul, vindecarea, prevenirea sau diagnosticarea bolilor. -

• - Efectul farmacologic = totalitatea modificarilor produse de farmacon in starea

morfofunctionala a organismului; se mai numeste si raspuns.

• Pentru a produce un efect medicamentul trebuie sa indeplineasca doua conditii fundamentale:

• 1. substanta activa sa aiba proprietati fizico-chimice adecvate (raportul liposolubilitatea/hidrosolubilitatea, ionizarea si pH-ul substantei la locul de absorbtie) pentru a interactiona cu structurile receptive din sistemele biologice;

• 2. substanta activa sa ajunga in concentratie adecvata la structurile receptive (locul actiunii).

FARMACOLOGIE GENERALA

Factorii ce influenteaza efectul unui medicament:

- doza administrata; - posibilitatea de patrundere la locul actiunii; - viteza de eliminare.

Efectul se poate exprima prin formula: EFECT = P.D. ( RATA INVAZIEI / RATA EPURARII) R unde:

• P – proprietatile fizico-chimice ale substantei;

• D – doza; • R – reactivitatea organismului;

• Rata invaziei – viteza de absorbtie; • Rata epurarii – viteza de eliminare.

FARMACOLOGIE GENERALA Fazele parcurse de medicament dupa administrare:

A. faza farmaceutica (galenica) = eliberarea substantei active din preparatul administrat (

droguri, comprimate, solutii); proportia in care substanta activa se elibereaza se numeste disponibilitate farmaceutica;

B.faza farmacocinetica cuprinde:

1. absorbtia sau patrunderea medicamentului in mediul intern; 2. distributia reprezinta impreuna absorbtia procesul de invazie; 3. transformarea (metabolizarea sau biodisponibilitatea) , poate duce la inactivarea sau la

cresterea activitatii medicamentului; 4. eliminarea duce la epurarea organismului ( cuprinde excretia medicamentului, respectiv a

metabolitilor).

C. faza farmacodinamica = se produce simultan cu faza farmacocinetica si inseamna

interactiunea dintre medicament si receptori in urma careia rezulta un efect; efectul poate fii dorit sau toxic.

FARMACOLOGIE GENERALA Definitia Biodisponibilitatii (Bd):

- procentul din doza administrata care a fost absorbit in sange; - exprima proportia si viteza patrunderii unui medicament in circulatia sistemica; - este o notiune farmacocinetica.

Actiunea medicamentului: - procesul prin care ia nastere efectul.

Tipuri de actiuni:

- functie de loc: efect local si efect general (sistemic, resorbtiv, la distanta);

-dpdv practic: actiune principala si actiune secundara (nedorita); actiunea selectiva = efect principal neansotit de efecte secundare;

-functie de utilitatea efectului: efect terapeutic ( etiotrop – antibioticele, simptomatic – antipireticele, substitutiv – insulina), efect toxic ( lesin dupa antihipertensive);

-functie de desfasurarea in timp a actiunii: efect imediat si efect tardiv; -functie de durata actiunii: efect reversibil si efect ireversibil.

FARMACOLOGIE GENERALA

Trecerea substantelor medicamentoase prin membranele biologice: 1. Transport pasiv sau difuziune simpla: - medicamentul se misca in sensul gradientului de concentratie fara consum de energie; -substantele liposolubile difuzeaza prin intreaga suprafata a membranei; -substantele hidrosolubile traverseaza membranele biologice prin pori si canale preformate ( trecerea

acestora este limitata de diametrul moleculei substantei active si diamterul porilor). Trecerea substantelor medicamentoase prin membranele biologice:

2. Transportul specializat:

A. Difuziune facilitata: - transfer in sensul gradientului de concentratie; fie - cu ajutorul moleculelor de tip “ carrier” (carausi): -este saturabil; -substantele de transportat necesita o anumita structura chimica pentru a se fixa de caraus; -apare fenomenul de competitie pentru “carrier” intre substantele cu structuri asemanatoare. B. Transportul activ: - impotriva gradientului de concentratie; - se realizeaza cu consum de energie; - poate fii blocat prin inhibarea proceselor metabolice care elibereaza energie metabolica, respectiv prin blocarea

enzimelor care realizeaza scindarea ATP-ului. C. Pinocitoza (endocitoza) – proces de transfer al substantelor macromoleculare (nedifuzibile) in celule prin

internalizare sub forma de vezicula, ± metabolizare, si exocitoza (parasirea celulei).

FARMACOLOGIE GENERALA

I. ABSORBTIA;

I1. CAILE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR;

I2. INCETINIREA ABSORBTIEI.

FARMACOCINETICA.ETAPELE

FARMACOCINETICII I. ABSORBTIA;

Absorbtia – procesul prin care are loc patrunderea substantelor active in circulatia sanguina. Exista astfel:

- substante medicamentoase cu efect sistemic (cele care se absorb);

- substante medicamentoase cu efect local (cele care nu se absorb).

Factorii de care depinde absorbtia:

A. Proprietatile medicamentelor:

- solubilitatea substantei active;

- difuzibilitatea;

- gradul de dispersie;

- forma medicamentului.

B. Suprafata de absorbtie:

- functia fiziologica a caii de administrare;

- marimea suprafetei de absorbtie;

- circulatia locala;

- modificari patologice ale caii de absorbtie.

I1. CAILE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR

A. Naturale:

A1. Calea digestiva sau enterala ( pe cale orala, prin inghitire, per os, per oral: cavitatea bucala, stomacul, intestinul

subtire, intestinul gros;

A2.Calea rectala;

A3. Calea pulmonara;

A4. Alte cai mucoase: sacul conjunctival, mucoasa urogenitala;

A5. Tegumentul ( important – iontoforeza).

B. Cai artificiale (parenterale):

B1. Cai extravasculare:

- calea subcutanata;

- calea intracutanata sau intradermica;

- calea intramusculara;

Pe cale subcutanata se administreaza numai:

- solutii izotonice;

- solutii injectabile al caor pH este aproape de cel neutru ( 6-8)

- solutii neiritante;

- cantitati limitate de substante (ml);

- solutii ce se administreaza lent ( proces de hipodermoliza).

Calea intracutanata sau intradermica:

- se foloseste rar; numai pentru testarea sensibilitatii.

Pe cale intramusculara se pot administra:

- solutii hipertonice;

- solutii cu pH diferit de pH-ul neutru;

- solutii iritante;

- solutii de tip emulsii sau suspensii

B2. Cai intravasculare:

- calea intravenoasa:

Avantaje: efect rapid, concentratia plasmatica a substantei creste foarte repede.

Se pot administra i.v.: citostatice, solutii hipertonice, solutii cu pH diferit, cantitati mari de lichide.

Nu se pot administra i.v.: solutii uleioase (produc embolii), suspensii, emulsii ( cu exceptia emulsiilor in

scop nutritiv de tip aminoacizi, proteine), substante hemolitice si hemaglutinante.

Solutia injectabila i.v. trebuie sa fie: sterila, apirogena, lipsita de impuritati.

- calea intraarteriala (folosita pentru dirijarea efectului asupra unei regiuni din organism).

B3. Calea intracardiaca:

- este abordata numai in resuscitarea cardiaca, stop cardiac.

B4. Calea prin seroase:

- intraperitoneal;

- maduva osoasa;

- intratecal sau intrarahidian.

I2.INCETINIREA ABSORBTIEI

- incetinirea absorbtiei este necesara pentru:

prelungirea efectului local si atenuarea efectelor generale;

obtinerea unui efect uniform pe o durata mai lunga de timp. Ex. Asocierea solutii anestezice cu substante vasoconstrictoare in stomatologie, administrarea de preparate retard,

administrarea de solutii uleioase i.m., administrarea de compusi ai substantei active care se scindeaza lent, folosire

de excipienti macromoleculari care incetinesc absorbtia, administrarea de drajeuri duplex/triplex/capsule cu mai

multe invelisuri.