CE ESTE FARMACOLOGIA? MEDICAMENTUL OMS orice substanta sau produs biologic activ, utilizat pentru recunoasterea, prevenirea, indepartarea sau atenuarea unor simptome patologice, sau ptr. identificarea sau influentarea structurilor unor organe, a unor functii organice sau a comportamentului, in masura in care toate acestea servesc unui scop medical Ramurile de studiu ale FARMACOLOGIEI Obiectivele planului terapeutic PLANUL TERAPEUTIC trebuie individualizat, dar INTOTDEAUNA trebuie urmarite cateva OBIECTIVE: primum non nocere tratamentul sa nu dauneze bolnavului; nocere Bilantul pozitiv beneficii terapeutice-riscuri; Eficacitate maxima a medicamentului utilizat; Tratamentul sa aiba ca efect, ameliorarea starii generale a bolnavului; Sa se realizeze o concentratie plasmatica eficienta a medicamentului ales, in conditiile in care momentul, locul administrarii si perioada de tratament sunt cele mai adecvate pentru bolnavul respectiv; Efectele secundare ale medicamentului sa nu puna in pericol viata bolnavului; Tratamentul sa poata fi supravegheat de catre bolnav; Tratamentul sa fie economic pentru bolnav si societate RISCUL TERAPEUTIC poate fi: INEVITABIL (imprevizibil), caracteristic oricarui medicament, indiferent de calea de administrare sau forma medicamentoasa; ACCEPTAT in special in cazul substantelor active, dar cu efecte toxice (exp, medicatia citostatica); CALCULAT care insumeaza riscul administrarii medicamentului respectiv, forma de boala, afectiunile asociate pe care le prezinta bolnavul Terapia medicamentoasa poate fi utilizata in SCOP: Curativ tratamentul afectiunii de baza si al complicatiilor; Profilactic ptr. Prevenirea declansarii diferitelor forme de boala (vitaminoterapia, antibioticoterapia profilactica, vaccinarile etc.); Diagnostic ptr. precizarea diag, a diag. diferential, stabilirea stadiilor evolutive ale bolilor

FARMACOCINETICA GENERALA FARMACOCINETICA Definitie studiaza fenomenele care intervin in procesele de absorbtie, distributie, biotransformare si eliminare a medicamentelor: Absorbtia reprez. trecerea medicamentelor de la locul administrarii in sange; Transportul medicamentelor consta in vehicularea acestora de catre sange la nivelul arborelui circulator; Difuziunea presupune trecerea medicamentelor din sange in tesuturi si distributia lor in organism; Biotransformarea reprezinta modificarea structurii chimice a moleculei initiale si aparitia metabolitilor; Eliminarea medicamentului administrat si a metabolitilor acestuia este ultima etapa a farmacocineticii CAILE DE ADMINISTRARE ALE MEDICAMENTELOR ORALA SUBLINGUALA RECTALA PARENTERALA INHALATORIE LOCALA Medicamentele administrate pe diferite cai, se absorb si ajung in sange. In continuare,ele se distribuiecatre: -tesuturile unde actioneaza - organele de epurare, mai ales ficat si rinichi. Epurarea cuprinde procese de biotransformare chimica si de excretie; - eventual catre tesuturile de depozitare. 1. ADMINISTRAREA ORALA

Cea mai larg folosita Caracteristici: a) Locul de absorbtie: - intestinul locul principal de absorbtie, datorita: Suprafetei mari; Vascularizarii bogate; pH-ul relativ apropiat de neutralitate; Prezenta unor sisteme solubilizante - stomac acizii slabi (exp. Salicilatii) care disociaza putin in mediul acid tind sa se absoarba din stomac, pe cand bazele slabe, mult disociate, nu se pot absorbi. Factorii care influenteaza absorbtia viteza de evacuare gastrica intarzierea golirii stomacului face ca M sa ajunga mai tarziu in intestin, intarziind absorbtia la acest nivel; tranzitul intestinal rapid scad absorbtia, fenomen semnificativ clinic mai ales ptr. subst. greu absorbabile sau cu o disponibilitate farmaceutica variata (exp. DIGOXINA)

Alimentele care micsoreaza uneori absorbtia M putand interveni prin: Incetinirea miscarii catre intestin; Interferarea contactului M cu mucoasa; Formarea de complexe greu absorbabile. forma farmaceutica care include atat substanta activa cat si forma farmaceutica, are o mare farmaceutica, importanta ptr. absorbtie determ. disponibilitatea farmaceutica = disponibilul de molecule active ptr. procesul de absorbtie AVANTAJE DEZAVANTAJE calea cea mai practica pentru terapia ambulatorie (comoda) automedicatie Posibilitatea repetarii medicatiei; Realizeaza o absorbtie fiziologica; gr. de periculozitate costul M mai Este acceptata de majoritatea pacientilor efect terapeutic lent (30-40) NU toate M se pot administra oral INUTILIZABILA comatosi sindrom de varsatura convulsii psihotici 2. ADMINISTRAREA SUBLINGUALA Comprimatele bucale, introduse in vestibulul oral (in santul dintre gingii si mucoasa obrazului) sau sub limba administrare sublinguala se desfac si elibereaza local substanta activa, la dispozitia procesului de absorbtie prin mucoasa bucala, care este foarte bine vascularizata. Avantajele administrarii sublinguale: viteza de absorbtie rapida, efectul instalandu-se rapid moleculele active trec direct in circulatia sistemica, fara a ajunge intai in ficat, ca in cazul absorbtiei prin intestin, Aspect ce permite evitarea, in parte a procesului de bioinactivare metabolica - evita inactivarea la prim pasaj hepatic Utilizata in urgentele medicale Conditii pentru administrarea sublinguala: doar M ce se dizolva rapid = timp de stationare scurt doar M cu gust si miros acceptabil 3. ADMINISTRAREA RECTALA Introducerea m in rect, sub forma de supozitoare sau de clisme, urmarindu-se efectele locale sau sistemice. Absorbtie partiala, relativ lenta si neregulata;

Este evitat primul pasaj hepatic vv. hemoroidala inferioara si mijlocie nu dreneaza in circulatia portala; Admin. intrarectala este recomandata ptr. efectele sistemice cand: Administrarea p.o. nu este posibila datorita vomei sau altor tulburari gastrointestinale; Cand M este puternic iritant ptr. Mucoasa gastrica; Cand M este inactivat de sucurile digestive AVANTAJE DEZAVANTAJE

in sindrom de varsatura (astfel se pot antivomitivele) in afectiuni genitale (anexite, dismenoree) in cazul M iritante gastrice (unele antiinflamatorii) Supuse partial primului pasaj hepatic Sunt degradate de flora bacteriana a colonului NU la bolnavi cu afectiuni rectale NU in boala diareica 4. ADMINISTRAREA PARENTERALA (INJECTABILA) Administrarea M pe cai artificiale (provocate) cu siringa! AVANTAJE DEZAVANTAJE Absorbtie rapida si completa, fiind avantajoasa in situatiile de urgenta si pentru M neabsorbabile pe cale orala Permit administrarea M inactivate de sucul gastric, enzime Permit adminstrerea M la bolnavi ce nu coopereaza sau comatosi Necesita instrumentar steril si personal medical calificat Posibilitatea transmiterii pe aceste cai a unor afectiuni grave Erorile de dozaj/de tehnica de administrare => accidente severe CONDITIILE PENTRU ADMINISTRAREA PREPARATELOR INJECTABILE SM administrate parenteral trebuie sa fie: Sterile Apirogene Limpezi Neutre Izotonice a) CALEA INTRADERMICA cantitatea de M injectata este foarte mica (0,1-0,2 ml) Administrarea se realizeaza pe fata anterioara a antebratului Se foloseste pentru testarea sensibilitatii la medicamente sau ptr. vaccinare

b) CALEA SUBCUTANATA La acest nivel, vascularizatia este redusa iar inervatia este bogata, de aceea absorbtia este redusa, iar injectarea este dureroasa; Se administreaza M hidrosolubile in solutii neutre sau izotone cantitatea injectata foarte mica (1-2 ml) administrata pe fata externa a coapsei, regiunea deltoidiana Pot apare accidente sau reactii locale (abcese, flegmoane) Alegerea gresita a locului de injectare poate produce lezarea vaselor de sange sau a nervilor; Injectarea accidentala in vene sau artere poate determina reactii generale (de exemplu administrarea xilinei 1% HIPNOZA c) CALEA INTRAVENOASA - Poate fi: DIRECTA (5-20 ml) PERFUZIE I.V. picatura cu picatura, poate asigura un nivel sanguin constant timp indelungat si asigura administrarea de cantitati mari de lichid - Este cea mai rapida cale de patrundere in organism a M , avantaj important cand se urmareste un efect de urgenta AVANTAJE DEZAVANTAJE Efect terapeutic rapid si Bd mare platou terapeutic Cant. mare de lichide INDICATII: URGENTE SOC ANAFILACTIC CRIZA DE ASTM BRONSIC ARSURI RISCANTA ! Soc anafilactic Decompensare cardiaca Embolie gazoasa/grasoasa NU IV sol. Uleioase ! d) CALEA INTRAARTERIALA - Este mai rar folosita, in special ptr. administrarea: M folosite in tratamentul tulburarilor vasculare periferice (subst. vasodilatatoare in arterite, insulina in gangrena diabetica) Sange si substituienti, concomitent cu masajul cardiac in caz de stop cardiac prin soc hemoragic grav; Substante citotoxice la nivelul extremitatilor sau ficatului, purtatoare de tumora. Substante radioopace folosite in vederea diag. radiologic arteriografii ale membrelor periferice RISCURILE Tromboza Spasmul arterial

Ischemia acuta a tesuturilor irigate de artera respectiva e) CALEA INTRAMUSCULARA In cadranul sup.-ext. al fesei sau 1/3 mijlocie a coapsei Efect terapeutic rapid (15-20 ml) Permite administrarea de solutii apoase, uleioase, preparate retard Incidente posibile: abcese, flegmoane, lezarea vasului f) CALEA INTRACARDIACA Adrenalina 10/00 in stop cardiac g) ADMINISTRAREA IN SEROASE (PLEURA, PERICARD, PERITONEU) DOAR IN SPITAL !!! Introducerea de substante citotoxice sau de radioizotopi la bolnavii cu tumori abdominale si ascita Necesare precautii suplimentare avandu-se in vedere: Durerea provocata de injectie (se face anestezie locala) Riscul de infectii si formare a aderentelor 5. ADMINISTRAREA INHALATORIE GENERALE: anestezice generale volatile LOCALE: bronhodilatatoare in flacoane presurizate dozate !!! Preparatele cortizonice inhalate: NU provoaca efecte cortizonice sistemice NU deprima functia CSR Particulele solide sau lichide se depun pe tot parcursul cailor respiratorii in functie de dimensiunile lor: particulele cu >10 microni raman aproape in totalitate in mucoasa nazala; Particulele ABSORBTIE=>DISTRIBUTIE NEUNIFORMA UNIFORMA REDISTRIBUTIE Parametru farmacocinetic ce caracterizeaza distributia M in organism VOLUMUL DE DISTRIBUTIE (Vd): Se calculeaza tinand seama de doza administrata (iv, miligrame) si concentratia plasmatica (mg/l): Vd = D/Co Cunoasterea Vd are importanta clinica ptr. aprecierea cantitatii de mdc din organism, pe baza nivelurilor plasmatice determinate. Distributia se poate face in urmatoarele compartimente: COMPARTIMENTUL VASCULAR (Vd mic) - macromolecule - complexe SM-PP COMPARTIMENTUL INTERSTITIAL (Vd mijlociu) COMPARTIMENTUL INTRACELULAR (Vd mare) DEPUNEREA SM IN TESUTUL ADIPOS (Vd MARE)

DISTRIBUTIA PRIN PLACENTA Difuziune pasiva Difuzia este posibila deoarece: PLACENTA - suprafata mare - grasime redusa - vascularizatie bogata Depinde de perioada sarcinii: - trimestrul I - trimestrul II - trimestrul III SE EVITA ADMINISTRAREA M LA FEMEIA GRAVIDA FARA CONSULT MEDICAL ZIUA 15-60 DE SARCINA (ETAPA ORGANOGENEZEI) = TERATOGEN DZ, HTA, EPILEPSIE NU SE INTRERUPE BRUSC, CI SE AJUSTEAZA DOZA FEMEIA GRAVIDA: - M cat mai putine - doze cat mai mici

- durata cat mai scurta - NU M recent introduse in terapeutica