făraşul cu jeratec

5
 Făraşul cu jeratec Este destul să trăieşti, fie si o j umătate de oră în Braşov ca, izul provincial, să iasă la vedere. Să te facă să-ţi aminteşti de ce nu uiţi niciodată. De moldovenii care au trecut munţii şi s-au transformat subit în ardeleni. e care de acum să-şi aro!e o ascendenţă pur ardeleană. Subiectul nu-l abordez neapărat într-un mod peiorativ. ersonal, îi iubesc pe moldoveni. Este clar, cine a cutreierat c"t de c"t lumea, nu poate să nu remarce c"t de frumoasă este rasa rom"nească.  Este vorba aici doar de un p"lc de provinciali speriaţi, înc#işi intr-o asa numită $cuşcă% a  provinciei. De ace l tip de oameni ca re provinciali fiind, par prov inciali c#iar şi în provinc ie. De o supuşenie ca un amestec de !rosolănie şi poezie ieftina, de delicateţe sufletească şi semidoctism, de în!ămfare si plictiseală. Este adevărat, comple&u l provincial te poate lovi ca un bici necruţător al destinului. 'i şmec#eria promovată de provinciali seamănă cu un fel de a ne fura sin!uri căciula. ( devenit o ştampilă. )u mai pomenesc de simtul politic al provincialilor . *n provincie, orice provincial ştie mai multă politică dec"t multe academii sociale din +ccident. ăranii, proletarii ţărăni, cei mutaţi la oraş, caută dinadins să se pună bine cu orice situatie. (sta în condiţiile în care oraşul perverteşte, acoperă,- ascunde şi cel mai !rav - toleranţa ia locul ruşinii. rea adesea se uită faptul că suntem ceea ce !ăndim. ă, în provincie, doar somnul şi păinea ne mai ţin în viaţă. 'i nu avem cum să ne cunoaştem foarte bine pentru că nu mer!em pănă la capăt. )oi vrem să fim ocrotiţi şi at"t. De aceea, prin aceste rănduri, ceea ce îmi propun este să întind la !ura m"rţoa!ei, dacă se poate, făraşul cu jeratec dătător de puteri. Să spun tuturor că este nevoie de îndrăzneală, de decizie, pentru a ridica capacul de pe ceainicul e&istenţei. Este ea  bună tutuiala, să ne c#emăm si p e numele mic, c a americanii, dar c" nd nu lucrăm. " nd trecem la treabă, ierar#ia este ierar#ie şi avem nevoie de ea. Din păcate, în provincie, ziua dormim, noaptea ne odi#nim. ăranii traşi la oraş pun, dacă observaţi, ceapă si usturoi in balcoane şi aşteaptă pensia ca pe esia. Dar mai este el, oare, oraşul, la fel de primitor cu ţăranii, cum a fost odată, c"ndva/0 )u cumva, de la spălatul afară, cu cana, în curte şi... p"nă la vana cu spumant, briză de ocean, s-a interpus un salt uriaş/ Din nefericirie, nu toţi reuşesc să ajun!ă unde şi-au propus. 'i cu toate acestea în cuşca provinciei mai poti !ăsi o !aură prin care să te strecori afară oric"nd. Să revii, vorba olteanului, la cultura porumbului în vremea în care, unul începe să aibă mai mult dec"t celălalt, furnicile răm"n sin!urele capabile sa traseze calea viitoarei societăţi rom"neşti. e se cere este doar un nou tip de mi!raţie. + mi!raţie asemănătoare, de pildă, cu cea a păsărilor. ( păsărilor care  pleacă e&act în momentul în care te-a i obişnuit cu ele. "nd ai crezut că, iată, se simt perfec t, acolo unde sunt. 1iz ionarismul păsărilor a devenit şi pentru noi, oamenii, provincialii din pro- vincie, solutia salvatoare. Să mai spunem din când în când şi zât  2oarte rar,obişnuiesc să îmi îndrept binoclul către viaţa politică. + fac acum pentru că ne aflăm în plină efervescenţă electorală şi pentru că mă socotesc un cetăţean cu drept de vot !ata să işi e&ercite rolul in mod democratic înainte de a fi psi#olo!. 3ned itul situaţiei ne este dat tocmai, de separarea ale!erilor locale de cele !enerale şi ca întotdeauna, evenimen tul ne !ăseşte iarăţi pre!ătiţi mai mult pentru vorbărie.. olitica, ba! seama, a ajuns o afacere, în vreme ce nefericirea noastră rorn"nească nu ne-o mai ia nimeni în discuţie în mod serios.E

Upload: wyhiso

Post on 05-Nov-2015

212 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Făraşul cu jeratec articol psiholog

TRANSCRIPT

Fraul cu jeratec

Este destul s trieti, fie si o jumtate de or n Braov ca, izul provincial, s ias la vedere. S te fac s-i aminteti de ce nu uii niciodat. De moldovenii care au trecut munii i s-au transformat subit n ardeleni. Pe care de acum s-i aroge o ascenden pur ardelean. Subiectul nu-l abordez neaprat ntr-un mod peiorativ. Personal, i iubesc pe moldoveni. Este clar, cine a cutreierat ct de ct lumea, nu poate s nu remarce ct de frumoas este rasa romneasc.

Este vorba aici doar de un plc de provinciali speriai, nchii intr-o asa numit cuc" a provinciei. De acel tip de oameni care provinciali fiind, par provinciali chiar i n provincie. De o supuenie ca un amestec de grosolnie i poezie ieftina, de delicatee sufleteasc i semidoctism, de ngmfare si plictiseal.

Este adevrat, complexul provincial te poate lovi ca un bici necrutor al destinului. i mecheria promovat de provinciali seamn cu un fel de a ne fura singuri cciula. A devenit o tampil. Nu mai pomenesc de simtul politic al provincialilor. n provincie, orice provincial tie mai mult politic dect multe academii sociale din Occident. ranii, proletarii rni, cei mutai la ora, caut dinadins s se pun bine cu orice situatie. Asta n condiiile n care oraul pervertete, acoper,- ascunde i cel mai grav - tolerana ia locul ruinii. Prea adesea se uit faptul c suntem ceea ce gndim. C, n provincie, doar somnul i pinea ne mai in n via. i nu avem cum s ne cunoatem foarte bine pentru c nu mergem pn la capt. Noi vrem s fim ocrotii i att. De aceea, prin aceste rnduri, ceea ce mi propun este s ntind la gura mroagei, dac se poate, fraul cu jeratec dttor de puteri. S spun tuturor c este nevoie de ndrzneal, de decizie, pentru a ridica capacul de pe ceainicul existenei. Este ea bun tutuiala, s ne chemm si pe numele mic, ca americanii, dar cnd nu lucrm. Cnd trecem la treab, ierarhia este ierarhie i avem nevoie de ea.

Din pcate, n provincie, ziua dormim, noaptea ne odihnim. ranii trai la ora pun, dac observai, ceap si usturoi in balcoane i ateapt pensia ca pe Mesia. Dar mai este el, oare, oraul, la fel de primitor cu ranii, cum a fost odat, cndva?! Nu cumva, de la splatul afar, cu cana, n curte i... pn la vana cu spumant, briz de ocean, s-a interpus un salt uria? Din nefericirie, nu toi reuesc s ajung unde i-au propus. i cu toate acestea n cuca provinciei mai poti gsi o gaur prin care s te strecori afar oricnd. S revii, vorba olteanului, la cultura porumbului n vremea n care, unul ncepe s aib mai mult dect cellalt, furnicile rmn singurele capabile sa traseze calea viitoarei societi romneti. Ce se cere este doar un nou tip de migraie. O migraie asemntoare, de pild, cu cea a psrilor. A psrilor care pleac exact n momentul n care te-ai obinuit cu ele. Cnd ai crezut c, iat, se simt perfect, acolo unde sunt. Vizionarismul psrilor a devenit i pentru noi, oamenii, provincialii din pro-vincie, solutia salvatoare.

S mai spunem din cnd n cnd i zt

Foarte rar,obinuiesc s mi ndrept binoclul ctre viaa politic. O fac acum pentru c ne aflm n plin efervescen electoral i pentru c m socotesc un cetean cu drept de vot gata s ii exercite rolul in mod democratic nainte de a fi psiholog. Ineditul situaiei ne este dat tocmai, de separarea alegerilor locale de cele generale i ca ntotdeauna, evenimentul ne gsete iari pregtii mai mult pentru vorbrie.. Politica, bag seama, a ajuns o afacere, n vreme ce nefericirea noastr rornneasc nu ne-o mai ia nimeni n discuie n mod serios.E cam mare nghesuiala n lupta electoral i prea repede cred se uit c binele are pentru fiecare categorie social un alt chip. C la interese diferite nemulumirile sunt diferite .

Viitorii notri aleii au luat-o apostolete prin cartiere i se las privii cu o jutstificat mirare pn si de pisicile cocoate pe uluci. Numai c pisicile triesc n lumea lor ermetic i candidaii la fotoliul de primari le cred nzestrate cu suflet uman. Ei bine, aa i pn cnd domnii catindai" nu-i vor bga nasul i n ciorbele noastre nu vom ajunge prea departe cu rapsozi populari la petreceri cmpeneti cu mici,bere,eu cu showuri inspirate din Vest, nu cred c vor avea darul s ne conving mai uor. Sunt gesturi poate prea mari pentru o scen att de mic. Sau mngieri suave,aplicate unui trup deja bolnav.

Toi care, n sfrit, au cobort de pe podium printre noi, ne vorbesc totui din interiorul aceleai clase politice, un interior care, mcar o dt la patru ani, se cere aerisit. Cum se desfoar ns ostilitile acum,slame sperane. Noi, cei muli, adic masa electoral, suntem pe undeva asemnai cu on stomac uria, ncrcat cu de toate din care fiecae i poate permite s ia ce-i convine.... Puini aud cum se bodogne n oapt. i, mai puini realizeaz atunci cnd un candidat deschide gura, pe aceast gur totui cuvintele noii puteri.

Se mizeaz puternic pe o prejudecat care a funcionat ani de zile, i anume c romnul manifest perpetuu scepticism fa de politicieni, dar este foarte tulburat de apariia lor public. i se mai bazeaz inc pe ideea c alegtorii iubesc, n egal msur,pe unii candidai pentru defectele lor, iar, pe alii pentru calitiile lor public

Se crpete, se crpete mereu , cnd n fond noi avem nevoie de o hain nou. Pretutindeni srcie de idei i avuie de patimi. Dac populatitatea fotilor nu o putem rade cu un brici tocit adversarii se uzeaz singuri.

O s-ii zicei c fericirea tuturor nu-i o pur intmplare,asta este foarte adevrat. C, atunci cnd prinzi o ans tragi de ea..Cine nu tie c pn acum cel puin au dorit s fac politic doar cei care au iubit banii? Pe cnd, ne intrebm,vor aprea i cei care avnd deja bani, i doresc s fac politic doar de dragul politicii?

Unii candidai se ineal amarnic cnd consider c au capul bun pentru orice plrie. Se iluzioneaz mai cu seam n sensul c ei chiar cred c rag precum leii, cnd defapt abia dac miorlie. Este i motivul pentru care, n 6 iunie, la urne, mai trebuie s spunem din cnd n cnd Zt!

Tetine de aduli

Nu a vrea, Doamne ferete s-mi las tarlaua goal taman acum, cnd incep vacanele. Cnd macii ne surd mai ceva dect n pnzele lui Renoir. i, cnd este nevoie, mai mult dect oricnd s abordez i o astfel de tem uor bagatelizat.

Tetina, acest superb banal substituient al snului matern pare mai la locul ei doar n gura bebeluilor, a acelor fiine drglae care simt nevoia s-i diminueze tensiunea intern cu aceast invenie oferit de prinii tracasai. n gura bebeluilor aflai n plin stadiu oral de dezvoltare, cum ar spune Freud , cnd tot ce vor s cunoasc ei duc la gur, n stadiul de pampers. Dup promovarea n stadiul urmtor, cel anal i mai ales n cel falic, nevoia de tetin devine deja o problem, exprim infantilism intrziat, o criz de dependen nedepit, chiar dac clasica tetin este mascat subtil prin alte forme de tetine. Sunt aa-numitele tetine de aduli"; foarte prezente n viata noastr cotidian, de la gtul sticlei de alcool i pn la filtrul de igare, de la ceasca zilnic de cafea i pan la doza de heroin, de la tubul catodic al tekvizorului i pn la sexul oral.

Tetinele de aduli, cum vedeti, au invadat lumea n care ne micm fr s ne ntrebe cu toate .c pentru unii ele reprezint o adevrat hraa iar pentru altii otrav. Aceste tetine ntretin, vrem nu vrem o industrie destul de profitabil,creaz drame serioase, destructurri primitive, o supunere oarb a omului de ctre o for ce vine din fantasma snului matem.

Ce-i de fcut in asemenea situaii? Cum putem renuna la astfel de tetine? Lsndu-v doar aa, este.. ca cum v-a spune glume, fr s v fac cunoscut i poanta. S nec pestele n ap. Pe drumul transformrii noastre, intlnim dou categorii de dificulti: dificulti de evoluie i dificulti ale vieii. Depinde n care ascensor ne urcm. i dac ne urcm singuri sau mpreun cu un psiholog de vocaie. Sigur, cnd lucrurile sunt n ordine nu-i nicio problem, totul este o.k. Partea proast ncepe din clipa n care lucrurile nu mai sunt n ordine. Cnd orice am face,ascensorul cu pricina refuz s ne duc la etajul care dorim, ne ine captivi fr buton de alarm. Totul este, cum v-am spus, s rezolvm faza oral din copilrie. S ncepem cu o autoanaliz serioas. S contientizm care este tetina noastr. Apoi, s apelrn la tehnicile recomandate de psiholog pentru combaterea dependenelor. Imaginile mentale unt i de aceast dat,poate cele care ne ajut cel mai mult. Dar si motivaiile puternice...

Pentru educarea voinei, terapia inspirat de mitul lui Sisif este cea mai adecvat. Albert Camus 1-a vzut pe Sisif fericit tocmai pentru c n dimineaa urmtoare cnd soarele rsrea din nou,Sisif putea s-o ia de la capt. Travaliul su nu era chiar att de zadarnic. Mai exista o speran.Acelai lucru trebuie s se ntmple cu dependenii de...tetine. Chiar dac nu reuesc din prima ncercare s se elibereze de tetine, o pot face sigur un pic mai trziu dac accept s gnndeasc sisific, s adopte filosofia de via a celebrului personaj camusian.

Drama lumii

Poate o s v suprind puin, ins drama lumii contemporane este, o realitate, deriv din faptul c societatea ca atare s-a organizat parc intenionat ca s nimiceasc energiile omului. Totul n jur tinde s capete aspectul unui imens bruiaj tehnic. S-au nscut, din acest punct de vedere, nenumrate dispozitive (subtile, ce-i drept!), de diversiurie. S-au pus in micare teribile mecanisme de personalizare a omului. Suntem, dac vrei,asaltai din toate prile posibile de o putere parazitar. Ori ,psihologic vorbind, cnd mai este omul cu adevrat el nsusi? Cnd reusete, poate, s resping toate mijloacele defulatoare puse la dispoziia sa de ctre societate. Sau, cnd are capacitatea s lepede repede iluzia c paticip la o lume mai bun.

Energia care ne locuiete, nu trebuie sub nicio form machiat, dac dorim s rimnem adevrai. Uneori, ceea ce i viaa a demonstrat-o, este nevoie de turbulena indivizilor. O turbulen,care ne arat cum se prezint tenebrele i labirinturile Eului. Graie lor suntem pui fa n fa cu omul care refuz legile condiionrii, identificarea pn la copie perfect cu un obiect oarecare.

Societatea nchipuie numai c ne-a aezat n locuI pe care l meritm n cetate. n realitate, nu este deloc greu s observm c energiile noastre subterane o contrazic din plin, n mod flagrant. Iat, intr-un fel,i de ce consider eu c civilizaia n care trim este o civitizaie muribund.

Pltim astzi destul de scump pentru c am cutezat sperna prea mult. Fr pretenia c eu, individul Nicolae Neagu, dein cheia salvrii umane, am s risc totui o oluie. Aceea de a inventa un mod de a tri i de a gndi exhaurstiv nu rezidual. Procednd ca pn acum, drumurile noastre vor fi fiind i pe mai departe ncepute morbid i sfrite mortal. Faptul c asistm la o recrudescen, la o proliferare a maladiilor psihice nu este o chestiune banal. Se explic numai i numai prin criza spiritului. Prin exploatarea, a ndrzni s o numesc aproape negustoreasc a raiunii, care nu a fcut dect s zdrobeasc energiile reale ale omului,s eclozeze noi naiviti, s cedeze imbecilitii moderne.

Este limpede pentru mine. C o civilizaie nou ar fi posibil, ar nltura drarna lumii contemporane, dac bineneles ar renuna la supraluciditate, la pervertirea energiilor, la adulterare, la rcirea" iubirii. Tare m tem c nevroza ,ncepe s mbrace un aspect planetar. Prea mult stupiditate se acum n jurul nostru. Se vorbeste despre maini de gndit, despre rnaini de vzut, despre maini de simit. Adic vezi Doamne, ce ne mai dinamiteaz? A zice nimic. Aa cum suntem hipnotizai de ciomgeala publicitar,demagogul, derbedeul, au luat locul omului onest. A disprut motorul de nnoire.

Toat psihologia pe care ncerc s o monitorizez a devenit cum vedeti cu toii cu psihologie dezafectat. Gata s ne anestezieze de a ne arta. S ne pregteasc pentru un hipersedentarism ridicat la paroxism. Pentru o epoc de edere la birou, n main. Pn i n spirit. Unde s mai evadm?! Rspunsul m ngrozete. Pentru c nici mcar, geografic , nu mai avem unde.

Leuke nesos

Leuke nesos a fost numele antic al insulei erpilor. Pentru aceast insul, romnii - actualmente - se afi n litigiu cu Ucraina. Dar, pe mine, nu att" dimensiunea politic a ches tiunii m frmnt ns acum, ci semnificaia, ei de centru spiritual, Insula Alb, depozitul tradiiei sacre, de origine non-uman, unde nelepciunea primordial se comunic de-a lungul veacurilor acelora care aveau darul s-o primeasc.

Puini romni tiu c, pe Insula erpilor, a existat cndva un templu preistoric, consacrat lui Apollon Hyperboreanul. C, ternplul res-pectiv s-a pstrat n memoria romnilor sub numele de Mnstirea Mare Alb". lon Creang a numit-o, n scrierile sale, Mnstirea de Tmie, probabil pentru faptul c pereii mnstirii erau fcui din lemn de tmie. Mnstirea Alb a fost locuit i vizitat de personaje cu caracter sacerdotal. Dar, la locul respectiv, au accedat i persoane laice, voievozii. Un punct cardinal ce nu trebuie neglijat nici mcar din considerente psihologice. Pentru sfinenia i magnificena lui. i pentru c Insula erpilor nu este o insul oarecare. Pierdut n prundul Mrii Negre.

Insula erpilor are blazon. Cu ceea ce se petrecea odinioar pe Insula erpilor s-a demonstrat, fr tgad, c lumea nu a nceput cu Crestinismul. C a existat o realitate pre-crestin ce merit a fi cunoscut. O lume a oamenilor transcendeni". Descondionai de limitele formei, numelui, timpului, spaiului. C tritorii de pe aceste meleaguri au intuit existena unei inteligene cosmice: Madona Intelligenza. O inteligent care ne guverneaz. Au nteles analogia constitutiv a macrocosmosului i microcosmosului, SAC-ul, ternarul Spiritus-Anima-Corpus. C ornul nu are doar un portret clinic, ci i un portret alchimic. C, potrivit unui dicton sufi: Omul e un univers mic i universul este un om mare". lat, aadar, cte speculaii de ordin metafizic se pot avansa plecnd de la Insula erpilor. A erpilor din caduceul hermetic. A crei urmrire ar merge, man n mn, cu cutarea centrului personal al pelerinului. Cte motive am avea s nu renunm aa de uor la Leuke nesos''. La acest munte" situat n Marea Neagr. Sinonim cu Muntele Qf' din esoterismul musulman.

Cu insula erpilor putem vorbi despre un esoterism pur romnesc, de un sediu propriu al Graalului, unde timpul se preschimb n spaiu. Despre un trm, o ultima Thule romneasc, de timpuri antecretine. Despre continuitatea unui esut cosmic aa cum numai noi, romnii, am tiut s ni-l reprezentm. Despre un primordial care degaj un parfurn special. n ce m priveste, indiferent care va fi destinul Insulei erpilor, eu m voi crampona s o vd n aceast manier, de posibil fereastr spre o alt lume.

Plceri interzise

Ne referim la plceri interzise" i, automat, gndul ne duce la perversitate. O tem pe care, cel mai adesea, cutm s o ocolim. Cu toate c, perversitatea, nu se rezum doar la gusturile perverse. Perversitatea este un concept mult mai larg dect pare la prima vedere. Ea nu este nici o problem de distribuie n cadrul general al umanitii. i nici de concentrare n anumiti indivizi. Nu este, mai ales, o problem de exces cantitativ, cum ncearc s o trateze unii... Perversitatea reclarn, din capul locului, o structur malformat. i are moduri foarte diverse de manifestare, de joc cu natura. i existen i persoana perversului sunt, n fond, trunchiate. n special perversitatea de sorginte patologic se nrdcineaz ntr-o anomalie de structur a micrii voinei. Devine, ncet - ncet, o pulsiune irezistibil, un imperativ greu de evitat, un scurt - circuit de mecanisme psihologice.

Privind la marii viciosi, criminali, invertii sexuali, constatm c acetia sunt realmente nite oameni bolnavi. C la ei, perversitatea depeste cadrul comun al perversitii, al cruzimii, al viciului. Perversitatea se instituie ntr-un mijloc de consumare a plcerilor interzise, prezente ntr-o oarecare rnsur la toii camenii. Numai c, spre deosebire de marii perveri, oamenii de rnd nu ajung necesarmente la scandal, la viciu de dragul viciului, la crirne cu adevrat abominabile, svrite n numele perversitii. Cei care totui ajung s comit asemenea acte o fac cu totul i cu totul excepional. Pe cnd, la ceilali, caracterul perversiunii constituie regula si nu... excepia. De fapt: ce sunt perversiunile ntr-o definiie foarte succint, perversiuniie sunt forme de blocare, de captare a flinei umane, de instalare a acesteia, de rmnere definit chiar prin coninutul pervers de existen. O inconstien, pn la urm, de proiect. O slbire constituional. n sens patologic, perversul nu mai admite pe nimeni altcineva n afara persoanei sale. Asistrn la un proces de automutilare. n perversitatea sau perversiunea sa, el este un izolat. Astfel de oameni, apar n ochii notri, ca fiind orbii de propria lor singularitate. Sunt niste dezechilibrai. Pe bun dreptate, psihologii i numesc degenerai. i, atunci, mai este chiar att de blamabil un pervers ntlnit n viaa noastr cea de toate zilele? Mai trebuie el privit doar prin ochelari strict morali sau se impune un alt tip de abordare, o nou atitudine? lon Biberi, maestrul meu de altdata n ale psiholcgiei, vorbea despre o umanizare a dragostei" noastre. Cu texte juridice, de mare severitate, nu ajungem nicieri. La marile chemri, de astzi, este oportun s rspundem cu un alt gen de arme. Pentru c, legislaia, prin specificul ei, nu poate acoperi toate circumstanele imprevizibile n materie de perversitate, nu se calchiaz, perfect pe schemele noastre de gndire psihiatric i psihologic. Este nevoie s ntelegem c, fa de unele obiceiuri, la nivelul comunitii sociale, trebuie s dovedim toleran. Armonia social, echilibrul social, se poate uneori descumpni i n cadrul normalitii, fr ca aceasta s nsemne musai patologie. i instinctele au raiunea lor. Ele devin iraionale, antisociale, doar n condiii de grav nerespectare a legilor fiinei. Ct vreme plcerile intime nu intr n conflict cu legile biologice, nu au de ce s fie interzise. Dar nici s lum ciocnitoarea drept privighetoare...