1

Scoala Postliceala Sanitara "Sf. Luca"

Tulcea, Str. Salciilor Nr. 8, Tel.: 0240-519175, Fax. 0372-004442,

E-mail: sanitar_tl@yahoo.com _________________

CAIET DE PRACTICA-UZ INTERN

Anul II Asistent Medical de Farmacie

Cursant,

2

PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT ANUL II

CALIFICAREA: ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

Modulul I:

Comunicare profesională în limbă modernă

Modulul II: Biochimie

Modulul III:

Farmacognozie specială

Modulul IV: Farmacoterapie

Modulul V:

Forme farmaceutice sterile

Modulul VI: Marketing în domeniul farmaceutic

Modulul VII:

Tehnologia informaţiei şi comunicării

Modulul VIII: Chimia compuşilor cu acţiune asupra sistemului nervos

central

Modulul IX: Fitoterapie

Modulul X: Forme farmaceutice ca siteme disperse, eterogene

3

Modulul de Comunicare profesională în limbă modernă

- să se completeze fiecare subiect în parte

- fiecare subiect este obligatoriu

- nu se completează doar spaţiile marcate, acestea sunt ca model

1. Care sunt tipurile de comunicare

a. Nonverbal communication describes the process of conveying meaning in the

form of non-word messages through e.g. gesture, body language or posture; facial

expression and eye contact, object communication such as clothing, hairstyles, architecture,

symbols and infographics, as well as through an aggregate of the above. Non-verbal

communication is also called silent language and plays a key role in human day to day life

from employment relations to romantic engagements.

b. Visual communication is the conveyance of ideas and information through

creation of visual representations. Primarily associated with two dimensional images, it

includes: signs, typography, drawing, graphic design, illustration, colours, and electronic

resources, video and TV.

c. Oral communication, while primarily referring to spoken verbal

communication, typically relies on both words, visual aids and non-verbal elements to

support the conveyance of the meaning. Oral communication includes discussion, speeches,

presentations, interpersonal communication and many other varieties. In face to face

communication the body language and voice tonality plays a significant role and may have a

greater impact on the listener than the intended content of the spoken words.

d. Written communication

2. Daţi exemplu de mesaje orale

- direct face to face communication between two or more persons

- telephone communication

- meetings

- conferences

- lectures

- interviews

3. Imaginaţi-vă o discuţie profesională şi redactaţi-o pe tema unui medicament nou

scos pe piaţa farmaceutică

I have found out about a new drug called Mircera® [Pre-filled syringe], which is

used in the treatment of anaemia associated with chronic kidney disease. It has not been

established the safety and efficacy of Mircera therapy in other indications.

Treatment with Mircera has to be initiated under the supervision of a physician

experienced in the management of patients with renal impairment. Mircera can be injected

SC in the abdomen, arm or thigh. All 3 injection sites are equally suitable.

It is recommended that haemoglobin to be monitored every 2 weeks until stabilized and

periodically thereafter. The starting dose recommended is: 0.6 mcg/kg body weight,

4

administered once every 2 weeks as a single IV(intravenous) or SC(subcutaneous)

injection in order to increase the haemoglobin to >11 g/dL (6.83 mmol/L).

Treatment with Mircera is normally long-term. However, it can be interrupted at any

time, if necessary. Mircera is not recommended for use in children and adolescents <18

years due to a lack of safety and efficacy data.

Mircera is contraindicated in case of hypersensitivity to methoxy polyethylene glycol-

epoetin β, which is the contents of Mircera or any of the excipients of Mircera and also for

patients with uncontrolled hypertension.

For caution, Mircera should not be mixed with other products. It has to be stored in the

refrigerator at 2-8°C, protected from light and it should not be frozen.

4. Imaginaţi-vă o discuţie profesională şi redactaţi-o pe tema unui afecţiuni

COUGHING

Coughing is not a disorder, but a sympton of most of respiratory disorders. It is only a

reflex act produced by the airway mucosal irritation, the existence of some impurities in the

airway or due to some pathological results such as mucus in excess, blood or sputum in the

airway.

There are two stages of coughing :

a. The irritative phase, in the initial stage of the illness, when coughing is dry and it

presents no mucus ;

b. The productive phase, when there are secretions in abundance.

The cure for the first phase is some medicine with calming effect, antispasmodic or

tranquilizer in order to release the airway and to give the pacient back the confort he needs.

For the second phase, after the airway had been released, it is recommended that the

pacient should take medicine with the effect of dillution and then medication that clears

mucus. That treatment may be based on herbal : linden, mallow, plantain, primrose, pine nuts

or honey.

5. Formulaţi un CV pentru angajare

Europass Curriculum vitae :

Personal Information :

First name(s)/Suname(s) :

Address(es) :

Telephone(s) :

Fax (es) :

Emaill(s) :

Nationality(-ies) :

Date of birth

Gender :

5

Desired employment/

Occupational field : Pharmaceutical

Work experience :

Dates :

Occupation or position

held :

responsibilities :

Name and address of

enployer :

Type of business or

sector :

Dates :

Occupation or position

held :

Main activities and

responsibilities :

Name and address of

enployer :

Type of business or

sector :

Dates :

held :

responsibilities :

Name and address of

Enployer :

Type of business or

sector :

Education and training :

Dates :

Title of qualification

awarded :

Principal subjects/

occupational skills covered :

Name and type of

organisation providing

education and training :

Level in national or

6

international classification

Dates :

Title of qualification

awarded :

Principal subject/

occupational skills covered :

Name and type of

organisation providing

education and training : -

Level in national or

International classification :

Personal skills and

competences

Mother tongue(s) :

Other languege(s) :

Self-assessment :

European level(*) :

English :

French :

Social skils and

competences :

Computer skills and

competences :

Additonal information :

Modulul de Biochimie

- să se completeze fiecare subiect în parte

- fiecare subiect este obligatoriu

- nu se completează doar spaţiile marcate, acestea sunt ca model

1. Definiţi şi caracterizaţi metabolismul

Prin metabolism se înţelege totalitatea transformărilor biochimice şi energetice care au

loc în ţesuturile organismului viu. Metabolismul este un proces complex, ce implică

schimburi de materii şi energii, şi care include două procese (simultane) opuse:

- catabolism / dezasimilaţie - totalitatea proceselor chimice de degradare a substanţelor

din organism; se produce în special ruperea legăturilor dintre atomii de carbon, din moleculele

diferitelor substanţe; acest tip de reacţii este însoţit de eliberare de energie (reacţie exotermă).

- anabolism / asimilaţie - procesele chimice de biosinteză a substanţelor ce intră în

alcătuirea materiei vii. Reacţiile anabolice se caracterizează prin consum de energie şi se

numesc reacţii endergonice (reacţii endoterme).

După rolul jucat în biologia organismelor, metabolismul este clasificat în:

Metabolism primar sau fundamental, care este implicat direct, esenţial în menţinerea vieţii

organismelor şi plantelor.

7

Metabolism secundar sau lăturalnic, care este implicat în producerea de substanţe

"neesenţiale" vieţii (de ex., pigmenţi, alcaloizi, antibiotici agenţi etc.).

Energia necesară proceselor de biosinteză provine în cea mai mare parte din desfacerea

legăturilor macroergice ale diferiţilor compuşi. În funcţie de capacitatea de producere a

energiei, organismele se împart în :

- autotrofe (greacă autos=însuşi; trophe=hrană) - organisme care îşi sintetizează

substanţele organice necesare din substanţe anorganice, prin procesul de fotosinteză şi

chemosinteză. - heterotrofe (greacă heteros=diferit; trophe=hrană) - organisme care îşi asigură

hrana folosind substanţe sintetizate de alte organisme (acestea pot fi microfage, fitofage sau

zoofage).

Catabolismul şi anabolismul se desfăşoară printr-o succesiune a numeroase reacţii chimice:

hidroliză, hidrogenare, deshidratare, decarboxilare, dezaminare, transaminare,

esterificare, condensare, polimerizare.

2. Descrieţi metabolismul glucidelor

Pentru a puteafi utilizate de catre organism,glucidele alimentare sunt in prealabil

supuse unui proces de digestie,urmat de un process de absorbtie.Digestia incepe in cavitatea

bucala sub actiunea enzimei amilaza salivara,enzima hidrolitica secretata de glandele

salivare.La nivelul stomacului,sub actiunea sucului gastric,asupra bolului alimentar,amilaza

salivara este inactivate.La nivelul intestinului glucidele alimentare sunt hidrolizate sub

actiunea enzimelor pancreatice si a celor intestinale.Ex.amilaza pancreatica. O serie de

polizaharide cum ar fi celuloza nu sunt transformate in tubul digestiv si trec ca atare in

intestinul gros, unde sunt degradate sub actiunea florei intestinale si eliminate.

Ca rezultat al digestiei zaharurilor,in intestinul subtire rezulta o serie de

monozaharide;glucoza,galactoza,fructoza,manoza si unele pentoze.Absorbtia glucidelor are

loc la nivelul intestinului subtire sub forma de monozaharide. Monozaharidele provenite

din absorbtia intestinala ajung prin vena porta la ficat, unde pot fi temporar depozitate sub

forma de glicogen,apoi trec in circulatia generala ajungind pe cale sanguina in toate celulele

diferitelor organe si tesuturi.

In celule glucidele pot suferi diverse transformari care pot fi anabolice(in cadrul carora

au loc sinteze de glucide din alti compusi glucidici si neglucidici) si catabolice (in care

moleculele sunt degradate cu eliberare de energie).

Catabolismul glucidic

Dintre glucide ,glucoza serveste cel mai frecvent ca substrat al transformarilor

catabolice la animale, plante si microorganisme.

Metabolizarea glucozei- Caile de metabolizare

1.Calea nr.1-fosforilarea glucozei

- este obligatorie pentru intrarea glucozei in transformari metabolice;

- procesul de fosforilare este endergo-dependent ireversibil;

- procesul are loc cu scaderea entalpiei libere;

- enzime: glucokinaza(enzima specifica)

hexokinaza(enzima nespecifica)

8

Ambele enzime au rol cheie in metabolismul glucozei.

G+ATP---+Mg------------G-6-P+ ADP

Glicoliza

2. Calea nr.2-ciclul Embden-Meyerhof-Parnas (glicoliza)

- procesul de degradare a glucozei pina la piruvat sau lactat;

- procesul are loc cu producere de energie;

- se desfasoara in faza solubila a celulei(citoplasma) deoarece acolo se gaseste

intregul set de enzime necesare procesului;

Etapele glicolizei

I degradarea glucozei pina la trioze(proces consumator de energie)

II descompunerea glicerinaldehid-3-fosfatului pina la piruvat(proces in care se produce

energie)

Importanta glicolizei

-glicoliza este o etapa obligatorie in procesul de degradare a glucozei, ca substrat

energetic pina la dioxid de carbon si apa;

-este cea mai importanta cale sub aspect cantitativ de degradare a glucozei;

-este un proces metabolic cu bilant exergonic;

-este o importanta sursa de energie atit pentru tesuturile ce lucreaza anaerob,cit si

pentru cele ce lucreaza aerob.

Fermentatia alcoolica

Unele microorganisme (drojdia de bere) au capacitatea de a transforma glucoza in

etanol cu eliberare de dioxid de carbon.Procesul se numeste fermentatie alcoolica si are un

mers asemanator glicolizei pina la formarea acidului piruvic,iar de aici are mersul caracteristic

pina la obtinerea alcoolului etilic,sub actiunea alcooldehidrogenazei.Procesul are importanta

industriala.

In fermentatia acetica, acetaldehida, sub actiunea alcooldehidrogenazei,se transforma in

acid acetic.

3. Calea pentozo-fosfatica sau suntul pentozofosfat(Calea nr.3)

- se realizeaza pe portiunea solubila a citoplasmei extramitocondriale din celulele

animale.

- se disting doua etape:

1. oxidativa (obtinerea de pentoze din hexoze);

2. calea ce permite interconversia dintre diferitele glucide;

Importanta metabolica a ciclului pentozofosfat

Metabolizarea glucozei pe calea pentozofosfat nu constituie propriu-zis o forma de

degradare sau de oxidare a glucozei;calea nu este cuplata cu lantul respirator,ci in cadrul ei

,nu se formeaza ATP, ci se consuma pentru activarea glucozei la glucozo-6-fosfat.

Importanta sa metabolica o constituie faptul ca diversi produsi ai secventei metabolice sau

intermediarii caii pentozofosfat sunt implicati in procesele de biosinteza a unor compusi de

importanta biologica majora.`

Sistemul NADPH+ H este un furnizor de hidrogen si de electroni in procesele de sinteza a

acizilor grasi a compusilor steroidici.Diferitele tetroze, pentoze, hexoze si heptoze rezultate

sunt implicate in biosinteza monozaharidelor si a acizilor nucleici.

9

Transformarea glucozei pe aceasta cale constitue un mecanism tipic amfibolic de

metabolizare.Diferitele etape ale acestei secvente metabolice au loc in faza solubila a

citoplasmei si toate enzimele care participa la aceste reactii au fost izolate in stare pura.Ciclul

pentozofosfat este avantajos pentru economia celulara si prin faptul ca necesita echipament

enzimatic relativ redus,de unde si denumirea de “sunt pentozofosfat”.

Patologia caii pentozofosfat

Glucozo-6-fosfat dehidrogenaza este o enzima ce prezinta proprietatea de polimorfism

genetic. Aceasta inseamna ca exista numeroase variante genetice ale acestei enzime, ca

urmare a unor mutatii genetice.

-enzima este un exemplu tipic de enzimopatie farmacogenetica,deoarece se manifesta

conditionat de administrarea unor medicamente si numai la indivizi cu variatii genetice ale

enzimei.

Medicamente care pot provoca aparitia de enzimopatii: antimalaricele (chinina), sulfamidele,

nitrofurantoina, vitamina K, aspirina.

Posesorii de o astfel de enzimopatie nu prezinta suferinte pina nu ingera un astfel de

medicament,cind se produce hemoliza, anemie hemolitica si

methemoglobinurie.Medicamentele enumerate cresc potentialul oxidativ al celulei si enzima

nu mai face fata.

4.Degradarea glucozei pe calea acizilor uronici.Calea nr.4

- implica oxidarea glucozei la acid glucuronic.

Importanta:

-furnizeaza acid glucuronic care este utilizat in procesele de detoxifiere hepatica prin

conjugarea sa cu fenoli, bilirubina,cu diversi hormoni, cu unele medicamente sau produsii lor

de oxidare.Conjugarea are ca si consecinta scaderea toxicitatii acestor compusi si marirea

solubilitatii lor,ceea ce faciliteaza excretia renala.

-acidul glucuronic prezinta si o importanta structurala, deoarece intra in structura

mucopolizaharidelor.

-acidul glucuronic constituie o etapa intermediara in biosinteza acidului ascorbic.

Aceasta cale se desfasoara in tesutul hepatic si renal vizind compusii toxici de origine

exogena sau produsi rezultati in urma metabolismului normal.Deficienta genetica care nu

permite sinteza acidului ascorbic consta in absenta enzimei L-gulonolactonoxidaza,care

catalizeaza etapa finala a biosintezei de acid ascorbic.

PATOLOGIA METABOLISMULUI GLUCIDIC

Desfasurarea normala a metabolismului glucidic este controlata atit la nivel molecular

prin intermediul enzimelor reglatoare cit si la nivel superior de factorii de reglare cum sunt

hormonii, sistemul nervos.

Starea de echilibru a metabolismului glucidic este indicata de glicemie, care reprezinta

concentratia glucozei in singe.In conditii fiziologice, la 12 ore de la ultima ingestie

alimentara glicemia este cuprinsa intre 80 si 120 mg.% .Tulburarile metabolismului

glucidic se manifesta prin hiperglicemii, iar in forma avansata prin glicozurie,sau

hipoglicemii.Cea mai grava maladie care se manifesta prin hiperglicemie, iar in forma cea

mai avansata prin glicozurie este diabetul zaharat,care consta in alterarea complexa a

intregului metabolism intermediar, indeosebi a celui glucidic corelat cu cel lipidic.Diabetul

zaharat implica si tulburari endocrine grave,mai ales ale secretiei insulinei din pancreas.

10

Alte tulburari :sindroamele hipoglicemice,care au la baza modificari ale activitatii

factorilor de reglare ,respectiv insulina si glucagonul; glicogenozele-boli de depozitare a

glicogenului,care sunt boli congenitale si familiale rare,caracterizate prin depunerea in

tesuturi si organe a unor cantitati neobisnuite de glicogen.

3. Care este rolul vitaminelor hidrosolubile în organism. Care sunt manifestările

carenţelor vitaminelor hidrosolubile în organism?

Vitaminele hidrosolubile sunt cele din complexul B, vitaminele P, şi vitamina C. Spre

deosebire de vitaminele liposolubile, cele hidrosolubile nu au capacitatea de a se acumula în

organism, excesul fiind eliminat. Din această cauză organismul uman şi cel animal au nevoie

de un aport zilnic al acestor vitamine. Funcţiile lor sunt în general de a asista enzimele

importante implicate în producţia de energie din carbohidraţi şi grăsimi. Sunt instabile în

prezenţa căldurii şi procesul de preparare al hranei afectează cantitatea de vitamine

disponibile din mâncare.

Hipo- şi avitaminozele pot apărea în următoarele cazuri: carenţa de vitamine în

produsele alimentare, conţinutul redus de vitamine în raţia zilnică; distrugerea vitaminelor în

procesul prelucrării termice a alimentelor şi păstrarea lor timp îndelungat; acţiunea factorilor

antivitaminici ce intra în componenţa produselor alimentare; prezenţa vitaminelor rău

asimilabile în produsele alimentare; dereglarea balanţei chimice a raţiei alimentare şi

corelaţiei dintre vitamine şi alte substanţe nutritive, între unele vitamine; anorexia; deprimarea

florei intestinale normale, care sintetizează unele vitamine; în bolile gastrointestinale;

chimioterapia neraţională; dereglarea absorbţiei vitaminelor în tractul gastrointestinal în

patologiile stomacului, intestinelor, sistemului hepatobiliar; defecte congenitale ale

mecanismului de transport şi ale proceselor fermentative, de absorbţie a vitaminelor;

consumarea vitaminelor care pătrund în organism cu hrană de către flora intestinală patogena

şi paraziţi intestinali; acţiunea antivitamina a unor medicamente; necesitatea sporită în

vitamine; unele stări fiziologice (perioada de creştere, sarcina, lactaţia); unele condiţii

climaterice; lucrul fizic intens; lucrul neuropsihic intens, stări de stres; boli contagioase şi

intoxicaţii; acţiunea factorilor nocivi în procesul de producţie; excreţia sporită a vitaminelor.

Lipsa vitaminelor din alimentaţie provoacă tulburări grave ale organismului,

numite boli de carenţă. Lipsa totală a unei vitamine se numeşte avitaminoză şi poate duce la

moarte. De cele mai multe ori, apare o lipsă parţială a vitaminelor, cunoscută sub numele de

hipovitaminoză, iar tulburările metabolice în acest caz sunt mai puţin grave.

În evoluţia hipovitaminozelor şi a avitaminozelor, la început se observă anumite tulburări

generale, cum ar fi lipsa poftei de mâncare, slăbirea activităţîi fizice şi intelectuale, scăderea

11

în greutate, oprirea creşterii la organismele tinere, stare de moleşeală şi inactivitate. După

acest stadiu iniţial, boala capătă un caracter specific, determinat de felul vitaminelor

deficitare.

Pentru a preveni dereglările metabolice determinate de lipsa unor vitamine din hrană,

alimentaţia trebuie să fie cât mai echilibrată şi să cuprindă toate principiile alimentare.

Vitaminele sunt sintetizate de plante şi numai în foarte mică măsură de organisme.

În cantităţi mici, vitaminele sunt necesare pentru un proces normal de creştere,

digestie, îndeplinirea funcţiilor cerebrale şi rezistenţă la infecţii. În circuitul sanguin trebuie să

existe în permanenţă o cantitate optimă de vitamine.

Excesul de vitamine hidrosolubile se elimină prin urină, iar cel de vitamine

liposolubile se depozitează în ţesuturi (ficat sau ţesutul adipos). Deoarece sunt depozitate şi

nu eliminate, ele pot deveni toxice. Organismul uman este sensibil mai ales la excesul de

vitamine A şi D.

4. Definiţi hormonii. Daţi exemplu de o hipo şi o hipersecreţie hormonală despre

acelaşi hormon (de exemplu testosteron la bărbaţi)

Hormonii :

- sunt subst. chimice elaborate de celule specializate care pe cale sanguina ajung la

organele sensibile la actiunea lor, unde exercita actiuni reglatoare asupra proceselor

metabolice ;

- celulele specializate in elaborarea hormonilor sunt in general grupate in unitati

anatomice distincte= glandele endocrine.

- tesuturile care raspund in mod specific la actiunea unui hormon sunt tesuturi tinta

pentru unul sau mai multi hormoni ; interactiunea hormon-tesut tinta se realizeaza prin

intermediul receptorilor membranari.

Dereglările hormonale cu hormonul somatotrop. Acest hormon, prescurtat STH

este produs de glanda hipofiză, cea mai importantă glandă endocrină din corpul uman fiindcă

aceasta controlează activitatea hormonală a întregului organism. STH este numit şi hormon de

creştere fiindcă el stimulează, împreună cu insulină, hormonii tiroidieni şi cei sexuali

creşterea organismului. Acest hormon ajuta la creşterea oaselor, a muşchilor şi a tuturor

organelor mai puţin creierul. Atunci când apar dereglări în secreţia acestui hormon apar

anomalii de creştere şi dezvoltare.

Hiposecreţia de STH determină la copil stoparea creşterii. Apare astfel piticismul

(nanismul hipofizar). Cei care suferă de o asemenea dereglare hormonală sunt mici de statură,

ajungând la înălţimi de maxim 1,30 m. Sunt însă proporţional dezvoltaţi, iar intelectul este

normal fiindcă, aşa cum am stabilit, hormonul somatotrop nu influenţează creşterea creierului.

12

Într-o secreţie crescută de STH (hipersecreţie) pot apărea două tipuri de boli, în

funcţie de vârsta la care apare dereglarea. Dacă în copilărie, înainte de pubertate, se secretă

mai mult hormon somatotrop, apare gigantismul: indivizii de peste 2 m cu membrele mai

lungi decât normal.

În cazul în care hipersecreţia apare după pubertate, apare acromegalia. Acromegalii nu

sunt neapărat înalţi prin constituţie, însă au mâinile şi picioarele lungi, oasele feţei mărite,

mandibula proeminentă, buzele voluminoase, limba mărită, iar în interior viscerele (inima,

ficatul, rinichii) sunt mai mari decât în mod normal. Intelectul este în ambele situaţii

neafectat.

Hiposecreţia de hormoni corticotropi cauzează insuficienţa corticosuprarenală.

Hipersecreţia de hormoni corticotropi determină o hiperfuncţie a corticosuprarenalei

manifestată prin sindromul suprarenalometabolic (corti-cometabolic sau boala lui Cushing)

sau prin sindromul suprarenalogenital (corti-cogenital).

Hipersecreţia de hormon tireotrop cauzează o hipertiroidie, inclusiv boala lui

Basedow, iar hiposecreţia acestui hormon duce la hipotiroidism.

Un exces de hormoni T3 şi T4 (hipersecreţie tiroidiană) provoacă o creştere a

temperaturii, metabolismul este accelerat, ceea ce explică senzaţia de sete, de sensibilitate la

căldură şi accelerarea tuturor funcţiilor în organism. Invers, o scădere a hormonilor tiroidieni

(hiposecreţie tiroidiană) duce la o scădere a temperaturii corporale şi a tuturor funcţiilor din

organism.

5. Definiţi pH.

pH-ul :

- reprezintă logaritmul cu semn schimbat al concentraţiei ionilor din solutie.

Prin noţiunea de pH se exprimă cantitativ aciditatea (sau bazicitatea) unei substanţe, pe baza

concentraţiei ionilor numiţi hidroniu H3O+. Pentru soluţiile foarte diluate se consideră că pH-

ul nu mai este egal cu concentraţia hidroniului, ci cu concentraţia molară a soluţiei.

Limite pH

0 ≤ pH ≤ 7 => pH acid | soluţie acidă

pH = 7 => pH neutru | soluţie neutră

7 ≤ pH ≤ 14 => pH bazic | soluţie bazică

6. Care este compoziţia sângelui în caz de leucemie conform tabelului

Elemente Pacient fără leucemie Pacient cu leucemie

Proteine totale 5,6 – 8,4 g/dl valoare crescută

13

Albumină+ globulină

Albumină

3,4 – 5,6 g/dl

Hemoglobina Bărbaţi: 13 - 16 g/dl

Femei: 11 – 15 g/dl

mult mai scăzut

Hematii (globule roşii) 4 000 000 – 6 200 000/ mm3 Scad sub limitele

normale

Leucocite (globule albe) 4.500 - 10.000 celule/ mm3 Cresc peste 18 000

Neutrofile 1700-7500/ mm3 Val. peste normal

Limfocite 500-1000/ mm3 Val. crescute

Trombocite 150 - 400 000/ mm3 Val scăzute

Hematocrit Bărbaţi: 40.7 - 50.3%

Femei: 36.1 - 44.3%

Val scăzute

Elem. minerale – calciu

- magneziu

96-104 mg/l

2,5 mg/l

Creşte f. mult

Creşte cu Ca

Fierul (sideremia) Bărbaţi: 65-175 microg/dl

Femei: 50-170 microg/dl

Scade f. mult (patologic)

Acid uric Bărbaţi: 2,6-6 mg/100 ml

Femei: 3,5-7 mg/100 ml

Creşte în leucemie

ureea 20-40 mg/100 ml La tumori scade

Fosfateaza alcalină 25-115 UI Creşte peste normal

7. Care este compoziţia urinei în caz de infecţie urinară conform tabelului

Elemente Pacient fără infecţie urinară Pacient cu infecţie urinară

Acid uric 0,25 - 0,8g/ urină 24 h 0,9 < ….

ph 4,8-7,8 Creşte peste val. norm.

Densitate 1,015-1,030 Creşte

Leucocite negativ prezente

Hematii negativ prezente

Nitriţi negativ prezente

Corpi cetonici negativ prezente

Bilirubina negativ prezente

Proteine 30-90 mg/24 h creşte

Glucoza negativ prezente

8. Care este compoziţia sucului gastric în caz de ulcer conform tabelului

Elemente Pacient fără ulcer Pacient cu ulcer

pH acidului gastric pH-ul 1,09-2,2 Nu se modifică

Apă + HCl 90% Val. crescute

pepsină există Val. crescute

microelemente procente mici procente mici

9. Care este compoziţia, culoarea fecalelor în cazul administrării fierului

14

Elemente Pacient fără tratament cu fier Pacient cu tratament cu fier

culoare Normală (brun) Închiderea la culoare a

fecalelor, fapt lipsit de

importanţă clinică.

pH La adulţi, fecalele au un pH neutru sau uşor

alcalin, în timp ce la copii au de regulă un pH

acid.

Modulul de Farmacognozie specială

- să se completeze fiecare subiect în parte

- fiecare subiect este obligatoriu

- nu se completează doar spaţiile marcate, acestea sunt ca model

1. Ce sunt glucidele şi ce rol au acestea? Daţi exemplu de 5 plante care conţin

glucide.

Definiţie. Glucidele sunt alcătuite din carbon, hidrogen şi oxigen, de aceea au fost

numite şi hidraţi de carbon.

Glucidele sau zaharurile sunt substanţe organice cu funcţiune mixtă ce au în

componenţa lor atât grupări carboxilice (-COOH), cât şi grupări hidroxilice (-OH).

Denumirea lor provine din cuvântul grecesc “glikis”-dulce.

Sub aspect biochimic şi fiziologic, glucidele constituie materia primă pentru sinteza

celorlalte substanţe: proteine, lipide, cetoacizi, acizi organici, aminoacizi, etc., precum şi

substanţa de rezervă utilizată de celule şi ţesuturi.

În lipsa totală a glucidelor, celulele nu pot supravieţui mai mult de 20 de ore. Glucidele

constituie o sursă importantă de energie în organism.

Glucidele reprezintă 50-65 % din valoarea energetică a organismului.La arderea unui

gram de glucide se degajă 4 calorii (17 kilojouli).

Necesarul minim de glucide în organism este de 50-60 grame, dar doza zilnică este de

300-400 grame pentru un adult, din care 50-100 g glucide asimilabile.

Contin glucide urmatoarele plante :

1.Trestia de zahar si sfecla de zahar - zaharoza sau sucroza

2. Semintele cereaelor in curs de

germinare(orz,orez) - maltoza

3.Fructe dulci (struguri dulci, mierea) - fructoza

4.Bumbac,in canepa - celuloza

5.Cereale(grau,porumb,etc.)si

cartoful - glucoza

15

2. Ce sunt heterozidele şi ce rol au acestea? Daţi exemplu de 5 plante care conţin

heterozidele

Glicozidele sau heterozidele sunt compuşi alcătuiţi dintr-o componentă glucidică şi o

componentă neglucidică, denumită aglicon, a cărei structură chimică poate fi foarte

diferită. Agliconul conferă glicozidelor proprietăţi fizice, chimice şi farmacologice

specifice, condiţionând în cea mai mare măsură utilizarea lor ca substanţe terapeutice.

Contin heterozide urmatoarele plante :

1.Digitalis Purpureae Folium (frunza de degetel rosu) - glicozid cardiotonic

2.Strophanti Semen (samanta de strofantus) - glicozid cardiotonic

3.Rhamnus frangulae (crusinul) de la care se utilizeaza

scoarta si frunzele :

Frangulae Cortex si Frangulae Folium - antracenozida cu

actiune laxativa

4.Rhei Rhizoma – radacina de revent sau

(rubarba) - antracenozida cu

actiune: laxativa,tonica

aperitiva, stomahica

5.Saponariae Radix – radacina de sapunarita - saponozida cu actiune:

expectoranta,diuretica,

colagoga,antihelmintica

3. Ce sunt uleiurile volatile şi ce rol au acestea? Daţi exemplu de 5 uleiuri volatile,

ce acţiuni şi cum se utilizează

Uleiurile esenţiale, numite şi volatile sau eterice, se află sub forma unor picături

refrigerente, volatile.

Se întâlnesc, de exemplu, în celulele petalelor de Rosa canina (măceş), în perii secretori de

la plantele familiei Labiatae. Pereţii celulelor în care se găsesc uleiuri eterice sunt, de

obicei, suberizaţi, fiind astfel impermeabili. Uleiurile volatile (esenţiale sau eterice) se

depozitează în veziculele intracelulare lipsite de membrană sau, în cazul perilor secretori,

în citoplasmă, de unde traversează peretele şi se acumulează într-o veziculă subcuticulară,

evaporandu-se apoi în atmosferă. Uleiurile esentiale sunt importante pentru efectul lor

antimicrobian şi antiseptic.Prin oxidarea şi polimerizarea uleiurilor eterice se formeaza

rasinile, care sunt substanţe vâscoase, cu o compoziţie complexă, fiind un amestec de

terpene şi acizi rezinici. Se găsesc în citoplasmă sub forma unor picături fine,

strălucitoare, care difuzează în spaţii intercelulare sau se depozitează în cavităţi şi canale

rezinifere. Aroma este asamblul complex de senzatii gustative si olfactive percepute la

degustarea unui produs alimentar si detectate de receptorii chimici din regiunea buco-

naso-faringiana.

1. Uleiul esential de lavanda. Specia: Lavandula officinalis.

16

Componenti principali: acetatul de linalil, linaloolul, cineolul, borneolul. Lavanda este

o planta renumita pentru calitatile calmante si pentru parfumul sau delicat.

Lavanda este benefic in caz de probleme digestive pe fond nervos: colici, indigestie,

voma, balonare, diaree. Fiind antiinflamator si antibacterian se poate folosi in cistite. Lavanda

este un ulei calmant, sedativ, relaxant. Astfel, el este util in insomnie, stari depresive, stres,

precum si in dureri de cap si migrene. Totodata actioneaza favorabil asupra inimii, calmand

palpitatiile si reducand tensiunea arteriala. Se foloseste sub forma de inhalatii, baie, masaj,

candela. Uleiul de Lavanda are proprietati antiseptice si antispastice. Prin aceasta este util in

problemele sistemului respirator: gripa, bronsita, tuse, pneumonie, laringita. Se aplica

comprese, masaj local si inhalatii. Sub forma de masaj pe abdomen, uleiul esential de leucoree

si alte infectii genitale. Se fac bai locale. Utilizat in candela aduce un miros placut in camera

si ajuta la indepartarea insectelor.

2. Uleiul esential de lămâi. Specia: Citrus limonum.

Componenti principali: limonen, -pinenul, -terpinenul, citralul, citronelal.

Uleiul esential de lămâi este un tonic al sistemului circulator, imbunatatind circulatia

sangelui; ajuta la diminuarea vascozitatii sangelui si astfel scade presiunea in venele

varicoase. El este un remediu traditional pentru tratarea capilarelor sparte vizibile sub piele.

Mentine vitalitatea celulelor rosii (eritrocitele), efect favorabil in caz de anemie; totodata

stimuleaza leucocitele, ceea ce duce la o imbunatatire a imunitatii organismului. Se foloseste

sub forma de masaj, bai sau inhalatii. Datorita proprietatilor antiseptice este util sub forma de

masaj local sau inhalatii in raceala, gripa, tuse, chiar si cand acestea sunt asociate cu febra.

Uleiul de lămâie are proprietati detoxifiante si decongestionante asupra ficatului si rinichilor;

ajuta la reducerea celulitei. Se aplica masaj local. Actiunea invioratoare si tonifianta este

benefica in tratarea durerilor de cap si a migrenelor. Se utilizeaza sub forma de inhalatii,

candele, masaj pe tample. Se va evita expunerea la soare timp de 12 ore dupa aplicarea pe

piele!

3. Uleiul esenţial de mentă. Specia: Mentha piperita.

Componenti principali: mentol, acetat de mentil, valerianat de mentil.

Menta are actiune racoritoare, refrisanta si in acelasi timp de incalzire si stimulare.

Explicatia acestui paradox consta in faptul ca organismul isi intensifica circulatia sangelui si

se incalzeste ca raspuns la efectul racoritor al mentei pe piele. Sub forma de masaj sau bai,

Menta este un excelent stimulent si tonic general. Ea alunga oboseala pe fond nervos si

migrenele. Dupa o zi lunga si obositoare, o baie de picioare cu ulei de Menta va face minuni.

Menta actioneaza benefic asupra sistemului digestiv, cu precadere asupra stomacului.

Usureaza digestia si are efecte pozitive in cazuri de digestie lenta, indigestie si flatulenta.

Fiind antiseptic gastric, se poate folosi in diaree, stari febrile de origine gastrica sau

toxiinfectii alimentare. Ajuta la calmarea spasmelor gastrice si a colicilor prin efectul

antispasmodic. Are efect detoxifiant asupra ficatului si stimuleaza secretia bilei, ajutand la

digestia grasimilor. Se face masaj pe abdomen. Asupra sistemului respirator actioneaza ca

expectorant, fiind indicata in tuse. Are de asemenea proprietati decongestionante si

antispasmodice utile in astma, tuse, sinuzita, bronsita, gripa. Se foloseste sub forma de

inhalatii, comprese, masaj pe piept. Nu se pun mai mult de 1-2 picaturi, in oricare dintre

modalitatile de utilizare. In cazul in care preparati amestecuri de uleiuri care contin si menta,

se vor pune cel mult 2 picaturi, deoarece mirosul ei le va acoperi pe toate celelalte. Menta este

foarte potrivita in stari de oboseala, stres, stari depresive.

17

4. Uleiul esenţial de patchouli. Specia: Pogostemon patchouli.

Componenti principali: patchulol, benzaldehida, aldehida cinamica, eugenol, cadinen.

Numele patchouli este de origine hindusa. Aceasta planta, originara din Malayesia are o lunga

istorie a utilizarii sale terapeutice in medicina traditionala chineza, indiana, japoneza si

malayesiana ca stimulent, tonic, antiseptic si febrifug. El este utilizat cu precadere in cazul

muscaturilor de sarpe si alte insecte veninoase. In epoca victoriana, atunci cand se transportau

pe mare din India frumoasele saluri din casmir, frunzele de Patchouli se asezau intre ele

pentru a le feri de molii. Saculetii umpluti cu frunze de Patchouli sunt foarte populari pentru a

parfuma lenjeria si asternuturile de pat. Datorita mirosului sau distinct si tenace, el este foarte

cautat de parfumeri, fiind un bun fixator in parfumurile de tip oriental; el a fost in mare voga

in perioada „Flower Power” din anii 1960, alaturi de Santal si Iasomie. Patchouli este un ulei

stimulant, intaritor, astringent. Proprietatile sale tonice si astringente sunt utile in tratamentul

diareei. In aceste cazuri se face masaj abdominal. Acest ulei are un pronuntat efect

antidepresiv asupra sistemului nervos, in stari de stres si anxietate, dar este util numai

persoanelor care ii agreeaza mirosul. Se foloseste in candela sau baie. Pentru proprietatile

astringente si antiseptice este indicat a se folosi in tratamentul acneii si al tenului gras. De

asemenea este util in tratamentele de prevenire a imbatranirii pielii si a aparitiei ridurilor.

5. Uleiul esential de eucalipt. Specia: Eucalyptus globulus

Componenti principali: cineol, pinen, camfen, felandren.

Eucaliptul are efect inviorator, de improspatare, foarte apreciat in cazuri de oboseala,

scaderea puterii de concentrare, dureri de cap sau debilitate. Se foloseste in baie, sauna,

candela, masaj. Eucaliptul este eficient in toate tipurile de febra; el scade temperatura si in

acelasi timp are un efect racoritor si de improspatare asupra corpului. Astfel, el se poate

folosi pentru scaderea febrei in cazuri de dizenterie, difterie, pojar, malarie, febra tifoida.

Se face baie, masaj usor, comprese pe frunte. Actiunea sa antivirala se manifesta benefic

in infectii respiratorii: raceala, gripa, sinuzita, pneumonie, bronsita. Uleiul de Eucalipt

decongestioneaza caile respiratorii si fluidifica secretiile. Se foloseste in inhalatii, candela,

masaj local. Eucaliptul este un remediu important in tratarea artritei, mai ales cand

simptomele sunt agravate de vreme rece. Se aplica comprese sau masaj pe tonele

dureroase. Acest ulei poate fi folosit in infectii genito-urinare ca: cistita (mai ales daca a

aparut ca urmare a unei raceli), nefrita, leucoree, sub forma de masaj sau bai de sezut.

Uleiul de Eucalipt impiedica proliferarea infectiilor si de aceea se poate folosi in herpes,

rani, ulceratii, dar si in intepaturi de insecte, sub forma de comprese. Utilizat in candela,

Eucalpitul este un excelent antiseptic pentru aerul din camera, fapt util persoanelor care

sufera de o infectie contagioasa, sau se afla in convalescenta.

4. Daţi exemplu de 5 plante ce conţin vitamine şi în ce afecţiuni sunt recomandate

1.CYNOSBATI FRUCTUS. Macese. Fructele de măceş. Rosa canina L., Rosa

Species ( Macese).Familia Rosaceae.

Compoziţia chimică: 250-500 mg % acid ascorbic, 2,55-6,18 mg %

carotenoide diverse ( provitamina A ), vitaminele B1, B2, PP şi K, vitamina P ca

rutozidă hiperozidă, 20 % glucide, pectine, taninuri, acid malic şi citric.Datorită

celorlalte vitamine şi în special vitaminei P ,fructele de maces au proprietatea de a

18

scădea permeabilitatea şi fragilitatea capilarelor. Aduc un aport de săruri necesare

organismului şi au acţiune diuretică. Se recomandă în avitaminoza C, în afecţiuni

hepatice şi renale ca diuretic. Intră în compoziţia ceaiului aromat, hepatic nr. 2, tonic

aperitiv, iar achenele în ceaiul diuretic nr. 2. Din pulpa pseudofructelor se prepara

siropuri (sirop de măceş), Sambucovit, gemuri, dulceaţă, vin.

2. FAEX MEDICINALIS. Drojdia de bere.

Analiza sa biochimică dovedeşte că ea conţine nu mai putin de 17 vitamine diferite

(majoritatea din complexul B), 16 aminoacizi, 14 săruri minerale si circa 46 % proteine.

Această compoziţie îi conferă drojdiei de bere calitatea de aliment integral. Drojdia

de bere favorizează asimilarea nutrienţilor şi asigură o bună funcţionare a sistemului digestiv.

Este energizantă, ajutând organismul să reziste la efort fizic sau intelectual prelungit. Din

acest motiv drojdia de bere este deosebit de utilă tinerilor aflaţi în sesiunile de examene sau

persoanelor afectate de surmenaj. Pentru persoanele supuse stres-ului sau în stare de depresie,

drojdia are efect tonifiant aspra sistemului nervos. Vitaminele şi mineralele pe care le conţine

fac din drojdie un excelent remediu în anemie şi demineralizare, atenuează simptomele şi

ajută organismul să treacă mai uşor şi mai repede peste răceli sau boli infecţioase prin

întarirea sistemului imunitar. Drojdia de bere are acţiune hepatoprotectoare, contribuind la

refacerea ficatului după hepatitele virale, toxiinfecţiile alimentare sau consumul exagerat de

alcool. Drojdia de bere ajuta organismul sa-si pastreze tineretea si vigoarea prin incetinirea

procesului de imbatrinire a celulelor. Aceasta nu contine numai o mare cantitate de proteine,

minerale si vitamine, ci si acid nucleic. Drojdia de bere favorizeaza asimilarea nutrientilor si

asigura o buna functionare a sistemului digestiv. Este energizanta, ajutind organismul sa

reziste la efort fizic sau intelectual prelungit. Astazi se stie faptul ca acidul nucleic conduce

procesul de formare a celulelor noi, care le inlocuiesc treptat pe cele deteriorate. In mod

normal, acidul nucleic isi pierde treptat aceasta capacitate de a comanda reinnoirea celulelor.

Acidul nucleic continut in drojdia de bere poseda capacitatea misterioasa de a intirzia

imbatrinirea prematura. Persoanele in virsta, carora li se prescrie drojdie de bere, pot constata

in doar citeva luni o ameliorare a starii generale, precum si un surplus de energie

binefacatoare. Pielea devine supla, tenul se coloreaza, totul dovedind o stare buna de sanatate.

Astfel, persoanele in virsta care consuma in mod curent drojdie de bere se simt mai tinere,

mai puternice si au mai multa pofta de viata. Vitaminele din drojdie contribuie si la

mentinerea sanatatii sistemului cardiovascular prin imbunatatirea circulatiei sanguine,

scaderea tensiunii arteriale si a nivelului de colesterol si trigliceride. Drojdia de bere asigura

sanatatea pielii, unghiilor si parului. Dupa o cura de numai citeva saptamini, un ten obosit

poate deveni suplu, sanatos, stralucitor. Adolescentii care se confrunta cu suparatoarea acnee

pot recurge tot la drojdia de bere. Parul fragil, care creste incet, cu tendinta de depigmentare

precoce poate fi ajutat sa-si recapete stralucirea si vigoarea. Si in cazul in care parul cade mai

mult decit de obicei si fara un motiv aparent, cind schimbarea samponului si lotiunile

hranitoare nu au nici un efect, solutia salvatoare este o cura de minim o luna cu drojdia de

bere. Drojdia de bere ramasa de la fabricarea berii este mult mai eficienta decit drojdia de

panificatie, pentru ca este mult mai bogata in vitamine si minerale. Datorita continutului bogat

de vitamine si minerale, drojdia de bere mai este folosita in diete de slabire si in tratamente

cosmetice.

3. STIGMATA MAYDIS. Mătase de porumb.

Principii active: Saruri de potasiu si calciu, bioxid de siliciu, lipide, saponine, rezine,

taninuri, flavonoide, saruri de potasiu, ulei volatil, alantoina, vitamina C, E, K, B6.

Acţiune farmaceutică: diuretic, hemostatic, antiinflamator, colagog. Daca este nevoie

de un diuretic singur, atunci beti ceai de matase de porumb, care este si un mijloc eficient in

19

cura de slabire. Daca matasea de porumb se pune la pastrat incomplet uscata ea isi pierde

calitatile diuretice si devine laxativa. Ceaiurile din mătase au şi efecte homeostatice, activează

secreţia bilizară, grăbesc purgaţia şi diminueaza conţinutul de glicogen din sânge.

Recomandate si in obezitate, afectiunile vezicii biliare, perturbarea echilibrului hormonal

feminin, reumatism. Indicatii: Artrita, colecistita, dischinezie biliara, hepatita cronica, litiaza

biliara si renala , nefrite, cistite, guta, reumatism, obezitate, enurezis, dismenoree, hemoragie.

In colici renale si enurezis, se ia o lingura de ceai la fiecare 3 ore.

4. SPINACIA OLERACEA.Spanacul

Spanacul contine o cantitate importanta de fibre, vitamine: A, C, B1, B2, B6, E, K,

acid folic, antioxidanti si fier, ceea ce conduce la fortifierea capacitatii fizice a organismului si

la remineralizarea acestuia.

Principalele proprietăţi:

- este un întăritor al sistemului imunitar;

- nutritiv şi tonifiant;

- combate scorbutul (datorat lipsei de vitamina C);

- remineralizant de mare valoare;

- curăţitor al tubului digestiv (retrăgând toxinele din masa umorilor şi favorizând eliminarea

lor);

- tonifică miocardul şi stimulează activitatea inimii;

- creşte cantitatea de urină eliminată ;

- stimulează secreţiile gastrice, pancreatice şi biliare;

- stimulează creşterea ;

- provoacă eliminarea viermilor intestinali;

- previne infecţia gingiilor (pioreea).

Recomandări:

Datorită tuturor acestor proprietăţi este recomandat nu numai pentru fortifierea organismului

şi pentru curăţirea lui, dar şi în convalescenţă, anemie, astenie fizică şi nervoasă, afecţiuni

cardiace, hipertensiune arterială, vâscozitate sangvină crescută, afecţiuni renale, atonia vezicii

urinare, cistită, diabet, gută, insuficienţă renală, rahitism, obezitate. Extern este recomandat în

acnee, abces, psoriasis, arsuri, pecingini, plăgi atone.

5. MALUS COMMUNIS. Marul

Merele contin vitaminele A, B1, B2, C si in plus substante nutritive ca magneziu,

fosfor, fier si potasiu. Din acest punct de vedere, marul pare un depozit de substante

hranitoare.Substantele nutritive antioxidante din sucul de mere ajuta la reducerea

colesterolului, mai ales a lipo-proteinelor cu densitate scazuta, ajutand astfel la prevenirea

bolilor cardiovasculare.

- Tot substantele nutritive antioxidante din mere incetinesc dezvoltarea cancerului de colon si

ficat in celule.

- Unele substante din mar, in special cea numita quercetina, se pare ca reduce riscul de cancer

la plamani. Unele studii sugereaza ca riscul de aparitie a acestui tip de cancer se reduce la

jumatate.

- Se pare ca merele imbunatatesc in general functionarea plamanilor, deoarece contin

antioxidanti.

- Merele ajuta la intarirea oaselor.

- Oamenii care mananca multe mere in mod obisnuit au 20% mai putine sanse de declansare a

cancerului.

20

- Merele sunt foarte bogate in fibre. Aproape 80% din fibrele din mar sunt solubile si reduc

colesterolul. Restul de 20% sunt fibre nesolubile despre care se crede ca previn bolile

cancerigene.

- Potasiul, care se gaseste in mere, este important in normalizare apresiunii arteriale.

Prin urmare, se pare ca natura a fost la apogeul creativitatii sale cand a inventat marul. El are

tot: gust bun, aspect minunat si substante nutritive dintre cele mai sanatoase.

5. Ce sunt alcaloizii? Enumeraţi tipurile de alcaloizi şi acţiunile acestora

Alcaloizii (fr. alcali; gr. eidos- aspect) sunt substanţe organice heterociclice cu azot, de

origine vegetală, cu caracter bazic, rezultate în urma metabolismului secundar al plantelor,

care dau reacţii caracteristice şi au acţiune asupra organismelor animale, de cele mai multe

ori de natură toxică. În funcţie de provenienţa atomului de azot şi de calea biosintetică se

pot clasifica în: alcaloizi propriu-zişi, pseudoalcaloizi, protoalcaloizi şi N-oxizi ai

alcaloizilor.

Alcaloizii sunt substanţe cu caracter bazic, răspândite, în special, la dicotiledonate.

Aceştia constituie un grup foarte heterogen din punct de vedere chimic. Deşi sunt

substanţe toxice, în doze mici se folosesc în terapia unor afecţiuni, având o acţiune

calmantă, anestezică şi curativă. Din multitudinea de alcaloizi se pot enumera: atropina

din frunzele de Atropa belladonna (mătrăgună), papaverina din seminţele de Papaver

rhoeas (macul de câmp), cumarina din Melilotus officinalis (sulfină), umbeliferina din

florile de Matricaria chamomilla (muşeţel), etc.

1.Alcaloizi ai opiului: morfina, narcotina, papaverina, codeina, tebaina, narceina,

laudanosina, rheadina, neopina, pseudomorfina, gnoscopina, ossinarcotina, laudanina,

laudanidina, codamina, papaveramina, papaveraldina, protopapaverina, meconidina,

lantopina, protopina, criptopina, idrocotarnina, porfirossina, tritopina; heroina,

apomorfina, xantalina, nornarceina, cotarnina, apocodeina, genomorfina

Acţiune farmacologică :

Principalul constituent al opiului este alcaloidul morfină, aflat de regulă în raport de 10:1

cu codeina, alcaloid care imprimă opiului o acţiune analgezică; pe lângă această acţiune

analgezică mai are şi acţiune antispastică (datorată papaverinei), antitusivă (datorată

codeinei) dar şi acţiune narcotică.

2.Alcaloizii ai chininei sau din arborele de China: chinina, cinconina, cinconidina,

chinidina, cupreina, cincotina, cincamina, idrochinina, conchinammina, cuscamina, chinicina,

chinammina, cusconina, concusconina, cinconammina, cincamidina, cheiramina,

cheiramidina, concheiramina, concheiramidina, cusconidina, concusconidina, cuscamidina,

omocinconidina, omocincotina, omochinidina, aricina, paricina, dicinconina, diconchinina,

dichinidina, idrochinidina.

Actiune farmacologica

Chinina are acţiune antimalarică, antipiretică, slab analgezică, sensibilizează uterul gravid.

Indicaţii: malarie, stări febrile persistente, migrenă Contraindicaţii: sarcină, alăptare,

insuficienţă cardiacă, miastenie, fibrilaţie atrială, idiosincrazie faţă de chinină, anemie

hemolitică, nevrită optică.

21

3.Alcaloizii cocainei sau din Coca: cocaina, tropacocaina, ecgonina, benzoilecgonina,

cinnamilcocaina, cocamina, isococamina, cinnamilecgonina, igrina, cuskgrina,

isoatropilcocaina, d-pseudococaina.

Cocaina este un alcaloid tropanic, care se obţine din frunzele arbustului de coca

(Eritroxylon coca). Este un stupefiant cu efect stimulant puternic al sistemului nervos

central, fiind unul dintre cele mai răspândite droguri care produc dependenţa

consumatorului. Cocaina este un inhibitor al dopaminei, noradrenalinei, serotoninei. El

împiedică transmiterea impulsului nervos la nivelul sinapselor neuronale, prin ridicarea

pragului de sensibilitate a receptorilor, o creştere a simpaticotoniei. Creează o stare de

euforie şi de dependenţă faţă de cocaină.

4. Alcalozii nicotinei sau ai tabacului (tutunului): nicotina, anabasina (nicotimina),

nicoteina, miosmina, d-nornicotina, l-nornicotina, pirrolidina, isonicoteina,

nicotellina,nicotirina, nicotoina, metilpirolina.

Nicotina, principalul constituent din Nicotiana tabacum, face parte din clasa alcaloizilor

pirolidinici.Din cauza neurotoxicităţii sale, a fost utilizată mai întâi ca insecticid. În prezent,

nu are valoare terapeutică, însă se foloseşte pentru determinarea tipului de receptor (este

agonist al receptorilor nicotinici).

Cotinina este un metabolit al nicotinei poate fi utilizată drept indicator al expunerii unor

persoane datorită faptului că rămâne în sânge mai mult de 24 de ore. În doze mari nicotina

este depolarizant al receptorilor nicotinici. În plus determină creşterea nivelului dopaminei la

nivelul creierului, datorită inhibării MAO (monoamin oxidaza) responsabilă de metabolismul

dopaminei. Însă nu se ştie sigur dacă această acţiune poate fi atribuită nicotinei sau altor

componenţi din fumul de ţigară (hidrocarburile cancerigene).

Excitant al sistemului nervos central si periferic,nicotina în doze mici inhiba toţi

ganglionii simpatici. Induce voma, scade diureza şi creşte activitatea motorie intestinală.

Asupra sistemului cardiac produce tahicardie, creşterea presiunii sanguine şi determină

creşterea glucozei în sînge. Nu se acumulează în organism datorită faptului că se

metabolizează repede avînd timpul de înjumătăţire de circa 2 ore; se foloseşte pentru a

determina tipul de receptori.

Nicotina produce dependenţa de 6-8 ori mai mare decît alcoolul, dar la fel de mare ca şi

cocaina. 95-100% din fumători sunt dependenţi.

5. Alcaloizi ai solanaceelor: atropina, iosciamina, scopolamina, solanidina, meteloidina,

d-ioscina, noriosciamina, atropammina, belladonnina, tropacocaina, atroscina,

pseudoatropina, tropeina, capsicina, apoatropina; genoatropina, genoscopolamina (d.);

mandragorina, duboisina.

Scopolamina sau hioscina este un alcaloid toxic care se poate fi găsit în frunzele şi

seminţele plantelor Scopolia japonica, Hyoscyamus niger, Atropa belladonna, Datura

stramonium sau Brugmansia, dar poate fi şi sintetizat pe cale artificială. Doza toxică letală de

hioscină pentru om este de circa 100 de mg, sau o injecţie subcutanată cu 1 mg de toxic are

aceaşi efect. Dozele mai mici de scopolamină au un efect uşor sedativ, hipnotic, spasmolitic şi

antiemetic; apar şi simptome de apatie ca şi slăbirea voinţei. De acea până în anul 1950 când a

fost înlocuit cu natrium pentotal, a fost folosit la interogarea agenţilor secreţi. În urmă cu

câteva decenii scopolamina a fost folosită împreună cu morfina ca şi calmant al pacienţilor cu

boli nervoase. În prezent este folosită în medicină sub formă de „Dexamphetamin” ca

înlocuitor de drog la cei dependenţi de stupefiante.

Atropina

22

Din punct de vedere chimic atropina face parte din categoria alcaloizilor cu nucleu tropanic,

fiind de fapt amestecul racemic al hiosciaminei. Din amestecul racemic se separă prin

extracţie cu benzen. Atropina este folosită în medicină ca antidot în intoxicaţii cu muscarină

pentru blocarea rolului exagerat parasimpaticului stimulat de excesul de acetilcolină, care este

produs şi de intoxicaţiile cu organofosforice ca paration, tabun sau zarin. Atropina se mai

poate utiliza în timpul narcozei în cazul unei reduceri a frecvenţei cardiace, ca antiasmatic

nemaifiind folosit deoarece derivatele sale sunt suportate mai uşor. In oftalmologie se

foloseşte ca dilatator al pupilei (mdriază) utilizat la examenele oculare. Până în prezent n-a

putut fi înlocuit în rolul său în reanimările cardio-pulmonare ca de exemplu asistolia.

6. Alcaloizi ai stricninei sau din Nuca vomica: stricnina, brucina, vomicina, a e b -

colubrina, pseudostricnina; genostricnina .

Stricnina este un alcaloid foarte toxic extras din seminţele arborelui tropical Strychnos

nux vomica. Doza letala este de 60-100 mg la omul adult. Simptomele intoxicaţiei apar de

obicei la 60-90 de minute de la ingestie: gust amar în gură, anxietate, jenă respiratorie,

hiperreflectivitate, convulsii cu extensia forţată a membrelor, moarte. Perioadele de crize

convulsive apar la intervale de 25-30 de minute şi durează 3-4 minute; după 3-4 perioade

survine de obicei moartea. În caz intoxicaţie : Se administrează diazepam i.v., cloralhidrat

sau paraldehidă.

Stricnina se foloseşte ca rodenticid, iar în terapeutică se utilizează sulfatul de stricnină-

tot mai rar, care are efect excitant asupra măduvei spinării prin blocarea receptorilor

glicinici şi este un analeptic respirator şi circulator.

7. Alcaloizi ai mescalinei. Mescalina este un drog halucinogen cu manifestari psihedelice,

obtinut din cactusul peiota (Lophophora williamsii), din cactusul de San Pedro (Echinopsis

pachanoi), sau din cactusul Peruvian Torch (Echinopsis peruviana): mescalina, analamina,

analinina, analonidina, pellotina, analidina, analonina, lofoforina, analina, metilmescalina,

acetilmescalinei.

Mescalina este utilizată în principal ca un entheogen şi ca un instrument pentru a

suplimenta diverse practici de transcendenţă, inclusiv în meditaţie, psychonautica, proiecte de

artă şi psihoterapie psihedelică.

Mescalina acţionează în mod similar cu alţi agenţi psihedelici. Mescalina se leagă şi

activează receptorii 5-HT2A ai serotoninei cu o mare afinitate nanomolară. Felul în care

activarea receptorului 5-HT2A duce la halucinaţii este încă necunoscut, dar probabil implică

într-un fel excitarea neuronilor corticali.

8. Alcaloizi ai efedrinei sau din efedra: efedrina, pseudoefedrina, metilefedrina,

metilpseudoefedrina, norefedrina, norpseudoefedrina (catina).

Efedrina este un agonist adrenergic (direct şi indirect), foarte activ pe receptorii

sistemului nervos simpatic , dar relativ puţin potent ca stimulent al sistemului nervos central .

Acest lucru se datorează calificarii limitate a moleculei de a traversa bariera hemato-

encefalică, împreună cu alţi compuşi similari, cum ar fi amfetamina.

Acţiune terapeutică : Este un bronhodilatator adrenergic,vasopresor.

Stimuleaza receptorii beta-2 adrenergici în plămâni pentru a relaxa musculara neteda

bronsica, amelioreaza bronhospasmul, creşte capacitatea respiratorie, scade volumul rezidual

a rezistenţei căilor aeriene . Se poate inhiba, eliberand histamină indusa de antigen. Creşte

forţa de contracţie a inimii cu un efect inotrop pozitiv în miocard. Această acţiune creşte

debitul cardiac şi ridicara tensiunea arteriala sistolica şi diastolica, de obicei care acţionează

asupra receptorilor alfa adrenergici a vaselor de sânge la nivelul mucoasei nazale, cauzand

23

vasoconstricţie, care provoacă congestie nazală.Efedrina stimuleaza cortexul cerebral

subcortical şi central, şi arată efectul asupra narcolepsie şi depresiei.

Efedrina este rapid absorbit după administrare orală, intramuscular sau subcutanat.

Aceasta este metabolizata în ficat şi excretat de rinichi. Parenteral este setat pentru a

contracara efectele hipotensive ale anesteziei, spinal sau alte tipuri de anestezie locala si nici

hipotensiune arterială acută de conducere. Pe cale orală, pentru rinita ,sinuzită ,febra fânului,

congestia sinusurilor. Stimulent SNC în tratamentul de narcolepsie şi stări depresive . În cele

din urmă, ca adjuvant în tratamentul urticariei .

9. Alcaloizi ai yohimbinei sau din Rawolphia serpentina: ajmalina, serpentina,

reserpina, sirosingopina, ajmalinina, ajmalicina, isoajmalina, serpentinina, neoajmalina,

rawolfinina, sarpagina, raupina, alkaloid C, d-yohimbina, corinantina, isorauhimbina,

yohimbina, acid reserpic (ester metilic), tebaina, papaverina, rescinnamina, deserpidina.

Yohimbine este un alcaloid stimulent şi afrodiziac găsit natural în yohimbe

Pausinystalia (Yohimbe).Este, de asemenea in mod natural in Rauwolfia serpentina (indian

Snakeroot), împreună cu mai multi alti alcaloizi activi. Yohimbina a fost folosita ca supliment

alimentar din extract din plante sub formă de prescripţie medicament si în formă pură pentru

tratamentul de disfunctii sexuale .Yohimbina a fost explorata ca un remediu pentru diabetul

de tip 2 pe animale şi modele umane care transportă polimorfisme ale genei receptorilor

adrenergici 2A-α.

10. Alcaloizi xantinici, sau purinici: caffeina, teofillina, teobromina.

Cafeina (sin. cofeină) este un alcaloid din grupa purinelor, care se se găseşte în cafea,

ceai, nuci de cola, mate, guaraná şi cacao. Este unul dintre cei mai vechi stimulenţi naturali

folosiţi de om.

Cofeina acţionează ca:

stimulant al SNC

creşterea pulsului şi tensiunii arteriale

dilatator bronhial

diuretic

stimulant al peristaltismului intestinal

Teobromina este un alcaloid xantinic prezent în boabele de cacao (în proportie de 1,5-

3%), de cafea şi în frunzele de ceai. Numele provine din limba greacă (theos = zeu; broma

= hrană). Ea este ca şi cofeina o substanţă organică un alcaloid care face parte din grupa

metilxantinelor, având ca şi cofeina un efect excitant al sistemului nervos.

Alcaloidul are asupra omului, o acţiune asemănătoare cofeinei, dar cu efect mai redus:

diuretic

vasodilatator

stimulant cardiac

relaxator al musculaturii netede

excitant nervos

Teofilina este un alcaloid xantinic, asemǎnǎtor cafeinei, care se găseşte în frunzele de

ceai, fiind solubilă în apă caldă. Este un inhibitor competitiv al AMPciclic

fosfodiesterazei. Are acţiune diuretică. Relaxeazǎ musculatura bronhiilor şi alţi muşchi

24

netezi, stimuleazǎ miocardul, stimuleazǎ secreţia gastricǎ, creşte diureza şi excitǎ sistemul

nervos central. Se foloseşte în tratamentul astmului bronşic având şi efect bronhodilatator.

11. Alcaloizi din Secalae cornutum: ergonovina (ergometrina sau ergobasina),

ergotamina, istamina, tiramina, ergosina, ergotaminina (d-ergotamina), ergosinina,

ergotinina, ergocristina, ergocristinina, ergotionina, ergocriptina, ergcornina; LSD,

hydergirina, metisergid; ergotosina.

Ergotamina este alcaloidul polipeptidic prezent în procentul cel mai mare în cornul

secarei.

Ergotamina are acţiune vasocostrictoare mai ales asupra vaselor coronare, periferice,

cerebrale-acţionează asupra receptorilor adrenergici si serotoninergici. Are acţiune

deprimantă asupra centrului respirator, vasomotor, termoreglator, determină creşterea

tensiunii arteriale. În asociere cu cafeina, biodisponibilitatea ergotaminei creşte de circa

300 ori. Această proprietate este utilizată în combaterea crizelor de migrenă.

12. Alcaloizi pilocarpinici sau din Jaborandi: pilocarpina, jaborina, isopilocarpina,

jaborandina, pseudopilocarpina, pilocarpidina, carpilina (pilosina).

Pilocarpinǎ este un parasimpatomimetic alcaloid obţinut din frunzele de arbust

american tropical din genul Pilocarpus . Este un agonist non selectiv al receptorilor

muscarinici din sistemul nervos parasimpatic , care acţionează terapeutice la acetilcolina

receptorilor muscarinici M3 , datorită aplicării sale topice, de exemplu, în glaucom şi

xerostomie . Pilocarpina a fost folosita în tratamentul cronic in glaucomcu unghi deschis acut

şi-glaucom cu unghi închis de peste 100 de ani. Aceasta acţionează pe un subtip de receptori

muscarinici (M 3) găsiti pe muşchiul sfincterului irisului , cauzând contractii musculare şi

ajutand în mioză . Pilocarpina, de asemenea, acţionează asupra muschiului ciliar şi provoacă

contractii. Ajuta la scaderea presiunii intraoculare. Pilocarpinǎ este adesea folosita ca un

antidot pentru scopolamina , atropina .

În oftalmologie pilocarpinǎ este, de asemenea, utilizata pentru a reduce posibilitatea de

orbire pe timp de noapte de la lumini, dacă pacientul a suferit implantarea de phakic lentile

intraoculare . Concentraţia cea mai comună pentru această utilizare este de pilocarpina 1%,

cea mai slaba de concentratie.

Pilocarpinǎ este, de asemenea, utilizata pentru a trata gura uscată ( xerostomie ), care poate

apărea, de exemplu, ca un efect secundar al tratamentului cu radiatii pentru cancer la cap si

gat. Pilocarpinǎ stimuleaza secretia unor cantităţi mari de salivă şi transpiraţie . [4]

Pilocarpinǎ este utilizata pentru a stimula glandele sudoripare într-un test de sudoare

pentru a măsura concentraţia de clorură şi de sodiu , care este excretata în sudoare. Aceasta

este folosita pentru diagnosticarea fibrozei chistice.

13. Alcaloizi ai curarinei sau din Curara: curarina, tubocurarina, curina, protocurina,

protocuridina, protocurarina, tosiferina.

Actiune farmacologica : Curarele naturale sunt denumite în mod curent pachicurare

(substanţe cu moleculă mare), ce acţionează la nivelul receptorilor acetilcolinei, mediator pe

care îl concurează; se fixează la nivelul receptorilor acetilcolinici de la nivelul plăcii motorii,

receptori pe care îi blochează. Datorită efectelor adverse ale tubocurarinei (favorizarea

eliberării de histamină-bronhospasm, hipersecreţie gastrică) , a fost înlocuită cu derivaţi

sintetici.

25

Curarizantele interferă cu funcţia de mediator a acetilcolinei prin 2 mecanisme:

Blocarea competitivă a receptorilor colinergici

Activarea receptorilor colinergici prin depolarizare prelungită.

Paralizia produsa de curarizante cuprinde treptat diferite grupe musculare: globii oculari,

urechile, fata, limba, faringele, muschii masticatori, muschii abdominali, toracelui si

diafragmului.Corespunzator paraliziei se instaleaza si efectele:

diplopie

ptoza palpebrala

greutate in deglutitie

paralizia muschilor respiratori

Nu se administrează pe cale orală , singura cale de administrare fiind cea injectabilă.

Majoritatea se elimină netransformaţi , sau în procent foarte mic sub formă de metabolit.

Diesterii

Curarizantele de tipul suxametonium, mivacurium,atracurium, sunt uşor hidrolizaţi de

esteraza plasmatică şi hepatică

Compuşii cu nucleu steroidic

sunt metabolizaţi mai lent, iar metaboloţii rezultaţi în urma transformării hepatice mai

păstrează din activitatea curarizantului administrat.

14. Alcaloizi ai muscarinei.

Muscarina este un toxic produs de ciuperca otrăvitoare „Pălăria şarpelui” numită şi

„Muscariţă” (Amanita muscaria). Este o substanţă toxică neuronală cu acţiune la nivelul

sinapselor. Mecanismul constă prin creşterea concentraţiei de acetilcolină, care nu mai este

descompusă de enzima acetilcolinesterază. Aceasta determină stări de excitaţie excesivă,

paralizia centrului respirator, mioză (micşorarea pupilei oculare) şi salivaţie şi lăcrimare

abundentă. Toxicul a fost izolat prima oară în anul 1869 de la ciuperca „Amanita muscaria”,

care i-a dat numele de „muscarină”. Este un toxic halucinogen iar ulterior s-a dectat toxicul

„muscimol” care se află în cantitate de 500 de mg, cantitate mult mai mare în ciupercă, faţă de

muscarină din care sunt numai 2-3 mg. Antidotul utilizat la intoxicaţia cu muscarină este

atropina: muscarina, a-amanitina, micetatropina, neurina, colina, ercinina, ergotina, falloidina.

6. Care sunt acţiunile Ephedrae herba, Belladonnae folium et radix, Hyoscyami folium,

Cocae folium

1. EFEDRAE HERBA. CÂRCEL. Ephedra

Ephedra distachya este o specie de plante din familia Ephedraceae.

26

Compozitie chimica: alcaloizi (0,5-2%), taninuri, substante minerale, etc. Dintre

alcaloizi mai important este efedrina si izomerul sau pseudoefedrina. Efedrina este

simpatomimetic: determină vasoconstricţia vaselor periferice şi este un bronhodilatator.

2. BELLADONNAE FOLIUM ET RADIX. Frunza si radacina de matraguna

Actiune farmacologica si intrebuintari. Anticolinergic, folosit ca antispastic. Atropa

belladonna,fam Solanaceae.

Compozitie chimica. Atropa belladonna contine alcaloizi cu nucleu tropanic: atropina,

hiosciamina, apoatropina, belladonina si scopolamina (hioscina) Mai contine uleiuri

volatile (pirolidine) fara importanta terapeutica,heterozizi (metilesculina) cu proprietati

fluoroscente, acid succinic, asparagina, fitosterina, oxidaza, amidon, oxalate de calciu, etc.

Simptomatologie: hiosciamina (scopolamina) si atropina sunt alcaloizi care actioneaza

asupra sistemului nervos vegetativ, ca parasimpatolitice

3. HYOSCIAMI FOLIUM. FRUNZE DE MĂSELARIŢA

Compozitia chimica este asemanatoare cu cea a frunzelor de beladona, cu un continut

de cel putin 0,04% alcaloizi totali exprimati in hiosciamina. Are aceleasi intrebuintari ca si

frunzele de matraguna: anticolinergic, antiparkinsonian, rau de miscare, iar scopolamina

(hiosciamina) in preanestezie. Se administreaza sub forma de pulbere si extract, intra in

compozitia produsului Oleum Hyoscyami, pecum şi în ţigarile antiasmatice.

4. COCAE FOLIUM. FRUNZELE DE COCA

Cocaina este un stimulent puternic al Sistemului nervos central SNC, care se obţine din

frunzele arbustului de coca (Eritroxylon coca). Din anul 1879 cocaina este folosită la

tratamentelor pacienţilor dependenţi de morfină. In acelaşi an descoperă Vassili von Anrep

din Würzburg efectul analgezic al cocainei, Acest efect analgezic şi cel psihic este amintit în

opera lui Sigmund Freud „Despre Coca”. In anul 1906 băutura răcoritoare Coca-Cola conţinea

250 mg cocaină/litru, acest lucru nu este amintit în istoricul concernului. Bautura avea sa fie

numita Coca-Cola, dupa numele ingredientelor principale: extractele de frunze de coca

(stimulent) si de nuca de kola (sursa de cofeina). Cocaina este nul dintre cele mai răspândite

droguri cu un caracter de a produce dependenţa consumatorului faţă de stupefiant. Cocaina

este un inhibitor al dopaminei, noradrenalinei, serotoninei. El împiedică transmiterea

impulsului nervos la nivelul sinapselor neuronale, prin ridicarea pragului de sensibilitate a

receptorilor, o creştere a simpaticotoniei. Crează o stare de euforie şi de dependenţă

.Intrebuintari: sub forma de sare clorhidrica, pentru efectul sau anestezic , in oftalmologie si

ORL.Are regim de stupefiant si se pastreaza la Venena.

7.Care sunt acţiunile Butyrum cacao,Oleum olivarum, Oleum helianthi, Oleum ricini,

Oleum jecoris

1.Butyrum cacao.Cacao oleum(FRX) Unt de cacao. Sinonime:Butyrum cacao,Oleum

Theobromatis.Untul de cacao este grasimea obtinuta din semintele de Theobroma Cacao

L. fam. Sterculiceae. (FR X).

27

Este ingredientul de baza al ciocolatei albe alaturi de vanilie si lecitina fiind materia

prima responsabila pentru calitatea ciocolatei. Hrăneşte ţesuturile şi este un factor natural de

protecţie UV, asigură bronzare naturală şi uniformă. Efectul untului de cacao asupra nivelului

de colesterol este asemanator celui al vinului rosu. Diferenta este aceea ca, in untul de cacao,

substantele antioxidante (tocoferoli) se gasesc in proportie de 3 ori mai mare dacat in aceeasi

cantitate de vin rosu. De asemenea, continutul ridicat de fenoli al untului de cacao are un efect

substantial in reducerea riscurilor asociate bolilor de inima. Untul de cacao este un hidratant

de exceptie pe care il intalnesti, deloc intamplator, in majoritatea produselor de intretinere:

lotiuni, creme, sampoane si balsamuri. Dupa aplicarea untului de cacao, pielea iti ramane

matasoasa si fina. Untul de cacao provine din boabele de cacao, bogate in acizi grasi,

responsabili de aspectul sanatos al pielii si de volumul parului tau. In combinatie cu untul de

Shea, untul de cacao actioneaza eficient impotriva vergeturilor si a arsurilor.

2.Oleum olivarum. Uleiul de masline.

Uleiul de măsline-medicament preţios şi aliment ideal. Hipocrate, părintele medicinii

moderne, recomandă sucul de măsline proaspete pentru tratarea bolilor cronice iar

măslinele pentru vindecarea de ulcer. Uleiul de măsline este singurul ulei vegetal care

poate fi consumat ca atare: proaspăt stors din fruct. Proprietăţile benefice pe care le are

asupra sănatăţii se datorează conţinutului ridicat de acizi graşi mononesaturaţi şi substanţe

antioxidante. Studiile au arătat ca uleiul de măsline oferă protecţie împotriva bolilor de

inimă, este foarte bine tolerat de stomac şi ajuta la combaterea ulcerului şi a gastritei. S-a

demonstrat că persoanele care consumă 25 ml (2 linguri) de ulei de măsline pe zi, timp de

o săptămână, se observă o reducere considerabilă a colesterolului şi un nivel ridicat al

compuşilor antioxidanţi din sange. Cercetatorii spanioli recomandă includerea acestui ulei

în dieta zilnică pentru prevenirea cancerului de colon, iar cei din Chicago afirmă că dieta

mediteraneeană, bogată în ulei de măsline, reduce riscul apariţiei cancerului la sân. Tipuri

de ulei de măsline. Uleiul de măsline provine doar de la măslinele verzi.

Uleiul de măsline accelerează secreţia bilei de către ficat şi facilitează asimilarea

alimentelor. Uleiul de masline scade valorile colesterolului "rău" şi impiedică sclerozarea

arterelor. Dintre toate uleiurile, el este cel mai bogat în vitamina E, vitamina antiradicali

liberi şi care luptă împotriva îmbătrânirii celulare. Se administrează o linguriţă pe zi.

3. Oleum helianthi. Oleum helianthi. Uleiul de floarea soarelui

Este uleiul fix obţinut, prin presare la rece şi centrifugare sau alte procese mecanice,

din seminţele fără pericarp ale plantei Helianthus annus L., Familia Compositae.(FR X).

Este foarte bogat în Omega-6, un acid gras esenţial, pe care organismul nu-l poate

fabrica singur. Aproape la fel de bogat în vitamina E ca uleiul de măsline, uleiul de floarea-

soarelui previne excesul de colesterol.

4.Oleum ricini. Uleiul de ricin.

Uleiul de ricin este un ulei gras obţinut prin presarea la rece a seminţelor plantei

Ricinus communis L. (Fam. Euphorbiaceae).

Acest ulei exercită o acţiune benefică asupra tegumentelor, atât la nivelul epidermei,

cât şi al dermei.Uleiul de ricin are un efect de stimulare a creşterii genelor şi sprâncenelor

28

Mijloc eficient pentru vindecarea negilor. Uleiul de ricin este recomandat în hemoroizi. Uleiul

de ricin este foarte potrivit în tratamentul escoriaţiilor, zgârieturilor, a tăieturilor, ulceraţiilor,

a diverselor erupţii. Uleiul de ricin se recomandă şi în tratamentul papiloamelor, aluniţelor, ca

şi a pigmentaţiei hepatice. Actiune farmacologică şi întrebuinţări: purgativ (FR X).

5. Oleum jecoris. Ulei de peste.

Uleiul de peşte este un apărător al sănătăţii în general şi al inimii în particular. El are

în compoziţie acizi graşi polinesaturaţi omega-3, cei mai importanţi fiind acidul E.P.A.

(eicosapentaenoic) şi acidul D.H.A. (docosahexaenoic) implicaţi în sinteza prostaglandinelor

care intră în numeroase procese biochimice. Prostaglandinele sunt implicate atât în răspunsul

imun cât şi în funcţionarea aparatului cardiovascular, ele fiind răspunzătoare de numeroase

afecţiuni inflamatorii dureroase. Acidul E.P.A este important pentru prevenirea bolilor de

inimă, scăzând nivelul trigliceridelor, iar acidul D.H.A. este important pentru funcţiile

cerebrale şi ale sistemului nervos în general. Printre proprietăţile de bază ale uleiului de peşte

se numără: creşte rezistenţa organismului în faţa viruşilor şi a germenilor patogeni, creşte

rezistenţa la infecţii; echilibrează sistemulu imunitar, cu efrecte deosebite în afecţiuni

autoimune (astm bronşic, artrită reumatoidă, lupus, scleroză multiplă, psoriazis, etc) şi în orice

altă dezordine imunitară; incetineşte evoluţia procesului de îmbătrânire prin efectul de

distrugere al radicalilor liberi; oferă protecţie împotriva emboliilor prin acizii graşi omega 3

pe care îi conţine; reduce fibrinogenul, factor care determină formarea trombilor; reduce

vâscozitatea sângelui, contribuind la îmbunătăţirea circulaţiei sanguine şi la creşterea

aportului de oxigen al ţesuturilor; este antiinflamator cu efecte deosebite în inflamaţii cronice.

Se constată astfel ameliorări semnificative în anchilozările şi durerile articulare; scade

colesterolul şi nivelul trigliceridelor; împiedică agregarea trombocitară, scăzând riscul de

ateroscleroză şi hipertensiune arterială; are actiune hipoglicemianta; stimuleaza sinteza de

colagen, protejand pielea, marindu-i elasticitatea; inlatura migrenele si durerle de cap intarind

vederea; linisteste sistemul nervos. Somnul devine mai profund si mai odihnitor, iar sresul

este suportat mai usor; contracareaza efectele fumului de tigara. La fumătorii care consumă

ulei de peşte scade riscul de apariţie de boli cronice pulmonare (bronsită, emfizem etc);

opreşte dezvoltarea celor mai frecvente tipuri de cancer: mamar, pancreatic, prostată, colon,

leucemii. Prin toate aceste proprietăţi uleiul de peşte optimizează starea de sănătate prevenind

îmbolnavirea. Trebuie remarcat faptul că acizii graşi nesaturaţi sunt foarte sensibili faţă de

radicalii liberi şi de aceea se recomandă în paralel cu administrarea uleiului de peşte consumul

de preparate antioxidante. Din uleiul din ficat de cod se prepară, în afara unui supliment

alimentar un remediu homeopatic, cunoscut sub numele de Oleum jecoris aselli. JECOLAN.

Producator: Antibiotice-Iasi. Prezentare farmaceutica: Unguent (pomada) continand oleum

jecoris 40 g: lanolina 17 g, vaselina pana la 100 g (tub cu 25 g). Acţiune terapeutica: Emolient

si protector al pielii: prin continutul in vitaminele A si D actioneaza trofic. Indicaţii: Dermite

uscate, plagi atone, ulcere varicoase, arsuri de gradul I, degeraturi. Mod de administrare:

aplicaţii locale, de 1-2 ori/zi. JECOZINC-UNGUEMT. Indicaţii: dermite uscate congestive,

arsuri de gradul I.Compoziţie: oleum jecoris 12 g, oxid de zinc 38 g, talc 4 g, lanolina 12 g,

vaselina pana la 100 g . Acţiune: emolient si protector al tegumentului. Produsul are efect

trofic si de regenerare a epiteliului,dar este mai putin congestiv decat JECOLAN .

Administrare: în aplicare locala, de 1-2 ori/zi. Ulei de peste cu vitamina D, 30 perle

gelatinoase (Biofarm). Oleum jecoris plus vit. A si vit. D2.

29

8. Care sunt acţiunile Camphora, Chamomillae flos, Millefolii flos, Anisi vulgaris

fructus

1. CAMPHORA. CÁMFORUL

Arborele de camfor ajunge la o vârstă cuprinsă între o mie şi două mii de ani şi

secretă o răşină ce conţine substanţe antimicrobiene. Aceasta explică rezistentenţa mare la

boli, fiind folosit din timpuri străvechi în China şi India ca medicament. Frecvent este

denumit "răşina albă", fiind cunoscut cu o acţiune antireumatică şi antifebrilă. Camforul face

parte din grupul terpenelor (substante hidroaromatice). Acestea sunt substante cristalizate,

care se depun in urma pastrarii uleiurilor volatile, mai ales atunci cand sunt tinute la

temperaturi scazute. Camforul se utilizeaza in produse destinate unor afectiuni dermatologice,

respiratorii, circulatorii si reumatice. Are actiune antipruriginoasă, antinevralgică,

antiinflamatoare, rubrefiantă şi de stimulare a circulaţiei sanguine.

2. CHAMOMILLAE FLOS. Florile de muşeţel.

Matricaria chamomilla L., (muşetel, romaniţa). Familia Compositae.

Acţiune farmacodinamică-utilizări terapeutice: Datorită uleiului volatil bogat în azulene,

cât şi apigenininei, florile de muşetel au acţiune antispastică, anestezică, antiseptică şi

antiinflamatoare, protectoare şi curativă în reacţiile produse de iradieri. In plus musetelul

poseda o actiune cicatrizanta, fapt care creeaza conditii favorabile in tratamentul unor stari

inflamatorii, acute sau cronice, a mucoasei gastrice. De asemenea musetelul inactiveaza

toxinele bacteriene, avand astfel o actiune antitoxica. Se utilizeaza intern pentru efectele

carminative, usor sedative, antispastice si tonic – aperitiv stimulante. Extern pentru actiunea

cicatrizanta, emolienta si antiflogistica. Au aplicatii si in cosmetica. Intra in compozitia

ceaiurilor: anticolitic, contra colicilor nr.2, contra colicilor pentru copii, gastric, pentru

gargara si sudorifica, in produsele farmaceutice Ovestrol si Romazulan.

3. MILLEFOLII FLOS. Florile de coada-şoricelului.

Achillea millefolium. Familia Compositae.

Actiune farmaceutică-intern: bronhodilatator, expectorant, antispastic bronsic,

diminueaza secretiile gastrice, dezinfectant si calmant gastrointestinal, antispastic biliar,

decongestiv hemoroidal, analgetic, hemostatic. Extern: calmant antiinflamator si dezinfectant

(bai sau comprese). Indicaţii terapeutice: anorexie, enterocolite, gastrita, colici hepatice,

bronsite, hipermenoree, dismenoree (regleaza hemoragiile abundente si calmeaza durerile),

hemoroizi, cistite. Extern: arsuri, plăgi supurate, ulcere varicoase, eczeme, sub forma de bai

sau comprese, iar in abscese dentare, gargara. Are proprietatea de a regenera tesuturile.

Planta are o mare importanta pentru afectiunile genitale.

4. ANISI VULGARIS FRUCTUS. FRUCTELE DE ANASON.

PIMPINELLA ANISUM. Familia APIACEAE.

Principiile active au rol tonic, antispasmodic, diuretic, aperitiv, vermifug, emenagog,

galactogen. Uleiul volatil de anason extras din fructe este carminativ, eupeptic, antiseptic si

aromatizant. Recomandat în tratarea anorexiei, bronşitei, insuficienţei pancreatice şi

intestinale, balonãrilor, viermilor intestinali, asteniei, dismenoreei, migrenei, tusei, vomei

psihogene. Fiziologic, stimuleazã secreţiile glandulare (salivare, gastrice, intestinale, biliare,

mamare). În concentraţii infime, Anisi aetheroleumul stimuleazã epiteliile ciliate de la nivelul

30

bronhiilor favorizând expectoraţia; actioneazã asupra sistemului neuromuscular cu eficienţã în

gastralgii colici. În doze mai mari are acţiune antisepticã cu stoparea proceselor fermentative

la nivelul intestinului gros. Farmaceutic se foloseşte la prepararea siropurilor expectorante,

cãrora le îmbunãtãţeste calitatea şi le corecteazã gustul. În doze mari uleiul volatil de anason

determinã fenomene toxice, manifestate prin excitaţie, urmatã de parezã muscularã, ebrietate,

tremur, euforie si hipnozã. Sunt suficiente 45 de picãturi pentru a produce un efect de 12 ore.

Toate preparatele alcoolice din anason au acţiune estrogenã, actionând asupra lobului anterior

al hipofizei. Uleiul serveşte la combaterea ectoparaziţilor (purici, pãduchi), fiind şi scabicid.

Contraindicaţii: supradozarea produce stãri de excitaţie puternicã, insomnii, tulburãri

de vorbire, cãderi psihice. Fructele vechi nu se folosesc deoarece devin toxice. Infuzia sau

decoctul se preparã în fiecare zi, ne se pãstreazã de pe o zi pe alta. Nu se administreazã intern

bolnavilor de ulcer gastric, duodenal sau colitã.

Modulul de Farmacoterapie

- să se completeze fiecare subiect în parte

- fiecare subiect este obligatoriu

- nu se completează doar spaţiile marcate, acestea sunt ca model

1.Definiţi farmacoterapia

FARMACOTERAPIA

Ramura a FARMACOLOGIEI moderne ; Farmacologia-stiinta care se ocupa cu studiul

medicamentelor ; pharmakon= remediu, leac ; logos =stiinta.

Farmacoterapia studiaza indicatiile medicamentelor in diferite boli,tratamentul prin

medicamente.

In functie de scopul urmarit,farmacoterapia poate fi utilizata :

-curativ ;

-profilactic ;

-in scop de diagnostic

In cadrul tratamentului curativ, prin medicamentele aplicate se urmareste si prevenirea

aparitiei complicatiilor atit cele datorate bolii cit si cele produse de medicamentele

administrate.

Se impune necesitatea cunoasterii efectelor adverse produse de medicamentele

recomandate dar si contraindicatiile acestora, precautiile care se impun si metodele de

tratare ale reactiilor adverse.

2. Care sunt etapele farmacocinetice ale unui medicament in organism. Daţi

exemplu la 2 medicamente

Farmacocinetica si etapele farmacocinetice ale unui medicament in organism

Farmacocinetica

31

studiaza transformarile suferite de medicamente in organism de la administrare si pina

la eliminarea lor.( miscarea medicamentelor in organism, sub aspectul proceselor de

absorbtie,transport, distributie,metabolizare si eliminare).

Etapele farmacocinetice ale medicamentelor in organism

- Absorbtia

- Transportul

- Distributia (difuziunea)

- Metabolizarea(biotransformarea)

- Eliminarea

1.CECLOR , capsule Compozitie

Ceclor (cefaclor monohidrat USP, Lilly), este un antibiotic semisintetic din clasa

cefalosporinelor, pentru administrare orala. Din punct de vedere chimic este 3-cloro-7-D-(2-

fenilglicinamido)-3-cefem-4-carboxilic acid monohidrat.

Proprietati farmacocinetice Cefaclor este bine absorbit dupa administrarea orala inainte de masa. Absorbtia totala

ramane neschimbata in prezenta alimentelor; dar nivelele plasmatice de varf sunt reduse

aproape la jumatate, si este intarziata atingerea nivelului maxim. Dupa administrarea inainte

de masa a 250 mg, 500 mg, si, respectiv, 1 g, concentratiile maxime plasmatice de 7, 13, si,

respectiv, 23 mg/l au fost obtinute in 30 la 60 de minute. Timpul de injumatatire seric este de

0,6 pana la 0,9 ore. Probenecid-ul prelungeste semnificativ timpul de injumatatire. La

pacientii cu functii renale reduse, timpul de injumatatire seric este usor prelungit. La pacientii

ale caror functii renale lipsesc complet, timpul de injumatatire plasmatica a moleculelor

intacte este de 2,3 pana la 2,8 ore. Hemodializa scurteaza timpul de injumatatire cu 25-30%.

Cefaclor este legat de proteinele plasmatice in proportie de 50%. Medicamentul este rapid

excretat de rinichi; pana la 85% este prezent nemodificat in urina dupa aproximativ 8 ore, cea

mai mare parte in 2 ore. Pe parcursul acestor 8 ore concentratiile maxime din urina, dupa

administrarea unor doze de 250 mg, 500 mg si 1 g au fost de aproximativ 600, 900 si,

respectiv, 1 900 mg/l. Cantitati mici de cefaclor au fost detectate in laptele mamei dupa

administrarea unei doze de 500 mg. Nivele medii de 0,2 mg/ml sau mai putin au putut fi

detectate pana la 5 ore mai tarziu. Urme au fost detectate la 1 ora.

2. XILINĂ 100 mg/10 ml

O fiolă (10 ml) soluţie injectabilă conţine clorhidrat de lidocaină 100 mg.

Grupa farmacoterapeutică: anestezice locale, amide

Proprietăţi farmacocinetice Lidocaina se absoarbe rapid de la locul de injectare. Iniţial se distribuie în ţesuturile

preferenţial vascularizate şi, apoi, se redistribuie spre muschii scheletici şi ţesutul adipos.

Lidocaina se leagă în proporţie de 66% de proteinele plasmatice. Metabolizarea se realizează

la nivel hepatic şi aproximativ 90% din doza administrată este dezalchilată rezultând

32

monoetilglicinexilidid şi glicilexilidid. Ambii metaboliţi contribuie atât la efectul therapeutic

cât şi la cel toxic, în caz de acumulare. Se elimină pe cale urinară sub formă de metaboliţi şi

sub formă nemodificată (sub 10%). Traversează placenta şi bariera hemato-encefalică. Se

excretă în lapte. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 1,8 ore.

3. Care este diferenţa dintre acţiune sistemică şi locală. Daţi exemplu la 2

medicamente

Dupa modul de utilizare ,actiunea poate fi locala sau topica si generala sau sistemica.

- actiunea locala se manifesta acolo unde se aplica medicamentul ,la locul de

administrare, fara a intra in circulatie ( asupra tegumentelor, mucoasei tubului digestiv,

aparatului respirator,mucoaselor etc.Medicamentele aplicate local pot actiona ca

anestezice locale, protectoare , iritante , pot scadea secretiile etc).

- actiunea generala se manifesta dupa absorbtie prin una din caile cunoscute si este

consecinta afinitatii mai mult sau mai putin elective a medicamentului asupra unor organe

sau tesuturi , la nivelul carora sunt transportate de singe.

1.Diclofenac, crema

Compozitie

Diclofenac crema contine 1,0 g de diclofenac sodiu si excipienti pana la 100 g.

Actiune terapeutica

Diclofenac crema este un preparat antiinflamator si analgezic cu aplicare locala. Acest

preparat poate fi usor masat pe piele, substanta activa este absorbita prin piele, acumularea ei

in tesuturile subcutanate exercitand o actiune de combatere atat a reactiilor inflamatoare acute

cat si cronice. In cazul inflamatiilor de origine traumatica sau reumatica, actiunea

antiinflamatoare si analgezica a diclofenac-ului crema produce un raspuns clinic caracterizat

prin reducerea marcata a edemului inflamator si de asemenea, ameliorarea sensibilitatii si

adurerii la solicitare.

2. Zaditen

ALTE ANTIHISTAMINICE SISTEMICE

Compozitie

Substanta activa: ketotifen (hidrogen fumarat).

Forma de prezentare

Capsule de 1 mg.

Actiune terapeutica

Agent profilactic in astm si agent antialergic.

4. Ce înţelegeţi prin organ ţintă

33

In functie de selectivitate, actiunea medicamentelor este adesea electiva sau specifica ,

asupra unui organ sau sistem ceea ce defineste acel organ ca organ tinta. Termenul specific

se utilizeaza indeosebi in cadrul chimioterapiei ,pentru a desemna electivitatea actiunii unui

medicament asupra unor agenti patogeni sau pentru a indica faptul ca medicamentul

actioneaza printr-o reactie caracteristica , asupra unui anumit substrat .

5. Ce se înţelege prin afecţiune acută, subacută, cronică

- afectiuni acute –cu debut brusc ,evolutia rapida si puternica ,cu caracter de criza ; de

obicei evolutia este limitata si de scurta durata

- afectiuni subacute- evolueaza mai rapid decit cele cronice, dar mai lent decit cele acute;

- afectiuni cronice, caracterizate prin durata lunga de timp si prin simptomatologie mai

putin evident; necesita tratament in permanenta; evolutia este lenta,simptomele apar

treptat,dar in final evolueaza distructiv.

6. Daţi exemplu de 3 interacţiuni medicamentoase

1. ALPRAZOLAM

Grupa farmacoterapeutica : anxiolitice, derivati de benzodiazepine

Interactiuni :

- alcoolul etilic creste efectul sedativ al benzodiazepinelor, de aceea trebuie evitate

bauturile alcoolice si medicamentele care contin alcool etilic ;

- alte deprimante ale sistemului nervos central(SNC): antidepresive triciclice, anagezice

opioide, antihistaminice H,anxioitice, neoroleptice – cresc riscul deprimarii centrale;

- contraceptivele orale cresc concentratia plasmatica maxima si scad clearence-ul

alprazolamului ;

- Clozapina: asocierea cu benzodiazepine creste riscul de colaps cu stop respirator

si/sau cardiac;

- anagezicele opioide si barbituricele : asocierea cu benzodiazepinele creste riscul

deprimarii respiratorii.

2. AMINOFILINĂ 100 mg

Grupa farmacoterapeutică: antiastmatice, xantine.

Indicaţii terapeutice

Tratamentul bronhospasmului şi profilaxia de durată a crizelor de dispnee în formele

uşoare şi moderate de astm bronşic;bronhopneumopatia obstructivă cronică, forma spastică.

Interacţiuni

Antibioticele macrolidice (eritromicina, troleandromicina), clindamicina şi

cimetidina, care au proprietăţi inhibitoare enzimatice, cresc concentraţia plasmática a

teofilinei, respectiv riscul de reacţii adverse.

34

Fenobarbitalul şi alte barbiturice, fenitoina, carbamazepina, rifampicina, care au

acţiune inductoare enzimatică, scad concentraţia plasmatica a teofilinei şi pot micşora

eficacitatea tratamentului.

Blocantele beta adrenergice împiedică efectul bronhodilatator al aminofilinei.

Efedrina şi alte simpatomimetice, băuturile care conţin cafeina şi ciocolata, asociate

aminofilinei favorizează reacţiile adverse cardiace şi efectul excitant central.

Aminofilina are efect antagonist faţă de efectul anxiolitic al benzodiazepinelor.

Administrarea de halotan în timpul tratamentului cu aminofilină poate produce aritmii

ventriculare, iar ketamina creşte riscul convulsiilor.

Aminofilina antagonizează efectul curarizantelor antidepolarizante.

Aminofilina creşte excreţia preparatelor de litiu şi le poate micşora eficacitatea.

3. CERUCAL , tablete metoclopramidum

Substanţă activă: Metoclopramidhidroclorid

Acţiune terapeutică: Medicament antiemetic, cu acţiune pe tractul gastrointestinal.

Interacţiuni cu alte medicamente:

- Anticolinergicele diminuează acţiunea metoclopramidei.

- Metoclopramid poate modifica absorbţia altor medicamente. Absorbţia cimetidinei şi a

digoxinei poate fi diminuată în contradicţie cu cea a antibioticelor, paracetamolului şi

alcoolului, care este accelerată.

- Metoclopramid poate accentua efectul alcoolului şi al tranchilizantelor.

- Datorită unei posibile accentuări a efectelor extrapiramidale, se recomandă evitarea

administrării concomitente de neuroleptice.

- Acţiunea antidepresivelor triciclice, a inhibitorilor MAO şi a simpatomimeticelor

poate fi influenţată de metoclopramid.

Recomandări deosebite: Prin conţinutul de sulfit de sodiu, Cerucal-soluţie injectabilă

poate produce degradarea tiaminei (vitamina B1), dacă aceasta este administrată concomitent.

7. Care sunt medicamentele interzise in hipertiroidism şi hipotiroidism. Argumentaţi

Medicatia antitiroidiana

•Inhibă sinteza hormonilor tiroidieni

•Percloraţii - împiedică fixarea iodului în glandă

•Sulfocianurile - interfera cu fixarea iodului dar sunt prea toxice

•Tioamidele - interferă cu funcţia peroxidazică (iodarea tirozinei).

•Există două grupe de derivaţi :

–metiltiouracilul şi

–derivaţii de metilmercaptoimidazol:tiamazolulşi carbimazolul

•Doza de atac este de 30 mg/zi, iar doza de întreţinere de 15 mg/zi.

•Tioamidele inhibă hormonogeneza începând cu etapa a doua(oxidarea iodurii).

•Prin inhibarea sintezei hormonilor tiroidieni este scăzut efectul feed-back negativ al

hormonilor tiroidieni, şi astfel creşte cantitatea de TSH în organism , având ca efect :

35

–tumefierea glandei prin hiperplazia celulelor glandulare (efect guşogen) şi

–creşterea vascularizaţiei glandei

•Exoftalmia poate să se accentueze în urma stimulării de către hormonul tireotrop

•Tioamidele se folosesc :

–în boala Basedow

–în tireotoxicoză

–adenom tiroidian cu hiperfuncţie

•Doza de atac pentru metiltiouracil este de 300–400 mg pe zi, iar

•Doza de întreţinere de 100-150 mg/zi

Reprezentanţi :

Metiltiouracil - Thyreostat I, cpr. 50 mg

Propiltiouracil - Thyreostat II

Tiamazol - Methymazole, cpr. 5 mg

- Thyrozol, cpr.

Carbimazol - Carbimazole

8.Care sunt medicamentele interzise în caz de cancer. Argumentaţi

Antiparkinsonienele anticolinergice – contraindicate in adenom de prostata ;

Atropina – contraindicata in adenom de prostata ;

Anabolizantele (substante care stimuleaza metabolismul proteic)-contraindicate in

neoplasm de prostata ;

Vitamina B12 (ciancobalamina ) – contraindicata in tumori maligne ;

Acidul folic – contraindicat in tumori maligne ;

Neurolepticele – contraindicate in sindromul malign si in adenomul de prostata ;

Antpsihotice benzamide – TIAPRIDAL –contraindicatii : tumori prolactino-dependente,

diagnosticate sau suspectate, de exemplu adenom hipofizar prolactino-secretant şi cancer de

sân prolactino-dependent;

Hormonii sexuali feminini -Estrogenii – contraindicati in : cancer de san in antecedente,

cancer estrogeno-dependen ;

Anticonceptionalele - contraindicate in antecedentele de cancer mamar;

Hormonii tiroidieni - contraindicati in cancer tiroidian.

Modulul de Forme farmaceutice sterile - să se completeze fiecare subiect în parte

- fiecare subiect este obligatoriu

- nu se completează doar spaţiile marcate, acestea sunt ca model

1. Prezentaţi 5 avantaje şi 5 dezavantaje ale preparatelor injectabile

avantaje dezavantaje

1.dozaj exact al substantei medicamentoase 1.modul de administrare traumatizant,

durerea la locul de administrare

2.rapiditate de actiune 2.conditii speciale de fabricatie;tehnologie

complexa si costisitoare

36

3.evitarea unor afectiuni secundare ca:

tulburarile gastrointestinale la adm.orala

3.unele preparate irita tesuturie provocand

necroza

4.administrarea la pacienti in stare de

inconstienta sau care vomita

4.administrarea necesita personal medical

5.posibilitatea adm.unor medicamente care nu

sunt absorbite in intestin(Vit.B12, heparina)

5.adm. trebuie efectuata in conditii aseptice si

cu instrumente sterile

2. Descrieţi metodele de sterilizare oficializate în FRX

Metodele de sterilizare oficializate in FR X

1.Sterilizarea cu vapori de apa sub presiune

2.Sterilizarea prin caldura uscata

3.Sterilizarea prin filtrare

4.Sterilizarea cu gaz

si prepararea aseptica, procedeu care este mai mult o metoda de prevenire a

contaminarii preparatelor, decit o metoda de sterilizare.

1.Sterilizarea cu vapori sub presiune (sterilizarea prin caldura umeda)

- se foloseste ori de cite ori este posibil pentru preparatele apoase, pentru

pansamentele chirurgicale si produsele analoage acestora ;

- se realizeaza in autoclave incalzite electric, sau cu gaz ;

- mecanismul biologic de actiune consta in coagularea proteinelor, a germenilor

microbieni cu ajutorul fortei de penetratie a umiditatii si temperaturii , ca urmare a presiunii la

care sunt supusi vaporii de apa ;

- autoclavarea este cea mai sigura metoda si cea mai folosita dintre procedeele de

sterilizare ;

- sterilizarea pentru preparatele apoase injectabile repartizate in fiole, sau preparatele

perfuzabile ambalate in flacoane se efectueaza la 121°C cel putin 15min.sau la 115°C cel

putin 30 min.

- pentru materialele sanitare poroase – pansamente chirurgicale si produse analoage

,se sterilizeaza la 134°C,timp de 5 min.

- anumite articole de sticla, portelan sau metal la 121-124°C, timp de 20 min.

- temperatura din autoclav este in raport cu presiunea vaporilor,iar timpul de sterilizare

se socoteste din momentul cind temperatura a ajuns la valoarea dorita.

- autoclavul se compune dintr-un cazan cilindric cu fundul bombat si peretii rezistenti,

inchis cu capac ;

- autoclavul este prevazut cu termometru, manometru, ventil de siguranta, robinet

pentru evacuarea apei si a aerului.

- autoclavele moderne au cazanul orizontal , in care se introduc direct vapori de apa

sub presiune.

2.Sterilizarea cu aer cald ( prin caldura uscata)

- se aplica pentru produsele rezistente la caldura si pt. produsele neapoase : produse

uleioase si substante grase, pulberi – caolin, talc, materiale de laborator din sticla si portelan,

instrumentar metalic fara suduri cu cositor , vata si hirtie de filtru ;

-se efectueaza in etuve incalzite electric ;

- obiectele , ustensilele si produsele supuse sterilizarii trabuie sa fie uscate si trebuie

ambalate cu grija pt. a evita contaminarea ulterioara.

-agentul sterilizant este aerul incalzit care provoaca denaturarea proteinelor bacteriene

,prin oxidare.

37

-produsele se introduc in recipiente care se inchid pt. a impiedica contaminara

ulterioara.

- temperatura si timpul de sterilizare se aleg functie de natura produsului ;

- se efectueaza de obicei la 160°C cel putin 3 ore, la 170°C, cel putin 1 ora sau la 180°

C, cel putin 30 min.

- pt. controlul sterilizarii la etuva se utilizeaza indicatori biologici ( spori de Bacillus

subtilis)

3.Sterilizarea prin filtrare

- metoda oficinala in FRX, utilizata in cazul solutilor termolabile;

- in vederea indepartarii microorganismelor, filtrarea se efectueaza prin filtre

bacteriologice sterile sau prin membrane filtrante sterile;

- se respecta precautiile impuse de acest mod de lucru ; toate operatiunile se

realizeaza in conditii aseptice , cu ustensile,recipienti si solvanti in prealabil sterilizati.

- prin aceasta metoda microorganismele sunt numai indepartate nu si distruse, fapt pt.

care diametrul eficace al porilor trebuie sa fie de 0,22µm, pt. a retine formele vegetative si

sporii.

- solutiile nu pot fi considerate absolut sterile de aceea se prevede ca pe eticheta

acestor recipiente sa se mentioneze ,,sterilizat prin filtrare ‘’.

Tipuri de filtre :

- bujiile sau luminarile filtrante, din portelan sau din masa poroasa de siliciu, in forma

de luminare ; functioneaza la presiune sau cu vid.

- filtrele de sticla cu placa filtranta din sticla poroasa – filtrele Jena, clasificate functie

de marimea porilor , ex. G5 ,G3.

- au ca suport pilnii de sticla, de care se sudeaza placa poroasa. ;

- filtrele Szeitz,confectionate din metal inoxidabil,avind ca suprafata filtranta o placa

poroasa de azbest si celuloza ;

- filtrarea se efectueaza sub vid si sunt folosite pt. solutii viscoase.

- au fost interzise in domeniul alimentar si farmaceutic, datorita faptului ca azbestul

este cancerigen si in timpul filtrarii pot ceda fibre de azbest in sol. filtrata

- filtrele cu membrana , confectionate din celuloza ; au o gama larga de porozitatii si

au forma unor discuri care se aplica pe suporturi rezistente : metalice ,sticla ,material

plastic.Ex . filtrele Millipore.

- se pot steriliza in autoclav iar filtrarea sterilizanta se efectueaza sub vid.

4.Sterilizarea cu gaze

- oficinala in FRX, folosita pt. produsele termolabile si care sunt compatibile cu gazul

sterilizant ;

- agentul de sterilizare gazos este oxidul de etilen, urmat de aldehida formica, acidul

peracetic, trietilenglicolul ;

- FRX, mentioneaza oxidul de etilen usor lichefiat.

- se utilizeaza un amestec de oxid de etilen cu dioxid de carbon, pt ca in amestec cu

aerul da amestecuri explozive ;

-metoda se aplica in special materialelor plastice, cauciuc, manusi chirurgicale,

seringi,vata, tifon, truse de perfuzie si perfuziilor conditionate in pungi sau flacoane din

material plastic.

Procedeul aseptic

38

- prevazut de FRX printre metodele de serilizare , dar este mai mult o metoda de

prevenire a contaminarii preparatelor decit o metoda de sterilizare.

- asepsia riguroasa este foarte importanta in timpul prepararii solutiilor(preparatelor )

care nu se pot steriliza ulterior.

- intregul echipament de lucru, toate substantele, dizolvantii, recipientele se sterilizeaza

in prealabil prin metode adecvate, iar operatile se vor efectua in camere sau boxe sterile;

- preparatele injectabile obtinute pe cale aseptica nu prezinta o garantie de sterilitate

absoluta, de acea farmacopeea recomanda notarea pe eticheta acestor preparate: ,,preparat

aseptic’’.

3. Enumeraţi preparatele sterile şi modul de administrare al acestora

Formele farmaceutice sterile sunt :

- preparatele injectabile(Iniectabilia in FR X) ;

- preparatele perfuzabile ( Infundibilia FR X) ;

- preparatele oftalmice ( Oculoguttae FR X);

- preparatele farmaceutice ( suspensii , unguente ,pulberi) care se aplica pe

rani ,arsuri si pe pielea sugarilor ).

Preparatele iniectabile.(Injectabilia in FRX)

- sunt solutii, suspensii, emulsii sterile sau pulberi sterile care se dizolva sau se

suspenda intr-un solvent steril inainte de folosire ; sunt repartizate in fiole sau in flacoane

si sunt administrate prin injectare(FRX).

Preparatele perfuzabile. Infundibilia (FRX)

- sunt solutii apoase sau emulsii ulei in apa,izotonice, sterile si apirogene,care se

administreaza intravenos, in volume de 100 ml.sau mai mari , cu ajutorul unui dispozitiv

de perfuzare.

Preparatele oftalmice.COLIRE (Oculoguttae-FRX)

Picaturile pt.ochi sunt preparate farmaceuce sterile,sub forma de solutii sau

suspensii,folosite in tratamentul si diagnosticarea bolilor de ochi.Se pot prezenta si sub forma

de pulberi sterile care se dizolva sau se suspenda inainte de folosire intr-un vehicul

steril.(definitie conf FRX).

In categoria preparatelor oftalmice sunt incluse si baile oftalmice(baile oculare)care au

cod asemanatoare de preparare ,conservare si control, acestea prescriindu-se in cantitati de cel

putin 50 g.

Permit localizarea efectelor substantelor medicamentoase in ochi avand o

actiune rapida si directa ,cu concentratii mici de medicamente ,aplicate local in zona oculara.

39

4. Descrieţi metodele de control a două forme farmaceutice sterile conform FRX

1.Formele injectabile- caractere ,control si conservare conform FRX

Calitatea medicamentelor injectabile se controleaza dupa FRX si normele interne de

fabricatie , prin efectuarea de examene fizico-chimice, chimice, microbiologice si

biologice;

Aspectul:

Solutiile injectabile trebuie sa fie lipsite de particule in suspensie; se verifica in fata

unui ecran jumatate alb, jumatate negru;

Suspensiile inj. trebuie sa fie omogene, dupa o agitare de 1-2 min; ele trebuie sa

corespunda probei de pasaj, prin acul de seringa nr.16; marimea particulelor se determina

la microscop.

Emulsiile injectabile trebuie sa se mentina opmogene pe durata de valabilitate;

Pulberile pt. suspensii sau solutii injectabile trebuie sa se disperseze uniform;

Culoarea:

Se compara Solutia inj. cu etaloane de culoare din FRX; ph-ul trebuie sa fie cit mai

apropiat de neutralitate; se verifica potentiometric;

Controlul impuritatilor pirogene :

- este obligatoriu pentru medicamentele care se administreaza in volume mai mari,

peste 10-15 ml.si pt perfuzii si pt. materiile prime( se efectueaza pe iepuri)

Controlul sterilitatii:

- trebuie sa fie sterile;

- se efectueaza pe probe prelevate din loturile de preparate sterile, conform FRX;

Uniformitatea volumului- adica volumul de sol. din fiole; este prevazut in tabele;

Uniformitatea masei – controlind masa pulberilor pt. preparatele injectabile.

Conservarea :

- in recipientele specifice , in conditiile prevazute de producator si normele in vigoare.

2.COLIRELE - Metodele de control si de conservare prevazute de FRX

Metode de control :

Aspectul : picaturile pt. ochi solutii apoase si uleioase trebuie sa fie limpezi, practic

lipsite de impuritati mecanice.Picaturile pt. ochi suspensii pot prezenta un sediment usor

redispersbil prin agitare.

Ph-ul se determina potentiometric ;

Marimea particulelor : se determina prin examinare la microscop unei mase de

preparat care contine aprox. 10 mg. substanta activa suspendata intinsa in strat subtire pe o

lama ; 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de cel mult 25µm, ;

pt. 10% din particulele examinate se admite un diametru de cel mult 50µm ;

Masa totala pe recipient : se determina prin cintarirea individuala a continutului din

10 recipiente. Fata de masa declarata pe recipient se admit abaterile procentuale prevazute

in tabelul din FRX.

Dozarea : se efectueaza conform prevederilor din monografia respectiva ;

Sterilitatea : se procedeaza conform prevederilor de la ,,Controlul sterilitatii’’

Conform FRX, picaturile pentru ochi se repartizeaza in recipiente multidoza sau

unidoza din sticla sau din material plastic, sterile si prevazute cu sistem de picurare adecvat.

40

Conservarea : se realizeaza in recipiente de cel mult10 ml. inchise etans,prevazute cu

sistem de picurare.Colirele sepastreaza la loc uscat ,ferit de lumina la temperatura camerei.

Colirele preparate in farmacie se pastreaza timp scurt , maxim 2 luni cind contin

conservant si se utilizeaza in termen de 15 zile de la deschiderea flaconului.

Colirele preparate industrial trebuie sa aiba in general un termen de valabilitate de

aprox.1-5 ani.

5. Definiţi şi clasificaţi colirele. Descrieţi modul de utilizare,conservare, valabilitate

COLIRE (Oculoguttae-FRX)

Picaturile pt.ochi sunt preparate farmaceuce sterile,sub forma de solutii sau

suspensii,folosite in tratamentul si diagnosticarea bolilor de ochi.Se pot prezenta si sub forma

de pulberi sterile care se dizolva sau se suspenda inainte de folosire intr-un vehicul

steril.(definitie conf FRX).

Clasificarea colirelor

a.dupa natura solventului:

- colire apoase;

- colire uleioase;

- colire cu vehicul viscos.

b.dupa tipul de conditionare :

- colire multidoze;

- colire unidoze;

c.dupa scopul urmarit:

- preparate pentru tratamentul afectiunilor oculare;

- preparate pt. oftalmodiagnostic;

- solutii pentru lentil de contact;µ

- inlocuitori de lacrimi.

d.dupa durata efectului terapeutic

- cu actiune imediata: colire apoase

- cu actiune prelungita: suspensii apoase , uleioase, solutii viscoase;

e.dupa actiunea terapeutica

-antiinfectioase, antiinflamatoare, anestezice locale, miotice, midriatice,

antiglaucomatoase.

Colirele permit localizarea efectelor substantelor medicamentoase in ochi avand o

actiune rapida si directa ,cu concentratii mici de medicamente ,aplicate local in zona oculara.

Conservarea colirelor: se realizeaza in recipiente de cel mult10 ml. inchise

etans,prevazute cu sistem de picurare.Colirele sepastreaza la loc uscat ,ferit de lumina la

temperatura camerei.

Colirele preparate in farmacie se pastreaza timp scurt , maxim 2 luni cind contin

conservant si se utilizeaza in termen de 15 zile de la deschiderea flaconului.

Colirele preparate industrial trebuie sa aiba in general un termen de valabilitate de

aprox.1-5 ani.

41

6. Enumeraţi compoziţia chimică a preparatului TRUSOPT şi explicaţi fiecare

substantă ce acţiune prezintă

Trusopt, solutie oftalmica

Compozitie

Trusopt (solutie oftalmica de dorzolamid hidroclorid, MSD) este un nou inhibitor al

anhidrazei carbonice, destinat administrarii topice oculare. Spre deosebire de inhibitorii orali

ai anhidrazei carbonice, Trusopt, care se administreaza topic, isi exercita efectele direct la

nivelul ochilor.

Fiecare ml de Trusopt 2% conţine 20 dorzolamidă mg (22,3 mg de

dorzolamide hydrochloride) Ingredientele inactive sunt celuloză hidroxietil, manitol, citrat de

sodiu , hidroxid de sodiu dihidrat (pentru ajustarea pH-ului) şi apă pentru preparate

injectabile. Clorură de benzalconiu 0.0075% este adăugat ca şi conservant

Indicatii

Solutia oftalmica de Trusopt este indicata in tratamentul tensiunii intraoculare crescute,

la pacientii cu: hipertensiune oculara; glaucom cu unghi deschis; glaucom pseudoexfoliativ si

alte glaucoame secundare cu unghi deschis.

Forma de prezentare: flacon cu 5 ml solutie oftalmica sterila, fiecare ml de Trusopt 2%

contine 22,3 mg de dorzolamid hidroclorid. Solutia oftalmica de Trusopt este clara, incolora

sau aproape incolora, usor vascoasa.

dorzolamid hidroclorid – substanta activa

apa pentru preparatele

injectabile - vehicul

celuloza hidroxietil – agent pentru cresterea vascozitatii

manitol - agent de vascozitate (numai sistemic are rol osmotic)

citrat de sodiu – izotonizant si stabilizant pt substanta activa

hidroxid de sodiu - corector pentru ajustarea pH-ului

clorura de benzalconiu - conservant

7. Enumeraţi compoziţia chimică a preparatului CIPLOX (unguent şi soluţie

oftalmică) şi explicaţi fiecare substantă ce acţiune prezintă

CIPLOX

Picaturi oftalmice/auriculare, solutie, 0.3%

Compozitie

5ml picaturi oftalmice/auriculare, solutie contine ciprofloxacina 0.3% sub forma de clorhidrat

de ciprofloxacina si excipienti: clorura de sodiu, Edetat disodic, clorura de benzalconiu, acid

clorhidric 0.1 N, apa purificata.

Grupa farmacoterapeutica:

42

Preparate oftalmologice si auriculare, antiinfectioase produse oftalmice si auriculare,

alte antiinfectioase

Clorhidrat de ciprofloxacina – substanta activa

Clorura de sodiu – izotonizant

Edetat disodic – agent chelator pentru stabilizare solutiei

Clorura de benzalconiu – conservant

Acid clorhidric – acidifiant, pt.mentinerea ph-ului de stabilitate al

clorhidratului de ciprofloxacina.

Apa purificata - vehicul

Ciplox (Unguent oftalmic, 0.3%)

Ciprofloxacina

Compozitie

100g unguent oftalmic contin ciprofloxacina 0.3g sub forma de clorhidrat de

ciprofloxacina si excipienti; clorura de benzalconiu (solutie 50%), vaselina alba.

Grupa farmacoterapeutica:

Organe de simt, produse oftalmologice, alte antiinfectioase.

Indicatii terapeutice

Ciplox este indicat pentru tratamentul conjunctivitelor bacteriene determinate de

microorganisme sensibile la ciprofloxacina.

Clorhidrat de ciprofloxacina – substanta activa

Clorura de benzalconiu – conservant

Vaselina alba – baza de unguent (vehiculul)

8. Metodele de control al colirelor

Metode de control :

Aspectul : picaturile pt. ochi solutii apoase si uleioase trebuie sa fie limpezi, practic

lipsite de impuritati mecanice.Picaturile pt. ochi suspensii pot prezenta un sediment usor

redispersbil prin agitare.

Ph-ul :se determina potentiometric ;

Marimea particulelor : se determina prin examinare la microscop unei mase de

preparat care contine aprox. 10 mg. substanta activa suspendata intinsa in strat subtire pe o

lama ; 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de cel mult 25µm, ;

pt. 10% din particulele examinate se admite un diametru de cel mult 50µm ;

Masa totala pe recipient : se determina prin cintarirea individuala a continutului din 10

recipiente. Fata de masa declarata pe recipient se admit abaterile procentuale prevazute in

tabelul din FRX.

Dozarea : se efectueaza conform prevederilor din monografia respectiva ;

Sterilitatea : se procedeaza conform prevederilor de la ,,Controlul sterilitatii’’

43

Conform FRX, picaturile pentru ochi,unidoza se sterilizeaza printr-o metoda

adecvata.Dintre aceste metode amintim :

- sterilizarea prin vapori de apa sub presiune in autoclav la 121°C 15-20min.sau la 115

°C 25-30min.utilizata la solutii su suspensii apoase termostabile ; metoda se foloseste

in industrie.

- sterilizarea la 98-100°C, timp de 30 min. metod folosita in farmacie ;

- sterilizarea prin incalzire cu aer cald , in etuve la 180°C,60 min. pt. ustensile,

recipiente din sticla si portelan, iar pt. vehicule uleioase la 140°C,3 ore sau la 160°C ,2

ore.

- filtrarea sterilizanta se aplica solutiilor cu substante termolabile,se utilizeaza filtre

speciale bacteriologice,din materiale poroase sau membrane filtrante .

La prepararea picaturilor pentru ochi unidoza nu se admite adaosul conservantilor

antimicrobieni.

Asigurarea sterilitatii la picaturile pt. ochi apoase mutidoza se realizeaza prin

adaugarea conservantilor antimicrobieni dintre care urmatorii sunt prevazuti de

FRX :boratul fenil mercuric, clorura de benzalconiu, diacetatat de clorhexidina.

Modulul de Marketing în domeniul farmaceutic

- să se completeze fiecare subiect în parte

- fiecare subiect este obligatoriu

- nu se completează doar spaţiile marcate, acestea sunt ca model

1. Definiţi marketing-ul

Marketingul este procesul de planificare şi executare a conceperii, stabilirii preţului,

promovării şi distribuirii ideilor, bunurilor şi serviciilor, în vederea creerii schimburilor care

să satisfacă obiectivele individuale şi organizaţionale.

2. Descrieţi sistemul de aprovizionare a farmaciilor

Sistemul de aprovizionare cu medicamente, in farmacie

Cuprinde urmatoarele faze (etape):

- selectarea produselor si a furnizorilor;

- procurarea

- transportul

- depozitarea

- distribuirea(eliberarea medicamentelor)

- utilizarea de catre pacienti

Marketingul produsului cuprinde şi aprovizionarea farmaciei. Ministrul sănătăţii a emis

un ordin privind medicamentele esenţiale care trebuie să se găsească în orice farmacie.

Pornind de la această listă şi de la nevoile pacienţilor, trebuie să se ajungă la un echilibru

între nevoile pacienţilor de medicamente şi posibilităţile farmaciei de a le achiziţiona. Putem

considera că resursele farmaciei sunt limitate de bani, spaţiu, timp, personal. Trebuie evitate

situaţiile în care există un stoc rezidual prea mare dintr-un anumit produs, dar şi situaţiile în

44

care produsele cerute lipsesc. Produsul care nu este disponibil nu se poate vinde. Riscurile

deţinerii unui stoc crescut de produse generează două tipuri de costuri:

- costuri ale activităţii de procurare: inventarierea stocului existent pentru determinarea

necesarului de produse, comandarea produselor, primirea şi recepţionarea lor, marcarea şi

depozitarea produselor primite, plata produselor etc.

- costuri ale depozitării: dobînda pentru sumele cu care s-au achiziţionat produsele,

perisabilitatea, uzura morală, chiria pentru spaţiul de depozitare, energia consumată pentru

asigurarea conservării optime a produselor, plata personalului care manipulează aceste

produse etc.

Odată cu informatizarea farmaciei, a devenit posibilă efectuarea centralizată şi

informatizată a activităţii de aprovizionare. Programul de gestiune arată stocul din fiecare

produs existent, rulajul din ultima săptămînă/lună/trimestru/an, astfel încît estimarea

necesarului de achiziţionare a unui produs nu se mai face pe baze empirice, ci pe date reale.

Activitatea farmacistului de eliberare a produselor farmaceutice din farmacie însoţite

de explicaţiile farmacistului, de amabilitatea şi empatia acestuia, de garanţiile oferite, de

încrederea în medicament pe care o transmite pacientului, furnizează pacientului mai multă

valoare, decît medicamentul în sine.

Distributia - distribuţia este procesul prin care mărfurile ajung de la producător la

consumator.

Principalele funcţii ale distribuţiei sunt:

1. realizarea continuităţii procesului de producţie prin eliberarea unităţii producătoare de

bunurile fabricate şi crearea posibilităţilor reluării producţiei.

2. conservarea proprietăţii produselor (bunurilor) prin executarea unor operaţiuni cum ar fi

ambalarea, depozitarea etc.;

3. recuperarea cheltuielilor de către firmele producătoare de bunuri, de către firmele

prestatoare de servicii (transport) şi obţinerea de profit;

4. sporirea vitezei de rotaţie a capitalurilor circulante şi reducerea volumului de fonduri

necesare;

5. crearea condiţiilor vehiculării permanente a unui important flux de informaţii de la

producător la utilizator şi în sens invers.

Canalele de distribuţie pot fi:

canale scurte formate din producător, un singur intermediar şi consumator;

canale lungi formate din producător, mai mulţi intermediari (angrosisşti, comisionari,

distribuitori, detailişti etc.) şi consumator;

-canale fără intermediari alcătuite doar din producător şi consumator, în cazul vînzărilor

directe, de obicei pentru bunurile industriale.

Practic, distribuţia se realizează în două moduri:

Distribuţia directă prin:

- reţeaua proprie în punctele de desfacere;

- negociere directă cu consumatorul în cazul materiilor prime, a

utilajelor (această metodă face posibil controlul preţului).

Distribuţia prin intermediari. Aceasta se realizează prin:

-angrosişti, cu costuri foarte mici pe unitatea de produs;

-reprezentanţi regionali autorizaţi care prin contract sunt obligaţi să vîndă la un preţ

impus de producător (în cazul produselor cosmetice);

-comisionari ce vînd la preţul producătorilor, dar percep un comision negociat sub

formă de procent din volumul vînzărilor;

45

-detailiştii care achiziţionează marfa de la producător şi adaugă un adaos comercial în

funcţie de strategia de preţ.

Strategiile de distribuţie sunt:

strategia extensivă în cazul producţiilor mari (cosmetice); aceasta presupune folosirea unui

număr foarte mare de intermediari, pentru a ocupa o cît mai mare parte din piaţă; viteza de

distribuţie este mare, dar există o varietate de preţuri ce diferă de la un distribuitor la altul,

conform cu strategia de preţ a fiecăruia;

strategia distribuţiei selective care se foloseşte în cazul în care numărul clienţilor potenţiali

este restrîns; se realizează prin magazine specializate, prin livrare directă pe bază de comandă,

prin distribuitori sau reprezentanţi autorizaţi care asigură şi servicii post vînzare;

strategia distribuţiei exclusive ce se realizează prin puncte proprii de distribuţie sau prin

acordarea exclusivităţii unor reprezentanţi pe o anumită piaţă; această metodă are avantajul

specializării şi creşte gradul de satisfacere a clientului.

În domeniul medicamentului, legislaţia românească, în vigoare, prevede două tipuri de

distribuţie:

-distribuţia angro prin depozitele de medicamente care efectuează transferul

medicamentelor de la producători la farmacii şi drogherii;

-distribuţia cu amănuntul prin farmacii şi drogherii la pacienţi.

Distribuitorii angro de medicamente trebuie să posede autorizaţii pentru această

activitate, autorizaţii eliberate de ANM.

Pentru a obţine autorizaţia de distribuţie angro, solicitanţii trebuie să îndeplinească o

serie de condiţii de personal, spaţii, echipamente, documente, să posede un sistem de

asigurare a calităţii ceea ce înseamnă proceduri privind aprovizionarea, recepţia, depozitarea,

preluarea, pregătirea şi livrarea comenzilor, returnarea medicamentelor, rezolvarea

reclamaţiilor, distrugerea medicamentelor expirate etc. Depozitele de medicamente pot

furniza medicamente doar unităţilor autorizate de MSP: farmacii şi drogherii şi pot livra doar

medicamente care au autorizaţii de punere pe piaţă. Este interzisă livrarea cu amănuntul

(persoanelor fizice) a medicamentelor de la nivelul depozitului.

3. Descrieţi modul de recepţie a medicamentelor în farmacie

Metodele de receptie a medicamentelor(Tipuri si descriere)

1.Receptia cantitativa;

2.Receptia calitativa;

3.Receptia valorica;

La primirea medicamentelor in unitate, inainte de introducerea in stoc ,se receptioneaza

toate produsele ,pe baza documentelor de provenienta , eliberate de furnizori,(facturi, avize

)care insotesc intotdeauna marfurile.

Receptia cantitativa presupune numararea cantitatilor de produse si conformitatea cu

cele din documente.

Receptia calitativa presupune verificarea conformitatii datelor inscriptionate in

documente : denumire,serie, valabilitate, concentratie cu cele inscriptionate pe ambalajele

produselor(ambalaje primare si secundare),verificarea existentei priospectului in limba

romanasi a inscriptionarii ambalajelor primare si secundare in limba romana cu date clare de

identificare, conform legislatiei in vigoare.

46

De asemenea presupune verificarea aspectului ambalajului si medicamentelor ca atare(

aspectul organoleptic)pt. se evita introducerea in stoc a medicamentelor necorespunzatoare

calitativ( comprimate sfarimate, umede, patate,solutii tulburi sau cu sedimente,solutii

injectabile colorate si cu impuritati mecanice etc. ambalaje distruse, murdare, patate.

Receptia calitativa presupune verificarea existentei documentelor de calitate pentru toate

seriile (loturile) de medicamente procurate, conform facturii furnizorului; de asemenea

presupune verificarea pe baza APP, (Pe care trebuie sa le detina toate depozitele)a

prospectelor si ainscriptionarii ambalajelor.

Receptia valorica presupune verificarea pretului produsului si se face de catre persoanele

cu studii economice, iar in farmacie pretul de vinzare este obligatoriu de a fi inscriptionat pe

fiecare produs dupa receptia lui.

4. Ce conţină o factură de marfă şi ce importanţă prezintă aceasta

In cazul medicamentelor, o factura de marfa trebuie sa contina datele de identificare

ale medicamentelor: denumire , forma farmaceutica, concentratie, natura ambalajului si nr. de

unitati pe ambalaj, serie(lot), date de fabricatie si de valabilitate, urmata de cantitatea livrata si

de pret.De asemenea datele de identificare ale furnizorului si ale beneficiarului trebuie sa se

gaseasca pe documentul de livrare.

Factura de marfa face dovada tuturor marfurilor cumparate si este un inscris sub

semnatura privata cu care farmacia se legalizeaza in fata organelor statului.

5. Ce reprezintă inventarul, cum se desfăşoară un inventar

Inventarierea reprezinta un ansamblu de oparatii prin care se constata existenta

elementelor de activ si pasiv,cantitativ si valoric.Inventarierea are ca scop prezentare unei

imagini fidele,clare a existentei tuturor elementelor,a rezultatelor ecnomico-financiare.

Operatii de inventariere

-se efectueaza de catre comisii de inventariere, formate din cel putin doua persoane,

numite prin decizie scrisa emisa de administratorul societatii.

-din componenta comisiei de inventariere nu vor face parte gestionarul bunurilor

inventariate si nici contabilul care tine evident respectivei gestiuni.

Functiile de inventariere sunt:

- de constatare

- de reflectare

- de identificare

- de control

Cazurile de efectuare a inventarierii sunt:

- periodic

- predare /primire

- cazuri de forta majora

- la cererea organelor de control

- la comasarea sau desfiintarea unitatii.(fuzionare,dizolvare sau divizare)

47

Sunt supuse inventarierii bunurile de natura stocurilor,bunuri de natura obiectelor de

inventar, mijloace fixe si mobile, cladiri , bunuri de patrimoniu, dar si disponibilitatile banesti.

In cazul constatarii unor lipsuri din gestiune,imputabile, administratorii vor lua masura

imputarii acestora la valoarea lor de inlocuire.

Rezultatele inventarierii se inscriu de catre comisia de inventariere , intr-un proces verbal

de inventariere.

Modulul de Tehnologia informaţiei şi comunicării - să se completeze fiecare subiect în parte

- fiecare subiect este obligatoriu

- nu se completează doar spaţiile marcate, acestea sunt ca model

1. Ce este calculatorul si care este structura unui calculator?

Calculatorul este un echipament programabil, cu doua caracteristici de baza:

- raspunde comenzilor externe, de exemplu imprimare, scanare, copiere, comenzi date

de utilizator prin intermediul perifericelor

- executa programe, adica seturi de instructiuni interne care se afla inregistrate in

memoria sa interna.

STRUCTURA UNUI CALCULATOR PERSONAL Un calculator are doua parti componente:

- Hardware, (pe scurt hard, partea vizibila): totalitatea componentelor care asamblate

conduc la prelucrarea datelor de intrare pentru atingerea scopului propus.

- Software, (pe scurt soft, partea logica): totalitatea programelor care controleaza

functionarea corecta a componentelor hardware.

2.Care sunt componentele Unitatii Centrale de prelucrare ?

UNITATEA CENTRALA DE PRELUCRARE

PROCESORUL (Central Processing Unit, CPU) este considerat creierul calculatorului.

Unitatea centrala de prelucrare se afla in interiorul carcasei calculatorului, pe placa de baza.

La calculatoarele personale, este format dintr-un singur cip numit microprocesor.

Desi este printre cele mai mici componente din calculator, el duce greul intregii activitatii a

acestuia, exercitand functii de calcul si coordonare pentru toate operatiile executate.

Numele calculatorului este dat de microprocesor, de exemplu vorbim de un calculator Intel

Pentium IV, iar viteza de lucru este determinata de Frecventa de tact , adica frecventa la care

lucreaza procesorul si latimea magistralei de date si comenzi, adica numarul de biti pe care ii

prelucreaza simultan intr-un tact procesorul (8, 16, 32, 64, 128, 256 de biti transmisi in

paralel). Ca sa intelegem mai bine, cu cat masina e mai rapida (frecventa procesorului) si cu

cat strada e mai larga (magistrala de date si comenzi), cu atat avem sanse mai mari sa

ajumgem mai repede la destinatie. Deci, cu cat frecventa de tact si latimea magistralei sunt

mai mari, cu atat calculatorul este mai rapid.

PLACA DE BAZA (MAINBOARD) - Este componenta esentiala a calculatorului care

se afla situata fizic pe carcasa. Ea contine unul sau mai multe microprocesoare si alte

componente care realizeaza legatura cu mediul intern sau extern, de exemplu placa de legare

in retea, placa de sunet, interfata de conectare a monitorului, a tastaturii si mouse-ului etc.

48

Pe placa de baza (mainboard) se afla situate si placile de extensie, utilizate pentru a indeplini

anumite sarcini specifice: grafica, sunet, legatura la Internet. Acestea se adapteaza la placa de

baza prin intermediul unor conectori numiti sloturi.

3.Din ce este constituit un sistem de operare ?

Sistemul de operare este constituit dintr-un ansamblu de programe care gestioneaza si

coordoneaza toate activitatile si resursele hard ale sistemului de calcul (componentele

unitatii de comanda si control, suporturile interne si externe de memorare, dispozitivele

periferice) si asigura informarea a ceea ce se intampla, pentru utilizator. Este elementul

central al oricarui sistem de calcul, care comanda cele mai importante activitati ale

calculatorului:

-planificarea si coordonarea accesului la dispozitivele calculatorului (microprocesor,

dispozitive periferice etc);

-comunicarea cu dispozitivele periferice (tastatura, mouse, monitor, imprimanta, etc);

- gestionarea informatiilor de pe suporturile de memorare externe, dar si a celor

incarcate in memoria interna.

In plus un sistem de operare trebuie sa constituie o platforma logica pe baza

careia se executa programele de aplicatii.

Cele mai cunoscute sisteme de operare sunt: Windows 95, 98, 2000, NT, Millenium, XP,

Vista, Mac Operating System, Linux, Unix, Novell.

4.Ce este Microsoft Word ?

Microsoft Word este unul din cele mai puternice si folosite procesoare de text din lume.

Aplicatia pune la dispozitie o multitudine de facilitati referitoare la:

- introducerea textului si aranjarea acestuia in pagina

- alinierea, formatarea si tiparirea textului

- introducerea si prelucrarea antetelor si subsolurilor

- introducerea si prelucrarea imaginilor

- introducerea si prelucrarea tabelelor si graficelor

- fuzionarea documentelor si utilizarea scrisorilor circulare

- folosirea editorului de ecuatii etc.

5.Care sunt cele mai folosite bare de instrumente si ce reprezinta ele?

Cele mai folosite bare de instrumente sunt:

- Standard (Standard) - cu comenzi uzuale: salvare, deschidere, nou fisier, printare, etc

- Formatare (Formatting) - cu comenzi de formatare a textului, paragrafului etc

- Desenare (Drawing) - cu comenzi pentru construirea si formatarea desenelor

- Tabele si borduri (Tables and Borders) - cu comenzi pentru construirea si

formatarea tabelelor, liniilor, chenarelor).

6.Cum se face copierea si mutarea unui text ?

Copierea, mutarea unui text :

49

Se va selecta textul, se va apela din meniul Editare (Edit) comanda Copiere (Copy) -

pentru copiere sau comanda Decupare (Cut) - pentru mutare, apoi se va pozitiona cursorul

unde se doreste sa se efectueze lipirea si se va alege din meniul Editare (Edit) comanda

Lipire (Paste). Lipirea se poate face in cadrul aceluiasi fisier sau in alt fisier. Comenzile

Decupare, Copiere, Lipire le regasim si sub forma butoanelor pe bara de unelte de

formatare , sau in meniurile contextuale ale textului selectat sau ale paginii unde se

face lipirea. Din tastatura se poate realiza copierea cu combinatia de taste CTRL+C, mutarea

cu CTRL+X, lipirea cu CTRL+V.

7.Cum se face spatierea paragrafelor ?

Spatierea paragrafelor

Distanta de deasupra si de sub paragrafe se masoara in puncte si se indica in zona

Spatiere (Spacing) - inainte (Before) si Dupa (After). Distanta dintre randurile paragrafelor

se stabileste din lista derulanta Spatiere (Spacing). Ea poate fi la 1 rand, la 1,5 randuri, la 2

randuri. Daca alegeti optiunile Cel putin (At least), Exact (Exactly), Multipla (Multiple) va

trebui sa adaugati distanta dintre randuri in campul La (At).

8.Ce este Microsoft EXCEL XP ?

Microsoft Excel este un program de calcul tabelar (sau de calcule in interiorul unor

tabele) care gestioneaza date situate pe foi de calcul de dimensiuni foarte mari, impartite in

linii si coloane.

9.Cum este inregistrata intern de catre EXCEL o data calendaristica?Dar ora?

DATA – CTR + ; apoi ORA – CTRL + SHIFT ;

10.Cum sunt identificate coloanele intr-o foaie EXCEL si cate coloane are o foaie

EXCEL ?

Coloanele sunt identificate prin litere si sunt in numar de 256.

Modulul de Chimia compuşilor cu acţiune asupra sistemului nervos central

- să se completeze fiecare subiect în parte

- fiecare subiect este obligatoriu

- nu se completează doar spaţiile marcate, acestea sunt ca model

1. Care sunt alcaloizii naturali din opiu şi ce importanţă terapeutică prezintă cât şi

reacţiile adverse

50

Opiul si preparatele pe baza de opiu sunt cunoscute de aproape patru mii de ani, fiind

folosite ca unele din cele mai vechi remedii ale durerii. In prezent, preparatele de opiu au o

utilizare limitata in terapie, fiind folosite in special ca analgezice si antidiareice.

Papaver somniferum este o planta de cultura care cunoaste mai multe varietati. Fructele

sunt denumite capete de mac; cele imature, prin incizare secreta la exterior un suc alb si

lipicios (latex) care se brunifica in contact cu aerul. Obtinerea opiului se realizeaza prin

scarificarea (incizarea) capsulelor de mac ajunse la dimensiunea maxima, dar inca verzi.

Latexul alb (cateva picaturi pentru o capsula, pentru obtinerea unui kg de opiu fiind necesara

scarificarea a 20.000 capsule) se coaguleaza in contact cu aerul. A doua zi perlele de latex se

razuiesc de pe suprafata capsulelor, se aglomereaza manual si se lasa sa se usuce la soare

pentru cateva zile. Se obtine opiul brut (opiul propriu zis), de culoare bruna, cu miros

caracteristic si gust amar. Acesta este prelucrat prin incalzire, coacere si fermentare pentru a

obtine "opiul-preparat" (denumit "chandu").

Alcaloizii din opiu fac parte din doua grupe structurale diferite:

1. alcaloizii cu nucleu morfinanic (subgrupa morfinei) - morfina, codeina, tebaina,

neopina si oripavina.

2. alcaloizii cu nucleu izochinolinic - papaverina, noscapina.

MORFINA

Este principalul agent activ din opiu (sub formă de meconat), concentraţia sa în extractul

de opiu variind între 8 şi 14%, cu o medie de 10%. Este un analgezic foarte puternic.Face

parte din grupa alcaloizilor morfinanici propriu-zişi alături de codeină si tebaină.

Indicaţii

Dureri intense neoplazice sau traumatice, acute sau cronice, la adulţi.

Intoxicaţie cu atropină (de elecţie)

Utilizarea la copii este contraindicată. Utilizarea morfinei ca antidiareic sau antitusiv

este în prezent anacronică şi chiar contraindicată. În situaţii cu totul excepţionale se poate

folosi morfina în tratamentul tusei severe fără expectoraţie, al diareei severe, sau ca adjuvant

pentru anestezia generală.

Efecte adverse

Greaţă şi vărsături

Constipaţie, diminuarea apetitului

Stop respirator prin paralizia centrului respirator la doze peste cele terapeutice

Toleranţă la efectul analgetic şi adicţie (dependenţă) la repetarea dozelor.

Prurit

PAPAVERINA

Indicatii

Tulburari circulatorii cerebrale de natura spastica sau aterosclerotica, retinopatii,

migrena, sindrom Meniere; sindrom anginos, stare post-infarct; tulburari circulatorii ale

51

musculaturii netede digestive si biliare; spasm piloric, constipatie spastica, colici intestinale,

diskinezie biliara hipertona, colici biliare, dismenoree.

Reactii adverse

Injectarea i.v. poate produce aritmii, bloc atrio-ventricular, colaps, deprimare

respiratorie (este necesara prudenta, se va evita injectarea directa, nediluata); dozele mari pot

cauza somnolenta, constipatie, neplacere epigastrica, ameteli, cefalee, sudoratie.

2. Care sunt benzodiazepinele şi ce importanţă terapeutică prezintă cât şi reacţiile

adverse

Benzodiazepinele – au efect sedativ, tranchilizant, hipnotic.

În funcţie de utilizarea lor în clinica benzodiazepinele pot fi:

- anxiolitice (diazepam, clordiazepoxid, medazepam);

- hipnoinductoare (nitrazepam, flunitrazepam);

- anticonvulsivante (clonazepam, clobazam, diazepam, clorazepat);

- miorelaxante (diazepam);

- inductoare ale anesteziei (midazolam).

Durata de acţiune a benzodiazepinelor poate fi:

- lungă (peste 50 de ore): diazepam, clordiazepoxid, clorazepat;

- intermediară (10-50 de ore): clonazepam, clobazam, flunitrazepam, nitrazepam;

- scurtă - intermediară (- 10 ore): lorazepam, alprazolam;

- scurtă (sub 10 ore): oxazepam, temazepam.

Diazepamul şi Midazolamul determină o deprimare centrală lentă şi de intensitate

mai mică decât barbituricele administrate i.v. Au şi efect miorelaxant.

Mecanism de acţiune: facilitează transmiterea GABA-erigă ce determină creşterea influxului

de Cl-, hiperpolarizareşi inhibiţie.

În asociere cu acestea se mai dă Flumazemil – o benzodiazepină antagonistă, ce

acţionează antagonist pe receptorii GABA, realizând compensarea deprimării respiratorii

produse de benzodiazepinele agoniste.

Consumul cronic de benzodiazepine creşte o dată cu vârsta, fiind frecvent asociat cu

cel de alcool şi tutun. Tendinţa de a lua benzodiazepine într-un cadru neterapeutic pentru

căutarea unui efect psihic resimţit ca agreabil este foarte mică (în comparaţie cu alţi agenţi

psihoactivi) în cazul persoanelor în bună stare de sănătate psihică. Exista însă indivizi la care

există pericolul unei utilizări neadecvate, cu tendinţa de a creşte doza pentru căutarea unui

efect psihic resimţit ca agreabil. Dintre aceştia fac parte alcoolicii şi

toxicomanii care manifesta tendinţa de a evada din realitatea vieţii. În cazul nevropaţilor şi

psihopaţilor, benzodiazepinele pot crea o veritabilă dependenta, inclusiv psihică la subiecţii cu

personalitate slabă sau prost structurata.

Consumul repetat de benzodiazepine produce toleranţă, dependenţă psihică moderată,

iar la doze mari se poate instala dependenţa fizică. Mai caracteristice sunt tulburările de

coordonare motorie (traduse şi prin mers ebrios) datorate acţiunii miorelaxante.

Efecte adverse mai frecvente ale benzodiazepinelor sunt: sedare, slabiciune motorie,

afectarea functionarii intelectuale, sindrom de sevraj la intreruperea brusca utilizarii

(anxietate, insomnie, sensibilitate excesiva la lumina si sunete, tremor, cefalee, transpiratii,

hipertensiune arteriala, tahicardie, dorinta de a lua medicamentul, convulsii).

52

3. Care sunt derivaţii de xantină şi ce importanţă terapeutică prezintă cât şi

reacţiile adverse

Xantina substanţă organică azotoasă care se găseşte în majoritatea ţesuturilor şi

fluidelor din organismele vegetale şi animale. Este o moleculă intermediară în degradarea

adenozin monofosfatului în acid uric, fiind formată prin oxidarea hipoxantinei.

Cafeina, teobromina şi teofilina sunt xantine metilate. Deseori sunt denumite derivaţi ai

xantinei sau pur şi simplu xantine. Xantina este o dioxipurină. Cafeina este 1,3,7,-trimetil-

xantină, teobromina este 3,7-dimetilxantină, iar teofilina este 1,3- dimetilxantină.

Acţiuni farmacologice:

- stimulează scoarţa cerebrală

- stimulează slab centrii respiratori

- stimulează miocardul

- produce vasodilataţie periferică directă

- creşte moderat diureza

Efecte nedorite şi toxice:

- toxicitatea cofeinei este mică

- efectele nedorite în utilizarea terapeutică sunt legate de acţiunea excitantă centrală şi

constau din nervozitate, tremurături, insomnii, palpitaţii.

4. Care sunt derivaţii de butirofenonă şi ce importanţă terapeutică prezintă cât şi

reacţiile adverse

HALOPERIDOL

Actiune:

Este un neuroleptic major, încadrat în grupa derivaţilor butirofenonici. Are proprietăţi

anti-psihotice, antidiskinetice şi antiemetice. Este un antagonist central potent al receptorilor

dopaminergici.

Indicaţii:

Tulburări însoţite de agitaţie psihomotorie: manie, demenţă, oligofrenie, schizofrenie

acută şi cronică, alcoolism (sindromul Korsakoff). Halucinaţii în schizofrenia acută şi cronică

şi confuzia mintală. Tulburări neurologice diskinetice din: coreea Huntington, sindromul

Gilles de la Tourette. Stări de agitaţie, agresivitate şi dromomanie la bătrâni. Ticuri, bâlbâiala,

singultus (sughit). Tulburări de comportament şi de caracter, la copii. Antiemetic de linia a

53

doua în greaţă şi vărsături de diferite etiologii, dacă tratamentul cu alte antiemetice a fost

ineficient. În asociere cu analgezice opioide, în tratamentul durerii cronice (cu prudenţă).

Reacţii adverse:

Administrarea acută (o dată sau de două ori) nu duce, deobicei, la apariţia reacţiilor

adverse.

Reacţii extrapiramidale: Simptomele apar în cursul tratamentului cronic: tremor,

tensiune muscularî, alte simptome parkinsoniene. Simptomele pot scădea în intensitate sau pot

dispărea spontan, la reducerea dozelor sau la întreruperea, tranzitorie, a tratamentului. Uneori,

pentru a avea controlul acestor simptome, este necesară utilizarea medicamentelor

antiparkinsoniene. Medicamentele anti-colinergice şi antiparkinsoniene nu se administrează

de rutină, ci numai atunci când este absolut necesar, deoarece scad eficacitatea

Haloperidolului.

5. Care sunt derivaţii de hidantoină şi ce importanţă terapeutică prezintă cât şi

reacţiile adverse

FENITOIN

Indicaţii: - tratamentul crizelor epileptice majore (crize generalizate tonico-clonice) şi

crizelor parţiale, îndeosebi cele jacksoniene

- Profilaxia crizelor epileptice secundare intervenţiilor neurochirurgicale

- Tratamentul nevralgiei trigeminale, insuficient controlată cu carbamazepină

- Tratamentul tahiaritmiilor supraventriculare şi ventriculare, în special aritmiiie

digitalice

Reacţii adverse: Gastro-intestinale: greaţă, vărsături, constipaţie; frecvent hipertrofie

gingivală (20% din cazuri) în caz de tratament prelungit.

Sistem nervos central: pierderea apetitului alimentar, cefalee, somnolenţa, nervozitate,

insomnie, sindrom cerebelovestibular, tulburări de vedere (nistagmus, diplopie), ataxie,

diskinezie, confuzie mentală, de obicei determinate de nivele toxice ale feniloinei.

Hematologice:

-Complicaţii rare şi uneori letale: trombocitopenie, granulocitopenie, agronulocitoză,

pancitopenie

- Anemie megaloblastică (rară)

54

- Limfadenopatie (impune oprirea tratamentului)

Cutanate:

- Frecvent rash cutanat însoţit uneori de febră, în special la copii şi tineri; în acest caz

seimpune întreruperea tratamentului; dacă rash-ul reapare după reinstituirea tratamentului,

administrarea fenitoinei este contraindicatĂ; foarte far pot să apară dermatita buloasă,

exfoliativă sau purpurică, lupus eritematos, sindrom Steven-Johnson şi necroliza toxică

epidermică.

- Hirsutism, eritem polimorf; urticarie relativ rar; pigmentare brună la nivelul fetei şi

gâtului.

6. Care sunt derivaţii de adamantan şi ce importanţă terapeutică prezintă cât şi

reacţiile adverse

Clasa ATC (antiparkinsoniene)

Acţiune terapeutică

Antiparkinsonian dopaminergic; antivirotic eficace faţă de virusul Influenzae A şi virusul

varicelo-zosterian.

Indicaţii

Boala şi sindromul Parkinson (postencefalitic, după intoxicaţia cu oxid de carbon, asociat

aterosclerozei); pentru profilaxia şi tratamentul precoce al gripei cu virus A (îndeosebi la

persoanele cu risc crescut) şi al infecţiei cu virus varicelo-zosterian.

Efecte secundare

Uneori stare de excitaţie, insomnie, ameţeli, ataxie, confuzie, chiar fenomene psihotice,

greaţă, constipaţie, retenţie de urină, livedo reticularis şi edeme periferice, insuficienţă

cardiacă, hipotensiune ortostatică

7. Ce este tramadolul ce importanţă terapeutică prezintă cât şi reacţiile adverse

Tramadolul este un analgezic din clasa opioidelor cu actiune centrală utilizat pentru

tratarea durerilor de intensitate moderată, severă, acute si cronice.

Actionează ca agonist neselectiv al receptorilor opioizi m, k si d, avînd o afinitate mai

mare pentru receptorii m (miu) de circa 1/6000 ori mai slab fată de morfină. De fapt

tramadolul este un racemic, în care enantiomerul(+) este de circa 4 ori mai puternic fată de

enantiomerul(-) Mecanismul de actiune nu a fost încă pe deplin elucidat, însă se crede că

acționează pe calea GABA -ergică, noradrenergică(enantiomerul -) si

serotoninergică(enantiomerul (+)). Această acțiune se pare că determină un sinergism de

potențare cu izomerul + crescînd de circa 10 ori acțiunea analgezică decît izomerul - Datorită

activității la nivelul caii serotoninergice, el interacționează cu alți agenți serotoninergici mai

ales SSRI(inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei), compuși care inhibă metabolismul

55

tramadolului.Are o absorbție foarte bună, fapt ce permite o dozare eficientă pentru calea

enterală/parenterală.

Efecte adverse

cu incidență similară agoniștilor opioizi clasici: greață , vomă

cu incidență mai scăzută : depresie respiartorie, sedare, constipație

Interacțiuni

asocierea cu inductoare enzimatice ale izoformei CYP3A4 , scade efectul analgezic al

tramadolului (carbamazepina)

asocierea cu inhibitoare enzimatice ale izoformei CYP2D6, întîrzie biotransformarea la

metabolitul activ

asocierea cu IMAO(inhibitoare ale monoamin oxidazei) detremină un risc crescut de

potențare a toxicității

asociere cu antidepresive ale recaptării serotoninei (potențare cu accidente vasculare

cerebrale).

Dependență

Firma Grunenthal (cea care a pus pe piața tramadolul sub denumirea de Tramal) l-a promovat

ca pe un opioid cu risc scăzut de dependență comparativ cu restul opioidelor( fapt pus în

evidență și de testele clinice). La un tratament de lungă durată a fost raportată

farmacodependență cu sindrom de sevraj, din această cauză se contraindică întreruperea

bruscă a tratamentului.

8. La administrarea concomitentă a substanţelor cu acţiune asupra SNC şi alcool ce

reacţii adverse se pot produce? Daţi exemplu de 10 substanţe cu acţiune asupra SNC şi

alcool

1.Clopixolul (substanta activa – diclorhidrat de zuclopentixol)

Indicaţii terapeutice: Schizofrenie acută şi cronică şi alte psihoze, în special în prezenţa

unor simptome cum sunt halucinaţiile, iluziile şi tulburările de gândire. Episoade maniacale

din cadrul psihozei bipolare. Tratament de scurtă durată al stărilor de agitaţie şi agresivitate

din psihozele acute şi cronice.

Alcool etilic: potentează efectul sedativ al neurolepticelor.

2.Buspar

Indicaţii terapeutice: Buspar-ul (buspirona hidroclorica) este indicat în tratamentul

tulburărilor de anxietate şi a perioadelor scurte cu simptome de anxietate însoţite sau nu de

depresie.

Interacţiunea cu alcoolul: Buspar-ul nu accentuează semnificativ efectele inhibitoare ale

alcoolului. Capacităţile funcţionale ale subiecţilor care au ingerat alcool, nu au diferit

semnificativ de cele ale subiecţilor care au ingerat alcool asociat cu placebo. În combinaţie cu

56

alcoolul, Buspar-ul a prezentat o alterare mai puţin semnificativă a funcţiilor psihomotoare şi

de procesare a informaţiilor faţă de diazepam sau lorazepam. Este prudent a se evita utilizarea

concomitentă a Buspar- ului cu alcoolul.

3.Wellbutrin sr (substanta activa – bupropion hydrochloride)

Indicaţii: wellbutrin SR este indicat în tratamentul bolilor depresive

Riscul - apariţiei crizelor convulsive în timpul administrării bupropion este strâns legat

de prezenţa factorilor predispozanţi. Astfel, wellbutrin SR trebuie administrat cu maximă

precauţie la pacienţii care prezintă una sau mai multe condiţii predispozante la praguri joase

convulsivante. Acestea includ: istoric de traumatisme craniene, tumori ale sistemului nervos

central (snc), istoric decrize convulsive, administrarea concomitentă a altor medicamente

cunoscute a scădea pragul convulsivant. În plus, atenţie la circumstanţele clinice asociate unui

risc crescut convulsivant. Acestea includ abuzul de alcool, renunţarea bruscă la alcool şi

sedative, diabet tratat cu hipoglicemiante sau insulina, precum şi utilizarea de produse

stimulante sau anorectice.

4.Xanax

Xanax (alprazolam) este indicat în tratamentul: stărilor anxioase (nevroza anxioasă).

Benzodiazepinele, inclusiv alprazolamul, produc efecte depresive adiţionale asupra SNC

când sunt administrate concomitent cu alte psihotrope, anticonvulsinte, antihistaminice, alcool

şi alte medicamente care produc depresia SNC.

5.Stimuloton (substanta activa – sertralina)

Indicaţii terapeutice

o Tratamentul depresiilor (unipolare, bipolare, însoţite de anxietate).

o Tratamentul depresiilor acute.

o Profilaxia depresiilor recurente.

o Profilaxia depresiilor unipolare.

o Tratamentul sindromului obsesiv – compulsiv acut şi cronic (ŞOC).

o Tratamentul tulburării de panică (cu sau fără agorafobie).

Medicamente cu acţiune inhibitorie asupra sistemului nervos central (SNC) şi alcoolul

etilic :

La subiecţii sănătoşi, efectele alcoolului etilic, carbamazepinei sau haloperidolului

asupra activităţilor cognitive şi psihomotorii nu au fost influenţate de administrarea

57

concomitenta de sertralina 200 mg pe zi. Cu toate acestea, administrarea concomitentă de

sertralină şi medicamente antidepresive ale SNC trebuie făcută cu maximă prudenţă, în timp

ce consumul de băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu sertralină trebuie descurajat.

6.Scobutil (substanta activa – butilscopolamina bromura)

Acţiune farmacoterapeutică: Scobutil este un antimuscarinic cu efect central şi periferic,

având ca acţiune asupra cortexului deprimarea acestuia, în special în ariile motorii.

Indicaţii: Ca antisecretor în boală ulceroasă, ca antiemetic în răul de mişcare şi

profilactic în greaţa de alte etiologii; că antispastic în colici diverse viscerale (colica nefretică,

colica biliară, colici vezicale, cistitice, dismenoree, spasme uterine în timpul travaliului,

spasm piloric al sugarilor). Se poate folosi intraocular că cicloplegic şi midriatic; că adjuvant

în premedicaţie înaintea unei intervenţii chirurgicale; ca tratament al sialoreei sau al vertigo-

ului.

Nu se recomandă asocierea cu alcool a tratamentului cu Scobutil. Scobutil la aceste

persoane s-a soldat cu efecte adverse la nivelul SNC (dezorientare, somnolenţă, delir).

7.NITROFURANII

Chimioterapice cu spectru de acţiune îngust şi utilizare redusă, doar în infecţii localizate;

nu se utilizează în infecţii sistemice.

Clasificare: a) nitrofurani cu acţiune intestinală; b) nitrofurani cu acţiune urinară.

Indicate în infecţii localizate la nivelul lumenului intestinal; se indică în enterocolite, enterite,

toxiinfecţii alimentare, lambriaza.

Reacţii adverse: tulburări digestive (greţuri), tulburări neurologice, consumul de alcool

da reacţii de tip disulfiram.

8.NITROMIDAZOLII

Chimioterapice de sinteză cu acţiune intensă asupra germenilor anaerobi şi a

protozoarelor. Mecanism de acţiune: pătrund prin difuziune în interiorul microorgansimului,

se transformă în nişte compuşi intermediari care au efect toxic asupra ADN-lui, membranei

celulare şi proteinelor; efectul e bactericid.

Indicaţii: sunt AB de prima alegere în infecţii cu anaerobi; în meningite, abcese cerebrale,

septicemii, endocardite, infecţii intaabdominale, infecţii ale oaselor, articulaţiilor, ţesuturilor

moi; în ulcerul gastric sau duodenal; în enterocolita produsă de Chlostridium Dificile; în

infestaţia intestinală cu Entamoeba Histolitică; în infestaţii genitale produse de tricomonas

58

vaginalis; pot fi utilizate şi profilactic înainte de chirurgia colonului, rectului, ginecologica şi

obstetricala.

Reacţii adverse: au tolerabilitate bună dar dozele mari pot produce reacţii adverse digestive,

neurologice, hematologice, alergii. Consumul de alcool poate da reacţii de tip disulfiram.

9.CEFALOSPORINELE

Antibiotice beta lactamice cu spectru larg care se mai numesc şi cefene.

Indicaţii: se pot admin profilactic (înainte de interv chirurgicale) şi curativ (în infecţii

relativ grave-septicemii, pneumonii, infecţii renale, urinare); în infecţii cu germeni sensibili la

peniciline şi cefalosporine se prefera admin de peniciline, cefalosporinele fiind utiliz că AB

de alternativă.

Consumul de alcool concomitent cu utilizarea de cefalosprine poate duce la reacţii de tip

disulfiram. Disulfiramul se mai numeşte şi Antalcool.

10.Lioresal (substanta activa baclofen )

Indicaţii: Spasticitatea muşchilor scheletici în scleroza multiplă, tulburări spastice ce

apar în boli ale măduvei spinării, de natură infecţioasă, degenerativă, traumatică, neoplazică

sau de origine necunoscută, de ex. paralizie spinală spastică, scleroză laterală amiotrofică,

siringomielie, mielită transversă, parapareze sau paraplegii traumatice şi compresie a

măduvei, spasm muscular de origine cerebrală, în special când se datorează paraliziei

cerebrale infantile ca şi după accidente cerebrovasculare sau în prezenţa maladiei cerebrale

degenerative sau neoplazice.

Când Lioresal-ul este administrat concomitent cu alte preparate care acţionează asupra SNC

sau cu alcoolul, poate apărea o sedare crescută. O deteriorare a stării generale a bolnavului

apare şi când se asociază diferite substanţe sau medicamente care acţionează asupra SNC

(alcool, diazepam, antidepresive triciclice).

Modulul de Fitoterapie - să se completeze fiecare subiect în parte

- fiecare subiect este obligatoriu

- nu se completează doar spaţiile marcate, acestea sunt ca model

1. Ce este fitoterapia

59

Fitoterapia este o ramura a farmacologiei care utilizeaza drogurile de origine vegetala

in tratamentul imbolnavirilor.Termenul de drog are mai multe acceptiuni : a) in sens larga

desemneaza orice substanta(naturala sau artificiala) care prin natura sa chimica determina

alterarea functionarii unui organ.b) In sens restrans se refera la substante care provoaca

toleranta si dependenta.c) In imbaj uzual acest termen se refera la substante psihoactive,

mai ales cele ilegale.

Fitoterapia este o stiinta interdisciplinara, apartinand unui spectru larg de stiinte

biologice si socio-stiitifice.

2. Care sunt metodele de extracţie

1. Macerarea (conform FRX)

2. Infuzarea (conform FRX)

3. Decoctia (conform FRX)

4. Macerarea simpla (conform FRX)

5. Macerarea repetata (conform FRX)

6. Percolarea (conform FRX)

7.Prepararea extractelor (conform FRX)

3. Dati exemplu de 5 plante medicinale care prezintă efecte cicatrizante

1.MUSETELUL

Matricaria chamomila L.- Fam.Compositae

2.COADA SORICELULUI

Achillea millefolium L. – Fam.Compositae

3.GALBENELE

Calendula offininalis L. – Fam. Compositae

4.SUNATOAREA

Hypericum perforatum L. – Fam. Hypericaceae

5.PATLAGINA

Plantago lanceolata L.,P.media L, P.major L. – Fam.Plantaginaceae

4. Dati exemplu de 5 plante medicinale care prezintă efecte antiinfecţioase

1.PELINUL

Artemisia absinthium L. – Fam.Compositae

2.AFINUL

Vaccinium myrtillus L. – Fam.Ericaceae

60

3.ARNICA

Arnica montana L. – Fam.Comositae

4.BRUSTURUL

Arctium lappa L. – Fam.Compositae

5.COADA CALULUI

Equisetum arvense L. – Fam.Equisetaceae

5. Dati exemplu de 5 plante medicinale care prezintă efecte expectorante

1.PATLAGINA

Plantago lanceolata L., P.media ., P.major L. – Fam.Plantaginaceae

2.LICHENUL DE PIATRA

Centraria islandica (L.)Ach. – Fam.Parmeliaceae

3.MACUL DE CAMP

Papaver rhoeas L. – Fam.Papaveraceae

4.NALBA MICA

Malva pusilla Sm. – Fam. Malvaceae

5.PINUL

Pinus sylvestris L. – Fam. Pinaceae

6. Dati exemplu de 5 plante medicinale care prezintă efecte antireumatice

1.BRADUL

Abies alba Mill. – Fam.Pinaceae

2.CARCELUL

Ephedra distachia L. – Fam. Ephedraceae

3.FRASINUL

Fraxinus excelsior L. – Fam.Oleaceae

4.NALBA

Lavatera thugiaca L. – Fam. Malvacearin

5.SALCIA

Salix alba L. – Fam.Salicaceae

7. Dati exemple de 5 reteţe ceaiuri combinate pentru acţiune antibronşică

61

1. Ceai Antibronsitic- Fares

Compozitie :

muguri de pin (Pini turiones), muguri de plop (Populi gemmae), scai vanat fructe de

fenicul (Foeniculi fructus), cimbru (Thymi herba), flori de tei (Tiliae flos), radacina de lemn

dulce (Liquiritiae radix)

Actiune :

Acest ceai are proprietati emoliente, expectorante, fluidizante ale secretiei bronsice,

antitusive, datorita mucilagiilor, saponinelor si uleiurilor esentiale din plante in compozitia sa.

Carvacrolul si timolul prezente in cimbru si sovarv, confera ceaiului proprietati antiseptice,

antimicrobiene, actionand asupra unui spectru larg de germeni patogeni. De asemenea alte

actiuni importante in tratarea afectiunilor respiratorii pentru care recomandam acest ceai, sunt

cele antiinflamatoare si antispastice bronsice.

Recomandari :

afectiuni acute si cronice ale aparatului respirator: stari gripale, laringite, traheite, bronsite,

tuse de diferite etiologii, acutizari infectioase ale astmului bronsic.

2. Ceai antibronsitic-Plafar

Compozitie:

Muguri de pin -Turiones pini, frunze de patlagina - Plantaginis Folium, frunze de podbal -

Farfarae Folium, frunze de urzica - Urticae Folium, radacina de ciubotica cucului - Primulae

Radix, iarba de sovarf- Origani Herba, radacina de iarba mare - Inulae Radix.

Actiune:

Expectoranta, fluidifianta a secretiei bronsice, antiseptica, antispastica.

Indicatii:

In mod traditional in bronsita acuta - faza de coctiune, bronsita cronica, bronsita asmatiforma,

astm bronsic.

3.Ceai Antibronsitic - Sunny Pharma

Compozitie: muguri de pin -Turiones pini, frunze de patlagina - Plantaginis Folium,

frunze de podbal - Farfarae Folium, frunze de urzica - Urticae Folium, radacina de ciubotica

cucului - Primulae Radix, iarba de sovA¢rf- Origani Herba, radacina de iarba mare - Inulae

Radix.

Actiune: expectoranta, fluidifianta a secretiei bronsice, antiseptica, antispastica.

Utilizare: in mod traditional in bronsita acuta - faza de coctiune, bronsita cronica,

bronsita asmatiforma, astm bronsic.

4.Ceaiul Antibronşitic - Fitoterapia

Este un preparat natural recomandat ca adjuvant în tratamentul bronşitelor cornice, a

catarului pulmonar, a astmului bronşic, a tusei convulsive, a laringitei, a traheitei şi a

afecţiunilor respiratorii febrile.

62

Compoziţie: frunze de podbal, pătlagină şi urzică, iarbă de şovârf, rădăcini de iarbă-

mare şi muguri de pin.

Ceaiul ajută la fluidificarea şi eliminarea secreţiilor bronşice, are acţiune antispastică

asupra musculaturii bronşice, reduce infecţiile respiratorii, are calităţi emoliente asupra

trctului respirator, reduce inflamaţiile de pe traiectul bronhiilor şi calmează durerile.

5.Ceai antiasmatic – Plafar

Indicatii : astm bronsic, bronsita asmatiforma

Compozitie : frunze si fori de paducel,flori de coada soriceului,frunze de podbal,

frunze de salvie,iarba de talpa gastii,iarba de isop,iarba de unguras, iarba de menta, iarba de

cimbrisor.

8. Dati exemple de 5 reteţe ceaiuri combinate pentru acţiune antidiabetică

1. Ceai pentru diabetici – Fares

Actiune : hipogliecemianta

Ingrediente : frunze de afin,radacina de brusture,urzica vie,frunze de dud.

2. Ceai antidiabetic - Fitoterapia

Actiune : hipoglicemianta,coleretica,colagoga,diuretica,vasculoprotectoare,

emolienta,astringenta,calmanta.

Ingrediente : frunze de afin,frunze de dud,frunze de nuc,iarba de menta,iarba de

papadie,teci de fasole fara seminte.

3. Diabet – L-Larix (ceai)

Indicatii : adjuvant in diabetul zaharat

Actiune: scade glicemia si colesterolul din sange, stimuleaza functiile pancreasului.

Compozitie : pastai de fasole fara seminte,afin,urzica,nuc,salvie, anghinare.

4. Ceai Glicostat - Fares

Actiune : hipoglicemianta si de stimulare a functiilor pancreasului

Indicatii : diabet zaharat

Ingrediente : frunze de afin,frunze de nuc,frunze de dud,salvie,urzica vie,radacina

de brusture, teci de fasole, menta.

5. Ceai Antidiabetic - Sunny Pharma -

63

Compozitie: Fasole Phaseolus vulgaris, Afin Vaccinium myrtillus, Mesteacan Betula

verrucosa, Urzica mare Urtica dioica, Dud negru Morus nigra, Trei frati patati Viola tricolor,

Sunatoare Hypericum perforatum, Mur Rubus fruticosus, Salvie Salvia officinalis, Anghinare

Cynara scolymus, Nuc Juglans regia;

Actiune farmacologica : hipoglicemianta, diuretica, depurativa, stimuleaza circulatia

periferica, coleretic colagoga.

9. Dati exemplu de 5 plante cu acţiune antibiotică

1.BRUSTURUL

Arctium lappa L.- Fam.Compositae

2.LEURDA

Allium ursinum L. – Fam. Liliaceae

3.LICHENUL DE PIATRA

Centraria islandica L. – Fam. Parmeliaceae

4.LICHENUL DE STEJAR

Evernia prunastri L. – Fam. Usneaceae

5.LUMANARICA

Verbascum phlomoides L. – Fam. Scrofulariaceae

10. Dati exemplu de 5 plante cu acţiune antidiareică

1.COADA RACULUI

Potentilla anserina L. – Fam. Rosaceae

2.CIMBRISORUL

Thymus serpyllum L. – Fam. Labiatae

3.CIRESUL

Cerasium avium (L.) Mnch. – Fam. Rosaceae

4.DRETE

Lysimachia nummularia L. – Fam. Primulaceae

5.FRAGUL

Fragaria vesca L. – Fam. Rosaceae

64

Modulul de Forme farmaceutice ca sisteme disperse, eterogene

- să se completeze fiecare subiect în parte

- fiecare subiect este obligatoriu

- nu se completează doar spaţiile marcate, acestea sunt ca model

1. Definiţi soluţiile coloidale

Sistemele coloidale sau ultramicroeterogene sunt constituite din particule cu dimensiuni

de 1-100 mm dispersate intr-un anumit mediu de dispersie.Din punct de vedere

farmaceutic sunt importante dispersiile de solid in lichid, numite solutii coloidale.Insa

solutiile coloidale nu reprezinta numai o forma farmaceutica, ci caracterizeaza, sub

aspectul sistemului dispers, diferite forme medicamentoase

(picaturi pentru ochi,pentru nas,solutii perfuzabile,medicamente perorale, etc.)

Dintre proprietatile cinetice si optice, comune tuturor solutiilor coloidale, cele mai

caracteristice sunt :

- particulele au o viteza redusa de difuzie;

- nu pot sa treaca prin membrana semipermeabila(nu dializeaza);

- sunt vizibie numai la ultramicroscop sau la microscopul electronic.

La prepararea solutiilor coloidale trebuie sa se tina seama ca datorita proprietatilor

fizico-chimce caracteristice si de natura substantelor coloidale, procesul de dizovare este

mai lent.

Spre a favoriza dizolvarea, se recurge la diferite procedee, care asigura initial o

imbibare, urmata de dizolvare-hidratare completa.Conditiile de imbibare si hidratare se

aleg in functie de natura substantei coloidale.Astfel se aplica procedeul de dizolvare”per

descensum”(ex.preparate de argint),imbibare cu apa rece si dizolvare la cald(ex.guma

arabica, gelatina,agarul,alcoolul polivinilic) sau imbibare cu apa fierbinte si hidratare cu

apa rece(ex.metilceluloza),extractiile(ex.

mucilagul de alteea).O proprietate importanta pe baza careia coloizii pot fi clasificati este

afinitatea particulelor dispersate fata de mediul de dispersie, respectiv interactiunea sau

lipsa interactiunii substantei coloidale cu vehiculul care formeaza faza dispersata.Astfel

pot fi :

- coloizi liofobi ;

- coloizi liofili.

2. Definiţi aerosolii şi metodele de preparare (nebulizarea şi de condensare)

Aerosolii medicamentosi sunt preparate farmaceutice sub forma de picaturi sau

particule fine,dispersate in aer cu ajutorul unor dispozitive speciale.Sunt intrebuintate in

primul rand in diferite afectiuni ale cailor respiratorii, in tratamentul complicatiilor

pulmonare pre- si postoperatorii, astm, in traheite,laringite,bronsite,

pneumonii.Substantele active administrate sub aceasta forma sunt din cele mai diferite

clase farmacodinamice ca: simpatomimetice,parasimpatolitice,anestezice

locale,antituberculaose,antibiotice, antihistaminice, hormoni, vitamine,etc.

Aerosolii se otin „ex tempore”in momentul utilizarii de catre bolnav sau personal

medical.

Preprarea aerosolilor se realizeaza prin doua metode :

65

- metoda de condensare ;

- metoda de dispersare (nebulizare).

Metoda de condensare are o importanta mai scazuta in prezent.Unele substante

volatile cum sunt de exemplu uleiurile eterice,pot fi antrenate cu vapori de apa si la

condensare foemeaza aerosoli care se inhaleaza.Cea mai simpla metoda in acest sens

consta in presararea a suprafata apei fierbinti a unor produse begetale continand uleiuri

volatie,sau a unor solutii alcoolice de ueiuri eterice.

A doua metoda de preparare, nebulizarea, consta in dispersarea fazei lichide cu

ajutorul unor mijloace mecanice,cu un curent de aer sau alt gaz,sau detenta unui gaz, care

obliga faza lichida sa strabata o duza sau un orificiu capiar.In acest scop se intrebuinteaza

dispozitive care poarta denumirea de pulverizatoare sau „nebulizatoare”.

3. Definiţi emulsiile

Emulsiile sunt preparate farmaceutice lichide, mai mult sau mai putin vascoase,

constituite dintr-un sistem dispers, format din doua faze lichide nemiscibile, realizat cu

ajutorul unor emulgatori si destinate administrarii interne sau externe.

Sunt sisteme disperse microeterogene, in care diametrul picaturilor de lichid

dispersat,in general este cuprins intre 0,5- si 50 µm, deci particulele sunt vizibile la

microscopul obisnuit.

4. Daţi exemplu de 2 emulsii/ tip şi descrierea acţiunilor acestora

Emulsie tip ulei in apa U/A

1.Propofol 1% “Fresenius”, emulsie perfuzabilă/injectabilă, 10 mg/ml

COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Un mililitru emulsie perfuzabilă/injectabilă conţine propofol 10 mg. O fiolă a 20 ml

emulsie perfuzabilă/injectabilă conţine 200 mg propofol.

Un flacon a 50 ml emulsie perfuzabilă/injectabilă conţine 500 mg propofol.

Un flacon a 100 ml emulsie perfuzabilă/injectabilă conţine 1000 mg propofol.

FORMA FARMACEUTICĂ

Emulsie injectabilă sau perfuzabilă.

Emulsie tip ulei în apă, de culoare albă, izotonă.

Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: alte anestezice generale, codul ATC: N01AX10

Propofolul (2,6-diizopropilfenol) este un anestezic general cu durată scurtă de acţiune.

Acţiunea se instalează rapid, după 30 - 40 secunde de la administrare. Durata anesteziei, de 4 -

6 minute, este depedentă de metabolizare şi eliminare. Nu s-a constatat acumulare

semnificativă după injecţii repetate sau perfuzii, în cazul utilizării dozelor recomandate pentru

menţinerea anesteziei.

66

Bradicardia şi hipotensiunea arterială raportate în timpul inducerii anesteziei pot fi cauzate de

un efect vagotonic cerebral sau de inhibarea activităţii simpatice. Totuşi, funcţiile

hemodinamice revin, în general, la normal în timpul menţinerii anesteziei.

Indicaţii terapeutice

Inducerea şi menţinerea anesteziei generale.

Sedarea pacienţilor ventilaţi artificial în unităţile de terapie intensivă.

Durata administrării

Durata administrării nu trebuie să depăşească 7 zile.

Contraindicaţii

Hipersensibilitate la propofol sau la oricare dintre excipienţii produsului.

Propofol 1% Fresenius nu trebuie utilizat pentru anestezia generală la copii cu vârsta

sub 1 lună şi nici pentru sedarea în unităţile de terapie intensivă a copiilor cu vârsta de 16 ani

sau mai mică.

Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni

Propofol 1% Fresenius poate fi utilizat în asociere cu alte medicamente pentru anestezie

(premedicaţie, anestezice inhalatorii, analgezice, miorelaxante, anestezice locale).

Când anestezia generală este asociată cu anestezie regională, pot fi necesare doze mai

mici.

Au fost raportate următoarele interacţiuni :

Utilizarea concomitentă a benzodiazepinelor, parasimpatoliticelor sau anestezicelor

inhalatorii a prelungit anestezia şi a redus frecvenţa respiratorie.

După premedicaţia suplimentară cu sedative sau opioide, apneea poate să apară mai

frecvent şi cu o durată mai lungă.

După tratamentul cu suxametoniu sau neostigmină pot să apară bradicardie şi stop

cardiac.

S-a raportat că unele dintre aceste produse medicamentoase provoacă hipotensiune

arterială sau deprimare respiratorie, iar utilizarea concomitentă a Propofol 1% Fresenius

poate intensifica aceste efecte.

Trebuie avut în vedere că utilizarea concomitentă a propofol şi a premedicaţiei,

anestezicelor inhalatorii, analgezicelor, miorelaxantelor sau anestezicelor locale poate potenţa

anestezia şi reacţiile adverse cardiovasculare. Utilizarea concomitentă a deprimantelor

sistemului nervos central (de exemplu, alcool etilic, anestezice generale, analgezice opioide)

va determina potenţarea efectelor lor sedative. Asocierea Propofol 1% Fresenius

cu medicamente deprimante centrale, administrate pe cale parenterală poate provoca

deprimare respiratorie şi cardiovasculară severă.

După administrarea de fentanil, concentraţia plasmatică a propofol poate creşte

tranzitoriu.

La pacienţii trataţi cu cicloserină care au primit lipide emulsionate de tipul propofol s-a

raportat leucoencefalopatie.

Reacţii adverse

În funcţie de doză şi de administrarea premedicaţiei sau a altor produse

medicamentoase, pot să apară, de obicei, hipotensiune arterială şi apnee tranzitorie.

Ocazional, apariţia hipotensiunii arteriale impune micşorarea vitezei de administrare a

Propofol 1% Fresenius şi/sau terapie de refacere a volumului plasmatic şi, dacă este cazul,

67

administrarea de vasoconstrictoare. Bradicardia poate apare frecvent, asistolia a fost raportată

rareori.

Modificările parametrilor cardiovasculari pot fi importante la pacienţi cu afectarea

capacităţii de aprovizionare cu oxigen a miocardului, cu tulburări circulatorii la nivel cerebral

şi la hipovolemici.

În funcţie de doză şi de administrarea altor produse medicamentoase, în timpul

inducerii anesteziei pot să apară excitaţie minimă, bradicardie, tahicardie, hipotensiune

arterială, apnee de scurtă durată, hiperventilaţie, hiperemie, tuse şi sughiţ. În cazuri izolate, s-a

raportat edem pulmonar.

De obicei, în timpul menţinerii anestezie s-a observat tuse.

Pe parcursul fazei de revenire, rareori, au fost raportate, greaţă, vertij, aritmie, tuse,

vărsături, cefalee, frisoane sau senzaţie de rece, euforie şi dezinhibiţie sexuală.

Rareori, au fost raportate mişcări epileptiforme, incluzând convulsii şi opistotonus ; în

cazuri izolate, acestea au apărut tardiv, la câteva ore sau zile după anestezie. A fost raportat

risc convulsivant la pacienţii epileptici care au primit propofol.

Rareori, post-operator, după administrarea de lungă durată a Propofol 1% Fresenius, s-

au raportat febră şi decolorarea urinii.

Rareori, după administrarea Propofol 1% Fresenius pot să apară reacţii anafilactice,

incluzând edem Quincke, bronhospasm, eritem şi hipotensiune arterială.

Foarte rar, după utilizarea propofol, s-a raportat pancreatită. Nu a putut fi stabilită o

relaţie cauzală.

În cazuri rare, s-a observat apariţia rabdomiolizei, acidozei metabolice, hiperkaliemiei

sau insuficienţei cardiace, uneori letale, după administrarea Propofol 1% Fresenius în doze

mai mari de 4 mg/kg şi oră, utilizate pentru sedarea pacienţilor în unităţile de terapie

intensivă. ( a se vedea punctul 4.4. Atenţionări şi precauţii speciale).

Rareori, au apărut tromboză şi flebită.

Durerea locală care apare de obicei în timpul injectării Propofol 1% Fresenius poate fi

redusă prin co-administrarea lidocainei şi prin alegerea unei vene mari de la nivelul

antebraţului sau fosei antecubitale. Rareori, după co-administrarea lidocainei pot să apară

următoarele reacţii adverse: ameţeală, vărsături, somnolenţă, convulsii, bradicardie, aritmii şi

şoc.

În puţine cazuri, după administrarea paravenoasă a propofol s-au raportat reacţii locale

grave.

Lista excipienţilor

Ulei de soia, lecitină din ou, glicerol, acid oleic, hidroxid de sodiu, apă pentru preparate

injectabile.

Emulsie tip apa in ulei A/U

2. Gerovital H3 Professional Line

- Emulsie Hidratanta Demachianta – 500 ml

Beneficiile produsului : Emulsia asigura o demachiere eficienta a tenului,

indepartand chiar si fardurile rezistente la apa. Asocierea Hialuronatului de Sodiu cu Extractul

de castraveti si Vitamina E are un rol important in hidratarea tenului, conferind pielii o

senzatie placuta de catifelare.

68

Mod de utilizare : Se recomanda utilizarea zilnica dimineata si seara. Demachierea

corecta asigura o mai buna patrundere a substantelor active din crema de zi sau crema de

noapte. Se aplica pe fata, gat si decolteu, masand usor, apoi se indeparteaza usor cu ajutorul

unei dischete demachiante.

REZULTATE CLINICE :

Ten cu pana la 42,37% mai ferm*

Efect semnificativ de lifting cu pana la 43,37%*

Efect semnificativ regenerant*

**Teste efectuate prin evaluare clinica si instrumentala de catre Evic

International Group.Eficacitate masurata dupa 28 de zile de utilizare a produsului.

Linia Gerovital H3 - Prof. Dr. Ana Aslan are o actiune geriatrica complexa in

diminuarea semnelor imbatranirii si revitalizarea tenurilor mature, deshidratate, ridate.

Imbunatateste tonusul muscular, reda elasticitatea cutanata, conferind pielii prospetime si

suplete.

Principii active specifice gamei:

• Ceruri, uleiuri si grasimi naturale - Squalane, Ulei de Avocado

• Hialuronat de Sodiu

• Extract de Castraveti

• Vitamina E

• Sepilift - efect de lifting facial

• PABA - constituent al Acidului Folic

Gama Gerovital H3 este varianta cosmetica a tratamentului geriatric al Prof Dr. Ana

Aslan . Este o gama conceputa sa aiba efect asupra pielii imbatranite prematur sau la termen,

dar si asupra pielii care nu a imbatranit inca si vrea sa se mentina asa. Gerovital H3 face

pielea batrana sa functioneze ca o piele tanara, deci sa si arate asa.

5. Definiţi suspensiile

Suspensiile sunt preparate farmaceutice lichide,constituite din una sau mai multe

substante active insolubile, suspendate intr-un mediu de dispersie lichid si destinate

administrarii interne sau externe.

Din punct de vedere fizico-chimic, suspensiile pot fi interpretate ca dispersii de

particule solide in orice fel de mediu, gazos, lichid sau solid.Astfel o serie de preparate

farmaceutice(unguente, paste,supozitoare,etc.) pot fi considerate „suspensii”. In mod

obisnuit insa,in domeniul farmaceutic, sub denumirea de suspensii intelegem numai

preparatele in care mediul de dispersie este lichid.

Din punct de vedere al gradului de dispersie,suspensiile sunt inrudite cu emulsiile,

marimile particulelor dipspersate fiind cuprinse, in majoritatea cazurilor, intre 1 si

100µm.Deci suspensiile sunt dispersiile microeterogene.

6. Daţi exemplu de 5 suspensii şi descrierea acţiunilor acestora

69

1.Augmentin, pulbere suspensie orala

Forma de prezentare

Pulb. susp. 457 mg (400 mg amoxicilina si 57 mg acid clavulanic)/5 ml; ct. × 1 fl. cu

pulb. pt. 35 ml, 70 ml sau 140 ml susp. orala

Indicatii :

Infectii ale tractului respirator superior si inferior; ale tractului genito-urinar; ale pielii

si tesuturilor moi; osteo-articulare; dentare; alte infectii (avort septic, infectii puerperale,

infectii intraabdominale). Profilaxia infectiilor asociate cu interventiile chirurgicale. Spectru:

Germeni grampozitiv aerobi: Bacillus anthracis, Corynebacterium spp., Enterococcus faecalis,

Enterococcus faecium, Listeria monocytogenes, Nocardia asteroides, Staphylococcus aureus,

Stafilococi coagulazo-negativi, Streptococcus AGalactiae, Streptococcus pneumoniae,

Streptococcus viridans, Streptococcus pyogenes, Streptococcus spp., Streptococcus viridans.

Germeni grampozitiv anaerobi: Clostridium spp., Peptococcus spp., Peptostreptococcus spp.

Germeni gramnegativi aerobi: Bordetella pertussis, Brucella spp., Escherichia coli,

Gardnerella vaginalis, Haemophilus influenzae, Helicobacter pylori, Klebsiella spp.,

Legionella spp., Moraxella catarrhalis, Neisseria gonorrhoeae, Neisseria meningitidis,

Pasteurella multocida, Proteus mirabilis, Proteus vulgaris, Salmonella spp., Shigella spp.,

Vibrio cholerae, Yersinia enterocolitica. Germeni gramnegativ anaerobi: Bacteroides species,

Fusobacterium spp. Altii: Borrelia burgdorferi, Chlamidiae, Leptospira ictero-haemorrhagiae,

Treponema pallidum.

Reactii adverse

Reactii de hipersensibilitate (edem angioneurotic, anafilaxie, sindrom similar bolii

serului, vasculite de hipersensibilitate, rash cutanat, urticarie, eritem multiform, sindrom

Stevens-Johnson, necroza epidermica toxica, dermatita buloasa exfoliativa, nefrita

interstitiala). Reactii gastro-intestinale (diaree, greata, varsaturi, indigestie, candidoza

mucocutanata, colite asociate antibioterapiei orale - inclusiv colita pseudomembranoasa si

colita hemoragica). Efecte hepatice (cresterea AST si/sau ALT, hepatite si ictere colestatice).

Efecte hematologice (leucopenie reversibila, trombocitopenie sau anemie hemolitica,

prelungirea TS si de protrombina). Reactii uro-genitale (prurit, iritatie, secretii vaginale).

Efecte SNC (agitatie, ameteli, cefalee, convulsii). Diverse (decolorarea danturii, tromboflebite

la locul injectarii).

2. Nistatina, pulbere

Compozitie

Flacoane continand 6 g pulbere ce contine 2.400.000 UI nistatin, 1 ml de suspensie

contine 120.000 UI.

Actiune terapeutica

Nystatin este un antibiotic polienic ce interfera (prin legarea sterolilor, in principal a

ergosterolului) cu permeabilitatea membranei celulare a fungilor sensibili. Actioneaza in

70

principal pe Candida spp., dar si pe Aspergilus spp., Coccidiosides immitis, Cryptococcus

neoformans, Histoplasma capsulatum, Blastomyces dermatidis.

Indicatii :

candidoze superficiale mucoase (orala, gastrointestinala, vaginala) si cutanate.

Suspensia se administreaza oral la copii si la persoanele cu leziuni oro-faringiene importante,

precum si ca aplicatie locala pe piele si mucoase. Asociat cu antibiotice pentru supresia

dezvoltarii exagerate a florei intestinale.

Reactii adverse :

Uneori greata, voma, diaree (la doze mari), rar iritatie la aplicare locala sau intravaginal,

foarte rar reactii alergice (la Nystatin sau la candidina eliberata prin distrugerea ciupercii).

3. FORTRANS , solutie buvabila

Compozitie: Macrogol 4000 64 g/plic; sulfat de sodiu anhidru 5,7 g/plic; excipient

(zaharinat de sodiu, arome) q.s.p. 1 plic 74 g.

Proprietati: Administrarea orala a solutiei produce lavajul intestinal, asigurand

vacuitatea colonului. Continutul de electroliti al solutiei nu produce schimburi electrolitice

intestin-plasma. Macrogolul 4 000 este nedegradabil, nemetabolizabil de flora intestinala,

neabsorbabil din intestin si nu modifica parametrii biologici.

Indicatii: Pregatirea colonului pentru explorarile endoscopice si radiologice ale

colonului, chirurgia colonului. Asigura o pregatire rapida si comoda, fiind lipsit de toxicitate

si avand toleranta excelenta.

Contraindicatii: Alterari grave ale starii generale (deshidratare, insuficienta cardiaca

severa); afectiuni ale colonului, insotite de fragilitatea mucoasei; ileus/ocluzie intestinala.

Interactiuni medicamentoase: Diareea provocata prin administrarea Fortrans este

susceptibila de a perturba absorbtia medicamentelor administrate simultan.

Efecte secundare: Greturi, varsaturi semnalate la debutul administrarii, rare si rapid

reversibile; senzatie de balonare.

Posologie: Administrarea orala cu pana la 3 ore inaintea interventiei. Continutul fiecarui

plic se dizolva intr-un litru de apa. Se administreaza 3-4 litri solutie Fortrans in seara ce

preceda explorarea, sau fractionat seara si dimineata. Administrarea fractionata creste

acceptabilitatea si cantitatea ingerata.

Forma de prezentare: Pudra pentru solutie buvabila; cutie cu 4 plicuri.

4. Flumetol, suspensie oftalmica

Forma de prezentare

FLUMETOL S FARMILA; Susp. oft. 0,2%; Ung. oft. 0,1%; ct. 1 fl. 10 ml, respectiv

ct. 1 tub 5 g (P-RF)

71

Indicatii :

Afectiuni inflamatorii ale segmentului anterior al ochiului precum si ale anexelor

ochiului, conjunctivite, blefaroconjunctivite, keratite oi keratoconjunctivite, episclerite si

sclerite, dacriocistite, reactii postoperatorii.

Reactii adverse :

Ocazional pot aparea senzatii de arsura locala, iritatii, fenomene de hipersensibilitate

individuala la unul din componentele produsului.

Atentionari si precautii speciale :

In timpul tratamentelor prelungite se recomanda controlul frecvent al tensiunii

intraoculare. Utilizarea prelungita ar putea produce glaucom, leziuni de nerv optic, deficite de

acuitate si de camp optic, formarea cataractei subcapsulare sau pot contribui la stabilizarea

infectiilor oculare secundare cu patogeni eliberati de tesutul ocular.

Dozare si mod de administrare

Se instileaza 1-2 picaturi colir in sacul conjunctival de 2-4 ori pe zi. Unguentul se aplica

in sacul conjunctival de 1-2 ori pe zi.

5. SMECTA

Clasa farmacoterapica : ALTE ABSORBANTE INTESTINALE

Prezentare farmaceutica :

Pudra in plicuri pentru suspensie orala continand 3 g diosmectita dioctaedrica/plic,

glucoza monohidrat 0,74 g/plic, zaharinat de sodiu 7 mg/plic, vanilina 4 mg/plic (cutii cu 10

si 30 plicuri).

Actiune terapeutica :

Smectita, prin structura sa laminara si vascozitatea ridicata, are o putere mare de

acoperire a mucoasei intestinale. Creste rezistenta barierei de mucus prin sporirea calitatii si

cantitatii mucusului de la suprafata enterocitelor (mucoprotectie activa). Fixeaza gazele

digestive. Reduce hipersensibilitatea intestinala, restaureaza integritatea functionala a

eritrocitelor. Normalizeaza tranzitul intestinal fara a interfera cu peristaltismul si fara

modificarea volumului scaunelor.

Indicatii :

Diareea acuta a copilului (se poate administra din prima zi de viata). Diareea acuta si

cronica la adult. Sindromul colonului iritabil (distensie, dureri abdominale, tulburari de

tranzit).

Interactiuni medicamentoase

Proprietatile adsorbante ale smectitei pot perturba absorbtia altor medicamente. Se recomanda

administrarea la distanta de Smecta a altor medicamente (medie 2 ore).

Reactii adverse :

Foarte rar, constipatie; tranzitul normal se va relua dupa reducerea dozei la jumatate.

7. Definiţi unguentele

72

Unguentele sunt preparate farmaceutice semisolide destinate aplicarii pe piele sau pe

mucoase, in scop terapeutic sau de protectie; sunt constituite din excipienti (baze de

unguent) in care se pot incorpora substantele active.

Denumirea de unguent provine de la cuvantul latin ungo-ungere = a unge,care

sugereaza modul de aplicare a acestei forme farmaceutice.

8. Daţi exemplu de 5 unguente şi descrierea acţiunilor acestora

1.ARTROSTOP CREMA

Compozitie:

Apa, ulei mineral, gliceril stearat (si) ceteareth-20 (si) ceteareth-12 (si) cetil-alcool

(si) cetil palmitat, alcool denaturat, cetil-alcool, gliceril-stearat, glucozamin-sulfat,

metilsulfonilmetan (MSM), extract de Boswellia serrata, ulei de Linum usitatissimum, metil-

salicilat, mentol, camfor, poliacrilat de sodiu (si) octil-stearat (si) trideceth-6, ulei de

Juniperus communis, ulei de Eucalyptus globules, ulei de terebentina, guma xantan,

metilcloroizotiazolinona (si) metilizotiazolinona.

Indicatii:

Produsul ArtroStop Crema are o actiune benefica prompta in ameliorarea

disfunctiilor articulare.Continutul bogat in substante active imbunatateste circulatia sanguina

locala, tonifica structurile articulare si, simultan, contribuie la ameliorarea durerilor si a

intepenirii articulatiilor, cu imbunatatirea considerabila a mobilitatii articulare.

Efectele pozitive ale ArtroStop Crema pot fi potentate prin folosirea in paralel cu alte

produse ArtroStop, ArtroStop PLUS si ArtroStop pudra.

2. Venoton, gel

Compozitie :

Gelul contine ca principiu activ troxerutin in proportie de 2%, excipienti pana la

100g; mai contine conservanti (nipagin, nipasol).

Proprietati: Troxerutinul este un orto-(-hidroxietil)-rutozid, un derivat semisintetic de rutin

(rutozid), care este rutinozidul qvercetolului. Acesta face parte din grupul flavonoizilor,

derivati ai fenilbenzo-piranului. Grupa flavonoizilor contine pigmenti galbeni raspanditi in

fructele si frunzele verzi ale plantelor. Troxerutinul face parte din grupa vitaminei P, vitamina

permeabilitatii. Conditionarea sub forma de gel este cea mai indicata pentru resorbtia

cutanata.

Actiune terapeutica :

Troxerutinul are actiune favorabila asupra vaselor sanguine mici (capilarelor),

normalizand permeabilitatea si diminuand fragilitatea acestora. Reduce rapid durerile,

inflamatia in caz de edem, precum si celelalte manifestari acute din maladiile cronice venoase

sau cele de origine traumatica (entorse, contuzii musculare).

Indicatii terapeutice: dureri si edeme ale membrelor inferioare cauzate de boli cronice

ale venelor sau de origine traumatica. Ameliorarea durerilor cauzate de tratarea varicelor cu

injectii sclerozante.

73

Profilaxia si tratamentul varicelor din timpul sarcinii. Afectiuni ale venelor din diferite regiuni

ale corpului: hemoroizi, flebite, trombo-flebite superficiale, stari postflebitice, tulburari

trofice, dermite varicoase. Entorse, contuzii musculare.

Reactii adverse :

Produsul este in general bine tolerat. La persoanele foarte sensibile este posibila

aparitia urticariei sau a pruritului. In acest caz se intrerupe aplicarea gelului si se informeaza

medicul.

3. BANEOCIN - unguent

Compozitie :

Baneocin pudra/unguent: 1 g contine: Bacitracin zinc: 250 UI, Sulfat de neomicina:

5000 UI (5 mg).

Proprietati si actiune :

Baneocinul este o combinatie de antibiotice exclusiv pentru uz extern care contine

bacitracina si neomicina, antibacteriene singerice, cu o puternica activitate locala. Bacitracina

actioneaza in principal asupra germenilor grampozitivi: Streptococcului haemolitic,

stafilococilor, Clostridiilor, Corynebacterium diphteriae cat si asupra Pnemonemiei pallidum

si a catorva germeni gramnegativi; Neisserii si Haemophilus influenzae. Ea actioneaza de

asemenea si asupra actinomicetelor si fusobacteriilor.

Indicatii :

Baneocinul este activ in toate infectiile provocate de germeni patogeni sensibili la neomicina

si/sau la bacitracina. Actiunea Baneocinului unguent este intensificata de un pansament.

Baneocin pudra: - Infectii bacteriene ale pielii de mica extindere, de ex: Herpes simplex,

Herpes zoster/vezicule de varicela, impetigo contagios supurant, ulcere infectate ale gambei,

eczeme infectate, dermatite fesiere (la nou-nascuti) infectate cu bacterii. Prevenirea infectiilor

ombilicale la nou-nascuti. Dupa interventii chirurgicale (dermatologice) Baneocin pudra poate

fi utilizat ca adjuvant in ingrijirea postoperatorie (excizii si cauterizari, tratarea ragadelor,

ruptura perineala, episiotomie, rani si cicatrice supurante). Baneocin unguent: Infectii

bacteriene focale ale pielii: Furuncule, antrax (dupa tratament chirurgical), foliculita barbiei,

foliculita profunda, hidrosadenite supurative, periporite, perionyxis. Infectii ale pielii de

extindere limitata: Impetigo contagios, ulcere infectate ale gambei, eczeme secundare

infectate, rani si taieturi infectate secundar, opariri cu apa fierbinte, arsuri, operatii estetice si

grefe cutane (de asemenea profilactic si pansamente cu unguent). Dupa interventii

chirurgicale: Baneocin unguent poate fi folosit ca adjuvant in timpul ingrijirii postoperatorii:

Baneocin unguent intins pe fese de tifon este eficient la pacientii cu infectii sau rani (ex.

infectii ale canalului urechii externe, rani sau escare chirurgicale).

Efecte secundare :

In aplicatii externe, pe piele, mucoase si rani, Baneocinul este in general bine tolerat.

Rar pot aparea descuamari, uscaciunea pielii, congestia tegumentelor pielii si prurit. Aplicat in

dermatoze cronice (ex. dermatoze congestive) si otita medie cronica, Baneocinul favorizeaza

sensibilizarea vis-a-vis de un mare numar de diferite substante, printre care si neomicina.

Aceasta se poate manifesta prin raspunsul slab la tratament. In anumite situatii pot aparea

reactii alergice. Alergiile ce se manifesta sub forma de eczeme de contact sunt extrem de rare.

Alergia la neomicina se asociaza, in aproximativ 50% din cazuri, cu o cross-alergie cu

74

celelalte antibiotice din clasa aminoglicozidelor. La pacientii cu leziuni extinse ale pielii se

vor avea in vedere absorbtia Baneocinului si urmarile ei (ex. leziuni vestibulare si cohleare,

nefrotoxicitate si blocaj neuromuscular).

Interactiuni (ca urmare a absorbtiei sistemice)

In cazul absorbtiei sistemice, administrarea simultana de cefalosporine sau de alte

aminoglicozide poate potenta nefrotoxicitatea. Folosirea simultana de diuretice, ca acidul

etacrinic sau furosemid, poate agrava de asemenea oto- si nefrotoxicitatea. La pacientii care

primesc narcotice, anestezice sau relaxanti musculari, absorbtia Baneocinului poate potenta

blocajul neuromuscular.

4. Finalgon Unguent

Compozitie si Mod de Ambalare

Unguent care contine pentru un gram 4 mg nonivamid i 25 mg nicoboxil.

Tub cu 20 grame.

Indicatii :

Artrita, dureri reumatice la nivelul articulatiilor si muschilor; leziuni produse in

practicarea sportului, contuzii si luxatii, dureri musculare cauzate de supraefort; lumbago,

nevrita, sciatica, bursita i tenosinovita; pentru tratament revulsiv local n tulburarile circulatorii

periferice.

Finalgon unguent contine doua substante vasodilatatoare cu activitate accentuata. O

cantitate mica de produs realizeaza la nivelul tegumentului un efect local intens revulsiv si de

incalzire. Aceasta reactie se instaleaza in decurs de cateva minute dupa aplicarea Finalgon-

ului, efectul maxim manifestandu-se in 20 - 30 de minute. Se produce o crestere a irigarii cu

sange atat a pielii, cat si in profunzime in tesuturile subiacente. Durerile reumatice, contuziile,

efortul muscular sau traumatismele produse prin activitati sportive sau alte situatii similare

sunt ameliorate prin caldura si cresterea afluxului sanguin determinate de unguent.

Contraindicatii :

Hipersensibilitate cutanata. Finalgon nu trebuie aplicat pe rani, pe pielea iritata sau cu

alte leziuni.

Avertismente, precautii: Daca Finalgon ajunge pe mucoase (oculara, nazala, bucala,

anala sau vaginala), se percepe o senzatie de arsura dezagreabila, dar nepericuloasa. Pacientii

cu o piele sensibila nu trebuie sa fac baie sau dus fierbinte inainte sau dupa administrarea

Finalgon-ului.

5. Ultraproct unguent

Compozitie: 1 g unguent contine 0,92 mg fluocortolon-21-pivalat, 0,95 mg

fluocortolon-21-hexanoat si 5 mg cinchocainhidrochlorid.

- Substanţele active sunt pivalat de fluocortolonă, caproat de fluocortolonă şi

clorhidrat de cincocaină. Un gram unguent rectal conţine pivalat de fluocortolonă 0,918 mg,

caproat de fluocortolonă 0,945 mg şi clorhidrat de cincocaină 5 mg.

- Celelalte componente sunt: octildodecanol, ulei de ricin, ulei de ricin hidrogenat,

monoricinoleat de macrogol 400, ulei de citrice şi trandafiri.

75

Indicatii: Hemoroizi, fisuri anale superficiale, inflamatii rectale.

Efecte secundare: In cazuri rare pot aparea reactii alergice locale. La o folosire

indelungata (peste 4 saptamani), nu se exclud modificari locale ale tegumentului (cum ar fi

atrofia tegumentului).

9. Definiţi supozitoarele

Supozitoarele sunt preparate farmaceutice solide, care contin doze unitare din una sau

mai multe substante active; sunt destinate administrarii pe cale rectala,vaginala si uretrala.

10. Daţi exemplu de 5 supozitoare şi descrierea acţiunilor acestora

1.Procto-Glyvenol supozitoare

Compozitie:

Fiecare supozitor contine 400 mg tribenosid, o substanta sintetica activa apartinand

glucofuranozidelor si 40 mg lidocaina. 100 g crema contine 5 g tribenosid si 2 g lidocaina

clorhidrat. Conservanti: Metilparaben (E 218) si propilparaben (E 216).

Proprietati/efecte:

Procto-Glyvenol determina diminuarea prompta a simptomelor hemoroizilor (durere,

usturime, prurit, tensiune), care apar datorita inflamatiei secundare a regiunii anale.

Activitatea terapeutica a Procto-Glyvenol la pacientii cu hemoroizi este atribuita capacitatii

acestuia de a reduce permeabilitatea capilara si de a creste tonusul vascular. In plus, are efect

antiinflamator local si actiune antagonista asupra unor substante endogene care au rol de

mediatori ai inflamatiei si durerii. Lidocaina continuta de Procto-Glyvenol grabeste atenuarea

simtomatologiei.

Farmacocinetica:

Absorbtie: Aprox. 20% din tribenosidul continut in crema se absoarbe prin piele.

Biodisponibilitatea sistemica a tribenosidului este de 30% din cea obtinuta prin administrarea

orala a acestuia (sub forma de capsule). Varful concentratiei plasmatice de 1 g/ml (tribenosid

si metaboliti) se obtine la 2 ore dupa administrarea unui supozitor (400 mg tribenosid).

Metabolism si eliminare: Tribenosidul se metabolizeaza intens si se excreta urinar (dintr-un

supozitor, 20-27% din tribenosid se elimina sub forma de metaboliti). Cantitatea de lidocaina

continuta de Procto-Glyvenol absorbita nu exercita nici un fel de efect asupra cordului.

Indicatii:

Pana la disparitia semnelor acute, crema sau 1 supozitor trebuie aplicate dimineata si

seara. Ulterior, se poate continua tratamentul printr-o singura aplicare zilnica. 30 g crema sunt

suficiente pentru 20-30 de aplicatii.

Reactii adverse:

Procto-Glyvenol este bine tolerat. In cazuri izolate pot aparea senzatie usoara de arsura,

durere, cresterea motilitatii intestinale dupa administrarea cremei sau supozitoar

2. INDOMETACIN, supozitoare

76

Compozitie: Indometacin 50 mg/supozitor.

Indicatii: In fazele active ale urmatoarelor afectiuni inflamatorii: Poliartrita reumatoida.

Coxartroza . Artroza . Spondilartrita anchilopoetica. Afectiuni abarticulare. Criza de guta. Se

mai poate administra in lumbago, in chirurgia dentara pentru tratarea inflamatiilor, in

dismenoreea primara pentru tratarea durerii si a simptomelor asociate.

Actiune terapeutica : Indometacinul este un antiinflamator nesteroidian, derivat al

acidului indolacetic, avand si proprietati analgezice si antipiretice.

Este un inhibitor puternic al sintezei prostaglandinelor, principalii mediatori ai inflamatiei.

Actiunea lui se explica prin scaderea concentratiei de prostaglandine la nivel periferic .

Indometacinul nu actioneaza asupra etiologiei afectiunii, ci asupra simptomelor inflamatorii

determinate de aceasta.

Farmacocinetica: Se absoarbe rapid la nivelul mucoasei rectale (absorbtia fiind mai

rapida decat din formele orale), dar cantitatea absorbita este usor mai scazuta. In practica,

dupa incercari clinice, s-a constatat o absorbtie de 80-90%. Absorbtia nu este modificata de

varsta. Timpul de injumatatire variaza intre 2,6 si 11,2 ore; trece in lichidul sinovial, realizand

concentratii mari , in placenta, in laptele matern, in tesutul cerebral si in saliva . Legarea de

proteinele plasmatice este in jur de 90%. Se regaseste in plasma ca atare si sub forma de

metaboliti neconjugati. Se excreta renal si biliar (indometacin si metaboliti). Excretia renala

descreste odata cu varsta.

Contraindicatii: Alergie la indometacin. La pacientii carora acidul acetilsalicilic si alte

antiinflamatoare care inhiba prostaglandin sinteza le provoaca reactii alergice, manifestate

prin crize acute de astm, urticarie, rinita alergica. Rectita si hemoragie rectala recenta. Sarcina

si alaptare . Insuficienta renala sau hepatica grava.

Reactii adverse: Produce relativ frecvent cefalee, ameteli, anorexie, iritatie rectala si

reactii alergice: criza de astm, urticarie, eruptii cutanate. Au fost semnalate cazuri izolate de

hepatita , glomerulonefrita si reactii hematologice (leucopenie, trombocitopenie , anemie

aplastica si chiar agranulocitoza). Tulburari oftalmologice.

Interactiuni medicamentoase: Administrarea simultana a indometacinului cu produsele

urmatoare necesita o supraveghere riguroasa a starii clinice si biologice a pacientului:

Anticoagulante : poate accentua efectul anticoagulantelor orale si pe cel al heparinei

(cresterea riscului hemoragic prin inhibarea functiei plachetare). Cand asocierea cu

antivitaminele K este necesara, trebuie urmarit indicele de protrombina. Sulfamide

hipoglicemiante: poate antrena o crestere a efectului hipoglicemiant al sulfamidelor

(deplasarea legarii lor de proteinele plasmatice). Litiu: poate creste litemia, uneori pana la

pragul toxic. Daca asocierea este necesara, trebuie supravegheata litemia, pentru a adapta

posologia litiului. Metotrexat: indometacinul este susceptibil de a creste toxicitatea hemolitica

a metotrexatului. Diuretice: poate diminua activitatea diureticelor (efectul antidiuretic si

antihipertensiv). Poate prezenta efecte sinergice cu ticlopidina (marirea activitatii

antiagregante plachetare); daca asocierea este necesara trebuie sa se urmareasca timpul de

sangerare. Asociat cu celelalte AINS , mareste riscul ulcerogen si hemoragic. Poate scadea

activitatea beta-blocantelor si inhibitoarelor enzimei de conversie (efectul antihipertensiv).

77

3. PARACETAMOL, supozitoare

Compozitie: Paracetamol sugari: 125 mg paracetamol/supozitor. Paracetamol copii :

250 mg paracetamol/supozitor.

Indicatii terapeutice: Tratamentul simptomatic al afectiunilor febrile si/sau dureroase.

Actiune terapeutica : Substanta cu actiune analgezica asemanatoare cu a fenacetinei si

cu efect antipiretic apropiat de al salicilatilor, paracetamolul actioneaza asupra centrilor

termoreglatori din sistemul nervos central, determinand o pierdere mai accentuata de caldura

prin vasodilatatie cutanata. Efectul analgezic are, de asemenea, un mecanism central, fiind

influentate durerile de intensitate medie. Nu are actiune antiinflamatoare si nu este

antiagregant plachetar.

Farmacocinetica: Are absorbtie prelungita pe cale rectala. Biodisponibilitatea este

comparabila cu cea a formelor administrate pe cale orala. Se distribuie rapid in mediile lichide

si se leaga slab de proteinele plasmatice. Timpul de injumatatire biologic este de ordinul a 4-5

ore. Picul plasmatic este atins in 2-3 ore. Metabolizarea hepatica urmeaza doua cai majore, iar

eliminarea renala are loc sub forma de glucurono-conjugati (60-80 %) si sub forma de

sulfoconjugati (20-30 %); mai putin de 5% se elimina sub forma neschimbata. O cantitate

mica este transformata prin interventia citocromului P450 intr-un metabolit ce sufera o

conjugare cu glutationul. In cazul intoxicatiilor masive, cantitatea acestui metabolit este

crescuta. Dupa toate datele recente, se pare ca metabolismul paracetamolului nu este

modificat in caz de insuficienta hepatica.

Reactii adverse: Paracetamolul este bine tolerat la doze terapeutice. Reactiile de

hipersensibilitate sunt foarte rare. Au fost descrise totusi cazuri de trombocitopenie ,

pancitopenie si leucopenie asociate tratamentului cu paracetamol. Doze masive (125-250

mg/kg/zi) provoaca necroza hepatica.

4. Betadine, supozitoare vaginale

Compozitie

Fiecare ovul contine 200 mg de polivinil-pirolidona (PVP-iodine complex).

Actiune terapeutica

betadina este un agent antimicrobian cu spectru larg (bactericid, virucid, fungicid,

protozoicid).

Indicatii

vaginite acute si cronice, infectii mixte, specifice si nespecifice (Gardnerella, trichomonas,

Candida). Pregatirea preoperatorie in ginecologie.

Contraindicatii

Alergie la iod, hipertiroidie, dermatita herpetiforma Duhring, inaintea tratamentului cu iod

radioactiv. Se va evita administrarea dupa a treia luna de sarcina si in perioada alaptarii,

eventual doar in urma aprecierii individuale si sub supraveghere medicala.

Precautii

In patologiile tiroidiene, in special in hiperfunctiile subclinice, si la persoanele in varsta,

Betadine poate fi folosit doar sub supraveghere medicala.

78

Reactii adverse

In caz de sensibilitate la iod, uneori iritatii locale cu caracter tranzitoriu.

5. MACMIROR COMPLEX 500, supozitoare vaginale

Indicatii: Terapia polivalenta a afectiunilor vulvo-vaginale datorate microorganismelor

patogene: Candida , Trichomonas si bacteriilor.

Prezentare farmaceutica: Unguent continand la 100 g: 10 g nifuratel si 4 000 000 U.I.

nistatin (tub de 30 g); supozitoare vaginale continand: 500 mg nifuratel, 200 000 U.I. nistatin,

excipienti (cutie cu 12 buc.).

Actiune terapeutica : Macmiror complex este rezultatul asocierii dintre Nifuratel si

Nistatin. Nifuratel este un chimioterapic de sinteza, cu o intensa si eficace activitate

trichomonicida, antibacteriana si micostatica; efectul sau polivalent permite tratarea si

prevenirea vaginitelor de etiologie mixta, spre deosebire de tratamentul specific al

tricomoniazei, care favorizeaza declansarea ulterioara a micozelor. Nistatin este un antibiotic

bine cunoscut, cu activitate fungicida mai ales asupra micetelor, din genul Candida .

Eficacitatea si absenta toxicitatii produsului au incurajat vasta sa utilizare clinica, in special in

aplicatii locale. Asocierea dintre Nifuratel si Nistatin permite obtinerea unui "efect antifungic

total" si initierea unui tratament polivalent al vaginitelor, care poate asigura eliminarea

agentilor patogeni responsabili (Candida a., Trichomonas v. si bacterii) si restaurarea

mediului fiziologic vaginal. Scopul este prevenirea recidivelor dupa vindecarea aparenta a

infectiei initiale.

11. Care sunt proprietăţile preparatelor oftamologice conform FRX

Conform FRX preparatele oftalmologice au urmatoarele proprietati :

- aspect : picaturile pentru ochi-solutii apoase sau uleioase trebuie sa fie limpezi,

practic lipsite de impuritati mecanice.Picaturile pentru ochi-suspensii pot prezenta un usor

sediment redispersabil prin agitare;

- pH-ul se determina potentiometric;

- marimea particulelor : se determina prin examinarea la microscop a unei mase de

preparat care contine aproximativ 10 mg substanta activa suspendata intinsa in strat subtire pe

o lama 90% din particulele examinate trebuie sa prezinte un diametru de cel mut 50 µm;

- masa totala pe recipient : se determina prin cantarirea individuala a continutului din

zece recipiente.Fata de masa declarata pe recipient se admit abaterile procentuale prevazute in

tabelul din FRX ;

- dozarea, se efectueaza conform prevederilor din monografia respectiva ;

- sterilitatea, se procedeaza conform prevederilor de la „Controlul sterilitatii”.