facultatea de medicinĂ veterinarĂ · utilizării lor din tehnologia agricolă. anual, suprafee...
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE
AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ
CLUJ – NAPOCA
ŞCOALA DOCTORALĂ
FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ
OŞVAT IONEL MARIUS
REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT
CERCETĂRI PRIVIND INCIDENȚA ȘI SEMNIFICAȚIA
IGIENICĂ A AZOTAȚILOR, AZOTIȚILOR ȘI
NITROZAMINELOR ÎN PRODUSELE ALIMENTARE,
VEGETALE ȘI ANIMALE ÎN JUDEȚUL BIHOR
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:
PROF. UNIV. Dr. Bara Vasile
CLUJ NAPOCA
2011
0
INTRODUCERE
Azotaţii, forma cea mai oxidată a azotului, au fost cunoscuţi cu mai bine de un
mileniu şi jumătate î.e.n., înainte de izolarea acestora din aerul atmosferic. Au fost
folosiţi la prepararea pulberilor cu fum, la aruncarea proiectilelor din piatră sau metal,
la confecţionarea artificiilor, pentru conservarea unor alimente de natură animală şi ca
fumigene. Chinezii au fost primii care au folosit azotaţii pentru prepararea prafului de
puşcă, prezenţa tunurilor fiind consemnată încă în timpul luptelor de la Tai-Gokt din
anul 618 î.e.n. După mai bine de un mileniu, în anul 630 e.n., arabii folosesc tunurile
la asediul cetăţii Mecca, apoi în luptele pentru ocuparea cetăţii din Spania.
Principiile utilizării fertilizanţilor au fost puţin cunoscute până în anul 1804,
când elveţianul T. de Saussure afirmă în cartea sa Recherches chimiques sur la
végétation că plantele iau azotul din sol sub forma unor combinaţii diferite. Este
stabilit rolul esenţial al substanţelor cu azot din sol pentru creşterea şi dezvoltarea
plantelor. J.B. Bousingault, 1834 este primul autor care a determinat bilanţul
elementelor nutritive din sol. Analizând conţinutul în elemente nutritive al recoltelor şi
al solului şi luând în considerare şi substanţele nutritive aplicate în sol, autorul constată
că plantele folosesc carbonul şi azotul în cantitate mult mai mare decât cantitatea
introdusă în sol sub formă de gunoi de grajd, iar solul pe care cresc plantele şi din care
extrag cantităţi mai mari de azot este rapid epuizat. Bousingault demonstrează astfel
necesitatea asigurării plantelor cu azot şi a restituirii lui în sol prin fertilizare. Astfel,
experimentele lui Saussure sunt confirmate.
După o perioadă de 20-30 de ani de folosire a fertilizanţilor cu azot, în unele
cazuri în exces, au apărut o serie de fenomene negative privind fertilizarea solului, un
conţinut de azotaţi ridicat faţă de nivelul normal în plante, cazuri de îmbolnăviri la
animale şi oameni, cauzate de consumul crescut de azotaţi, fenomene de poluare a
mediului ambiant. De aceea suntem obligaţi să abordăm şi prin prisma măsurilor
necesare de protecţie a mediului ambiant şi a sănătăţii omului. Pentru înlăturarea
efectelor negative ale utilizării excesive a fertilizanţilor cu azot de provenienţă
industrială, o preocupare tot „mai consistentă în ultimul timp este orientată spre
1
promovarea principiilor aşa numitei «agriculturi biologice», în care folosirea acestor
fertilizanţi este privită cu suspiciune, mergându-se până la preconizarea excluderii
utilizării lor din tehnologia agricolă. Anual, suprafeţe întinse sunt scoase din circuitul
agricol şi se reduc suprafeţele cultivate cu plante leguminoase, care fixează azotul
atmosferic cu ajutorul bacteriilor cu ajutorul bacteriilor fixatoare de azot simbiotice,
fiindcă cerinţele populaţiei omeneşti pentru hrană în care cerealele ocupă un loc
primordial, au crescut foarte mult.
În prezent, sunt acumulate numeroase date despre azot, fertilizanţi cu azot şi
despre azotaţi. Se apreciază că numărul lor depăşeşte cifra de 3000 iar acţiunea lor
toxică este cunoscută de mult timp.
Problema a devenit deosebit de actuală de când s-au semnalat frecvente
intoxicaţii acute şi cronice la copiii mici care au consumat substanţe chimice au
devenit şi mai complexe în urma evidenţierii efectului cumulativ al azotaţilor şi al
posibilităţii formării nitrozaminelor cancerigene. (DOROFTEI SORINA, DUGACIU N
1998,)
2
CAPITOLUL I ASPECTE GENERALE PRIVIND PREZENȚA XENOBIOTICELOR
ÎN UNELE PRODUSE ALIMENTARE DE ORIGINE ANIMALĂ ȘI VEGETALĂ
Produsele alimentare, componente ale mediului, reflectă întreaga complexitate
a poluării, prezenţa substanţelor toxice crescând cantitativ şi calitativ. Pentru a contura
dimensiunile acestei probleme voi rezuma aspectele poluării produselor alimentare
dezbătute în mai multe monografii.
1.1. POLUAREA CU AZOTAȚI ȘI AZOTIȚI REZIDUALI ÎN LANȚUL
ALIMENTAR
Prezenţa azotaţilor în produsele de origine vegetală este în general, consecinţa
suprafertilizării solului cu îngrăşăminte azotate. De asemenea, unele pesticide utilizate
în agricultură pot contribui la creşterea conţinutului de azotaţi în plante.( AHMAD
IMTIAZ, 1994
Azotiții în prezenţa oxigenului sunt transformaţi la rândul lor de alte bacterii
(nitrobacter) în azotaţi. Azotaţii sunt mai puţin toxici pentru vieţuitoarele din mediul
acvatic iar pentru plante constituie chiar un nutrient strict necesar. Azotiţii sunt veriga
finală a acestor transformări ale azotului, ei acumulându-se în timp. Concentraţia
maximă de azotaţi este de 100 mg/l recomandabil să nu se depăşească valoarea de 50
mg/l.( GARNER G.B. ȘI COLAB., 1993)
Azotiţii inhibă respiraţia mitocondrială şi fosforilarea oxidativă, reduc
semnificativ absorbţia proteinelor şi lipidelor, diminuează rezervele hepatice de
vitamină A şi scad nivelul tisular de acid folic, tiamină şi piridoxină.
Nitrozaminele sunt substanţe puternic cancerigene, nitrozodietilamina induce
cancerul la toate cele 18 specii de animale la care s-a experimentat, de la peşte la
macac, iar dimetilnitrozamina la 12 specii. Doze foarte mici (1 mg/kg aliment) pot
produce cancerul la aproape toate organele în funcţie de animal şi de calea de
administrare. Alte nitrozamine cancerigene: 4-nitrodifenil, nitropirolidina, piperazine,
piperidine. Un mare număr de observaţii experimentale dovedesc că ADN este ţinta
3
critică în declanşarea cancerigenităţii.( BRUNING, FANN C.S., 1993, CALANCEA
LEONIDA, 2002
Nitrozaminele pot fi ingerate odată cu alimentele, în produsele de origine
animală fiind puse în evidenţă cantităţi mari de compuşi nitrozo, ele rezultă şi
endogen, în tubul digestiv şi în stomac, prin două mecanisme principale:
a. printr-o reacţie chimică între nitriţi şi amine în mediul acid al stomacului;
b. prin activarea metabolică a unor microorganisme din intestin şi căile
urinare.
Gravitatea efectelor negative ale nitrozaminelor impune ca element de bază în
profilaxie, controlul de laborator periodic al apei, solului, furajelor şi alimentelor
privind conţinutul în azotiți, azotaţi, amine secundare şi nitrozamine. ( SANDER J.,
1974, CUCUIANU M., RUS H.G., NICULESCU D., VONICA A., 1995)
1.2. POLUAREA CU AZOTAȚI ȘI AZOTIȚI ȘI IMPACTUL LOR ÎN
LANȚUL ALIMENTAR
Plantele folosesc azotul sub forma ionilor de azotat (NO3-) și de amoniu ( NH4
-),
însă principala formă ionică întâlnită de plante în sol este de azotat (NO3-). O parte din
azotați este absorbită de către rădăcinile plantelor și servește ca materie primă pentru
sinteza proteinelor și a altor compuși cu azot, iar altă parte este antrenată de apele de
suprafață sau de cele care traversează solul, regăsindu-se în apele curgătoare subterane
și de suprafață. ( BERCA M., 2002)
Cantitatea de azotați existentă la un moment dat în plantă este rezultatul
bilanțului dintre cantitatea absorbită și cea utilizată în proteinogeneză. ( CUMPĂTĂ
SIMONA DIANA, BECEANU D., 2005)
Cu mari efecte poluante în soluri este nu numai folosirea îngrășămintelor
minerale cu azot în supradoze, ci și utilizarea unilaterală a aceluiași sortiment de
îngrășământ mineral cu azot de sinteză mai mulți ani pe fondul celor organice bogate
în azot care determină în timp acumulări în sol, adesea excesive de azot mineral, mai
ales (N - NO3-). ( NIELSEN T., JORGENSEN H.E., LARSEN J.C., POULSEN M.,
1996)
4
CAPITOLUL II. PREZENȚA AZOTAȚILOR ȘI AZOTIȚILOR ÎN
UNELE PRODUSE ALIMENTARE DE ORIGINE ANIMALĂ ȘI
VEGETALĂ
2.1. AZOTAȚII ȘI AZOTIȚII
Azotații și azotiții sunt componenţi naturali ai solului provenind din
mineralizarea substanţelor organice azotoase de origine vegetală şi animală.
Mineralizarea azotului se datorează în primul rând microorganismelor existente în sol
în ţările cu climat temperat, acest proces se desfăşoară cu maximum de intensitate în
sezonul cald.
Prin intermediul furajelor şi al apei, azotații și azotiții ajung şi în organismul
animalelor ale căror produse intră în alimentaţia omului. Ambele categorii de substanţe
mai sunt utilizate ca aditivi alimentari în preparate din carne şi uneori în laptele
destinat producţiei de brânzeturi, pentru ameliorarea însuşirilor senzoriale şi
prelungirea duratei de păstrare. (BANCIU D., OARDĂ M., 1964))
2.2 CONȚINUTUL PRODUSELOR ALIMENTARE DE ORIGINE
ANIMALĂ ÎN AZOTAȚI ȘI AZOTIȚI
În preparatele din carne - şuncă, salamuri, cârnaţi ş.a. azotații și azotiții se
utilizează în mod curent pentru menţinerea culorii roz roşie şi pentru efectele lor
bacteriostatice, antioxidante şi de dezvoltare a aromei produselor. Pentru a difuza
uniform în masa de carne, azotații și azotiții se adaugă de obicei în sarea uscată sau în
saramură, de exemplu, 1 kg nitrat sau 0.5 kg nitrit la 100 kg sare. Sub influenţa florei
reducătoare din saramură şi din carne, azotații trec în azotiți. Aceştia oxidează
mioglobina şi hemoglobina din resturile de sânge în nitrozomioglobină şi respectiv,
nitrozohemoglobină, care îşi păstrează culoare roşie după tratamentul termic. În lipsa
lor, mezelurile fierte sau opărite ar avea culoare gri cenuşie.
Azotaţii au şi o evidentă acţiune bacteriostatică- bactericidă în special faţă de
bacteriile anaerobe în grupa cărora intră şi clostridiile. Prin acest efect se prelungeşte
5
durata de păstrare a preparatelor din carne şi se face profilaxia botulismului. Sarea şi
ph-ul acid potenţează efectul bacteriostatic.
În ţara noastră, concentraţia azotiţilor în produse finite este limitată la
maximum 50 mg/kg, conform Ordinului nr.438 din 18 iunie 2002 emis de Ministerul
Sănătății și familiei. În multe alte ţări se acceptă cantităţi mai mari, care ajung până la
200 mg/kg şi chiar mai mult. Riscul formării de nitrozamine a adus însă în actualitate
problema revizuirii acestor norme, în sensul reducerii lor.
2.2.2 Conținutul laptelui și al produselor lactate în azotați și azotiți
Conţinutul laptelui în azotaţi este foarte redus. Azotiţii de obicei lipsesc. După
datele lui Walker, conţinutul laptelui în azotaţi este cuprins între valorile de 20 şi 40
mg azotat/l. Această variaţie a datelor analitice atât de pronunţate, este determinată de
natura furajelor consumate. (WALKER R., 1990)
Brânzeturile au un conţinut de azotaţi mult mai ridicat decât laptele. Nivelul
azotiţilor în brânzeturi deşi nu pare a avea o semnificaţie deosebită în unele brânzeturi
maturate nitriţii duc la formarea nitrozaminelor. Valoarea medie stabilită a fost de 2,4
ori mai mică ca a laptelui de la brânza proaspătă de vaci, de circa 6,5 ori mai mică la
caşul din lapte de vacă, de circa 10 ori mai mică la caşul din lapte de oaie, de 1,4 ori
mai mică în brânza telemea şi de circa 2 ori mai mică la caşcaval; (GUȘ CAMELIA,
SEMENIUC C., 2005)
2.2.3. Acțiunea azotaților și azotiților
Din analiza acestor reacţii rezulta următoarele: transformarea NaNO3 în NaNO2
are loc sub acţiunea nitratreductazelor. Reducerea NaNO3 la NaNO2 este favorizată de
temperaturi mai ridicate (10°C), durata de sărare mai mare (72 ore), ph mai mare de
5,8, nitritul este instabil în condiţiile de mediu create de maturarea cărnii, evoluţia
ionului NO2-, în funcţie de ph-ul mediului fiind fundamentală pentru formarea culorii,
dacă pH-ul este mai mare de 6,2 carne DFD azotitul este instabil şi provoacă oxidarea
pigmenţilor cărnii la metmioglobină, dacă pH = 5,6...6 nitritul este în echilibru cu NO
şi are loc formarea culorii roşu aprins, specifică cărnii sărate în prezenţa de
azotați/azotiți, dacă pH mai mic de 5,6 carne PSE, azotitul dispare rapid din mediu
formându-se rapid NO volatil, culoarea cărnii devenind roşu pal; dacă pH-ul este mai
6
mic decât 5,2 formarea de NO este inhibată. Cu cât cantitatea de substanţe reducătoare
este mai mare, cu atât transformarea azotitului în NO este mai eficientă. Creşterea
cantităţii de substanţe reducătoare din carne se face prin adaosul de acid ascorbic şi al
sărurilor sale, de zaharuri reducătoare. În cursul tratamentului termic,
nitrozomioglobina este transformată în nitrozomiocromogen iar nitrozohemoglobina în
nitrozohemocromogeni, compuşi mai stabili. Se consideră ca 5-15% din azotitul
adăugat poate fi fixat de pigmenţii cărnii restul pierzându-se în reacţii secundare HNO2
se combină cu proteinele, cu aminoacizii, cu aminele, cu lipidele , etc. ( MUCETE D.,
2005)
Chiar dacă se folosesc aceşti aditivi în preparatele din carne este de dorit să se
respecte valorile maxime admise, cauzele depăşirilor fiind multiple. Verificarea
calităţii produselor reprezintă un imperativ al progresului, al satisfacerii nevoilor şi
cerinţelor consumatorilor de pe piaţa românească, ţinând cont totodată şi de
menţinerea stării de sănătate a consumatorilor prin lansarea pe piaţă a unor preparate şi
produse care să acopere valoarea nutritivă şi asigurarea energiei indispensabile
proceselor vitale, nu să se transforme în agenţi nocivi care subminează starea de
sănătate sau chiar ne îmbolnăvesc organismul.
2.3 AZOTAȚII ȘI AZOTIȚII ÎN UNELE PRODUSE DE ORIGINE
VEGETALĂ
Transformarea azotaţilor în azotiţi se face preponderent în rădăcini şi frunze.
Cantitatea de azotaţi existentă în plantă la un moment dat este rezultatul bilanţului
dintre cantitatea absorbită şi cea utilizată în proteinogeneză. Orice factor susceptibil de
a interveni în absorbţie sau într-un punct oarecare al lanţului metabolic, ce asigură
transformarea azotului nitric în azot aminat şi azot proteic, poate influenţa cantitatea
de nitraţi liberi din plantă.
Acumularea de azotaţi poate fi favorizată şi de alţi factori cum sunt: existenţa
în plantă a unor cantităţi mici de nitratreductază, aşa cum se întâmplă la legumele din
familiile Chenopodiaceae (spanac, sfeclă, ridichi, ş.a.). şi la Umbelliferae (morcov,
mărar, pătrunjel, ş.a.), însorirea slabă, de exemplu plantele de seră, deoarece nu se
asigură energia necesară reacţiilor, carenţa în oligoelementele ce participă la
7
activitatea enzimelor reductoare de exemplu, insuficienţa molibdenului şi a altor
elemente minerale care stimulează creşterea plantelor.
CAPITOLUL III. NITROZAMINELE ÎN UNELE PRODUSE DE
ORIGINE VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ. EFECTELE NOCIVE ALE
NITROZAMINELOR
În condiţiile actuale de dotare cu o aparatură scumpă şi performantă a
laboratoarelor medico-sanitare, cu gaz- cromatografe, de mare fineţe, a substanţelor
uşor volatile cum sunt majoritatea nitrozaminelor, este greu de efectuat mereu în
organismele vegetale, animale, în sol, atmosferă şi în diferite produse alimentare. Până
în prezent, analizele efectuate, au fost axate în principal pe determinarea nitroso
dimetil aminei NDMA, o nitrozoamină frecventă şi puternic cancerigenă. Între
conţinutul de azotaţi şi azotiţi în mediul de nutriţie şi conţinutul produselor vegetale şi
animale în NDMA există o strânsă corelaţie. Pe baza acestor date şi prin interpolare, s-
a apreciat conţinutul la unele produse vegetale şi animaliere, în funcţie de conţinutul
lor în azotaţi. S-a semnalat adeseori că pe solurile foarte bogate în azotaţi şi azotiţi
unele plante pot să conţină cantităţi relativ reduse de NDMA.
3.1 DEFINIRE ȘI CLASIFICARE
Nitrozaminele se formează în organism la nivelul tubului digestiv din azotiţii
ingeraţi ori din azotaţii ingeraţi şi descompuşi în azotiţi şi aminele secundare prezente
în diverse alimente. În stomac nitrozaminele se formează în mediul acid şi în prezenţa
grupelor amidice, fenolice şi a celor sulfhidrice.
3.2 SINTEZA NITROZAMINELOR
Nitrozaminele se formează din amine secundare, terţiare şi cuaternare, după
reacţia generală menţionată de Langes.
Un efect important de inhibare a acţiunii compuşilor NA îl prezintă şi
antioxidanţii butilhidroxianisolul BHA, butilhidroxitoluolul BHT şi alţii, folosiţi în
industria alimentară. Mecanismul de acţiune a acestora este necunoscut. Se pare că ei
acţionează asupra activităţii unor enzime care metabolizează substanţele cancerigene.
Substanţele de inhibare a dezvoltării microorganismelor conservanţii, antibioticele
reduc indirect conţinutul de NA prin prevenirea acumulării de amine.
3.3 FORMAREA ENDOGENĂ A NITROZAMINELOR
8
În organismul omului şi al animalelor, formarea nitrozaminelor poate avea loc
în tubul digestiv şi în căile urinare, prin două mecanisme principale: printr-o reacţie
chimică între azotiţi şi amine în mediul acid al stomacului, sau prin activitatea
metabolică a unor microorganisme din intestin şi din căile urinare.
3.4 FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ FORMAREA NITROZAMINELOR
Viteza de nitrozare depinde de aciditatea mediului, bazicitatea aminelor,
concentraţia participanţilor şi temperatură.
La formarea nitrozaminelor pot participa amine secundare, terţiare şi
cuaternare. Reacţia de nitrozare in vitro şi in vivo decurge cel mai intens în mediul
acid, dar în anumite condiţii se formează nitrozamine şi la un pH apropiat de 7. Pentru
aminele secundare, pH-ul optim de nitrozare este situat între 2,5 şi 3,5 şi în majoritatea
cazurilor, viteza reacţiei este proporţională cu pătratul concentraţiei de azotit. Aminele
terţiare, la pH de 3-6 şi la 37°C, interacţionează, de asemenea, cu azotiţii formând
nitrozamine.
3.8 CONȚINUTUL PRODUSELOR ANIMALIERE ÎN NITROZAMINE
Conţinutul unor produse animaliere în NDMA ,NPYR de pe pieţele şi
magazinele din România a fost obiectul unor vaste cercetări efectuate de către
Popa[12]. Astfel au fost detectate în cârnaţi, şuncă şi în alte produse asemănătoare, în
cantităţi extrem de reduse sau chiar nedetectabile. În cârnatul polonez şi în şunca de
Praga de asemenea nu au fost detectate nitrozamine. Cea mai mare cantitate de NDMA
şi Npirolidină, de 3-5 μg NDMA şi Npirolidină s-a găsit în muşchi file. În salamul
afumat au fost găsite cantităţi maxime cuprinse între 3 şi 5 μg NDMA şi NPYR/kg. La
majoritatea produselor din această categorie, nitrozaminele nu au fost detectate. În
salamul de Sibiu, nitrozaminele nu au fost detectate. La bacon, nitrozaminele în
majoritatea probelor analizate nu au fost detectate. Dar în puţine probe ele au prezentat
doar urme.
Chiar dacă studiile de laborator au arătat că există posibilitatea formării
nitrozaminelor, nu există nici un studiu epidemiologie care să precizeze cu siguranţă
legătura dintre cancer şi consumul de spanac, cu sau fără peşte. Probabil una din cauza
neexistenţei nici unui astfel de studiu este conţinutul ridicat a vitaminei C din spanac,
9
care joacă rol anticancerigen. De asemenea, vitamina C împiedică formarea azotiţilor
şi deci a nitrozaminelor.
3.9 ACȚIUNEA TOXICĂ A NITROZAMINELOR
Acţiunea cancerigenă este explicată prin mai multe mecanisme, cea mai
plauzibilă fiind ipoteza alchilării. Nitrozaminele sunt supuse unui proces de activare
metabolică printr-o reacţie de alchilare cu formare de alfa-hidroxinitrozamină.
Agentul alchilant final este diazoalcanul, care alchilează sediile nucleofile ale ADN şi
ARN.
CAPITOLUL IV. ORGANIZAREA CERCETĂRILOR
Scopul propus în cercetarea noastră este lărgirea sferei cunoașterii pentru o
perioadă determinată cu date referitoare la nivelul azotiților și azotaților în unele
produse de origine animală și vegetală din zona Bihor având în vedere faptul că aceștia
intră în lanțul trofic alimentar; evaluarea acestor compuși privind limita maximă
admisă (LMA) pentru protecția consumatorilor și indicarea depășirii limitelor
tolerabile din unele produse; inițierea evaluării nivelului de nitrozamine volatile din
unele produse care se comercializează în zona studiată; monitorizarea nivelului de
contaminanți și relaționarea lor cu aspectele legate de protecția și siguranța
consumatorilor.
Conform reglementărilor prevăzute de Comisia Europeană, legislația actuală
vizează reducerea nivelurilor autorizate de azotaţi şi azotiţi din produsele din came și
se impune monitorizarea riscului de poluare chimică a alimentului şi aprecierea
ingestei acestui contaminant prin alimentele consumate. În baza datelor obţinute din
efectuarea analizelor chimice, este evaluat aportul alimentar de substanţe chimice
ingerate prin alimente.
Obiectivele cercetării noastre în privința incidenței azotaților, azotiților și
nitrozaminelor în unele produse alimentare de origine animală și vegetală sunt
următoarele:
4.1.1. Incidența azotaților și nitriților în unele produse alimentare de origine animală.
10
4.1.1.1.Incidența azotaților și azotiților în carne, preparate din carne, usturoi și
condimente.
4.1.1.2. Incidența azotaților și nitriților în apa folosită la obținerea bradtului.
4.1.1.3. Incidența azotaților și nitriților în lapte și produse lactate.
4.1.2. Incidența azotaților și azotiților în unele produse alimentare de origine vegetală.
4.1.3. Incidența nitrozaminelor în unele produse alimentare de origine animală.
4.3 MATERIALE ŞI METODE
4.3.1. MATERIALE
Pentru a aprecia incidența azotaților, azotiților și nitrozaminelor în produsele
alimentare de origine animală și vegetală în perioada anilor 2007 – 2011 obținute și
procesate în județul Bihor, s-au efectuat analize fizico –chimice, conform metodologiei
standardizate, pe 1785 probe carne (vită, porc, oaie, pasăre); 4360 probe preparate din
carne (salamuri, tobe, specialități, conserve din carne de pește, pateuri, cârnați,
pastramă); condimente 50 de probe; apă folosită la prepararea bradtului; lapte și
produse lactate 883 probe; produse de origine vegetală 4284 probe.
Determinările de calitate au fost efectuate în laboratoarele Facultății de Protecția
Mediului din Oradea – Laboratorul de Control Alimente, Laboratorul de Control pe
Flux Tehnologic și Analiza Riscurilor în Industria Alimentară, începând cu anul 2007.
Prelevarea probelor fiind efectuată cu ajutorul logistic al Direcției Sanitar
Veterinare Bihor și Direcția de Sănătate Publică Bihor în baza convențiilor de
colaborare existente cu Facultatea de Protecția Mediului din Oradea.
Prelevarea, transportul și conservarea probelor au fost asigurate de către
Direcției Sanitar Veterinare Bihor.
Analiza probelor au fost efectuate de către doctorand conform metodologiei de
cerecetare instituite și a metodelor de determinare prezentate în extenso în lucrare.
11
Tabelul/Table 4.1.
Metodele STAS pentru deteminările de azotiți și azotați din alimente
STAS determinations methods for nitrite and nitrate in foodstuffs
Azotit, azotat
Nitrite, nitrate
Metoda
Mezeluri
Sausages
STAS 9065/9-74
Conserve, legume, fructe, meniuri
Preserves, vegetables, fruits, menus
STAS 11581 – 83
Lactate
Dairy
STAS 10314 – 84
Preparate din carne
Meat products
SREN 1214 – 3/2005
Apă
Water
SRISO - 26777/2002
4.3.2. METODE DE DETERMINARE
4.3.2.1.Determinarea azotaților și azotiților din carne, preparate din carne,
condimente și usturoi
4.3.2.1.1. Determinarea azotaților din carne, preparate din carne, condimente și
usturoi
4.3.2.1.2. Determinarea azotiților din carne, preparate din carne, condimente și
usturoi
Pentru aceste produse s-a folosit metoda colorimetrică cu M-xilenol în care
azotaţii şi azotiţii sunt determinaţi ca azotat total, iar azotiţii se determină separat prin
metoda Griess. Conţinutul de azotaţi din produs se calculează prin diferenţa între
azotaţii totali determinaţi şi azotiţi găsiţi şi experimentaţi în echivalent de azotaţi
12
Cea mai folosită metodă de determinare a azotiţilor este metoda Greiss, care
este recunoscută ca metodă de referinţă.
Principiul metodei se bazează pe faptul că în mediu acid, azotiţii se combină cu
o amină aromatică primară, cu care formează o sare de diazoniu. Condensarea acestei
sări de diazoniu sau cuplarea ei cu o altă amină aromatică primară duce la formarea
unui complex colorat supus legii Lambert-Beer. Deci azotiţii se vor putea determina
colorimetric la fotocolorimetru sau spectrocolorimetru.
4.2.2 Determinarea azotaţilor şi nitriţilor în apa folosită la obţinerea
bradtului
În acest context, pentru determinările azotaţilor din apa răcită folosită la
formarea bradtului s-a folosit metoda spectrocolorimetrică, descrisă de Bianu şi
Nica(1998), ca metodă omologată şi acceptată în practica determinărilor de laborator
din ţară.
4.2.3 Determinarea azotaţilor şi azotiţilor din lapte şi produse lactate
Pentru lapte şi produsele lactate s-a folosit metoda cu reducere pe coloană de
cadmiu, iar exprimarea s-a făcut în ioni de NO-3 şi NO-
2.
4.2.4. Determinarea azotaţilor şi azotiţilor din unele produse alimentare de
origine vegetală
Pentru aceste produse s-a folosit metoda colorimetrică cu M-xilenol în care
azotaţii şi azotiţii sunt determinaţi ca azotat total, iar azotiţii se determină separat prin
metoda Griess. Conţinutul de azotaţi din produs se calculează prin diferenţa între
azotaţii totali determinaţi şi azotiţi găsiţi şi experimentaţi în echivalent de azotaţi.
4.2.5. Determinarea nitrozamine din unele produse de origine animală
Nitrozaminele volatile ( NDMA, NDEA, NPYR) s-au determinat din 6 probe
din preparate carne (salam de Sibiu, salam Bănățean) și 6 probe de brânzeturi (brânză
telemea și cașcaval afumat) prin metoda cromatografică confirmată prin
spectrofotometrie de masă.
4.4 PRELUCRAREA STATISTICĂ A DATELOR
În procesul de prelucrare statistică a datelor s-au folosit un număr de trei teste:
• Testul statistic t;
• Testul de normalitate Anderson-Darling;
13
• Testul de permutări randomizate Monte-Carlo;
Testul statistic t aplicat în această lucrare este cel pentru un eşantion mic.
Valoarea medie a eşantionului este testată faţă de valoare a LMA (limita medie
admisă). Acest tip de test se numeşte testul t pentru un singur eşantion.
Tabelul 4.2 Exemplificarea cazului de statistică t în care concluzia arată că valorile
medii anuale de azotiţi sunt nesemnificativ egale faţă de LMA. Testul t pentru valoarea LMADate de intrare
An 2007 2008 2009 2010 2011C 4.63 5.35 5.4 5.5 4.7
LMA 5.000Statistica descriptiva
Media SD SEMLimita superioara
IC pt 95%Limita inferioara
IC pt. 95% N5.116 0.416 0.186 4.600 5.632 5
Rezultatele testului statistic H0:Media=LMA Ha:MD<>LMA Ha:MD<LMA Ha:MD>LMADF T T<> T< T> P<> P< P> alfa4 0.624 2.776 ‐2.132 2.132 0.567 0.717 0.283
Decizie:Concluzie:
0.050Se ACCEPTA ipoteza H0, la nivelul de semnificatie statistica de 0,05.Mddeia valorilor testate este NESEMNIFICATIV diferita de valoarea LMA.
Statistica testului de normalitate Anderson-Darling
Datele analizate statistic în acesată lucrare reprezintă valorile medii anuale
pentru nitraţi şi nitriţi determinate din diferite produse alimentare. Procesele
biochimice ce însoţesc producerea acestora generează o distribuţie normală sau nu în
decursul timpului. Cu alte cuvinte unele serii de timp ale valorilor medii anuale de
nitraţi şi nitriţi survin din procese aleatoare, stochastice sau deterministe (în acest caz
au caracter cumulativ în timp).
14
Tabelul 4.3 Exemplu de rezultate ale testului de normalitate Anderson-Darling.
Testul Anderson‐Darling pentru distributie normala a datelor de intrareRezultate test statistic
1 2 3 4C 2.12 2.8 3.8 3.5 4.4C sortat 2.12 2.8 3.5 3.8 4.4Pnorm 0.0871 0.2771 0.5787 0.7045 0.8877Probabilitatea cumulata distribuita normal, inversa
‐1.2816 ‐0.5244 0.0000 0.5244 1.2816S AD AD* P AD critic alfa
‐5.161 0.1614 0.2002 0.8838
5
Rezultate regresie liniara din graficul de probabilitate normalapanta 0.8987 termenul liber 3.3240 R2 0.9865
Decizie:Concluzie:
0.787 0.050
Se ACCEPTA ipoteza H0, la nivelul de semnificatie statistica de 0,05.Distributia datelor este NORMALA.
Statistica testului de permutări randomizate Monte-Carlo
y = 0.8987x + 3.3240R² = 0.9865
0
1
2
3
4
5
6
‐3.0 ‐2.5 ‐2.0 ‐1.5 ‐1.0 ‐0.5 0.0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0
Valorile de
intrare
Probabilitatile normale
Figura 4.1 Graficul probabilităţilor normale pentru exemplul din tabelul 4.3.
15
Statistica testului Wilcoxon
Testul Wilcoxon utilizat în această lucrarare este varianta non-parametrică a
testului t prezentat anterior. Condiţiile de aplicare sunt: distribuţia valorilor testate nu
este normală, dar diferenţele dintre aceste valori şi valoarea LMA sunt distribuite
normal. În esenţă, acest test se bazează pe faptul că rancurile cu semn ale diferenţelor
dintre valorile mediilor anuale şi valoarea LMA sunt testate statictic cu testul z, pe
baza valorilor statisticii W calculate şi cele prescrise ale mediei şi varianţei acesteia
(tabelul 4.5).
Tabelul 4.5 Exemplu de rezultate ale testului Wilcoxon. Testul Wilcoxon pentru valoarea LMAStatistica descriptiva
C LMA5.000
0.05NU se ACCEPTA ipoteza H0, la nivelul de semnificatie statistica de 0,05.Media valorilor testate este SEMNIFICATIV MAI MARE decat LMA.
DiferenteleDiferentele in
valoare absolutaRancurile
diferentelor
Rancurile cu semn ale
diferentelorRancurile cu semn pozitiv
Rancurile cu semn
negativ16.080 11.080 11.080 4.0 4.0 4.0 0.014.900 9.900 9.900 2.0 2.0 2.0 0.025.050 20.050 20.050 5.0 5.0 5.0 0.015.500 10.500 10.500 3.0 3.0 3.0 0.013.050 8.050 8.050 1.0 1.0 1.0 0.0
Mediana 15.500 5.000 11.916 StatisticaSum 84.580 5.000 59.580 rancurilor Suma Nr
Media 16.916 11.916 Rancuri "+" 15.0 5SD 4.687 4.687 Rancuri "-" 0.0 0
SEM 2.096 2.096 Rancuri 0 0.0 0Rezultatele testului statistic H0:Media=LMA Ha:MD<>LMA Ha:MD<LMA Ha:MD>LMA
N Statistica WMedia W
prescrisa SD_WStatistica z
pentru W P<> P< P> P critic5 15.000 7.500 3.7081 2.0226 0.0431 0.9784 0.0216
DecizieConcluzie
CAPITOLUL VI.CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
6.1. CONCLUZII GENERALE
În urma studiului întreprins cu privire la nivelul rezidual de azotați, azotiți și
nitrozamine în unele produse alimentare de origine animală și vegetale la nivelul unei
structuri regionale ne-a permis evidențierea de concluzii care reflectă nivelul și
dinamica contaminanților precum și măsuri corective și preventive de aplicat în
perioada 2007-2011:
16
1. În probele de carne luate în studiu nivelul conținutului de azotații prezintă
valori medii de 9,0 mg % la carnea de vacă, de 9,3 mg % la carnea de oaie; de 13,3 mg
% la carnea de porc și 12,9 mg % la carnea de pasăre. Conținutul mediu de azotiți
reziduali este de 0,42 mg % la carnea de vacă; 0,57 mg % la carnea de porc ; 0,36 mg
% la carnea de oaie și de 0,45 mg % la carnea de pasăre.
2. La preparatele din carne, conținutul mediu de azotați pe întreaga perioadă
(2007 - 2011) variază între 10,1 - 14,1 mg % la prospături; 12,5 - 19,9 mg % la
preparate din carne semiafumate; 10,6 - 16,0 mg % la salamurile de durată; 12,1 - 18,2
mg % la pastramă; 15,5 - 20, 7mg % la afumături; 14,2 - 19,40 mg % la specialități din
carne sărată și afumată, 15,2 - 18,6 mg % la conserve din carne de vită și porc în suc
propriu; 11,0 - 20,7 mg % la cârnați; 12,4 - 32,4 mg % la pește sărat și afumat; 13,6-
16,9 mg % la conservele de pește.
3. Conținutul de azotiți variază între 4,63 - 6,63 mg % la prospături; 4,5 -
7,0 mg % la produsele semiafumate; 5,55 - 8,4 mg % la salamurile de durată; 5,0 -
15,0 mg % la pastramă; 5,1-5,8 mg % la afumături, 3,8-6,21 mg % la specialități din
carne sărată și afumată; 4,2 - 7,3 mg % la conserve în suc propriu din carne de vită și
porc; 3,12 - 6,6 mg % la cârnați; 3,8 - 5,9 mg % la peștele sărat și afumat; 4,9 – 5,35
mg % la conservele de pește în ulei. Depășiri ale limitei maxime admise se găsesc la
salamurile de durată, la salamurile semiafumate, la pastramă, la specialități. Aceste
depășiri sunt sub 10 mg % în toate cazurile.
4. Analiza conținutului de azotați în apa folosită la obținerea bradtului
evidențiază valori de 2,3 - 24,5 mg %. Media concentrației de nitriți pe an variază între
7,70-14,10 mg%, iar valoarea medie pe întrega perioadă este de 9,76 mg %. Analiza
datelor primare a scos în evidență faptul că 90% din probe a avut un conținut sub 10
mg % azotați. Limita maximă admisă la apă este de 50 mg azotați/l de apă.
5. Conținutul de azotați în amestecul de condimente și usturoi are valori
medii de 67,35 mg % în usturoi și 3,7 mg % în condimente, iar conținutul de nitriți
este de 2,5 mg % la usturoi și 0,2 mg % la condimente.
6. În produsele de origine animală, deși prin standardele de ramură,
începând cu anul 1994, s-a recomandat limitarea utilizării azotatului doar la salamuri
crude, uscate acesta s-a folosit în continuare în toate tipurile de mezeluri, producătorii
17
nerenunțând din obișnuință la utilizarea lui până la sfârșitul anilor 1990. Pe piață a
apărut amestecurile condimentare în industria cărnii, care cuprind și azotiți în
compoziție. Datorită acestui fapt a fost posibilă limitarea folosirii azotatului în
industria cărnii.
7. Cercetarea noastră arată că valorile medii de azotiți în arealul de studiu
se încadrează în general în valorile admise de norme. Doar în proporție de 2% din
probe s-au constat valori maxime de 1,3 - 1,7 ori mai mari decât cele admise de norme
la sortimentele de salam, parizer, cremvurști, pastramă, ceea ce indică faptul că
producătorii nu lucrează totdeauna în baza unor proceduri care să elimine acest risc. S-
au evidențiat azotiți și în produsele de carne timp prospături (tobă), în care este
interzisă utilizarea azotiților.
8. Conținutul de azotați în laptele proaspăt este de 2,42 mg/l, iar cel de
azotiți de 0,06 mg/l; în laptele pasteurizat conținutul de azotați are valoarea medie de
2,42 mg/l, iar conținutul de azotiți are valoarea medie de 0,08 mg/l. Conținutul mediu
de azotiți pe an variază între 0,075 - 0,090 mg/l; în laptele reconstituit conținutul de
azotați are valoarea medie de 2,04 mg/l; iar conținutul mediu de azotați pe an variază
între 1,90 - 2,20 mg/l. Conținutul mediu de azotiți pe an variază între 0,096 - 0,125
mg/l.
10. În laptele de oaie conținutul de azotați are valoarea medie de 12,12mg/l,
iar conținutul de azotiți are o valoare medie 0,65 mg/l. Valorile obținute sunt mult sub
limita maximă admisă.
11. În iaurt conținutul de azotiți are valoarea medie de 0,057 mg/l, în
sâmântână, conținutul mediu de azotiți variază între 0,054 - 0,064 mg/l, cu o valoare
medie de 0,050 mg/l.
12. În brânza proaspătă de vacă conținutul de azotiți are valoarea medie de
0,026mg/ %. Valorile obținute sunt mult sub limita maximă admisă. Brânza telemea de
vacă are conținutul de azotați la o valoare medie de 3,06 mg/ %, iar conținutul de
azotiți are o valoare medie de 0,044 mg/ %. În probele de cașcaval conținutul mediu de
azotiți este de 0,0326 mg/ %; în brânza Moeciu conținutul mediu de azotați este de
3,81 mg/ %, iar cel de azotiți de 0,032 mg/ %; în brânza Olanda conținutul mediu de
azotiți este de 0,032 mg/ %. Scăderea conținutului de azotați în brânzeturi față de cel
18
din lapte se poate datora trecerii unei părții de azotați în zer și metabolizării altei părți
de către microorganisme în timpul maturării brânzeturilor.
13. În produsele vegetale conținutul de azotați are o valoare medie pe
perioada analizată de 37,0 mg %, la conopidă; 87,2 mg % la castraveți, 27,8 mg % la
roșii, 26,12mg % la spanac; 65,88 mg % la salata verde, 15,77 mg % la tarhon, 11,60
mg % la coriandru, 10,20 mg % la cimbru; 34,06 mg % la morcov; 39, 65mg % la
varză albă; 28,7 mg % la varza roșie; 40,07 mg % la ardei; 69,4 mg % la cartofi, 55,9
mg % la ceapă; 78,80 mg % la ridichi. Valorile obținute sunt sub limita maximă
admisă.
La restul produselor vegetale luate în studiu, conținutul de azotați este la valori
asemănătoare cu cele menționate mai sus
14. Conținutul de azotiți este de 4,7 mg % la conopidă, 2,67 mg % la
castraveți, 3,59mg % la roșii; 4,69 mg % la spanac; 6,19 mg % la salata verde; 7,14
mg% la tarhon; 10,6 mg % la coriandru; 6,7 mg % la cimbru; 6,08 mg % la morcov;
4,65 mg % la varza albă, 4,72 mg % la varza roșie; 5,30 mg % la țelină; 10,5 mg % la
ardei; 12,9 mg % la cartofi; 5,97 mg % la ceapă și 4,32 mg % la ridichi. Valorile
obținute sunt sub 7 mg % cu excepția probelor de ardei și cartofi la care aceste valori
depășesc 7mg % ajungând la 10,5 - 12,9 mg %.
15. Examenul pentru determinarea nitrozaminelor evidențiază în produsele
de carne studitae (salam Bănățean și salam de Sibiu) prezența nitrozodimetilaminei
(NDMA) și a nitrozodietilaminei (NDEA), la valori medii 0,100-0,113 mμ/kg
(NDMA) și 0,04 - 0,085 mμ/kg pentru NDEA. NPYR nu s-a decelat în probele de
salam.
16. La brânzeturi conținutul din aceste nitrozamine au avut valori sub limita
maximă admisă (LMA). În probele de brânză telemea și cașcaval afumat s-au
evidențiat toate cele 3 tipuri de nitrozamine: NDMA, NDEA, NPYR, la valori de 0,03
- 0,085 mμ/kg în cazul NDMA; 0,01 - 0,034 mμ/kg pentru NDEA și ),015 - 0,04
mμ/kg pentru NPYR.
17. Azotiții, azotații și nitrozaminele reziduale în produsele analizate nu s-au
dovedit a fi în cantități care ar putea induce stări morbide la consumatori.
19
6.2 RECOMANDĂRI
Investigațiile întreprinse de noi pe parcursul celor cinci ani experimentali (2007
- 2011) ne îndreptățesc să facem câteva recomandări pentru fiecare contaminant în
parte:
1. Pentru azotați se recomandă:
- limitarea strictă a folosirii lor numai la produse din carne afumate; pentru
lapte se propune ca LMA să fie de 10 ppm NO3-;
2. Pentru azotiții din produsele la care relativ s-au întâlnit depășiri ale LMA
propunem :
- menținerea monitorizării în continuare în produsele din carne;
- înăsprirea măsurilor de control, corective și preventive în unitățile de
procesare în vederea încadrării în cerințele referențialului;
3. Pentru nitrozamine, ca substanțe cancerigene recomandăm:
- utilizarea de laboratoare capabile să determine nitrozaminele la limitele reale
de contaminare;
- realizarea de studii mai aprofundate asupra nivelelor de nitrozamine din
produse alimentare supuse unor maturări mai îndelungate.
20
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Ahmad Imtiaz, 1994, Accumulation of nitrate and nitrite in foods of plant
origin, Instiute of Chemistry/University of the Punjab, Pakistan Research
Repository, Teză de doctorat, avaible on-line at.
http://eprints.hec.gov.pk/1612/1/1490.HTM.;
2. Allison C.D., 1998, Nitrate Poisoning of Livestock, New Mexico State
University, Extension Publication B-807;
3. Andrae John, 2008 , Defining and Managing Nitrates in Forages, Forage
Leaflet 13, The Clemson University Cooperative Extension Service;
4. Ardelean M., 2005, Metodologia elaborării tezelor de doctorat, Editura
Academic Pres, Cluj-Napoca;
5. Apostu S. , 2004 , Managementul calității alimentelor, Editura Risoprint, Cluj
– Napoca;
6. Banu, C, ş.a., 1998 , Manualul inginerului de industrie alimentară, Ed. Tehnică,
Bucureşti;
7. Bosch M, Bosch N., Garcia Mata M. , 1990 , Nitrate and nitrite contents in
reconstitued food stuffs.
8. Bosgiraud C. și colab, 1991 Etude epidemiologique de la distribution des
especes deListeria et des serotypes de Listeria monocytogenes en pathologie
humanine, animale et dans les aliments, Rev Med. Vet.142, 6, 463-468;
9. Brad, S., Rodica Segal , 1991, Tehnologia produselor alimentare de protecţie,
Ed. Ceres, Bucureşti;
10. Castelani A.G., Niven C. Jr. , 1955, Factors affecting the bacteriostatic action
of sodium nitric. Appl. Microbiology
11. Chiș Adriana, Bara V., 2005, Metode de laborator pentru identificarea și
dozarea rezidurilor de pesticide din apă și sol, Fascicula: Protecția Mediului,
Vol X, Anul 10, Editura Universității din Oradea;
21
12. Crowley JW, 1985, Effects of Nitrate on Livestock, American Society of
Agricultural Engineers, Paper Number 80-20026;
13. Cucuianu M., Rus H.G., Niculescu D., Vonica A. , 1995, Biochimie. Aplicații
clinice, Editura Dacia, Cluj-Napoca;
14. Cumpătă Simona Diana, Beceanu D., 2005, Nitrații și nitriții, surse de poluare
a alimentelor de origine vegetală, Lucrări Științifice USAMV Iași, Seria
Horticultură,anul XLVIII(48), p.519-524, Editura „Ion Ionescu de la Brad”,
Iași;
15. Fusari A., Ubaldi A., Zannetti G., Schianchi M. ,1995 , Intossicatione da
nitrate e qualita del latte, Annali de la Facolta de Med. Veterinaria di Parma;
16. Garner G.B., Pfander W.H.,Smith G.E., Case A.A.., 1993, Nature and History
of the Nitrate Problem, University of Missouri Extension;
17. Hura, Carmen , 2005, Contaminarea chimică a alimentelor în România, 2004,
Ed. Cernii, Iaşi;
18. Iacub, G.G., 1991, Intoxicarea animalelor cu plante furajere și otrăvuri,
Editura Cartea Moldovenească, Chișinău;
19. Minea S., Șuțeanu E., Alifanti E., Botha V. , 2000, Aspecte privind poluarea
chimică a unor cărnuri materie primă, Revista Română de Medicină Veterinară.
20. Mitrănescu Elena, Savu C., 1998, Din riscurile poluării mediului și
alimentelor, Editura MAST, București;
21. Pârvu G., Costea Mihaela, Pârvu Marius, Nicolae B., 2003, Tratat de nutriția
animalelor, Editura CORAL SANIVET, București;
22. Pinkerton B.W., Understander D.J., Wright R.E., 1998, Nitrate poisoning,
Forage Leaflet 13, the Clemson University Cooperative Extension Service;
23. Popa, G., Dumitrache S., Apostol C, Brad S., Rodica Segal, Teodoru V.,
1986, Toxicologia produselor alimentare, Ed. Academiei Române, Bucureşti;
24. Stănescu V., Apostu S. , 2010, Igiena, inspecția și siguranța alimentelor de
origine animală, Editura Risoprint, Vol. I, Cluj- Napoca;
25. Trif Alexandrina, Gherdan A., Pârvu D., Pădeanu I., Păcurar M. ,1986,
Cercetări privind conținutul în azotați și azotiții din sânge și lapte. Lucr. șt. I.A.,
Timișoara;
22
23
26. Trif A. Curtui V., Milovan Gh., Pârvu D., Căpățână C., Baicu D. , 1994,
Rezidual nitrates and nitrites in pasteurized milk, yoghourt and green cheese
preparted from milk with nitrat content over the tolerated limits, Lucrare Șt.
USAB, Timișoara;
27. Oșvat M., Bara V. , 2010 , Research on the residual level of nitrates in some
cheese products, Analele Universității din Oradea, Fascicula Ecotoxicologie,
Zootehnie și tehnologii de industrie alimentară, Vol. IX, Anul 9, Editura
Universității din Oradea;
28. Oșvat M., Bara V. , 2010, Research on the residual level of nitrates of smoked
products, lasting salami, bacon, Analele Universității din Oradea, Fascicula
Ecotoxicologie, Zootehnie și tehnologii de industrie alimentară, Vol. IX, Anul 9,
Editura Universității din Oradea;
29. Oșvat M., Bara V. , 2010, Research on the residual level of nitrates of the
meat of certain butcher animals, Analele Universității din Oradea, Fascicula
Ecotoxicologie, Zootehnie și tehnologii de industrie alimentară, Vol. IX, Anul 9,
Editura Universității din Oradea;
30. Oșvat M., Bara V. , 2010, Research on the residual level of nitrates contents
in milk and some diary products, Analele Universității din Oradea, Fascicula
Ecotoxicologie, Zootehnie și tehnologii de industrie alimentară, Vol. IX, Anul 9,
Editura Universității din Oradea.