factorii determinanti ai cursului de schimb valutar la vedere
DESCRIPTION
factori determinanti ai cursului de schimbTRANSCRIPT
4. Factorii determinanti ai cursului de
schimb (valutar) la vedere
1. Rata inflatiei si cursul valutar
2. Legea pretului unic
3. Teoria paritatii pretului de cumparare
3.1 Versiunea absoluta a teoriei paritii de cumparare
3.2 Versiunea relative a teoriei paritaii puterilor de cumparare
3.3 Generalizarea teoriei paritatii puterilor de cumparare
3.4 Ipotezele teoriei paritatii puterilor de cumparare
3.5 Remarci asupra studiilor empirice relative
4. Ratele de dobanda si cursul de schimb
4.Factorii determinanti ai cursului de schimb (valutar) la vedere
Daca cursul de schimb (valutar) la vedere este intr-o maniera generala
determinat prin legea ofertei si a cererii, el depinde intr-un mod mai specific, de
factorii economici si financiari. Rata inflatiei, soldurile balantei de plati si nivelul
relativ al ratelor de dobanda sunt considerate ca factori determinanti fundamentali
ai cursului de schimb (valutar) la vedere.
1.Rata inflatiei si cursul de schimb
Pe termen lung, cursul unei valute este in functie de rata inflatiei tarii
considerate. O formulare mai exacta a relatiei dintre ratele inflatiei si cursurile
valutar conduce la a enunta ca, variatiile cursului de schimb (valutar) intre doua
valute A si B depind de diferentialul de inflatie existent intre economiile tarilor A
si B. Aceasta concluzie a teoriei paritatii puterii de cumparare ramane atasata
numelui lui G. Cassel. Aceasta (teoria) stabileste o relatie intre diferenta ratelor de
inflatie a celor doua tari si evolutia cursului monedelor lor pe piata de schimb
(valutar). Ea sustine ca, cursul de schimb (valutar) evolueaza in functie de puterea
de cumparare respectiva a celor doua valute.
Daca puterea de cumparare a dolarului se degradeaza in raport cu cea a lui
euro (deci, cu alte cuvinte, rata inflatiei in S.U.A. este superioara ratei inflatiei in
Europa), valoarea dolarului in raport cu euro, mai devreme sau mai tarziu se va
reajusta astfel incat sa restabileasca puterile de cumparare ale celor doua monede.
Teoretic, amploarea acestei reajustari este egala cu diferenta ratelor de inflatie.
Pentru teoria paritatii puterilor de cumparare, diferenta dintre ratele de inflatie ale
celor doua tari explica evolutia cursului de schimb. Aceasta concluzie merita sa
fie reexaminata in contextual unei economii internationale dominate prin miscari
de capitaluri.
2. Legea pretului unic
Consideram doua economii, S.U.A. si Europa si propunem ca ele au
produs in acelasi moment t1 un bun B in aceleasi conditii, cu aceeasi functie de
productie. Se admite, in egala masura, ca functiile de utilitate ale consumatorilor
sunt identice si ca rata inflatiei este aceeasi in cele doua tari. In situatie de
echilibru si in absenta costurilor de tranzactie, pretul bunului B trebuie sa fie
identic in cele doua economii. Daca pretul este exprimat in moneda locala in
fiecare din cele doua tari (dolar si euro), identitatea pretului nu este posibila decat
luand in calcul cursul de schimb (valutar) la vedere al dolarului in raport cu euro.
B1,EUR= B1,USD x S1,USD/EUR [1]
B1,EUR: pretul in euro al bunului in momentul 1,
B1,USD: pretul in dolari al bunului in momentul 1,
S1,USD/EUR : cursul de schimb in momentul 1.
Si luam un exemplu: Daca preturile in Europa si in S.U.A. ale unui bun
sunt respectiv egale cu 10 euro si cu 11 dolari, este usor de a deduce ca, cursul de
schimb al euro in raport cu dolarul este 1EUR=USD 1,10 sau ceea ce revine, de
asemenea, la o serie USD1=1/1,10 EUR, respectiv 0,91EUR.
Aceasta relatie dintre cursul de schimb si pretul unui bun produs in cele
doua economii constituie legea pretului unic.
Propunem ca aceasta lege nu este verificata si ca, cursul de schimb se
stabileste la 1EUR=USD 0,90. Aceasta supraevaluare a dolarului (sub-evaluare a
euro) are doua consecinte. Prima este crestera importurilor americane, deoarece
produsul fabricat in Europa, importat in SUA si valorizat la cursul de schimb de
1EUR=USD 0,90 costa mai putin scump exprimat in dolar decat acelasi produs
fabricat in SUA.
A doua consecinta este de a reduce vanzarile americane cu destinatia
Europa deoarece pentru a obtine 11 dolari, exportatorul american trebuie sa
factureze bunul pe care l-a exportat la 12,22 euro ceea ce este superior pretului
produsului fabricat in Europa. Supraevaluarea dolarului angajeaza un deficit
comercial care nu poate fi absorbit in cadrul unui sistem de schimburi flotante,
decat printr-o reducere a cursului de schimb. Echilibrul va fi in final restabilit
atunci cand 1EUR=USD 1,10. Este deci procentul de arbitraj asupra bunurilor,
care conduce la ceea ce legea pretului unic evidentiaza.
Daca cursul de schimb se stabileste la 1EUR=USD 1,30 aceasta sub-
evaluare a dolarului (supraevaluare a euro) are drept consecinta cresterea
exporturilor americane cu destinatia Europa si de a reduce importurile americane
de provenienta din Europa. Sub-evaluarea dolarului angajeaza un excedent
comercial care nu poate fi absorbit decat printr-o crestere a cursului de schimb.
Echilibrul comercial este in final restabilit atunci cand 1EUR=USD 1,10.
S-a propus in acest exemplu ca pretul unui bun explica variatiile cursului
de schimb. Este vorba aici de un exemplu pedagogic pentru a introduce teoria
paritatii puterii de cumparare. In realitate, cursul de schimb nu evolueaza sub
influenta unui singur bun, cu exeptia cazului in care se considera ca este vorba
despre un bun compozit ce reprezinta ansamblul exporturilor si al importurilor a
doua tari.
Presupunem acum ca rata inflatiei nu este identica in cele doua tari.
Inflatia in SUA este egala cu 2%, in schimb, 5% in Europa. Aceasta noua situatie
explica faptul ca in momentul t2, un an mai tarziu preturile bunului B produs in
Europa si in SUA vor fi de respectiv:
10 EUR (1+5%)=10,60 EUR
USD 11(1+2%)=USD 11,22
In aceste conditii, noul curs de schimb de echilibru S2,USD/EUR este egal cu:
USD1=10,50/11,22=0,9358 EUR
sau ceea ce revine de asemenea la:
1 EUR=11,22 /10,50=USD 1,0686.
3. Teoria paritatii puterii de cumparare
Legea pretului unic poate fi usor generalizata. Ceea ce este adevarat, intr-
adevar, pentru un bun, este deasemena, si pentru ansamblul de bunuri produse in
SUA si Europa.
3.1 Versiunea absoluta a teoriei paritatii de cumparare
Legea pretului unic este la baza versiunii absolute a teoriei paritatii puterii
de cumparare.
Daca legea pretului unic se aplica, intr-adevar, tuturor bunurilor schimbate
pe o piata internationala ea trebuie in mod natural sa se aplice la un cos compus
dintr-un ansamblu de bunuri. In aceste conditii, exprimate in monede locale si
prin cursul de schimb, pretul celor doua cosuri care includ aceleasi bunuri ar
trebui sa fie identice in cele doua economii. Versiunea absoluta a teorie paritatii
puterilor de cumparare necesita inlocuirea in legea pretului unic a pretului unui
bun (B) prin indicele preturilor (P) al bunurilor ce compun cosul.
P1,EUR=P1,USD x P1,USD/EUR
P1,EUR: indicele preturilor in Europa exprimat in euro in momentul 1,
P1,USD: indicele preturilor in SUA exprimat in dolari in momentul 1,
P1,USD/EUR: cursul de schimb in momentul 1.
Pentru teoria paritatii puterilor de cumparare in versiunea sa absoluta,
cursul de schimb de echilibru dintre doua valute este egal cu raportul indicilor de
pret din cele doua tari.
3.2 Versiunea relativa a teoriei paritatii puterilor de cumparare
Verificarile empirice ale teoriei paritatii puterilor de cumparare nu au dat
niciodata bune rezultate. Prezenta factorilor structurali specifici fiecarei econimii
explica (printer altele) slabiciunea acestor rezultate. Pentru a depasi aceste
dificultati, este dorit sa abandonam rationamentul in termene absolute in
beneficiul unei analize in termeni ai diferentialului sau ai variatiei .
Deci notam cu:
P1,EUR: nivelul preturilor in Europa in momentul 1,
P1,USD: nivelul preturilor in SUA in momentul 1,
P2,EUR: nivelul preturilor in Europa in momentul 2,
P2,USD: nivelul preturilor in SUA in momentul 2,
S1,USD/EUR: cursul de schimb in momentul 1,
S2,USD/EUR : cursul de schimb in momentul 2.
Este posibil de a scrie: P1,EUR= S1,USD/EUR x P1,USD [2]
P2,EUR= S2,USD/EUR x P2,USD [3]
Relatiile [2] si [3] ne conduc la :
P1,EUR / P1,USD= S1,USD/EUR [4]
P2,EUR / P2,USD= S2,USD/EUR [5]
Aprecierea relatiilor [4] si [5] permit sa stabileasca:
[P2,EUR / P2,USD] / [P1,EUR / P1,USD]=[ S2,USD/EUR] / [S1,USD/EUR] [6]
Deducand 1 in fiecare factor al relatiei [6], obtinem:
[P2,EUR / P2,USD] / [P1,EUR / P1,USD]-1=[ S2,USD/EUR] / [S1,USD/EUR ]-1 [7]
ceea ce permite obtinerea:
{[P2,EUR/P2,USD]-[P1,EUR/P1,USD]}/[P1,EUR/P1,USD]=[S2,USD/EUR- S1,USD/EUR]/S1,USD/EUR
[8]
Relatia [8] furnizeaza o prima formulare a teoriei paritatii de cumparare, de unde
reiese ca variatia in procente a raportului de schimb este egala cu variatia in
procente a raportului indicilor de pret din cele doua tari.
Aceasta formulare corespunde versiunii relative a teoriei paritatii puterilor
de cumparare. In masura in care ea, ia in considerare, variatiile cursului de schimb
si pe cele ale indicilor de pret, aceasta versiune poate fi verificata, chiar daca
versiunea absoluta (puternica) nu se verifica.
Este suficient ca factorii care constituie obstacole in versiunea puternica
(absoluta) a teoriei paritatii puterilor de cumparare sa ramana constante in timp.
Exista o a doua formulare a teoriei paritatii preturilor de cumparare.
Daca notam cu:
P1,EUR: indicele preturilor in Europa in momentul 1
P1,USD: indicele preturilor in SUA in momentul 1,
S1,USD/EUR: cursul de schimb USD/EUR in momentul 1, este posibil sa scriem:
P1,EUR= S1,USD/EUR x P1,USD [9]
In acelasi mod, daca indicele 2 se raporteaza la anul 2, avem:
P2,EUR= S2,USD/EUR x P2,USD [10]
Daca ∏EUR si ∏USD reprezinta radacinile de inflatie in Europa, este posibil
sa scriem :
P2,EUR= P1,EUR (1+∏EUR) [11]
P2,USD= P2,USD (1+∏USD) [12]
Pornind de la [11] si [12], relatia [10] se poate de acum scrie :
P1,EUR (1+∏EUR) = S2,USD/EUR x P1,USD (1+∏USD) [13]
Inlocuind in relatia [13], P1,EUR prin expresia sa din relatia [9] se obtine:
S1,USD/EUR x P1,USD (1+∏EUR) = S2,USD/EUR x P2,USD (1+∏USD) [14]
Este posibil de a simplifica [14] pentru a obtine:
[1+∏EUR]/[ 1+∏USD]= [S2,USD/EUR]/ S1,USD/EUR] [16]
Deducand 1 din fiecare factor al relatiei [16] se obtine:
[1+∏EUR]/[ 1+∏USD]-1=[S2,USD/EUR]/ S1,USD/EUR]-1 [17]
ceea ce permite a obtine in final:
[∏EUR-+∏USD]/ [1+∏USD]=[ S2,USD/EUR- S1,USD/EUR]/[ S1,USD/EUR] [18]
In masura in care rata inflatiei ∏USD este redusa in raport cu unitatea (1),
este posibila de a simplifica [18] si de a ajunge la formularea cea mai obisnuita a
teoriei paritatii puterilor de cumparare:
∏EUR-∏USD=[ S2,USD/EUR- S1,EUR/USD]/[ S1,USD/EUR] [19]
Reiese din aceasta a doua formulare ca variatia in procente a cursului de
schimb (valutar) este egala cu diferentialul inflatiei dintre cele doua tari sau cele
doua zone monetare.
Relatia paritatii puterilor de cumparare care tocmai a fost stabilita este
evident valabila in cazul in care se lucreaza cu anticipatii. In acest context, teoria
paritatii puterilor de cumparare trebuie sa fie in mod lejer reformulabila. Pentru a
relua exemplul formularii care tocmai a fost prezentata:
∏*EUR-∏*
USD={E[S2,USD/EUR]-[S1,USD/EUR]}/[ S1,USD/EUR], unde:
∏*EUR: rata de inflatie anticipata in Europa pentru perioada care urmeaza;
∏*USD: rata de inflatie anticipata in SUA pentru perioada urmatoare.
E[S2,USD/EUR]: anticipatia cursului de schimb la vedere pentru momentul 2.
3.3 Generalizarea teoriei paritatii pietelor de cumparare a “n” tari
Comertul international si determinarea cursului de schimb nu se reduc la
schimburile dintre doua tari, teoria paritatii puterilor de cumparare trebuie sa fie
generalizata.
O tara care procedeaza la schimburi comerciale cu numerosi parteneri,
este necesar sa ia in calcul totalitatea acestor schimburi pentru a determina o
putere de cumparare a valutei acestei tari si evolutia sa in timp. Metoda cea mai
simpla pentru a realiza acest lucru consta in a calcula (pe o baza lunara,
trimestriala sau anuala) indicii reali ai cursului de schimb. Acesti indici sunt in
realitate medii ponderate (prin valoarea comertului international cu fiecare dintre
partenerii comerciali) ai cursului de schimb ale monedei tarii cu fiecare dintre
valutele tarilor partenere. Atunci cand valoarea acestor indici este superioara lui
100, valuta tarii este supraevaluata in raport cu ansamblul monedelor tarii
partenere. Atunci cand ea este inferioara lui 100, ea este subevaluata. Informatiile
cifrate demonstreaza ca unele valute pot fi supraevaluate sau subevaluate de-a
lungul unei perioade indelungate.
Teoria paritatii puterilor de cumparare permite determinarea amplorii
acestei supraevaluari sau acestei subevaluari. Una si cealalta nu au importanta
daca si doar ele sunt durabile si sfarsesc prin afectarea fundamentelor economice
ale diferitelor tari.
3.4 Ipotezele teoriei paritatii puterilor de cumparare
Teoria paritatii puterilor de cumparare se bazeaza pe trei ipoteze:
1. Piata valutara este perfecta, ceea ce se traduce prin absenta contractelor
administrative, a costurilor de tranzactie si a fiscalitatii.
2. Pietele de bunuri sunt profitabile, ceea ce implica o absenta a drepturilor de
vama, a costurilor de tranzactie si a reglementarilor de orice natura.
3. Structura consumului agentilor economici este identica in diferit tari.
Caracterul de constrangere al ultimelor doua ipoteze explica, ca teoria paritatii
puterilor de cumparare este in mod diferit verificata.
3.5 Remarci asupra studiilor empirice relative la teoria paritatii puterilor
de cumparare
Teoria paritatii puterilor de cumparare permite explicarea evolutiei pe termen
mediu si pe termen lung a cursurilor de schimb, dar numeroase studii empirice
care au fost realizate nu permit de a concluziona ci ea este in mod definitiv
verificativ. Aceasta critica a teoriei paritatii puterilor de cumparare trebuie sa fie
interpretata cu prudenta. Aceste studii se bazeaza, intr-adevar pe ipoteze implicite
sau pe alegeri mai mult sau mai putin arbitrare care pot influenta concluziile. Sase
puncte vor retine atentia in acest sens:
1. Teoria paritatii puterii de cumparare este bazata pe evolutia balantei
tranzactiilor curente si, in special, pe cea a balantei comertului
exterior, singurele in mod veritabil afectate prin variatiile preturilor
bunurilor si serviciilor in diferite tari. Balanta operatiunilor curente nu
este decat o parte a balantei de plati si cursul de schimb poate evolua
sub influenta celorlalte componente ale balantei de plati. Cu alte
cuvinte, puterea de cumparare a monedei unei tari se poate degrada
fara sa aiba impact asupra cursului de schimb, daca un flux de
investitii pe termen lung compenseaza deficitul balantei tranzactiilor
curente ce rezulta din degradarea puterii de cumparare a acestor
monede. Teoria paritatii puterilor de cumparare neglijeaza, de fapt,
toate tranzactiile relative la activele financiare.
2. Teoria paritatii puterilor de cumparare uita ca o valuta poate servi
drept moneda vehiculata si sa fie utilizata ca instrument de transfer de
doua tari. In aceste conditii, evolutia valorii unei valute poate fi
determinata prin consideratii care nu au nimic comun cu ratele de
inflatie. Acest fenomen explica in parte fluctuatiile pe care le poate
cunoaste dolarul.
3. Verificarea empirica a teorie paritatii pietelor de cumparare este
extrem de sensibila la indicii de pret retinuti. Se utilizeaza in general
indicele preturilor de consum ca urmare a generalitatilor sale,
probabilitatii sale si a disponibilitatii sale. Utilizarea indicilor generali
este uneori contestabila, deoarece ei inglobeaza bunuri si servicii care
nu dau nastere la schimburi internationale. In plus, estimarea paritatii
puterilor de cumparare prin indicii de pret ai consumului poate
introduce un mijloc indirect (ocolis) ca urmare a diferentei de
productivitate si de inflatie intre sectoare. Ponderea economica a unor
ramuri economice cu slabe productivitati si cu o rata a inflatiei
radicale, dar care nu dau nastere la schimburi internationale poate
induce o falsa reprezentare a compatibilitatii extreme a unor tari.
Recurgerea la indici specifici ai produselor manufacturate este
preferabila deoarece ei sunt mai bine corelati cu evolutia cursului de
schimb. Ideal ar fi sa se retina indicii care reflecta evolutia preturilor
singurelor produse care fac obiectul schimburilor internationale.
4. Verificarea teoriei paritatii pietelor de cumparare este sensibila la
perioada de referinta retinuta. Este, din aceasta cauza, de dorit de a lua
ca punct de plecare al oricarui studiu empiric o perioada pentru care
cursul de schimb este un curs de echilibru care ar rezulta din aplicarea
teoriei paritatii pietelor de cumparare.
5. Teoria paritatii pietelor de cumparare este, de asemenea, sensibila la
tarile retinute. Aceasta teorie este mai bine verificata cu tarile
industrializate ce poseda un nivel de dezvoltare si al structurilor
economice comparabile.
6. Unele studii fac sa apara componente specifice ale resurselor in functie
de regimul de schimb in cadrul caruia evolueaza.
Valutele tarilor legate printr-un sistem de schimburi fixe, dar suficient de
simple pentru a autoriza reajustari ale cursurilor de schimb in functie de
evolutile ratelor de inflatie si cele ale tarilor care procedeaza la foarte
importante schimburi comerciale nu prezinta niciodata supraevaluare sau
subevaluare mai mare de 20%. Asa era, de exemplu, cazul monedelor tarilor
membre ale sistemului monetar european.
In schimb, cursurile dolarului in raport cu unele valute pot diferi cu 50%
de cursul care are rezultate dintr-o stricta aplicare a teoriei paritatii pietelor de
cumparare. Ponderea internationala a valutei americane, fluxurile de capitaluri
atrase prin rate ale dobanzii ridicate si increderea sau neincrederea
investitorilor internationali in economia americana sunt trei motive care pot
explica diferente, de asemenea, importante.
4.Ratele de dobanda si cursul la schimb
Intr-un sistem de schimburi flotante, observarea ratelor de dobanda pe
pietele monetare este indispensabila pentru a intelege si explica evolutia cursurilor
de schimb, deoarece variatiile lor se repercuseaza imediat asupra celor ale
cursurilor valutare.
Luarea in consideratie ale ratelor de dobanda permite intelegerea mai bine
a evolutiei cursului de schimb la vedere. Daca teoria paritatii puterilor de
cumparare este o explicatie semnificativa a evolutiei pe termen lung a cursului de
schimb, nu este cazul pentru variatiile pe termen scurt. Deviatii temporare ale
cursurilor de schimb in raport cu valoarea paritatii lor sunt in mod frecvent
intalnite. Fluctuatiile ratelor de dobanda sunt un factor explicativ al acestor
deviatii. Impactul lor completeaza influenta exercitata prin diferentialul de
inflatie. Relatiile dintre ratele de dobanda si cursurile de schimb (valutar) pot fi
analizate pe termen scurt si pe termen mediu sau lung.
1. Pe termen scurt, o variatie a ratelor de dobanda, antreneaza, o
fluctuatie in acelasi sens a cursului de schimb la vedere. O
ilustrare ar permite de a intelege acest mecanism. Daca
autoritatile americane sunt conduse, din motive de politici
monetare interne sa ridice ratele de dobanda, aceasta crestere
incita, investitorii internationali sa lichideze activele lor in
valute pentru a cumpara titluri in dolari (bonuri de tezaur,
certificate de depozit etc). Vanzarea de valute si achizitii de
dolari au drept consecinta cresterea cursului la vedere al
dolarului in raport cu celalalte valute. Aceste vanzari de dolari,
insotite de achizitiile de valute au drept consecinta reducerea
monedei americane.
2. Pe termen mediu si pe termen lung, relatiile dintre ratele de
dobanda si cursurile de schimb sunt atat de complexe, dar pentru
majoritatea valutelor, s-a constatat adesea ca o moneda puternica
este asociata cu rate ale dobanzii reduse si ca o moneda slaba
este asociata cu rate ale dobanzii mari.
Influenta ratelor de dobanda nu se limiteaza la determinarea cursului la
vedere. Variatiile lor determina cursul de schimb la termen, conform
teoriei ratelor de dobanda.