Expuneti caracteristicile principale ale modernitatii,cat si efectele sale negative sau pozitive asupra arhitecturii.

Termenul de modernitate provine dintr-un adjectiv latin, el fiind prezent pentru prima data in sec VI d Hr., intr-un text al gramaticului Priscos de Cezareea la Cassiodor si intr-o scrisoare a papei Gelasiu care opunea “partum regulas” (regulile stabilite de Parintii sinodali) recomandarilor recente “admonitiones modernas”.Cuvantul modernitate va aparea in jurul adverbului “modo”care inseamna imediat,acum.

Modernitatea reprezinta procesul istoric prin care a trecut cea mai mare parte a culturii europene intre secolele XV-lea si al XVII-lea,ca urmare a eforturilor teologice crestine medievale de a se desprinde de traditiile premoderne.Acest proces a fost rezultatul direct si indirect al etapelor de dezvoltare ale problemelor teologice crestine catolice: unele concepte ale modernitatii au rezultat direct din eforturile de clarificare a propriei pozitii teologice,altele au fost rezultat accidental al lor,favorizat de contextul istoric si stiintific al epocii amintite.

Astfel,modernitatea este un proiect al rationalizarii lumii,negandit suficient pentru secolul al XVII-lea, o perioada in care lumea suferea de discrepanta dintre irationalitatea lumii si ratiunea naturii. Apare o noua morala,politica,dar si o alta organizare a spatiului.

Omul de realizeaza pe sine ca fiinta rationala,independent de ceea ce a fost in trecut,detasandu-se de traditie pentru a deveni astfel.

Traditia stiintei experimentale se naste ca ideal stiintific in filosofia lui Francis Bacon (in lucrarea Noul Organon), dar are legaturi certe cu asumarea unui model al lumii infinit si omogen,in care absenta unor repere eterne si univerale ale cunoasterii permite reinvierea lor periodica in functie de datele unei stiinte experimentale,marcate de o metoda inductiva,care are drept corespondent metafizic existenta unui infinit compus din obiecte individuale a caror cunoastere nu necesita prezenta unor intermediari universali.

Tehnica specifica moderna este aceea ca omul isi creeaza o lume pe care sa o poata controla, realizand astfel un “salt calitativ”.Francis Bacon incearca sa inteleaga cine este omul modern,dar si sa se cunoasca pe sine, considerand ca “Cunoasterea este putere”.Aceasta devine contemplativ pentru redescoperirea ordinii eterne ce-l precede pe om.In acelasi timp, considera ca daca oamenii( din trecut) ar fi incercat sa analizeze si sa depuna efort pentru a intelege lumea (bazat pe experienta si observatie) ar fi descoperit legile ce guverneaza lumea nostra (fizica, matematica etc) insa acestia au facut greseala de a privi lucrurile din punct de vedere subiectiv (legende, folclor) si le-au crezut fenomene supranaturale - in alte cuvinte, ii acuza pe traditionalisti ca au ignorat semnele ce duceau spre explicatii clare si concise.

Unul dintre marii filosofi,Rene Descartes,considera ca proiectul cunoasterii trebuie sa inceapa prin admiterea unor reguli(Reguli pentru indrumarea mintii) cu valoare universala care sa clarifice sensul tuturor activitatilor subiective,iar prin folosirea acestor reguli sa putem ajunge la un concept propriu zis corect al existentei subiectivitatii si al dovedirii existentei realitatilor inconjuratoare si a lui Dumnezeu (Meditatii metafizice). Metoda propusa de Descartes contine in primul rand criteriile claritatii si distinctiei conceptelor vazute ca surse ale adevarului lor,iar in al doilea rand abordarea unei indoieli metodice extinse asupra tuturor

conceptelor,prin care sa poata fi verificate claritatea si distinctia lor.O asemenea propunere inseamna suspendarea metodica a adevarului oricaror cunostinte,iar acest fapt este egal pentru Descartes cu prima certitudine a ratiunii,care are ca obiect insasi existenta indoielii si a unei fiinte cugetatoare care depunde aceasta activitate. Dorea o lume moderna bazata pe ratiune - totul incepand de la "cuget deci exist" (cogito ergo sum) de unde rezulta ca omul, prin excelenta se defineste prin capacitatea sa de a se defini prin aceasta calitate de a gandi si de a intelege lumea din jurul sau ca ceva ce poate fi explicat si inteles.

Afirmatia fundamentala din perioada acestui curent este aceea ca : “stiinta este putere”; omul modern descoperind cunostintele universale.Primul sistem al stiintelor este constituit de Bacon care nu ofera doar cunoasterea ci si principii morale si politice.Are loc revolutia cosmologica,lansata de Nicolaus Copernic si continuata de Galileo Galilei si Isaac Newton, ce reprezinta afirmarea unui univers infinit si omogen,in care existenta unor legi comune garanteaza omogenitatea calitativa a elementelor. Infinitatea universului material a repus in discutie astfel raporturile dintre om si Dumnezeu,locul subiectivitatii in univers si raporturile omului cu istoria.Prin urmare,se poate spune ca intre revolutia ontologica din 1277 si revolutia cosmologica ulterioara, exista o succesiune cel putin temporala.

Emergenta subiectivitatii a reprezentat pentru modernitate reevaluarea valorii subiectivitatii active,prezente intr-o lume in care sensurile depind in mare parte de intentiile de cunoastere ale subiectului. Ideea ca spatiul de maxima certitudine al lumii este subiectivitatea are o origine carteziana,dar ea este un bun comun al modernitatii si este rezultatul indirect al eforturilor teoriilor subiectivitatii axate pe conceptul vointei (Sfantul Augustin) si conceptul intentiei (Avicenna).

Natura este construita de om,aceasta fiind descoperita in laborator,intrucat legile nu se pot testa decat in astfel de locuri.Ratiunea umana descopera esenta lucrurilor,considerand ca natura este rationala,ca exista un limbaj al naturii definit cu ajutorul matematicii - limba ratiunii. Aceasta stiinta exacta devine modelul oricarei cunoasteri,filosofia trebuind sa se inspire din ea pentru a avea principii identice.Ca urmare a acestui lucru,filosoful este in cautarea acestora.

Concret,principalele caracteristici ale modernitatii pot fi enuntate astfel : existenta unui eu stabil,coerent,care poate fi cunoscut,aceasta fiind constient,rational ,autonom si universal; cunoasterea eului pe sine si a lumii prin intermediul ratiunii; modul de a cunoaste al eului raţional obiectiv se numeşte „stiinta”,ea, producand adevaruri universale; cunoasterea stiintifica e adevarata si eterna; adevarul conduce la progres si perfectiune ; stiinta e neutra si obiectiva; limbajul ca mod de a exprima cunoasterea e rational si transparent,el are ca unica finalitate reprezentarea lumii sensibile,existand o legatura necesara si obiectiva intre limbaj si realitate,intre semnificant si semnificat.

In arhitectura aceasta perioada este dominata de Renastere. Stilul renasterii a aparut intai in Italia.In concretizarea noilor idealuri umaniste,artele vizuale,care s-au inspirat dupa modelul operelor clasice greco-romane,au detinut un rol hotarator.Inlocuirea viziunii fantastice a lumii,corespunzatoare conceptiilor medievale,cu cea a unui univers organizat,inteligibil a determinat noua structura a imaginilor artistice si orientarea lor spre oglindirea realitatii obiective si concrete,spre figurarea spatiului real. Cunoasterea artistica si cea stiintifica se impletesc in activitatea multor creatori de seama (L.B.Alberti, Leonardo da Vinci, A. Durer). Incercand sa patrunda legile frumusetii(de structura,proportii,ritm etc) ei au

contribuit la dezvoltarea stiintelor ajutatoare artei.In aprecierea operelor de arta,principalele criterii aveau in vedere claritatea,echilibrul si armonia amsamblului.Arhitectura Renasterii se caracterizeaza prin revenirea la principiile constructive romane,cu dominanta orizontala si zidurile pline.In sec al XVI-lea s-a dezvoltat tema planului central cu elevatie piramidala (D.Bramante, Michelangelo), desavarsindu-se compozitia ritmica a fatadelor (palatul Pitti din Florenta). In timp ce arta gotica stapaneste nordul Europei pana la sfarsitul secolului al XVI-lea,arhitectii italieni creeaza o arhitectura noua.Italia nu a fost coplesita de influenta gotica,iar traditia antica s-a mentinut in stare latenta mai puternic decat in alte tari.Arhitectii Renasterii inlocuiesc arcul frant al constructiilor gotice cu semicercul pe care il aseaza pe coloane,formand arcada care,repetata,constituie porticul.Acestia au folosit elementul doric,ionic,corintic ca elemente care contribuie la crearea unui nou stil,preferand insa stilul corintic.

O data cu sfarsitul secolului al XVIII-lea istoria omenirii va capata caracterul unor mutatii,cu importante urmari in evolutia arhitecturii (saltul demografic,revolutia industrial,liberalismul,democratizarea generala a societatii, increderea in gandirea pozitivista si in progresul stiintific ca modalitate de rezolvare a problemelor societatii umane).

Modernitatea are insa si influentele sale negative in ceea ce priveste o noua etapa a arhitecturii,situand-o intr-un nou context, cu noi conditii si necesitati ,astfel incat : dezvoltarea urbana fara precedent induce o noua problematica cantitativa si calitativa in termeni de circulatie,gestiunea terenurilor,echipamente urbane,locuinte pentru o patura sociala deprivilegiata etc. Anvergura problemelor depaseste astfel scara la care acestea fusesera puse pana atunci. Apar noi tipuri de cladiri ( fabrici, gari,hale alimentare,cladiri administrative).Gasirea formelor adecvate noilor necesitati cu o noua semnificatie devine terenul unor preocupari diversificate. Totodata are loc o criza a arhitectului. Educatia acestuia nu ii oferea capacitatea de a raspunde problemelor noi aparute,pe care nici nu le considera demne de atentia lui.Ca urmare a acestui lucru apar specialisti care preiau aceste probleme (exemplu : baronul Haussmann,prefectul Parisului,care initiaza si pune in practica marile transformari ale Parisului si da infatisarea actuala.)

In concluzie,geneza modernitatii este un fenomen mai complex decat evenimentele prezentate mai sus, la acestea se pot adauga alte cateva experiente ale omului european: descoperirea alteritatii radicale in epoca marilor descoperiri geografice,discursurile despre societati utopice,nasterea laicatului,ascensiunea capitalului etc., fenomene care compun in mod esential modernitatea. Astfel, trecerea de la premodernitate la modernitate este un fenomen tipic societatii europene realizat istoric fara ca el sa fi fost incheiat in marginile geografice ale culturii europene.

Bibliografie :

o Introducere in arhitectura contemporana, Ana Maria Zahariade si Anca Bratuleanu,

Bucuresti, Ion Mincu,2008.o Arhitectura o istorie vizuala, Daniel Borden,Jerzy Elzanowski si colaboratorii, trad.

Narcisa Gutium, Bucuresti, Litera International,2009

o Nasterea stiintei moderne in Europa,Paolo Rossi, Polirom,2004

o http://en.wikipedia.org/wiki/Descartes

o http://en.wikipedia.org/wiki/Francis_Bacon#Philosophy_and_works