MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALECOLEGIUL TEHNIC “AUREL VLAICU”

P R O I E C T Pentru atestarea competentelor profesionale nivel 3 Calificarea :Tehnician automatizari

ÎNDRUMĂTOR:ING. ELEV: Tticu Florin CLASA: 12A

GALATI2013

Tema:

EXPLOATAREA SI INTRETINEREAMOTORULUI MONOFAZAT CU

COLECTOR

C U P R I N S

Argument……………………………………………………pag.1

Cap.I Defectele principale ale motoarelor electrice...............pag.2

Cap.II Bobinarea Motoarelor electrice……………………..pag.8

II.1.Infasurarea indusului bobinat……………………...pag.11

II.2.Executarea infasurarii rotorului……………………pag.13

Cap.III Rebobinarea rotorului………………………………pag.15

III.1.Infasurarea rotorului la scurtcircuit………………..pag.17

III.2.Infasurarea bobinata a statorului…………………..pag.18

III.3.Rebobinarea statorului…………………………….pag.23

Cap.IV Izolatia motoarelor electrice………………………...pag.24

Norme de protectie a muncii in instalatiile electrice…………pag.26

Bibliografie

Argument

Masinile electrice asincrone sunt folosite in general ca motoare

electrice de antrenare in actionarile electrice cu turatie constanta. Motorul

asincron este cel mai raspandit motor de actionare, datorita particularitatilor

sale constructive si energetice: constructie simpla si robusta, fara contacte

mobile (la varianta cu rotorul in scurtcircuit) ; gabarit redus, posibilitatea

alimentarii directe de la reteaua industriala, randandament bun. Aceste

avantaje fac ca moatoarele electrice asincrone sa fie utilizate in toate

domeniile de activitate: ca motoare pentru masini-unelte (raboteze,

polizoare, masini de gaurit, ferastraie mecanice, freze, strunguri etc.) ; ca

motoare pentru actionarea podurilor rulante, macaralelor, pompelor,

ventilatoarelor etc. Motoarele asincrone monofazate sunt utilizate, in mod

special, in instalatiile de uz gospodaresc (masini de gaurit, pompe,

ventilatoare, polizoare, rasnite electrice, aeroterme, masini de spalat, masini

de gaurit cu percutie, polizoare unghiulare slefuitoare etc. ).

Motoarele asincrone trifazate cu rotorul in scurtcircuit sunt simbolizate

prin grupul de litere ASI. De exemplu, simbolul ASI 250M-4 inseamna:

ASI - motor asincron trifazat in scurtcircuit, in constructie inchisa;

250M – gabaritul 250, mediu, ceea ce inseamna ca inaltimea axului

masinii este de 250 mm de la planul talpilor de fixare, iar motorul este

executat in lungime medie;

4 – numarul de poli ai motorului, care indica viteza de sincronism,

respectiv 1500 rot/min. in cazul exemplificat.

Motoarele asincrone cu rotorul bobinat se folosesc la diverse actionari

unde este necesara pornirea in plina sarcina, sau in orice caz cu un cuplu de

pornire ridicat, la curenti de pornire limitati, ca de exemplu: compresoare de

debit mare, pompe cu contrapresiune, masini de trefilat etc.

Cap.I Defectele principale ale motoarelor electrice

Defectul şi

manifestările

lui

Cauzele Modul de remediere

1. Motorul nu

porneşte

Siguranţa este arsă. Conectarea la

reţea este necorespunzătoare.

Supraîncărcarea excesivă a

motorului.

Bobinaj întrerupt sau în contact cu

masa.

La motoarele monofazate serie cu

colector, periile de cărbune pot fi

rupte, înţepenite sau uzate.

Se va înlocui.

Se verifică conectarea la

reţeaua de alimentare.

Se stabileşte cauza

supraîncărcării şi se reduce

sarcina.

Se stabileşte bobina defectă şi

se repară sau se rebobinează.

Se vor înlocui periile de

cărbune rupte sau uzate şi se

va asigura jocul lor normal în

suport.2. Motorul nu

porneşte, însă

produce un

bâzâit uşor şi

continuu

Tensiunea la bobina rotorului este

prea mică.

Rotor blocat de corp străin în

întrefier sau datorită unor defecţiuni

mecanice.

Se verifică tensiunea reţelei de

alimentare.

Se îndepărtează corpul străin.

Se remediază defecţiunile

mecanice după caz.3. Motorul

monofazat cu

Circuitul fazei auxiliare, de pornire,

este întrerupt, datorită următoarelor:

Se identifică bobina defectă şi

se repară sau se rebobinează;

fază auxiliară şi

condensator nu

porneşte chiar

în gol, însă

produce un

bâzâit.

-bobina auxiliară întreruptă;

-condensatorul este întrerupt sau

desprins;

-declanşatorul poate fi înţepenit în

poziţie deschisă sau are contactele

oxidate;

Se demontează condensatorul

şi se verifică (dacă este

întrerupt se înlocuieşte, iar

dacă este numai desprins se

reface legătura).

Se demontează declanşatorul,

se repară piesele defecte şi se

curăţă contactele oxidate ale

întrerupătorului.4. Motorul se

încălzeşte.

Supraîncărcarea motorului

Tensiunea este necorespunzătoare.

Cureaua de transmisie este prea

întinsă.

Lagărele se încălzesc foarte mult

datorită cuzinetului strâns prea tare

sau ungerii necorespunzătoare a

lagărelor.

Conexiuni greşite la placa de borne

(motor cu faza auxiliară).

Se reduce sarcina până la

valoarea admisă.

Se verifică dacă tensiunea

re elei de alimentare ț

corespunde cu tensiunea

nominală a motorului electric.

Se slăbeşte întinderea curelei,

prin reglarea distanţei dintre

roţile de transmisie.

Se demontează lagărele şi se

înlocuiesc piesele uzate sau

defecte, se efectuează apoi

ungerea corectă şi se

montează lagărele,

asigurându-se un joc normal.

Se verifică dacă faza auxiliară

este deconectată după pornire;

dacă alimentarea este

Contacte slăbite la bornele de

alimentare ale motorului.

Spirele în scurtcircuit de la

motoarele cu poliecranaţi au lipituri

cu rezistenţa mare de contact.

Încălziri locale puternice ale

circuitului magnetic, datorită

străpungerii izolaţiei tolelor în urma

împachetării unor tole cu bavuri

mari, a pilirii tolelor sau a strângerii

necorespunzătoare a pachetului de

tole.

Rotorul se încălzeşte puternic,

producând şi încălzirea bobinajului

statoric, datorită unor contacte

necorespunzătoare ale barelor cu

inele în scurtcircuitare, sau, în cazul

rotoarelor cu bare de aluminiu

turnate, din cauza unor întreruperi

conectată pe înfăşurarea de

lucru şi nu pe faza auxiliară,

dacă elementele de pornire

sunt conectate corect.

Se întăreşte presiunea de

contact la bornele motorului.

Se refac lipiturile spirelor în

scurtcircuit ale polilor

ecranaţi.

In cazul unor porţiuni mici, se

reface izolaţia tolelor prin

dezlipirea lor şi acoperirea cu

lac izolant sau se introduc

fâşii de material izolant; dacă

defectul este extins, se

despachetează tolele şi se

reizolează, după ce în

prealabil s-a desfăcut

bobinajul.

Prin intermediul unor

transformatoare se induc

curenţii în bare.

Curentul este nul în barele

întrerupte.

Rotorul defect se repară sau se

înlocuieşte.

ale barelor, datorită unor defecte de

turnare.

Încălzirea puternică a colectorului şi

a periilor, datorită unor perii cu

duritate necorespunzătoare sau

presiunii prea mari a periilor.

Se schimbă periile cu unele

corespunzătoare şi se reglează

presiunea, respectându-se

indicaţiile fabricii

constructoare.

5.Incălziri

locale intense,

dezvoltarea

unui cuplu mic

şi uneori

apariţie de fum

(la motoarele

monofazate

serie cu

colector)

Lipituri executate necorespunzător la

contactele bobinelor cu rotorul.

Se desizolează contactele,se

face o lipitură corectă, apoi se

izolează din nou cu bandă

albă.

6.Incălzirea

puternică a unei

bobine in

timpul

funcţionării, cu

apariţie de fum.

Bobina se încălzeşte puternic într-un

loc, iar după un timp de funcţionare,

deşi sub tensiune normală, scoate

fum, datorită unui scurtcircuit.

Se înlocuieşte bobina defectă.

7.Apariţia de

scântei

puternice la

Periile şi lamelele colectorului sunt

murdare cu praf, ulei, etc., sunt

rupte, uzate sau se găsesc în mediu

Se controlează colectorul, să

fie curat, fără asperităţi, iar

periile se înlocuiesc dacă au

colector în

timpul pornirii.

umed. rupturi sau sunt uzate

neuniform.8. Motorul

produce

zgomote

anormale în

timpul

funcţionării sau

are vibraţii.

Rotorul are joc mare în lagăre sau

joc lateral excesiv.

Rotorul nu este echilibrat static şi

dinamic.

Motorul nu este montat bine pe

corpul maşinii.

Scuturile sau alte părţi ale

motorului au şuruburile de strângere

slăbite.

Rotorul freacă de stator.

Roata de antrenare este slăbită.

Se va demonta rotorul şi se va

repara lagărul, înlocuindu-se

piesele uzate sau defecte.

Se va face echilibrarea

întregului ansamblu al

rotorului.

Se verifică modul de fixare al

motorului, efectuându-se o

montare corectă.

Se constată locul şi se

corectează montajul.

Se demontează rotorul şi se

verifică cauzele frecării, care

pot fi: arbore încovoiat,

lagăre uzate, etc;defectele

constatate se vor elimina.

Se stabileşte cauza slăbirii şi

se înlocuiesc piesele uzate sau

defecte (şuruburi, etc).9. Bobinajul

auxiliar al

motorului

monofazat cu

fază auxiliară

Nu se întrerupe circuitul bobinei

auxiliare după pornirea motorului,

lăsând să circule curentul şi după

pornire, ceea ce produce arderea

bobinajului auxiliar.

Se stabilesc cauzele

nefuncţionării declanşatorului

şi se repară defectul constatat.

se arde.10. Se ard

siguranţele

fuzibile ale

reţelei de

alimentare

simultan cu

operaţia de

pornire a

motorului.

Firul fuzibil al siguranţelor

subdimensionat.

Scurtcircuit în dispozitivul de

pornire.

Scurtcircuit în bobinajul de lucru sau

de pornire.

Bobinajul de lucru sau de pornire

pus la masă.

Se înlocuieşte siguranţa;

curentul nominal al siguranţei

trebuie să fie In sig.≥ 1,25 I

motor.

Se verifică dispozitivul de

pornire şi se îndepărtează

defectul prin izolare.

Se demontează motorul şi se

constată defectul prin culoarea

mai închisă a bobinei şi prin

mirosul specific al

materialelor izolante arse. Este

necesară rebobinarea.

Se verifică cu ohmmetrul şi se

îndepărtează defectul prin

găsirea locului străpuns şi

izolarea bobinajului.

Cap.II Bobinarea motoarelor electrice

Primul control se va efectua în timpul executării bobinei. Izolaţia

spirelor se verifică supunând izolaţia la o tensiune de încercare egală cu

tensiunea electromotoare indusă în spirele bobinei, cu ajutorul unei instalaţii

(fig. 1). In cazul în care izolaţia este în bună stare, voltmetrul V2 va indica

tensiunea indusă în bobina 2, care este similară cu tensiunea de încercare pe

care trebuie să o suporte motorul electric.

Figura 1 Transformator de încercare pentru bobine:

1 - miez magnetic; 2 – bobină de încercare; 3 – jug mobil; 4 – bobină

primară

Bobina va fi izolată faţă de miezul magnetic al polului prin învelişuri de

preşpan. Dacă se neglijează această izolare, se pot produce străpungeri

ale izolaţiei conductorului.

Astfe, încazul unei bobine cu 1100 spire, în 22 de straturi a 100 spire,

alimentată de la o reţea cu tensiunea de 220 V, tensiunea dintre două

spire alăturate ale bobinei va fi:220V/1100 spire = 0,2V.

Intre spira unui strat şi spira stratului următor tensiunea va fi de:

0,2 V x 100 spire x 2 straturi = 40 V.

Izolaţia de bumbac va suporta această tensiune. Este necesar, insă ca

între conductorul şi miezul metalic al bobinei să se aşeze o izolaţie

corespunzătoare din preşpan, iar la rebobinările motoarelor, izolaţia nu

trebuie înlăturată sau omisă.

Înfă urările repartizate se întâlnesc la rotoarele motoarelor ș

monofazate cu colector, precum şi la statoarele motoarelor monofazate cu

faza auxiliară. Tot înfăşurare repartizată mai poate fi considerată şi

repartizarea conductoarelor de la rotoarele motoarelor monofazate cu fază

auxiliară sau cu poli ecranaţi. Ele sunt de diferite tipuri constructive.

Înfă urările bobinajelor motoarelor asincrone monofazate sunt de douăș

feluri: înfăşurări concentrate şi înfăşurări repartizate

Înfă urările concentrate se întâlnesc la statoarele motoarelor cu poliș

ecranaţi şi ale celor monofazate cu colector; se execută din conductoare de

secţiune circulară izolate. Înfă urările concentrate sunt aşezate pe poliiș

inductori ai motorului şi se mai numesc bobine polare.

In figura 2 se arată un pol inductor, având pe el o bobină polară, cu

indicarea dimensiunilor caracteristice.

Bobinele polare pot fi executate manual, cu dispozitive mecanice sau

cu maşini de bobinat.

Un dispozitiv pentru executarea manuală a bobinelor este reprezentat

în figura 3.

Fig.2 -Pol inductor cu înfăşurare Fig.3-Dispozitiv pentru executarea

concentrată manuală a bobinelor polare

a-schiţa dispozitivului;

b-schema transmiterii miscarii la axul

bobinei

1-bobină; 2-miez magnetic;

3 - Izolaţie exterioară a bobinei .

4-carcasa bobinei.

La executarea bobinelor, se va efectua cu o deosebită grijă controlul

izolaţiei spirelor, verificându-se izolaţia dintre spire şi dintre straturi.

Cap. II-1 Infăşurarea indusului bobinat

Acest tip de înfăşurare se foloseşte la rotorul motoarelor monofazate

cu colector, care este asemănător cu rotorul motoarelor de curent continuu.

In figura 4 este reprezentat un astfel de rotor. Bobinele înfăşurării sunt

aşezate în crestături uniform repartizate pe suprafaţa exterioară a pachetului

de tole al rotorului. Infăşurarea este legată prin intermediul conductoarelor

care formează capetele bobinei la lamelele colectorului.

Elementele componente ale înfăşurării sunt:

- crestătura, care este canalul deschis sau închis, practicat pe marginea

rotorului, în care se introduc conductoarele unei înfăşurări;

- spira este alcătuită din două conductoare active, unul de ducere (A) şi

altul de întoarcere (B), legate între ele la capete (fig. 5 );

- conductorul activ reprezintă porţiunea din înfăşurare situată în crestătura

rotorului;

Figura 4 Rotor bobinat cu colector:

1 – bobină; 2- miez magnetic; 3 – conductor de legare la lamela

colectorului; 4 – lamela colectorului

- secţia reprezintă ansamblul spirelor legate în serie, cuprinse între două

lamele de colector (fig.6);

- bobina este grupa de spire aşezate în aceleaşi crestături;

- manunchi se numeste latura unei bobine sau a unei sectii:

Fig.5 – Spira unei bobine Fig.6:

a-secţie formată dintr-o singură bobină;

b-secţie formată din două bobine;

I-manunchi de ducere, II –manunchi de

întoarcere

- pasul polar τ este distanţa sau unghiul dintre axele a doi poli consecutivi;

Cap.II-2 Executarea înfăşurării rotorului

Infăşurarea se poate efectua în două feluri: înfăşurare buclată sau

paralelă şi înfăşurare ondulată sau în serie.

- La înfăşurarea sau bobinarea buclată (fig.7,a) capetele bobinelor

sunt legate la două lamele alăturate ale colectorului.

- La înfpşurarea sau bobinarea ondulată (fig.7,b) capetele bobinelor se

leagă la două lamele depărtate cu aproximativ doi paşi polari, iar

bobinarea se numeşte astfel deoarece are spectul unor ondulaţii.

Pentru a putea efectua o rebobinare, trebuie să se cunoască pasul

înfăşurării, pasul unei spire, pasul de legătură şi pasul la colector.

Pasul înfaşurării sau pasul bobinării se notează cu y şi constituie un

element component principal al înfăşurării. El se măsoară de obicei în număr

de crestături şi, mai ra, în unităţi de lungime (milimetri sau centimetri),

reprezentând numărul de crestături dintre începuturile a două bobine

consecutive (fig.7)

Pasul unei spire y1 sau pasul unei bobine este chiar lăţimea bobinei,

măsurată în număr de crestături. Se mai numeşte şi pasul de dus, pasul la

spate sau primul pas.

Pasul de legătură y2, numit şi pasul din faţă sau pasul al doilea,

reprezintă numărul de crestături dintre sfârşitul unei bobine şi începutul

bobinei următoare din fig. de mai sus(Figura 7)

Pasul la colector yc reprezintă distanţa dintre două lamele la care se

leagă capetele aceleiaşi bobine şi se măsoară în numnăr de lamele.

Pasul înfăşurării la infăşurarea ondulată este format din pasul bobinei

plus pasul de legătură:

y= y1 + y2

La înfăşurarea buclată, pasul înfăşurării este format din diferenţa

pasului bobinei si a pasului de legatura :

y= y1 - y2

Astfel, în schema desfăşurată din fig.7pasul bobinei sau pasul de

ducere este y1 = 3, deoarece mănunchiul de ducere merge în crestătura 1 şi se

întoarce în crestătura 4, deci diferenţa este de trei crestături.

Pasul de legătură sau pasul de întoarcere este y2 = 2, deoarece

mănunchiul de întoarcere al secţiei 1 este aşezat în crestătura 2. Deci:

y2 = 4-2 =2

Intrucât aceasta a fost o înfăşurare buclată, pasul înfăşurării y este

diferenţa dintre pasul y1 şi cel de întoarcere y2, adică:

y = y1 – y2 = 3 – 2 = 1.

In cazul motoarelor monofazate cu colector se utilizează înfăşurarea

buclată, având pasul rezultant y = 1, care se numeşte înfăşurare buclată

simplă.

Infăşurarea se închide numai o singură dată după ce conductorul a trecut prin

toate crestăturile, deci se parcurce o singură dată periferia rotorului. Această

înfăşurare are numai o secţie pe crestătură. Numărul lamelelor de colector

este egal cu numărul de crestături.Se utilizeaza adeseori si infasurari buclate

simple, cu mai multe sectii pe crestatura.

Cap.III Rebobinarea rotorului

Când trebuie efectuată rebobinarea unui rotor, după aceeaşi schemă pe

care a avut-o iniţial, este necesară identificarea schemei de înfăşurare a

bobinelor defecte. In cazul in care înfăşurarea există, problema nu este

dificilă. Dacă însă rotorul nu mai are înfăşurare originală, este necesară

recalcularea caracteristicilor acestei înfăşurări, în funcţie de datele nominale

ale motorului.

In ceea ce priveşte schimbarea caracteristicilor motorului, se pun

adeseori probleme pentru schimbarea turaţiei, menţinând însă aceeaşi

tensiune la borne, sau schimbarea tensiunii la borne cu menţinerea turaţiei.

Pentru a determina aceste caracteristici, trebuie urmărite mai multe

secţii. Se va măsura diametrul conductorului şi numărul de spire şi se va

identifica izolarea crestăturii şi dimensiunile acesteia. Când este posibil, se

va scoate o bobină intactă, care va fi examinată atent, stabilindu-se toate

datele caracteristice specificate mai înainte.

Dacă numărul de conductoare total este notat cu N, iar numărul de

spire W, se poate calcula relaţia:

W=N/2

deoarece o spiră este alcătuită din două conductoare.

Numărul de bobine al rotorului se poate determina cu relaţia:

S=N/2w

-W este numarul de spire dintr-un manunchi

-2w este numarul de spire al unei bobine din doua manunchiuri

-S este numarul de bobine

Numărul de manunchiuri din înfăşurare se poate calcula cu relaţia:

u =2S

Pasul bobinei y1 se poate determina dacă se cunoaşte numărul de poli

2p şi numărul de mănunchiuri. Intre doi poli succesivi se vor găsi: u/2p

mănunchiuri.

Pasul bobinei trebuie să fie cât mai apropiat de pasul polar, astfel ca:

y1 = u ± b ,

2p

unde b reprezintă cel mai mic număr, care adunat sau scăzut cu u ( numărul

de mănunchiuri), dă pentru y1 un număr întreg şi fără soţ.

Calculul secţiunii conductorului se poate efectua dacă se cunosc:

puterea motorului, tensiunea şi valoarea factorului de putere. Astfel, se va

calcula curentul absorbit de motor cu relaţia:

I = ____P____

U . cosφ

Secţiunea conductorului se va determina cu relaţia:

s = __I__ [ mm2]

δ

în care δ este densitatea de curent.

Cap.III-1 Infăşurarea rotorului la scurtcircuit

Elementele unei înfăşurări în scurtcircuit sunt (fig.8) barele sau

conductoarele neizolate, aşezate în crestături de asemenea neizolate, şi

inelele de scurtcircuitare care leagă între ele conductoarele.

Figura 8 – Rotorul unui motor în scurtcircuit

Pe suprafeţele frontale, unele rotoare au prevăzute o serie de palete,

care formează la fiecare capăt câte un ventilator ce serveşte la răcirea

motorului. Miezul magnetic în care se montează conductoarele sau barele

este format din tole de oţel silicios pentru a se micşora curenţii turbionari.

Barele se execută din aluminiu turnat sub presiune sau din cupru, fiind

nituite la capete pe cele două inele de scurtcircuitare. In cazul întreruperii

barelor în interiorul miezului magnetic, este necesară înlocuirea barei

defecte.

Construcţia acestor rotoare este foarte robustă, încât astfel de defecte

se produc foarte rar. Inlocuirea barelor de cupru este relativ mai simplă, dacă

se dispune de materialul necesar. Intrucât barele turnate din aluminiu nu se

pot repara decât prin returnare, se va înlocui întregul rotor.

Cap.III-2 Infăşurarea bobinată a statorului

Această înfăşurare este utilizată la statoarele motoarelor monofazate.

Elementele înfăşurărilor bobinate sunt aceleaşi ca şi la înfăşurarea

rotorului, şi anume:

- spira, având un conductor de ducere şi unul de întoarcere;

- bobina, care se compune din mai multe spire, având două mănunchiuri,

unul de ducere şi altul de întoarcere;

- grupa de bobine, formată din mai multe bobine, care pot fi concentrice şi

deci inegale (fig.9, a) sau egale (fig.9,b).

Fig.9 Ansamblu format din două bobine

A – bobine concentrice; b – bobine egale

După numărul de mănunchiuri aşezate într-o crestătură, respectiv după

numărul de straturi, înfăşurările pot fi într-un singur strat sau în mai multe

straturi (fig.10)

La motoarele monofazate cu fază auxiliară se folosesc, în general,

grupe de bobine concentrice. Schema unei astfel de înfăşurări pentru un

motor electric monofazat cu fază auxiliară, având 24 de crestături şi două

perechi de poli este arătată în fig. 11.

Fig.10 Aşezarea spirelor în crestătură

a şi c – înfăşurări într-un singur strat; b şi d – înfăşurări în două straturi

Fig.11-schema unei înfăşurări monofazate cu fază auxiliară (Z= 24 de

crestături; 2p = 4 poli)

Infăşurarea principală este indicată cu linie continuă şi are

extremităţile A şi X, iar înfăşurarea auxiliară este desenată cu linie întreruptă

şi are extremităţile A` şi X`.

Acest fel de înfăşurare este utilizat la motoarele monofazate cu fază

auxiliară. Infăşurarea principală este executată dintr-un conductor de cupru,

izolat cu email, având diametrul de 0,55 mm, iar numărul de spire este

repartizat pe bobine, în cadrul grupelor, în felul următor: bobina y are 70 de

spire, bobina y1 are 115 spire şi bobina y2 are 120 de spire.

Numărul diferit de spire al bobinelor s-a calculat astfel ca să se obţină

o repartiţie sinusoidală a înfăşurării, ceea ce prezintă o mare importanţă la

maşinile de uz casnic, deoarece prin acesta se reduce zgomotul motorului în

timpul funcţionării.

Cap.III-3 Rebobinarea statorului

In cazul rebobinării acestor înfăşurări, se va proceda in mod

asemănător. Se vor determina caracteristicile înfăşurării, stabilindu-se:

diametrul conductorului, felul izolaţiei, numărul de spire, pasul înfăşurării

etc. Cunoscându-se aceste date se poate efectua rebobinarea statorului.

Bobinarea se execută manual. Înainte de a începe bobinarea,

crestăturile se izolează cu preşpan sau cu pânză uleiată. La cele două capete

ale fiecărei crestături, izolaţia trebuie să iasă puţin în afară deoarece în acele

locuri se pot produce atingeri ale conductorului cu masa metalică. Se va

bobina în primul rând înfăşurarea principală şi apoi faza auxiliară. După

introducerea conductoarelor, preşpanul se îndoaie peste bobină şi

deschiderea crestăturii se închide cu o pană de lemn. Capetele bobinei se

izolează cu benzi de pânză albă. Se foloseşte din ce în ce mai mult

rebobinarea cu bobina gata formată. Avantajul constă în faptul că bobinarea

se execută în mai bune condiţii şi în cazul unui defect poate fi înlocuită

numai bobina respectivă.

Cap.IV Izolaţia motoarelor electrice

La alegerea izolaţiei motoarelor electrice se ţine seama de:

- tensiunea nominală a motorului;

- clasa de izolaţie în care se încadrează motorul din punct de vedere al

încălzitii ;

- condiţiile încare va funcţiona maşina din punctul de vedere al umidităţii

şi al mediului ambiant.

Izolaţia bobinajului în crestătură se realizează cu două straturi de

carton

electrotehnic, între care se găseşte o pânză uleiată.

După introducerea conductoarelor în crestături, izolaţia se răsfrânge

latură peste latură, deasupra firelor, după care se introduce pana de închidere

executată din lemn de fag uscat şi fiert în ulei de in (fig.12)

In părţile frontale, între bobinele aparţinând la două faze

diferite, se aşează coturi de preşpan, iar capetele bobinei se

consolideaza cu banda alba.

La motoarele electrice cu colector se va realiza o bună izolare a

colectorului, şi anume: izolaţia dintre lamele, izolaţia lamelelor faţă de

butucul colectorului , şi izolaţia inelelor de presare faţă de coada de

rândunică a lamelelor, folosindu-se de obicei micanită. După executarea

legăturilor între bobine sau între capetele înfăşurărilor şi cablurile de ieşire

se va efectua izolarea lor.

Figura 12 – Izolarea bobinajelor în crestătură: 1 – conductor; 2 – carton

electrotehnic; 3 – pânză uleiată; 4 – carton electrotehnic; 5 – pană de

lemn.

Scopul izolaţiei, în general, este de a asigura, în primul rând, o cât mai

bună rigiditate dielectrică şi totodată o rezistenţă mecanică mare.

Placa de borne a maşinii se execută tot dintr-un material

electroizolant, şi anume din: pertinax, bachelită, textolit sau alte materiale

plastice.

Bobinajul motoarelor se impregnează şi se acoperă cu lacuri, după

bobinarea şi izolarea circuitelor.

La lucrările de reparaţii se foloseşte pasta care serveşte la

impregnarea şi acoperirea suprafeţelor frontale ale bobinajelor motoarelor

asincrone. Stratul de pastă aplicat nu trebuie să aibă o grosime prea mare.

După aplicarea pastei, bobinajul se ţine în aer 1 – 2 ore şi apoi se

usucă timp de 8 – 10 ore într-un cuptor, la temperatura de 80-90 grade

Celsius. Prin uscare, pasta se transformă într-un inveliş izolant cu o suprafaţă

netedă, cu o bună rezistenţă electrică şi mecanică.

Norme de protectie a muncii in instalatiile electrice

Pentru a evita orice posibilitate de pericol se iau următoarele măsuri

organizatorice şi tehnice: precizarea condiţiilor în care urmează să se

lucreze; pregătirea şi admiterea la lucru, supravegherea în timpul lucrărilor;

încheierea lucrărilor şi repunerea în funcţiune a instalaţiilor.

Cea mai utilizată măsură este aceea a precizării tuturor condiţiilor de

pregătire a lucrărilor şi de execuţie a lor, printr-un act scris. Acesta cuprinde

componenţa şi calificarea echipei de lucru, instalaţiile în care trebuie să se

lucreze, data şi ora începerii şi terminării lucrărilor, ce trebuie executate şi ce

măsură de protecţie a muncii trebuie luate.

După întocm irea actului se instruieşte echipa şi începe lucrul.

Esenţial este întotdeauna respectarea unei discipline perfecte cu

privire la modul de pregătire şi de execuţie a lucrărilor.

Fazele principale sunt:

-scoaterea din funcţiune a instalaţiilor respective, în care caz trebuie

respectat principiul separării vizibile a instalaţiilor care rîmân în funcţie faţă

de cele la care urmnează a se lucra;

- verificarea lipsei de tensiune, obligatorie în orice condiţii, cu ajutorul

indicatoarelor de tensiune;

- scurtcircuitarea instalaţiilor şi legarea lor la pământ. O instalaţie se poate

considera ca fiind scoasă de sub tensiune numai atunci când este

scurtcircuitată şi legată la pământ cu toate fazele, barele sau

conductoarele de care dispune;

- delimitarea zonelor de lucru faţă de zonele protejate prin mijloacele de

protecţie constând în îngrădiri, împrejmuuiri, semnalizări şi utilizarea

mijloacelor de protecţie cu rol de avertizare şi semnalizare vizuală, cu

scop de interdiciţie, admitere, reamintire sau marcare a locurilor

periculoase;

- utilizarea mijloacelor de protecţie electroizolante sau de protecţie

corespunzător operaţiilor care urmează a fi efectuate. Mijloacele de

protecţie electroizolante au rolul de a evita contactul direct dintre

persoana care acţionează şi instalaţia electrică aflată sau considerată sub

tensiune;

- aceste mijloace de protecţie sunt: prăjinile izolante, cleşti electroizolanţi,

cismele şi şoşonii electroizolanţi, platformele şi covoraşele

electroizolante, mănuşile electroizolante, precum şi sculele cu mânere

electroizolante:

- respectarea unei tehnologii de execuţie bine definită, asigură condiţiile

maxime pentru înlăturarea posibilităţilor de accidentare în timpul lucrului

propriu-zis.

Executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţie la maşinile electrice se

va face, de regulă, când acestea sunt oprite

La motoarele electrice protejate numai prin siguranţe şi care nu au alte

elemente de separaţie în faţa acestora, înainte de începerea lucrărilor, se vor

demonta aceste siguranţe şi se vor monta în locul lor capace de siguranţe,

fără fuzibile, vopsite în roşu. In cazul în care locul de separare se găseşte în

altă încăpere, în mod suplimentar se va deconecta cablul de alimentare de la

bornele motorului şi se vor asigura conductoarele acestuia cu degetare de

cauciuc sau se vor scurtcircuita.

Ajustarea şi şlefuirea colectoarelor sau inelelor maşinilor electrice,

schimbarea periilor uzate, se va executa numai de persoane calificate şi

instruite special pentru aceste lucrări, având obligaţia utilizării ochelarilor de

protecţie şi mănuşilor electroizolante, atunci când maşina este în rotaţie. In

cazul în care aceste operaţii sunt făcute de către femei, acestea trebuie să fie

îmbrăcate îmbrăcate în salopete şi să aibă părul legat.

Pentru remedierea incendiilor, în exploatare se vor controla periodic

curentul absorbit de motor şi temperatura lagărelor, iar pentru motoarele

mari se va controla temperatura aerului la intrare şi la ieşire precum şi

temperatura fierului şi a cuprului înfăşurărilor.

La fiecare oprire a maşinilor cu colector şi inele colectoare, acestea

vor fi suflate cu aer comprimat uscat şi se vor şterge cu cârpe pentru

îndepărtarea prafului de cărbune şi a uleiului.

În zona din jurul maşinilor electrice răcite cu hidrogen pe o distanţă de

minimum 5 metri va fi strict interzisă folosirea flăcărilor deschise (sudura,

polizarea, aprinderea chibritului şi fumatului).

In cazul izbucnirii unui incendiu în motor sau dacă în timpul

funcţionării se observă încălzirea puternică a statorului sau a lagărelor, miros

de ars, fum etc, motorul va fi deconectat de la reţea şi la nevoie se vor utiliza

stingătoarele cu praf dielectric; nu se admite stingerea motoarelor cu jet

compact de apă.

Bibliografie

CRUCERU C. Procedee de localizare a defectelor în reţelele de cabluri de

energie .

Editura tehnică ,Bucureşti,1998

CIOCMI.,CATRINA,CRISTEA,N. Tehnologia fabricării ,întreţinerii şi

reparării maşinilor si aparatelor electrice, Editura didactică şi pedagogică,

Bucureşti, 1998.

CEAUŞU,I.,GHIŢĂ,N.,POTIRCĂ,T., Organizarea şi conducerea

activităţilor de întretinere şi reparaţii ,Editura tehnică Bucureşti,2002

FRANSUA,A., şi colab. Maşini şi sisteme de acţionări electrice.Editura

tehnică ,Bucureşti,1998.

HERŞCOVICI,B., şi colab. Aparate electrice de înaltă

tensiune,Îndreptar.Editura tehnică,Bucureşti,1998.

MAGHIAR,T., Electrotehnica.Vol.I. Institutul de învătământ superior

Oradea,1999.

HORTOPAN ,G.,Aparate electrice, Editura didactică şi pedagogică,Bucureşti,2002.