explicatiile crezului

5/13/2018 Explicatiile Crezului - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/explicatiile-crezului 1/8

EXPLICATII CREZ

Invatatura credintei crestine se cuprinde pe scurt, dar cu cuvinte lamurite, in Simbolul

Credintei sau Crezul, care a fost alcatuit de Sfintii Parinti in intaiul sinod ecumenic de la

Niceea si in al doilea sinod ecumenic de la Constantinopol.

Articolul intai din Simbolul Credintei este: “Cred intr-unul Dumnezeu, Tatal

Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si

nevazute“. El cuprinde invatatura crestina despre Dumnezeu cel unul in Fiinta si intreit

in Persoane si despre intaia persoana a Sfintei Treimi – Dumnezeu-Tatal .

Biserica invata ca este un singur Dumnezeu, adica o singura Fiinta dumnezeiasca; dar in

Fiinta dumnezeiasca una, trebuie sa deosebim trei fete sau Persoane, fara sa le despartim

si fara sa le amestecam: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Cele trei persoane ale Dumnezeirii

sunt deopotriva, nici una nu este mai veche, mai mare ori mai desavarsita decat alta.

Tatal este Dumnezeu adevarat, Fiul este Dumnezeu adevarat si Duhul Sfant este

Dumnezeu adevarat, dar nu sunt trei Dumnezei, ci un singur Dumnezeu adevarat.

Cele trei persoane dumnezeiesti la un loc se numesc Prea Sfanta Treime . Dumnezeu

asa este: unul in fiinta si Intreit in persoane, adica in Prea Sfanta Treime: Tatal, Fiul si

Duhul Sfant. Tatal este nenascut, Fiul este nascut din Tatal si Duhul Sfant purcede din

Tatal.

Taina Prea Sfintei Treimi este negrait de mare; ea nu se poate intelege cu mintea, ci o

primim numai prin credinta.

Dumnezeu-Tatal se numeste Atottiitorul pentru ca toate cate sunt, adica toate fapturile

sunt tinute sau pastrate dupa planul Sau, dupa voia si puterea Sa, El ingrijindu-se de

toate dupa intelepciunea Sa cea prea inalta. Aceasta neintrerupta grija parinteasca a lui

Dumnezeu fata de lume se numeste providenta sau pronie dumnezeiasca.

Articolul 1 din Simbolul Credintei cuprinde mai departe invatatura despre facerea

lumii. Creatorul lumii este Dumnezeu, “ Facatorul cerului si al pamantului, al

tuturor celor vazute si nevazute“.



Lumea inseamna cerul si pamantul si tot ce este in ele, afara de Dumnezeu. Lumea se

imparte in doua, vazuta si nevazuta. Cea vazuta este tot ceea ce se poate cunoaste cu

simturile omenesti; iar cea nevazuta sunt ingerii si sufletul omenesc.

Ingerii sunt fiinte personale adevarate, facute de Dumnezeu din nimic; ei sunt duhuri

sau puteri netrupesti, slujitoare lui Dumnezeu. Ingerii sunt de doua feluri: buni si rai. La

inceput, cand i-a facut Dumnezeu, toti ingerii erau buni, dar apoi o parte din ei,

mandrindu-se, s-au ridicat impotriva lui Dumnezeu, si asa s-au facut ingeri rai, diavoli

sau draci. Odata cu caderea ingerilor rai s-a ivit iadul, care este starea lor de nefericire si

locul lor de salasluire. Ingerii cei buni au ramas in Cer, in fericire, in apropiere de

Dumnezeu si-I slujesc, fiind intariti in bine prin har si facand numai cele bune.

Lumea vazuta a facut-o Dumnezeu tot din nimic, numai cu cuvantul si vointa Sa

atotputernica, si a oranduit-o treptat, in sase zile: in ziua intai a facut lumina. In a doua

cerul vazut, in a treia uscatul si plantele, in a patra luminatorii si multimea stelelor, in a

cincea animalele din apa si din aer, in a sasea animalele de pe uscat si mai pe urma pe

om.

De aceea trebuie sa stim ca despre Dumnezeu vorbesc nu numai Sf. Scriptura si Sf.

Traditie, asa cum am vazut, ci si o alta uriasa carte: marea carte a naturii, care, prin

alcatuirea sa minunata si inteleapta, ni-L arata aproape cu degetul pe Dumnezeu, ca si

creator al ei.

Explicația Crezului(2)

Articolul 2 din Simbolul Credintei este: “Si intru-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui

Dumnezeu, Unul-Nascut, Care din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii:

Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, iar

nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s-au facut “.

Invatatura cuprinsa in acest articol se refera la a doua Persoana a Prea Sfintei Treimi,

Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Numirea de Domnul inseamna ca Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat, pentru ca

numirea de Domnul este una ce se da lui Dumnezeu cel adevarat.

http://catehism.wordpress.com/2010/08/07/2010/08/07/explica%C8%9Bia-crezului2/






Iisus inseamna Mantuitor sau Rascumparator. Cu acest nume a fost inainte vestit

Mantuitorul, la Bunavestire, de catre Arhanghelul Gavriil (Matei 1,21). Iar Hristos

inseamna Uns. Unsii erau in vremurile vechi proorocii, arhiereii si imparatii. Hristos este

Unsul cu adevarat, caci este prooroc, arhiereu si imparat. El este uns, pentru ca firii lui

omenesti I s-au dat desavarsit toate darurile Duhului Sfant, astfel ca are in masura cea

mai mare stiinta proorocului, sfintenia arhiereului si puterea imparatului.

Iisus Hristos este prooroc (profet), anume Proorocul proorocilor, pentru ca ne-a adus

Descoperirea dumnezeiasca desavarsita, spre mantuire; El este arhiereu, Arhiereul

arhiereilor, pentru ca S-a jertfit pe Sine pe cruce si pentru ca Se jertfeste mereu pe

sfantul altar pentru iertarea pacatelor si sfintirea oamenilor; si este imparat , Imparatul

imparatilor, pentru ca a intemeiat si conduce imparatia Sa duhovniceasca, Sfanta

Biserica, avand “toata puterea, in cer si pe pamant ” (Matei 28, 18).

Mai departe, acest articol cuprinde invatatura ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu,

Unul-Nascut, ca este Dumnezeu adevarat si ca prin El s-a facut lumea.

Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, nascut din insasi Fiinta Tatalui; El nu

este faptura, ci are insasi Fiinta Tatalui, prin nastere mai inainte de toti vecii,

adica din vesnicie, caci n-a fost nici o vreme in care Fiul sa nu fie Fiu si Tatal

sa nu fie Tata. Cum vesnic este Tatal, asa si Fiul este vesnic. El este Unul-

Nascut, adica este singurul Fiu adevarat sau dupa fire al lui Dumnezeu si alt Fiu al lui Dumnezeu nu este; iar daca crestinii si dreptii se numesc si ei fii ai

lui Dumnezeu, ei sunt nu prin fire, ci prin har, fara sa fie , “de-o-fiinta” cu

Dumnezeu, dupa cuvantul Scripturii: “ Iar celor ce l-au primit pe

Dansul (pe Iisus Hristos) si cred intru numele Lui, le-a dat putere

sa se faca fii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1, 12).

Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat ca si Tatal, are aceeasi Fiinta, aceeasi

dumnezeire, cu aceleasi insusiri dumnezeiesti ca si Tatal din care S-a nascut,

asa cum o lumina este la fel cu lumina din care s-a aprins. Cuvintele“lumina din lumina” sunt numai o asemanare, caci Taina Nasterii Fiului

din Tatal nu poate fi patrunsa de mintea omeneasca.



Explic ația Crezului(3)

Articolul 3 din Simbolul credintei este: “Care, pentru noi, oamenii, si pentru a

noastra mantuire, S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si

din Maria Fecioara fi S-a facut om“.

Acest articol cuprinde invatatura despre Intruparea Domnului .

Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu s-a pogorat din ceruri ca sa mantuiasca pe oameni din

robia pacatului si a mortii. Fiul, ca Dumnezeu, este pretutindeni de fata, totdeauna in

ceruri si totdeauna pe pamant, si totusi in Crez marturisim ca, “ s-a pogorat din

ceruri“, pentru ca mai inainte de a se intrupa era nevazut pe pamant; vazut s-a facut

numai prin aratarea in trup si de aceea sunt cuvintele “ s-a pogorat “. Iar cuvintele

“pentru noi, oamenii” inseamna ca a venit pentru toti oamenii de totdeauna si de

pretutindeni, nu numai pentru unii sau numai pentru vreun neam oarecare.

Intruparea Fiului lui Dumnezeu din Preacurata Fecioara Maria, din care El Si-a luat trup

omenesc adevarat, s-a facut in chip minunat, nu dupa randuiala firii omenesti, ci prin

umbrirea Fecioarei de Duhul Sfant. Dar facandu-Se om, Fiul lui Dumnezeu n-a incetat de

a fi Dumnezeu adevarat. Iisus Hristos este Dumnezeu si Om adevarat, cu trup si suflet

omenesc adevarat, intru totul asemenea noua, afara de pacat. Astfel ca Iisus Hristos are

doua firi sau naturi: dumnezeiasca si omeneasca, si doua vointe si lucrari ale celor doua

firi, care nu se amesteca una cu alta, si nu se schimba una cu alta, nu se impart una de o

parte si alta de alta parte, caci unul este Hristos si nu se despart una de alta in Persoana

Mantuitorului. De aceea numim pe Mantuitorul Dumnezeu-Om si El ramane Dumnezeu-

Om pentru vesnicie.


Articolul 4 din Simbolul Credintei este: “Si s-a rastignit pentru noi in zilele lui

Pontiu Pilat, a patimit si s-a ingropat”. El cuprinde invatatura despre patimile

Domnului pentru mantuirea noastra.

In Simbol s-a scris ca Domnul nostru Iisus Hristos a patimit si a murit “in zilele lui

Pontiu Pilat”, ca sa se arate anume vremea cand s-au intamplat acestea. Pilat era pe

atunci guvernator roman in Iudeea.











Invatatura Sfintei noastre Biserici despre patimile si moartea Domnului este

aceasta:

a) Domnul a patimit si a murit de buna voie pentru noi, ca sa ne mantuiasca. El, fiind si

Dumnezeu, putea sa scape de patimi si de moarte, dar le-a primit din iubire fata deoameni, cum Insusi zice: “Ca eu imi pun sufletul meu ca iarasi sa-l iau pe el.

Nimeni nu-l ia de la mine, ci Eu insumi il pun pe el. Putere am sa-l pun si

putere am sa-l iau iarasi” (Ioan 10, 17-18). El nu trebuia sa moara, pentru ca este fara

pacat; iar daca a primit sa moara, a murit din iubire fata de altii, adica pentru noi

oamenii.

b) Domnul a patimit si a murit cu trupul, adica cu firea Sa omeneasca, pentru ca firea

dumnezeiasca nu poate patimi, nici muri. Dar El este cel care patimeste si moarte in

trup, nu altul; si firea dumnezeiasca nu se desparte de cea omeneasca nici in timpul

patimilor si mortii.

c) Domnul prin patima si moartea Sa ne-a rascumparat pe toti din pacat, adica a castigat

mantuirea pentru toti oamenii de totdeauna, si ne-a impacat cu Dumnezeu; dar daca nu

toti se mantuiesc este pentru ca nu toti fac cele de trebuinta pentru mantuire, adica nu

toti indeplinesc conditiile mantuirii.


Articolul 5 din Simbolul Credintei este: “Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi”. El

cuprinde invatatura despre Invierea Domnului Iisus Hristos.

Domnul nostru Iisus Hristos a biruit moartea, Dumnezeu fiind, si a inviat a treia zi dupa

ingroparea Sa, asa cum se proorocise in Scripturile sau cartile Vechiului Testament.

Insusi Mantuitorul a spus, inainte de patimi, ca va fi rastignit, dar ca va invia a treia zi.

Cunoastem adevarul Invierii Domnului din marturiile celor care L-au vazut dupa

Inviere: femeile mironosite, Sfinfii Apostoli si Ucenici, care au vorbit cu El, i-au pipait

ranile si au mancat cu El dupa Inviere si au umblat impreuna cu El pana la Inaltare. Tot

asa L-au vazut si multi credinciosi (1 Corinteni 15, 6). Insusi Mantuitorul spune dupa

Inviere: “Asa este scris si asa se cadea sa patimeasca Hristos si a treia zi sa

invieze din morti, si sa se propovaduiasca intru numele Lui pocainta si







iertarea pacatelor la toate neamurile, incepand de la Ierusalim” (Luca 24, 46-

47).


Articolul 6 din Simbolul Credintei este: “Si s-a suit la ceruri si sade de-a dreapta

Tatalui”. El cuprinde invatatura despre inaltarea Domnului. Sfanta noastra Biserica

invata ca, dupa 40 de zile de la Invierea Sa, Mantuitorul Iisus Hristos s-a inaltat cu

trupul la cer, pentru ca sa intre si ca om in marirea dumnezeiasca vesnica, pentru ca

Tatal sa trimita Sfintilor Apostoli pe Duhul Sfant (loan 14, 26; 16, 7), pentru ca sa

mijloceasca neintrerupt pentru oameni la Dumnezeu-Tatal si sa deschida tuturor celor ce

urmeaza Imparatia Cerurilor. Sederea lui Hristos de-a dreapta Tatalui inseamna ca El

are aceeasi putere si marire ca si Tatal si Sfantul Duh si ca impreuna cu El stapaneste

toata lumea vazuta si nevazuta. Inaltarea Domnului la Cer s-a facut cu trupul, caci cu

Dumnezeirea este pretutindenea de fata, totdeauna in Cer si pe pamant. Trupul cu care

s-a inaltat este acelasi trup cu care s-a zamislit si s-a nascut din Preacurata Fecioara, cu

care a petrecut pe pamant, cu care a patimit, a murit si a inviat. Numai ca, dupa inviere,

trupul este proslavit si nestricacios.


Articolul 7 din Simbolul Credintei este: “Si iarasi va sa vina cu marire sa judece

vii si mortii, a carui imparatie nu va avea sfarsit”. El cuprinde invatatura crestina

despre venirea a doua a Domnului.

Sfanta noastra Biserica invata ca, la sfarsitul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos va veni a

doua oara pe pamint, in dumnezeiasca marire si putere, pentru a face Judecata cea din

urma si obsteasca.

Inainte de Judecata aceasta vor invia toti mortii, iar cei care vor fi vii se vor schimba

atunci ca si cum ar fi trecut prin moarte. Astfel toate sufletele se vor uni iarasi cu

trupurile pe care le-au avut in viata aceasta. Domnul nu va veni atunci ca Mantuitor, ci ca

Judecator. Insusi Domnul Hristos ne spune cum va fi Judecata din urma in Evanghelia

de la Matei 25, 31-46. Anume ca la Judecata se vor infatisa deodata toti oamenii, toate

semintiile pamantului, si-si vor da seama de faptele, vorbele si gandurile lor. Cei buni vor

fi asezati de o parte, iar cei rai de alta parte. Toata lumea va cunoaste atunci faptele,

cuvintele si gandurile fiecaruia. Atunci Dreptul Judecator va rosti dreapta hotarare











dumnezeiasca, dupa care cei buni vor intra definitiv in rai sau in fericirea deplina si

vesnica, iar cei rai vor fi aruncati definitiv in iad sau in starea de vesnica nefericire,

departe de Dumnezeu si impreuna cu diavolii.

Cind va fi sfarsitui lumii, venirea a doua a Domnului si Judecata de apoi, nimeni nu stie,

nici ingerii din cer, ci numai Dumnezeu (Marcu 13, 32; Faptele Apostolilor 1, 7). Este deci

o mare gresala a spune ca atunci sau atunci va fi “sfarsitul lumii” si deci Judecata

finala. Ea va fi, dar cand va fi nimeni nu stie, decat Dumnezeu.

Afara de judecata obsteasca, de la sfarsit, mai este si o alta judecata numita

particulara, prin care trece sufletul fiecarui om indata dupa moarte. Dar, dupa judecata

particulara si inainte de cea obsteasca, atat starea de fericire a sufletelor celor drepti cat

si starea de nefericire a sufletelor celor pacatosi nu sint depline si definitive. De aceea va

mai fi Judecata de apoi, obsteasca, pentru ca sa se desavarseasca toate.

Desavarsirea tuturor, de la Judecata de apoi, se va arata in aceea ca:

a) toata lumea va cunoaste desavarsit intelepciunea si dreptatea lui Dumnezeu;

b) Domnul nostru Iisus Hristos se va preamari inaintea intregii lumi;

c) incepand de atunci, va fi “un cer nou si un pamant nou” (2 Petru 3, 13).

d) va fi deplina fericirea celor buni si tot deplina va fi si nefericirea celor rai, pentru ca si

cei buni si cei rai vor avea inviate trupurile din viata pamanteasca si asa, cu sufletul si cu

trupul impreuna, vor merge unii in viata vesnica, iar altii in osanda vesnica. Cuvintele

“a caruia imparatie nu va avea sfarsit” inseamna ca stapanirea si marirea lui Iisus

Hristos nu vor inceta niciodata, ci sunt pentru vesnicie. Caci Fiul lui Dumnezeu, care s-a

facut om si a ridicat firea omeneasca la marirea dumnezeiasca, ramane asa pentru vecii

vecilor, imparatind asa in veci, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh.


Articolul 8 din Simbolul Credintei este: “Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata

facatorul, care din Tatal purcede, cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este

inchinat si marit, care a grait prin prooroci”.







Acest articol cuprinde invatatura ortodoxa despre Duhul Sfant , a treia persoana a Prea

Sfantei Treimi, si anume: Duhul Sfant este Dunmezeu adevarat, ca Tatal si Fiul, pentru

ca purcede din insasi fiinta Tatalui, are aceleasi insusiri si lucrari dumnezeiesti ca si Tatal

si Fiul si i se aduce aceeasi inchinare ca Tatalui si Fiului.

Duhul Sfant este Domn de viata facator, pentru ca impreuna cu Tatal si cu Fiul creeaza si

stapaneste toate si indeosebi pentru ca da oamenilor viata duhovniceasca, impartasindu-

le prin Sfantele Taine harul dumnezeiesc castigat de Mantuitorul, ii curateste pe oameni

de pacate si-i Sfanteste, pregatindu-i astfel pentru viata vesnica.

Si tot Duhul Sfant da pentru viata bine placuta lui Dumnezeu felurite daruri, care sunt

sapte (intelepciunea, intelegerea, sfatul, taria sau barbatia, cunostinta, evlavia sau

cucernicia, frica de Dumnezeu).

Duhul Sfant a vorbit prin prooroci. El a insuflat pe Sfantii scriitori ai Sfantei Scripturi sa

inteleaga cele dumnezeiesti descoperite, sa le scrie si sa le vesteasca fara greseala.

Duhul Sfant purcede din Tatal si numai din Tatal. Asa ne-a descoperit insusi Fiul lui

Dumnezeu intrupat, cind a zis: “Duhul adevarului, care din Tatal purcede” (loan

15, 26). Asa invata si intreaga Sfanta Traditie, anume ca in Sfanta Treime este un singur

izvor si pentru Fiul si pentru Duhul Sfant, Dunmezeu-Tatal. Aceasta invatatura ca Duhul

Sfant purcede numai de la Tatal este pastrata si propovaduita neschimbat de Biserica

Ortodoxa. Asadar, cine invata ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul, acela s-a

abatut de la credinta cea adevatara.

Explicația Crezului(9-10)

http://catehism.wordpress.com/2010/08/07/2010/08/07/explica%c8%9bia-crezului9-10/

http://catehism.wordpress.com/2010/08/07/2010/08/07/explica%C8%9Bia-crezului9-10/




explicatiile crezului

Documents