CONTABILITATE

1. Se primeşte prin subvenţie guvernamentală un autobuz pentru transportul în comun evaluat

la 70.000 lei. Durata de viaţă utilă 20 ani, iar metoda de amortizare liniară. După zece ani de utilizare

se vinde autobuzul la preţul de 33.000 lei+tva 24%.

- inregistrarea subventiei de primit 

4451 = 2133  70.000

-inregistrarea amortizarii

 6813 = 2813  3500

-inregistrarea amortizarii la venituri

 2133 = 7583  1200

-vanzare utilaj

 461 = 7583  800

-descarcarea gestiunii 

2813 = 2131 2400

6583 = 2131 600

Concluzie: Dupa inchidrea conturilor de venituri si cheltuieli rezulta un sold debitor la contul 121, o pierdere

in suma de 1000

2. Societatea Comercială „Transcom” SA a încasat în anul N subvenţii, în sumă de 30000 lei

pentru achiziţionarea de mijloace de transport şi în sumă de 20000 lei, pentru activitatea de transport

ca urmare a practicării unor tarife sub preţul normal, fiind suportate de la bugetul local. La sfârşitul

anului se constată că societatea mai are de încasat subvenţii de exploatare 4000 lei pentru care nu s-au

efectuat cheltuieli. Se încasează prin bancă.

Rezolvare:

445 “Subventii” = 4751 “Subventii guvernamentalepentru investitii  30.000lei

5121 “Conturi la banci in lei” = 445 “Subventii”  30.000lei

445 “Subventii”=7411“Venituri din subventii deexploatare aferente cifrei de afaceri” 16.000lei

445 “Subventii”=472 “Venituri înregistrate inavans” 4.000 lei

5121 “Conturi la banci in lei”=445 “Subventii”  4.000 lei

3. Societatea Comercială „B” specializată în comerţul cu amănuntul deţine în stoc la începutul

anului mărfuri la preţul cu amănuntul în valoare de 200.000 lei. Adaosul comercial aferent mărfurilor

din stoc este de 50000 lei, iar TVA 38000 lei. În cursul perioadei de gestiune se achiziţionează mărfuri

la preţul fără TVA de 300.000 lei (TVA 24%). Adaosul comercial practicat de unitate este de 20%. Se

vând mărfuri în cursul lunii prin magazinul cu amănuntul în valoare de 420.000 lei, (inclusiv TVA). Se

descarcă gestiunea. Evidenţa se ţine la preţ de vânzare cu amănuntul.

a) achiziţia de mărfuri :

% = 401 372.000

371 300.000

4426 72.000

b) înregistrarea adaosului :

371 = 378 60.000

c) înregistrarea TVA neexigibilă :

371 = 4428 86.400

360.000 x 24 % = 86.400

d) vânzarea mărfurilor :

5311 =% 420.000

707 338.710

4427 81.290

e) descărcarea gestiunii :

% = 371 420.000

4428 81.290

4. Societatea Comercială „Z” trimite, unui terţ, pentru recondiţionare materii prime în valoare

de 300.000 lei. Costurile generate de recondiţionare însumează 2.000 lei, TVA 24%. Contabilizaţi

operaţiile aferente.

a) Trimiterea materiilor prime spre reconditionare

351  =  301  300.000

”Materii și materiale aflate la terți”

b) Costurile reconditionarii

% =  5311  2480

611 2000

4426 480

c) Reintoarcerea de la reconditionare a materiilor prime:

301 = 351 300.000

5. Societatea Comercială „X” a primit de la un deponent mărfuri în consignaţie evaluate la

40.000, care se vând în cursul lunii curente. Comisionul consignaţiei 20%. Contabilizaţi operaţiile

aferente.

a) Se inregistreaza ,extracontabil, in contul 8039 “ Alte valori in afara bilantului”, marfurile

primite in consignatie, in valoare de 40.000 lei

Debit 8039 “ Alte valori in afara bilantului” 40.000

b) Inregistrarea vanzarii marfurilor primite in regim de consignatie

-vanzarea marfurilor la pretul cu amanuntul de 40.000,cu un adaos comercial(comisionul consignatiei) de

20%

( 40.000 + 20% x 40.000 ):

5311 = 707 48.000

- primirea facturii de la deponent in valoare de 40.000 lei:

371 = 401 40.000

- scaderea din evidenta, la pretul de cumparare, a marfurilor vandute, in regim deconsignatie:

607 = 371 40.000

Si, concomitent, extracontabil, in Creditul contului 8039 “ Alte valori in afara bilantului”:

8039 “ Alte valori in afara bilantului” 40.000

EVALUARE ECONOMICA SI FINANCIARA A INTREPRINDERILOR

1. Care este valoarea patrimonialã de bazã a unei întreprinderi care prezintã urmãtorul bilant economic:

imobilizãri 60.000; capital social 70.000; obligatii 640.000; creante 400.000; stocuri 300.000; diferente din

reevaluare 50.000; profit 10.000; rezerve 10.000; disponibilitãti 20.000:

a) 140.000;

b) 150.000;

c) 780.000.

Rezolvare

Valoarea patrimoniala de baza = (imobilizari-obligatii)+ creante+stocuri+disponibilitati=

60.000-640.000 + 400.000 + 300.000 + 20.000 = 140.000

Sau = CS+ diferente din reevaluare+profit+ rezerve= 70.000+50.000+10.000+10.000 =

140.000

2. Evaluãrile pot fi:

a) evaluãri contabile, evaluãri administrative si evaluãri bazate pe expertizã si diagnostic;

b) evaluãri contabile si evaluãri economice;

c) evaluãri pe bazã de acte normative.

3. Obiectivul evaluãrii economice si financiare îl reprezintã:

a) determinarea valorii patrimoniale si a valorii prin rentabilitate a întreprinderilor;

b) determinarea valorii de piatã a bunurilor si întreprinderilor;

c) reevaluarea bunurilor din întreprindere, în vederea aducerii la inflatie.

4. Capacitatea beneficiarã se referã la:

a) beneficiul realizat în trecut;

b) un beneficiu viitor;

c) beneficiul realizat de întreprindere la data analizei.

5. Activul net corectat prin metoda aditivã se determinã dupã formula:

a) capitaluri permanente +/– diferentele din reevaluare;

b) capitaluri proprii +/– diferentele din reevaluare;

c) activul reevaluat corijat +/– total datorii.

FISCALITATE

1. Pentru a aplica regula de simplificare a TVA doua persoane juridice trebuie sa

indeplineasca urmatoarele conditii:

a.~ furnizorul sa fie inregistrat ca fiind platitor de TVA

b.~cumparatorul sa indeplineasca plafonul minim de scutire de TVA

c.= ambele persoane juridice sa fie inregistrate ca fiind palatitoare de TVA

2. La finele perioadei contractului de leasing operational, utilizatorul devine:

a.~ proprietar de drept

b.~ proprietar de drept, dupa expirarea duratei de viata economica a bunului

achizitionat

c.=proprietar, daca opteaza pentru cumpararea bunului

3 Pentru bunurile achizitionate prin leasing financiar, amortizarea acestora se deduce la:

a.~locator

b.= locatar

c.~50% la locator si 50% la locatar

4. Cota de impozitare a dividentelor cuvenite unei persoane fizice este de::

a.~10%

b.= 16%

c.~in functie de valoarea dividentelor (10% sau 16%)

5. Metodele de evaluare a stocurilor la iesire sunt:

a.=metoda FIFO, metoda LIFO si metoda costului mediu ponderat

b.~ a + metoda NIFO

c.~b + metoda identificarii specifice si a costului standard

FUZIUNI SI DIVIZARI DE INTREPRINDERI

1. Două societăţi comerciale A şi B care nu au participaţii reciproce fuzionează. Situaţia celor două

societăţi

este: Societatea A: capital social 75.000 lei împărţit în 7.500 de acţiuni, rezerve 50.000 lei, plusvaloarea

din reevaluarea imobilizărilor 25.000 lei. Societatea B: active diverse 100.000 lei, datorii 37.500 lei,

număr de acţiuni 10.000 de titluri.

Care este numărul de acţiuni ce trebuie emis de societatea A dacă ea absoarbe pe B.

Rezolvare

1.determinarea activului net corectat:

Societatea A Societatea B

Capital social

+ reserve

+ plus valoare din reeval.imob

75.000

50.000

25.000

Active diverse

- datorii

100.000

37.500

= activ net corectat 150.000 = activ net corectat 62.500

2. Determinarea valorii contabile a unei actiuni:

Societatea A Societatea B

activ net corectat 150.000 activ net corectat 62.500

Total actiuni 7.500 Total actiuni 10.000

Valoarea contabila a unei actiuni 20 lei/actiune Valoarea contabila a unei actiuni 6.25 lei/actiune

3. Determinarea raportului de schimb:

Raportul de schimb = 6,25 lei/actiune /20 lei/actiune = 1/3 (societatea care absoarbe ofera 1actiuni in

echivalenta la 3 actiuni).

4. Determinarea numarului de actiuni ce trebuie emise de societatea A pentru remunerarea aportului societatii

absorbite:

Nr de actiuni = 10.000 * 0.3125 = 3.125 actiuni;

Sau

Nr de actiuni = 62.500 lei / 20 lei/actiune = 3.125 actiuni

2. Două societăţi comerciale A şi B care nu au participaţii reciproce fuzionează. Situaţia celor două

societăţi este: Societatea A: capital social 30.000 lei împărţit în 3.000 de acţiuni, rezerve 20.000 lei,

plusvaloarea din reevaluarea imobilizărilor 10.000 lei. Societatea B: active diverse 40.000 lei, datorii

15.000 lei, număr de acţiuni 4.000 de titluri.

Care este numărul de acţiuni ce trebuie emis de soc B dacă ea absoarbe soc A.

1.determinarea activului net corectat:

Societatea A Societatea B

Capital social

+ reserve

+ plus valoare din reeval.imob

30.000

20.000

10.000

Active diverse

- datorii

40.000

15.000

= activ net corectat 60.000 = activ net corectat 25.000

2. Determinarea valorii contabile a unei actiuni:

Societatea A Societatea B

activ net corectat 60.000 activ net corectat 25.000

Total actiuni 3.000 Total actiuni 4.000

Valoarea contabila a unei actiuni 20 lei/actiune Valoarea contabila a unei actiuni 6.25 lei/actiune

3. Determinarea raportului de schimb:

Raportul de schimb = 20 lei/actiune /6.25 lei/actiune = 3.2

4. Determinarea numarului de actiuni ce trebuie emise de societatea B pentru remunerarea aportului societatii

absorbite:

Nr de actiuni = 3.000 * 3.2 = 9.600 actiuni;

Sau

Nr de actiuni = 60.000 lei / 6.25 lei/actiune = 9.600 actiuni

ADMINISTRAREA SI LICHIDAREA INTREPRINDERILOR

1. Care sunt efectele decăderii din dreptul de a depune cerere de admitere a creanţelor

în cadrul procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, prevăzută de Legea nr. 85/2006?

Titularul de creante anterioare deschiderii procedurii care nu depune cerere de admitere a creantelor pana la

expirarea termenului de 60 zile este decazut cat priveste creantele respective din urmatoarele drepturi

- dreptul de a participa si de a vota in cadrul adunarii generale a creditorilor

- dreptul de a participa la distribuire de sume in cadrul reorganizarii si falimentului

- dreptul de a realiza creantele impotriva debitorului sau a membrilor ori asociatilor cu raspundere

nelimitata ai persoanelor juridice debitoare, ulterior includerii procedurii sub rezerva ca debitorul sa nu fii fost

condamnat pentru bancruta simpla sau frauduloasa ori sa nu i se dii stabilit raspunderea pt efectuarea de plati

si transferuri frauduloase.

Decaderea va putea fii invocata oricand.

STUDII DE FEZABILITATE

1. La nivel strategic, ce presupune o investiţie de dezvoltare?

Rezolvare

Investiţia poate fi privită ca o cheltuială pe care o fac persoanele fizice sau

juridice cu scopul de a obţine bunuri şi servicii. Sunt acele renunţări la o satisfacţie

imediată şi sigură, in schimbul unei speranţe al cărei suport sunt tocmai resursele

investite, cu alte cuvinte, sunt acele cheltuieli certe pentru venituri viitoare incerte

Noţiunea de investiţie are un sens larg şi unul restrans. In sens restrans, investiţiile

sunt mijloace financiare destinate achiziţionării unor bunuri de folosinţă indelungată sau

de capital fix pentru lărgirea şi modernizarea producţiei. In sens larg, investiţiile

inglobează atat cheltuielile cu procurarea mijloacelor de muncă, cat şi pe cele destinate

achiziţionării materiilor prime, materialelor, plata salariilor, precum şi pentru diverse

operaţiuni bancare, adică toate resursele financiare folosite in mod curent intr-o unitate

economică pentru finanţarea producţiei.

Intre aceste două interpretări date noţiunii de investiţie există deosebiri esenţiale

de conţinut. Astfel, definiţia in sens larg include unele elemente de costuri specifice

procesului de producţie şi suprapune noţiunea de investiţii cu cea care poartă denumirea

de cheltuieli de producţie. Cu toate acestea, intre noţiunile prezentate există anumite

diferenţieri care rezultă din conţinutul material al investiţiei care se transformă

intotdeauna in capital fix comparativ cu cheltuielile de producţie care se transformă in

produse şi servicii, dar există şi un aspect financiar. Investiţiile sunt economiile făcute de

o persoană fizică, juridică sau de societate in totalitatea ei, rezultate ca excedent de

venituri peste cheltuielile de consum şi care sunt plasate de acestea pentru crearea,

dezvoltarea, modernizarea capitalului fix in vederea obţinerii unui flux durabil de caştig

viitor.

Aceste interpretări date noţiunii de investiţie au in vedere investitiile de capital,

care sunt caracteristice şi proiectelor de investiţii pentru lucrări de imbunătăţiri

financiare, specifice agriculturii.

Activitatea de investiţii, sub forma investiţiilor de capital, se concretizează, in

majoritatea cazurilor, pe bază de programe şi proiecte. Programele de investiţii,

indifferent de nivelul la care au fost elaborate, au o arie de cuprindere mai mare şi de cele

mai multe ori, pentru implementarea lor este nevoie să fie detaliate in unul sau mai multe

proiecte de investiţii.

Proiectul de investiţii poate fi definit ca un ansamblu optimal de acţiuni de

investiţii bazate pe o planificare sectorială, globală şi coerentă, pe baza căreia, o

combinaţie definită de resurse umane, materiale ş.a. provoacă o dezvoltare economică,

socială determinată.

Aşadar, investiţiile pot fi definite ca reprezentand totalitatea veniturilor

economisite şi alocate pentru achiziţionarea de capital fix, respectiv pentru creşterea

patrimoniului unui agent economic, materializate in imobilizări corporale, imobilizări

necorporale, imobilizări financiare in scopul obţinerii unui flux de venit net pe o perioadă

de timp cat mai mare.

ANALIZA DIAGNOSTIC A INTREPRINDERII

1. O întreprindere produce anual un număr de 5000 de produse la un preţ unitar de 40 u.m.

întreprinderea înregistrează cheltuieli cu materii prime şi materiale în valoare de 60000 u.m.,

cheltuieli de personal de 80000 u.m. din care 90% reprezintă salariile personalului direct

productiv, cheltuieli cu utilităţi şi chirii în cuantum de 5000 u.m., cheltuieli cu amortizarea de

4000 u.m. şi cheltuieli cu dobânzi de 5000 u.m. să se calculeze şi să se interpreteze pragul de

rentabilitate financiar şi operaţional exprimat în unităţi fizice şi valorice şi nivelul rezultatului

de exploatare şi curent aşteptat la o creştere la 5500 a numărului de produse vândute.

Rezolvare:

q = 5.000 buc.

p.u. = 40 u.m.

ch. mat. prime = 60.000 u.m.

ch. personalul = 80.000 u.m. – 90 % = 72.000 u.m. ch. Variabile

- 10 % = 8.000 u.m. ch. Fixe

ch. utilităţi şi chirii = 5.000 u.m.

ch. amortizare = 4.000 u.m.

ch. cu dobânzi = 5.000 u.m.

Pragul de rentabilitate operaţional se referă doar la active de exploatare, de aceea nu aminclus şi la ch.

fixe dobânzile.

Cheltuieli fixe (CF) = ch. personal + ch. chirie + ch. amortizarea = 8.000 + 5.000 + 4.000= 17.000

u.m.

Cheltuieli variabile (CV) = ch. materii prime + ch. personal = 60.000 + 72.000 = 132.000u.m.

Cheltuieli variabile unitare (CVu) = CV/q = 132.000/5.000 = 26,4 u.m.

Q în punctul critic = Qc = CF/ (p-CVu) = 17.000/ (40 – 26,4) = 17.000/13,6 = 1.250 buc.

Cifra de afaceri în punctul critic Cac = Qc x p = 1.250 x 40 = 50.000 u.m.

Pragul de rentabilitate financiar se calculează incluzând în cheltuielile fixe şi dobânzile.

Qc financiar = (CF+ dobânzi)/(p x Cvu) = (17.000 + 5.000)/(40 – 26,40) = 22.000 /13,6 =1617,65 u.m.

Cifra de afaceri în punctul critic financiar CAcf = Qcf x p = 1617,65 x 40 = 64.706 u.m.

Deci pentru a produce profit în activitatea de exploatare trebuie vândut 1.250 buc. de produse şi

vânzările trebuie să atingă 50.000 u.m. iar pentru atinge profit (acoperind şicheltuielile financiare,

trebuie vândute 1.618 buc. produse s-a atins o vânzare de 64.706u.m. Sub aceste vânzări unitatea va

ieşi în pierdere.

O creştere a nr. de produse vândute de la 5.000 buc. ar avea o influenţă negativă asupra cheltuielilor

variabile totale, astfel:

CV = 132.000/5.000 x 5.500 = 145.200 u.m.

CVu = 145.200/5.500 = 26,4 u.m., cheltuielile variabile unitare rămân neschimbate.

Profitul din exploatare = 5.500 x 40 – (17.000 + 145.200) = 220.000 – 162.200 = 57.800u.m.

2. În cadrul activelor lichide se includ:

a) titlurile de participare

b) avansurile de trezorerie;

c) actiuni detinute in scopuri speculative

Organizarea auditului intern şi controlul intern

1. Care sunt particularităţile inventarierii stocurilor de produse şi producţie în curs de

execuţie?

Producţia în curs de execuţie, denumită şi producţie neterminată, la sfârşitul fiecărei perioade de

gestiune, reprezintă producţia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în

procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în

întregime. În cadrul producţiei în curs de execuţie se cuprind, de asemenea, serviciile şi studiile în

curs de execuţie sau neterminate. (temeiul legal: pct. 154 din OMFP nr. 3055/2009).

Producţia neterminată, comparativ cu celelalte categorii de stocuri, prezintă anumite caracteristici:

a) se determină la sfârşitul perioadei (lună, trimestru, an) la nivelul costului efectiv.

b) costul efectiv la care se evaluează producţia neterminată se stabileşte numai după expirarea

perioadei de gestiune.

Conform reglementărilor contabile naţionale aplicabile, valoarea producţiei neterminate se determină

prin inventarierea producţiei neterminate la sfârşitul perioadei, prin metode tehnice de constatare a

gradului de finalizare sau a stadiului de efectuare a operaţiilor tehnologice şi evaluarea acesteia la

costurile de producţie. (temeiul legal: pct. 163 din OMFP nr. 3055/2009).

2. Care sunt particularităţile inventarierii stocurilor de mărfuri şi de ambalaje din gestiunile

comerciale?

Contabilitatea valorilor materiale se tine cantitativ si valoric sau numai valoric prin folosirea

inventarului permanent sau a inventarului intermitent.

1. Metoda inventarului permanent, consta in inregistrarea miscarilor de stocuri (intrari si

iesiri in debitul si creditul conturilor de stocuri, stabilindu-se de fiecare data stocul

nou, avand in permanenta informatia privitoare la existenta stocului.

Din sondaje sau inventarieri periodice se descopera diferentele sub forma de plusuri sau minusuri,

corectandu-se astfel soldul contabil.

In cazul inventarului permanent contabilitatea analitica a stocurilor se poate organiza dupa una din

urmatoarele metode (functie de necesitati):

a. metoda operativ-contabila (pe solduri). In acest caz la locul de depozitare se tine

evidenta cantitativa a bunurilor materiale pe categorii, iar in contabilitate se tine

evidenta valorica pe gestiuni, si in cadrul gestiunilor grupe sau subgrupe de

bunuri.

Verificarea exactitatii si concordantei inregistrarilor din evidenta depozitelor cu cele din

contabilitate se face lunar, prin evaluarea structurilor cantitative, transcrise din fise de

magazie in registrul stocurilor si al caror totaluri sa corespunda cu totalul din fisele de

cont din contabilitate.

b. metoda cantitativ-valorica (pe fise de cont analitica). In cazul utilizarii acestei

metode la locul de depozitare se tine evidenta cantitativa pe categorii de bunuri, iar in

contabilitate se conduce evidenta cantitativ-valorica. Verificarea exactitatii si

concordantei inregistrarilor efectuate in cele doua evidente (depozit si contabilitate) se

face prin punctajul periodic lunar, dintre cantitatile inregistrate in fisele de magazie, cu

cele din fisele de cont analitic de la contabilitate.

c. metoda global-valorica – consta in tinerea evidentei numai valoric, atat la

nivelul gestiunii (unde se conduce raportul de gestiune, intocmit pe baza documentelor de

intrare si iesire a bunurilor) cat si la contabilitate ( unde se conduc fisele de cont, analitic

pe gestiuni) si in acest caz, periodic (lunar) se face controlul concordantei inregistrarilor

dintre cele doua evidente, prin punctaj al raportului de gestiune cu fisa de cont a gestiunii

din contabilitate.

2. Metoda inventarului intermitent. Potrivit normelor contabile nationale, unitatile

patrimoniale mici si mijlocii pot utiliza aceasta metoda de contabilizare a stocurilor, care

presupune stabilirea iesirilor si respectiv inregistrarea lor in contabilitate, pe baza

inventarierii stocurilor la finele fiecarei luni. In acest caz iesirile (E) se determina ca

diferenta intre valoarea stocurilor initiale (Si) plus valoarea intrarilor (I) pe de o parte si

valoarea stocurilor finale (Sf) stabilite prin inventariere, pe de alta parte:

E = Si + I – Sf

In cazul utilizarii acestei metode, se renunta la utilizarea in cursul lunii a conturilor de

stocuri, pentru evidenta intrarilor si iesirilor din gestiune a bunurilor, precum si la

recalcularea stocurilor scriptice dupa fiecare intrare sau iesire.

Conturile de stocuri se folosesc numai la inceputul si sfarsitul lunii. In timpul lunii

intrarile de stocuri se contabilizeaza direct in conturile de cheltuieli.

Aceste stocuri finale (de la sfarsitul lunii) vor deveni stocuri initiale ale lunii

urmatoare si se vor anula prin includerea lor pe cheltuieli la inceputul lunii viitoare.

La sfarsitul perioadei (lunii), pe baza inventarului faptic, se compara si se

regularizeaza stocul din inventar cu cel contabil (scriptic) care se poate face in doua

moduri:

a. Cand stocul de inventar stocul contabil initial, diferenta se inregistreaza ca o

intrare la contul de stoc.

301 = 601 cu diferenta

sau se anuleaza stocul initial, trecandu-se pe costuri

601 = 301 stoc initial (final precedent)

si valoarea stocului la inventar se inregistreaza ca:

301 = 301 valoare inventar

b. Cand diferenta dintre stocul de inventar si stocul contabil initial este cu minus,

se inregistreaza ca iesire de stoc:

601 = 301 cu diferenta

Sau la inceputul exercitiului se anuleaza stocul existent iar valoarea de inventar se

inregistreaza ca intrare de stoc:

301 = 601

3 Care sunt particularităţile inventarierii mijlocelor băneşti şi a celorlalte valori gestionate

în casierie?

Mijloacele băneşti includ: mijloace băneşti în numerar, în conturi curente şi alte documente băneşti

(timbre şi taxe de stat, bilete de călătorie achitate, biletele de tratament şi odihnă, mărcile poştale).

Numerarul în valuta naţională şi străină din casieria entităţii se supune inventarierii după înregistrarea

tuturor operaţiunilor de încasări şi plăţi, confrîntîndu-se soldurile din Registrul de casă cu numerarul şi

cu cele din contabilitate.

La inventarierea mijloacelor băneşti în casierie se verifică numerarul efectiv de mijloace băneşti şi alte

documente băneşti existente în casierie. Inventarierea mijloacelor băneşti poate fi efectuată inopinat.

Inventarierea mijloacelor băneşti în conturile curente în valuta naţională şi străină se efectuează prin

confruntarea soldurilor din extrasele de cont emise de instituţiile financiare cu cele din contabilitate.

Auditul statutar si alte misiuni de audit si certificare

1. Rolul şi importanţa dosarului exerciţiului.

Dosarul exercitiului cuprinde toate elementele unei misiuni, a caror utilitate nu depaseste exercitiul

controlat. El permite asamblarea tuturor lucrarilor, de la organizarea misiunii la sinteza si formularea

raportului.

Dosarul exercitiului este indispensabil pentru:

-mai buna organizare si mai bunul control ale misiunii;

-documentarea lucrarilor efectuate, a deciziilor luate si asigurarea ca programul s-a derulat fara

omisiuni;

-inlesnirea muncii in echipa si supervizarea lucrarilor dat la colaboratori;

-justificarea opiniei emise si redactarea raportului.

In mod uzual dosarul cuprinde:

-planificarea misiunii;

-supervizarea lucrarilor;

-aprecierea controlului intern;

-obtinerea de elemente probante.

2. Structura dosarului exerciţiului – exemplu

Dosarul exerciţiului este bine să fie împărţit pe secţiuni (părţi) pentru a uşura utilizarea sa.

În general se foloseşte o împărţire în 10 secţiuni (părţi) simbolizate de la A la J, astfel:

- EA (dosarul exerciţiului, Secţiunea A) intitulată “Acceptarea misiunii”;

- EB (dosarul exerciţiului, Secţiunea B) intitulată “Sinteza misiunii şi rapoarte”;

- EC (dosarul exerciţiului, Secţiunea C) intitulată “Orientare şi planificare”;

- ED (dosarul exerciţiului, Secţiunea D) intitulată “Evaluarea riscului legat de control”;

- EE (dosarul exerciţiului, Secţiunea E) intitulată “Controale substantive”;

- EF (dosarul exerciţiului, Secţiunea F) intitulată “Utilizarea lucrărilor altor profesionişti”;

- EG (dosarul exerciţiului, Secţiunea G) intitulată “Verificări şi informaţii specifice”;

- EH (dosarul exerciţiului, Secţiunea H) intitulată “Lucrările de sfârşit de misiune”;

- EI (dosarul exerciţiului, Secţiunea I) intitulată “Intervenţii cerute prin reglementări diverse”;

- EJ (dosarul exerciţiului, Secţiunea J) intitulată “Controlul conturilor consolidate”.

3. Rolul şi importanţa dosarului permanent.

Unele informaţii şi documente primite sau analizate în cursul diferitelor etape ale misiunii pot fi

folosite pe toată durata mandatului. Ele nu au deci nevoie să fie cercetate în fiecare an. Clasarea lor

într-un dosar separat, dosarul permanent, permite utilizarea lor ulterioară după aducerea sa la zi.

Dosarul permanent permite deci evitarea repetării în fiecare an a unor lucrări şi transmiterea de la un

exerciţiu la altul a elementelor de recunoaştere a intreprinderii.

Elementele caracteristice continutede dosarul permanent sunt:

a) fisa de prezentare;

b) scurt istoric al intreprinderii;

c) organigrame;

d) situatiile financiare ale ultimelor exercitii;

e) note asupra organizarii sectorului de activitate, productie etc;

f) note asupra statutului;

g) procese verbale ale CA si AGA;

h) lista actionarilor sau asociatilor;

i) structura grupului;

j) contracte, asigurari.

4. Structura dosarului permanent- exemplu

Dosarul permanent se organizează în secţiuni (părţi) care uşurează clasarea documentelor şi

consultarea lor. Fiecare secţiune poate fi materializată printr-un despărţitor comportând un sumar al

conţinutului. Ţinerea la zi se efectuează pe sumar, indicând data introducerii documentului.

Dosarul permanent se subdivide în sapte secţiuni pentru a facilita lectura şi controlul din partea

organismului profesional, după cum urmează:

- PA (dosarul permanent, Secţiunea A) intitulată “Generalităţi”;

- PB (dosarul permanent, Secţiunea B) intitulată “Documente privind controlul intern”;

- PC (dosarul permanent, Secţiunea C) intitulată “Situaţii financiare şi rapoarte privind

exerciţiile precedente”;

- PD (dosarul permanent, Secţiunea D) intitulată “Analize permanente”;

- PE (dosarul permanent, Secţiunea E) intitulată “Fiscal şi social”;

- PF (dosarul permanent, Secţiunea F) intitulată “Juridice”;

- PG (dosarul permanent, Secţiunea G) intitulată “Intervenţii externi”;

5. Elementele de bază ale raportului de audit într-o misiune de audit statutar

Raportul unei misuni de audit de baza trebuie sa contina in mod obligatoriu urmatoarele

elementede baza: titlul, destinatarul, paragraful introductiv, paragraful cuprinzand natura si intinderea

lucrarilor de audit, paragraful opiniei, semnatura, adresa si data raportului.

Titlul raportului

– trebuie sa poarte un titlu precis, de recomandat : “Raportul auditorului independent”;

Destinatarul

 – raportul de audit trebuie sa fie adresat destinatarului corespunzator, in functie

decircumstantelence caracterizeaza misiunea si obligatiile legale. In mod obisnuit se adreseaza

consiliului de administratie al unitatii ale carei situatii au fost auditate.

Paragraf introductive

- identificareaentitatii auditate si a situatiilor financiare auditate; 

Deasemenea trebuie sa contina elemente privind responsabilitatea conducerii pentru situatiile

financiare si responsabilitatea auditorului;

Paragraf care sa descrie natura auditului, si in care se fac referiri la Standardele Internationalede Audit

sau la normele nationale aplicabile si se descriu demersurile puse in practica de auditor.

Paragraful opiniei

– raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptuluidaca situatiile financiare

dau o imagine fidela pozitiei, situatie fdinanciare si rezultatelor obtinutein acord cu referintele

contabile.