Ministerul Afacerilor InterneAcademia „Ștefan cel Mare”

Disciplina:Drept Execuțional Penal

ReferatTema: “Rolul Instituțiilor Penitenciare în atingerea scopurilor pedepselor penale”

A efectuat: A verificat:Studenta anului III, gr.531 Osadcii CorneliuPascal Mihaela

Chișinău, 2015

Cuprins

Introducere

I. Penitenciarele – spaţiul excutării pedepselor privative de libertate

II. Rolul instituțiilor penitenciare în atingerea scopurilor pedepselor penale

III. Statistica privind numărul deţinuţilor aflați în penitenciarele

Republicii Moldova

Concluzie

Bibliografie

Introducere

Venirea individului în penitenciar nu este urmarea unei acţiuni proprii de voinţă sau a

unei obligaţii cetăţeneşti, ci reprezintă o formă de sancţionare aplicată de societate individului

care s-a abătut de la normele ei normale şi juridice.

Odată cu intrarea în penitenciar, individul resimte într-o măsură mai mare sau mai mică,

în funcţie de vârstă, de structura sa psihologică, de maturizarea socială şi de nivelul de cultură,

efectul privării de libertate şi reacţionează într-un mod personal la această nouă situaţie.

Şocul depunerii în penitenciar determină frământări psiho-sociale care încep cu criza de

detnţie manifestată de la închiderea în carapacea tăcerii până la comportamentele agresive şi de

auto-agresiune (sinucidere, automutilări).

Contactul cu subcultura din închisoare îl face pe deţinut să-şi formeze o nouă viziune a

propriei persoane şi să-şi elaboreze o nouă strategie de supravieţuire.

În relaţiile lor, deţinuţii strecoară o undă de fatalitate pentru faptul de a fi ajuns în

penitenciar. Percepţia deţinutului asupra pedepsei şi a mediului privativ este una specifică. Acest

fenomen este determinat de cele mai multe ori de modul cum a rezolvat fiecare deţinut problema

ispăşirii când pedeapsa este apreciată ca fiind măsura faptei sau când pedeapsa este văzută ca

fiind mai aspră decât infracţiunea comisă. Ca urmare, deţinutul va rămâne neîmpăcat,

revendicativ şi ostil administraţiei locului de deţinere.

I. Penitenciarele – spaţiul excutării pedepselor privative de libertate

Potrivit art. 70 alin.1 C.P. închisoarea constă în privarea de libertate a persoanei vinovate

de săvîrşirea unei infracţiuni prin izolarea impusă a acesteia de mediul normal de viaţă şi

plasarea ei, în baza hotărîrii instanţei de judecată, pe un anumit termen, într-un penitenciar. 1

Penitenciarul poate fi definit ca instituţie publică de importanţă deosebită în cadrul

sistemului execuţional penal, de protecţie a societăţii împotriva celor care au lezat relaţiile

sociale apărate de lege, constituie entitatea organizatorică care, deocamdată, îşi aduce contribuţia

cea mai importantă la educarea persoanelor condamnate la executarea unor pedepse privative de

libertate, în vederea resocializării.

Categoriile penitenciarelor în care se execută pedeapsa cu închisoare:

a) de tip deschis;

b) de tip semiînchis;

c) de tip închis.

d) penitenciarele pentru minori; 

e) penitenciarele pentru femei;

f) izolatoarele de urmărire penală;

g) casele de arest; 

h) spitalele penitenciare. 

În penitenciare de tip deschis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare

pentru infracţiuni săvîrşite din imprudenţă.

În penitenciare de tip semiînchis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare

pentru infracţiuni uşoare, mai puţin grave şi grave, săvîrşite cu intenţie.

În penitenciare de tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare

pentru infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi persoanele care au săvîrşit

infracţiuni ce constituie recidivă.

Persoanele care nu au atins vîrsta de 18 ani execută pedeapsa cu închisoare în

penitenciare pentru minori, ţinîndu-se cont de personalitatea condamnatului, antecedentele

penale şi gradul prejudiciabil al infracţiunii săvîrşite. Femeile condamnate execută pedeapsa

închisorii în penitenciare pentru femei. Schimbarea categoriei penitenciarului se efectuează de

către instanţa de judecată în corespundere cu legislaţia.

Atribuţiile penitenciarelor au fost stabilite prin Legea nr. 1036 din 17.12.1996 cu privire

la sistemul penitenciar, precum şi prin ordine şi instrucţiuni emise de ministerul justiţiei, iar

acestea pot fi prezentate în următoarele idei:

1 Codul Penal al RM din 18.04.2002, art.70.

• punerea în aplicare a prevederilor legale în vigoare, cu privire la profilarea

locurilor de deţinere şi realizarea separaţiunii deţinuţilor pe diferite criterii;

• asigurarea pazei şi siguranţei locurilor de deţinere şi a punctelor de lucru, precum

şi asigurarea escortării şi supravegherii deţinuţilor;

• aplicarea adecvată a regimului de detenţie, în funcţie de particularităţile

deţinuţilor cărora acestea li se aplică;

• întocmirea şi păstrarea unor evidenţe nominale a persoanelor condamnate şi

custodiate în penitenciare;

• acordarea tuturor drepturilor prevăzute de lege pentru deţinuţi;

• menţinerea ordinii şi disciplinei în rândul deţinuţilor;

• asigurarea ocrotirii sănătăţii deţinuţilor

• prezentarea deţinuţilor la instanţele de judecată, la termenele stabilite, precum şi

la organele de urmărire penală ori la laboratoarele de expertiză medico-legală;

• desfăşurarea activităţilor şi programelor educaţionale şi de consiliere necesare

pentru a ajuta la reintegrarea în societate a foştilor deţinuţi.

Principii de executare a pedepselor în penitenciar

1. Legalitatea executării pedepselor presupune ca executarea pedepselor să se facă în

conformitate cu dispoziţiile Codului Penal, Codului de Procedură Penală şi de Legi prin

executarea pedepselor.

2. Temeiul executării pedepselor presupune că pedepsele se execută numai în temeiul

hotărârilor judecătoreşti de condamnare rămase definitive.

3. Respectarea demnităţii umane şi a drepturilor la integritate psihică şi fizică în sensul

că pedepsele se execută în condiţii în care să se asigure respectarea demnităţii umane.

4. Interzicerea supunerii la tortură, tratamente inumane sau degradante ori la alte rele

tratamente.

5. Interzicerea oricărei forme de discriminare adică în timpul executării pedepdelor este

interzisă orice formă de discriminare pe teme de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie sau, în

special, infecţie HIV/SIDA.

6. Respectarea drepturilor persoanelor condamnate pe timpul executării pedepselor în

penitenciare.

7. Individualizarea aplicării regimului de detenţie care se realizează de către conducerea

penitenciarelor în funcţie de celelalte principii enunţate mai sus şi de scopul executării

pedepselor în penitenciar.2

2 Legea nr. 1036 din 17.12.1996 cu privire la sistemul penitenciar.

II. Rolul instituțiilor penitenciare în atingerea scopurilor pedepselor

penale

Sistemul penitenciar din republica Moldova este subordonat Ministerului Justiţiei și este

format din Departamentul instituţiilor penitenciare, subdiviziunile acestuia, întreprinderile de stat

din cadrul sistemului penitenciar şi asociaţiile acestora.

Departamentul instituţiilor penitenciare exercită conducerea, coordonarea şi controlul

asupra realizării politicii de stat în domeniul punerii în executare a pedepselor penale privative

de libertate, măsurii arestului preventiv, sancţiunii arestului contravenţional, precum şi a

măsurilor de siguranţă aplicate deţinuţilor. și are următoarele subdiviziuni:

a) instituţiile penitenciare;

b) instituţiile de cercetări ştiinţifice, de învăţămînt, medicale şi alte instituţii şi

subdiviziuni create special pentru asigurarea activităţii sistemului. Aceste subdiviziuni vor fi

incluse în sistemul penitenciar prin hotărîre de Guvern.

Funcţiile de pază, supraveghere, escortare şi transferare sub escortă a deţinuţilor în cadrul

sistemului penitenciar sînt exercitate de un serviciu specializat, aflat în subordinea

Departamentului instituţiilor penitenciare.

Numărul total de personal al sistemului penitenciar se aprobă de Guvern iar numărul de

personal, în limitele prevăzute de Guvern pentru sistemul penitenciar, structura organizatorică,

statul de funcţii al Departamentului instituţiilor penitenciare şi subdiviziunilor acestuia se aprobă

de ministrul justiţiei.3

În realizarea obiectivelor din domeniul său de activitate, instituțiile penitenciare

exercită, în principal, următoarele atribuţii:

organizează şi coordonează activităţile referitoare la modul de executare a pedepselor

privative de libertate, a măsurii arestării preventive şi a măsurii educative de internare a

minorilor în centre de reeducare, pronunţate de instanţele judecătoreşti;

coordonează, îndrumă şi controlează asigurarea pazei, escortării şi supravegherii

condamnaţilor, arestaţilor preventiv şi minorilor din unităţile subordinate

Departamentului instituții penitenciare, astfel încât să se asigure prevenirea

evenimentelor negative;

elaborează strategia de aplicare a regimului penitenciar, urmăreşte transpunerea ei în

practică, ţine evidenţa nominală şi statistică a persoanelor private de libertate şi urmăreşte

folosirea lor la activităţi productive, potrivit legii;

3 Probleme actuale ale executării pedepsei, Oxana Rotari, Chişinău 2010, pag.90.

controlează şi ia măsuri pentru executarea misiunilor de pază şi escortare a persoanelor

private de libertate la instanţele de judecată, transferul acestora la organele de urmărire

penală sau la alte locuri de deţinere;

organizează, controlează, îndrumă şi sprijină activităţile privind asigurarea dreptului la

asistenţă medicală a persoanelor private de libertate şi a personalului din sistemul

administraţiei penitenciare;

evaluează nevoile de asistenţă socială, educaţie şi terapeutice ale persoanelor private de

libertate şi stabileşte strategia şi modalităţile de realizare a activităţilor de reintegrare

socială a acestora;

organizează şi îndrumă activitatea de pregătire şcolară şi de calificare a persoanelor

private de libertate şi coordonează planificarea etapelor şi a programelor educaţionale;

planifică, organizează şi coordonează activităţile destinate executării pedepselor,

înzestrării, dotării şi asigurării cu bunuri şi mijloace materiale în funcţie de obiectivele

sistemului penitenciar, priorităţile şi resursele materiale şi financiare avute la dispoziţie şi

urmăreşte derularea contractelor de achiziţii, conform legii;

elaborează programe anuale şi de perspectivă pentru investiţii şi reparaţii capitale ale

spaţiilor de deţinere, precum şi realizarea locuinţelor de serviciu şi intervenţie pentru

personal;

coordonează nemijlocit aplicarea şi respectarea legilor, instrucţiunilor şi ordinelor

ministrului justiţiei şi directorului general al Departamentului instituții penitenciare,

referitoare la problematica resurselor umane, aplică legislaţia specifică numirii şi

eliberării din funcţie a personalului, a recompensării şi sancţionării acestuia;

elaborează, organizează şi coordonează programele de formare, pregătire şi perfecţionare

profesională a personalului din sistemul penitenciar, prin centrele de pregătire proprii,

precum şi activitatea de perfecţionare continuă a pregătirii de specialitate desfăşurate în

unităţi.4

În institușiile penitenciare se desfăşoară următoarele categorii de activităţi individuale şi

collective întru realizarea scopurilor pedepselor penale:

1. Cunoaşterea personalităţii deţinuţilor şi evaluarea nevoilor socio-educative ale

acestora- Această cunoaştere începe din momentul depunerii în penitenciar şi se desfăşoară pe

tot parcursul executării pedepsei, fiind analizată de către un personal profesionalizat, anume

desemnat.

4 Drept execuțional penal, Simion Carp, Acad. "Ştefan cel Mare" a MAI al RM, Chișinău 2007, pag.39-55.

2. Instruirea şcolară- În locurile de detenţie se organizează cursuri de şcolarizare în

vederea promovării ciclurilor primare de către toţi deţinuţii care nu au absolvit această treaptă de

învăţământ şi au capacitate intelectuală necesară. Cu deţinuţii neştiutori de carte se organizează

cursuri pentru învăţarea cititului, scrisului şi ale unor operaţii simple de aritmetică.

3. Formarea profesională- Urmăreşte calificarea, recalificarea sau iniţierea deţiniţilor

în diferite meserii având în vedere resursele financiare şi materiale ale penitenciarului, opţiunile

şi aptitudinile deţinuţilor.cursurile pentru calificarea deţinuţilor se organizează la unităţile care

funcţionează în interiorul penitenciarelo sau la unităţi stabilite în acest scop prin acorduri

încheiate cu administraţia penitenciarului respectiv şi unităţile de profil.

În condiţiile în care legislaţia execuţional-penală nu stabileşte principiul de obligativitate

a muncii, deţinuţii, totuşi, optează PENTRU implicarea în procesul de muncă, determinînd ca şi

considerentele acestei opţiuni următoarele:

activitatea profesională este una fundamentală pentru viitoarea reintegrare cu succes în

societate a deţinuţilor, constituind o modalitate de a se pregăti pentru eliberare;

aceasta activitate le asigură o remunerare, care poate fi utilizată pentru a-şi achita titlurile

de executare, pentru a-şi ajuta familia;

antrenarea în cîmpul muncii le ajută să varieze rutina detenţiei.

4. Biblioateca în penitenciar- Administraţia fiecărui penitenciar din republică este

preocupată să pună la dispoziţia deţinuţilor o bibliotecă variată, aceasta cuprinzând literatură

juridică, cea religioasa, artistică etc. De asemenea, notoriu e faptul că deţinuţii beneficiază de

abonamente la presa periodică.

Lucru curios, câteva din penitenciarele din republică editează propriile ziare, din colegiul

de redacţie făcând parte deţinuţii doritori. Putem exemplifica câteva dintre ele: Penitenciarul nr.3

– Leova – ziarul Ecoul libertăţii; Penitenciarul nr.6 – Soroca - ziarulTalisman, Penitenciarul nr. 4

- Cricova – ziarul V.I.P. Graţie acestor publicaţii, redactorii ziarelor îşi dezvoltă abilităţile social-

culturale şi comunicative.

5. Însuşirea regulilor de comportament în societate- În fiecare loc de deţinere se

organizează o bibliotecă pentru deţinuţi cu un număr suficient de cărţi, ţinând seama de

diversitatea nivelului cultural şi de respectarea libertăţii de alegere în raport de posibilităţile şi

solicitările deţinuţilor. Condamnaţii îşi pot procura din resurse proprii ziare, cărţi, publicaţii,

reviste şi pot participa la editarea de reviste.

6. Educaţie prin cultură şi artă - Accesul la activităţile culturale reprezintă un element

important de reintegrare socială a deţinuţilor. În cadrul instituţiilor penitenciare, sunt create

colective artistice, care sunt responsabile de organizarea şi desfăşurarea evenimentelor artistice,

promovând astfel valorile culturale naţionale şi luarea unei atitudini civice corecte: dansul,

cenaclul de poezii, teatru, cîntece, etc.

Astfel de activităţi cultural artistice sunt menite să dezvolte şi unele aptitudini care pot

contribui la îmbunătăţirea imaginii de sine a persoanelor private de libertate cât şi descoperirea

unor aptitudini artistice deosebite. Împotriva prăbuşirii spirituale, depresiei, urii, implicarea în

activităţile spirituale este percepută de persoanele deţinute ca şi un leac nemaipomenit.

7. Asistența religioasă în penitenciar- Religia este singura putere înaintea căreia te poţi

pleca fără a te înjosi. De această părere sunt şi deţinuţii adepţi ai unei din confesiuni religioase.

Deţinuţii care au vocaţia rugăciunii, trăind-o ca pe o flacără interioara, care le dă puterea de a

merge mai departe, sunt salvaţi sufleteşti.

În prezent, în penitenciarele din republică, se desfăşoară multiple activităţi de asistenţă

religioasă, fiecare penitenciar având chiar un locaş sfânt unde deţinuţii găsesc refugiu. Pe lângă

oficierea periodică a slujbelor religioase conform calendarului religios, sunt organizate periodic

de către diferite confesiuni religioase ritualuri creştine, concerte de muzică religioasa, lecţii

biblice, ajutor material sub forma unor reviste şi cărţi religioase. Toate acestea sunt posibile

graţie implicării şi suportului reprezentanţilor bisericii Creştin-Ortodoxe, bisericii Creştine a

Baptiştilor Evanghelişti, bisericii Adventiste din ziua a şaptea, asociaţiei creştine Eliberare,

precum şi reprezentanţii altor confesiuni religioase.

8. Acţiuni social-educative de educaţie fizică şi sport- Administraţia locului de deţinere

asigură practicarea individuală sau în colectiv a unor jocuri şi activităţi sportive în raport de

starea de sănătate a deţinuţilor, de aptitudini, de vârstă şi preferinţe în locuri special amenajate.

Astfel, administraţia fiecărui penitenciar, propune persoanelor deţinute numeroase activităţi

sportive. Fiind un factor de echilibru, sportul contribuie la prevenirea recidivei şi permite

persoanelor deţinute de a se încadra într-un colectiv şi de a respecta anumite reguli. Mişcarea,

activismul, competiţiile în general, pot constitui supape eficiente de descărcare a tensiunilor

acumulate în perioadele de detenţie staţionară. În sfârşit, sportul favorizează adoptarea unei

igiene corecte de viaţă, îndeplinind şi un obiectiv major de sănătate. Printre activităţile sportive

practicate de către deţinuţi, putem enumera: fotbal, volei, tenis, şah, dame, atletică uşoară/grea,

domino, biliard.

9. Încurajarea şi sprijinirea legăturilor cu familia şi comunitatea.

10. Acţiuni permanente şi temporare pentru recreere şi ocuparea timpului liber5

5 http://www.penitenciar.gov.md/ro/ghid-informational

III. NUMĂRUL PERSOANELOR DEȚINUTE ÎN PENITENCIARELE DIN RM

Denumirea instituţiilor Nr. maxim de condamnaţi admis pt deţinere

Se află la evidenţă +/- pers.

+/- %la 01.01.2015

la 01.01.2014

Penitenciarul nr. 1 – TARACLIA (tip închis)

400 432 357 +75 +21%

Penitenciarul nr. 2 – LIPCANI (tip semiînchis)

220 157 54 +103

+0.7%

Penitenciarul nr. 3 – LEOVA(tip închis)

520 374 345 +29 +8.4%

Penitenciarul nr. 4 – CRICOVA (tip semiînchis)

850 646 653 -7 -1%

Penitenciarul nr. 6 – SOROCA(tip închis)

800 807 744 +63 +8.4%

Penitenciarul nr. 7 – RUSCA(pentru femei)

310 299 284 +15 +5.2%

Penitenciarul nr. 8 – BENDER (tip semiînchis)

315 90 73 +17 +0.2%

Penitenciarul nr. 9 – PRUNCUL (tip închis)

700 605 568 +37 +6.5%

Penitenciarul nr. 10 – GOIAN(pentru minori)

60 26 25 +1 -

Penitenciarul nr. 15 – CRICOVA (tip închis)

600 599 558 +41 +7.3%

Penitenciarul nr. 16 – PRUNCUL(spital penitenciar)

540 239 233 +6 +2.5%

Penitenciarul nr. 18 – BRĂNEŞTI(tip semiînchis)

704 589 528 +61 +11.5%

TOTAL: 6019 4861 4422 +439

+9.9%

Penitenciarul nr. 5 – CAHUL(izolator de urmărire penală)

350 255 295 -40 -13.5%

Penitenciarul nr. 11 – BĂLŢI(izolator de urmărire penală)

520 532 514 +18 +3.5%

Penitenciarul nr. 12 – BENDER(izolator de urmărire penală)

255 105 100 +5 +5%

Penitenciarul nr. 13 – CHIŞINĂU(izolator de urmărire penală)

1000 1203 1082 +121

+11.1%

Penitenciarul nr. 17 – REZINA(izolator de urmărire penală)

510 361 440 -79 -18%

Total pe izolatoare de urmărire penală:

2635 2456 2431 +25 +1.02%

TOTAL: 8654 7317 6853 +464

+6.7%

 6

6 http://www.penitenciar.gov.md/ro/statistica

Concluzie

Unul din principalele scopuri ale legislației executional penale este corectarea

condamnaților, care constă în orintarea principală a activității instituțiilor și organelor care

asigură executarea pedepselor penale. Inainte de orice, pedeapsa trebuie sa-l impiedice pe

condamnat de a savarsi din nou o infractiune. Pedeapsa concreta este menita sa influenteze

persoana infractorului si sa determine modificarea conduitei acestuia.

Realizarea scopurilor pedepsei în procesul executării este o problemă complexă și

presupune crearea unui system special de instituții și organe de stat care urmează a fi completate

cu cadre pregătite din punct de vedere juridic, pedagogic, psihologic și cu capacitate

organizatorice impecabile.

Instituţiile penitenciare fiind organele în care, în baza hotărîrii instanţei de judecată, îşi

execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare sau la detenţiune pe viaţă, se asigură

detenţia provizorie a persoanelor faţă de care a fost aplicată măsura arestului preventiv sau

sancţiunea arestului contravenţional. 

Bibliografie

Сonstitutia Republicii Moldova, din 29.07.1994;

Codul de Executare al Republicii Moldova din 24.12.2004;

Codul Penal al RM din 18.04.2002;

Codul Procesual Penal al RM din 14.03.2003;

Comentariul Cod Penal al RM din 2009;

Legea Nr. 1036 din 17.12.1996 cu privire la sistemul penitenciar;

Hotărîrea Nr. 583 din 26.05.2006 cu privire la aprobarea Statutului executării

pedepsei de către condamnaţi;

Simion Carp, Drept execuțional penal, Acad. "Ştefan cel Mare" a MAI al RM,

Chișinău, 2007;

Oxana Rotari, Probleme actuale ale executării pedepsei. Chişinău, 2010;

Oxana Rotari, Delincvenţa juvenilă-probleme actuale şi căi de soluţionare.

Chişinău, 2010;

Гомиен Д.К. . Путеводитель по Европейской Конвенции о защите прав

человека. Совет Европы. 1994 г;

Иванов В. М. Основы конституционного права зарубежных стран,

Кишинев-Одесса, Изд. Litera, 2001;

www.penitenciar.gov.md