CUPRINS

1. ARGUMENT.............................................................................................................................................2

2. LUCRĂRI DE VERIFICARE..........................................................................................................................3

3. LUCRĂRI DE MARCARE.............................................................................................................................3

4. SĂPAREA ŞANŢURILOR ŞI EXECUTAREA STRĂPUNGERILOR.....................................................................4

5. MONTAREA ŞI FIXAREA TUBURILOR DE PROTECŢIE................................................................................4

6. MONTAREA CONDUCTELOR ŞI A CABLURILOR........................................................................................7

7. MONTAREA APARATELOR DE CONECTARE, COMANDĂ ŞI DE PROTECŢIE...............................................9

8. MONTAREA TABLOURILOR DE DISTRIBUŢIE..........................................................................................13

9. ECHIPAREA ŞI MONTAREA CORPURILOR DE ILUMINAT.........................................................................15

10. NORME GENERALE DE PROTECŢIE LA EXECUTAREA, EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE INTERIOARE..............................................................................................................................19

11. BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................................22

1

1. ARGUMENT

Pentru executarea unei instalaţii electrice, chiar foarte simplă, este necesară întocmirea

unui proiect de execuţie. Proiectul se execută de către specialişti, iar execuţia trebzuie să fie

avizată de furnozprul de energie electrică. Proiectul de execuţie este însoţit de scheme de

distribuţie principale şi secundare, planuri (pe niveluri, cu traseele coloanelor şi circuitelor,

locurile de montaj ale tablourilor electrice şi ale receptoarelor) şi detalii.

Consumatorii electrocasnici sunt monofazaţi şi se leagă la câte o fază a tabloului de

distribuţie şi la nul. Alimentarea tabloului general de distribuţie se realizează cu patru

conductoare (trei conductoare de fază şi un conductor de nul). La legarea consumatorilor se

caută să se realizeze o încărcare cât mai uniformă a fazelor.

Prin proces tehnologic de execuţie a unei instalaţii electrice se înţelege succesiunea

tuturor operaţiilor şi lucrărilor necesare pentru finalizarea acesteia:

lucrări de verificare a planurilor de execuţie;

marcarea traseului instalaţiei şi a locurilor de montare a dozelor, aparatelor de

conectare şi a corpurilor de iluminat;

săparea şanţurilor şi executarea străpungerilor;

prelucrarea tuburilor de protecţie;

montarea şi fixarea tuburilor de protecţie;

montarea conductoarelor sau a cablurilor;

montarea instalaţiei de legare la pământ pentru protecţia contra electrocutării;

montarea aparatelor de conectare, comandă şi protecţie;

montarea tablourilor de distribuţie;

montarea corpurilor de iluminat;

punerea sub tensiune a instalaţiei.

Succesiunea lucrărilor de realizare a unei instalaţii electrice cu cabluri prezintă

particularităţi.

2

2. LUCRĂRI DE VERIFICARE

Verificarea planurilor de execuţie este foarte necesară pentru a se putea vedea dacă

acestea reprezintă soluţia adecvată pentru construcţia respectivă, dacă toate piesele cu care

urmează să se execute instalaţia electrică se completează în mod logic între ele.

3. LUCRĂRI DE MARCARE

Marcarea traseului instalaţiei se execută cu ajutorul unei rigle gradate de lemn sau de

oţel, a sforii de trasat şi a firului cu plumb sau a nivelei. Sfoara este înnegrită cu negru de fum şi

întinsă bine de doi lucrători; prin ciupire, pe zid rămâne o dungă neagră care marchează traseul.

Se înseamnă cu creta locurile unde urmează să se execute străpungeri în ziduri sau planşee

pentru traversarea tuburilor de protecţie, locurile de montare a dozelor, a aparatelor de

conectare şi a corpurilor de iluminat.

Orientarea verticală a sforii se face cu nivela sau cu firul cu plumb. Se vor evita porţiunile

de grinzi şi stâlpi de beton pentru realizarea traseelor, deoarece şanţurile sau străpungerile pot

slăbi rezistenţa acestora.

La instalaţiile pentru locuinţe, traseele circuitelor electrice pe linie orizontală se execută

la distanţe de 30-50 cm de tavan, iar traseele verticale ale circuitelor pentru întreruptoare se

aleg la distanţe de 10-20 cm de tocul uşii.

Locurile de montare a dozelor de derivaţie trebuie să fie pe aceeaşi linie orizontală cu

cea a tuburilor de protecţie.

Locurile pentru prize se aleg la 20-40 cm de nivelul pardoselii în camere de locuit, la 1,2

m deasupra pardoselii în bucătării, iar întreruptoarele se plasează la 1,5 m îbălţime de la nivelul

pardoselii. Se marchează şi locurile pentru montarea corpurilor de iluminat.

3

4. SĂPAREA ŞANŢURILOR ŞI EXECUTAREA STRĂPUNGERILOR

Săparea şanţurilor se execută cu maşina universală pentru străpungeri, la care burghiul

a fost înlocuit cu dalta lată. La zidăriile de cărămidă, pe cât posibil, se urmează rosturile zidăriei,

şanţurile se sapă mai late cu 10-20 mm şi mai adânci cu cca 10 mm decât diametrul tuburilor.

Pentru lucrări de mică întindere, săparea şanţurilor se poate executa şi manual, cu dalta şi

ciocanul.

Străpungerile în planşee şi pereţi se execută tot cu maşina electrică, iar manual, prin

batere, cu dalta ascuţită şi ciocanul cu masa de 1-2 kg. Pe planşee nu se sapă şanţuri.

Găurile pentru doze se execută mai adânci, astfel ca doza să se găsească la 2-3 mm sub

nivelul tencuielii.

5. MONTAREA ŞI FIXAREA TUBURILOR DE PROTECŢIE

Montarea îngropată. Tuburile de protecţie se pot monta îngropat (sub tencuială, în

zidărie, fig. 1, sau în plăci de beton, sub pardoseală sau peste placa de beton a plafonului) sau

aparent.

În cazul fascicolelor de tuburi se ţese pe cuie o reţea din sârmă moale. Ţeserea reţelei de

sârmă nu se execută în linie dreaptă.

Pentru ziduri din beton sau planşee prefabricate, tuburile de protecţie se înglobează, la

turnare, în interiorul masei de beton.

4

Pentru locuinţe se înglobează tuburi P sau PCV. În acest fel, se reduce foarte mult

manopera pe şantier.

În cazul plafoanelor sau al pardoselilor, tuburile pot fi înglobate în placa de beton armat,

sau în şapa de egalizare (beton turnat peste placa de rezistenţă) deasupra căreia se montează

pardoseala de uzură.

Racordul tuburilor înglobate în beton se face numai între pereţi şi planşee cu ajutorul

tubului flexibil din PCV care permite executarea curbelor.

La turnarea plăcilor şi panourilor din beton se pot utiliza cofraje care permit executarea

acestora cu şliţuri şi canale pentru montarea ulterioară a tuburilor.

Fig. 1 Montarea tuburilor de protecţie în şanţurile de zidărie

Montarea aparentă a tuburilor de protecţie se practică frecvent în construcţiile

industriale. Prinderea se face cu ajutorul scoabelor sau a brăţărilor care se fixează direct pe

construcţie cu dibluri sau pe console, ca în figura 2.

Fixarea unei doze pentru instalaţii electrice din locuinţe se face ca în figura 3.

5

Fig.2 Montarea tuburilor pe console

1-consolă; 2-mortar de ciment; 3-tub; 4-scoabă; 5-şurub cu piuliţă

Fig. 3 Montarea unei doze

1-şablon; 2-corpul dozei; 3-mortar de ipsos; 4-zid

6

6. MONTAREA CONDUCTELOR ŞI A CABLURILOR

Conductele se introduc în tuburi în mod diferit, în funcţie de materialul din care sunt

făcute.

Conductele din cupru se4 introduc prin tragere. La un capăt al tubului se plasează o tilă,

iar prin celălalt capăt se introduce o sârmă de oţel zincat cu diametrul de cca 1,5 mm cu un ochi

la capăt. Se mai poate introduce o panglică de oţel cu o lungime de 10-15 m, care are la capăt o

bilă. La ieşirea sârmei prin tilă se prind conductele de ochiul sârmei şi se trage sârma.

În cazul panglicii, conductele se prind de ochiul de la capăt şi panglica se împinge în tub

cu capătul prevăzut cu bilă. Operaţia se execută întotdeauna de către doi muncitori.

La tuburile montate aparent, conductele se introduc în tuburi înainte de montarea

acestora, lăsând lungimile necesare pentru legăturile din doze.

Legarea conductoarelor de cupru se face după ce a fost îndepărtat stratul de oxid şi

curăţarea prealabilă. O legătură executată incorect (fără curăţare, strângere slabă etc.)duce la

mărirea rezistenţei electrice la locul de contact şi la încălzirea şi arderea conductoarelor.

Legarea conductelor de cupru prin înnădire (fig. 4) se practică frecvent pentru circuite

electrice aparente.

Fig. 4 Înnădirea conductelor din cupru1-desizolarea şi încrucişarea pe o pungime de 4-5 cm; 2-răsucirea ăn sens invers; 3-rularea conductoarelor din

dreapta; 4-rularea conductoarelor din stânga; 5-lipirea; 6-izolarea

7

Legarea prin răsucire se execută cu un cleşte patent pe o lungime relativ mare, se

cositoreşte şi se izolează atent cu bandă izolatoare, cel puţin în două straturi.

Introducerea conductelor în doză se realizează ca în figura 5. În interiorul tuburilor de

protecţie nu sunt permise legături.

Fig. 5 Introducerea conductoarelor în doză

Conductele din aluminiu se introduc numai prin împingere; ele au o rezistenţă mică la

tracţiune şi se pot rupe uşor. Din acelaşi motic se evită îndoirile repetate şi formarea de ochiuri

pentru legături. Aluminiul se corodează uşor în mediul umed şi, din această cauză, tuburile de

protecţie trebuie să fie bine uscate şi curate în interior.

Conductele de aluminiu nu se montează în acelaşi tub cu conductele de cupru. Nu este

permisă montarea în acelaşi tub a două sau mai multe circuite pentru iluminat şi pentru

alimentarea altor receptoare, sau montarea de circuite pentru tensiuni diferite.

Dacă instalaţia a fost proiectată în sistem monotub, atunci acesta conţine un conductor

de nul comun şi câte un conductor de fază pentru iluminat şi pentru prize.

Legarea conductelor de aluminiu se execută numai cu ajutorul clemelor mobile cu şurub

sau al clemelor mobile plate.

8

7. MONTAREA APARATELOR DE CONECTARE, COMANDĂ ŞI DE PROTECŢIE

Montarea prizelor. Prizele pentru consumatorii electrocasnici se construiesc fără

contact de protecţie sau cu contact de protecţie şi se montează aparent sau îngropat.

După ce s-a verificat dacă priza este în bună stare, se desface capacul, se slăbesc

şuruburile ghearelor şi se introduce în doza de aparat. Se strâng din nou şuruburile care dsfac

ghearele şi fixează priza în doză. Se desfac şuruburile bornelor, se desizolează capetele

conductoarelor şi se curăţă pe o porţiune de 5-10 mm.

Conductoarele se introduc în locaşurile de la borne şi se strâng cu şuruburi. Legarea

conductoarelor de cupru se face cu ochiuri, cositorite cu aliaj de lipit. În final se montează

capacul prizei.

Prizele cu contact de protecţie se leagă în circuit asemănător cu prizele simple bipolare,

legându-se şi conductorul de protecţie la borna aferentă.

Pentru legarea contactului de protecţie al prizei Schuko la nulul firidei de branşament,

instalaţia a fost prevăzută cu un conductor cu o secţiune de minimum 2,5 mm2, montat în tub.

În situaţia atingerii de către o persoană neizolată faţă de pardoseală a carcasei unui

consumator, pusă accidental sub tensiune, priza Schuko asigură protecţia împotriva

electrocutării (fig. 6).

Fig. 6 Protecţia împotriva electrocutării prin folosirea prizei Schuko1-aparat; 2-locul unde carcasa este pusă sub tensiune; 3-podea neizolată faţă de pământ; 4-priza de pământ

9

Montarea întreruptoarelor pentru instalaţii de iluminat se face în mod asemănător cu

montarea prizelor. După îndepărtarea capacului, toate elementele aparatului devin accesibile.

După montarea conductelor, întreruptorul se fixează în peretele dozei.

Întrerupătorul se conectează numai pe conductorul de fază, pentru ca atunci când

aparatul este deschis, lampa de iluminat să nu se mai afle sub tensiune (fig. 7).

Fig. 7 Legarea la conductorul de fază a unui întreruptor monopolar

1-întreruptor; 2-lampă

Montarea comutatoarelor se face în mod similar. Figura 8 reprezintă o schemă de

conectare în circuit a unui comutator cumpănă, iar figura 9 arată modul de legare a

conductoarelor la bornele unui comutator rotativ, pentru apartament. Pentru poziţia în care se

stabileşte contactul între clemele 1,2 şi 3, se aprin lămpile I şi II, iar după rotirea cu 90° la

dreapta, arde numai lampa II, contactul fiind stabilit numai între clemele 3 şi 2.

Fig. 8 Schemă de conectare în circuit a unui comutator cumpănă

10

Fig. 9 Modul de legare a conductoarelor la un comutator rotativ

În situaţia în care este necesară conectarea şi deconectarea unui circuit din două locuri

diferite, se folosesc comutatoarele de scară, care se leagă în circuit ca în figura 10. Se observă

că pentru poziţia 1-4 a comutatorului A şi pentru poziţia 6-8 a comutatorului B, lampa L este

aprinsă.

Fig. 10 Legarea în circuit a comutatoarelor de scară

A,B-comutatoare; 1-lampă

11

Montarea siguranţelor se face în tablourile electrice. Pentru instalaţiile de iluminat din

locuinţe se folosesc siguranţe cu fuzibil calibrat până la 10 A, iar pentru circuitul de prize până la

16 A. Circuitul electric prin siguranţă se stabileşte prin contactul dintre armătura inferioară a

patronului şi piesa de contact a soclului şi prin contactul dintre armătura superioară a

patronului şi armătura cu filet a capacului. În figura 11 se observă că siguranţele se montează

atât pe conductoarele de fază, cât şi pe conductorul de nul.

Fig. 11 Schema de legare a siguranţelor pe circuitele de iluminat şi prize

1,2-circuite de iluminat; 3-circuite de prize

Întreruptoarele mici automate monopolare de instalaţii sunt cunoscute şi sub

denumirea de siguranţe automate (fig. 12). Pentru apartamentele din locuinţe, acestea se pot

monta în soclurile siguranţelor cu fir fuzibil deoarece sunt prevăzute cu filet E27. Legăturile

electrice din interiorul siguranţei se stabilesc prin apăsarea butonului 1, iar întreruperea din

circuit se realizează prin apăsarea butonului 2. Dacă nu se dispune de un număr suficient de

siguranţe automate, se vor monta mai întâi siguranţele pe conductoarele de fază.

12

Fig. 12 Siguranţă automată

1-buton de conectare; 2-buton de deconectare; 3-corp; 4-armătură inferioară

8. MONTAREA TABLOURILOR DE DISTRIBUŢIE

Tablourile de distribuţie pentru locuinţe se instalează în locuri diferite, după cum asigură

distribuţia energiei electrice pentru alimentarea generală a clădirii, pentru alimentarea unui

grup de apartamente, sau pentru alimentarea unui singur aprtament.

În cazul branşamentului subteran, tabloul electric se plasează într-un locaş executat în

zidul construcţiei. Alimentarea se realizează prin cablu subteran trifazat, etanş şi armat,

prevăzut cu trei conductoare izolate de fază şi un conductor izolat de nul.

La locuinţele din mediul rural, branşamentul poate fi şi aerian. În cazul branşamentului

aerian, conductele electrice protejate în tuburi îşi continuă traseul trecând prin cutia de

siguranţe şi ajung la contorul electric.

În cazul branşamentului subteran, legătura cu contorul electric se realizează prin

coloană.

Pentru blocurile de locuinţe, coloanele asigură mai întâi legătura între tabloul de

branşament şi cofret; cofretul este tot un tablou electric instalat într-o firidă pentru fiecare

scară şi pentru unul sau mai multe etaje şi asigură alimentarea mai multor apartamente prin

mai multe coloane (fig. 13).

13

Fig. 13 Alimentarea cu energie electrică a unui bloc de locuinţe

1-cablu subteran; 2-firidă de branşament; 3-coloană principală; 4-cofret; 5-coloană secundară;

6-tablou de apartament

Legăturile electrice la tablouri se fac după ce au fost montate toate receptoarele.

Pentru legăturile de alimentare cu conductele parcurse de curenţi sub 100 A se curăţă

capetele conductelor după ce au fost desizolate pe o porţiune de cca 2,5 cm, se cositoresc şi se

introduc în bucăţi de tub varniş. Conexiunile se execută la clemele de şir ca în figura 14.

La conductele parcurse de curenţi mai mari de 10 A, pentru legături se utilizează papuci.

Fig. 14 Legături la clemele de şir1-şină; 2-clemă; 3-tub varniş; 4-conductor; 5-şurub de fixare a conuctorului; 6-etichetă

Legătura tabloului electric la reţeaua generală de legare la pământ se face cu platbandă

din oţel zincat, iar contactul se asigură prin strângere cu şurub şi piuliţă sau prin sudare.

14

9. ECHIPAREA ŞI MONTAREA CORPURILOR DE ILUMINAT

Corpurile de iluminat sunt componente ale instalaţiilor electrice în care se montează

lămpi cu incandescenţă, lămpi fluorescente. Condiţiile tehnice generale pe care trebuie să le

îndeplinească construcţia corpurilor de iluminat sunt date în STAS 8114/89.

Corpurile de iluminat pentru lămpi cu incandescenţă sunt prevăzute cu dulii la care se

leagă conductoarele de alimentare. În figura 15 sunt arătate componentele unei dulii.

Fig. 15 Duliea-dulie montată; b-componente

1-rozetă de porţelan; 2-armătură metalică exterioară; 3-armătură cu filet; 4-suport izolant; 5-carcasă; 6-şurub de fixare

Pentru efectuarea legăturilor la dulia corpului de iluminat, se desizolează condcutoarele

pe o porţiune de cca 10 mm, se curăţă şi se pregătesc. Conductorul de fază se leagă la borna în

legătură cu contactul din fundul duliei, iar conductorul de nul se leagă la borna în legătură cu

15

armătura cu filet (fig. 16). Conductoarele de nul şi fază au culori diferite. După executarea

legăturilor, suportul izolant pe care se află bornele se introduce în interiorul carcasei metalice,

apoi se blochează dulia cu şurubul de fixare existent pe carcasă. Porţiunile conductoarelor care

ies din dulie se izolează.

Fig. 16 Contacte la dulie

1-lampă; 2-contact inferior; 3-suport izolant; 4-bornă centrală; 5-şurub de fixare a conductorului

Corpul de iluminat se racordează la circuitul de lumină după suspendarea pe plafon,

având grijă ca lungimea conductoarelor să fie suficient de mare pentru ca după tragerea prin

tije să permită efectuarea legăturilor corect şi acestea să poată fi mascate cu o mască de

protecţie ca în figura 17.

Corpurile de iluminat, sau chiar duliile simple, nu se atârnă de conductoare, deoarece

acestea se pot deforma sau rupe.

16

Fig. 17 Legarea condcutoarelor la un corp de iluminat

1-mască de protecţie; 2-cârlig; 3-diblu; 4-conductoare; 5-tije

Lămpile cu incandescenţă sau becurile (fig. 18) se construiesc cu socluri filetate (socluri

Edison) sau cu socluri baionetă. Soclurile baionetă (fig. 19) nu se pot autodesface în condiţiile

existenţei vibraţiilor.

Fig. 18 Lampă cu incandescenţă1-filament; 2-cârlig; 3-electrozi; 4-contacte electrice; 5-sticlă lopăţică; 6-balon de sticlă cu gaz inert;

7-material de umplutură izolator; 8-soclu; 8-strat izolator

17

Fig. 19 Soclu baionetă 1-contacte electrice; 2-izolator; 3-elemente de fixare

18

10. NORME GENERALE DE PROTECŢIE LA EXECUTAREA, EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE INTERIOARE

Pentru operaţiile de pregătire a traseelor şi de montaj trebuie să se asigure scule de

lucru de bună calitate, mijloacele corespunzătoare pentru lucrul la înălţime, precum lu

echipamentul individual de protecţie. La locul de muncă trebuie să se asigure un iluminat

corespunzător. La folosirea lămpilor cu benzină se va avea grijă ca rezervorul să nu fie umplut

mai mult decât ¾ din capacitatea lui.

Se admite utilizarea uneltelor portative alimentate la tensiuni reduse; când nu se

dispune de asemenea unelte, se folosesc unelte alimentate printr-un transformator de separare

de protecţie şi să nu existe posibilitatea atingerii simultane a două puncte cu potenţiale

electrice doferite. Înainte de utilizare scările se verifică. Schelele şi platformele trebuie să aibă

lăţimea de cel puţin 1 m şi să fie prevăzute cu balustrade înalte de cel puţin 1 m.

Pericolul de electrocutare apare din momentul punerii sub tensiune a instalaţiei. După

ce se verifică dacă s-au respectat toate prevederile din proiect (materiale, distanţe,

componente etc.), se verifică dacă sunt efectuate legăturile de protecţie.

Instalaţia se pune sub tensiune având legăturile în doze necamuflate. Dacă s-au executat

legături incorecte, se procedează la remedierea lor. Se verifică şi se aduc în stare de

funcţionare, pe rând, toate elementele instalaţiei (prize, întreruptoare etc.).

După ce s-a constatat că toate elementele instalaţiei funcţionează normal, se scoate

instalaţia de sub tensiune, se definitivează legăturile în doze, se închid capacele dozelor, se

execută finisajele.

Orice lucrare la elementele componente ale instalaţiei electrice se execută după

scoaterea de sub tensiune a instalaţiei: se scot siguranţele circuitului la care se lucrează, se

19

aşează plăcuţele avertizoare, se îngrădeşte locul de muncă pentru a preveni accesul

persoanelor străine.

În situaţii speciale, când este necesar ca la unele lucrări instalaţia să fie sub tensiune (ex.

identificarea conductoarelor de fază)se vor lua o serie de măsuri, printre care: evitarea

atingerilor corpului omenesc cu mijloace individuale de protecţie, verificarea prezenţei tensiunii

cu indicatorul de tensiune; executarea, pe cât posibil, a lucrărilor la lumina zilei.

Accidentele prin electrocutare se produc, de cele mai multe ori, datorită uneia din

următoarele cauze:

lucrul sub tensiune;

accesul persoanelor necalificate la tablouri, aparate electrice de manevră;

neglijenţe le deconectarea instalaţiilor (nu se scot siguranţele, nu se pun plăcuţe

avertizoare etc.);

lipsa mijloacelor de protecţie individuală;

uzilizarea uneltelor şi a corpurilor de iluminat portative de construcţie

necorespunzătoare;

utilizarea siguranţelor fuzibile necalibrate;

blocarea dispozitivelor de protecţie;

legarea, la aceeaşi instalaţie, a unor receptoare la priza de pământ şi altele la

conductorul de nul.

Printre cauzele care necesită intervenţii la instalaţia electrică se pot enumera: defecte

de izolaţie ale condcutoarelor electrice, defecte la legăturile dintre conductoare, defecte de

izolaţie la aparatele de conectare şi la corpurile de iluminat, blocaje mecanice ale aparatelor,

scurtcircuite.

Pentru descoperirea defectelor de izolaţie, dacă acest lucru nu este posibil vizual, cum

este cazul condcutelor trase în tuburi. se utilizează megohmmetrul.

Defectele care conduc la deteriorarea izolaţiei în imediata apropiere a legăturilor dintre

conductoare se produc, de regulă, din cauza presiunii suficiente la locurile de contact, a

murdăriei etc., fapt care conduce la încălziri mai mari în locul respectiv.

La legăturile din dozele de derivaţie, datorită încălzirii conductoarelor se pot produce

scurgeri de bitum.

20

La bornele tabloului de siguranţe trebuie să existe şaibe Grover pentru a preveni

formarea de jocuri de legături.

În cazul arderii firului fuzibil de siguranţe, acesta nu se va înlocui la întâmplare. Se

înlocuieşte patronul cu firul ars numai cu un patron cu fuzibilul calibrat corespunzător.

21

11. BIBLIOGRAFIE

1. M. Mira – Instalaţii şi echipamente electrice

2. I. Isac – Măsurări electrice şi electronice

3. N. Bichir – Maşini, aparate, acţionări şi automatizări

4. Gh. Frăţiloiu – Electrotehnică şi electronică aplicată

5. A. Stan – Aparate, echipamente şi instalaţii de electronică industrială

6. S. Pece – Protecţia muncii

7. I. Fetiţa – Materiale electrotehnice şi electronice

8. Culegere de standarde

22