Evul Mediu de pe ultima frontiera a Romaniei. Copii care fac copii: mame la 14 ani, bunici la 30 de ani, matusi la 2 ani: Nu vreau la scoala, acum am familie

Cosmin Patrascu Zamfirache,

In Hiliseu Horia, ultima localitate a Romaniei aflata la granita cu Ucraina, copilele duc dupa ele una dintre cele mai grele mosteniri din strabuni: vor sa devina femei la varste la care alte fete isi traiesc din plin adolescenta sau chiar copilaria. Renunta la scoala, isi gasesc un iubit si, la 14 - 15 ani, au deja un prunc.

Un fost pichet graniceresc, din judetul Botosani, comuna Hiliseu Horia, este ultima casa de pe teritoriul Romaniei, la granita cu Ucraina si probabil ultima locuinta a Uniunii Europene de la frontiera de Est. Ziua-n amiaza mare, zeci de copii alearga in jurul cladirii darapanate, printre buruieni si prin spatii insalubre. Cladirea, care odinioara adapostea graniceri, este, astazi, casa pentru oropsitii care nu au un acoperis deasupra capului, printre cei mai saraci oameni din Uniunea Europeana.   Pe vechea usa a pichetului, in curtea murdara, isi face aparitia Lorena, o copila care traieste in fosta cazarma. Nu are decat 15 ani si strange cu grija in brate un copil de cateva luni. La prima vedere pare o copila iubitoare, preocupata de soarta surioarei mai mici, pe care o ingrijeste pana la venirea mamei. In realitatea, insa, copila din ultima casa de pe teritoriul Romaniei, este mama acelui bebelus. Este una dintre miile de copile-mame ale Romaniei, o realitatea crunta care ne-a asezat tara in fruntea unui rusinos top european.  ,,Am vrut sa facem copil!"

 Lorena si-a gasit casa in pichetul graniceresc de la frontiera si este una dintre copilele din Botosani care au nascut in 2015, una dintre mamele minore ale Romaniei.  La 14 ani, adica acum sase luni, Lorena nastea o fetita sanatoasa si a pus punct copilariei. Din casa parinteasca a ajuns intr-un fost pichet graniceresc de la frontiera si locuieste intr-o camera de doar cativa metri patrati, ceva mai mare decat o debara dintr-o casa incapatoare. Socant este ca, pentru fetita de 15 ani din Hiliseu Horia, nasterea copilului nu este un accident nefericit si nici o tragedie.  Lorena si-a dorit sa devina femeie la varsta la care alte copile se gandesc cum sa-si traiasca adolescenta sau viata de liceu. S-a indragostit nebuneste de un baiat din sat, de 19 ani, si au decis sa i-a viata in piept, asa cum fac de generatii toti ai lor, aici in nordul extrem al Romaniei. ,,Eu m-am indragostit de Codrut si am vrut sa fiu a lui. Sa traiesc cu el si sa nu mai fac altceva. Am vrut sa facem copil", spune senin Lorena, o copila care tine in brate un alt copil. Codrut nu s-a gandit nicio clipa sa o abandoneze. S-au mutat in fostul pichet graniceresc, astazi un fel de asezamant social al Primariei din Hiliseu. Parintii celor doi tineri sunt nevoiasi, astfel ca cei doi si-au luat, la varsta adolescentei, viata in propriile maini. In acea camera, cat o debara. 

Lorena alaturi de Codrut, impreuna cu fetita lor FOTO Cosmin Zamfirache ,,Intai ne-am mutat impreuna. Am plecat de acasa si am facut copilul. Este greu, dar suntem impreuna si ne avem unul pe altul. Sunt fericit ca avem un copil", spune Codrut, singurul din familie care aduce un ban in casa. Tanarul munceste cu ziua ca sa intretina, de fapt, doi copii: pe Lorena si fiica lor de cateva luni. Toata averea se reduce la cateva haine, un televizor vechi, un pat si o plita pe baza de lemne, pe care Lorena gateste. Sunt bucurosi cand se revad, iar Codrut priveste multumit cum pustoaica de 15 ani, cu stangacie inca, incearca sa-si schimbe de hainute bebelusul. Cu toate astea, celor doi parinti mult prea tineri le place noul rol, ca intr-un joc, real insa, de-a familia. 

,,Nu am eu timp de scoala" Pentru Lorena, cuvantul cariera nu mai exista. Ca acum 200 de ani, soarta ei, pecetluita inca de la 15 ani, este sa devina casnica, sa aiba grija de copii, care cu siguranta vor mai veni, dar si de o eventuala gospodarie. Are doar sase clase si nici nu se mai gandeste la scoala. ,,Nu mai eu timp de scoala. Tot ce vreau este sa ma ocup de copil. Nu imi pare rau si chiar nu ma mai intereseaza scoala", spune Lorena. De altfel, Codrut respecta aceleasi cutume, prin care femeia trebuie sa ramana sa aiba grija de copil si este foarte radical cand vine vorba de scoala.  ,,Dar nu o mai ales eu. Se duce fata si se duce si mama la scoala", spune Codrut. In conditiile in care Lorena nu va avea niciun fel de calificare, va fi mereu depedenta de veniturile aduse de Codrut, care, asa cum se facea odata, trebuie sa duca tot greul financiar al casei. Codrut este increzator, mai ales ca mama Lorenei mai vine din cand in cand sa o ajute. Cand vorbeste despre faptul ca fiica sa a ajuns mama la 14 ani, bunica lasa ochii in pamant. Dar nu pentru multa vreme. Parca stie ca ceva nu este in regula si, in final, accepta. Nici nu ar avea cum altfel, a fost aproape in aceeasi situatie ca propria sa fiica. Din generatie in generatie sunt respectate parca involuntar aceeasi regula nescrisa, acelasi obicei al pamantului: copiii se fac devreme, iar copilaria se termina repede.  ,,M-am gandit ca este prea mica sa aiba copil. I-am spus. Dar, pana la urma, ce sa faca I-am acceptat. El a luat-o la el si vor sa traiasca impreuna, am fost de acord. O ajut cum pot si o sa vedem cum facem, ne descurcam. Eu nu am nimic impotriva lor", spune mama Lorenei. Femeia adauga ca si ea a nascut primul copil la 16 ani, aproape de varsta la care fiica sa a adus un prunc pe lume. In prezent, micuta Lorena nu se poate casatori cu iubitul ei Codrut, fiindca nu are nici 16 ani. ,,O sa ne casatorim imediat ce se poate", da asigurari baiatul.  ,,Daca ei se iubesc, ce putem faceg" Tot in nordul extrem al Romaniei, la Hiliseu Horia, la doar cateva ulite distanta, de pichetul unde-si creste Lorena, pruncul, traieste o alta copila care a dat nastere unui bebelus. Se numeste Petronela, are 16 ani si a dat nastere, acum un an, unei fetite perfect sanatoase. Petronela are, la randul ei, infatisarea unui copil. Zambet candid, dar maini muncite. Isi ridica in brate copilul si-l saruta. La fel ca si Lorena, este mandra de el si l-a dorit cu barbatul alaturi de care locuieste, un satean de 27 de ani. 

 Petronela

alaturi de soacra si de fetita ei FOTO Cosmin Zamfirache Petronela este ajutata de mama barbatului caruia ii spune ,,sot". Bunica spune ca nu a judecat-o nicio clipa si ca o ingrijeste ca pe propriul ei copil. Are conditii de viata mai bune decat familia Petronelei si putea sa-i asigure nepotului un trai decent. ,,Am acceptat-o, dar nu ca nora, ci ca pe un copil, pentru ca si ea este tot copil. Cum sa o lasa Daca asa au crezut ei. La inceput i-am spus baiatului ca este cam mica, dar am acceptat-o. Daca ei se iubesc, ce puteam face Am luat-o aici la noi", spune ,,soacra". Mama Petronelei, Alina Prodan, ajunsa bunica la numai 31 de ani, este chiar mai permisiva decat ,,soacra". La randul, femeia a adus primul copil pe lume la doar 14 ani, adica la o varsta mai frageda decat fiica sa: ,,Eu, prima data, am zis ca este prea mica si acuma sunt alte vremuri, dar ce sa mai zict A venit baiatul, mi-a cerut-o, ce puteam sa mai zica". Alina Prodan are, la 31 de ani, opt copii si traieste intr-o casuta la marginea satului. Ultimul copil al Alinei, adica sora cea mai mica a Petronelei, are 2 ani si este doar cu un an mai mare decat pruncul pe care il are minora. Asa se face ca matusa de doi ani se joaca cu nepoata de un an, oricand se poate, in iarba din fata casei.  Ca si Lorena, micuta Petronela a renuntat la scoala. Are doar cinci clase si nici nu se mai gandeste sa mai mearga la scoala. Are si ea soarta pecetluita. Va fi casnica toata viata. ,,Am renuntat la scoala cand eram in clasa a V-a. Am repetat clasa si nu am mai avut chef. Dar nu mai vreau la scoala. Acum am familie si trebuie sa cresc copilul", spune Petronela. Are noroc, spune ea, ca mai stie cate ceva despre schimbatul copiilor,de la fratii mai mici si o ajuta si soacra.  ,,Nu conteaza cata educatie facem" Specialistii spun ca, pentru o adolescenta, nasterea unui copil este o trauma si ii va influenta decisiv viitorul. In opinia acestora, Lorena si Petronela sunt doua cazuri relativ ,,fericite". Traiesc intr-un mediu care nu le stigmatizeaza, tocmai fiindca cutumele rurale nu exclud nasterea copiilor la varste fragede, atat timp cat tatal este cunoscut si isi accepta partenera. Totodata, ambele copile primesc un minim ajutor si nu au fost abandonate

de tatal copilului. Exista si situatia adolescentelor care ajung mame si traiesc drama abandonului, dar si a

stigmatizarii.

 Profesorul

Dorel Baitanciuc FOTO Cosmin Zamfirache,,Este groaznic si traumatizant pentru o copila sa se trezeasca stigmatizata. Exista aceasta stigmatizare in societate, atat din partea adultilor cat si din partea celor de o varsta cu ea. Este posibil sa nu fie accepata nici de familie, nici de grupul de prieteni, nici macar de partener, tatal copilului, care se sustrage. Pot sa apara tulburari grave, in acel moment. Ganditi-va ca, la randul ei, este un copil, care trebuie sa ia decizii pentru un alt copil. O copila care are un alt copil nu are deprinderile formate pentru a fi mama. Modul in care reactioneaza parintii este crucial in aceste cazuri", spune Anca Larionesei. Specialistii in educatie arata ca, in aceste cazuri, abandonul scolar este frecvent. ,,Sunt situatii in care continua scoala, dar depinde mult de parinti, de profesori, de colectiv. Ele trebuie integrate, nu stigmatizate. Bineinteles, exista riscul abandonului. In acel moment, situatia este grea. Cum ar putea sa se angajeze avand doar patru-cinci clasep Ce calificare ar putea sa aibad Depind financiar de cei din jurul lor. Cel mai grav este atunci cand nu mai ramane nimeni langa ele sa le ajute", spune Dorel Baitanciuc, profesor la Centrul de Asistenta Sociala din Botosani.  Totodata, profesorul botosanean subliniaza ca mamele minore apar in zone sarace si ca in acest politicile educationale, implementate tocmai pentru a preintampina aceste cazuri nu au nicio sansa sa rezolve problema. ,,Indiferent de cata educatie am face, mame minore vor fi. Avem un mediu care stimuleaza foarte mult lucrul acesta. Exista o posibilitate de a rezolva situatia  si acela este de a avea parinti mai implicati. Trebuie sa discute cu proprii copii. Saracia este un factor important. Degeaba facem educatie la scoala daca petrec mult timp intr-un mediu care favorizeaza aparitia mamelor minore", spune Baitanciuc.  

Anca Larionesei este psihoterapeut la Botosani FOTOCosmin Zamfirache Specialistii de la Maternitatea din Botosani vin, la randullor, cu statistici care arata ca mamele-copile, sunt un adevaratfenoment in Romania. ,,Avem la nivel national un procent de 38-39%nasteri cu mame minore luat la 1.000 de nasteri. Sunt tari cu unprocent foarte scazut precum Japonia, Franta,Germania, ei au sub11%.", spune Gina Puflea, sef Sectiei Obstetrica si Ginecologie,Spitalul Judetean  ,,Mavromati", din Botosani. Numai in acestjudet, in anul 2015, au fost inregistrate peste 100 de mame minore,majoritatea provenind din mediul rural. Romania, tara copilelor-mame Conform statisticilor oferite de Eurostat, biroul statistic alUniunii Europene, Romania se afla pe primul loc in Europa lacategoria mame minore care-si nasc primul copil. Statisticileeuropene arata ca 15,6% din totalul mamelor care dau nastereprimului copil sunt minore. Locul doi este ocupat de Bulgaria, cuun procent de 14,7%. Aceste cifre sunt pe baza raportarilor din2013. Specialistii arata ca statisticile sunt cat se poate dereale, nuantand ca aceasta situatie apare in zone sarace, cueducatie sexuala precara sau inexistenta si nivel de civilizatiescazut. ,,Romania este pe primul loc in Europa la mame minore. Esteo situatie care apare si pe fondul lipsei de educatie si a slabeirelationari poate in sanul familiei dar si a lipsei educatieisexuale. Multe dintre aceste mame sunt din mediul rural", spunepsihiterapeutul botosanean Anca Larionesei din cadrul DGASPC.   Va mai recomandam: In fata pedepsei cu moartea: imagini tulburatoare cuminorele din inchisorile iraniene care isi asteapta sfarsitulalaturi de copiii lor nou-nascuti Mame, mult prea devreme. Situatia dramtica in care seafla copiii care aduc pe lume copii