EVANGHELIA

DUPÃ SFÂNTUL MARCU

INTRODUCERE

Autorul. A doua Evanghelie canonicã pe care ne-o transmite tra -diþia îi este atribuitã lui Marcu, numit ºi Ioan Marcu (Fap 12,12.25;15,37). El nu a fost apostol ºi nici discipol al lui Isus. A fost discipolal lui Barnaba, al lui Paul ºi al lui Petru (Fap 12,25; 13,5; 15,36-39;1Pt 5,13). S-a nãscut la Ierusalim ºi era fiul unei femei cu numeleMaria, care avea o casã în cetate, unde se adunau primii creºtini(Fap 12, 12-17). Marcu era veriºorul lui Barnaba (Col 4,10). Dupã tra -diþie, este interpretul lui Petru, alãturi de care a cutreierat AsiaMicã ºi Europa, iar Evanghelia lui redã predica lui Petru. A murit camartir, probabil în Alexandria (Egipt), iar relicvele lui sunt pãstrateîn bazilica „San Marco” din Veneþia.

Limba. Evanghelia dupã sfântul Marcu a fost scrisã în limba greacãpopularã, cu un vocabular redus, dar precis, cu un stil viu ºi colorat.Fraza este deseori întreruptã pentru a se da, ca într-o parantezã,expli caþii considerate de autor ca necesare pentru cititorii de culturãgreco-romanã. Particularitãþile lingvistice se pãstreazã de-a lun gulîntregii Evanghelii, ceea ce demonstreazã unicitatea autorului.

Destinatarii. Sfântul Marcu se adreseazã creºtinilor din afara Pales -tinei, probabil celor de la Roma, de provenienþã ebraicã sau pãgânã.Astfel se explicã de ce referinþele la Lege ºi Profeþi sunt mai puþine;obiceiurile ºi tradiþiile ebraice, numele ºi cuvintele aramaice suntexplicate (3,17; 5,41; 7,1-23 etc.); sunt evitate expresii ºi situaþii ofen -satoare pentru pãgâni, sunt folosiþi termeni militari ºi de mãsurãutilizaþi în Imperiul Roman (5,9.15; 6,37; 12,14 etc.).

Structura. Sfântul Marcu îºi organizeazã materialul dupã douã cri-terii: din punct de vedere geografic, descrie mai întâi activitatea luiIsus în Galileea (1,14–7,23), apoi activitatea lui Isus în þinuturilepãgâne (7,24–8,26), drumul lui Isus de la Cezareea lui Filip la Ieru -salim (8,27–10,52), activitatea lui Isus la Ierusalim, care culmineazãcu pãtimirea, moartea ºi învierea lui (11,1–16,20); din punct de vede -re teologic, prezintã în prima parte misterul lui Mesia (1,14–8,26), iarîn partea a doua, misterul Fiului Omului (8,27–16,20).

Locul. Cu excepþia sfântului Ioan Crisostomul, care presupune cãsfântul Marcu ºi-ar fi scris Evanghelia la Alexandria, toatã tradiþiaconsiderã cã ea a fost scrisã la Roma sau, oricum, în Italia.

Data. Conform mãrturiei sfântului Irineu, Evanghelia a fost scri -sã dupã moartea sfântului Petru (64) ºi, oricum, înainte de anul 70(distrugerea templului din Ierusalim de cãtre romani).

Mãrturii despre Evanghelia dupã sfântul Marcu întâlnim foartedevreme: Papia, sfântul Iustin, Tertulian, sfântul Clement din Ale -xandria, Origene.

Teologia. În Evanghelia dupã sfântul Marcu, tema centralã esteidentitatea lui Isus. Mulþi se intereseazã de aceastã problemã: dis-cipolii, lumea, demonii, Irod, marele preot, Pilat ºi centurionul, darIsus, în prima parte, vrea ca identitatea lui sã rãmânã ascunsã (se cre -tul mesianic) ºi de aceea lasã faptele minunate sã vorbeascã. Dupãmãrturisirea lui Petru (8,29), Isus îºi descoperã progresiv identi-tatea, fãcând apel la figura slujitorului lui Iahve (8,31.38; 9,9.12.31etc.), venit ca sã aducã mântuire lumii prin sacrificiul vieþii proprii.Aceastã revelare este fãcutã discipolului. Vestea cea bunã despre Isus– Mesia ºi Fiu al lui Dumnezeu – nu este o doctrinã teo re ticã, ci presu -pune o comuniune personalã cu el. Pe aceastã comuniune cu Isus ºi pecunoaºterea misterului persoanei sale se va baza predica apostolicã.

Discipolul îl urmeazã pe Isus, cunoscându-l mereu mai bine ºiiden tificându-se cu Învãþãtorul prin renunþarea la sine, la legãturilefamiliale, la bogãþii, la viaþa însãºi (8,34-38; 10,31.43). Dar cine refuzãaceastã revelaþie devine duºmanul lui Mesia (11,27-29; 12,12-37), îlpersecutã ºi-i cauzeazã moartea. Or, tocmai moartea lui Isus estevictoria definitivã asupra diavolului, împlinirea mântuirii ºi recu -noaºterea filiaþiunii divine a lui Isus (15,39).

Datoritã acestei tematici, în ultimul timp, Evanghelia dupã sfân-tul Marcu este folositã din ce în ce mai mult în cateheza pregãtitoarepentru primirea Botezului.

88

EVANGHELIA DUPÃ SFÂNTUL MARCU

I. PREGÃTIREA ACTIVITÃÞII PUBLICEA LUI ISUS

Predica lui Ioan Botezãtorul (Mt 3,1-12; Lc 3,1-9.15-17; In 1,19-28)

11 Începutul Evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeua.2 Aºa cum este scris în profetul Isaia:b

Iatã, eu îl trimit pe îngerulc meuînaintea feþei tale;el îþi va pregãti calea.

3 Glasul celui care strigã în pustiu:Pregãtiþi calea Domnului,faceþi drepte cãrãrile lui.

4 Ioan Botezãtorul a apãrut în pustiu, predicând botezul pocãinþeispre iertarea pãcatelor. 5 Întreaga regiune a Iudeii ºi toþi locuitoriiIerusalimului veneau la el ºi erau botezaþi de el în râul Iordan, mãr-turisindu-ºi pãcatele.

6 Ioan era îmbrãcat cu o hainã din pãr de cãmilãd ºi încins la mijloccu o cingãtoare din piele; mânca lãcustee ºi miere sãlbaticã 7 ºi predi -ca zicând: „Vine dupã mine cel care este mai puternic decât mine,cãruia eu nu sunt vrednic sã mã plec sã-i dezlegf cureaua încãlþãmin -tei. 8 Eu v-am botezat cu apã, însã el vã va boteza cu Duhul Sfânt”.

Ex 23,20 gr Mal 3,1

Is 40,3 gr

In 1,23

Fap 13,24;19,4

Fap 13,25

a În unele manuscrise lipseºte: Fiullui Dumnezeu.

b Deoarece textul citat de Marcu pro -vine din cartea profetului Malahia, înunele manuscrise, în loc de: în profe-tul Isaia, apare: în profeþi.

c Aici sensul este: „mesagerul”. Estesingurul loc în Evanghelia dupã sfân-tul Marcu în care termenul grec ange-los are aceastã semnificaþie.

d Lit.: îmbrãcat în pãr de cãmilã. Nueste vorba de piele de cãmilã, ci de ohainã lungã, împletitã din pãr de cãmi -lã, folositã ºi ca hainã de pocãinþã (sac).

e În antichitate, ca ºi în zilele noastre,unele triburi din Pustiul Arabiei ºi dinAfrica de Nord obiºnu iesc sã mã nânce

lãcuste. Ele sunt consumate fie crude,fie prãjite sau fierte, separat sau înames tec cu miere ºi curmale. Talmudulpermite consuma rea lãcus telor curate.În Asiria era o delicatesã nelipsitã dela masa regalã. Este subliniatã lipsa depreocupare a lui Ioan pentru hranã.

f A se apleca ºi a dezlega cureaua încãl -þãmintei fãcea parte din obliga þiile unuisclav. Dupã învãþãtura rabi nicã, numaisclavii pãgâni, nu cei evrei, puteau fiobligaþi la acest serviciu. Faptul cãIoan nu se considerã vred nic pentruaceastã acþiune scoate în evidenþã umi -linþa lui ºi superioritatea fãrã limitã acelui care este prevestit.

Botezul lui Isus (Mt 3,13-17; Lc 3,21-22)9 În zilele acelea, a venit Isus din Nazaretul Galileii ºi a fost bote zat

de Ioan în Iordan. 10 ªi îndatã ce s-a ridicat din apã, a vãzut ceru rile des -chise ºi Duhul, ca un porumbel, coborând asupra lui. 11 ªi din cer s-aauzit un glas: „Tu eºti Fiul meu cel iubit, în tine mi-am gãsit bucuria”.

Ispitirea în pustiu (Mt 4,1-11; Lc 4,1-13)12 ªi, îndatã, Duhul l-a dus în pustiu. 13 Iar în pustiu a stat timp de

patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo era împreunã cu fiare-lea, iar îngerii îi slujeau.

II. ACTIVITATEA LUI ISUS ÎN GALILEEA

Începutul predicãrii lui Isus (Mt 4,12-17; Lc 4,14-15)14 Dupã ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predicând

evanghelia lui Dumnezeu 15 ºi spunând: „S-a împlinit timpul ºiîmpã rãþia lui Dumnezeu este aproape! Convertiþi-vã ºi credeþi înevanghelie”.

Chemarea primilor discipoli (Mt 4,18-22; Lc 5,1-11)16 Trecând pe lângã Marea Galileii, i-a vãzut pe Simon ºi pe Andrei,

fratele lui Simon, aruncând nãvodulb în mare, cãci erau pescari.17 Isus le-a spus: „Veniþi dupã mine ºi vã voi face pescari de oameni”.18 Lãsând îndatã nãvoadele, l-au urmat. 19 ªi, mergând puþin maideparte, l-a vãzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, ºi pe Ioan, fratele lui,reparându-ºi nãvoadele în barcã. 20 El i-a chemat îndatã, iar ei, lã -sându-l pe tatãl lor, Zebedeu, în barcã, împreunã cu zilierii lui, s-audus dupã el.

În sinagoga din Cafarnaum;vindecarea unui posedat (Lc 4,31-37)

21 Au venit la Cafarnaum. ªi îndatã, în zi de sâmbãtã, a intrat însinagogã ºi a început sã-i înveþe. 22 ªi erau uluiþi de învãþãtura lui,

Evr 2,18;4,15

In 3,24

Gal 4,4Ef 1,10

In 1,40; 6,8

3,17Lc 9,54

Mt 4,13;9,1; 11,23

In 2,123,1-2;

Lc 13,10

a Marcu descrie ambientul din pus -tiu: loc singuratic, departe de socie -tatea oamenilor. Aici animalele sãlba -ti ce nu trebuie înþelese ca fiind peri cu -loase deoarece, contextul nu vorbeºtedes pre un conflict între Isus ºi acestea.

b Termenul grec amphiballein are sen -sul de „a arunca nãvodul”. Nãvo dul,înfãºurat pe mânã, era lansat în apãprintr-o miºcare circularã a braþului.

Mc 1,9 90

a Unele manuscrise omit: îngenun -chind, altele adaugã: în faþa lui.

b Lit.: ªi rãstindu-se la el, l-a alun-gat afarã îndatã, spunându-i...

c Lepra era consideratã una dintrecele mai mari nenorociri care pot lovi

un om. Cel atins de leprã era conside -rat ca un copil nãscut mort. Leprosulera declarat impur ºi exclus din comu-nitate. Trebuia sã îmbrace haine rup te,sã aibã pãrul neîngrijit ºi faþa acope -ritã. Întâlnirea cu un lepros însemna

pentru cã el îi învãþa ca unul care are autoritate ºi nu în felul cãr-turarilor. 23 În sinagoga lor era un om cu duh necurat care a strigat:24 „Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit sã ne distrugi? ªtiu cineeºti: Sfântul lui Dumnezeu”. 25 Dar Isus i-a poruncit, spunându-i:„Taci ºi ieºi din el!” 26 Iar duhul necurat, scuturându-l ºi strigând cuglas puternic, a ieºit din el. 27 Atunci toþi au fost cuprinºi de teamã încâtse întrebau între ei: „Ce-i asta? O învãþãturã nouã datã cu autori-tate! El porunceºte pânã ºi duhurilor necurate ºi ele i se su pun”. 28 ªiîndatã i s-a dus faima pretutindeni în toatã împrejurimea Galileii.

Vindecarea soacrei lui Simon Petru (Mt 8,14-15; Lc 4,38-39)29 Apoi, ieºind din sinagogã, a intrat în casa lui Simon ºi Andrei, îm -

preunã cu Iacob ºi Ioan. 30 Soacra lui Simon zãcea la pat având febrã,iar ei i-au vorbit îndatã despre ea. 31 El s-a apropiat ºi, prin zând-o demânã, a ridicat-o. Atunci febra a lãsat-o ºi ea a început sã-i slujeascã.

Alte vindecãri (Mt 8,16-17.23; Lc 4,40-44)32 Când s-a înserat, dupã ce a apus soarele, i-au adus la el pe toþi

bolnavii ºi posedaþii de diavol 33 ºi toatã cetatea era adunatã la uºã.34 El a vindecat pe mulþi care sufereau de diferite boli ºi a alungatmulþi diavoli. Pe diavoli nu-i lãsa sã vorbeascã pentru cã îl cunoºteau.

35 Dimineaþa, încã pe întuneric, sculându-se, a ieºit ºi s-a dus în -tr-un loc retras ºi se ruga. 36 Simon ºi cei care erau cu el l-au cãutat37 ºi, gãsindu-l, i-au spus: „Toþi te cautã”. 38 El le-a spus: „Sã mergemîn altã parte, prin cetãþile învecinate, ca sã predic ºi acolo, cãci pen-tru aceasta am venit”. 39 ªi a mers prin toatã Galileea, predicând însinagogile lor ºi alungând diavoli.

Vindecarea unui lepros (Mt 8,2-4; Lc 5,12-16)40 A venit la el un lepros, l-a rugat ºi, îngenunchinda, i-a spus:

„Dacã vrei, poþi sã mã cureþi”. 41 Lui i s-a fãcut milã ºi, întinzândmâna, l-a atins ºi i-a spus: „Vreau, curãþã-te!” 42 ªi îndatã lepra l-apãrãsit ºi a fost curãþat. 43 Atunci, avertizându-lb cu hotãrâre, l-a tri -mis afarã, 44 spunându-i: „Vezi sã nu spui nimãnui nimic, dar mergi,aratã-te preotului ºi adu jertfã pentru curãþareac ta cele poruncite de

Mt 7,28.29In 7,465,2Lc 4,41;5,14; 8,56

Mt 4,24

5,41;9,27

6,46

6,6Mt 9,35

Mt 9,36;18,27;20,34Mc 8,2Lc 7,13;10,33; 15,20

91 Mc 1,23

&

Moise ca mãrturie pentru ei”. 45 Însã el, dupã ce a ieºit, a început sãspunã tuturor ºi sã rãspândeascã vestea, aºa încât [Isus] nu maiputea sã intre în cetate în vãzul lumii, ci stãtea afarã, în locuri re -trase. ªi veneau la el de pretutindeni.

Vindecarea unui om paralizat (Mt 9,1-8; Lc 5,17-26)

21 Când a intrat din nou în Cafarnaum, dupã câteva zile, s-a auzitcã el este în casã. 2 Mulþi s-au adunat, aºa încât nu mai era loc nici

înaintea uºii, iar el le vestea cuvântul. 3 Au venit la el aducând unparalizat purtat de patru [bãrbaþi]. 4 ªi, neputând sã-l aducã pânã lael din cauza mulþimii, au desfãcut acoperiºul unde era el ºi, dupã ceau fãcut o deschizãturã, au lãsat în jos targa pe care zãcea parali -zatul. 5 Vãzând credinþa lor, Isus i-a spus celui paralizat: „Fiule, îþisunt iertate pãcatele!” 6 Stãteau acolo unii cãrturari care se întrebauîn inimile lor: 7 „De ce vorbeºte acesta astfel? E o blasfemie! Cinepoate sã ierte pãcatele decât singur Dumnezeu?” 8 Îndatã ce a cunos-cut Isus în duhul sãu cã ei se întreabã astfel în sine, le-a spus: „Dece gândiþi astfel în inimile voastre? 9 Ce este mai uºor: a spune celuiparalizat «Pãcatele îþi sunt iertate!», sau a spune «Ridicã-te, ia-þitarga ºi umblã!»? 10 Însã, ca sã ºtiþi cã Fiul Omului are puterea de aierta pãcatele pe pãmânt – i-a spus celui paralizat – 11 îþi spun: ridi -cã-te, ia-þi targa ºi du-te la casa ta!” 12 El s-a ridicat ºi îndatã, luân -du-ºi targa, a ieºit în vãzul tuturor aºa încât toþi erau uluiþi ºi-l prea -mãreau pe Dumnezeu, spunând: „Niciodatã nu am vãzut aºa ceva”.

Chemarea lui Levi (Mt 9,9-13; Lc 5,27-32)13 A ieºit din nou pe þãrmul mãrii ºi toatã mulþimea venea dupã el,

iar el îi învãþa. 14 Trecând, l-a vãzut pe Levi, fiul lui Alfeu, stând lapostul de vamãa ºi i-a zis: „Urmeazã-mã!” Ridicându-se, acesta l-aurmat. 15 În timp ce era la masã în casa lui, mulþi vameºi ºi pãcãtoºibstãteau la masã împreunã cu Isus ºi discipolii lui, pentru cã mulþi îlurmau. 16 Cãrturarii fariseilor, vãzând cã mãnâncã împreunã cu

Lc 7,48

Ps 103,3Is 43,251In 1,9

Mt 12,25In 2,25

Mt 9,33

3,7-8Mt 4,25

1,22; 6,2

contaminare. Vindecarea de leprã eraconsideratã o minune. Preo þii, consta -tând vindecarea, dãdeau un documentscris cã omul a fost declarat curat ºiputea reintra în societate.

a Cetatea Cafarnaum avea un oficiuvamal la care se percepeau taxele pe cir -culaþia mãrfurilor ºi nu impozi tul pevenit. Era situat pe drumul comercial

ce lega Damascul de Marea Medite ranãºi Egipt ºi la graniþa dintre Galileea ºiTrahonitida. Levi era în serviciul luiIrod Antipa.

b Nu este vorba de pãcãtoºi pu blici, cide aceia pe care fariseii îi dispreþuiaupentru cã nu respectau cu stricteþe le -gea strãmoºeascã.

Mc 1,45 92

pãcãtoºii ºi vameºii, au spus discipolilor lui: „Mãnâncã împreunã cuvameºii ºi pãcãtoºii?” 17 Când a auzit, Isus le-a spus: „Nu au nevoie demedic cei sãnãtoºi, ci bolnavii. Nu am venit sã-i chem pe cei drepþi,ci pe cei pãcãtoºi”.

Despre post. Vechiul ºi noul (Mt 9,14-17; Lc 5,33-39)18 Discipolii lui Ioan ºi fariseii posteau. Au venit ºi i-au spus: „De

ce discipolii lui Ioan ºi discipolii fariseilor postesc, iar discipolii tãinu postesc?” 19 Isus le-a spus: „Pot oare nuntaºii sã posteascã atâttimp cât mirele este cu ei? Cât timp au mirele cu ei, nu pot sã pos -teascã. 20 Vor veni însã zile în care mirele va fi luat de la ei ºi a tunci,în ziua aceea, vor posti.

21 Nimeni nu coase un petic dintr-o stofã nouãa la o hainã veche;altfel, peticul nou trage din haina veche ºi ruptura devine mai mare.22 ªi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul vasparge burdufurile ºi se vor pierde ºi vinul ºi burdufurile. Însã vinulnou se puneb în burdufuri noi”.

Spicele rupte ºi respectarea sâmbetei (Mt 12,1-8; Lc 6,1-5)23 Într-o zi de sâmbãtã, el trecea printre lanuri de grâu. Pe drum,

discipolii sãi au început sã rupã spice. 24 Atunci fariseii i-au spus:„Uite-i! De ce fac ce nu este permis în zi de sâmbãtã?” 25 Iar el le-aspus: „Nu aþi citit niciodatã ce a fãcut David când ducea lipsã ºi i-afost foame lui ºi celor care erau cu el, 26 cum a intrat în casa luiDumnezeu pe vremea marelui preot Abiatarc ºi a mâncat pâinileofrandeid pe care nu aveau voie sã le mãnânce decât preoþii ºi a dat

Mt 11,9Lc 7,34

Dt 23,26

a Lit.: petic de stofã nedatã la apã...,altfel, stofa trage din ea, cea nouã dincea veche... Spre deosebire de Lc 5,36,unde formula este simplificatã, Marcuinsistã mai mult asupra incompatibili -tãþii combinaþiei dintre nou ºi vechi.Termenul grec agnafon indicã aici obucatã de stofã nouã care nu a fostnici spãlatã, nici presatã, ºi care, pusãla haina veche, la prima spãlare, sestrân ge ºi face ca partea veche sã serupã de jur împrejur.

b Câteva manuscrise importante omit:se pune.

c Unele manuscrise omit: pe vremeamarelui preot Abiatar, probabil pentru

a evita dificultatea problemei pe careo ridicã. Marele preot de la sanctuarulde la Nob, care l-a primit pe David(1Sam 21,1-9), se numea Ahimelek. Fiulacestuia se numea Abiatar ºi a fostmare preot în timpul domniei lui David.Tradiþia îi atribuie lui aceste eveni-mente anterioare perioadei de dom niea lui David.

d Cele douãsprezece pâini nedos pitecare erau puse în faþa arcei alianþei înfiecare sâmbãtã (Ex 25,30; 35,13;39,36; 40,23). Instrucþiunile lui Moisepentru cortul din pustiu cereau caaceste pâini sã fie puse pe o masã dinlemn de salcâm, în faþa lui Iahve, ºi sã

93 Mc 2,17

&

ºi celor care erau cu el?” 27 ªi le-a spus: „Sâmbãta a fost fãcutã pen-tru om ºi nu omul pentru sâmbãtã; 28 pentru cã Fiul Omului estestãpân ºi al sâmbetei”.

Vindecarea omului cu mâna paralizatã (Mt 12,9-14; Lc 6,6-11)

31 A intrat din nou în sinagogã. Acolo era un om care avea mânaparalizatã. 2 ªi îl urmãreau dacã îl va vindeca în zi de sâmbãtã ca

sã-l poatã acuza. 3 El i-a spus omului cu mâna înþepenitã: „Ridicã-teîn mijloc!” 4 Apoi le-a spus: „Este permis sâmbãta sã faci bine sau sãfaci rãu, sã salvezi o viaþã sau sã o pierzi?” Dar ei tãceau. 5 Atunci,privindu-i cu mânie de jur împrejur, întristat din cauza împietririiinimii lor, i-a spus omului: „Întinde-þi mâna!” El a întins-o ºi mânalui s-a vindecat. 6 Fariseii au ieºit îndatã ºi au þinut sfat cu i rodieniiaîmpotriva lui ca sã-l dea la moarte.

Mulþimile pe urmele lui Isus (Mt 4,24-25; 12,15-16; Lc 6,17-19)7 Isus s-a retras împreunã cu discipolii sãi lângã mare ºi îl urma o

mulþime numeroasã din Galileea. Chiar ºi din Iudeea, 8 din Ierusalim,din Idumeea, de dincolo de Iordan ºi din jurul Tirului ºi Sidonului, omare mulþime, care auzise câte a fãcut, a venit la el. 9 Apoi, din cauzamulþimii, ca sã nu-l striveascã, el le-a spus discipolilor sã-i pregã teas cão barcã. 10 Deoarece vindecase pe mulþi, toþi cei care aveau vreo boalãse îmbulzeau ca sã-l atingã. 11 Iar duhurile necurate, când îl vedeau,cãdeau în faþa lui ºi strigau: „Tu eºti Fiul lui Dumnezeu!” 12 Dar el leporuncea cu hotãrâre sã nu-l facã cunoscut.

Alegerea celor doisprezece (Mt 10,1-4; Lc 6,12-16)13 Apoi s-a urcat pe munte ºi i-a chemat pe cei pe care i-a voit el,

iar ei au venit la el. 14 A constituit doisprezeceb, pe care i-a numit ºiapostoli, ca sã fie cu el, sã-i trimitã sã predice 15 ºi sã aibã puterea sã

Ex 20,8-10Dt 5,12-14

In 8,6

Lc 14,3In 5,10

6,52; 8,17;10,5; 16,14

Rom 2,5;11,25

Ef 4,18Evr 3,8

4,1 parLc 5,3

5,30

fie reînnoite sãptãmânal ca o jertfãadusã lui Dumnezeu, în semn de recu -noºtinþã pentru darurile pri mite ºi caun sigiliu al alianþei, însã nu erau con-siderate ca servind drept hranã pen-tru Dumnezeu. Numai preo þii puteausã consume pâinile, dupã ce le înlo -cuiau cu cele proaspete (Lev 24, 5-9).

a Irodienii erau iudei adepþi ai di nas -tiei lui Irod, indiferenþi la pro blema

religioasã, care visau reunificarea în -tregii Palestine sub domnia lui IrodAntipa, tetrarhul Galileii (Mc 12,13-17;Fap 12,1).

b Multe manuscrise importante intro -duc aici: pe care i-a ºi numit apostoli,dar majoritatea comentatorilor consi -derã cã este vorba de o adaptare, dupãLc 6,13, ce nu intrã în stilul specificlui Marcu.

Mc 2,27 94

alunge diavolii. 16 Aºadar, i-a constituit pe cei doisprezecea: Simon,cãruia i-a pus numele de Petru; 17 Iacob, fiul lui Zebedeu, ºi Ioan, fra -tele lui Iacob, cãrora le-a pus numele de Boanerges, care înseamnãfiii tunetului. 18 Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacob, fiullui Alfeu, Tadeu, Simon Canaaneul 19 ºi Iuda Iscariot, care l-a ºi trãdat.

Isus ºi Beelzebul (Mt 12,22-32; Lc 11,14-23)20 A venit în casã ºi mulþimea s-a adunat din nou, încât nu mai pu -

teau nici sã mãnânce pâine. 21 Când au auzit ai sãi, au venit sã punãmâna pe el, cãci spuneau cã ºi-a ieºit din fire. 22 Iar cãrturarii carecoborâserã din Ierusalim spuneau: „Este posedat de Beelzebul!” ºi:„Cu ajutorul cãpeteniei diavolilor îi scoate pe diavoli”. 23 Dar el, che -mându-i, le-a vorbit în parabole: „Cum poate Satana sã-l alunge peSatana? 24 Dacã o împãrãþie este dezbinatã în sine, împãrãþia aceeanu poate dãinui, 25 iar dacã o casã este dezbinatã în sine, casa aceeanu va putea dãinui. 26 Deci, dacã Satana se ridicã împotriva lui însuºiºi este dezbinat, nu poate sã se menþinã, ci s-a terminat cu el.

27 Nimeni nu poate sã intre în casa unui om puternic ºi sã-i jefu iascãavuþia dacã, mai întâi, nu-l leagã pe cel puternic; atunci îi va jefui casa.

28 Adevãr vã spun cã toate le vor fi iertate fiilor oamenilor: pãca -tele ºi blasfemiile, oricâte ar fi zis, 29 dar, dacã cineva ar zice blas-femii împotriva Duhului Sfânt, nu va avea iertare niciodatã, ci va fivinovat de un pãcat veºnic”. 30 Pentru cã spuneau: „Este posedat deun duh necurat!”

Mama ºi fraþii lui Isus (Mt 12,46-50; Lc 8,19-21)31 Au venit mama ºi fraþii lui ºi, stând afarã, au trimis la el ca sã-l

cheme. 32 Mulþimea era aºezatã în jurul lui ºi i-au spus: „Iatã, mamata ºi fraþii tãib te cautã afarã”. 33 Iar el le-a rãspuns: „Cine este mamamea ºi cine suntc fraþii mei?” 34 ªi, rotindu-ºi privirea peste ceiaºezaþi în jurul lui, a spus: „Iatã mama mea ºi fraþii mei! 35 Orici neface voinþa lui Dumnezeu, acela îmi este frate ºi sorã ºi mamã”.

Parabola semãnãtorului (Mt 13,1-23; Lc 8,4-15)

41 A început din nou sã înveþe pe þãrmul mãrii ºi s-a adunat înjurul lui o mulþime aºa de mare încât el, urcându-se, s-a aºezat în

Mt 16,16-18+In 1,42

In 10,20

1In 5,16

3,7-9Lc 5,1-3

a Deºi textul: Aºadar, i-a constituitpe cei doisprezece, lipseºte din multemanuscrise, poate intra în stilul luiMarcu iar noi îl introducem numai pen -tru claritatea textului.

b Vezi n. Mt 12,46. Unele manus cri seadaugã: ºi surorile tale, probabil pen-tru a se armoniza cu v. 35.

c Lit.: Cine este mama mea ºi fraþiimei?

95 Mc 3,16

barcã, pe mare. ªi toatã mulþimea era pe uscat, lângã mare. 2 El îiînvãþa multe în parabole. ªi le spunea în învãþãtura lui: 3 „Ascultaþi!Iatã, semãnãtorul a ieºit sã semene. 4 ªi, în timp ce semãna, o partea cãzut de-a lungul drumului. Au venit pãsãrile cerului ºi au mân-cat-o. 5 O altã parte a cãzut pe loc pietros unde nu avea pãmânt multºi îndatã a rãsãrit pentru cã nu avea pãmânt adânc. 6 Iar când soa -rele a rãsãrit, s-a veºtejit ºi, pentru cã nu avea rãdãcinã, s-a uscat.7 O altã parte a cãzut între spini. Spinii au crescut ºi au înãbuºit-o ºinu a dat rod. 8 Iar alta a cãzut în pãmânt bun ºi a dat rod. A încolþita,a crescut ºi a adus: una – treizeci, alta – ºaizeci, alta – o sutã”. 9 ªi azis: „Cine are urechi pentru a asculta, sã asculte!”b

10 Când a rãmas singur, cei din jurul lui, împreunã cu cei doispre -zece, l-au întrebat despre parabole, 11 iar el le-a spus: „Vouã vã estedat misterul împãrãþiei lui Dumnezeu; celor din afarã toate li sespunc în parabole, 12 pentru ca

de privit sã priveascã, dar sã nu vadã,de ascultat sã asculte, dar sã nu înþeleagã;ca nu cumva sã se întoarcã ºi sã fie iertaþi”.13 Apoi le-a spus: „Nu înþelegeþi aceastã parabolã? Cum veþi

înþelege atunci toate parabolele? 14 Semãnãtorul seamãnã cuvântul.15 Aceºtia sunt cei care sunt de-a lungul drumului unde se seamãnãcuvântul: când îl ascultã, vine imediat Satana ºi ia cuvântul semã-nat în ei. 16 Cei semãnaþid pe loc pietros sunt aceia care, când ascultãcuvântul, îl primesc îndatã cu bucurie, 17 dar nu au rãdãcinã în ei, cisunt nestatornici. Dacã vine o încercare sau o persecuþie din cauzacuvântului, se scandalizeazã îndatã. 18 Alþii sunt cei semãnaþi întrespini. Aceºtia sunt cei care au ascultat cuvântul, 19 dar grijile acesteilumi, amãgirea bogãþiilor ºi celelalte pofte intrã ºi înãbuºã cuvântulºi rãmâne fãrã rod. 20 Apoi sunt cei care sunt semãnaþi în pãmântbun. Aceºtia ascultã cuvântul, îl primesc ºi aduc rod: unul – treizeci,altul – ºaizeci, altul – o sutã”.

Parabola candelei (Lc 8,16-18)21 ªi le-a spus: „Oare se aduce o candelã ca sã fie pusã sub obroce

sau sub pat? Nu ca sã fie pusã pe candelabru? 22 Cãci nu este nimic

Mt 13,34Mc 4,33-34

Mt 13,36 parLc 8,9

Is 6,9-10

1,13

Mt 13,22;19,23 par

Lc 12,15.21

a Lit.: s-a ridicat.b Expresia aminteºte invitaþia repe -

tatã din VT: Ascultã, Israele! Invitaþiala ascultare se înþelege foarte bine lapopoarele semite pentru care tradiþiaoralã era mijlocul obiºnuit de instru-ire. „A avea urechi pentru a asculta”

înseamnã a fi capabil de a înþelege.c Lit.: toate le vin.d Unele manuscrise importante au:

tot la fel sunt cei semãnaþi...e Deºi expresia a pune lumina sub

obroc este intratã în limbajul obiºnuit,„obrocul” nu este cuvântul cel mai

Mc 4,2 96

&

ascuns care sã nu fie descoperit ºi nimic nu este secret care sã nu vinãla luminã. 23 Dacã cineva are urechi pentru a asculta, sã asculte”.

24 Apoi le-a spus: „Fiþi atenþi la ceea ce auziþi: cu mãsura cu caremãsuraþi vi se va mãsura ºi vi se va da în plus. 25 Cãci celui care arei se va mai da, iar celui care nu are i se va lua ºi ceea ce are”.

Parabola seminþei care creºte26 ªi spunea: „Aºa este împãrãþia lui Dumnezeu: ca un om care

aruncã sãmânþa în pãmânt 27 ºi, fie cã doarme, fie cã se scoalã, noap -tea ºi ziua, sãmânþa rãsare ºi creºte, nici el nu ºtie cum. 28 Pãmântulproduce de la sine mai întâi paiul, apoi spicul, apoi bobul plin în spic.29 Iar când rodul s-a copt, trimite îndatã secera pentru cã a venit tim-pul seceriºului”.

Parabola grãuntelui de muºtar (Mt 13,31-35; Lc 13,18-19)30 Apoi le-a spus: „Cu ce sã asemãnãm împãrãþia lui Dumnezeu

sau prin ce parabolã sã o reprezentãm? 31 Este ca un grãunte de muº -tar care, atunci când este semãnat în pãmânt, este mai mic decâttoate seminþele de pe pãmânt, 32 dar, dupã ce a fost semãnat, creºteºi devine mai mare decât toate legumele ºi face ramuri mari aºa în -cât pãsãrile cerului se pot adãposti la umbra lui”.

33 ªi cu multe parabole ca acestea le vestea cuvântul dupã cumerau în stare sã înþeleagã. 34 Nu le vorbea fãrã parabole, dar explicatotul discipolilor sãi aparte.

Liniºtirea furtunii (Mt 8,23-27; Lc 8,22-25)35 În aceeaºi zi, dupã ce s-a înserat, le-a spus: „Sã trecem pe þãr-

mul celãlalt!” 36 ªi, pãrãsind mulþimea, l-au luat aºa cum era înbarcã. Erau ºi alte bãrci cu el. 37 ªi a venit o mare furtunãa, iar valu -rile izbeau în barcã încât aproape se umpluse. 38 El dormea în parteadinapoi a bãrcii, pe un cãpãtâib. Atunci l-au trezit ºi i-au spus: „Învã -þãtorule, nu-þi pasã cã pierim?” 39 Trezindu-se, a certat vântul ºi aspus mãrii: „Potoleºte-te! Taci!” ªi vântul a încetat ºi s-a fãcut liniº temare. 40 Atunci le-a spus: „De ce sunteþi fricoºi? Încã nu aveþi credin -þã?” 41 Dar ei au fost cuprinºi de teamã mare ºi spuneau unii cãtrealþii: „Cine este oare acesta, cã ºi vântul ºi marea îl ascultã?”

=Lc 12,2

Mt 11,15Mc 4,9Mt 7,2Lc 6,38

Mt 13,12

Iac 5,7

Mt 17,20

potrivit. Termenul grec modios sereferã la un vas de mãsurat cerealecam de 8,75 l, din ceramicã, sub carese proteja lumina pe timp nefavorabil.

a Lit.: furtunã de vânt.

b Lit.: pernã. Ar putea fi vorba deacel scãunel aºezat în partea de dina -poi a bãrcii, construit din lemn ºi cãp -tuºit cu piele, folosit ºi pentru spriji -nirea capului.

97 Mc 4,23

Vindecarea unui posedat de diavoldin þinutul gherasenilor (Mt 8,28-34; Lc 8,26-39)

51 Au venit pe þãrmul celãlalt al mãrii, în þinutul gherasenilor.2 Dupã ce a coborât din barcã, l-a întâmpinat îndatã, din mor min -

te, un om cu duh necurat 3 care îºi avea locuinþa în morminte ºinimeni nu-l putea lega nici mãcar cu lanþuri. 4 Pentru cã fusese legatde multe ori cu lanþuri ºi cãtuºe, dar cãtuºele au fost sfãrâmate ºilanþurile rupte de el ºi nimeni nu-l putea îmblânzi. 5 În fiecare noap teºi zi, prin morminte ºi-n munþi, striga ºi se lovea cu pietre. 6 Vã -zându-l pe Isus de departe, a alergat, s-a prosternat înaintea lui 7 ºia strigat cu glas puternic: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul DumnezeuluiPreaînalt? Te conjur pe Dumnezeu, nu mã chinui!” 8 Pentru cã îi spu -sese: „Duh necurat, ieºi din om!” 9 ªi l-a întrebat: „Care îþi este nu -mele?” El i-a spus: „Numele meu este «Legiune», cãci suntem mulþi”.10 Apoi îl rugau insistent sã nu-i alunge din þinut.

11 Era acolo o turmã mare de porci care pãºteau 12 ºi l-au rugat:„Trimite-ne la porci ca sã intrãm în ei”. 13 ªi le-a permis. Dupã ce auieºit, duhurile necurate au intrat în porci, iar turma s-a aruncat depe coasta abruptã în mare, în numãr de aproape douã mii, ºi s-auînecat în mare. 14 Paznicii au alergat ºi au dat de ºtire în cetate ºi însate. Ei au venit sã vadã ce s-a întâmplat. 15 Apoi au venit la Isus ºil-au vãzut pe cel posedat de diavol ºezând îmbrãcat ºi întreg la minte,el care avusese legiunea, ºi i-a cuprins frica. 16 Cei care au vãzut le-aupovestit cum s-a întâmplat cu cel posedat de diavol ºi despre porci.17 Atunci au început sã-l roage sã plece din þinuturile lor.

18 Când se urca în barcã, cel care fusese posedat l-a rugat sã-l lasesã rãmânã cu el. 19 Dar nu i-a permis, ci i-a spus: „Mergi acasã la aitãi ºi povesteºte-le ceea ce a fãcut Domnul pentru tine ºi cum s-aîndurat de tine”. 20 El a plecat ºi a început sã vesteascã în Decapoleceea ce a fãcut Isus pentru el. ªi toþi se minunau.

Vindecarea unei femeiºi învierea fiicei lui Iair (Mt 9,18-26; Lc 8,40-56)

21 Dupã ce Isus a trecut din nou cu barca pe þãrmul celãlalt, o maremulþime s-a adunat la el, iar el stãtea lângã mare. 22 Atunci a venitunul dintre conducãtorii sinagogii, cu numele de Iair, ºi, vãzându-l,a cãzut la picioarele lui 23 ºi l-a rugat stãruitor, spunând: „Fetiþa meae pe moarte. Vino ºi pune-þi mâinile peste ea ca sã fie vindecatã ºi sãtrãiascã”. 24 A plecat cu el.

O mare mulþime îl urma ºi îl îmbulzea. 25 Iar o femeie, care avea hemo -ragie de doisprezece ani 26 ºi care suferise multe de la mulþi mediciºi îºi cheltuise toatã averea, dar nu-i folosise la nimic, dimpotrivã,

Mt 9,6Mc 8,26Lc 5,24;

8,39

Mt 9,18Lc 4,40

Fap 9,12.17;28,8

Mc 5,1 98

ajunsese mult mai rãu, 27 auzind despre Isus ºi venind din spate prinmulþime, i-a atins haina; 28 cãci îºi zicea: „De voi atinge chiar ºinumai hainele lui, mã voi vindeca”. 29 Îndatã, hemoragia ei s-a oprita

ºi a simþit în trup cã a fost vindecatã de boalã. 30 Isus ºi-a dat seamaîndatã cã o putere ieºise din el ºi, întorcându-se cãtre mulþime, aspus: „Cine mi-a atins hainele?” 31 Dar discipolii i-au zis: „Vezi cãmulþimea te îmbulzeºte ºi tu spui «Cine m-a atins»?” 32 Privea de jurîmprejur s-o vadã pe cea care fãcuse aceasta. 33 Femeia, cuprinsã defricã ºi tremurând, ºtiind ce i se întâmplase, a venit ºi s-a aruncat înfaþa lui ºi i-a spus tot adevãrul. 34 Atunci el i-a spus: „Fiicã, credinþata te-a mântuit; mergi în pace ºi fii vindecatã de suferinþa ta!”

35 Pe când mai vorbea încã, au venit de la conducãtorul sinagogii,spunând: „Fiica ta a murit, de ce îl mai deranjezi pe învãþãtorul?”36 Dar Isus, neþinând seama de cuvântul spus, i-a zis conducãtoruluisinagogii: „Nu te teme, crede numai!” 37 ªi nu a permis nimãnui sã-lurmeze în afarã de Petru, Iacob ºi Ioan, fratele lui Iacob. 38 Când auvenit la casa conducãtorului sinagogii, a vãzut frãmântare ºi pe ceicare plângeau ºi boceau mult. 39 Intrând, le-a spus: „De ce vã agitaþiºi plângeþi? Copila n-a murit, ci doarme”. 40 Dar ei îl luau în râs. Însãel i-a dat pe toþi afarã, a luat cu sine pe tatãl copilei, pe mama ei ºi pecei care erau cu el ºi a intrat acolo unde era copila. 41 Atunci, prin zândcopila de mânã, i-a spus: „Talitha qum!”, ceea ce tradus înseamnã:„Fetiþã, îþi spun scoalã-te!” 42 Fetiþa s-a ridicat îndatã ºi a început sãumble. Ea avea doisprezece ani. Iar ei erau uimiþi peste mãsurã. 43 Elle-a poruncit cu hotãrâre ca nimeni sã nu afle aceasta ºi le-a spus sãi se dea sã mãnânce.

Isus la Nazaret (Mt 13,53-58; Lc 4,16-30)

61 Apoi a ieºit de acolo ºi a venit în locul lui natal, iar discipolii îlurmau. 2 Fiind sâmbãtã, a început sã înveþe în sinagogã ºi mulþi

dintre cei care îl ascultau se mirau, spunând: „De unde are el toateacestea? ªi ce este aceastã înþelepciune care i s-a dat ºi aceste fapteminunate care se fac prin mâinile lui? 3 Nu este oare acesta lem-narul, fiul Mariei, fratele lui Iacob, al lui Ioses, al lui Iuda ºi Simon?ªi surorile lui nu sunt oare aici, la noi?” ªi erau scandalizaþi de el.4 Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este dispreþuit decât în patria lui,printre rudele sale ºi în casa lui”. 5 ªi nu a putut face acolo nici ominune, decât doar ºi-a pus mâinile peste câþiva bolnavi ºi i-a vin-decat. 6 ªi se mira de necredinþa lor.

Lc 6,9

In 7,15

Lc 4,24In 4,44

a Lit.: izvorul sângelui a secat.

99 Mc 5,27

Misiunea apostolilor (Mt 10,1.5-15; Lc 9,1-6)

Apoi, cutreiera satele din jur învãþând. 7 I-a chemat pe cei doi spre -zece ºi a început sã-i trimitã doi câte doi ºi le-a dat putere asupra duhu -rilor necurate. 8 Le-a poruncit sã nu ia nimic pentru drum, decât untoiag: nici pâine, nici desagã, nici bani la brâu, 9 dar încãl þaþi cu san-dale ºi: „sã nu purtaþi douã tunici”a. 10 Apoi le-a spus: „Dacã in traþiîntr-o casã, rãmâneþi acolo pânã când veþi pleca din locul acela, 11 iardacã nu veþi fi primiþib în vreun loc ºi nu vã vor asculta, plecând de aco -lo, scuturaþi praful de pe picioarele voastre ca mãrturie împo triva lor.

12 Ei au plecat ºi au predicat ca [oamenii] sã se converteascã. 13 ªialun gau mulþi diavoli, ungeau cu untdelemn mulþi bolnavi ºi-i vindecau.

Moartea lui Ioan Botezãtorul (Mt 14,1-12; Lc 9,7-9)14 Regele Irod a auzit de el, cãci numele lui devenise cunoscut ºi se

spunea: „Ioan Botezãtorul a înviat din morþi ºi de aceea putereaminu nilor lucreazã în el”. 15 Alþii, însã, spuneau: „Este Ilie”, iar alþiispuneau: „Este un profet ca unul dintre profeþi”. 16 Auzind, Irod a zis:„Ioan, pe care eu l-am decapitat, acesta a înviat”. 17 Cãci însuºi Irodtrimisese ca sã-l prindã pe Ioan ºi sã-l lege în închisoare din cauzaIrodiadei, soþia fratelui sãu, Filip, pe care o luase de soþie. 18 Pen trucã Ioan îi spusese lui Irod: „Nu-þi este permis s-o iei pe soþia frate luitãu”. 19 Iar Irodiada îl ura ºi voia sã-l omoare, dar nu putea, 20 pentrucã Irod se temea de Ioan, ºtiindu-l om drept ºi sfânt, ºi îl ocrotea.Când îl asculta era foarte stingheritc, dar îl asculta cu plãcere.

21 A venit însã o zi potrivitã când Irod, cu ocazia aniversãrii zileisale de naºtere, a dat un banchet pentru demnitarii sãi, pentru ofi -þeri ºi cei mai de vazã din Galileea. 22 Intrând, fiica Irodiadei adansat ºi a plãcut lui Irod ºi celor care erau cu el la masã. Atunci,regele i-a zis fetei: „Cere-mi orice vrei ºi îþi voi da”. 23 ªi i-a jurat:„Orice îmi vei cere, îþi voi da, pânã la jumãtate din regatul meu”.24 Atunci ea a ieºit ºi a spus mamei sale: „Ce sã cer?” Aceasta i-a zis:„Capul lui Ioan Botezãtorul”. 25 ªi, îndatã, intrând în mare grabã larege, i-a cerut: „Vreau sã-mi dai imediat pe tavã capul lui IoanBotezãtorul”. 26 Regele s-a întristat foarte mult. Dar, din cauza jurã -mântului ºi a comesenilor, nu a voit s-o refuze. 27 Regele a tri mis un

Mt 3,2

Lev 18,16

Est 5,3-6;7,2

a În textul original grec se pãs -treazã vorbirea directã. Porunca luiIsus scoate în evidenþã cã misiuneaapostolilor este urgentã (sunt permisesandalele ºi se interzice a doua tunicãpentru a se putea deplasa mai uºor) ºi

are un caracter sacru (în Talmud seinterzice intrarea în templu cu toiag,sandale ºi desagã, locul fiind sfânt).

b Lit.: dacã un loc nu vã primeºte.c Multe manuscrise în loc de: era

foarte stingherit au: fãcea multe.

Mc 6,7 100

soldat din gardã ºi i-a poruncit sã-i aducã îndatã capul lui Ioan.Acela s-a dus, l-a decapitat în închisoare 28 ºi a adus capul pe tavã, l-adat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. 29 Când au auzit discipolii lui,au venit, i-au luat trupul ºi l-au pus în mormânt.

Înmulþirea pâinilor (Mt 14,13-21; Lc 9,10-17; In 6,1-13)30 Apostolii s-au adunat la Isus ºi i-au povestit toate câte au fãcut

ºi ce au învãþat. 31 Atunci el le-a spus: „Veniþi voi singuri, într-un locretras, ºi odihniþi-vã puþin”; pentru cã mulþi veneau ºi plecau ºi nuaveau timp nici mãcar sã mãnânce. 32 Au plecat cu o barcã spre unloc retras, ei singuri.

33 Mulþi i-au vãzut plecând ºi ºi-au dat seama. Au alergat, deci, pejos, din toate cetãþile, ºi au ajuns înaintea lor acolo. 34 Coborând,[Isus] a vãzut o mare mulþime ºi i s-a fãcut milã de ei pentru cã erauca oile care nu au pãstor ºi a început sã-i înveþe multe. 35 Se fãceatârziu de acum. Discipolii lui s-au apropiat ºi i-au spus: „Locul esteizolat ºi s-a fãcut deja târziu; 36 dã-le drumul, ca, mergând prin cãtu -nele ºi satele din jur, sã-ºi cumpere ceva ca sã mãnânce”. 37 Dar el le-arãspuns: „Daþi-le voi sã mãnânce”. Ei i-au zis: „Atunci, sã mergemnoi sã cumpãrãm pâine de douã sute de dinari ºi sã le dãm sã mã -nânce?” 38 Iar el le-a zis: „Câte pâini aveþi? Mergeþi ºi vedeþi!” Dupãce s-au interesat i-au spus: „Cinci, ºi doi peºti”. 39 Atunci le-a porun -cit sã se aºeze toþi grupuri-grupuri, pe iarba verde. 40 ªi s-au aºezatîn grupuri de câte o sutã ºi de câte cincizeci. 41 Luând cele cinci pâiniºi cei doi peºti, ridicându-ºi ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâi -nile ºi le-a dat discipolilor ca sã le punã în faþa lor; ºi a împãrþit ceidoi peºti la toþi. 42 Au mâncat toþi ºi s-au sãturat. 43 Iar ei au strânsdouãsprezece coºuri pline de bucãþi ºi resturi de peºte. 44 Cei care aumâncat din pâini erau cinci mii de bãrbaþi.

Isus umblã pe apã (Mt 14,22-33; In 6,16-21)45 Îndatã i-a zorit pe discipolii sãi sã urce în barcã ºi sã meargã îna -

intea lui spre þinutul dinspre Betsaida pânã ce va fi dat drumul mul -þimii. 46 Dupã ce s-a despãrþit de ei, a plecat pe munte ca sã se roage.47 Când s-a fãcut searã, barca era în mijlocul mãrii, iar el, singur peuscat. 48 Vãzându-i cum se chinuiau sã vâsleascã, deoarece vân tul leera împotrivã, pe la straja a patra din noapte, a venit la ei umblândpe mare. ªi voia sã treacã pe lângã ei. 49 Iar când l-au vãzut umblândpe mare, au crezut cã este o fantasmã ºi au început sã strige, 50 cãcitoþi l-au vãzut ºi erau îngroziþi. El, însã, a vorbit îndatã cu ei ºi le-aspus: „Curaj! Eu sunt, nu vã temeþi!” 51 Apoi, s-a urcat la ei în barcãºi vântul a încetat, iar ei erau peste mãsurã de uluiþi în sine, 52 cãcinu înþeleseserã nimic cu privire la pâini, ci inima lor era împietritã.

3,20

1,35;3,13;9,2

Lc 24,37

4,39

101 Mc 6,28

Vindecãri la Genezaret (Mt 14,34-36)53 Dupã ce au trecut dincolo, au atins uscatul la Genezareta ºi au

tras la þãrm. 54 Când au coborât din barcã, recunoscându-l îndatã,55 unii au alergat în toatã regiunea aceea ºi au început sã-i aducã petãrgi pe cei bolnavi, oriunde auzeau cã se aflã el. 56 ªi, oriunde intra,în sate, în cetãþi sau cãtune, îi puneau pe cei suferinzi în pieþe ºi-icereau voie sã-i atingã chiar ºi numai poala hainei. ªi toþi cei care seatingeau de el se vindecau.

Fariseii ºi obiceiurile din bãtrâni (Mt 15,1-20)

71 Fariseii ºi unii dintre cãrturarii veniþi de la Ierusalim s-auadunat în jurul lui 2 ºi au vãzut cã unii dintre discipolii lui mân-

caub cu mâinile necurate, adicã nespãlate – 3 cãci fariseii ºi toþi iudeiinu mãnâncã dacã nu-ºi spalã mâinilec, þinând astfel obiceiurile dinbãtrâni, 4 iar când se întorc de la piaþã, nu mãnâncã dacã nu se puri -ficã;d mai sunt ºi multe altele pe care le-au primit ca sã le pãzeascã:spãlarea paharelor, a oalelor ºi a vaselor de bronze. 5 Aºa dar, fariseiiºi cãrturarii l-au întrebat: „De ce discipolii tãi nu urmeazã obice iu -rile din bãtrâni, ci mãnâncã cu mâinile necurate?” 6 El le-a spus: „Binea profeþit Isaia despre voi, ipocriþilor, dupã cum este scris:

Acest popor mã cinsteºtef cu buzele,însã inima lor este departe de mine.

7 În zadar mã cinstescpropunând învãþãturicare sunt doar porunci ale oamenilor.

8 Lãsând la o parte porunca lui Dumnezeu, voi þineþi obiceiul oame-nilor”. 9 ªi le-a spus: „Frumos! Voi daþi deoparte porunca lui Dum -nezeu ca sã stabiliþi tradiþia voastrã! 10 Cãci Moise a spus: Cinsteºtepe tatãl tãu ºi pe mama ta, ºi: Cine vorbeºte de rãu pe tatãl sau pe

Lc 11,38

Mt 23,25Lc 11,39

Is 29,13 grEx 20,12Dt 5,16

Mc 10,19Ef 6,2

Ex 21,17Lev 20,9

a Este o câmpie de vreo 6 km lun -gime ºi 4 km lãþime, între Mag dala, lasud, ºi Tabga, la nord, pe coasta de vesta lacului.

b Lit.: mâncau pâini.c Lit.: dacã nu-ºi spalã mâinile cu

un pumn. Termenul grec pigme, careînseamnã „pumn”, a fost interpretatde unele manuscrise drept: des sau cugrijã. În Mishna sunt recomandatetrei feluri de spãlãri rituale ale mâini -lor: 1) clãtirea degetelor înainte de omasã obiºnuitã; 2) spãlarea mâinilor

pânã la încheieturã înainte de ofe ri reajertfelor sau la consumarea alimen -telor rituale de sãrbãtori; 3) spãlareamâinilor pânã la cot în templu.

d Evreii erau expuºi la impuritateprin contactul cu pãgânii din piaþã; deaceea, la întoarcere, trebuiau sã-ºi scu -funde mâinile pânã la cot în apã cur gã -toare sau de ploaie.

e Unele manuscrise adaugã: ºi a pa -tu rilor.

f Câteva manuscrise au: mã cins teº teºi mã iubeºte.

Mc 6,53 102

mama sã fie dat la moarte. 11 Voi însã spuneþi: «Dacã un om îi zicetatãlui sau mamei: ‘Este corban’ – adicã ofertã sacrã – ‘ceea ce þi secuvine de la mine’», 12 voi nu-i permiteþi sã mai facã ceva pentrutatãl sau mama lui. 13 Astfel, suprimaþi cuvântul lui Dumnezeu pen-tru tradiþia voastrã pe care voi v-o transmiteþi. ªi faceþi multe altelucruri asemãnãtoare”.

14 Chemând din nou mulþimea, le-a spus: „Ascultaþi-mã cu toþii ºiînþelegeþi! 15 Nu este nimic în afara omului care, intrând în el, sã-lpoatã face impur, însã cele care ies din om, acelea îl fac pe om impur”.16 a. 17 Când, lãsând mulþimea, a intrat în casã, discipolii sãi l-au în -trebat despre parabolã, 18 iar el le-a spus: „Cum, nici voi nu price peþi?Nu înþelegeþi cã tot ceea ce intrã din afarã în om nu poate sã-l facãimpur? 19 Deoarece nu intrã în inimã, ci în stomac ºi apoi este elimi -nat în loc ascuns”. Astfel, declara pure toate alimentele. 20 ªi le-amai zis: „Ceea ce iese din om, aceea îl face pe om impur. 21 Cãci dininima omului ies: gândurile rele, desfrânãrile, furturile, crimele, 22 adul -terele, lãcomiile, rãutãþile, înºelãciunea, neruºinarea, ochiul rãu, blas -femia, îngâmfarea, necugetarea. 23 Toate aceste rele ies dinãuntru ºi-lfac pe om impur”.

III. ACTIVITATEA LUI ISUSÎN ÞINUTURILE PÃGÂNE

Credinþa unei femei pãgâne (Mt 15,21-28)24 Apoi a plecat din acel loc ºi a venit în þinutul Tirului ºi Sido nu -

luib ºi a intrat într-o casã, voind ca nimeni sã nu ºtie, însã nu a pututsã rãmânã ascuns, 25 cãci o femeie a cãrei fiicã avea un duh necurata auzit despre el ºi, venind îndatã, a cãzut la picioarele lui. 26 Însãfemeia era pãgânãc, de origine siro-fenicianã. Ea l-a rugat sã alungediavolul din fiica ei. 27 El i-a spus: „Lasã mai întâi sã se satu re copiii,cãci nu este bine sã iei pâinea copiilor ºi s-o arunci la cãþei”. 28 Darea i-a rãspuns: „Doamne, chiar ºi cãþeii mãnâncã sub masã firimitu -rile copiilor”. 29 El i-a spus: „Pentru acest cuvânt, mergi: diavolul aieºit din fiica ta”. 30 ªi, plecând acasã, a gãsit fetiþa culcatã în pat ºidiavolul ieºise din ea.

a Cele mai importante ºi vechi manu -s crise nu menþioneazã acest verset.Unele manuscrise, de mai micã impor -tanþã, au: Cine are urechi pentru aasculta, sã asculte!

b În unele manuscrise lipseºte: ºi Si-do nului.

c Lit.: greacã. Originea femeii estesiro-fenicianã. Termenul „greacã”este sinonim aici cu „pãgânã”.

103 Mc 7,11

Vindecarea unui surdomut31 Ieºind din nou din þinutul Tirului, a trecut prin Sidon spre

Marea Galileii, în mijlocul þinutului Decapole. 32 I-au adus un surdcare vorbea cu greu ºi l-au rugat sã-ºi punã mâna peste el. 33 Luân -du-l la o parte din mulþime, i-a pus degetele în urechi ºi, cu salivã, i-aatins limba. 34 Apoi, privind spre cer, a suspinat ºi a zis: „Effata!”,care înseamnã „Deschide-te!” 35 Îndatã i s-au deschis urechile ºi i s-adesfãcut legãtura limbii ºi vorbea clar. 36 Iar el le-a poruncit sã nuspunã nimãnui, însã cu cât mai mult le poruncea, cu atât mai mult eiîi duceau vestea 37 ºi, peste mãsurã de uluiþi, spuneau: „Toate le-afãcut bine; chiar ºi pe surzi îi face sã audã ºi pe muþi sã vorbeascã”.

A doua înmulþire a pâinilor (Mt 15,32-39)

81 În zilele acelea, adunându-se din nou o mulþime mare ºi, nea -vând ce sã mãnânce, i-a chemat pe discipoli ºi le-a spus: 2 „Mi-e

milã de mulþime, pentru cã stau cu mine deja de trei zile ºi nu au cesã mãnânce. 3 Dacã îi trimit acasã flãmânzi, vor leºina pe drum, iarunii dintre ei au venit de departe”. 4 Discipolii lui i-au rãspuns: „Cumar putea cineva sã-i hrãneascã pe aceºtia cu pâine, aici, în pustiu?”5 El i-a întrebat: „Câte pâini aveþi?” I-au spus: „ªapte”. 6 Atunci aporuncit mulþimii sã se aºeze pe pãmânt. ªi, luând cele ºapte pâini,a mulþumit, le-a frânt ºi le-a dat discipolilor lui ca sã le punã înainte.Iar ei le-au pus înaintea mulþimii. 7 ªi mai aveau câþiva peºtiºori.Binecuvântându-i, a spus ca ºi pe aceºtia sã-i punã înainte. 8 Aumâncat, s-au sãturat ºi au strâns ºapte coºuri cu bucãþile rãmase.9 Erau cam patru mii. El le-a dat drumul 10 ºi înda tã, urcându-se cudiscipolii sãi în barcã, a venit în pãrþile Dalmanuteia.

Semnul din cer (Mt 16,1-4)11 Apoi au venit fariseii ºi au început sã discute cu el, cerându-i un

semn din cer ca sã-l ispiteascã. 12 Suspinând în duhul sãu, a spus:„De ce cautã generaþia aceasta un semn? Adevãr vã spun, nici unsemn nu va fi dat generaþiei acesteia”. 13 ªi, lãsându-i, s-a urcat dinnou în barcã ºi a plecat spre celãlalt þãrm.

Avertismente pentru discipoli (Mt 16,5-12)14 Uitaserã sã ia pâine ºi nu aveau cu ei în barcã decât o pâine. 15 El

i-a avertizat: „Fiþi atenþi ºi pãziþi-vã de aluatul fariseilor ºi de aluatul

5,23

Mt 12,38Lc 11,16

In 6,301Cor 1,22Is 7,10-12

Lc 12,1

a Nume necunoscut în topografiadin jurul lacului Genezaret. Multe

manu scrise în loc de: Dalmanuta, au:Magadan sau Magedan, dupã Mt 15,39.

Mc 7,31 104

lui Irod”. 16 Iar ei discutau între ei cã nu au pâine. 17 El, cunoscândaceasta, le-a spus: „De ce discutaþi cã nu aveþi pâine? Încã nu pri-cepeþi ºi nu înþelegeþi? Aveþi inima împietritã? 18 Aveþi ochi ºi nuvedeþi; aveþi urechi ºi nu auziþi? ªi nu vã aduceþi aminte? 19 Când amfrânt cinci pâini pentru cinci mii, câte coºuri pline cu bucãþi aþi adu -nat?” I-au spus: „Douãsprezece”. 20 „ªi cele ºapte [pâini] pentru ceipatru mii, câte coºuri pline cu bucãþi aþi adunat?” Ei i-au spus:„ªapte”. 21 Iar el le-a zis: „Încã nu înþelegeþi?”

Vindecarea orbului de la Betsaida22 A venit la Betsaida, iar ei i-au adus un orb ºi l-au rugat sã-l atin -

gã. 23 El l-a luat pe orb de mânã ºi l-a dus în afara satului; ºi, punân -du-i salivãa pe ochi, ºi-a pus mâinile peste el ºi l-a întrebat: „Vezi ceva?”24 El ºi-a ridicat ochii ºi a spus: „Vãd oamenii ca niºte copaci, îi vãdmergând”. 25 Atunci ºi-a mai pus o datã mâinile pe ochii lui, iar el avãzut clar ºi s-a vindecat ºi vedea toate lucrurile de departe. 26 Apoil-a trimis acasã, spunându-i: „Sã nu intri deloc în sat”b.

IV. DRUMUL LUI ISUS SPRE IERUSALIM

Mãrturisirea lui Petru (Mt 16,13-20; Lc 9,18-21)27 Isus ºi discipolii sãi au plecat spre satele Cezareii lui Filipc. Pe

drum i-a întrebat pe discipolii sãi, spunându-le: „Cine spun oameniicã sunt eu?” 28 Iar ei i-au spus: „«Ioan Botezãtorul», alþii «Ilie», iaralþii «Unul din profeþi»”. 29 Atunci, el i-a întrebat: „Dar voi cine spu -neþi cã sunt eu?” Rãspunzând, Petru i-a spus: „Tu eºti Cris to sul!”30 ªi le-a poruncit sã nu vorbeascã nimãnui despre el.

Prima anunþare a morþii ºi învierii lui Isus (Mt 16,21-23; Lc 9,22)31 Atunci a început sã-i înveþe cã Fiul Omului trebuie sã sufere

multe, sã fie respins de bãtrâni, de arhierei ºi cãrturari, sã fie ucis ºi

Ier 5,21Ez 12,2

In 9,6

a Lit.: scuipându-l în ochi. Conformtradiþiei rabinice, saliva era folositã camedicament; în special împotriva boli -lor de ochi.

b Unele manuscrise au: ºi sã nu spuinimãnui în sat.

c Este o localitate la vreo 40 km nordde Betsaida, punctul cel mai nordic alPalestinei, situatã la izvoa rele Iordanu -lui, la poalele muntelui Hermon. Înainte

de venirea romanilor se numea Paneas(de la zeul Pan, cãruia îi era consacratãgrota din care þâºnesc apele Iorda nu lui).În anul 20 î.C., August a dãruit acestteritoriul lui Irod cel Mare, care l-a lã satmoºtenire fiului sãu, Filip. Aces ta arefãcut ceta tea ºi a numit-o Ceza reea,în onoarea lui August. Azi se nu meºteBanyas.

105 Mc 8,16

a treia zi sã învie. 32 ªi le spunea aceasta în mod deschis. Dar Petru,luându-l deoparte, a început sã-l certe. 33 Iar el, întorcându-se ºi pri -vindu-ºi discipolii, l-a certat pe Petru ºi a spus: „Mergi în urma meaa,Satanã, cãci nu te gândeºti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele aleoamenilor”.

Condiþiile urmãrii lui Isus (Mt 16,24-28; Lc 9,23-28)34 Chemând la sine mulþimea ºi pe discipolii sãi, le-a spus: „Dacã

cineva vrea sã vinã dupã mine, sã renunþe la sine, sã-ºi ia crucea ºisã mã urmeze. 35 Cãci cine vrea sã-ºi salveze viaþa o va pierde; cine,însã, îºi pierde viaþa pentru mine ºi pentru evanghelie o va salva.36 Aºadar, ce-i foloseºte omului sã câºtige lumea întreagã, dacã îºipierde sufletul? 37 Cãci ce poate sã dea omul în schimb pentru sufle-tul sãu? 38 Dacã cineva se va ruºina de mine ºi de cuvintele mele îna -intea acestei generaþii adultere ºi pãcãtoase, ºi Fiul Omului se va ruºi -na de el când va veni în gloria Tatãlui sãu cu îngerii cei sfinþi”.

91 ªi le zicea: „Adevãr vã spun cã sunt unii dintre cei care stau aicicare nu vor vedea moartea pânã când nu vor vedea împãrãþia lui

Dumnezeu venind cu putere”.

Schimbarea la faþã (Mt 17,1-13; Lc 9,28-36)2 Dupã ºase zile, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob ºi pe Ioan, i-a dus

deoparte pe un munte înalt numai pe ei ºi i s-a schimbat înfãþiºareaînaintea lor. 3 Hainele lui au devenit strãlucitoare, atât de albe cumnici un albitor de pe pãmânt nu le putea albi. 4 Atunci le-a apãrut Ilieîmpreunã cu Moise ºi vorbeau cu Isus. 5 Petru, intervenind, i-a spuslui Isus: „Învãþãtorule, e bine cã suntem aici; sã facem trei colibeb:una pentru tine, una pentru Moise ºi una pentru Ilie”. 6 De fapt, nuºtia ce sã spunã; cãci îi cuprinsese frica. 7 Apoi a venit un nor care i-aînvãluit în umbrã ºi din nor s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul meucel iubit, ascultaþi de el!” 8 Dintr-o datã, privind în jurul lor, n-au maivãzut pe nimeni decât pe Isus singur cu ei.

9 În timp ce coborau de pe munte, le-a poruncit sã nu spunã nimã -nui cele ce au vãzut, decât atunci când Fiul Omului va fi înviat dinmorþi. 10 Ei au pãstrat lucrul acesta pentru ei, întrebându-se ce în -seam nã a învia din morþi.

Mt 10,38Lc 14,27

Lc 12,92Tim 2,12

13,30

2Pt 1,17

a Vezi n. Mt 16,23.b Este o referinþã la cortul prezen þei

lui Dumnezeu. Petru propune constru -irea unor colibe asemãnãtoare celor de

la sãrbãtoarea Corturilor, când evreii,în amintirea peregrinãrii prin pustiu,ridicau corturi sau colibe din frunzede palmier în care stãteau opt zile.

Mc 8,32 106

11 ªi l-au întrebat: „De ce spun cãrturarii cã trebuie sã vinã maiîntâi Ilie?” 12 El le-a zis: „Într-adevãr, întâi va veni Ilie ºi va restabilitoate. Dar cum de este scris despre Fiul Omului cã va suferi multeºi va fi dispreþuit? 13 Însã eu vã spun cã Ilie a ºi venit ºi au fãcut cu elceea ce au vrut, aºa cum este scris despre el”.

Vindecarea unui tânãr posedat de diavol (Mt 17,14-21; Lc 9,37-43)14 Întorcându-se la discipoli, a vãzut o mare mulþime în jurul lor

ºi cãrturari care discutau cu ei. 15 Îndatã ce mulþimea l-a vãzut, a rã -mas uimitã ºi a alergat sã-l întâmpine. 16 Iar el i-a întrebat: „Desprece discutaþi cu ei?” 17 Atunci, unul din mulþime i-a rãspuns: „Învãþã-torule, l-am adus la tine pe fiul meu care are un duh mut. 18 Ori decâte ori îl ia în stãpânire, îl trânteºte la pãmânt, iar el face spume,scrâºneºte din dinþi ºi înþepeneºte. Am spus discipolilor tãi sã-l alun ge,dar nu au putut”. 19 Atunci el le-a rãspuns: „O, generaþie necredin -cioa sã, pânã când voi mai fi cu voi? Pânã când vã voi mai suporta?Aduceþi-l la mine!” 20 L-au adus la el ºi, când duhul l-a vãzut, îndatãl-a scuturat [pe tânãr] ºi, cãzând la pãmânt, se zvârcolea, fãcândspume. 21 [Isus] l-a întrebat pe tatãl lui: „De cât timp se întâmplãaceasta?” El i-a zis: „Din copilãrie. 22 De multe ori l-a aruncat chiarºi în foc ºi în apã ca sã-l facã sã piarã. Însã, dacã poþi, îndurã-te denoi ºi ajutã-ne!” 23 Isus i-a spus: „«Dacã poþi?» Toate sunt posibilepentru cel care crede”. 24 Tatãl copilului a strigat înda tã: „Cred. Vinoîn ajutorul necredinþei mele!” 25 Vãzând Isus cã se adunã mulþimea,i-a poruncit duhului necurat, spunându-i: „Duh mut ºi surd, eu îþiporuncesc: ieºi din el ºi sã nu mai intri niciodatã în el”. 26 Strigând ºiscuturându-l puternic, a ieºit, iar el a devenit ca un mort, încât ceimai mulþi spuneau cã a murit. 27 Însã Isus, prinzându-l de mânã, l-aridicat, iar el a stat în picioare. 28 Dupã ce a intrat în casã, discipolii l-auîntrebat aparte: „De ce noi nu am putut sã-l alungãm?” 29 El le-a spus:„Acest soi [de diavol] nu poate fi scos cu nimic în afarã de rugãciune”a.

A doua anunþare a morþii ºi învierii lui Isus (Mt 17,22-23; Lc 9,43-45)30 Plecând de acolo, au trecut prin Galileea ºi nu voia ca cineva sã

ºtie, 31 cãci îi învãþa pe discipolii sãi ºi le spunea: „Fiul Omului va fi datîn mâinile oamenilor ºi îl vor ucide, iar dupã ce îl vor ucide, a treia ziva învia”. 32 Ei, însã, nu înþelegeau cuvântul ºi se temeau sã-l întrebe.

Lc 17,5

1,26

a Multe manuscrise adaugã: ºi cupost, probabil dupã 1Cor 7,5.

107 Mc 9,11

Cine este cel mai mare? (Mt 18,1-5; Lc 9,46-48)33 Au venit la Cafarnaum ºi, când erau în casã, i-a întrebat: „De -

spre ce aþi discutat pe drum?” 34 Însã ei tãceau, cãci pe drum dis cu -ta serã unii cu alþii despre cine este mai mare. 35 Aºezându-se, i-a che -mat pe cei doisprezece ºi le-a spus: „Dacã cineva vrea sã fie primul,sã fie ultimul dintre toþi ºi slujitorul tuturor”. 36 ªi, luând un copil, l-aaºezat în mijlocul lor, apoi, luându-l în braþe, le-a spus: 37 „Ori cine pri -meºte un astfel de copil, în numele meu, pe mine mã primeºte; iarcine mã primeºte pe mine, nu pe mine mã primeºte, ci pe acela carem-a trimis”.

Puterea numelui lui Isus (Lc 9,49-50)38 Ioan i-a zis: „Învãþãtorule, am vãzut pe unul care alunga diavoli

în numele tãu ºi l-am oprit pentru cã nu ne urma”. 39 Dar Isus i-aspus: „Nu-l opriþi; cãci nimeni care face o minune în numele meu nupoate îndatã sã mã vorbeascã de rãu, 40 pentru cã cine nu este împo -triva noastrã este pentru noi. 41 Oricine vã va da sã beþi un pahar cuapã în numele meu, pentru cã sunteþi ai lui Cristos, adevãr vã spun,nu-ºi va pierde rãsplata.

Despre scandal (Mt 18,6-9; Lc 17,1-2)42 Oricine duce la pãcat pe unul dintre aceºtia mai mici care cred

în mine, ar fi mai bine pentru el dacã i s-ar lega de gât o piatrã demoarãa ºi ar fi aruncat în mareb. 43 Dacã mâna ta te duce la pãcat,taie-o! Este mai bine pentru tine sã intri ciung în viaþã, decât, avândamândouã mâinile, sã mergi în Gheenãc, în focul care nu se stinge.44 d. 45 ªi dacã piciorul tãu te duce la pãcat, taie-l! Este mai bine pen-tru tine sã intri ºchiop în viaþã, decât, având amândouã picioarele,sã fii aruncat în Gheenã. 46 d. 47 Iar dacã ochiul tãu te duce la pãcat,

Lc 22,24

Mt 20,26

Mt 10,40Lc 10,16In 13,20

Mt 12,30Lc 11,23

a Lit.: piatrã de moarã trasã de mãgar.b Acest mod de execuþie era folosit de

romani, dar ºi de Irod, dupã mãrturialui Iosif Flaviu. Execuþia prin înecareera pentru un evreu ceva groaznic în -trucât l-ar fi privat de înmormântare.Menþionarea pietrei de moarã „trasãde mãgar”, ºi nu a pietrei de râºnit obiº -nuitã, indicã o înecare sigurã. Aceastãexecuþie însã ar fi fost mai uºoarã de -cât pedeapsa care i s-ar fi aplicat pen-tru faptul de a fi dus pe cineva la pãcat.

c În ebraicã, Ghe-Hinnom înseamnã„Valea Suspinului”. Este valea de lamarginea de sud-vest a Ierusali mului,unde se aruncau ºi se ardeau gunoa ie -le. În NT este locul proverbial al gu -noiului, al blestemului ºi, prin extin-dere, înseamnã locul condam nãrii veº -nice – iadul.

d În multe manuscrise sunt inclusev. 44 ºi 46: unde viermele lor nu moareºi focul nu se stinge, care sunt o adap -tare dupã v. 48.

Mc 9,33 108

scoate-l! Este mai bine pentru tine sã intri în împãrãþia lui Dum -nezeu cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, sã fii aruncatîn Gheenã 48 unde viermele lor nu moare ºi focul nu se stinge. 49 Cãcifiecare va fi sãrata cu foc. 50 Sarea este bunã. Însã dacã sarea devinenesãratã, cum îi veþi reface gustul? Sã aveþi sare în voib ºi sã trãiþiîn pace unii cu alþii”.

Cãsãtoria ºi divorþul (Mt 19,1-9)

101 Plecând de acolo, a venit în þinuturile Iudeii, dincolo deIordan, iar mulþimile s-au adunat din nou în jurul lui. ªi

iarãºi, dupã cum îi era obiceiul, le învãþa. 2 Atunci au venit fariseiiºi, ca sã-l punã la încercare, l-au întrebat dacã îi este permis unuibãrbat sã-ºi lase femeia. 3 El le-a rãspuns: „Ce v-a poruncit Moise?”4 I-au spus: „Moise a permis sã scrie un act de despãrþire ºi s-o lase”.5 Isus le-a spus: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porun-ca aceasta. 6 Însã, de la începutul creaþiei, i-a fãcut bãrbat ºi femeie;7 de aceea omul îºi va pãrãsi tatãl ºi mama ºi se va uni cu soþia luic8 ºi cei doi vor fi un singur trup, astfel încât nu vor mai fi doi, ci unsingur trup. 9 Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit omul sã nudespartã”. 10 Acasã, discipolii l-au întrebat din nou despre aceasta.11 El le-a spus: „Oricine îºi lasã femeia ºi se însoarã cu alta, comiteadulter cu ea. 12 ªi dacã ea, lãsându-ºi bãrbatul, se mãritã cu unaltul, comite adulter”d.

3,5; 6,52

Gen 1,27

Gen 2,24

Mt 5,32Lc 16,181Cor 7,10-11

a Comentatorii înþeleg menþiona reasãrii împreunã cu focul ca o „pedeapsã”cu caracter veºnic – focul nestins dinv. 48, sau ca o „purificare” a celui cre -dincios. Astfel, se face alu zie la Lev 2,13,unde se spune cã victima trebuie pre -sãratã cu sare înainte de a fi jertfitã.

b Invitaþia lui Cristos poate fi înþe-leasã ca o referinþã la bunãtate în ra -porturile umane (Col 4,6), sau la comu -niunea la o masã pe care orientalii oexprimau prin simbolul sãrii, simbolprezent ºi în tradiþia de a primi un oas -pete însemnat cu pâine ºi sare.

c În unele manuscrise importante esteomis: ºi se va uni cu soþia lui.

d Dupã Dt 24,1-4, bãrbatul putea sã-ºilase femeia pentru un motiv de desfrâ -nare, dându-i un act de despãrþire înche -iat în prezenþa a doi martori, purtândnumele, data ºi loca li tatea, semnat ºiînmânat direct soþi ei, cu aceste cuvin te:„Eu te las... astfel încât tu eºti liberã

sã te cãsãtoreºti cu bãrbatul pe care îlvrei ºi nimeni nu va putea sã te împie -dice de acum ºi întotdeauna”. Existaupe timpul lui Isus douã tendinþe de ainterpreta motivul despãrþirii. ªcoalalui Shamai admitea ca unic motiv infi-delitatea soþiei în cãsãtorie. ªcoala luiHillel lua în considerare expresia dinDeuteronom: Dacã ea nu mai are tre-cere înaintea ta, luând-o în sens multmai larg; era suficient ca femeia sã ardãmâncarea. Pentru rabbi Aqiba era su -ficient dacã bãrbatului nu-i mai plãceafemeia.

Isus nu se lasã antrenat în disputejuridice ca rabinii, ci se pronunþã fãrãechivoc împotriva divorþului. Bãrba tulnu are dreptul sã lase femeia pentrucã o împinge spre adulter. Argu mentulfariseilor cã Moise ar fi permis despãr -þirea este respins de Isus, care apelea -zã la un principiu anterior permisiuniilui Moise: planul lui Dumnezeu.

109 Mc 9,48

Isus ºi copiii (Mt 19,13-15; Lc 18,15-17)13 Îi aduceau copii ca sã-i atingã, dar discipolii îi certau. 14 Vãzând

aceasta, Isus a fost cuprins de indignare ºi le-a spus: „Lãsaþi copiiisã vinã la mine, nu-i opriþi, cãci împãrãþia lui Dumnezeu este a ace -lo ra care sunt ca ei. 15 Adevãr vã spun, cine nu primeºte împã rãþialui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea”. 16 ªi, luându-i în braþe,îi binecuvânta punându-ºi mâinile peste ei.

Tânãrul bogat (Mt 19,16-30; Lc 18,18-30)17 Când pleca la drum, un om a venit în fugã ºi, îngenunchind, l-a

întrebat: „Învãþãtorule bun, ce trebuie sã fac ca sã moºtenesc viaþaveºnicã?” 18 Isus i-a zis: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun decâtnumai Dumnezeu. 19 Cunoºti poruncile: Sã nu ucizi! Sã nu comiþiadulter! Sã nu furi! Sã nu dai mãrturie falsã! Sã nu înºeli!a Cin -steºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta!” 20 Atunci el i-a zis: „Învãþãtorule,toate acestea le-am pãzit din tinereþea mea”b. 21 Isus, privindu-l, l-a în -drãgit ºi i-a spus: „Un lucru îþi lipseºte: mergi, vinde ceea ce ai ºi dãsã racilor ºi vei avea comoarã în cer, apoi vino ºi urmea zã-mã!” 22 În tris -tat de acest cuvânt, el a plecat mâhnit pentru cã avea multe bogãþii.

23 Atunci, privind în jur, Isus le-a spus discipolilor sãi: „Cât degreu vor intra în împãrãþia lui Dumnezeu cei care au bogãþii!” 24 Dis -cipolii se mirau de cuvintele lui. Dar Isus le-a zis din nou: „Copii, câtde greu se intrã în împãrãþia lui Dumnezeu!c 25 Mai uºor este ca ocãmilã sã treacã prin urechea acului decât ca un bogat sã intre înîmpãrãþia lui Dumnezeu”. 26 Iar ei erau peste mãsurã de uluiþi ºi spu -neau între ei: „Atunci, cine se poate mântui?” 27 Privindu-i, Isus le-aspus: „Pentru oameni este imposibil, nu însã pentru Dumnezeu, cãcipentru Dumnezeu toate sunt posibile”.

28 Petru a început sã-i spunã: „Iatã, noi am lãsat toate ºi te-amurmat”. 29 Isus i-a zis: „Adevãr vã spun cã nu este nimeni care apãrãsit casã, sau fraþi, sau surori, sau mamã, sau tatã, sau copii, sauogoare pentru mine ºi pentru evanghelie 30 ºi sã nu primeascã însu-tit acum, în timpul acesta, case, fraþi, surori, mame, copii ºi ogoare,dar ºi persecuþii, iar în veacul care va veni, viaþa veºnicã. 31 ªi mulþidintre primii vor fi ultimii, iar ultimii vor fi primii”.

Ex 20,12-16Dt 5,16-20

Mt 6,20Lc 12,33

Mc 4,19

Iob 42,2Mc 14,36

Mt 20,16Lc 13,30

a Unele manuscrise omit: Sã nu în -ºeli! probabil armonizare dupã Mt 19,18ºi Lc 18,20.

b La evrei, copilul devenea res pon -sabil pentru faptele sale când împlinea12 ani.

c Multe manuscrise prezintã vari-anta: Cât de greu este pentru cei care-ºipun încrederea în bogãþii sã intre înîmpãrãþia lui Dumnezeu!

Mc 10,13 110

A treia anunþare a morþii ºi învierii lui Isus(Mt 20,17-19; Lc 18,31-34)

32 Erau pe drum, urcând spre Ierusalim, iar Isus mergea înaintealor. Ei erau uimiþi, iar cei care veneau în urmã erau cuprinºi de tea -mã. Luându-i din nou pe cei doisprezece, a început sã le vorbeascãdespre cele ce aveau sã i se întâmple: 33 „Iatã, urcãm la Ierusalim ºiFiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor ºi a cãrturarilor; îl vorcondamna la moarte ºi-l vor da pe mâna pãgânilor. 34 Aceºtia îºi vorbate joc de el, îl vor scuipa, îl vor biciui ºi-l vor ucide, dar dupã treizile va învia”.

Cererea fiilor lui Zebedeu (Mt 20,20-23)35 Iacob ºi Ioan, fiii lui Zebedeu, au venit la el ºi i-au spus: „Învãþã-

torule, vrem sã faci pentru noi ceea ce îþi cerem”. 36 El le-a spus: „Cevreþi sã fac pentru voi?” 37 Atunci ei i-au spus: „Fã-nea sã stãm unul ladreapta ºi altul la stânga ta în gloria ta”. 38 Dar Isus le-a spus: „Nuºtiþi ce cereþi. Puteþi sã beþi potirul pe care-l beau eu sau sã vã bote zaþicu botezul cu care eu sunt botezat?” 39 Ei i-au spus: „Putem”. Iar Isusle-a zis: „Potirul pe care-l beau eu îl veþi bea, iar cu botezul cu care suntbotezat eu veþi fi botezaþi. 40 Însã, a sta la dreapta sau la stân ga mea,nu eu trebuie sã dau, ci este pentru cei cãrora le-a fost pregãtit”.

Cel mai mare trebuie sã slujeascã (Mt 20,29-34; Lc 22,24-27)41 Când au auzit, cei zece au fost cuprinºi de indignare faþã de

Iacob ºi Ioan. 42 Chemându-i la sine, Isus le-a spus: „Voi ºtiþi cã ceicare sunt consideraþi conducãtori ai popoarelor le dominã ºi cei maridintre ei îºi fac simþitã puterea asupra lor. 43 Dar între voi sã nu fieaºa. Dimpotrivã, cine vrea sã devinã mare între voi sã fie slujitorulvostru 44 ºi cine vrea sã fie primul între voi sã fie servitorul tuturor.45 Pentru cã nici Fiul Omului n-a venit ca sã fie slujit, ci ca sã slu-jeascã ºi sã-ºi dea viaþa ca rãscumpãrare pentru mulþi”.

Vindecarea orbului din Ierihon (Mt 20,29-39; Lc 18,35-43)46 ªi au venit la Ierihon. Pe când ieºea din Ierihon cu discipolii sãi

ºi cu o mulþime numeroasã, un cerºetor orb, Bartimeub, fiul lui Timeu,ºedea la marginea drumului. 47 Auzind cã este Isus din Nazaret, a

10,51

Lc 12,50

Fap 12,2

1Tim 2,5-6

a Lit.: dã-ne! b Este un cuvânt de origine arama i -cã. Etimologic ar putea însemna „fiulnecuratului” sau „fiul orbului”.

111 Mc 10,32

început sã strige ºi sã spunã: „Isuse, Fiul lui David, îndurã-te demine!” 48 Mulþi îl certau ca sã tacã, însã el striga ºi mai tare: „Fiul luiDavid, îndurã-te de mine!” 49 Oprindu-se, Isus a spus: „Chemaþi-l!”ªi l-au chemat pe orb, spunându-i: „Curaj, ridicã-te, te cheamã”. 50 Iarel, aruncându-ºi haina, a sãrit în picioare ºi a venit la Isus. 51 Isus l-aîntrebat: „Ce vrei sã fac pentru tine?” Orbul i-a spus: „Rabbunia, sã-mirecapãt vederea”. 52 Atunci Isus i-a zis: „Mergi, credinþa ta te-a mân-tuit!” Îndatã ºi-a recãpãtat vederea ºi îl urma pe cale.

V. ACTIVITATEA LUI ISUS ÎN IERUSALIM

Intrarea lui Isus în Ierusalim (Mt 21,1-16; Lc 19,28-40; In 12,12-16)

111 Când s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe ºi Betania,lângã Muntele Mãslinilor, a trimis doi dintre discipolii sãi 2 ºi

le-a spus: „Mergeþi în satul dinaintea voastrã ºi, îndatã ce veþi intraîn el, veþi gãsi un mãgãruº legat, pe care nici un om nu a încãlecatvreodatã; dezlegaþi-l ºi aduceþi-l! 3 ªi dacã vã va spune cineva: «De cefaceþi aceasta?», spuneþi-i: «Domnul are nevoie de el, dar îl va trimiteîndatã înapoi»”. 4 Ei au plecat ºi au gãsit mãgãruºul legat la poar tã,afarã, în drum. ªi l-au dezlegat. 5 Unii dintre cei care stãteau acolole-au spus: „Ce faceþi, dezlegaþi mãgãruºul?” 6 Ei le-au zis dupã cumle spusese Isus ºi i-au lãsat sã plece. 7 Au adus mãgãruºul la Isus, ºi-auaruncat hainele pe el, iar el l-a încãlecat. 8 Mulþi îºi aºterneau hai -nele pe drum, alþii ramuri înfrunziteb pe care le tãia serã de pe câm-puri. 9 Iar cei care mergeau înaintea lui ºi cei care-l urmau strigau:

„Osana! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului!10 Binecuvântatã este împãrãþia care vine,

a pãrintelui nostru David!Osana în înaltul cerurilor!”

11 ªi a intrat în Ierusalim, în templu; ºi, privind toate în jur, fiind dejala timpul înserãrii, a ieºit spre Betania împreunã cu cei doisprezece.

Mt 9,2715,22

Mt 9,22Mc 5,34 par

Lc 7,50;17,19

Zah 14,4Mc 13,3 par;

14,26 parLc 21,37

In 8,1Fap 1,12

Ps 118,25-26

a Este un titlu acordat unei persoa -ne stimate pentru ºtiinþa ºi autorita teaacesteia. În aramaicã înseamnã „Ma relemeu”, „Domnul meu”, „Învãþãtorule”.

b Popoarele orientale cunoºteau demult aceastã practicã a împodobirii dru -mului pentru primirea regilor ºi a în -vingãtorilor în luptã. O tradiþie talmu -dicã spune cã madianiþii l-au pri mit în

felul acesta pe Moise. În VT avem ca -zul încoronãrii lui Iehu (2Rg 9,13) ºial primirii lui Iuda Maca beul la Ieru -salim pentru purificarea templului(2Mac 10,7). Aceastã tradiþie s-a pãs-trat la popoarele orientale ºi chiar lanoi (pentru primirea solemnã a unoroaspeþi de vazã se împodobesc strãzilecu frunzar ºi se întind covoare).

Mc 10,48 112

Smochinul blestemat (Mt 21,18-19)12 În ziua urmãtoare, ieºind ei din Betania, lui i s-a fãcut foame.

13 Vãzând de departe un smochin înfrunzit, s-a dus acolo, doar vagãsi ceva în el. Când a ajuns la el, n-a gãsit nimic decât frunzea, pen-tru cã nu era timpul smochinelor. 14 ªi i-a zis: „Nimeni sã nu maimãnânce rod din tine în veci!” Iar discipolii lui ascultau.

Alungarea vânzãtorilor din templu (Mt 21,12-17; Lc 19,45-48; In 2,13-22)15 Apoi au venit la Ierusalim ºi, intrând în templu, a început sã-i

alunge pe cei care vindeau ºi cumpãrau în templub, a rãsturnat me -sele schimbãtorilor de bani ºi scaunele vânzãtorilor de porumbei. 16 ªinu permitea nimãnui sã care vreun vas prin templu. 17 Îi învãþa ºi lespunea: „Nu este scris oare:

Casa mea se va numi casã de rugãciunepentru toate popoarele?Dar voi aþi fãcut-o peºtera tâlharilor”.

18 Arhiereii ºi cãrturarii au auzit ºi cãutau cum sã-l dea la moarte;dar se temeau de elc pentru cã toatã mulþimea era încântatã de învã -þãtura lui. 19 Când s-a înserat, au ieºit din cetate.

Credinþa ºi rugãciunea (Mt 21,20-22)20 Dimineaþa, când au trecut din nou pe acolo, au vãzut smochi nul

uscat din rãdãcinã. 21 Amintindu-ºi, Petru i-a spus: „Învãþãtoru le, iatã,smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat”. 22 Rãspunzând, Isus le-azis: „Aveþi credinþã în Dumnezeu! 23 Adevãr vã spun: oricine ar spuneacestui munte «Ridicã-te ºi aruncã-te în mare» ºi nu s-ar îndoi în ini malui, ci ar crede cã se va împlini ceea ce spune, i se va da. 24 De ace ea vãspun: tot ceea ce veþi cere în rugãciune, credeþi cã aþi primit deja ºivi se va da. 25 Iar când sunteþi în rugãciune, dacã aveþi ceva împotriva

Is 56,7Ier 7,11

3,6;14,1 parLc 20,19

Ef 4,32Col 3,13

a Prin aceastã acþiune simbolicã,Isus vrea sã-i facã pe ucenici sã înþe-leagã cã soarta Israelului era hotãrâtãîntrucât religiozitatea lui era doar ex -terioarã, credinþa nu aducea roade. Însensul acesta se exprimaserã profeþii,folosind de multe ori imaginea smo -chinului ºi a viþei de vie neroditoare(Is 5,1-7; Ier 8,13; Mih 7,1-2).

b Scena se petrece în curtea pãgâ -nilor, unde se vindeau animalele pen-tru sacrificiile de la templu, vinul,

untdelemnul ºi sarea. Tot aici seschim bau monedele greceºti ºi roma -ne ale pelerinilor în moneda ebraicã(shekel), singura admisã pentru plãti -rea taxelor pentru templu.

c Faptul cã în acþiunea lui Isus nuintervin nici gãrzile templului ºi nicisoldaþii romani se explicã prin aceeacã poporul aproba gestul sãu. De fapt,acþiunea lui Isus nu viza distrugereacultului, ci înlãturarea abuzurilor.

113 Mc 11,12

cuiva, iertaþi, pentru ca ºi Tatãl vostru care este în ceruri sã vã iertegreºelile voastre”. 26 a.

Autoritatea lui Isus (Mt 21,23-27; Lc 20,1-8)27 Au venit din nou la Ierusalim ºi, în timp ce el umbla prin tem-

plu, au venit la el arhiereii, cãrturarii ºi bãtrânii 28 ºi-i spuneau: „Cuce autoritate faci acestea? Sau cine þi-a dat aceastã autoritate ca sã lefaci?” 29 Isus le-a spus: „Vã voi întreba un lucru, ºi dacã îmi veþirãspunde, vã voi spune ºi eu cu ce autoritate fac acestea. 30 Botezullui Ioan era din ceruri sau de la oameni? Rãspundeþi-mi!” 31 Dar eidiscutau între ei: „Dacã spunem: «Din ceruri», ne va spune: «Atunci dece nu aþi crezut în el?» 32 Sã spunem, dimpotrivã, «De la oameni»?” –le era fricã de mulþime cãci toþi considerau cã Ioan era într-adevãr unprofet. 33 Aºadar, i-au rãspuns lui Isus: „Nu ºtim”. Atunci, Isus le-aspus: „Nici eu nu vã spun cu ce autoritate fac acestea”.

Parabola viticultorilor ucigaºi (Mt 21,33-46; Lc 20,9-19)

121 ªi a început sã le vorbeascã în parabole: „Un om a plantat ovie, a înconjurat-o cu un gard, a sãpat un teasc ºi a construit

un turnb. Apoi a dat-o în arendã unor viticultori ºi a plecat într-ocãlãtorie. 2 La timpul cuvenit, a trimis un servitor la viticultori ca sãprimeascã de la viticultori din roadele viei. 3 Dar ei, prinzându-l, l-aubãtut ºi l-au trimis cu mâinile goale. 4 Din nou a trimis un alt servi-tor la ei, dar ei i-au spart capul ºi l-au batjocorit. 5 A trimis un altul,dar pe acela l-au ucis; apoi mulþi alþii, dar pe unii i-au bãtut, pe alþiii-au ucis. 6 Mai avea încã unul, pe fiul sãu iubit; în cele din urmã, l-atrimis pe acesta la ei, zicându-ºi: «Pe fiul meu îl vor respecta». 7 Însãviticultorii aceia ºi-au spus între ei: «Acesta este moºtenitorul. Hai -deþi sã-l ucidem ºi moºtenirea va fi a noastrã!» 8 ªi, prinzându-l, l-auucis ºi l-au aruncat afarã din vie.

9 Ce va face oare stãpânul viei? Va veni ºi-i va ucide pe viticultori,iar via o va da altora. 10 N-aþi citit niciodatã textul acesta:

Mt 14,5Lc 7,30

Is 5,2

a În câteva manuscrise gãsim v. 26:Însã dacã voi nu iertaþi, nici Tatãlvostru din ceruri nu va ierta greºelilevoastre. Totuºi, majoritatea manu -scriselor nu menþioneazã acest verset.

b Descrierea din Marcu o aminteº tepe cea din Is 5,1-5. Dupã ce plan teazãbutaºii, stãpânul viei înconjoarã tere -nul cu un gard din pietrele adunate de

pe terenul desþelenit (unde lipsea piatra,se folosea o îngrãditurã de mãrãcini),pentru a proteja via de animale ºi hoþi,amenajeazã teascul (un bazin scobit înpiatrã, în care strugurii erau zdrobiþi cupicioarele) ºi turnul de pazã (din pia -trã, partea de jos servind drept adãpostîn timpul culesului, peste care se aflaun foiºor de observaþie pentru paznic).

Mc 11,26 114

Piatra pe care au aruncat-o constructorii,aceasta a devenit piatrã unghiularã;

11 Domnul a fãcut acest lucruºi este minunat în ochii noºtri?”12 Ei cãutau sã-l prindã, dar se temeau de mulþime. De fapt, îºi

dãduserã seama cã spusese parabola aceasta pentru ei. ªi, lãsându-l,au plecat.

Tributul cuvenit cezarului (Mt 22,15-22; Lc 20,20-26)13 Au trimis la el pe unii dintre farisei ºi irodieni ca sã-l prindã în

vorbã. 14 Au venit ºi i-au spus: „Învãþãtorule, ºtim cã eºti sincer ºi nueºti pãrtinitor cu nimeni, cãci nu te uiþi la faþa omului, ci înveþi cuadevãrat calea lui Dumnezeu. Este permis sau nu a da tribut cezaru-lui? Sã dãm sau sã nu dãm?” 15 Dar el, cunoscând ipocrizia lor, le-aspus: „De ce mã ispitiþi? Aduceþi-mi un dinar ca sã-l vãd”. 16 I-au adusºi el le-a zis: „Ale cui sunt imaginea aceasta ºi inscripþia?” Ei i-auspus: „Ale cezarului”. 17 Atunci Isus le-a zis: „Daþi-i cezarului ce esteal cezarului ºi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”. ªi eraufoarte uimiþi de el.

Saduceii ºi învierea (Mt 22,23-33; Lc 20,27-40)18 Apoi au venit la el saduceii, care spun cã nu este înviere, ºi l-au

întrebat: 19 „Învãþãtorule, Moise a scris pentru noi: dacã cineva areun frate care moare ºi lasã în urmã soþia fãrã a avea copii, sã o iafratele lui ca soþie ºi sã ridice urmaºi fratelui sãu. 20 Erau deci ºaptefraþi. Primul ºi-a luat soþie ºi, murind, nu a lãsat urmaºi. 21 Al doileaa luat-o ºi a murit fãrã sã lase urmaºi. Tot la fel al treilea. 22 ªi toþicei ºapte nu au lãsat urmaºi. Dupã ei toþi, a murit ºi femeia. 23 Laînviere, când vor înviaa, cãruia dintre ei îi va fi soþie? Cãci toþi ºapteau avut-o de soþie”.

24 Isus le-a zis: „Oare nu vã înºelaþi voi tocmai pentru cã nu cu -noaºteþi Scripturile ºi nici puterea lui Dumnezeu? 25 Cãci atunci cândvor învia din morþi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mãrita, ci vorfi ca îngerii în ceruri. 26 Cât despre morþi, cã vor învia, nu aþi citit încartea lui Moise, în textul despre rug, cum i-a spus Dumnezeu: Eusunt Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac ºi Dumnezeullui Iacob? 27 El nu este Dumnezeul celor morþi, ci al celor vii. Vãînºelaþi amarnic!”

Ps 118,22-23

Fap 4,11;1Pt 2,7

Rom 13,7

Dt 25,5-10

Ex 3,6Dt 6,4

a În multe manuscrise importantelipseºte: când vor învia, probabil pen-tru a se acomoda cu Lc 20,33 ºi Mt 22,28.

115 Mc 12,11

Porunca cea mai mare (Mt 22,34-40; Lc 10,25-28)28 Atunci, unul dintre cãrturari, auzind cã discutã cu ei ºi vãzând

cã le-a rãspuns bine, a venit la el ºi l-a întrebat: „Care este primadintre toate poruncile?” 29 Isus i-a rãspuns: „Prima este: Ascultã Isra -elea: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. 30 Sã-l iubeºtipe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta, din tot sufletul tãu,din tot cugetul tãu ºi din toatã puterea ta. 31 A doua este aceasta: Sã-liubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi. Nu este nici o altã poruncãmai mare decât acestea”. 32 Cãrturarul i-a zis: „Bine, învãþãtorule,adevãrat ai spus cã el este unul singur ºi cã nu este altul în afarã deel 33 ºi a-l iubi pe el din toatã inima, din tot cugetul ºi din toatã pute -rea ºi a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuþi este mai mult decât toateholocausturileb ºi decât toate jertfele”. 34 Isus, vãzând cã a rãspunscu înþelepciune, i-a spus: „Nu eºti departe de împãrãþia lui Dum ne -zeu”. ªi nimeni nu îndrãznea sã-l mai întrebe.

Cristos, Fiul lui David (Mt 22,41-46; Lc 20,41-44)35 Luând cuvântul, Isus a spus învãþând în templu: „Cum spun

cãrturarii cã Cristos este Fiul lui David? 36 David însuºi a spus, inspi-rat de Duhul Sfânt:

Domnul a spus Domnului meu,aºazã-te la dreapta meapânã când voi pune pe duºmanii tãisub picioarele tale.

37 Deci, însuºi David îl numeºte Domn; atunci, cum îi este fiu?” ªimulþimea numeroasã îl asculta cu plãcere.

Acuze împotriva cãrturarilor (Mt 23,6-7; Lc 20,45-47)38 În învãþãtura lui mai spunea: „Feriþi-vã de cãrturari, cãrora le

place sã umble în haine lungi ºi sã fie salutaþi prin pieþe, 39 sã ocupeprimele locuri în sinagogi ºi locurile de onoare la ospeþe. 40 Ei mã -nâncã avutul vãduvelor ºi se prefac cã se roagã îndelung. Ei vor primio condamnare mai asprã”.

Dt 6,5

Lev 19,18

Dt 4,35Is 45,21

1Sam 15,22

Os 6,6

Ps 110,1

Lc 19,48;21,38

a Acest text, luat din Dt 6,4, este for-mula de introducere care dã ºi numelerugãciunii de dimineaþã ºi de searã,Shema Israel, pe care orice evreu tre-buia s-o recite zilnic. De aceas tã obli -gaþie erau scutiþi copiii, femeile ºi

sclavii. Textul scris al acestei rugã -ciuni trebuia purtat tot timpul lafilactere.

b Sacrificiul adus în cultul VT careconsta în arderea integralã a victimei(Lev 6,1-6).

Mc 12,28 116

Ofranda vãduvei (Lc 21,1-4)41 Stând în faþa vistieriei, privea cum punea mulþimea banii în

caseta pentru ofrande. Mulþi bogaþi puneau mult. 42 A venit ºi o vã -duvã sãracã ºi a pus douã monede micia, câþiva bani. 43 Atunci i-a che -mat pe discipolii sãi ºi le-a zis: „Adevãr vã spun cã vãduva aceastasãracã a pus mai mult decât toþi cei care pun în caseta pentru ofran -de 44 pentru cã toþi au pus din surplusul lor, ea însã, a pus din sãrãciaei totul, tot ce mai avea la viaþa ei”.

VI. DISCURSUL ESCATOLOGIC

Anunþarea distrugerii templului (Mt 24,1-2; Lc 21,5-6)

131 Când ieºea din templu, unul dintre discipolii sãi i-a spus:„Învã þãtorule, iatã ce pietre ºi ce construcþii!” 2 Isus i-a zis:

„Vezi aceste construcþii mãreþe? Nu va rãmâne piatrã peste piatrãcare sã nu fie dãrâmatã”b.

Începutul durerilor ºi persecuþiilor (Mt 10,17-22; 24,3-14; Lc 21,7-19)3 Apoi, stând pe Muntele Mãslinilor, în faþa templului, Petru, Iacob,

Ioan ºi Andrei l-au întrebat aparte: 4 „Spune-ne, când se vor întâm-pla acestea ºi care este semnul când toate acestea vor începe sã seîmplineascã?”

5 Isus a început sã le spunã: „Aveþi grijã sã nu vã înºele cineva.6 Vor veni mulþi în numele meu spunând: «Eu sunt» ºi vor înºela pemulþi. 7 Când veþi auzi despre rãzboaie ºi zvonuri de rãzboaie, nu vãînspãimântaþi, cãci trebuie sã se întâmple, dar nu este încã sfârºit-ul. 8 Se va ridica un popor împotriva altui popor ºi un imperiuîmpotriva altui imperiu. Vor fi cutremure în diferite locuri; va fifoamete. Acestea sunt începutul durerilor.

2Rg 12,9In 8,20

Lc 19,44

11,1

Is 19,22Cr 15,6

a Lit.: duo lepta, ho estin kodrantes.Un lepton (monedã greacã din cupru)= 1/128 dintr-un dinar; un quadrant(monedã romanã din cupru) = 1/64 din -tr-un dinar.

b Templul din timpul lui Isus este celconstruit dupã exil, restaurat ºi mãritde Irod cel Mare. Construcþia era im pu -nãtoare: perimetrul de 1380 m, par teade est, cea vãzutã de pe Muntele Mãs li -nilor, avea lungimea de 480 m; fun daþia,

de la nivelul stâncii pe care era con-strucþia, varia între 30-48 m înãl þime;pietrele erau de 1,20 m lãþime, 1,20 mînãlþime, iar lungimea varia între 9 ºi12 m; de la nivelul curþii se înãlþaudouã ºiruri de coloane, înalte de12,5 m ºi cioplite dintr-o singurã bu -catã. Prezicerea lui Isus despre dã râ -marea templului s-a împlinit. Azi a rã -mas doar o parte din fundaþia din par -tea de vest, numitã Zidul Plângerii.

117 Mc 12,41

9 Dar aveþi grijã de voi înºivã: vã vor da pe mâna sinedriilor ºi vãvor bate prin sinagogi ºi veþi fi duºi înaintea guvernanþilor ºi a re gi -lor din cauza mea, ca mãrturie pentru ei, 10 dar mai întâi trebuie ves -titã evanghelia la toate popoarele.

11 Când vã vor duce sã vã predea, nu vã preocupaþi ce veþi spune,ci spuneþi ceea ce vi se va da în ceasul acela, pentru cã nu sunteþi voicei care vorbiþi, ci Duhul Sfânt. 12 Frate pe frate va da la moarte ºitatã pe fiu. Copiii se vor ridica împotriva pãrinþilor ºi-i vor ucide.13 ªi veþi fi duºmãniþi de toþi din cauza numelui meu. Însã, cine varãmâne statornic pânã la sfârºit, acela va fi mântuit.

Devastarea Ierusalimului (Mt 24,15-28; Lc 21,20-24)14 Când veþi vedea urâciunea pustiiriia stând acolo unde nu tre-

buie” – cel care citeºte sã înþeleagã – „cei care sunt în Iudeea sã fugãîn munþi; 15 cel care se aflã pe terasa casei sã nu coboare ºi nici sã nuintre sã ia ceva din casã. 16 Iar cine este pe câmp sã nu se întoarcãînapoi ca sã-ºi ia haina. 17 Vai celor însãrcinate ºi celor care alãpteazãîn zilele acelea! 18 Rugaþi-vã ca sã nu se întâmple iarna, 19 cãci în acelezile va fi nenorocire cum n-a fost de la începutul lumii pe care a cre -at-o Dumnezeu pânã acum ºi nici nu va mai fi vreodatã. 20 ªi, dacãDomnul n-ar fi scurtat zilele, nici un om nu s-ar fi salvat, însã, de dra -gul celor pe care i-a ales, a scurtat zilele. 21 ªi, dacã atunci vã va spunecineva: «Iatã, aici este Cristos!» sau: «Iatã-l acolo!», sã nu credeþi, 22 cãcise vor ridica cristoºi falºi ºi profeþi falºi ºi vor face semne ºi lucruriminunate pentru a-i înºela, dacã se poate, pe cei aleºi. 23 Dar voi fiþivigilenþi! Iatã, vi le-am spus toate dinainte.

Manifestarea glorioasã a Fiului Omului(Mt 24,29-31; Lc 9,43-45; 21,25-28)24 În zilele acelea, dupã acea nenorocire,

soarele se va întuneca,iar luna nu-ºi va mai da lumina;

25 stelele vor cãdea de pe cer,iar puterile cerului se vor zgudui.

Mih 7,6

In 15,18-21;16,2

1Pt 4,14

Dan 11,31;12,11;

1Mac 1,54;6,7

Lc 13,29

Dan 12,1

Dt 13,2-42Tes 2,9-10

Ap 13,13-14

Ez 32,7-8;Il 2,10.31;

3,4; 4,15Ap 6,12-14;

8,12

a Expresia literalã este profa nareadevastatoare ºi derivã din Dan 9,27;11,31; 12,11. Se face aluzie la un altarpãgân închinat lui Zeus de Antioh alIV-lea Epifanul în decembrie 167 î.C.în templul din Ierusalim (1Mac 1,54).

Profeþia lui Isus s-a împlinit în anul68 d.C., când zeloþii au pãtruns întemplu ºi au comis crime care au pro -vocat cucerirea Ierusalimului ºi dis-trugerea templului de cãtre romani înanul 70 d.C.

Mc 13,9 118

26 Atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere mareºi glorie. 27 Atunci va trimite îngerii ºi va aduna pe toþi aleºii sãi dincele patru vânturi, de la capãtul pãmântului pânã la capãtul cerului.

Parabola smochinului (Mt 24,32-35; Lc 21,29-33)28 Învãþaþi de la smochin parabola: când mlãdiþa devine deja

fragedã ºi dau frunzele, ºtiþi cã vara este aproape. 29 La fel ºi voi, cândveþi vedea cã se împlinesc acestea, sã ºtiþi cã este aproapea, la uºã.30 Adevãr vã spun cã nu va trece aceastã generaþie pânã nu se vorîmplini toate acestea. 31 Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintelemele nu vor trece.

Îndemn la vigilenþã (Mt 24,36-44)32 Despre ziua ºi ceasul acela nu ºtie nimeni, nici îngerii în cer, nici

Fiul, ci doar Tatãl. 33 Aveþi grijã! Vegheaþib, pentru cã nu ºtiþi când vafi timpul. 34 Aºa cum un om, plecând în cãlãtorie, îºi lasã casa ºi dãputerea servitorilor sãi, fiecãruia îndatorirea lui, iar portarului i-aporuncit sã vegheze; 35 vegheaþi, aºadar, cãci nu ºtiþi când vine stãpâ -nul casei: sau seara, sau la miezul nopþii, sau la cântatul cocoºului,sau în zori, 36 ca nu cumva, venind pe neaºteptate, sã vã gãseascã dor -mind. 37 Iar ceea ce vã spun vouã o spun tuturor: Vegheaþi!”

VII. PÃTIMIREA ªI MOARTEA LUI ISUS

Complotul împotriva lui Isus (Mt 26,1-5; Lc 22,1-2; In 11,45-53)

141 Peste douã zile aveau sã fie Paºtele ºi Azimelec, iar arhiereii ºicãrturarii cãutau cum sã-l prindã prin viclenie ca sã-l ucidã, 2 cãci

spuneau: „Nu în timpul sãrbãtorii, ca sã nu se rãzvrãteascã poporul”.

Ungerea lui Isus în Betania (Mt 26,6-13; In 12,1-8)3 Fiind în Betania în casa lui Simon Leprosul, pe când stãtea la

masã, a venit o femeie care avea un vas din alabastru cu mireasmã

Dan 7,13

Mt 5,18Lc 16,17

1Tes 5,1-2

a Subiectul nu este exprimat, dar poatefi înþeles: 1) împãrãþia lui Dumnezeu, caîn textul paralel din Lc 21,31; 2) FiulOmului, ca în v. 26; 3) sfârºitul lumii.

b Multe manuscrise adaugã: ºi ruga -þi-vã! probabil pentru a se armonizacu Mc 14,38.

c Paºtele ºi Azimele erau douã sãr -bã tori distincte. Paºtele propriu-zis

însemna consumarea mielului pascalîn seara zilei de 14 Nisan, dupã apusulsoarelui. Azimele începeau în ziua ur -mãtoare ºi durau ºapte zile (Ex 12,1-14).În aceste zile se mânca numai pâinenedospitã. Expresia „Paºtele ºi Azi -me le” era folositã pentru a descrie celeopt zile de sãrbãtoare.

119 Mc 13,26

de nard curat, foarte scump, ºi, spãrgând vasul, i-a turnat pe cap.4 Dar erau acolo unii care, indignaþi, ziceau unii cãtre alþii: „Pentruce s-a fãcut aceastã risipã de mireasmã? 5 Cãci mireasma aceasta arfi putut fi vândutã cu trei sute de dinari ºi sã se dea sãracilor”. ªierau revoltaþi împotriva ei. 6 Însã Isus a spus: „Lãsaþi-o! De ce o ne -cã jiþi? A fãcut un gest frumos faþã de mine, 7 cãci pe sãraci îi aveþi tot -deauna cu voi ºi oricând voiþi puteþi sã le faceþi bine; pe mine, însã,nu mã aveþi întotdeauna. 8 Ea a fãcut ce a putut: a uns de mai îna -inte trupul meu pentru înmormântare. 9 Adevãr vã spun, oriunde vafi predicatã evanghelia în lumea întreagã, se va spune în aminti reaei ºi ceea ce a fãcut ea”.

Trãdarea lui Iuda (Mt 26,14-16; Lc 22,3-6)10 Iuda Iscariot, unul dintre cei doisprezece, a venit la arhierei ca

sã-l dea pe mâna lor. 11 Când au auzit, s-au bucurat ºi i-au promis cã-ivor da bani. Iar el cãuta un moment potrivit ca sã-l dea pe mâna lor.

Pregãtirea cinei pascale (Mt 26,17-19; Lc 22,7-13)12 În prima zi a Azimelor, când se jertfea Paºtelea, discipolii sãi i-au

spus: „Unde vrei sã mergem sã pregãtim ca sã mãnânci Paºtele?”13 Atunci a trimis doi dintre discipolii sãi ºi le-a spus: „Mergeþi încetate ºi vã va întâmpina un om care duce un urcior cu apã; mergeþidupã el 14 ºi acolo unde va intra spuneþi stãpânului casei cã învãþã-torul zice: «Unde este camera mea, în care sã mãnânc Paºtele cu dis -cipolii mei?» 15 El vã va arãta o salã mare, la etaj, gata aranjatã. Pre -gãtiþi acolo pentru noi”. 16 Discipolii au ieºit ºi au venit în cetate. Eiau gãsit dupã cum le spusese ºi au pregãtit Paºtele.

Dezvãluirea trãdãrii lui Iuda (Mt 26,20-25; Lc 22,21-23; In 13,21-30)17 Când s-a înserat, a venit împreunã cu cei doisprezece. 18 ªi, în timp

ce stãteau la masã ºi mâncau, Isus a spus: „Adevãr vã spun, unuldintre voi, care mãnâncã cu mine, mã va trãda”. 19 Atunci au început

a Ceremonialul jertfirii mielului pas -cal se desfãºura la templu în dupã-amia -za zilei de 14 Nisan. Mieii erau pre zen -taþi preoþilor la intrarea spre altarulde jertfã. Un sunet de trâmbiþã dãdeasemnalul de începere a fiecãrui sacri-ficiu. Sângele era adunat de un preot ºiera vãrsat înaintea altarului, de unde sescurgea prin tr-un sistem de conducte

în pârâul Cedron. Mãruntaiele ºi grã -simea erau arse. Mielul jertfit era dusacasã pentru cina ritualã, care avea locîn ca mera de sus a casei. Numãrul pele -rinilor era foarte mare. Dupã o infor-maþie a lui Iosif Flaviu, erau jertfiþipânã la 600.000 de miei; dar cifra pareexageratã.

Dt 15,11

Mt 24,14

Ps 41,10

Mc 14,4 120

sã se întristeze ºi sã-i spunã unul dupã altul: „Nu cumva eu?” 20 Elle-a spus: „Unul dintre cei doisprezece, cel care întinge cu mine înblid. 21 Într-adevãr, Fiul Omului merge dupã cum este scris despreel. Însã vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trãdat! Ar fifost mai bine pentru omul acela dacã nu s-ar fi nãscut”.

Instituirea Euharistiei (Mt 26,26-30; Lc 22,15-20; 1Cor 11,23-25)22 ªi, în timp ce mâncau, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o,

le-a dat-o ºi le-a spus: „Luaþi, acesta este trupul meu”. 23 ªi, luândpotirul, dupã ce a mulþumit, l-a dat lor ºi au bãut toþi din el. 24 ªi le-aspus: „Acesta este sângele meu, al alianþei, care se varsã pentru mulþi.25 Adevãr vã spun cã nu voi mai bea din rodul viþei pânã în ziuaaceea când îl voi bea nou în împãrãþia lui Dumnezeu”. 26 ªi, dupã ceau cântat imnul, au plecat spre Muntele Mãslinilor.

Prezicerea renegãrii lui Petru (Mt 26,31-35; Lc 22,31-34; In 13,36-38)27 Iar Isus le-a spus: „Voi toþi vã veþi scandaliza cãci este scris:Voi bate pãstorulºi oile se vor risipi.

28 Dar dupã ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastrã în Galileea”.29 Atunci Petru i-a zis: „Chiar dacã toþi se vor scandaliza, eu nu”.

30 Dar Isus i-a zis: „Adevãr îþi spun cã tu, astãzi, în aceastã noapte,înainte de a fi cântat cocoºul de douã ori, de trei ori mã vei renega”.31 Iar el spunea ºi mai insistent: „Chiar dacã ar trebui sã mor împre-unã cu tine, nu te voi renega”. ªi toþi ziceau la fel.

Isus pe Muntele Mãslinilor (Mt 26,36-46; Lc 22,39-46)32 Apoi au venit într-un loc numit Ghetsemani ºi le-a spus disci po -

lilor sãi: „Staþi aici pânã când mã voi ruga”. 33 I-a luat cu sine pe Petru,pe Iacob ºi pe Ioan ºi a început a se înfiora ºi a se neliniºti 34 ºi le-aspus: „Sufletul meu este trist de moarte; rãmâneþi aici ºi ve gheaþi!”35 ªi, mergând puþin mai în faþã, a cãzut la pãmânt ºi se ruga ca sãtreacã de la el, dacã este posibil, ceasul acela, 36 zicând: „Abba, Tatã!Pentru tine totul este posibil. Îndepãrteazã de la mine potirul aces-ta, însã nu ceea ce vreau eu, dar ceea ce vrei tu”.

37 Apoi a venit ºi i-a gãsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Simon,dormi? Nu ai putut sã veghezi nici mãcar un ceas? 38 Vegheaþi ºirugaþi-vã ca sã nu intraþi în ispitã! Cãci sufletul este plin de avânt,dar trupul este slab”. 39 ªi, plecând din nou, s-a rugat spunând ace-leaºi cuvinte. 40 Când a venit, iarãºi i-a gãsit dormind, cãci ochii lorerau îngreuiaþi ºi nu ºtiau ce sã-i rãspundã. 41 A venit a treia oarã ºi

Zah 9,11Evr 9,20

Zah 13,7

In 11,16

In 12,27

Mt 6,10In 5,30; 6,38

121 Mc 14,20

le-a spus: „Dormiþi mai departe ºi odihniþi-vã! Ajunge! A venit cea-sul. Iatã, Fiul Omului este dat pe mâna pãcãtoºilor. 42 Sculaþi-vã, sãmergem! Iatã, cel care mã trãdeazã este aproape”.

Arestarea lui Isus (Mt 26,47-56; Lc 22,47-53; In 18,3-11)43 ªi îndatã, pe când încã mai vorbea, a venit Iuda, unul din cei

doisprezece, ºi împreunã cu el o mulþime, cu sãbii ºi ciomege, dinpartea arhiereilor, a cãrturarilor ºi a bãtrânilor, 44 iar trãdãtorul luile dãduse un semn spunând: „Cel pe care îl voi sãruta, acela este;prindeþi-l ºi duceþi-l sub pazã sigurã”. 45 Venind, s-a apropiat îndatãde el ºi i-a spus: „Rabbi!” ªi l-a sãrutat. 46 Atunci ei au pus mâna peel ºi l-au prins. 47 Însã unul dintre cei care erau de faþã, scoþându-ºisabia, l-a lovit pe servitorul arhiereului ºi i-a tãiat urechea. 48 Luândcuvântul, Isus le-a zis: „Aþi ieºit ca împotriva unui tâlhar, cu sãbii ºicu ciomege, ca sã mã prindeþi. 49 Zi de zi eram la voi ºi învãþam întemplu ºi nu m-aþi arestat. Dar aceasta-i ca sã se împlineascãScripturile”. 50 Atunci, pãrãsindu-l, au fugit cu toþii.

51 Însã îl urma un tânãr oarecare, acoperit numai cu o pânzã petrupul gol; au pus mâna pe el, 52 dar acesta, lãsând pânza, a fugit gol.

Isus în faþa Sinedriului (Mt 26,57-68; Lc 22,66-71; In 18,13-24)53 L-au dus pe Isus în faþa marelui preot ºi s-au adunat toþi

arhiereii, bãtrânii ºi cãrturarii. 54 Iar Petru l-a urmat de departepânã în interiorul curþii marelui preot ºi, stând împreunã cu servi-torii, se încãlzea la foca.

55 Iar arhiereii ºi tot Sinedriul cãutau o mãrturie împotriva luiIsus ca sã-l condamne la moarte, dar nu gãseau, 56 cãci mulþi dãdeaumãrturie falsã împotriva lui, dar mãrturiile nu se potriveau.57 Câþiva, ridicându-se, dãdeau mãrturie falsã împotriva lui, zicând:58 „Noi l-am auzit pe acesta spunând: «Eu voi distruge acest templufãcut de mâini omeneºti ºi în trei zile voi construi un altul nefãcutde oameni»”. 59 Dar nici aºa mãrturia lor nu se potrivea.

60 Atunci marele preot s-a ridicat în mijlocul lor ºi l-a întrebat peIsus: „Nu rãspunzi nimic? Ce mãrturie dau aceºtia împotriva ta?”61 Însã el tãcea ºi nu rãspundea nimic. Marele preot l-a întrebat dinnou ºi i-a spus: „Tu eºti Cristos, Fiul Celui Binecuvântat?” 62 Isus azis: „Eu sunt.

a Lit.: la luminã.

Lc 19,47;21,37

Zah 13,7In 16,32

Mc 14,42 122

ªi-l veþi vedea pe Fiul Omuluistând la dreapta puteriiºi venind pe norii cerului”a.

63 Atunci marele preot ºi-a sfâºiat hainele ºi a spus: „Ce nevoie maiavem de martori? 64 Aþi auzit blasfemia. Ce vi se pare?” Toþi l-au con -damnat ca fiind vrednic de moarte. 65 Unii au început sã-l scuipe ºi,acoperindu-i faþa, îl loveau spunându-i: „Profeþeºte!” Iar servitorii îidãdeau palme.

Renegarea lui Petru (Mt 26,69-75; Lc 22,55-62; In 18,15-18.25-27)66 Pe când Petru era jos, în curte, a venit una dintre servitoarele

marelui preot 67 ºi, vãzându-l pe Petru încãlzindu-se, l-a privit fix ºi i-azis: „ªi tu erai cu Nazarineanul, cu Isus”. 68 Dar el a negat spunând:„Nu ºtiu, nu înþeleg ce zici!” ªi a ieºit afarã în faþa curþii. ªi a cântatcocoºulb. 69 Iar servitoarea, vãzându-l, a început din nou sã le spunãcelor care stãteau acolo: „Acesta este dintre ei”. 70 Dar el a negat dinnou. Dupã câtva timp, cei care stãteau acolo i-au spus din nou luiPetru: „Cu adevãrat eºti dintre ei, cãci eºti galileean”. 71 Iar el a înce -put sã se blesteme ºi sã jure: „Nu-l cunosc pe omul acesta despre carevorbiþi”. 72 ªi îndatã cocoºul a cântat a doua oarã. Atunci, Petru ºi-aadus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte de a cântacocoºul de douã ori, de trei ori mã vei renega”. ªi a izbucnit în plâns.

Isus înaintea lui Pilat (Mt 27,1-2.11-14; Lc 23,1-5; In 18,28-38)

151 Dis-de-dimineaþã, dupã ce au þinut consiliu, arhiereii, împre-unã cu bãtrânii ºi cãrturarii ºi tot Sinedriul, legându-l pe Isus,

l-au dus ºi l-au predat lui Pilat. 2 Pilat l-a întrebat: „Tu eºti regeleiudeilor?” El i-a rãspuns: „Tu zici”. 3 Iar arhiereii îl acuzau de multelucruri. 4 Pilat l-a întrebat din nou: „Nu rãspunzi nimic? Iatã de câtelucruri te acuzã!” 5 Dar Isus n-a mai rãspuns nimic, încât Pilat se mira.

Condamnarea lui Isus (Mt 27,15-26; Lc 23,13-25; In 18,39–19,16)6 Cu ocazia sãrbãtorilor, le elibera un deþinut pe care îl cereau ei.

7 Pe atunci, era în închisoare unul numit Barabac, împreunã cu niºterãzvrãtiþi care în timpul revoltei comiseserã crimã. 8 Mulþimea a

Ps 110,1Dan 7,13

2,7 parIn 19,7Lev 24,16Is 50,6

14,61Fap 8,32

a Lit.: cu norii cerului. Expresia pro -vine din Dan 7,13: în textul masoreticprepoziþia folositã este „cu”, iar înLXX „pe”.

b Multe manuscrise importante omit:ºi a cântat cocoºul.

c În aramaicã înseamnã: „fiul tatã -lui”, nume foarte rãspândit în timpullui Isus.

123 Mc 14,63

urcata ºi a început sã cearã sã le facã aºa cum fãcea întotdeauna.9 Pilat le-a rãspuns: „Vreþi sã vi-l eliberez pe regele iudeilor?” 10 Cãciºtia cã din invidie îl dãduserã arhiereii pe mâna lui. 11 Însã arhiereiiinstigau mulþimea ca sã-l elibereze mai degrabã pe Baraba. 12 Pilat le-aspus din nou: „Atunci ce sã facb cu cel pe care îl numiþi regele iudei -lor?” 13 Iar ei au strigat iarãºi: „Rãstigneºte-l!” 14 Pilat le-a spus: „Darce rãu a fãcut?” Însã ei strigau mai tare: „Rãstigneºte-l!” 15 Ast fel Pilat,voind sã facã pe placul mulþimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus,dupã ce a fost biciuit, l-a dat sã fie rãstignit.

Încoronarea cu spini (Mt 27,27-31; In 19,1-3)16 Soldaþii l-au adus în curte, adicã în pretoriu, ºi au adunat toatã

cohorta. 17 L-au îmbrãcat cu o hainã de purpurã ºi, împletind o co roa -nã de spini, i-au pus-o pe cap. 18 Apoi au început sã-l salute: „Bucurã-te,rege al iudeilor!” 19 ªi-l loveau peste cap cu o trestie, îl scuipau ºi,cãzând în genunchi, i se închinau. 20 ªi, dupã ce ºi-au bãtut joc de el,l-au dezbrãcat de haina de purpurã ºi l-au îmbrãcat cu hainele lui.Apoi l-au dus afarã ca sã-l rãstigneascã.

Rãstignirea lui Isus (Mt 27,32-44; Lc 23,26-43; In 19,17-27)21 Au constrâns un trecãtor, un oarecare Simon din Cirene, care

venea de la câmp, tatãl lui Alexandru ºi al lui Rufus, ca sã ducã cru -cea lui Isus. 22 L-au dus la locul numit Golgota, care, tradus, înseamnãlocul Craniului. 23 ªi i-au dat vin înmiresmatc, dar el nu a luat. 24 Apoil-au rãstignit ºi, împãrþind hainele lui, au aruncat zarurile pentru ele, care ce sã ia.25 Era ceasul al treilead când l-au rãstignit. 26 Fusese scrisã inscrip þiacondamnãrii lui: „Regele Iudeilor”. 27 Împreunã cu el au rãstignit ºidoi tâlhari, unul la dreapta ºi altul la stânga lui. 28 e.

Fap 3,14;13,28

Ps 22,19

a Multe manuscrise în loc de: aurcat, au: a strigat.

b Unele manuscrise au: ce vreþi sãfac, dupã Mt 27,21; Lc 23,20.

c Era obiceiul la evrei de a oferi unuicondamnat la moarte o bãuturã de vinaromatizat cu mir, folosit în antichi-tate ca anestezic. Aroma de mir era ex -trasã dintr-o plantã numitã „mir” carecreºte în Arabia. Din ramu rile ei se ex -trãgea un suc dens, albicios, folosit ºi caingredient la pre pararea miresmelor cu

care se ungeau morþii. Isus nu acceptãaceas tã bãutu rã pentru cã vrea sã rã -mâ nã conºtient pânã în ultima clipã.

d Apare clar în acest capitol cã Marcuîmparte ziua în patru pãrþi: de dimi -neaþã, ora 6 (15,1); pânã la ceasul altreilea, ora 9 (15,25); pânã la ceasul alºa selea, ora 12 (15,33); pânã la ceasulal nouãlea, ora 15 (15,34); pânã seara,ora 18 (15,42).

e Multe manuscrise, cãutând sã ar -mo nizeze textul cu Lc 22,7; Is 53,12,

Mc 15,9 124

&

29 Cei care treceau rosteau blasfemii, clãtinând din cap ºi spu -nând: „Hei, tu care dãrâmi templul ºi-l construieºti în trei zile, 30 sal -veazã-te pe tine însuþi coborând de pe cruce!” 31 La fel ºi arhie reiiîntre ei îl luau în râs împreunã cu cãrturarii ºi spuneau: „Pe alþii i-asalvat, pe sine nu se poate salva. 32 Cristos, regele Israelului, sã co -boare acum de pe cruce ca sã vedem ºi sã credem!” Îl insultau ºi ceirãstigniþi cu el.

Moartea lui Isus (Mt 27,45-56; Lc 23,44-49; In 19,28-30)33 Pe la ceasul al ºaselea s-a fãcut întuneric pe întreg pãmântul

pânã la ceasul al nouãlea. 34 La ceasul al nouãlea, Isus a strigat cu glasputernic: „Eloí, Eloí, léma sabactáni?” care înseamnã: „Dumnezeulmeu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?” 35 Unii dintre cei careerau de faþã, auzindu-l, spuneau: „Iatã, îl cheamã pe Ilie!” 36 Cinevaa alergat ºi a înmuiat un burete în oþet ºi, punându-l într-o trestie, i-adat sã bea, spunând: „Lãsaþi, sã vedem dacã vine Ilie ca sã-l ia jos!”37 Dar Isus, scoþând un strigãt puternic, ºi-a dat sufletul.

38 Atunci catapeteasmaa templului s-a sfâºiat în douã de sus pânãjos. 39 Când centurionul, care stãtea în faþa lui, a vãzut cum ºi-a datsufletul, a spus: „Cu adevãrat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!”

40 Erau ºi câteva femei care priveau de departe; printre ele: MariaMagdalena, Maria, mama lui Iacob cel Mic ºi a lui Ioses, ºi Salome,41 care îl urmau de când era în Galileea ºi îl slujeau; ºi multe altelecare urcaserã cu el la Ierusalim.

Înmormântarea lui Isus (Mt 27,57-61; Lc 23,50-56; In 19,38-42)42 Când s-a fãcut searã, întrucât era ziua Pregãtirii, care este aju -

nul sâmbetei, 43 a venit Iosif din Arimateea, membru respectat înSinedriu, care aºtepta ºi el împãrãþia lui Dumnezeu, ºi a îndrãznitsã intre la Pilat ºi sã cearã trupul lui Isus. 44 Pilat s-a mirat cãmurise deja ºi, chemându-l pe centurion, l-a întrebat dacã a murit demult. 45 Aflând de la centurion, i-a dãruit lui Iosif trupul. 46 Dupã cea cumpãrat un giulgiu, l-a luat jos, l-a înfãºurat în giulgiu ºi l-a pusîntr-un mormânt care fusese sãpat în stâncã. Apoi a rostogolit pia-tra la intrarea în mormânt. 47 Iar Maria Magdalena ºi Maria, mamalui Ioses, priveau unde l-au pus.

Ps 22,2

Lc 8,2-3

introduc v. 28: Astfel s-a împlinitScriptura care spune: „ªi a fost socotitcu cei fãrãdelege”.

a Aceastã catapeteasmã se afla întresanctuar ºi Sfânta Sfintelor ºi era operdea de in rãsucit ºi mãtase vi oletã,

stacojie, ºi viºinie (Ex 26,31-33), deaproximativ 20 m înãlþime, 10 m lã -þime ºi 25 cm grosime. Catapeteas maruptã înseamnã: 1) sfârºitul cultuluiVT; 2) deschiderea posibilitãþii de aajunge la Dumnezeu (Evr 9,8; 10,19-20).

125 Mc 15,29

VIII. ÎNVIEREA LUI ISUS

Mormântul gol (Mt 28,1-8; Lc 24,1-12; In 20,1-10)

161 Dupã ce a trecut sâmbãta, Maria Magdalena, Maria, mamalui Iacob, ºi Salome au cumpãrat miresme ca sã vinã ºi sã-l

ungã. 2 ªi, dis-de-dimineaþã, în prima zi a sãptãmânii, au ajuns lamormânt când soarele rãsãrise 3 ºi ziceau una cãtre alta: „Cine ne varostogoli piatra de la intrarea în mormânt?” 4 Dar privind, au obser-vat cã piatra fusese rostogolitã; deºi era foarte mare. 5 Intrând înmor mânt, au vãzut un tânãr aºezat la dreapta, îmbrãcat cu o hainãlungã, albã, ºi au fost cuprinse de spaimã. 6 Dar el le-a zis: „Nu vãînspãimântaþi! Îl cãutaþi pe Isus Nazarineanul, cel rãstignit. A învi-at, nu este aici! Iatã locul în care îl puseserã. 7 Dar mergeþi ºi spuneþidiscipolilor lui ºi lui Petru cã el merge înaintea voastrã în Galileea.Acolo îl veþi vedea dupã cum v-a spus”. 8 Ieºind, au fugit de la mor-mânt, cãci tremurau de spaimã ºi de uimire. ªi nu au spus nimãnuipentru cã se temeaua.

Isus apare Mariei Magdalena (Mt 28,9-10; Lc 24,10-11; In 20,14-18)9 Dupã ce a înviat, în dimineaþa primei zile a sãptãmânii, [Isus] i-a

apãrut mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese ºapte diavoli.10 Ea a plecat ºi a povestit celor care fuseserã cu el, care acum se tân-guiau ºi plângeau. 11 Dar, când au auzit cã trãieºte ºi cã a fost vãzutde ea, ei n-au crezut-o.

Isus apare discipolilor (Lc 24,13-36; In 20,19-23)12 Dupã acestea, a apãrut altor doi dintre ei, sub o altã înfãþiºare,

în timp ce mergeau la câmp, 13 iar ei s-au întors ºi au povestit celor-lalþi, însã nu i-au crezut nici pe aceºtia. 14 În sfârºit, a apãrut ºi celorunsprezece, pe când stãteau la masã, ºi i-a dojenit pentru necredinþaºi împietrirea inimii lor pentru cã nu i-au crezut pe cei care l-auvãzut înviat din morþib.

14,8 parIn 19,40

In 11,38-39

Fap 1,10Ap 7,9.13

a Câteva manuscrise introduc dupãv. 8 urmãtoarea concluzie: Apoi aupovestit pe scurt celor care erau cu Petrutoate cele care le-au fost porun cite.Dupã aceasta, Isus însuºi a rãs pânditprin ei, de la rãsãrit ºi pânã la apus,mesajul sfânt ºi nepieritor al mântu -irii veºnice. Amin. Cea mai mare parte

a termenilor greceºti ºi a expresiilornu se mai întâlnesc la Marcu, ceea ceduce la concluzia cã aceste rânduri nufac parte din Evanghelia dupã sfântulMarcu.

b Puþine manuscrise adaugã aici:Însã ei s-au apãrat, spunând: „Acestveac de nelegiuire ºi necredinþã este

Mc 16,1 126

&

Trimiterea apostolilor în misiune (Mt 28,16-20; Lc 24,47-48; Fap 1,4-11)15 Apoi le-a spus: „Mergeþi în toatã lumea ºi predicaþi evanghelia la

toatã fãptura. 16 Cine va crede ºi va fi botezat se va mântui; iar cinenu va crede va fi condamnat. 17 Acestea sunt semnele care îi vor în -soþi pe cei care cred: în numele meu vor alunga diavoli, vor vorbi limbinoi, 18 vor lua ºerpi în mânã ºi, dacã vor bea ceva aducãtor de moar -te, nu le va dãuna. κi vor pune mâinile peste cei bolnavi ºi ei se vorvindeca”.

Înãlþarea lui Isus (Lc 24,50-53; Fap 1,4-11)19 Dupã ce le-a vorbit, Domnul Isus s-a înãlþat la cer ºi s-a aºezat

la dreapta lui Dumnezeu, 20 iar ei au plecat ºi au predicat pretutin-deni, în timp ce Domnul lucra cu ei ºi le întãrea cuvântul prin sem-nele care-i însoþeau.

Fap 2,38;16,31-33

Fap 8,7Fap 2,4.11;10,46; 19,61Cor 14,2-40Lc 10,19Fap 28,3-6Fap 4,30;5,16Iac 5,14-15

2Rg 2,11Fap 1,9-111Tim 3,16Ps 110,1Mc 12,36 parFap 8,6; 14,3Evr 2,4

sub stãpânirea Satanei, care nu leîngãduie celor stãpâniþi de duhurinecurate sã primeascã adevãrul ºi pute -rea lui Dumnezeu”. De aceea îi ziceaului Cristos: „Aratã-þi acum dreptatea!”Iar Cristos le-a rãspuns: „S-a umplutmãsura anilor puterii Satanei, dar se

apropie alte lucruri îngrozitoare. Euam fost trimis la moarte pentru ceipãcãtoºi, ca ei sã se întoarcã la adevãrºi sã nu mai pãcãtuiascã, ci sã moºte -neascã în cer gloria spiritualã ºi nepie -ritoare a dreptãþii”.

127 Mc 16,15