evaluarea situaȚiei 2010.pdfasemenea precondiţii de vulnerabilitate fac predictibilă acroşarea...

ROMÂNIAMINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

AGENŢIA NAŢIONALĂ ÎMPOTRIVA TRAFICULUI DE PERSOANE

EVALUAREA SITUAȚIEI TRAfIcULUI dE pERSoAnE În

RoMÂnIA În AnUL 2010

Bucureşti, 2011

prezenta evaluare a fost creată cu participarea structurilor de aplicare a legii implicate în combaterea fenomenului infracţional, a altor autorităţi publice implicate în asistenţa, protecţia şi reintegrarea socială a victimelor traficului de persoane, precum şi cu participarea organizaţiilor societăţii civile, care continuă să fie parteneri importanţi în lupta împotriva acestui fenomen.

Cuvânt înainteGlobalizarea criminalităţii a continuat să îşi producă efectele şi în registrul comerţului cu oameni.

performanţa tactică a reţelelor criminale şterge frontierele geografice tradiţionale şi pe cele informaţionale. comercianţii de fiinţe umane mobilizează resurse financiare uriaşe pentru a-şi proiecta strategii transnaţionale foarte eficiente de creare, reconfigurare şi alimentare a unei pieţe înalt profitabile, în care tranzacţionarea economică a persoanelor vulnerabilizate de condiţii socio-economice şi emoţionale precare devine un scop în sine. Asemenea precondiţii de vulnerabilitate fac predictibilă acroşarea facilă a viitoarelor victime, de către infractori, în condiţiile în care guvernele şi actorii societăţii civile se mobilizează pentru a „ţine” mai degrabă „pasul” cu performanţa efectivă a reţelelor criminale.

În România, mediul politic şi structurile de aplicare a legii au încercat să dea sens politicilor publice şi acţiunilor operative integrate, îndreptate către controlul victimizării şi neutralizarea grupărilor criminale, prin mecanisme legislative şi acţionale dezvoltate „în oglindă” cu performanţa acestora.

componenta naţională de evaluare/monitorizare şi cercetare a multitudinii de dimensiuni implicate de fenomenul traficului de persoane a încercat să pună la dispoziţia decidenţilor, prin „produsele” sale (rapoarte de cercetare, rapoarte naţionale de monitorizare a implementării politicilor publice naţionale şi a normelor europene, etc.) argumente şi surse validate ştiinţific pentru calibrarea răspunsului instituţional şi civil/social faţă de o dinamică extrem de mobilă şi performantă proiectată şi aplicată de către reţelele criminale.

Acţiunea societăţii civile, în anul 2010 a complementat progresele susţinute de autorităţi, participând în dialogul pragmatic şi permanent, în cadrul creat de Grupul Interministerial de Lucru pentru coordonarea şi evaluarea activității de prevenire şi combatere a traficului de persoane, la „administrarea” principalelor arii de intervenţie cum sunt: elaborarea Strategiei naționale Împotriva Traficului de persoane, a rapoartelor naţionale.

În concluzie, prezentul raport colectează eforturile actorilor instituţionali şi neguvernamentali relevanţi, punând la dispoziţia publicului o imagine validată de date ştiinţifice cu privire la ansamblul fenomenului social şi infracţional al traficului de persoane. Sperăm ca acesta să servească celor interesaţi în orientarea demersurilor lor către proiectarea şi asumarea de obiective pragmatice, susceptibile de a adăuga performanţă în controlul ameninţării pe care traficul de persoane îl reprezintă.

director AnITp

subcomisar de poliție Romulus nicolae Ungureanu

CuprinsIntroducere � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 1VIctIMeLe trAFIcuLuI de PerSoAne AnALIZĂ cAntItAtIVĂ ŞI cALItAtIVĂ � � 3

Caracteristicile fenomenului (dimensiunea socială şi cea infracţională) � � � � � � � � � � � 3Amploare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

Analiză statistică şi calitativă � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 4Vulnerabilităţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4

Factorul de apartenenţă la gen � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 4Factorii vârstă şi educaţie � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 5Mediul de provenienţă: � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 5

Recrutarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6Modalităţi de exploatare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7destinaţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

Traficul intern � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 7Traficul extern � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 8

principalele tipuri de exploatare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8Exploatarea prin muncă � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 8Exploatarea sexuală � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 10Exploatarea prin obligarea la cerşetorie � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 12

categorii de victime . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12Victimele femei � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 12Victimele bărbaţi � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 13Victimele traficului de minori � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 14

Victimele cetăţeni străini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15Traficul intern . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

rĂSPunSuL InStItuŢIonAL � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 17Planul legislativ şi instituţional � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 17

progrese în legislaţia naţională . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17Studii şi publicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19formarea profesională a specialiştilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20combaterea traficului de persoane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20

Consideraţii generale � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 20Evoluţia şi controlul fenomenului infracţional � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 21Cine sunt traficanţii? � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 23Cooperarea internaţională în combaterea traficului de persoane � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 24Riscuri identificate � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 24

prevenirea victimizării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25Campanii ANITP � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 25Activităţi de prevenire ale altor instituţii � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 26Linia Telverde � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 27

protecţia, asistenţa şi reintegrarea socială a victimelor traficului de persoane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30Serviciile publice şi neguvernamentale pentru asistenţa victimelor traficului de persoane - cadrul legal şi instituţional � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 30Trauma psihologică şi reintegrarea socială de succes - perspectiva legală şi perspectiva umanistă � � � � � � � � 31Reabilitarea socială a victimelor - perspectiva umanistă � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 33

Coordonarea participării victimelor în procesele penale� � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 42cooperare internaţională şi afaceri europene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43

Cooperare internaţională � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 43Afaceri europene � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 44

rĂSPunSuL SocIetĂŢII cIVILe � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 47fundaţia Serviciilor Sociale Bethany . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47Asociaţia ALTERnATIVE SocIALE (AAS) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47Societatea pentru copii Şi părinţi (Scop) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48fundaţia conEXIUnI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48cEnTRUL pARTEnERIAT pEnTRU EGALITATE (cpE) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49WoRLd VISIon RoMÂnIA (WVR) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

World Vision Constanţa � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 50World Vision Cluj � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 50World Vision Iaşi � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 50World Vision Vaslui � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 51

fundaţia de Sprijin comunitar (fSc) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51Asociaţia naţională Mutuală România-franţa (AnMRf) „Louis pasteur” dej - filiala craiova . . . . . . . . 51fundaţia Raţiu pentru democraţie (centrul Raţiu pentru democraţie - cRd) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51centrul Român pentru copii dispăruţi Şi Exploataţi Sexual - focUS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52organizaţia SALVAŢI copIII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53Asociaţia A.f.I. - profamilia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54Asociaţia pentru dezvoltarea practicilor Alternative de Reintegrare şi Educaţie (AdpARE) . . . . . . . . . . . . 55

concLuZII/PerSPectIVe � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 57AneXe � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 61

Proiecte implementate � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 61Cazuistică � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 63

Acţiunea “Europa” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63Acţiunea „Argos” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64Acţiunea „Kruppel” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64Acţiunea „Muzicanţii” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

LISTA ABREVIERILOR UTILIZATE ÎN TEXT � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � � 66

1

Introduceredouă dimensiuni ale traficului se manifestă la nivel global, traficul intern şi traficul extern. Există

diferenţe clare între acestea două. Traficul intern este mai uşor de realizat întrucât nu presupune activităţi laborioase, ca acelea de falsificare a documentelor de călătorie, transport transfrontalier, iar recrutarea se realizează de o manieră mai directă, în special în zonele vulnerabile, acelea frecventate de cei fară adăpost (ex: gări, orfelinate) sau provenind din familii dezorganizate, ori din zonele sărace/rurale. Traficanţii continuă să folosească violenţa fizică pentru a exercita controlul asupra victimelor, însă într-o mai mică măsură decât în anii anteriori.

Traficul extern presupune un proces aproape similar celui din afaceri. Recrutarea se face prin anunţuri publicitare, agenţii de plasare a forţei de muncă sau de impresariat artistic. În acest caz se pune mai mult accentul pe înşelare decât pe violenţa fizică. În ţara noastră, majoritatea reţelelor de trafic active derulează ceea ce am putea numi o mixtură a celor două modalităţi de traficare. Altfel spus, traficul intern este adeseori un stagiu de „pregătire” pentru traficul extern.

Reţelele criminale sunt caracterizate de flexibilitate, segmentarea autorităţii şi specializarea membrilor acestora. Spre deosebire de structurile piramidale rigide, specifice adeseori instituţiilor statului, reţelele criminale sunt mai fluide şi se adaptează mai uşor schimbărilor legislative, reacţiei autorităţilor de aplicare a legii dar şi schimbărilor în cererea şi oferta din piaţă. Astfel de grupuri sunt constituite pe relaţii sociale pre-existente, legături familiale sau amicale şi servesc consolidării relaţiei dintre membri, dar şi ca punţi între infractori din alte zone. Modelul cel mai frecvent întâlnit este acela al grupurilor organizate pe criterii etnice care, cu puţine excepţii, nu colaborează dar reuşesc să convină asupra unor repere ale unei convieţuiri comune în zonele de interes. A fost semnalat de alte autorităţi faptul că, tradiţional, grupările de etnici români cooperează, de regulă, cu cele formate din etnici moldoveni şi mai puţin cu cele de alte naţionalităţi (ex: albanezi, unguri, bulgari).

Exploatarea victimelor traficului de persoane are loc pe pieţe unde există cerere pentru forţă de muncă ieftină sau unde slujbele disponibile sunt percepute ca fiind periculoase, dificile/solicitante sau „murdare” cât şi pe acelea unde există cerere mare pentru servicii sexuale. În acest ultim caz, cererea pieţei este puternic influenţată de legile şi politicile privind prostituţia şi modelele culturale care o tolerează. Mai trebuie precizat că, nu de puţine ori, creativitatea traficanţilor a făcut posibilă valorificarea unor oportunităţi create de vidul legislativ care a permis fie obţinerea de beneficii sociale prin fraudă, fie câştiguri de pe urma infracţiunilor comise în folosul traficanţilor de victime care beneficiază de un regim special din partea legii şi a societăţii (copii, invalizi).

chiar dacă la nivel național nu au fost înregistrate cazuri, nu trebuie omis riscul traficului de persoane în scopul prelevării de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, cu privire la care sunt exprimate îngrijorări la nivel mondial.

Exercitarea controlului asupra victimelor, acţiune importantă pentru consolidarea profitului, se manifestă prin violenţă, forţă, ameninţări la adresa victimelor şi a familiilor acestora. câteodată însă nu este nevoie de astfel de manifestări. În cazul exploatării prin muncă, victimele sunt „muncite” până la epuizare în domenii ca agricultură sau construcţii, în locaţii care îi izolează, ceea ce face folosirea forţei inutilă, întrucât nu pot comunica cu cei care îi pot ajuta.

prin cele patru secţiuni ale sale, Raportul anual privind situaţia traficului de persoane în anul 2010 supune atenţiei publice date obiective, promovate de către instituţii publice şi organizaţii ale societăţii civile, cu privire la multiplele variabile pe care fenomenul traficului de persoane le conţine, oferind o perspectivă asupra dinamicii acestora, în termenii combaterii criminalităţii organizate în jurul traficului

2

de persoane, prevenirii victimizării primare, secundare şi terţiare, precum şi ofertei de servicii integrate de asistenţă calitativă pusă la dispoziţia victimelor de către aparatul public şi cel mobilizat de către organizaţiile societăţii civile.

Secţiunea dedicată amplorii naţionale a traficului de persoane redă sistematic şi secvenţial caracteristicile generale rezultate din analiza statistică a populaţiei victimelor identificate pe tot parcursul anului 2010. Sunt urmăriţi indicatori socio-demografici (gen, vârstă, educaţie) care, prin corelarea cu indicatori descriptivi ai perioadei pre-exploatare (recrutare şi provenienţă) şi ai exploatării propriu-zise, sprijină conturarea factorilor şi evidenţelor sociale care au determinat intrarea în trafic.

cu privire la răspunsul instituţional s-a urmărit evidenţierea, din perspectivă cantitativă şi calitativă, a eforturilor şi progreselor înregistrate de instituţiile publice pe palierele prevenirii, urmăririi penale şi asistenţei acordate victimelor traficului. pentru completarea imaginii de ansamblu sunt prezentate şi evoluţiile în plan legislativ şi instituţional determinate de nevoia adaptării capacităţii de reacţie la manifestările traficului în contextul crizei economice globale.

Integralitatea măsurilor de intervenţie trebuie privită şi prin preocuparea societăţii civile pentru diminuarea efectelor traficului de persoane şi pentru respectarea drepturilor victimelor - care face obiectul celei de-a 3-a secţiuni. prin tratarea separată faţă de răspunsul instituţional, autorii au urmărit să evidenţieze importanţa implicării onG şi a experţilor independenţi în consolidarea şi completarea demersului social de sancţionare a oricăror manifestări care afectează drepturile şi libertăţile persoanelor. Aportul acestor organisme la îmbogăţirea know-how-ului metodologiei de intervenţie şi suport din partea reprezentanţilor instituţiilor statului cu responsabilităţi, dar şi la îmbunătăţirea cunoştinţelor publicului larg asupra riscurilor relaţionate traficului a adăugat un plus de valoare efectelor politicilor anti-trafic, în ciuda dificultăţilor de ordin financiar întâmpinate pe parcursul anului.

Raportul concluzionează - în secţiunea dedicată - prin decuparea acelor constatări relevante, relative la fiecare dintre subdomeniile supuse analizei, încercând, în acelaşi timp să indice posibile perspective asupra cărora să se îndrepte atenţia celor interesaţi.

3

Evaluarea situației traficului de persoane în România în anul 2010

Secţiunea I

VICTIMELE TRAFICULUI DE PERSOANE ANALIZĂ CANTITATIVĂ ŞI CALITATIVĂ

CaraCteristiCile fenomenului

(dimensiunea soCială şi Cea infraCţională)Traficul de persoane cunoaşte dimensiuni şi valori diferite de la regiune la regiune şi de la ţară la ţară,

iar combaterea, alături de prevenire şi contracarare a efectelor grave asupra omului şi societății, trebuie să fie abordată din mai multe perspective. În rândurile următoare prezentăm perspectiva victimologică actuală, bazată pe datele deţinute în Sistemul Integrat de Evidenţă şi Monitorizare a Victimelor Traficului de persoane.

cunoaşterea în profunzime a caracteristicilor victimelor identificate, prezentarea tendinţelor semnalate în timp şi spaţiu geografic sunt categorii de informaţii care pot permite înţelegerea faptelor şi pot sprijini îmbunătăţirea răspunsului instituţional împotriva traficului de persoane. cunoaşterea fundamentată pe observaţii şi date poate sprijini predicţiile legate de categoriile de persoane susceptibile de a fi traficate în viitor.

În acord cu statisticile oficiale, România continuă să fie o ţară de origine a traficului de persoane, cu victime exploatate atât în trafic intern cât şi extern, şi mai puţin o ţară de destinaţie.

Amploarepentru acest an, România a continuat să fie

o ţară de origine a traficului de persoane, fiind identificate 1154 de victime, cifră mai mare cu 32,5% faţă de cea înregistrată pentru aceeaşi perioadă a anului anterior (780 victime). pentru prima oară după 4 ani, curba distribuţiei victimelor traficului de persoane cetăţeni români îşi modifică traseul descendent, cunoscând o uşoară orientare ascendentă.

din 1154 de victime, procentul victimelor traficate şi identificate în cursul aceluiaşi an este de 54% (cel mai mare procent de până acum), restul victimelor fiind implicate în trafic în anii anteriori, dar identificate în cursul anului 2010.

0

520

1040

1560

2080

2600

2010200920082007200620052004

Tendinţa fenomenului din perspectiva victimizării în perioada 2004-2010

4

Victimele traficului de persoane analiză cantitativă şi calitativă

Raportul victimelor traficate din totalul victimelor identificate în cursul anului 2010 depăşeşte 50%, ceea ce semnalează creşterea din ce în ce mai mare a ratei de identificare a victimelor, fapt ce semnifică pe de o parte, reducerea intervalului de timp dintre traficare şi identificarea victimei, iar la nivel individual reprezintă o mai scurtă perioadă de exploatare. Situaţia se explică prin creşterea eficienţei structurilor de aplicare a legii, în sensul unei mai rapide intervenţii în scopul identificării, precum şi o recunoaştere şi identificare adecvată a semnalelor de trafic, dar şi o autoidentificare a situaţiei de trafic în rândul victimelor.

analiză statistiCă şi Calitativă

Vulnerabilităţi

Factorul de apartenenţă la genpentru anul 2010, distribuţia pe criteriul gen în rândul victimelor traficului de persoane arată

vulnerabilitatea crescută a femeilor, cu 650 femei identificate ca victime.Spre deosebire de anul anterior, reprezentarea victimelor femei

în totalul populaţiei a crescut de la 54% la 56% în timp ce victimele bărbaţi au avut o pondere mai mică, de la 46% la 44%. În strânsă legătură cu apartenenţa la gen, vulnerabilitatea femeilor este mai mare la exploatare sexuală şi pornografie iar a bărbaţilor la exploatarea prin muncă şi obligarea la cerşetorie.

20

30

40

50

60

201020092008

Tendința traficării în perioada 2008-2010

Bărbaţi

Femei

56 %

44 %

Distribuţia victimelor în funcţie de sex

Anul de identificare Număr victime identificateTendința comparativ cu anul

anterior

2010 1154 +32,5%

2009 780 -37%

2008 1240 -30%

2007 1780 -22%

2006 2285 -10%

2005 2551 +30%

2004 1960

5


Factorii vârstă şi educaţieÎn continuare, vârsta şi nivelul de şcolarizare sunt

indicatori care în combinaţie şi cu alte elemente specifice pot sprijini definirea clară a grupurilor vulnerabile la traficul de persoane precum şi întărirea concluziilor conform cărora o vârstă mică şi/sau o educaţie în jurul mediei (gimnaziale şi liceale) sunt condiţii de predispoziţie la exploatare şi trafic. Traficul de minori cunoaşte o creştere procentuală, de la 22,5% (186 minori) în 2009 la 27% (307 minori) din totalul populaţiei de victime identificate.

Vârsta victimelor este eterogen distribuită, de la 6 până la 82 ani, cu o concentraţie crescută în jurul vârstelor cuprinse între 14 şi 26 ani.

Media vârstei victimelor identificate în 2010, calculată din populaţia totală a victimelor, a fost de 26 de ani, semnalând astfel poziţia de vulnerabilitate la trafic a persoanelor tinere, lipsite atât de resursele materiale şi financiare pentru un trai decent cât şi de experienţa de viaţă şi cunoaşterea riscurilor la care se expun.

Mediul de provenienţă:pentru acest an nu au fost semnalate diferenţe semnificative

între victimele provenite din mediul urban (ce include şi capitala) şi cel rural.

Regiunile de dezvoltare Vest şi nord Vest rămân principalele arii de provenienţă pentru traficul de persoane, iar judeţele cu cea mai numeroasă cazuistică înregistrată au fost Bihor, Timiş, Arad, Argeş precum şi capitala.

0

20

40

60

80

100Barbati

Femei

8580757065605550454035302520151051

Distribuţia vârstei victimelor identificate în anul 2010

Minori

Adulţi

27 %

73%

Distribuţia adulţi - minori victime ale traficului de persoane

Mediul de proveniență

Urban48%

Rural52%

Mediul de provenienţă

6


Recrutarea Recrutarea, în termeni legislativi, reprezintă primul pas al infracţiunii de trafic de persoane, primul

pas către victimizarea persoanelor vulnerabile. Aproximativ 77% din victime au fost abordate în mod direct de către recrutor prin promiterea unui loc de muncă peste hotare, bine remunerat, şi care, de regulă, nu necesită calificare specială. Victimele au fost recrutate şi prin anunţuri în presa scrisă privind locuri de muncă sau prin intermediul agenţiilor de recrutare/plasare a forţei de muncă în străinătate etc.

0

100

200

300

400

500

600

Nu se cunoaşteProxenetPartener/ăRudă grad II sau mai mult

Rudă grad IVecinNecunoscutCunoştinţăprieten

Relaţia victimei cu recrutorul

ALBA

SIBIU

HUNEDOARA

CARAȘ SEVERIN

MEHEDINȚI

DOLJOLT

TELEORMAN GIURGIU

IALOMIȚA

CĂLĂRAȘI

CONSTANȚA

TULCEA

GALAȚI

BUZĂU

BRĂILA

VRANCEA

ARGEȘ

DÂMBOVIȚA

PRAHOVA

VASLUIBACĂU

NEAMȚ

IAȘI

BOTOȘANI

SUCEAVA

BRAȘOV

COVASNA

HARGHITAMUREȘ

CLUJ

SĂLAJBISTRIȚA NĂSĂUD

MARAMUREȘSATU MARE

BIHOR

ARAD

TIMIȘOARA

GORJ VÂLCEA

40-80 victime

30-40 victime

10-30 victime

Sub 10 victime

Peste 80 victime

IF

B

7


pentru acest an, principalele judeţe în care au fost recrutate victimele au fost Bucureşti (117 victime recrutate), Bihor (90 victime recrutate), Arad (55 victime recrutate), Timiş (52 victime recrutate) şi Bistriţa-năsăud (47 recrutate). Recrutarea unui număr semnificativ de victime în aceste judeţe poate fi explicată atât prin existenţa unor grupări ce activează în vederea obţinerii de profituri în urma exploatării cetăţenilor români, dar şi prin dezvoltarea infrastructurii pentru plasarea de forţă de muncă în străinătate, în special pentru Bucureşti şi Timiş.

În majoritatea cazurilor, judeţul de recrutare coincide cu cel de provenienţă. o situaţie particulară apare doar în cazul capitalei, care, în acest an, se pare că a funcţionat ca rampă de lansare în trafic pentru numeroase victime. Astfel, în timp ce numai 46 victime au provenit din capitală, numărul persoanelor recrutate în Bucureşti a fost cu mult mai mare ajungând la 117 victime.

În ceea ce priveşte relaţia victimei cu recrutorul, apar particularităţi în funcţie de modurile de exploatare. În termeni generali, cele mai multe victime au fost recrutate ori de către persoane aflate în anturajul victimei, cunoştinţe sau prieteni ori de către persoane necunoscute anterior recrutării.

Modalităţi de exploatareExploatarea prin muncă forţată şi exploatarea

sexuală au fost cele mai vizate domenii de interes pentru traficarea victimelor, atât în trafic intern cât şi extern. 503 victime (43%) au fost exploatate prin muncă în diverse sectoare economice, în timp ce numărul victimelor exploatate sexual, fiind uşor mai mic, respectiv de 482 (42%). Un număr mult mai mic de victime, însă nu mai puţin important pentru analiza în profunzime a fenomenului traficului de persoane din perspectivă victimologică, au fost obligate la practicarea cerşetoriei (112 victime), comiterea de furturi (6 victime) sau pornografie (6 victime).

Destinaţia

Traficul interndin totalul victimelor identificate, 26% (305

victime) au fost traficate intern, raportul fiind în creştere faţă de 18,5%, valoare semnalată în anul anterior (pentru mai multe informaţii cu privire la fenomenul intern al traficului de persoane a se vedea secţiunea dedicată).

0

100

200

300

400

500

600

Pornogra�e pe internet

Pornogra�e infantilă

Obligarea la furturi

Obligarea la cerşetorie

Exploatare prin muncă

Exploatare sexuală

503482

112

6 1 5

Distribuţia tipurilor de exploatare

Tra�c extern

Tra�c intern 26 %

74 %

Trafic intern versus trafic extern

8


Traficul externprincipalele 5 ţări destinaţie ale traficului extern, în ordinea amplorii, au fost:

» Spania - 234 victime identificate, principala caracteristică a fost exploatarea prin muncă cu 72% din cazuri

» Italia - 206 victime identificate, principala caracteristică a fost exploatarea sexuală cu 54% din cazuri şi exploatarea prin muncă cu 37% din cazuri

» cehia - 87 victime identificate, principala caracteristică a fost exploatarea prin muncă cu 99% din cazuri

» cipru - 78 victime identificate, principala caracteristică a fost exploatarea prin muncă cu 99% din cazuri

» franţa - 68 victime identificate, principala caracteristică a fost exploatarea prin cerşetorie cu 60% din cazuri şi exploatarea prin muncă cu 29% din cazuri.

Principalele tipuri de exploatare

Exploatarea prin muncă cu toate că opinia publică nu a acordat atenţie sporită exploatării prin muncă forţată şi semnelor de

identificare a unei posibile situaţii de exploatare de acest gen, specialiştii din toată lumea precum şi din România recunosc amploarea deosebită a acestei forme de exploatare şi încearcă să găsească cele mai bune metode de contracarare a efectelor şi de prevenire a unui asemenea fenomen.

În România, exploatarea prin muncă a cunoscut o expansiune majoră începând cu anul 2007, lucru ce a coincis cu intrarea în UE.

Alte ţări de destinaţie şi modalităţile de exploatare a victimelor

TaraTotal

Victime identificate

Exploatare Sexuala

Munca fortata

CersetorieObligarea la comiterea de furturi

Tentativa

Germania 54 42 4 8

Grecia 40 8 24 7 1

Austria 32 17 4 8 3

Irlanda 8 3 2 3

Olanda 8 5 2 1

Ungaria 8 3 4 1

Polonia 6 4 2

Turcia 4 1 3

Marea Britanie 4 3 1

Norvegia 4 3 1

Belgia 3 3

Bulgaria 2 2

Portugalia 2 2

Danemarca 2 2

Suedia 2 1 1

Elvetia 1 1

9


În 2010, 503 victime au fost exploatate prin muncă, cifră ce reprezintă 43% din totalul populaţiei de victime şi este pe primul loc în ierarhia tipurilor de exploatare. din totalul victimelor identificate în 2010, 40,5% au fost implicate în trafic în acelaşi an, în timp ce pentru restul victimelor traficarea a avut loc în ani anteriori.

Exploatarea prin muncă se petrece în contextul economiei subterane, a disfuncţionalităţii sistemelor de control al calităţii muncii şi a normelor de încadrare în muncă, de aici decurgând şi dificultatea identificării victimelor şi a pedepsirii traficanţilor. principalele sectoare de activitate în care a avut loc exploatarea au fost agricultura şi construcţiile, dar şi alte sectoare economice.

Majoritatea semnificativă a populaţiei exploatată prin muncă a fost adultă în proporţie de 97%, iar de gen masculin 78%.

dacă în 2009 principalele judeţe de provenienţă erau Botoşani, Maramureş, Teleorman, Mureş, Bacău, prahova şi Iaşi, în 2010, cartografierea zonelor sursă ale traficului de persoane prezintă pe primele locuri judeţele Bihor (65 victime), Bucureşti, (34 victime), Satu-Mare (31 victime), Maramureş (30 victime) şi Arad (27 victime). Toate aceste judeţe, cu excepţia Bucureştiului, aflate în Regiunile de dezvoltare Vest şi nord-Vest, au o caracteristică comună importantă: sunt judeţe aflate la graniţă.

categoriile de vârstă vulnerabile la acest tip de exploatare au fost persoane cu vârste între 26-40 de ani (39% din total), urmate de persoane cu vârste cuprinse între 18-25 ani (31% din total).

cele mai multe victime ale traficului pentru muncă forţată (73%) au avut studii gimnaziale sau liceale finalizate la intrarea în trafic, ceea ce denotă gradul din ce în ce mai ridicat al susceptibilităţii victimale, în rândul persoanelor ce au acest nivel de educaţie. Aceeaşi analiză ne oferă şi premisele de observare a capacităţii crescute în rândul recrutorilor şi/sau traficanţilor în vederea manipulării şi adecvării propriilor metode de persuasiune cu nevoile victimei.

Modalitatea de recrutare a victimelor traficului exploatate prin muncă cunoaşte o particularitate prin faptul că, deşi recrutarea are loc în speţă prin abordarea directă de către recrutor sau traficant, un număr semnificativ de victime au răspuns anunţurilor din mica publicitate ce ofereau, în special locuri de muncă bine plătite şi condiţii avantajoase în străinătate. Alte 64 de victime exploatate prin muncă au fost recrutate prin intermediul agenţiilor de plasare a forţei de muncă. ofertele venite din partea recrutorului, a agenţiilor de plasare a forţei de muncă şi a anunţurilor din mica publicitate sunt variate, reuşind să satisfacă necesităţile persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, persoane care doresc să „schimbe în bine” ceva din viaţa lor. căzuţi pradă în faţa traficanţilor prin intermediul recrutorilor, persoane necunoscute anterior victimelor (pentru 68% din victime), acestea se trezesc în imposibilitatea de a mai decide pentru viaţa lor, fiind obligate să muncească, să presteze servicii aducătoare de venituri pentru alte persoane şi nu pentru propria persoană şi pentru familiile lor, aşa cum crezuseră că va fi.

0

500

1000

1500

2000

Exploatate prin muncă

Total victime

Anul 2010Anul 2009Anul 2008Anul 2007

Distribuţia victimelor exploatate prin muncă, 2007 - 2010

Modalităţi de exploatare a victimelor prin muncă

0

50

100

150

200

250

300

350

ConstrucţiiAlte situaţiiAgricultură

10


Traficul pentru muncă forţată are o particularitate faţă de traficul pentru exploatare sexuală, atât ca provenienţă cât şi destinaţie. Victimele exploatate prin muncă au provenit într-o majoritate de 56% din mediul rural şi, într-o majoritate covârşitoare de 94% au fost exploatate în afara ţării. Astfel, deşi victimele traficului pentru muncă au avut o educaţie medie, acestea au devenit vulnerabile şi datorită particularităţilor mediului rural, care, în linii generale se caracterizează prin lipsă de informare socială, economică, politică, etc. Un număr redus de victime au fost traficate intern - 32 victime exploatate în construcţii, agricultură sau în alte sectoare de activitate.

Exploatarea sexuală Traficul de persoane în scopul exploatării sexuale este o problemă atât la nivel naţional cât şi

internaţional, instituţiile reprezentative fiind permanent implicate împotriva proliferării acestui tip de exploatare, precum şi în reintegrarea victimelor sale.

Exploatarea sexuală a cetăţenilor români pe teritoriul ţării noastre, precum şi a cetăţenilor români traficaţi pe teritoriul altor state a cunoscut în acest an o amploare cuantificată numeric la 482 de victime identificate (42% din total), situându-se astfel pe al doilea loc în ierarhia tipurilor de exploatare. din acestea, 334 de victime (69% din totalul victimelor exploatate sexual) au fost implicate în trafic în cursul aceluiaşi an, restul victimelor fiind traficate în anii anteriori şi identificate în cursul anului 2010.

Explicaţii ale unei identificări emergente mai mari în cazul exploatării sexuale faţă de exploatarea prin muncă:

» exploatarea sexuală este mai uşor de probat din punct de vedere juridic şi infracţional; » exploatarea sexuală are un oarecare caracter public (similar exploatării prin cerşetorie) şi poate avea loc pe stradă,

în cluburi şi hoteluri; » exploatarea sexuală ca infracţiune, este asociată pe perioada desfăşurării cu proxenetism, trafic de droguri, criminalitate

organizată, ceea ce duce la o atenţie sporită şi o pregătire adecvată a instituţiilor şi a personalului de aplicare a legii.pentru prima oară, au fost identificate 18 victime de sex masculin, exploatate sexual. detalii se

regăsesc în cuprinsul raportului.prezenţa minorilor la acest tip de exploatare este mult mai mare decât în orice altă situaţie de exploatare,

în acest an 226 fiind victime ale traficului de minori, dintre care 14 de sex masculin.

Ţara Total victimeMuncă în

construcțiiAgricultură Alte sectoare

Spania 169 169

Cehia 86 17 41 28

Cipru 77 21 56

Italia 77 71 6

Grecia 24 20 4

Franta 20 12 8

Austria 4 4

Germania 4 1 3

Polonia 4 4

Turcia 3 3

Bulgaria 2 2

Irlanda 2 2

Ţări de destinaţie şi domenii de exploatare prin muncă a victimelor

11


principalele judeţe de provenienţă ale exploatării sexuale au fost Galaţi (28 victime), constanţa (27 victime), Argeş (27 victime), Bistriţa-năsăud (25 victime), Timiş (25 victime) şi Vrancea (24 victime). cu excepţia judeţului Bistriţa năsăud, toate celelalte judeţe prezentate mai sus au fost surse principale ale traficului pentru exploatare sexuală şi în anul anterior.

nu au fost înregistrate diferenţe semnificative între provenienţa victimelor din urban sau rural şi ca atare, persoanele au fost vulnerabile la traficul în scopuri sexuale în aceeaşi măsură, indiferent dacă au provenit din rural sau urban.

Victimele exploatate sexual în proporţie de 89% au avut vârste cuprinse între 14-17 ani şi 18-25 ani, cu un nivel de educaţie în proporţie de 78% în ciclurile gimnazial şi liceal.

Recrutarea victimelor pentru exploatare sexuală a avut loc prin abordarea directă de către recrutor, pentru mai multe cazuri decât în cazul exploatării prin muncă (91% dintre victime). celor mai multe victime le-au fost promise locuri de muncă în străinătate sau în ţară, ori au fost înşelate prin promiterea de călătorii în străinătate sau chiar prin încheierea de căsătorii de convenienţă pentru dobândirea anumitor avantaje în ţara de destinaţie. Au existat însă şi cazuri în care victimele au optat pentru practicarea prostituţiei, însă condiţiile în care au fost obligate să se prostitueze le-au situat în ipostaza de victime ale traficului.

Ţări de destinaţie şi spaţii folosite pentru exploatarea sexuală

0

50

100

150

200

În alte situaţiiÎn cluburiÎn hoteluri În bordeluriÎn locuinţe private

Pe stradă

Spaţii folosite pentru exploatarea sexuală a victimelor

ŢaraTotal

victimePe stradă În bordeluri

În locuințe private

În hoteluri În cluburiÎn alte situații

Italia 111 96 - 5 3 6 1

Spania 57 7 3 3 - 44 -

Germania 42 6 3 17 1 15 -

Austria 17 5 1 - - 11 -

Grecia 8 3 1 - 1 3 -

Olanda 5 - 4 1 - - -

Franța 4 4 - - - - -

Irlanda 3 - - 3 - - -

Marea Britanie

3 - - - - 2 1

Ungaria 3 - - 1 - 2 -

Norvegia 3 3

Portugalia 2 - - 1 - 1 -

Cipru 1 - - - - 1 -

Elveția 1 - - - - 1 -

Suedia 1 1 - - - - -

Turcia 1 1 - - - - -

12


Acceptanţa socială şi legală a prostituţiei în unele dintre statele de destinaţie poate determina angajarea victimelor în asumarea prostituţiei ca activitate economică aducătoare de venituri. Aceste persoane rămân însă captive situaţiilor de exploatare alimentate de către traficanţi prin practicile coercitive, represive şi manipulative, dobândind „calitatea” de victime ale infracţiunii de trafic de persoane şi, în consecinţă de subiect/ recipient al drepturilor prevăzute de lege şi al prevederilor nonpunitivităţii legale pentru comiterea infracţiunii de prostituţie.

În cazul exploatării sexuale, spre deosebire de exploatarea prin muncă, în cele mai multe situații, recrutorul este o persoană cunoscută victimei, face parte din cercul de cunoştine sau prieteni, este chiar partenerul de viaţă sau chiar rudă a victimei şi care beneficiază de încrederea acordată în virtutea acestei apropieri sociale sau familiale. În cazul a 108 victime recrutarea a fost realizată de persoane necunoscute a anterior atragerii/intrării în istoria de trafic/ exploatare.

Exploatarea sexuală are loc în spaţii publice sau private, în funcţie de caracteristicile locului de destinaţie. cele mai multe victime au fost obligate la prostituţia pe stradă (197 victime) sau în locuinţe private (154 victime). Exploatarea sexuală poate avea loc şi în cluburi, bordeluri sau hoteluri, însă pentru un număr redus de victime.

Spre deosebire de traficul pentru muncă, exploatarea sexuală a cunoscut proporţii crescute în traficul intern, 49% (235 victime) fiind traficate în interiorul ţării noastre, dintre care 77% (180 victime) au fost minori.

În cazul destinaţiei externe pentru exploatare sexuală, Italia rămâne pe primul loc, destinaţie la care exploatarea sexuală are loc în special pe stradă.

Exploatarea prin obligarea la cerşetorieobligarea la cerşetorie, în contextul traficului de persoane, se menţine în parametrii cantitativi

constanţi, în acest an fiind identificate 112 victime obligate la practicarea cerşetoriei spre deosebire de 109 victime identificate în anul anterior. cu toate acestea, proporţia victimelor obligate la cerşetorie din totalul populaţiei de victime a scăzut de la 14% la 10% în acest an.

distribuţia pe gen semnalează vulnerabilitatea crescută a victimelor de sex masculin la acest tip de exploatare (72% din populaţia de victime exploatate prin obligarea la cerşetorie au fost bărbaţi). În ciuda supoziţiilor existente la nivelul media sau al societăţii civile, victimele acestui tip de exploatare, au fost în acest an majoritar adulte (83%).

În cazul acestui tip de trafic se constată coborârea nivelului de educaţie în rândul victimelor, majoritare fiind victimele cu studiile gimnaziale sau primare finalizate la momentul intrării în trafic. 96% in victime au fost abordate de recrutor prin contact direct. destinaţiile externe pentru exploatarea victimelor au fost franţa (41 victime), Italia (11 victime), Germania (8 victime), Austria (8 victime), Grecia (7 victime), Ungaria (4 victime), Irlanda (3 victime), Belgia (3 victime), olanda (2 victime), polonia (2 victime), Spania (2 victime), Marea Britanie (1 victimă), norvegia (1 victimă).

În interiorul ţării noastre, 22 victime au fost traficate pentru obligarea la cerşetorie.

Categorii de victime

Victimele femeiVictimele de sex feminin continuă să fie principala categorie vulnerabilă la trafic, îndeosebi la exploatare

sexuală. pentru acest an, 650 victime (56% din totalul victimelor identificate) de sex feminin au ajuns în trafic, fiind manipulate şi influenţate de recrutori, în sensul acceptării unei oferte, îmbrăcată în condiţii

13


ce par a fi unice în viaţă sau de nerefuzat. dacă este să facem o comparaţie a numărului victimelor de sex feminin identificate în 2009 respectiv 2010, se constată o creştere netă de la 420 la 650.

Media de vârstă a femeilor care au ajuns victime în cursul acestui an este 22 ani, ceea ce semnalează vârsta tânără la care femeile ajung să fie exploatate în trafic, atât în interiorul cât şi în afara graniţelor ţării noastre, cu o suprareprezentare la categoriile de vârstă 14-17 ani şi 18-25 ani. din cele 650 victime femei, 380 au fost adulte, în timp ce 270 au fost victime ale traficului de minori.

La momentul intrării în trafic, 76% dintre victimele femei au avut studii gimnaziale sau liceale finalizate, contrar părerilor conform cărora traficanţii reuşesc să manipuleze numai persoane fără sau doar cu o minimă educaţie.

Marea majoritate a femeilor victime au fost exploatate sexual (71% din cazuri) iar locațiile folosite au variat în funcţie de specificul ţării de destinaţie, cât şi de „cerinţele” traficantului sau „preferinţele” clienţilor, de la exploatarea pe stradă sau în locuinţe private până la exploatarea sexuală în bordeluri, hoteluri şi cluburi. femeile au fost exploatate şi prin muncă (110 victime) în agricultură, construcţii sau în alte domenii (menaj, servicii hoteliere etc). deşi în număr mai redus decât în cazul victimelor de sex masculin, femeile au fost traficate şi prin obligarea la cerşetorie (31 victime).

Traficul intern pentru exploatare sexuală a cunoscut în acest an o pondere de 38% din victimele femei, dintre care, 70% au fost minore.

femeile victime au fost exploatate extern la următoarele destinaţii principale: Italia (144 victime), Spania (98 victime), Germania (43 victime), Austria (26 victime), cehia (19 victime).

Victimele bărbaţiÎn 2010, 504 persoane de sex masculin au fost identificate ca victime ale traficului de persoane, dintre

care 467 au fost adulţi şi 37 minori.Media vârstei bărbaţilor victime în acest an s-a situat la 32 de ani, cu o suprareprezentare la categoria

de vârstă 26-40 ani. corelarea vârstei cu educaţia, care în medie a fost mai ridicată decât a femeilor victime, scoate în evidenţă o capacitate ridicată de asumare a riscurilor, motivaţi fiind de dorinţa unui loc de muncă decent remunerat. 72% dintre bărbaţii victime ale traficului au avut studiile gimnaziale sau liceale finalizate la momentul intrării în trafic, ceea ce încă o dată prezintă imaginea traficantului oportunist, ce profită de nişele şi vulnerabilităţile persoanelor aflate în căutarea unei vieţi mai bune.

cei mai mulţi bărbaţi victime au fost exploatați prin muncă forţată (393 victime) în special în sectorul agriculturii, construcţiilor precum şi în diferite alte sectoare. Alte 81 victime au fost exploatate prin obligarea la cerşetorie, particularitate observată în rândul victimelor de sex masculin faţă de victimele de sex feminin, unde obligarea la cerşetorie a cunoscut valori mult mai mici. Aşa cum a mai fost menţionat, 18 victime de sex masculin, dintre care 14 minori, au fost exploataţi sexual iar 3 victime au fost obligate la comiterea de furturi.

Spre deosebire de categoria femeilor victime, traficarea bărbaţilor are loc cu predilecţie extern, principalele ţări de destinaţie fiind: Spania - 136 victime, cipru - 69 victime, cehia - 68 victime şi Italia - 62 victime traficate. ponderea victimelor de gen masculin traficate intern este mult mai mică decât a celor de gen feminin, ajungând în acest an la 59 victime.

Minore

Adulte

42% 58 %

Ponderea adulţi - minori în rândul victimelor femei

14


Victimele traficului de minoriTraficul de minori reprezintă una din cele mai grave forme de violare a drepturilor copiilor, care pune

în pericol viaţa precum şi dezvoltarea şi viitorul copiilor. numărul minorilor identificaţi în anul 2010 a fost 307, cifra reprezentând 27% din totalul victimelor identificate, aflată în creştere faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut când minorii reprezentau 22,5% din populaţia totală a victimelor identificate. Rata de traficare a minorilor în acest an a fost de 75%, procentul semnalând identificarea rapidă a minorilor traficaţi şi petrecerea unui timp din ce în mai scurt în trafic de către aceştia.

În cazul minorilor victime, analiza noastră se concentrează în speţă asupra fetelor care ajung victime ale explotării sexuale, fără însă a submina efectele dramatice asupra copiilor traficaţi şi exploataţi prin

alte forme. din totalul minorilor identificați în 2010 ca victime, 88% au fost fete şi 78% din total au fost exploataţi sexual.

creşterea numărului minorilor – victime, poate fi explicată atât prin factori de natură socio-economică (criza economică care a afectat profund sistemul economic şi social al României a condus la o serie de dezechilibre în plan socio-familial: şomaj, abandon şcolar etc) dar şi prin atenția deosebită acordată de către autorități identificării proactive a cazurilor de trafic de minori, prinderii şi pedepsirii traficanţilor.

pentru prima dată au fost identificaţi minori (14 victime) de sex masculin care au fost exploataţi

sexual, cu predilecţie în trafic intern. Aceştia au fost racolaţi de pe raza judeţelor Timiş, Arad şi Mehedinţi, de către o grupare de traficanţi, care promitea minorilor câştiguri substanţiale, uşor de realizat, prin practicarea prostituţiei cu diferiţi clienţi români şi străini.

Minorii proveneau în special din zona rurală, având o situaţie socială precară, din familii dezorganizate sau din rândul tinerilor lipsiţi de adăpost, care părăsiseră anterior centrele de plasament sau adăposturile pentru persoane defavorizate. o parte dintre minori era plasată şi în trafic extern, în Germania şi Marea Britanie, unde traficanţii aveau legături cu complici din aceste ţări, care îi ajutau în activitatea de traficare a minorilor.

0

50

100

150

200

250

TentativePornogra�eObligarea la furturi

Obligarea la cerşetorie

Exploatare prin muncă

Exploatare sexuală

240

17 193 5

23

Modalităţi de exploatare a victimelor traficului de minori

Distribuţia pe gen a victimelor traficului de minori

Masculin

Feminin12 %

88 %

15


Exploatările în trafic în rândul minorilor au fost diverse, de la exploatarea sexuală (240 victime), care s-a petrecut în locuinţe private, pe stradă, hoteluri sau bordeluri, până la exploatarea muncii copiilor (17 victime) în agricultură, construcţii sau în alte sectoare de activitate, obligarea la cerşetorie (19 victime), comiterea de furturi (3 victime) şi obligarea la reprezentări pornografice (5 victime), chiar şi pe internet prin utilizarea camerelor de video-chat.

Recrutarea minorilor în trafic are loc în speţă prin abordarea directă de către recrutor, 93% fiind astfel recrutaţi în 2010, procentul fiind mult mai mare faţă de victimele adulte, recrutate prin aceeaşi metodă. Manipularea copiilor în sensul determinării unei acţiuni este mult mai uşoară decât în cazul adulţilor, recrutorilor fiindu-le mult mai uşor sa le spună ce şi cum să facă, aceştia nesolicitând explicaţii suplimentare cu privire la rezultatul şi obiectul acţiunii. În 58% din cazuri recrutorul a făcut parte din cercul de prieteni sau cunoştinţe al victimei, în timp ce pentru un procent de 23% din victimele minori, recrutarea a fost îndeplinită de persoane necunoscute victimei. Au fost identificate şi victime recrutate de către persoane cu care aveau o relaţie de rudenie sau minori recrutaţi chiar de către un vecin. 34% dintre victimele minori au acceptat oferta recrutorilor/traficanţilor pentru practicarea prostituţiei, în timp ce 33% au fost recrutate prin promisiunea unui loc de muncă în ţară sau în străinătate. Într-o măsură mai redusă, dar nu mai puţin importantă, au fost identificaţi minori recrutaţi prin promisiuni legate de: căsătorie de convenienţă, cerşetorie, călătorie, studii în străinătate, reprezentări pornografice sau chiar situaţii în care minorii au fost răpiţi.

Vârsta critică, pentru intrarea în trafic a minorilor, este cea a adolescenței, 14-17 ani, caracterizată de mai mulţi factori psiho-sociali, dintre care: dorinţa de independenţă, teribilism, naivitate şi lipsă a experienţei de viaţă.

pentru acest an, odată cu creşterea numerică a victimelor minori se constată şi exploatarea acestora din ce în ce mai mult în trafic intern, 217 minori fiind traficaţi în 2010 în interiorul graniţelor ţării noastre, reprezentând o majoritate semnificativă din punct de vedere statistic, de 71%. În ceea ce priveşte destinaţiile externe, următoarele ţări au făcut obiectul exploatării minorilor, prezentate în ordinea cazuisticii identificate: Italia (45 victime), Spania (20 victime), Germania (9 victime), Austria (3 victime), Grecia (3 victime), franţa (3 victime), Ungaria (3 victime), portugalia (2 victime), olanda (2 victime), danemarca (1 victimă), Marea Britanie (1 victimă) şi Suedia (1 victimă).

Victimele cetăţeni străiniÎn 2010 au fost identificate 2 victime de cetăţenie străină, ambele de sex feminin, o victimă provenind

din Grecia şi o altă victimă din Ungaria. Una din victime avea permis de şedere temporară pe teritoriul României fiind înscrisă la cursurile de învăţământ superior. cealaltă victimă de cetăţenie străină se afla pe teritoriul României, la invitaţia unei prietene. Ambele victime au fost recrutate pe teritoriul României, cu intenţia de exploatare sexuală în Spania, respectiv Germania. deşi li s-a promis că vor fi doar dansatoare, au fost constrânse prin ameninţări să întreţină relaţii sexuale cu diferite persoane.

Victimele nu au solicitat repatrierea în ţara de origine. pe perioada şederii în România, una dintre victime locuieşte la o locaţie secretă. În continuare, victimele sunt coordonate în procesul penal prin intermediul centrelor Regionale AnITp din aria de competenţă, acestea având calitatea de martor, respectiv parte civilă în procesele penale intentate traficanţilor.

16


Traficul internpentru acest an, traficul intern a avut o tendinţă ascendentă, numărul victimelor crescând de la 145

în 2009 la 305. dintre acestea 246 victime au fost de sex feminin, dintre care 187 minore.Timiş şi Bistriţa-năsăud au fost primele judeţe sursă în funcţie de provenienţa victimelor, cu 35 victime,

respectiv 26 victime. Aceste judeţe au ocupat primele locuri ale judeţelor în care a avut loc exploatarea. prahova, Braşov, Vrancea, constanţa, Ialomiţa, Alba, cluj, Arad, Galaţi, Hunedoara şi Argeş au fost judeţe sursă pentru traficul intern, fiecare înregistrând între 10 şi 20 victime.

Interesant de urmărit în trafic intern este modul în care victimele au fost recrutate şi condiţiile în care au avut loc recrutările. Un număr semnificativ de persoane au fost abordate direct de recrutor acceptând, încă de la început, condiţia de a se prostitua, probabil sub aparenta atenţie şi îngrijire a traficantului, care ulterior s-a transformat în exploatare şi abuz. Recrutarea pentru trafic intern a avut loc şi prin promiterea unui loc de muncă în ţară sau chiar în străinătate, prin promiterea călătoriilor în ţară sau în străinătate, precum şi prin alte metode specifice detaliate la secţiunea dedicată modului de recrutare.

Victimele traficate intern au suferit în special exploatări de natură sexuală (obligarea la prostituţie majoritar în locuinţe private sau pe stradă, sporadic şi în alte spaţii precum şi obligarea la pornografie). În timp ce 235 victime au fost exploatate sexual în trafic intern, numai 32 victime au fost identificate ca fiind exploatate prin muncă forţată iar 22 victime au fost exploatate prin obligarea la cerşetorie.

0

50

100

150

200 Feminin

Masculin

AdulţiMinori

Distribuţia categoriilor de victime traficate intern

17


Secţiunea I I

RĂSPUNSUL INSTITUŢIONAL

planul legislativ şi instituţionalcapacitatea de reacţie faţă de problematica traficului de persoane are ca principale coordonate

cadrul legal care permite instituţiilor statului să-şi ajusteze organizarea şi resursele dar şi să-şi dezvolte capacitatea de a răspunde ameninţărilor şi riscurilor pe care această formă de criminalitate le ridică faţă de societate şi individ.

În general, adaptarea cadrului legislativ şi instituţional la problemele de această natură are un caracter reactiv în raport cu subiectul tratat. de la această regulă nu a făcut excepţie nici domeniul traficului de persoane, o serie de iniţiative legislative fiind încă în curs de finalizare şi în prezent, deşi au fost iniţiate cu mai mult timp în urmă. Trebuie totuşi remarcat că legislaţia existentă şi modul de lucru al instituţiilor abilitate au permis conturarea unui răspuns instituţional suficient de coerent şi conjugat pentru a favoriza înregistrarea unei tendinţe pozitive în demersurile de diminuare a traficului de persoane.

numărul mare de instituţii implicate în prevenirea şi combaterea traficului de persoane se explică prin amploarea şi complexitatea fenomenului, atât la nivel naţional, cât şi internaţional. fiecărei instituţii, prin lege, i-au fost atribuite responsabilităţi în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de persoane, responsabilităţi care pot fi asumate unilateral sau prin cooperare interinstituţională.

cooperarea interinstituţională este unul din cele mai eficiente instrumente de prevenire a fenomenului traficului de persoane ce are un caracter transnaţional, multicultural, necesitând abordări pluridisciplinare şi acţiuni desfăşurate în comun atât de către societatea civilă, cât şi de către organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale de profil, prin participarea la numeroase activităţi (comunicări ştiinţifice, conferinţe, simpozioane, seminarii şi vizite de studiu).

Rezultatele evaluării interne privind progresele înregistrate pe planul național de Acțiune (pnA) pentru implementarea Strategiei naționale Impotriva Ttraficului de persoane (SnITp) 2006-2010 prezintă modul de realizare a activităților pentru îndeplinirea obiectivelor.

Progrese în legislaţia naţionalăproiectul de lege iniţiat în anul 2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr� 678/2001 privind

prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi adoptat prin Legea 230 din 2010 aduce următoarele modificări/ completări:

» adaugă, ca modalităţi de exploatare a victimelor: cerşetoria, prelevarea de ţesuturi sau celule de origine umană, cu încălcarea dispoziţiilor legale;

» introduce o definiţie a noţiunii de victimă a traficului de persoane; » incriminează în mod direct fapta de a utiliza serviciile prevăzute în art. 2, alin 2, prestate de o

persoană despre care beneficiarul ştie că este victimă a traficului de persoane ori a traficului de minori - fapta se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă nu constituie o infracţiune mai gravă;

» introduce noţiunea de „locuinţe protejate” ce vine în sprijinul reabilitării victimelor traficului de persoane, prin asigurarea găzduirii de tip familial în sistem protejat;

18

Răspunsul instituţional

» creşte durata cazării victimelor de la 10 zile la 90 de zile; » statuează în mod explicit dreptul la perioadă de recuperare şi reflecţie şi pentru cetăţenii români

victime, anterior existând o astfel de prevedere doar pentru cetăţenii străini.

A fost adoptată Legea nr. 252 din 14 decembrie 2010 privind ratificarea convenţiei consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale, adoptată la Lanzarote la 25 octombrie 2007 şi semnată de Romania la Lanzarote la 25 octombrie 2007 şi a fost publicată in Monitorul oficial 885 din 29 decembrie 2010.

În vederea creşterii gradului de exigenţă a actului de control, măsură stabilită prin Memorandumul de Înţelegere între Comunitatea Europeană şi România, Inspecţia Muncii a elaborat Procedura privind repetarea actului de control la angajatorii la care au fost depistate cazuri grave de muncă nedeclarată, aprobată prin decizia nr. 426/17.02.2010 a inspectorului general de stat adjunct. procedura a început să se aplice cu data de 17.02.2010.

1Un alt demers legislativ a constat în iniţierea unui proiect de lege care prevede pedepse sporite pentru traficul cu minori şi pentru traficarea femeilor însărcinate, cu dizabilităţi fizice sau cu handicap psihic. de asemenea s-a propus modificarea art. 13 litera a din Legea 678/2001, prin introducerea unor amendamente referitoare la agravanta infracţiunii, dacă traficantul este un membru al familiei victimei. În acelaşi timp, s-a propus modificarea unor prevederi din codul penal, astfel încât textele de lege respective să fie mai bine adaptate evoluţiei fenomenului infracţional în domeniul traficului de persoane.

La finele anului 2010, cu implicarea membrilor Grupului Interministerial de Lucru pentru coordonarea şi evaluarea activității de prevenire şi combatere a traficului de persoane (GIL), AnITp a elaborat proiectul de H.G. pentru aprobarea Strategiei naţionale în domeniul prevenirii, asistenţei victimelor şi combaterii traficului de persoane pentru perioada 2011 - 2015.

proiectul noii SnITp pentru perioada 2011 - 2015 fixează obiective şi acţiuni sectoriale, subsecvente domeniilor prevenirii, combaterii şi asistenţei acordate diferitelor categorii de victime ale traficului de persoane (VT) precum şi al cooperăriilor interinstituționale şi internaționale. La data elaborării prezentului raport, documentul se afla în procedură de adoptare.

Cadrul instituţionalGrupul parlamentar pentru combaterea traficului de persoane, din cadrul parlamentului României,

înfiinţat în 2009, a continuat audierea tuturor instituţiilor cu atribuţii în domeniu, precum şi a onG, în scopul realizării unui raport naţional de progrese. de asemenea, Grupul a continuat să sprijine, cu mijloace parlamentare, activitatea instituţiilor competente în materie, să contribuie la focalizarea şi eficientizarea acţiunilor actorilor relevanţi din toate sectoarele administraţiei publice, dar şi societăţii civile, să susţină la nivelul UE şi al statelor membre poziţia naţională asupra propunerilor Uniunii, precum şi să asigure buna reprezentare şi justa reflectare a eforturilor naţionale pentru combaterea traficului de persoane. Grupul lucrează pentru realizarea unui parteneriat eficient şi durabil cu toate instituţiile naţionale cu atribuţii în domeniu, concretizat într-un schimb de informaţii structurat la nivel naţional.

În perioada evaluată, întâlnirile (GIL), au avut ca rezultat eficientizarea răspunsului instituţional în domeniul luptei împotriva traficului de persoane, activitate ce a fost susţinută la nivel local de către echipele interinstituţionale anti-trafic.

1 Sursa: dcco

19


prima reuniune a avut ca obiectiv întocmirea răspunsurilor la întrebările chestionarului de evaluare elaborat de către grupul de experţi pentru acţiunea împotriva traficului de fiinţe umane (GRETA).

În cadrul celei de–a doua şedinţe a fost prezentat un chestionar de măsurare calitativă a impactului pe care Strategia naţională Împotriva Traficului de persoane 2006-2010 l-a avut în gestionarea fenomenului traficului de persoane, chestionar transmis partenerilor spre consultare şi completare.

Activitatea GIL s-a încheiat în anul 2010 cu o reuniune organizată în vederea elaborării proiectului de Strategie Împotriva Traficului de persoane pentru perioada 2011-2015.

Autoritatea Națională pentru Protecția Familiei și Drepturilor Copilului (ANPFDC)a fost reorganizată ca direcţie generală, sub denumirea de direcția Generală protecția copilului (dGpc), în aparatul central al Ministerului Muncii, familiei şi protecției Sociale (MMfpS), păstrându-şi responsabilităţile legale consecutive statutului de autoritate centrală în domeniul reglementărilor legislative şi metodologice, în aria de competenţă a protecţiei şi promovării drepturilor copilului, aşa cum sunt acestea statuate în Legea nr. 272/ 2004. conform obiectivelor Anpfdc (actual dGpc) prezentate în cadrul şedinţei Subcomitetului privind traficul de copii şi a deciziilor globale ale cnd din iunie şi decembrie, în cursul anului 2010 au fost realizate activităţi destinate următoarelor obiective:

-reorganizarea structurilor de coordonare interinstituţională în domeniul exploatării copiilor prin muncă, traficului de copii şi altor forme de violenţă asupra copiilor – la nivel local şi central;

-armonizarea instrumentelor de monitorizare privind copiii victime ale violenţei, existente la nivelul sistemului naţional de protecţie a copilului şi la nivelul altor instituţii partenere – cu precadere AnITp, în ceea ce priveşte copiii victime ale traficului;

-elaborarea unui plan naţional de acţiune integrata în domeniul violenţei asupra copilului şi a violenţei în familie;

-elaborarea unui cadru conceptual şi metodologic unitar în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei asupra copilului şi al violenţei în familie;

Alte instituţii publice cărora legea le stabileşte responsabilităţi în domeniul traficului de persoane (prevenire, combatere şi/sau asistenţa acordată victimelor) nu au cunoscut schimbări notabile în structura şi responsabilităţile legale.

Studii şi publicaţiiÎn aria cercetării multivariabile a fenomenului traficului de persoane a fost finalizat un studiu cu

privire la uitilizarea noilor mijloace tehnologice de comunicare de către copii şi tineri, rezultatele acestuia sprijinind publicarea Raportului „Internetul şi exploatarea copiilor”, în versiune adresată copiilor. Raportul a fost publicat în cadrul proiectului transnaţional REAcT (Îmbunătățirea cunoştințelor cu privire la traficul de copii), cu sprijinul financiar al comisiei Europene.

Unul din principalele rezultate ale implementării proiectului fREEd ( Acțiunea transnațională a tuturor celor implicați în combaterea traficului de persoane în scopul exploatării prin muncă. Identificarea şi protecția victimelor) în România a fost reprezentat de actualizarea şi particularizarea conform contextului naţional a informaţiilor cuprinse în manualul ILo „Traficul de persoane şi munca forţată” cu privire la statisticile actuale ale traficului de persoane exploatate prin muncă în România, studii de caz actuale precum şi alte aspecte legislative din domeniu, traducerea şi publicarea acestuia în limba română.

Alte evaluări cu caracter semestrial şi anual privind fenomenul traficului de persoane, precum şi analizele şi studiile realizate de toate instituţiile cu atribuţii în domeniu sunt puse la dipoziţia partenerilor interinstituţionali şi a publicului larg prin mijloace de diseminare publică, inclusiv prin intermediul

20


reţelelor de socializare.

Formarea profesională a specialiştilorcu regularitate, în cadrul fiecărei instituţii există tematici de pregătire în domeniul prevenirii şi

combaterii traficului de persoane, în contextul pregătirii profesionale continue. A fost implementat un program de formare, cu sprijinul unor experţi străini, în cadrul proiectului

“Întărirea capacităţii autorităţilor judiciare de a instrumenta şi investiga cazurile de trafic de persoane (identificare, intervievare, mărturia victimei, condamnarea traficanţilor)”, finanţat de UE. proiectul a contribuit la specializarea profesioniştilor din cadrul autorităţilor judiciare, în domeniul identificării victimelor traficului de persoane, investigării şi instrumentării cazurilor de trafic de persoane. Au fost formaţi 235 de specialişti din structurile poliţiei Române (direcţia Rutieră, Serviciul poliţie Rurală, poliţia de proximitate), Jandarmeriei şi Ministerului Justiţiei.

conform raportărilor dGASpc, numărul personalului cu atribuţii directe în domeniul traficului de copii şi alte problematici conexe (abuz, exploatare şi migraţie în situaţii de risc) este de 426 de persoane, din care, în cursul anului 2010 au beneficiat de formare specializată 50 de persoane. Acţiunile de formare, în număr de 20, s-au desfăşurat în 10 judeţe şi sectoare ale municipiului Bucureşti, respectiv: Alba, Buzău, covasna, dâmboviţa, Galaţi, Mehedinţi, prahova, Satu Mare, Sectoarele 4 şi 5 ale municipiului Bucureşti - 9 din cele 20 de acţiuni de formare fiind iniţiate de către dGASpc locale.

Alte instituţii nu au oferit informaţii cu privire la programele de formare profesională a specialiştilor.

domeniul intervenţieiAcest domeniu al răspunsului instituţional reprezintă nivelul executiv al efortului anti-trafic, vizând

ariile prevenirii şi combaterii traficului de persoane, pe cea a asistenţei acordate victimelor, alături de demersurile de cooperare internă şi internaţională.

Combaterea traficului de persoane

Consideraţii generaleLiteratura de specialitate evidenţiază opinia conform căreia infracţiunile sunt realizate după un

„scenariu” care permite descompunerea acestora în actele care le compun, indiferent de identitatea autorului. Acesta este şi cazul clar al infracţiunii de trafic de persoane, care poate fi descris mai degrabă ca un proces şi mai puţin ca o infracţiune singulară, proces care presupune diferite stadii prin

0

200

400

600

800

1000

1200 Suspecti investigati

Grupari destramate

20092010

Dinamica suspectilor investigati si a gruparilor destramate

Alte moduri

Cerșetorie

Muncă forțată

Expl. Sexuală

65 %23 %

10 %

2 %

Cazuistica pe tipuri de exploatare

21


care victimele trec şi care de regulă implică persoane diferite la fiecare din etapele acestui proces.Afacerile licite ca de altfel şi cele ilicite sunt motivate de profit. criminalitatea ca afacere este o alegere

ratională de a creşte un profit. cu alte cuvinte, anumiţi indivizi iau în calcul oportunităţile, profitul, riscul şi costurile şi apoi decid.

Afacerea de trafic de persoane generează profituri uriaşe. Estimări realizate de ILo au cifrat sumele circulate de traficul de persoane în scopul exploatării sexuale sau prin muncă la 31,6 miliarde de dolari pe an, la nivel global. Într-un astfel de context interesul pentru realizarea de profituri ilicite prin traficul de persoane se va menţine ridicat.

În concluzie, este deosebit de importantă înţelegerea nu doar a procesului de trafic pentru a-l putea combate cu eficienţă, dar şi conturarea unei perspective asupra strategiilor traficanţilor.

Evoluţia şi controlul fenomenului infracţional Traficul de persoane ce victimizează cetăţeni români se înscrie pe o curbă uşor ascendentă în anul

2010, în contextul globalizării crizei economice şi deteriorării situaţiei financiare a cetăţenilor. La această creştere a contribuit şi extinderea, ca practică, a derulării unei investigaţii centrate pe victimă,

în sensul asigurării cu prioritate a drepturilor acesteia, ceea ce a avut ca efect, în primul rând, creşterea numărului victimelor care au acceptat să fie parte în procesul penal, fapt evidenţiat în continuarea acestei secţiuni a raportului.

de asemenea, orientarea activităţilor de investigare nu doar la nivel naţional ci şi internaţional, în scopul depistării cât mai multor membri ai grupărilor infracţionale, a permis identificarea unui număr mai mare de persoane victimizate şi, implicit, a unui număr mai mare de suspecţi care au fost investigaţi,

0

200

400

600

800

1000

Pornogra�e infantilă

Tra�c minori

Total

Finalitate investigațiilor derulate, cu evidențierea traficului de minori

2010 2009Tendința față de anul

anterior

Cauze soluționate 717 527 +36%

Persoane cercetate 2.038 1397 +45.9%

Rechizitorii 153 101 +51.5%

Trimiși în judecată 415 262 +58.4%

Arestați 197 116 +69.8%

Condamnați 203 183 +10%

Urmărirea penală în anii 2009 2010

0

50

100

150

200

250

Tra�c minoriPers. arestate preventivPers. Retinute

22


deşi variaţia statistică a grupărilor de crimă organizată implicate în trafic şi care au fost destrămate a fost la cote reduse.

Abordarea tactică a investigaţiilor a fost una proactivă, bazată pe conceptul de „inteligence led policing”. pe acest fundal şi în raport de vizibilitatea diferitelor forme de exploatare a victimelor, tabloul investigaţiilor derulate la nivel naţional are o configuraţie diferită de imaginea de ansamblu a traficului creionată de analiza cu privire la victime.

o astfel de situaţie are drept explicaţie faptul că investigaţiile ce vizează munca forţată sunt finalizate în dosare penale ce au la bază un număr mai mare de victime identificate ca fiind traficate de o singură grupare. Altfel spus, datorită specificului activităţilor infracţionale în cazul traficului de persoane în scopul exploatării prin muncă, pe fondul reducerii pieţei din cauza crizei economice, se observă o adaptare a traficanţilor, prin atragerea unui număr tot mai mare de persoane în vederea constituirii unor grupuri compacte şi numeroase de victime care ajung să fie traficate de un număr tot mai restrâns de traficanţi.

pe cale de consecinţă, acesta este unul dintre motivele pentru care, deşi numărul de grupări infracţionale cunoaşte o relativă stagnare, numărul victimelor este în creştere. În acelaşi timp, în numeroase cazuri de trafic de persoane în scopul exploatării sexuale se înregistrează o victimizare punctuală, uneori doar una sau două victime care sunt ulterior vândute altor proxeneţi.

de semnalat că în cursul anului 2010 au fost demarate 2 investigaţii ce au vizat un mod de exploatare mai rar întâlnit, prevăzut de legislaţia în vigoare ca prelevare de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, cu încălcarea dispoziţiilor legale şi care au depistat situaţii de recoltare de celule stem de către clinici private, în condiţii care afectau sănătatea donatorilor.

Tot în plan judiciar, urmărirea penală sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, derulată de instituţiile abilitate, a reflectat tendinţa de creştere înregistrată per ansamblu de dinamica traficului.

dincolo de volumul în creştere (51,5% mai multe rechizitorii faţă de anul 2009) este de remarcat şi rata în creştere a succesului acestui demers materializat prin trimiterea în judecată a cu peste 58% mai mulţi inculpaţi - 395 în calitate de autori (183 pentru trafic de minori iar 7 pentru pornografie infantilă) şi 20 în calitate de complici sau instigatori (8 pentru trafic de minori şi 1 pentru pornografie infantilă).

Analizând finalitatea demersului judiciar al instituţiilor de aplicare a legii, condamnările definitive

Suspendare condiționată

Închisoare

0

50

100

150

200

250

Minori - 6

Adulti - 197

Femei - 53

Bărbați -150

Ponderea pedepselor aplicatePonderea adulti/minori şi bărbați/femei din totalul de 203 persoane condamnate definitiv

23


pronunţate în cursul anului 2010 pentru

evaluarea situaȚiei 2010.pdfasemenea precondiţii de vulnerabilitate fac predictibilă acroşarea...

Documents