1. ETNICITATE Termenii de etnic şi etnicitate sunt de dată recentă, cu intrare în vocabularul contemporan pe

la începutul secolului XX în ideea de a integra alţi termeni precum cei de popor, considerat prea

vag, naţiune sau naţionalitate, consideraţi improprii, cu folosinţă pentru populaţii de aceeaşi

limbă, dar diferenţiate cultural. Prin aceeaşi perioadă, termenul de etnicitate s-a introdus cu

referire la grupuri rasiale sau triburi, termeni consideraţi necorespunzători pentru desemnarea

populaţiilor de aceeaşi limbă, dar diferenţiate fie cultural, fie prin particularităţi biologice. Pentru

asemenea situaţii s-a dorit introducerea acestui termen nou cu un grad de generalitate mai larg.

Cu timpul, în ştiinţele socio-umane, etnicul s-a folosit cu mai multe semnificaţii, până la

suprapunere cu naţionalitate, naţiuni, grupuri rasiale, minorităţi culturale sau de imigranţi

2. INTERETNICITATETermenul de interetnicitate este şi mai recent, apărut după prima jumătate a sec. XX, cu

intenţia de a fi mai restrictiv decât cel de internaţional, considerat prea larg, cu referire la orice

fel de relaţii între statele lumii. Sensul restrictiv are în vedere numai relaţiile populaţiilor

majoritare cu minorităţile istorice sau de emigranţii, toate conlocuitoare într-un acelaşi stat sau

într-o aceeaşi regiune geografică. De asemenea astăzi, sintagma relaţii etnice le-a asimilat şi pe

cele rasiale sau naţionale. De remarcat că interetnicitatea s-a dovedit a fi un concept variat şi mai

dinamic decât etnicitatea, cu orientare către studii comparative, mai puţin exclusiviste, cu

stabilirea aspectelor comune, chiar asemănătoare între comunităţile cercetate, până la

desprinderea unor elemente de influenţă şi transfer între ele. Pe această direcţie asistăm la un

fenomen de modă prin publicarea unor lucrări de imagologie etnică privitoare la imaginea unui

popor reflectată în cultura altor popoare, inclusiv în limba română, cu lucrări de genul: Imaginea

românilor în spaţiul lingvistic german, de Heitmann Klaus (1995), Imaginea evreului în cultura

română, de Oişteanu Andrei (2001), Imaginea rusului şi a Rusiei în literatura română, de Leonte

Ivanov (2004) şi altele. În privinţa altor popoare, cele mai multe studii de imagologie au fost

publicate în revistele Immigration – Ethicities – Racial Situations şi Journal of Ethnic and

Migration Studies.

De asemenea, aplicaţiile interetnicităţii se întind şi în sectoare commercial-economice cu

teme de cercetare în marketingul corporaţiilor transnaţionale când au în vedere piaţa altor state,

în spaţiul altor comunităţi sau de adaptare a unui stil de conducere transnaţional la specificul

altor popoare etc. (Keegan, 1999; Modelski, 1990). Chiar în turismul internaţional se observă un

efort de adaptare a ofertelor de servicii.

De exemplu, există un efort de asimilare a unor studii despre cultura, istoria, bucătăria şi

exigenţele turiştilor din nordul Europei, în cadrul serviciilor turistice din sudul Europei. Astfel,

pentru serviciile de turism din Grecia, un analist grec pe nume Alexis Karagiannis (1977) a

elaborat o lucrare documentară, cu titlul: Etnopsihologia popoarelor scandinave. Dar domeniul

principal al acestor studii rămâne cel geopolitic pe tema minorităţilor, cu investigaţii comparate

pe regiuni, comunităţi, categorii de populaţie şi mai ales pe diferite grade de relaţii paşnice,

tensionate sau conflictuale.

Pe plan extern, din cadrul autorilor cu astfel de cercetări amintim pe Morton (1985),

Morton et al. (2006) cu lucrări privitoare la procesele de cooperare, competiţie şi descriere

a ,,spiralei interacţiunilor ostile”, pe Osgood (1962), pentru analize privind reducerea conflictelor

internaţionale, Holt şi Silverstein (1989), Perez şi Mughy (1993) pentru teoria elaborării

conflictului, Jenny Maggi, Serge Moscovici, Pascal Huguet, Stanos Papastamou şi alţii, cu studii

pe teme de rasism, discriminare, identificare, schimbare, xenofobie, comunicare şi influenţă

socială.

După anul 1990 au apărut şi o serie de organizaţii care au susţinut dezvoltarea acestui

domeniu. Amintim aici Fundaţia pentru Relaţii Interetnice din Suedia, înfiinţată la sugestia lui

Max van der Stoel, fost înalt comisar OSCE pentru minorităţi naţionale (1992–2000). Această

fundaţie a realizat o lucrare devenită clasică cu un set de principii pentru participarea paşnică a

minorităţilor la viaţa publică, denumită Recomandările de la Lund – Suedia (1999), care

reprezintă: ,,un instrument de prevenire a conflictelor cât mai devreme posibil”, elaborate în două

etape, prima prin Recomandările de la Haga, referitoare la drepturile minorităţilor în educaţie

(1996) şi a doua prin Recomandările de la Oslo, referitoare la drepturile lingvistice ale

minorităţilor naţionale (1998). Acest set de Recomandări guvernamentale au fost postate pe

internet, fiind accesibile în toate limbile europene. În România, o altă fundaţie înfiinţată prin

Programul american de asistenţă pentru dezvoltare în România (USAID) este Centrul Regional

PER (Project on Etnic Relations) pentru Europa Centrală şi de Sud-Est, constituit pentru

elaborarea de analize, proiecte, studii, programe referitoare la protecţia minorităţilor, respectarea

drepturilor culturale şi realizarea convieţuirii multietnice, organizarea de conferinţe, reuniuni,

2

întâlniri, simpozioane în vederea dezvoltării relaţiilor dintre minorităţile naţionale şi prevenirea

conflictelor etnice, din perspectivă regională. Acest Centru PER, împreună cu Fundaţia pentru o

Societate Deschisă, Centrul de Cercetare a Relaţiilor Interetnice – Cluj şi Centrul de resurse

pentru comunităţile de romi – Cluj, au realizat un periodic al sondajelor de opinie sub forma

Barometrelor de relaţii interetnice în ediţiile din anii 1993–1996, 2000–2002.

Scopurile acestor Barometre au fost de a monitoriza climatul interetnic din România, prin

caracterizări evaluative pe auto- şi hetero-percepţii, în primul rând în relaţiile dintre români,

maghiari şi romi, cu dinamica stereotipurilor privitoare la aceste comunităţi, influenţa unor

factori socio-economici, cunoaşterea şi impactul public al unor aspecte politice şi legislative etc.

Autori de lucrări în aceste cercetări au fost Magyari N.L., Horvath I. şi Culic Irina (1998), Rus

Călin, Poledna R. şi Ruegg F. (2002), Andreescu A., Nastasă L. şi Varga A. (2002), Kivu M.

(2002), Salat L. (2003), Enache Smaranda (2004), Fati Sabina (2007) şi alţii. Cu timpul s-a

semnalat necesitatea unor concepte noi. Încă din studiile lui Pike (1967) se remarca o dualitate a

observaţiilor, prin care diverse evenimente dintr-o comunitate, într-un fel se prezentau unui

observator extern grupului în cauză şi cu totul altfel din perspectiva internă a membrilor săi. Bery

şi Dasen (1974), Iluţ (1983) şi alţii au denumit acest principiu în termeni anglo-saxoni, respectiv

perspectivă ,,emică” pentru analizele efectuate din interiorul comunităţii şi perspectivă ,,etică”

pentru cele efectuate din afara ei. De fapt în planul relaţiilor umane, acest principiu al dublei

perspective este general valabil. Una şi aceeaşi locuinţă, într-un fel se prezintă din perspectiva

proprietarului şi altfel din perspectiva chiriaşului; pentru aceeaşi marfă avem o dublă perspectivă

cu unele diferenţe psihologice la vânzător şi altele la cumpărător.

De asemenea, în aceste raportări se mai constată că etnicul este privit ca un personaj

colectiv la scara istoriei, un ansamblu unitar de trăsături/valori distincte, tratate de Zavalloni

Marisa (1974) ca o identitate socială subiectivă, capabilă de identificare etnopsihologică (Lange,

Westin, 1981), prin care comportamentul social trebuie înţeles şi în termeni de intenţii, scopuri,

aspiraţii, distanţe sociale, după modul cum sunt percepute de diverse grupuri şi nu doar în funcţie

de conflictele obiective dintre ele. Cu aceste observaţii, personalitatea modală se va preciza

ulterior ca fiind: ,,o variantă de personalitate, surprinsă într-un portret colectiv care selectează

trăsăturile psihice cu frecvenţele cele mai ridicate dintr-o colectivitate dată” (Radu et al., 1994, p.

306). Dar în cursul acţiunilor de interevaluare desfăşurate pentru definirea acestui gen de

personalităţi colective, diferenţele de trăsături, atitudini şi distanţe obţinute pot fi foarte mari,

3

pentru una şi aceeaşi comunitate, chiar dacă grupurile de cercetare sunt relativ omogene

(Miroglio, 1971; Iacob, 2003). Într-un cadru atât de subiectiv, separarea în scopuri de

obiectivitate a diferitelor categorii de imagini, care în acelaşi timp sunt tot atâtea seturi de

atitudini, a impus asimilarea unei viziuni experimentale cu o distincţie clară între grupul de

referinţă şi grupurile martor, pe care un experimentator, cu ajutorul unor chestionare, le pune să

facă evaluări asupra lui, din variate perspective. Ca urmare, conceptele rezultate din

autoevaluarea comunităţii în cauză s-au numit auto-imagini (Rabier, 1968; Neculau, Ferreol,

1996), opiniile formulate asupra altor grupuri s-au numit hetero-imagini (Hamady, 1965; Lafon,

1967), iar cele rezultate din acţiunile de evaluare alte altor comunităţi asupra unui grup de

referinţă s-au numit retroimagini (Gârlan, 2007). Diferenţele dintre hetero şi retro-evaluări sunt

numai în funcţie de cine este grupul de referinţă. Când acest grup face evaluarea altor grupuri

spunem că el dezvoltă hetero-evaluări. Iar când acelaşi grup de referinţă este evaluat de alte

grupuri, spunem că este retro-evaluat. În primul caz, heteroevaluările aparţin grupului de

referinţă şi sunt realizate de el. În al doilea caz, retroevaluările aparţin tot grupului de referinţă,

dar sunt realizate de alte grupuri.

3. MODELUL INTERETNIC ROMÂNESC - PREZENT ȘI PERSPECTIVEFaptul că prevederile constituţionale prevăd pentru România împlinireanormelor

democratice celor mai avansate în domeniul interetnicităţii nu înseamnă că astfel de cerinţe sunt

automat implementate în practică.În viaţa de zi cu zi, la nivelul indivizilor grupurilor şi

comunităţilor,acţionează comportamente şi stereotipuri, în egală măsură influenţate atât

detradiţie, cât şi de elementele de noutate, inclusiv în plan instituţional.

Raporturile care se constituie astfel în planul interetnicităţii trebuie avute în vedere,

întrucât pe cât sunt de relevante, din punct de vedere principial, atât ,cadrul legislativ, cât şi

modelul interetnic românesc, ele acţionează, într-un timpreal, asupra şi prin intermediul unor

actori reali condiţionaţi istoric, politic, social,economic şi cultural.

Din acest punct de vedere, nu este întâmplător faptul că după decembrie 1989în condiţiile

unei prelungite crize generale ce a cuprins societatea românească, cuîntreg corolarul de

evenimente şi fenomene cunoscute – pauperizare, şomaj,închideri de fabrici, falimente de bănci,

inflaţie ş.a.m.d., s-au putut înregistra şiunele tragice tensiuni şi violenţe, ce nu pot fi evaluate şi

4

înţelese în afarainteretnicităţii (Târgu Mureş (martie 1990), Bolintin, Mihail Kogălniceanu,

Hădăreni (toate, în prima jumătate a anilor ’90) etc.).

Mergând înapoi pe firul istoriei, concluzia studiilor şi analizelor ştiinţificeeste că, în

puţinele ocazii în care pe pământurile româneşti s-au înregistrat tensiunişi violenţe cu caracter

interetnic, avem de-a face cu circumstanţe cu totulexcepţionale – războaie de apărare, răscoale,

revoluţii, crize economice şi politice,dar mai ales, presiuni exercitate la adresa autorităţilor din

partea unor puteri străine,ce ţinteau la destabilizarea statului. În nici un moment nu avem de a

face cuiniţiative rasiste discriminatorii emanate exclusiv din iniţiativa societăţii româneşti.În

concluzie, mersul legitim al evoluţiilor româneşti în sfera interetnicităţii îlreprezintă modelul

interetnic românesc, dominat de flexibilitate, pragmatism şitoleranţă, ce a constituit, şi constituie

încă, fundamentul raporturilor interetnice în România. De-a lungul timpului, acest model a

suferit mutaţii şi influenţe diverse, dar peansamblu, a rezistat şi a influenţat în bine evoluţia

interetnicităţii.

Trebuie remarcat însă faptul că, în condiţii prelungite de criză politică şi/saueconomică,

acţiunea modelului interetnic românesc poate fi inhibată sau perturbatăde evoluţia generală

nefavorabilă a evenimentelor – tensiuni sociale, campanii sistematice de manipulare şi

dezinformare, pauperizare, ameninţare cu agresiuneasau cu ocupaţia militară a ţării.

În concluzie, pentru ca acţiunea modelului interetnic românesc să sedesfăşoare optim şi

nestânjenit se impune din partea factorilor politici o acţiuneconcertată şi constantă pe plan

instituţional administrativ în vederea democratizăriicadrului politic general, cu o adresă clară şi

precisă în sfera interetnicităţii, casingură modalitate de optimizare şi de consolidare în plan social

a stereotipurilor şicomportamentelor interetnice corespunzătoare.

După cum s-a arătat deja, în România, după decembrie 1989, s-a creat uncadru legislativ

adecvat în domeniul raporturilor interetnice.În condiţiile crizei prelungite în care a plonjat

societatea românească înansamblul său s-au înregistrat însă şi unele evoluţii îngrijorătoare –

manipulări xenofobe şi naţionalist-şovine, tensiuni şi acţiuni violente, în principal revendicativ

economice şi sociale ş.a.m.d. care, scăpate de sub control, pot avea consecinţeimprevizibile,

inclusiv în plan interetnic.

Totuşi, se poate spune în final, că modelul interetnic românesc bine servit denoul cadru

juridico-legislativ a reacţionat precumpănitor pozitiv după 1989.

5

Trebuie avut în acest sens în vedere faptul că ciocnirile violente au fost stinserelativ uşor,

că nu s-au înregistrat recidive şi extensii ale violenţelor şi, faptfundamentat, climatul interetnic se

păstrează, în ciuda crizei prelungite, precumpănitor pozitiv, la scara întregului teritoriu.

BIBLIOGRAFIE

1. ANDREESCU A., NASTASĂ L., VARGA A., (2002) Minorităţi etnoculturale. Maghiarii din

România Cluj-Napoca, Editura CRDE.

2. GÂRLAN M.,(2004), Fundamentări metodologice în etnopsihologie, Iaşi, Editura Lumen.

3. IACOB M. LUMINIŢA, (2003), Etnopsihologie şi imagologie, Iaşi, Editura Polirom.

4. NECULAU A., GILLES F., (1996), Minoritari, marginali, excluşi, Iaşi, Editura Polirom.

5.http://revistadepsihologie.ipsihologie.ro

6. www.scribd.com

6