ETICA ŞI RESPONSABILITATE SOCIALĂ

TEMĂ NR .1

LISTĂ BIBLIOGRAFICĂ DE CINCI TITLURI REFERITOARE LA ETICA

EDUCATOAREI INCLUSIV ARTICOLE ÎN LIMBĂ STRĂINĂ SAU CĂRŢI.

Motto: ,,Spune-mi şi o sǎ uit .

Aratǎ-mi şi poate n-o sǎ-mi amintesc.

Implicǎ-mǎ şi o sǎ înţeleg.

,,proverb american”

BIBLIOGRAFIE

1. Monica .Tatoiu.,(2006) „Profesorii şi pedagogia”,Editura Curtea Veche ,Bucureşti,pag 94.

2. Alexandru Boboc., (2008)„Culturǎ modernǎ şi tradiţie de culturǎ”, Editura Grinta , Cluj-

Napoca,pag 22.

A citat:

Aşa cum dupǎ cum afirmǎ domnul profesor Alexandru Boboc,la scara socialǎ se produce

metamorfoza genialǎ a omului, ridicarea de la stadiul de „homo naturalis” , la cea de

„ homo creator ”.

„Şcoala este spaţiul întâliri dintre individ şi societate”.

„Viaţa şcolii înseamnǎ tensiunea cǎutǎrii ,emoţia drumului cǎtre ,dar şi tentaţia de a vedea

ce se întâmplǎ şi ce se poate întâmpla”.

3. Albu ,Gabriel.,(2005) „Repere pentru o concepţie umanistǎ asupra educaţiei”, Editura

Paralela 4 Piteşti ,pag 47.

4. Comensius ,J.A.,(1970) -Didactica magna ,E.D.P.,Bucureşti,pag 41.

5. Laswell;Harlod.,(1960) „The Structure and Function of Comunication în Society”,în Mass

Comunication ,University of Illionois Press,Urbana , pag 23.

BIBLIOGRAFIE

1. Abric,I.,(2002)-„Psihologia comunicǎrii.Teorii şi metode”,Editura Polirom,Iaşi.

2. Adorno,Th.W.,(1999)-„Minima moralia”, Editura Univers,Bucureşti.

3. Albu,Gabriel., (2008)-„ Comunicarea intredisciplinarǎ.Aspecte formative şi valenţe

psihologice”,Editura Institutul European ,Iaşi.

4. Albulescu,Ion., (2008)-„ Moralǎ şi educaţie”, Editura Eikon ,Bucureşti.

5. Antonescu ,G.G.,(1972) -„Educaţie şi culturǎ,.ed.a III-a ,reeditatǎ la

E.D.P”,Bucureşti.

BIBLOGRAFIE

1.Boboc, Alexandru .,(2001) -„Eticǎ axiologe în opera lui Max Scheler”,Editura, Editura

Ştiinţificǎ şi Enciclopedicǎ” ,Bucureşti .

2.Iosifescu,Viorel., (2004)-„Duplicarea şi educaţia moralǎ”,Editura Aramis ,Bucureşti.

3.Morar,Vasile., (2006)-„Etica în afacere şi politicǎ”,Editura Universitǎţii,Bucureşti.

4.Popper,K.R., (1998)-„În cǎutarea unei lumi mai bune.Conferinţe şi eseuri din trei

decenii”,Ed.Humanias,Bucureşti.

5.Ciohandaru,Elena.,(2004)-„Succesul relaţiei dintre pǎrinţii şi copii,acasǎ şi la

şcoalǎ”,Humanitas,Bucureşti.

TEMA NR. 2

Prezentarea a unei dileme etice(raportate la dileme etice,descrierea dilemei)

1.Simţul moral la copii:mamai,spune-mi ce e bine!Vârsta:2-6 ani

Ţipete,plâns cu sughiţuri,jucǎrii aruncate,lacrimi de crocodil,haos.Bǎieţelul de patru ani

se simte nedreptǎţit fiindcǎ un alt copil a încercat sǎ îi ia o lopǎţicǎ (pe care,cinstit fiind,ştim

cǎ el o uitase de vreo cinci minute).Acum încearcǎ sǎ-şi facǎ dreptate cu toate armele de care

dispune.

Mǎmica,pe care alta parte,îngrijoratǎ şi puţin jenatǎ de reacţia copilului,se apropie şi îi

spune:,,Nu-i frumos!Nu fi egoist!Dǎ-i şi lui Mircea lopǎţica!”.Replica ei este prompt urmatǎ

de o şi mai înflǎcǎratǎ serie de proteste însoţite de lacrimi.De ce se întâmplǎ aşa?Pentru cǎ

nici un preşcolar nu va înţelege vreodatǎ de ce e frumos şi bine sǎ-şi împartǎ jucǎriile atunci el

nu vrea asta.

2.Simţul moral la preşcolari

Deşi studiile recente sugereazǎ cǎ fiinţele umane au un simţ moral înnǎscut,e bine sǎ avem în

vedere cǎ şi acestea se dezvoltǎ în timp.Instinctul moral,strâns legat de capacitatea de

empatie, este limitatǎ în funcţie de vârstǎ.Iatǎ cum aratǎ el în cazul preşcolarilor.

Copii mici gândesc problemele morale în termeni absoluţi.Lucrurile sunt întodeauna bune sau

întotdeauna rele.Nu conteazǎ dacǎ Ionel a vrut sau nu sǎ o loveascǎ pe Maria.Dacǎ s-a

întâmplat cǎ el a fǎcut ceva rǎu.

Mǎsura rǎului,în mintea copiilor,este datǎ de efectul vizibil.Cu cât vânǎtaia Mariei e mai

mare,cu atât fapta lui Ionel e mai gravǎ.De asemenea,copii se ghideazǎ în judecata moralǎ în

funcţiei de prezenţǎ sau absenţa unei consecinţe negative dupǎ faptǎ.Cu alte cuvinte,dacǎ eşti

pedepsit,probabil cǎ ai fǎcut ceva rǎu.Inteligent, nu ?

Pentru copii,regulile sunt sfinte şi nu trebuie încǎlcate.Dacǎ cineva le încalcǎ,înseamnǎ cǎ e

greşit.Ceea ce nu presupune,aotomat,cǎ nu vor încǎlca niciodatǎ o regulǎ.Intrbati-o pe mǎmica

din exemplu de mai sus şi o sǎ vǎ spunǎ cǎ n-a auzit niciodatǎ idee mai abdurdǎ.Totuşi,copii

ştiu când ceea ce fac încalcǎ o regulǎ şi cǎ e rǎu sǎ facǎ asta.În medie,copii sub cinci ani nu se

pot pune în postura celuilalt,aşa cǎ judecǎ toate evenimentele din punctul propriu de

vedere.Dacǎ Ionel a lovit-o pe Maria(din greşealǎ),fetiţa nu va accepta în ruptul capului ca

bǎieţelul nu e vinovat.Nu pentru cǎ e încǎpǎţânatǎ sau egoistǎ,ci pentru cǎ mintea ei nu a

ajuns încâ la nivelul la care sǎ poatǎ înţelege aşa ceva.Deci nu încercaţi sǎ o convingeţi,dacǎ

nu vreţi şiroeie de lacrimi indignate.Totuşi,ce e fǎcut?Ajutǎ-l sǎ aleagǎ corect.

3.Expicaţie,nu pedeapsǎ

Prima şi cea mai importantǎ regulǎ este sǎ faci diferenţa între situaţiile care implicǎ un

principiu moral(să nu faci rău alteu ființe) și acelea în care e vorba numai despre o convenție

socială(la grădiniță purtăm hăinuțe de interior,nu pe cele de stradă).

Dacă problema e una morală,vorbește cu copilul și învață-l care sunt motivele pentru care

acțiunile sale sunt greșite,ajută-l să se gândească la ce simte și gândește celălalt copil implicat

și decideți împreună ce se poate face pentru ca nedreptatea să fie îndepărtată.Ideal este să

explicăm și nu să pedepsim.

4.Experiența e mama învâțăturii

Expun-ți copilul situațiilor în care sǎ fie nevoit sǎ ia o decizie în funcție de principiile

morale.Poți sî îl ajuți să rezolve conflicte apătute în mod natural,la joacă,sau poți să îi spui o

poveste despre bine și rău și să îl implici,întrebându-l despre alegerile personajelor.Totodată

lumea greșește și nimeni nu e mereu bun sau rǎu.

5.Laudă comportamentul moral

Atunci când coplilul face o alegere corectǎ din punc de vedere moral,rolul părintelui este să

aprecieze asta într-un fel care cel mic să înțeleagă.Sistemul de puncte albe,steluțe aurii sau

figuri zâmbitoare lipite pe frigider nu a dat greș până acum.

Copii sunt constrânși în judecățile morale de nivelul dezvoltării cogniteve.Un copil care nu

dorește să își împartă jucăriile nu este egoist,ci pur și simplu nu se poate pune încă în locul

celilalt și nu poate înțelege că,uneori,ursulețul lui e foarte important și pentru alt copil.

Cu toate astea,dacă într-adevar simțul moral este înnăscut,atunci cei mici dispun deja de un

set de valori morale rudimentare(bine-rău,de exemplu),pregătirea să se exprime și să se

dezvolte.

Bibliografie

1.Crosser,S.,Emerging Morality.,(2008), „How Children Think About Right an

Wrong”Earlychildhoodnews.com.

2.Dunbar,R.,(2012) „De câţi prieteni ai nevoie?”Editura Litera,pag.219-228.

3.Haidt,J.,Kesebir,S.,(2010), „Morality i S.Fiske,D.Gilbert end G.Lindzey”,(Eds).

4.Peterson,C.,(2006), „-A Primer in Positive Psychology,”Oxford University Press.

5.Pinker,S.,(2008), „The Moral Instinct”,N.Y.Times.

6.Când copilul nu e cuminte la școlă.

„Copiii au nevoie de dragoste,mai ales atunci când nu o merită”,spunea Harold Hulbert și

aceasta este cea mai bună metodă de a disciplina un copil.Chiar și în mediul școlar,atunci

când controlul profesorului este mai scăzut,iar disciplina este la cote ridicate,dragostea și

atenția acordate sunt ingredientele necesar pentru a depăsi situația dificilă.

7.Cun se manifestă copilul „neastâmpărat” la școală?

-intră deseori în conflicte cu ceilalți elevi și chiar este încântat de fiecare „reușită”.

-face parte din toate „bisericuțele”,și duce de la un grup de copii la altul,vorbele și poveștile

pe care le aude ațâțându-i pe cei din jur spre ceartă și chiar bataie.

-poate să ia uneori înfățișarea „rebelului”,clasei, cel care este mereu împotriva oricărei

norme,orcăror regului.

-caută mereu atenția celor din jur,precum și a profesorilor,astfel că nu puține sunt cazurile în

care perturbă întreaga clasă.

-răspunde obraznic cadrului didactic sau refuză să urmeze cerințele acestuia.

-perturbă activitatea din clasaă cu glume sau observații care distag atenția colegilor.

8.Care sunt consecințele comportamentelor unui copil „agitat”?

-devine un exemplu de comportament negativ pentru ceilalți copii.

-deranjează ora,colegii îl irită pe profesor cu comportamentul lui din timpul orei.

-profesorul resimte întreaga interacțiune cu un copil agitat ca pe un conflict în care cadrul

didactic nevoit să „câătige”,pentru a-și putea păstra autoritatea în fața celorlalți copii din

clasă.

9.De ce se comportă astfel uni copii?

Copiii care fac probleme la școală pot să se comporte în acest mod pentru că:

-au nevoie de atenție din partea celor din jur,

-au nevoie acută de iubire și acceptare ,

-își doresc să se elibereze de energia păe care o resimt,

-au învâțat asemenea comportamente de la persoane din mediul în care trăiesc.

10.Ce soluții există pentru a reduce comportamentele nedorite ale coipului la școală.

Ce poate face părintele?

-este esențial ca părintele să didcute deschis cu copilul despre comportamentul său de la

clasă,imediat ce apar problemele.

-pedepsele sau certurile fară o discuție deschisă despre motivele copilului nu vor avea efectul

dorit.

-este bine ca părintele să îl întrebe pe copil de ce anume decide să se comporte astfel și ce

vrea să obțină prin copmortamentul său.

-de asemenea,discuțiile despre cum se simte în clasă, ce simte față de activitatea de învățare și

evaluare sunt bine venite.

-mulții copii „neastâmpărați”, nu se simt adaptați la mediul școlar,se tem că nu vor face față

așteptărilor sau cerințelor cadrelor didactice,se simt respinși de către colegii sau se plictisesc

în timpul orelor,pentru că sunt prea simple pentru nivelul lor de inteligență sau cunoștințe.

-în funcție de răspunsurile copilului,părintele îl poate ajuta pe acesta să se adapteze la

activitatea din clasă sau poate caută o clasă să se potrivească nevoilor copilului.

-din cauza problemelor de comportament stă în temperamentul copilului,părinții îl pot învăța

pe acesta să îșî controleze energia debordantă,să aibă răbdare etc.

TEMA NR.3

DEDALOGUL EDUCATOAREI

„Aș scrie cu pensula mare pe pereții odăii tale:Iubește-ți meseria!”(Tudor Arghezi).

„MESERIA DE EDUCATOARE” este o mare și frumoasă profesie care nu seamănă cu nici o

alta.O meserie care nu părăsește seara,odată cu hainele de lucru ... .O meserie aspră și

plăcută,exigentă și liberă,o meserie care mediocritatea nu este permisă.O meserie care te

epuizează și înviorează,care te dispersează și exaltă.O meserie care a ști nu înseamnă nimic

fară emoție,în care dragosrea este sterilă fară forță spirituală.O meserie când este

apăsătoare,când este impecabilă și plină de farmec.

Iubește-ți munca care o faci zi de zi!

Arată că iți pasă de copii.

Nu face educție cu țipete!

Activitatea ta trebuie să fie una normlă.

Intră cu zâmbetul pe buze în clasă!

Transmite stare de bine și copiilor.

Ajută copii să treacă ușor peste fobii!

Explică-le că nu există monștri,medicii care le fac rău......etc

Fă-l pe copil să iubească grădinița!

Integrează-l în grup.

Mereu vei găsi cunoștințe noi!

Transmite-le mai departe.

Stăpânește-ți emoțile în fața copiilor!

Astfel vei putea să atingi idealul.

Poartă cu tine setea de cunoaștere!

Iubește munca și respectă pe cei cu care muncești.

Sădește în sufletul tău dragostea față de copii!

Ei sunt bucuria și împlinirea ta.

Fii exigentă cu tine.

Blândă și înțelegătoare cu cei din jur.