1.particularitati ale iluminismului. curent ideologic şi cultural caracterizat prin profunde schimbari in structura societatii, determinate de ascensiunea burgheziei care se afirma in numele unei noi conceptii despre lume, natura si societate, ca si prin efervescenta de idei produsa de cercetarile din domeniul matematicii si fizicii, secolul al XVIII-lea pune in cele mai multe tari europene nazuinta puterica de innoire, existenta pe toate planurile culturii- în multe tari europene, secolul al XVIII-lea a fost numit secolul luminilor, pentru a se defini specificul unei epoci in care s-a pus accentul deosebit pe dezvoltare si raspandirea cunostiintelor culturale, pe ideea "luminarii maselor". - Iluminismul sau luminismul este un curent de gandire, cu multiple consecinte pe plan politic, istoric si artistic, care tinde sa emancipeze omul din pozitia rigida in care il fixase filozofia traditionala, pentru a-l face obiectul propriei sale activitati: prin munca si cultura, omul este perfectibil ca si societatea pe care el o construieste.militeaza pentru emanciparea poporului prin cultura. - încurajeaza tratarea problemelor sociale in literatura. - genereaza o literatura cu caracter moralist. a)RATIUNEA este considerata ca un dat specific omului.

b)iluminismul proclama EGALITATEA tuturor oamenilor..

2. idei estetice abordate de către iluminiștii francezi.Unitatea iluminismului ca directie de cugetare este asigurata de un anumit fond de idei prezente la toti reprezentantii sai. Printre ele: 1) increderea in puterea ratiunii si in capacita-tea ei de a asigura progresul umanitatii; 2) lupta pentru auto-nomia gindirii si pentru eliberarea ei de sub autoritatea dogmei; 3) respingerea intolerantei religioase si a superstitiilor de orice fel; 4) apararea libertatii si a demnitatii omului impotriva opresiunii si aservirii; 5) critica institutiilor statale feudale si a religiilor pozitive; 6) pentru filozofii-iluministi nevoia de a cunoaste nu e dictata numai de o simpla curiozitate, ci in primul rind de necesitatea de a folosi practic cunostintele pentru a transforma sistemul relatiilor sociale feudale. Ei inte-leg ca eliberarea sociala si descatusarea religioasa sunt imposibile fara un nou fel de gindire si fara moravuri noi. Anume de aceea ei considera stiinta si cultura inaintata ca principala forta eliberatoare si se straduie sa le asigure o raspindire cit mai larga in sinul maselor.

3. conceptul de mimesis și catharsis.Mimesis este o teorie despre artă apărută în Grecia Antică, care consideră că arta reprezintă o „imitație”. Acest concept apare până la Platon și se atribuia în special artei teatrale. Mai târziu el este generalizat de presocratici în frunte cu Democrit, care spuneau că toate artele reprezintă o „imitație” a naturii.

Platon susține că mimesisul defapt este o „imitație a imitației”. Aristotel a dezvoltat ideea de mimesis, care utilizând-o clasifică artele în două grupuri: 1. Artele reprezentative sau cele mimetice; 2. Artele

care completează (care se inspiră din natură);

catharsis-ul este definit ca eliberare de pasiuni, purificare de emoții, în special de acelea de milă si teamă, în primul rând prin intermediul artei. Aristotel este cel care utilizează acest concept ca pe o metaforă în lucrarea ‘’Poetica’’, spre a descrie efectele tragediei asupra spectatorului. Filosoful grec afirmă că scopul tragediei este acela de a trezi catharsis-ul[2]. În lucrarea ‘’Poetica’’, Aristotel utilizează același termen, definindu-l ca sentimentul de a fi posedat de un fel de inspirație în momentul ascultării unei melodii care trezește un fel de excitare de natură religioasă, prin care se obține starea de calm, ca și când auditorul ar fi supus unui tratament medical de purificare.

4. Frumosul in abordarea lui Socrate.Frumosul la Socrate este utilul, dar utile pot sa fie si lucrurile urite. Frumosul este ceea ce produce desfatarea, placerea care desfata auzul si vazul.Frumoase sunt lucrurile care poarta caracter rational., frumosul estte particular atit constiintei umane cit si lucrurile lumii reale: cunostintele omului, inteligenta.lucrurile frumoase in jur sunt o multitudine dar frumos ramine pina la urma principiul care impune aceasta senzatia de frumos.Socrate profeseaz o relativitate a frumosului, având în vedere diversitatea posibil a utilului. Una e frumusețea în alergare, alta în lupt. Lucrurile sunt frumoase și bune relativ la scopul căruia îi sunt potrivite; rele și urâte în raport cu scopul pe care ele nu-l pot îndeplini. Frumusțea nu este absolută în sensul perfecțiunii integrale și sub toate aspectele; adică, un obiect nu poate fi frumos sub toate raporturile, în toate sensurile și relativ la orice

5. orizontul problematic al sofistilor.

 învăţătura sofiştilor era o relativizare şi o negare a ideii de absolut, de bine de frumos. Ei au înlocuit astfel absolutul şi adevărul cu relativul şi verosimilul, substituind totodată binele absolut cu binele relativ; în politică au schimbat ideea absolută a unui drept oarecare cu ideea relativă a forţei. De asemenea,, exista o artă pe care toţi sofiştii o predau, anume retorica, şi un punct de vedere epistemologic pe care îl împărtăşeau cu toţii, anume scepticismul, corform căruia cunoaşterea nu ar putea fi decât relativă la subiectul sensibil. În sistemul lor educativ, obiectul cel mai important de învăţământ îl reprezenta retorica.,,Aceasta este arta care priveşte pe cele mai mari şi pe cele mai valoroase dintre afacerile omeneşti, marea magie, care îl învredniceşte pe posesor, să vorbească în chip potrivit de toate lucrurile şi să ajute la victorie, chiar părţii mai slabe.’’Astfel, sofistica îşi dezvoltă sarcina sa principală în desăvârşirea tehnică şi formală a vorbirii, inclusiv a discuţiei, şi totodată, în dobândirea acelor cunoştinţe care apăreau importante în realizarea acestei sarcini.sofismul, ca şi curent filosofic, nu a reprezentat în totalitate o perioadă de decadenţă a filosofiei antice greceşti. Cred că rolul lui a fost unul cât se poate de important atât în conturarea primelor idei despre om ca şi fiinţă liberă şi capabilă de a alege, cât şi în evidenţierea necesităţii pe care o reprezintă educaţia în procesul de formare al omului.

6. frumosul in conceptiile antice.cuvântul frumos reprezintă categoria fundamentală a esteticii prin care se reflectă însuşirea omului de a simţi emoţie în faţa operelor de artă, a fenomenelor şi a obiectelor naturii şi care are ca izvor obiectiv dispoziţia simetrică a părţilor obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia

sunetelor. Frumosul ne ridică, în acelaşi timp, deasupra

sensibilului, purtându-ne către ce este adevărat.In conceptiile antice frumosul este un aspect al binelui , totodata in conceptiile antice formele cele mai înalte ale frumosului sunt ordinea, simetria şi definitul şi pe acestea, mai ales, le scot în evidenţă ştiinţele matematice1.” Uritul in antichitate exista ca o negatie a frumosului, este pus mereu in corelatie cu frumosul, si este necesar sa fie prezent in operele artistice,, uritul este o categorie amibigua , duala, uritul este plasat alaturi de urit, uritul si raul in conceptia lui augustin este o lipsa a creatie divine.Sublimul este o manifestare a estiticului ce presupune relatia dintre subiect si obiect si se bazeaza pe contemplarea lucrurilor reale, este considerat forma superioara a frumosului, o traire sau emotie produsa de fenomenele inconjuratoare.Tragicul este o categorie estetitica care are capacitatea de a inobila sentimentele si calitatile omului, are menirea sa evidentieze problemele personale sociale. Pentru Aristotel, tragedia trebuie să arate «o acţiune a unui caracter nobil, elevat» care inspiră  teroare şi milă. In care fericirea si nefericirea decurg prin fapte.comicul În antichitate, specia era definită prin contrast cu tragedia, insistându-se asupra caracterului obișnuit al faptelor și al oamenilor prezentați, spre deosebire de evenimentele pline de măreție și de caracterul nobil – din punct de vedere social și moral – al personajelor tragice.În viziunea lui Aristotel, comedia este „imitația unor oameni neciopliți, nu însă o imitație a totalității aspectelor oferite de o natură inferioară, ci a celor care fac din ridicol o parte a urâtului. Ridicolul poate fi definit ca un cusur și o urâțenie de un anumit fel, ce nu aduce durere, nici vătămare; așa cum masca actorilor comici este urâtă și frământată, dar nu până la suferință.”

7. gindirea stoicilor despre frumosEtica dezvoltată de Stoa derivă din principiile proprii ale fizicei: universul este guvernat de legi absolute care nu admit excepții, iar esențialul naturii umane este rațiunea. Aceste principii se sumează în celebra maximă: „Trăiește în acord cu natura!”. Din această formulă derivă noțiunea de virtute, cu cele patru aspecte cardinale: înțelepciunea, curajul, dreptatea șitempe

nanța, corespondând învățăturilor lui Socrate  Omul înțelept este sinonim cu om bun. Nefericirea și răutățile lumii sunt rezultatele ignoranței. De aici recomandarea practicii filosofiei, examinării permanente a propriilor judecăți și a

comportamentului, pentru a putea constata dacă ele diferă de rațiunea universală a naturii.

1

8. Frumosul la platon Platon (428-347) considera că frumosul trebuie înţeles prin cunoaştere; frumosul este veşnic, invariabil şi absolut. Astfel Platon exclude în totalitate subiectivismul din concepţia sa despre artă. Frumosul putea să fie doar obiectiv, clar şi bine determinat. Platon afirma: „Nu vorbesc despre ceea ce place cuiva, ci despre ceea ce este frumos2.” Filozoful grec mai spunea că cei care iubesc artele trebuie să le apere, deoarece acestea urmăresc să aducă beneficii omului şi societăţii. In legile el zice : pentruca omul sa se apropie de frumos este necesar sa contempleze lucrurile frumoase ale lumii reale.. el deosebeste 2 tipuri de imitatie cea care corespunde lucrului reprezentat si cea si in care artistul creeaza modele care ii convin lui, se numeste arta de a crea modele iluzorii. In dialogul fedru el face referire la arta care este umbra umbrei , arta imitatie poarta un caracter specific la platon. Conform lui arta trebuie sa fie in permanenta alturi de om sa ii orienteze aspiratiile, esteticul este pus in corelatie cu eticul, el zice ca arta are menirea sa pregateasca vitorul cetatean demn de societatea in care traieste. Frumosul presupune intotdeauna, corelatia directa cu binele si adevarul. Arta mai zice el este o imitatie a lumii inconjuratoare, vorbeste despre creatia artistica si problema ispiratiei. In Dialogul ion el elaboreaza o conceptie mistica despre procesul creatiei artistice cit si a inspiratiei. Poetul poate sa creeze zice el numai in momentul in care se afla in prezenta muzelor el creeaza in caz de efect spiritual.

9. conceptul de imitație în tratatul Poetica.Imitatia consta in crearea unor imagini sau tipologii de personaje ai bune decit noi , mai rele care se deosebesc prin anumite virtuti sau patimi. Imitatia sta la baza cunoasterii omului poarta un caracter cognitiv, particularitate a omului care il face sa se deosebeasca de celelalte fiinte vii, imitind natura omul traieste o stare emotionala de placere, contemplarea lucrurilor urite imi permite sa cunosc si sa judec despre lucurile reale.

10.atitudinea lui Aristotel fata de frumos si urit.Opera poetica contureaza acest aspect frumosul la Aristotel trebuia sa aiba la bază momentul masurii si ordinii anume masura impune lucrului aceasta calitate in aceasta ordine de idei frumosul este particular atit pentru lucrurile moarte cit si pentru fiintele vii sa respecte si ordinea si marimea, un lucru care sa fie frumos este necesar sa fie accesibil vazului si auzului frumosul este vazut si extras din arta, deoarece arta este imitarea frumosului. Aristotel pune uritul alaturi de frumos sustine ca uritul este necesar sa fie in operele artistice.

11. Aristotel despre tipurile genurilor artistice.Despre tragedie aristotel zice ca este imitatie inchipuita de oaameni in actiune care stirneste mila si frica.si atre element scenicEpopeea este un poem in care se povestesc fapte eroice.

2

Ditiramb este poem liric, elogiu inchinat in onoarea cuiva.Nom este cintec religios al vechilor greci.

12. Caracterul scolastic al concepțiilor estetice medievale.În Evul Mediu, cultura a luat un caracter scolastic.Reprezentant al ideilor estetice scolastice este, printre alţii, Tertulian , care neagă valoarea artei antice şi condamnă spectacolele teatrale, declarându-le ca fiind mincinoase, în evoluţia ideilor estetice se plasează Augustin. Şi pentru el, frumuseţea este ceva ce aparţine lumii, dar cauza acestei frumuseţi este Dumnezeu. Opera de artă nu se cuvine să aducă altă desfătare decât aceea a gândului religios; artei îi este astfel rezervată o funcţie utilitară ideologic religioasă. Toma din Aquino dadea importanţă frumosului senzorial şi să-l definească pe acesta ca atare: „Frumos este – spune el – ceea ce produce plăcere atunci când este perceput”. Sau, cu altă expresie: „Se numeşte frumos ceea ce place atunci când este văzut.” Ca teolog, el nu putea să renunţe la ideea că frumuseţea supremă aparţine lui Dumnezeu şi că omul nu o poate contempla decât contopindu-se cu aceasta, dar acceptă că frumuseţe au şi lucrurile sensibile, ofrumuseţe care constă din integritate, armonie şi strălucire.Arta este una dintre modalităţile creaţiei care urmează celei divine şi creaţiei naturii. Ea este o specie a acelei virtus creativa lăsată de Dumnezeu în adâncul naturii.

13. Hugo Senat-Victorianul despre principalele etape ale evoluției artei.Prima perioaada este cea inferioara care presupune implicare si aplicarea comoditatii alaturi de frumos. A doua perioada este cea superioara aici el vorbeste despre necesitatea studiilor, intelepciunea zice el este binele suprem, si aceasta se dobindeste prin lecturi permanente si meditatii, el zice ca un lucru util este pentru om sa citeasca foarte mult.

14. Despre pictura a lui Genuino aceasta pictura anticipeaza idei care vor capata dezvoltare in epoca renascentista. Pune problema imaginatiei si a fanteziei la baza creatiei artistice.

15. caracterul progresiv al conceptiilor despre omomul ca fiinţa cea mai desăvârşită ce există în natură, în care se întruchipează frumuseţea corpului şidarurile sufleteşti şi care este făcut pentru prietenie, pentru viaţă şi colectivitate. în acest sens, îi servesc mijloacele sale naturale şi sociale: limba, raţiunea, afectivitatea, setea de adevăr şi dreptate.omul apare nu ca o creaţie exclusivă a divinităţii, ci ca o fiinţă ce are dreptul să existe demn şi liber, apt a se perfecţiona prineducaţie şi cultură. Renaşterea a însemnat una dintre perioadele istorice ce a creat posibilităţi neatinse încă până atunci deafirmare multidimensională, universală a individualităţii umane. De aceea, Este adevărat că omul Renaşterii era un "o/nosingolare- navigator, explorator, scriitor, artist, filosof.in aceasta perioada omul era preocupat de problema sa , de existenta sa in acest univers, de scopul sau in viata, omul a devenit egoist si isi creeaza propriul confort ,In epoca Renaşterii arta a fost unul dintre cei mai importanţi factori de promovare a umanismului. Omul şi valoarea sa, natura specifică a interiorităţii sale, capacitatea sa demiurgă, conştiinţa demnităţii omenşti, în raport cu

totul ce fusese în Evul mediu etc., toate aceste sunt redate în sculptura, pictura, arhitectura, proza sau poezia acestei perioade.

16 Analizați caracterul problematicii estetice proprii gânditorilor renascentini.. Mentalitate arenascentistă crează pemize pentru evidenţierea lumii artelor într un domeniu deosebit, necătând la faptul că pictura,muzica chiar şi dansul erau numite ştiinţe avem încă o deosebire clară între activitatea artistică şi cea ştiinţifică). Renaşterea a adus o nouă concepţie asupra artei, ea fiind considerată până astăzi perioada istorică ainegalabilei frumuseţi întruchipate în artă. ginditorii renascentisti ,ofera culturii europene o nouă concepţie despre lume, o altă imagine a formei, un nou raport între om şi spaţiu.Investigarea şi zugrăvirea universului uman, reflectarea mai fidelă a frumuseţii sale reale şi posibile.toti ginditorii i Renaşterii pentru a reda cât mai fidel realitatea nu concepeau arta decât în relaţie strictă cu ştiinţa şi tehnica, pentru că ei credeau că atât arta, cât şi ştiinţa aveau menirea să reflecte natura cât mai autentic şi în toată bogăţia formelor ei. De aceea, sculptorii, arhitecţii, pictorii au studiat efectiv anatomia, geometria, legile perspectivei sau alte discipline ştiinţifice. Scopul suprem era redarea în forme perfecte aadevărului. De aceea în Renaştere, cele două valori fundamentale adevărul şi frumosul erau concepute ca fiindîngemănate. Aşa se explică, de ce multe din marile spirite ale Renaşterii s au manifestat şi ca artişti, şi ca oameni deştiinţă. Spiritul epocii impunea o nouă viziune despre raporturile dintre ştiinţă, tehnică şi artă şi ea a fost benefică,constructivă în planul tuturor acestor domenii

17.scopul artei la Cicero. Scopul artei este de a comunica simbolic. Scopul artei este nu de a reprezenta lucrurile , ci de a scoate la suprafata semnificatia lor. Arta zicea Cicero este un bun mijloc de a supravietui intr-o lume intunecata si plina de suferinte, arta este acea activitate umana esentiala si una dintre cele fundamentale care exprima aspiratiile umane catre libertate si frumusete, arta ii face viata omului valoroasa pentruca el este totuna cu ea , arta ii confera omului puteri nebanuite asupra naturii prin acaeea ca el o creeaza, ii ofera maretia omului si superioritatea.

18. deosebirile și asemănările dintre domeniile de implicare a esteticii și teoriei artei.Domeniile esteticii au un domeniu de interes mult mai larg decit teoria artei , pentruca aceasta se rezuma doar la obiectele create de om , in timp ce domeniile esteticii cuprind totul se ocup chiar si de domeniul muncii de cotidian, iar arta doar de arta. Asemanarea dintre ele este ca omul este centrul acestora , si ambele se bazeaza pe cunostinte, imaginatie , intuitie, esteticul se manifesta in teoria artei.Ambele se manifesta in viata omului .

19. concepția despre categoria specifică kalokagathia.Aceasta teorie are in vizor conceptia lui Aristotel despre virtute pe care el o leaga de istoria intregului conform lui o persoana ca sa fie considerata kalokagathica este necesar ca sa posede intreaga gama de virtuti.Termen desemnând idealul armonizării virtuților morale cu frumusețea fizică, uniunea indisolubilă dintre bine și frumos, dintre etic și estetic. 

20. Criteriile frumosului desemnate în dialogul Hippias Majirul a lui Platon.

Toate celelalte elemente ale frumosului (ordine, potrivire, unitate, armonie, simetrie etc.) sunt numai condiii în care frumosul absolut pătrunde lucrurile i nu invers.frumosul e lucrul însui; b) frumosul e procurat de materialul din care este făcut obiectul; c) frumosul const într-o viață credincioasă, conform moravurilortradiționale; și două sugerate de Socrate: a) frumosul ar fi utilul și convenabilul, binele; b) frumosul ar fi ceea ce ne procură plăcere prin văz și auz..

21. Particularitățile ce determină caracterul filosofic al esteticii.Estetica este filosofie a frumosului artistic şi fenomenologie a operei.Estetica are un caracter filosofic pentruca estre o cercetare ampla si are un spectru larg de studiere a frumosului care se manifesta in viata omului, estetica este o cunoastere filosofica al tuturor valorilor umane si este necesară fiintei insesi,

22. Elucidați trăsăturile de bază proprii evoluției gândirii estetice.Cunoasterea principiilor cele mai generale a activitatii umane in general cit si a artei in particular.Cercetarea pluridimensionala a esteticului, manifestarile lui in lumea reala si arta .Esenta si particularitatile creatiei artisttice;Conceptiile si principiile de interpretare cunoastere si reprezentare a lumii reale la diferite epoci.

23. Analizați noțiunile cardinale ale aparatului

terminologic cu care operează estetica.

Perceptia estetica nu este altceva decit conceptia spirituala despre aspectele general umane ale realitatii.Reprezentarea estetica este rezultatul perceptiei, modelul obiectului perceput.Emotia este starea temporara de scurta durata, sentimentGustul estetic o serie de convingeri si atitudini bazate pe intelectul omului si asimilarea creativa a emotiilor.Idealul estetic este armonie si perfectiune particulara pentru activitate si arta. Conceptie estetica probleme stricte teoretice.Cultura estetica este totalitatea creatiilor artistice , institutiile care pregatesc cadre care se manifesta mai apoi in arta , institutii care asigura functionalizarea artei./

24. Particularitățile esteticii antice.

Reflecţiile asupra artei, conţinute în textele antichităţii au suscitat interesul de-a lungul timpului prin afirmarea caracterului imitativ şi purificator al artelorteoria artei ca imitaţie- Cu ajutorul culorilor sunt imitate lumina şi umbra, fineţea şi asprimea.Termenul de mimesisProblemele artei şi frumosului au fost iniţiate în cultura europeană de grecii antici,Frumosul era pus in legatura cu reprezentari cosmologice..

25. elementele estetice proprii concepțiilor lui Heraclit și Democrit.Heraclit intemeietorul dialecticii leaga problema armoniei in relatie cu probleme de ordin dialectic si o leaga de lupta contrariilor. Contrariile determina armonia , frumosul si armonia se dezvolta dupa legile cosmosului. Vorbeste despre faptul ca in natura exista contradictii iar acestea dau nastere armoniei si frumusetii lumii reale, toto contrariile sunt particulare si pentru genurile artistice.. momentul valoric al frumosului si armoniei atunci cind omul contempleaza exista intotdeauna perceptie secundata de momentul apreciativ.Democrit zice ca frumosul este egal cu placerea , si viata omului trebuie sa treaca in liniste fara stres , omul trebuie sa caute placerea in acele zone care nu vor provoca omului neplacerea sau moartea si respectiv placerea trebuie cautata acolo unde omul nu se va intilni cu dificultati. Democrit pare să aprobe utilitarismul lui Socrate: „Refuză orice plăcere care nu este utilă.” Tot el a sesizat unul dintre cele mai importante componente ale frumosului formal: măsura. „În toate – spune el numai măsura justă este frumoasă; excesul şi lipsa îmi displac” sau „Dacă se întrece măsura justă, cele mai plăcute lucruri devin cele mai neplăcute.”.

26

27.. aportul orizontului ideatic al Școlii lui Pitagora asupra gândirii estetice.Prima teorie estetică din istoria filozofiei antice a fost elaborată de gânditorul şi matematicianul Pitagora. Acesta include noţiunea de frumos în complexul său sistem de gândire. Pentru Pitagora şi discipolii săi, frumosul consta în dispunerea adecvată a părţilor unui întreg şi proporţionalitatea dintre aceste părţi. Observaţiile lui Pitagora în acest sens priveau în primul rând armonia din compoziţiile muzicale, unde combinaţia sunetelor devenea plăcută atâta timp cât raportul dintre ele era un raport de numere simple. Acest principiu a fost adesea aplicat în domeniul artelor vizuale, unde frumuseţea ansamblului era dată de cantitatea, mărimea şi numărul elementelor componente, dar mai ales de modul cum toate acestea se raportează unele la altele şi interferează reciproc. Prin urmare, frumuseţea putea fi stabilită şi determinată numeric. Nu întâmplător cuvântul canon care astăzi desemnează regulile precise în elaborarea unei opere de artă provine din grecescul kanon care desemna anumite proporţii şi măsuri general acceptate şi considerate frumoase. Este de la sine înţeles astfel, că în perioada antică arta se supune unor reguli stricte care elimină în mod automat haosul şi liberul arbitru din actul de creaţie artistică.Pitagoreicii au fost astfel cei care au iniţiat una dintre cele

mai durabile teorii estetice: Marea Teorie aceasta demonstrează că nu doar în arhitectură sau sculptură frumuseţea poate fi înfăţişată respectând anumite rapoarte numerice, dar că însăşi frumosul natural reflectă acest principiu. Astfel corpul omenesc este frumos pentru că craniul reprezintă o zecime din lungimea corpului.

28. Problema dragostei în concepțiile estetice ale Renașterii – L.Ebreo, F. Patrizi, Mirandola.Ebreo este o personalitate remarcanta cu opera sa dialog despre dragoste intens redata aceasta problema incit a fost publicata de 12 ori. Incearca sa faca o analiza psihologica a dragostei., frumosul este o forma suprema si sublima a dragostei. El distinge 2 tipuri de frumos frumosul material si spiritual. Si aici el subliniaza ca dragostea poate sa se refere atit la lucruri materiale cit si spirituale. Frumosul spiritual este superior celui material pentruca este intruchiparea divinitatii. In calitate de caractere ale frumosului mentionez proportia si simetria. El are o parere contradictorie a acestora si zice ca frumosul poate sa nu le respecte si daca nu le respecta nu inseamna ca nu e frumos, esenta frumosului se contine in forma iar forma capata expresie numai prin materie.Patrizzi priveste dragostea din perspectiva filaptiei, adica dragostea catre sine insusi, instinctul de autoconservare sta la baza dragostei. O parte a lucrarii sale are similitudini lucrari lui Aristotel Poetica despre imitatie . datorita imitatiei lucrurilor lumii reale devin ca reale, poezia ditirambica muzica sunt artele imitatiei . Toti care poseda arta imitatiei sunt poeti cu cit este mai talentat omul cu atit mai vesnica este creatia sa. Mirandola la el frumosul este analizat in corelatie sustine ca dragostea frumosul suflet nu au nimic comun

cu Dumnezeu, ci activitatea lui Dumnezeu se rezumă doar la raţiune. Vine sa demonstreze ca Dumnezeu nu are nevoie de dragoste, dragostea este tendinta spre un anumit lucru , iar Dumnezeu este insasi perfectiunea.

29. Evidențiați criteriile de tipologizare ale genurilor artistice în opinia lui Leonardo da Vinci.Face o tipologizare a genurilor artistice si plaseaza pe primul loc pictura si anume pentruca pictura se refera la artele senzoriale. Pictura este superioara tutror genurilor artistice . Muzica este sora picturii tine de auz, cit priveste poezia ea este mai inferioara din cauza ca se adreseaza unor emotii si sentimente mai putin nobile

30. Analizați cum interpretează Frumosul și modelul oglinzii Leonardo da VinciModelul oglinzii presupune ca o lucrare sa corespunda lucrului in calitate de inspiratie, adica dibacia pictorului trebuie sa fie asemenea oglinzii care se schimba mereu dupa lucrurile care-i stau in fata si se umple de tot atittea asemanari cite lucruri ii sunt puse dinainte. Pictura la Leonardo este creatoare de frumos sensibil pictura e oglinda lumii insa oglindirea de care vorbeste da vinci e mai presus de imitarea ideilor pure.el vorbeste despre frumosul divin care este Dumnezeu, iar omul il zugraveste ca manifestare a frumosului.da vinci yice ca artistul trebuie sa posede abilitatea de a caracteriza frumosul in operele lui si sa evite contrastul., frumosul presupune si o incarcatura morala , ca sa existe frumosul zice el este necesar sa fie si moralul.

31. Problema artei in creația lui T. Campanella.Un lucru sa fie frumos trebuie sa fie potrivit menirii lui. Frumosul poarta un caracter functional, adica nu se refera la caracterul extrior al lucrurilor, dar la interior, pentru domeniul artei categoria uritului zice el nu exista, dar pe de alta parte el accepta existenta acestei categorii in caliate de lips sau neimplinire a frumosului. Arta este o imitatie dupa Campanella ca si la stoici si aristetel. Arta este superioara naturii. Conform lui pot fi iimitate lucrurile ,fiintele, caracterele , comportamentele. Meritul lui ramine prin aceea ca vine sa familiarizeze publicul cu propriile conceptii.

32. Analizați cum interpretează J. Vives cauzele înfloririi și declinului artelor in Renaștere.Juan vives a fost preoupat sa vada care sunt conditiile infloririi si declinului artelor. Se discuta in sec.17 ca cultura renascentina a devenit ceva datorita culturii antice, el vine sa iisi demonstreze poizitia proprie si zice ca ratiunea este cea mai importanta. ca antichitatea a ajutat la ridicarea noastra. Inflorirea artelor nu se datorează imitatiei ci este detrminata de necesitate, impulsionata de ratiune, luciditatea gindirii, cautarea adevarului, aceste momente sunt importante pentru inflorirea artelor. Insa declinul artelor este determinat de autoritati, acele personalitati evidentiate datorita capacitatilor ceea ce in epoca noastra nu este privit ca ceva general acceptat este atestat ca neactual lipsit de talent si importanta.

1. Definiți noțiunea de estetică : Estetica este un domeniul al filosofiei care are ca obiectiv principal analizarea frumosului în sens larg. Demersul esteticii are în vedere conceptualizarea frumosului artificial - creația umană, dar și conceptualizarea frumosului natural ca de exemplu - un peisaj, un apus de soare. Din această descriere se observă că estetica are un domeniu de interes mult mai larg decât filosofia artei, aceasta din urmă rezumându-se la analiza artei - deci a obiectelor create de om.Termenul estetică își are originea în termenul grecesc aistheton însemnând ceva capabil de a fi perceput prin intermediul simțurilor

2. Elemente ale frumosului in cultura sumeriană și cea egipteană.; Cultura egipteana:Conceptul de util şi frumos în gîndirea veche egipteană, concepţia estetică despre artele de-corative au impus virtuozităţi tehnice impresionante şi expresia unui foarte elevet gust estetic.Vestimentaţia şi moda, cuoafura şi cosmetica, bijuteriile, ţesăturile, cutiile cu fard, obiectele demobilier, jucăriile pentru copii, totul reprezintă calitatea măestriei artizanului cuplată cu cea a ar-tistului de înaltă clasă, conditie care implică elevanţa exigenţă estetică..

3. principalele curente elenistice:noi curente, ca scepticismul, stoicismul, epicureismul etc., cu o preocupare deosebită pentru aspectele legate de viața interioară și de psihologie

4. . caracterul progresiv al concepțiilor lui Lessing

despre rolul artei.

Lessing este cel dintâi scriitor german care a pus problema caracterului popular al artei, dezvoltând în acelaşi timp idei estetice realiste Astfel, artistul are misiunea „să ne înveţe ce trebuie să facem şi ce să nu facem; el este dator să ne arate adevărata esenţă a binelui şi răului, a decentului şi a ridicolului, să ne înfăţişeze partea frumoasă a celui dintâi, în toate conexiunile şiconsecinţele sale… şi să ne lămurească partea urâtă a celui din urmă…” Teatrul trebuie să fie educativ, iar poezia să-i facă pe oameni mai buni; teatrului îi revine mai ales sarcina răspândirii ideilor iluministe, fapt pentru care i se cere autenticitate, veridicitate.

5. Descrieți ideile lui Lessing despre

specificul poeziei.

Poezia receptează frumuseţi pe care pictura nu e în

stare să le sesizeze; ea aduce mai multă viaţă,

mişcare, schimbare. Tot în opoziţie cu clasicismul,

care unifica frumosul şi adevărul, Lessing face din

primul principiul artelor plastice, iar din al doilea

principiul poeziei.

6. caracterul problematicii estetice

abordat în tratatul Laocoon.

Lessing (1729–1781) s-a opus esteticii clasiciste,

cerând o artă cu conţinut contemporan. Opera lui

capitală este intitulată Laocoon, în care pledează

pentru o distincţie a specificului artelor între ele. El

constată „instantaneitatea” artelor plastice, care

denotă o sferă mai restrânsă a lor, în timp ce poezia

are o sferă mult mai largă decât a picturii

7. Tragicul in operele

artistice(rolul,rostul,menirea).

Tragicul are menirea si capacitatea de a inobila sentimentele si calitatile omului de a scoate in evidenta problemele sociale ale omului.prin tragic se poate vizualiza aproape în formă ,,pură" indestructibilitatea substanţei umane şi capacitatea omenirii" de a se autoregenera moral. tragicul are menirea să ne facă să vedem că atât viaţa omenească cât şi istoria însăşi sunt pline de evenimente tragice, atâta timp cât suntem într-un fel obligaţi să acceptăm că şi suferinţa şi durerea nemertitate, şi nenorocirile şi moartea năprasnică, sunt stări reale, sunt prezenţe ineluctabilitate ale vieţii" individuale. 8. particularitățile categoriei Urâtul în

estetica creștină.

Iadul nu este numai de natură religios-etică, ci şi estetică. Noi ne aflăm în mijlocul răului şi suferinţei, dar şi al urâtului. Ororile diformităţii şi malformaţiilor, ale vulgarităţii şi hidoşeniei ne impresionară în forme nenumărate, de la ipostaze pigmeice până la acele uriaşe grimase cu care răutatea diabolică ne rânjeşte scrâşnind din dinţi. În acest iad al frumosului intenţionăm să coborâm aici. Şi va fi imposibil fără ca totodată să ne lăsăm absorbiţi de iadul reprezentat de imperiul răului, de iadul cel adevărat, căci urâtul cel mai urât nu este acela care ne dezgustă în natură, sub forma mlaştinilor, a copacilor schilodiţi, a şopârlelor şi a salamandrelor, a monştrilor marini şi masivelor reptile, a şobolanilor sau maimuţelor; el este egoismul, care îşi manifestă amocul în gesturi perfide şi frivole, în rândurile şi cearcănele suferinţei şi - în crimă.

9. concepțiile filosofilor antici Socrate, Platon, Aristotel despre uritul dupa platon urâtul nu există decât în măsura în care există frumosul, care exprimă premisele sale pozitive. Dacă n-ar exista frumosul, atunci nici urâtul nu ar exista deloc, deoarece el nu este decât o negaţie a acestuia. Frumosul este ideea divină, originară, iar urâtul negaţia ei, având ca atare o existenţă secundară. El se constituie în şi prin frumos. Nu în sensul că frumosul, prin aceea că e frumos, ar putea fi totdeauna urât, dar prin faptul că aceleaşi determinante ce exprimă necesitatea frumosului se învârtesc în contrariul lor

. 10. Arta ca fenomen social.arta ca fenomen social poate 1. să vorbească despre vieţile noastre, să ne facă să ne recunoaştem în ea 2. să provoace dialog şi sociabilitate 3. să reconsidere noţiunile pe care le luăm ca atare, să chestioneze cultura pe care obişnuim să o socotim imuabilă şi la adăpost de orice îndoială 4. să ne ajute să-i acceptăm/înţelegem pe cei din jurul nostru 5. să schimbe unghiul de vedere, să ne determine să conştientizăm că există diverse poziţii din care poţi cunoaşte un lucru şi că nu există un adevăr transcendental şi atemporal 6. să atragă atenţia asupra problemelor, să dea voce celor excluşi 7. să rezolve efectiv probleme în societate

11. functile artei

Arta, pe de o parte, întregeşte experienţa naturală a existenţei noastre, pe de alta, pregăteşte simţirea şi însufleţirea umană în vederea receptării tuturor fenomenelor de acest fel. Ea: -trezeşte sentimentele somnolente, umpând sufletul cu pasiuni; -mişcă inima până în adâncurile ei cele mai ascunse; -face să fie înţelese nenorocirea şi răul; -prezintă tot ceea ce spiritual posedă esenţial în ideea şi în gândirea sa; -instruieşte în cunoaşterea oribilului şi îngrozitorului, dar şi a plăcerii şi fericirii; -stârneşte imaginaţia spre jocul intuiţiilor şi al senzaţiilor încântătoare; 12 concepțiile lui Epicur despre caracterul hedonist al artei.Morala lui Epicur este un hedonism care face din plãcere scopul suprem, dar aceasta nu este, aşa cum de multe ori s-a suţinut, o exacerbare a instinctelor primare, ci mai mult o placere negativã, adicã filosoful nostru pune mai mult accent pe plãcerea negativã: lipsa neplãcerii, netulburarea, liniştea, seninãtatea. Înţeleptul trebuie sã ştie sã-şi cultive plãcerile. Nu devenim

înţelepţi profitând de orice stare corporalã.astfel arta are un caracter hedonist pentruca artistul trebuie sa faca o placere din creatia sa , si placerea si linistea o gaseste in arta , arta il ajuta sa suporte greutatile si nelinistile a acestei lumi.13. . Categorii estetice în abordarea iluminiștilor

englezi.

Estetica iluminismului îşi afirmă ideile mai întâi în

Anglia, ţara care a cunoscut în secolul al XVIII-lea

cea mai avansată dezvoltare economică şi culturală,

ţara în care s-au dezvoltat cel mai mult, în epoca

modernă, materialismul şi empirismul. Estetica

iluministă engleză s-a străduit să reabiliteze arta

reliefând caracterul ei educativ, în special al

teatrului. Frumosul e tratat în strânsă legătură cu

morala, el e văzut uneori ca o cale spre virtute sau ca virtutea însăşi

14. Analizați concepțiile lui F. Hutcheson despre

tipurile de frumos și corelația lui cu urâtul.

Categoria estetică pe care o analizează cu precădere Hutcheson este frumosul, dezinteresat, disociat de plăcut şi util; se evidenţiază astfel elementul afectiv ca mijloc de percepere şi criteriu al frumosului. Or, frumosul rămăsese neglijat ca temă estetică în Evul Mediu şi până la începuturile secolului al XVIII-lea. Hutcheson şi-a expus ideile estetice într-o lucrare apărută anonim în 1725, cu titlul Cercetări asupra originii ideilor noastre de frumuseţe şi virtute: „De câte ori – observă el – nu ni se întâmplă să neglijăm ceea ce e util şi convenabil pentru a obţine ceea ce e frumos, fără să urmărim alt avantaj decât plăcerea care însoţeşte ideile pe care le produce în noi obiectul!... Sentimentul frumuseţii obiectelor e foarte diferit de dorinţa ce o avem de a le dobândi.” Autorul englez surprinde şi unele elemente structurale ale frumosului, cum sunt simetria şi acordul varietăţii cu unitatea. În cele din urmă însă, cercetarea lui sucombă într-o teodicee: ca unitate în diversitate, frumosul ar atesta o ordine universală care presupune o cauză inteligentă, o Providenţa.

15. Elucidați ideile lui D. Hume cu privire la

problema gustului

D. Hume, gustul era înţeles ca abilitate de a distinge anumite proprietăţi prin intermediul organelor de simţ. David Hume a acordat atenţie problemei gustului, după ce multă vreme acesta fusese înţeles ca o capacitate a omului de a răspunde sau de a reacţiona, prin emoţii negative sau pozitive, la frumuseţe sau urâţenie. După teoria expusă de Hume, perspectiva a fost inversată: gustul a devenit un indicator al frumosului şi al urâtului, în sensul că abilitatea de a distinge anumite atribute ale obiectelor este definitorie pentru gustul estetic. Pe parcursul secolul al XVIII-lea s-a vorbit despre oameni cu bungust, care preferă lucrurile frumoase şi valoroase sau, pur şi simplu, despre oameni care au simţuri foarte dezvoltate (cei care lucrează în industria parfumurilor, de pildă). În viziunea lui Hume, frumosul este esenţial pentru răspunsul nostru de gust, având atribuţii ce pot fi chiar supuse investigaţiilor empirice, dar fiecare spirit îl percepe în alt mod.

16. istoria apariției postmodernismului.Apariţia postmodernismului a fost posibilă datorită unor fenomene generate de societatea informaţională iar locul de plecare îl constituie America şi Anglia. Postmodernismul a fost identificat drept o disciplina teoretica la începutul anilor 80 ai secolului trecut, dar ca o miscare culturala a aparut cu ani buni înainte. postmodernismul reprezintă logica culturală „a capitalismului târziu”. Curentul se manifestă la toate segmentele culturalePostmodernismul este un curent în curs de cristalizare şi teoretizare, putând fi definit drept mişcare culturală din a doua jumătate a secolului al XX-lea, până în prezent, ce aparţine de modernism, deosebindu-se prin aceea că înglobează experienţa estetică anterioară, o recuperează original, ironic şi ludic, parodic şi absurd. 17. deosebirea dintre postmodern și postmodernism. Postmodernismul este termenul de referință aplicat unei vaste game de evoluții în domeniile de teorie critică, filosofie, arhitectură, artă, literatură și cultură.Postmodernismul, pe de altă parte reprezintă un set de răspunsuri de ordin intelectual, cultural, artistic, academic sau filosofic la condiția postmodernității. Insa termenul conex este adjectivul postmodern (deseori folosit incorect sub forma „postmodernist”), utilizat pentru a descrie condiția sau răspunsul la postmodernitate.

De exemplu, se poate face referință la arhitectură postmodernă, literatură postmodernă, cultură postmodernă, filosofie postmodernă.

18. Trasaturi ale postmodernsmului o nouă relaţie a artistului cu lumea, ancorată în cotidian, în existenţa banală, deschisă spre real, dar şi spre imaginar. Eclectismul, obiectivitatea, intertextualitatea, amestecul de genuri şi specii literare, de coduri, biografismul (autorul apare în opera literară), sunt tot atâtea trăsături ale postmodernismului. Ideea centrală a postmodernismului este că problema cunoașterii se bazează pe tot ce este exterior individului.