stiinte si didactica stiintelor si cunoasterii mediulu pir c tica

Upload: alexia-policiuc

Post on 05-Jul-2018

251 views

Category:

Documents


7 download

TRANSCRIPT

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    1/139

    Program universitar de formare în domeniul Pedagogie pentru Învăţământ Primar şi Preşcolar 

    adresat cadrelor didactice din mediul rural

    ŞTIINŢE ŞI CUNOAŞTEREAMEDIULUI. DIDACTICA

    ŞTIINŢELOR ŞI A CUNOAŞTERIIMEDIULUI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL

    PRIMAR ŞI PREŞCOLAR 

    Carmen TICĂ 

    Forma de învăţământ ID - semestrul IV 

    2007

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    2/139

    Ministerul Educaţiei şi Cercetării

    Proiectul pentru Învăţământul Rural

    PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUIPRIMAR ŞI PREŞCOLAR

    Ştiinţe şi cunoaşterea mediului. Didactica

    ştiinţelor şi a cunoaşterii mediului în învăţământul primar şi preşcolar

    Carmen TICĂ 

    2007

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    3/139

     

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    4/139

    Cuprins

    Proiectul pentru Învăţământul Rural i 

    CUPRINS

    Introducere ........................................................................................................................ iv

    Unitatea de învăţare Nr. 1- Fenomene fizice şi chimice ................................................. 1 1.1. Obiectivele unităţii de învăţare 1................................................................................... 2

    1.2. Masa. Volumul. Densitatea corpurilor........................................................................... 2

    1.2.1 Masa corpurilor...................................................................................................... 2

    1.2.2 Volumul corpurilor ................................................................................................. 3

    1.2.3 Densitatea corpurilor ............................................................................................. 4

    1.3. Stări de agregare. Transformări ale stărilor de agregare.............................................. 8

    1.3.1 Topirea. Solidificarea............................................................................................. 81.3.2 Vaporizarea. Condensarea ................................................................................... 9

    1.3.3 Circuitul apei în natur ă .......................................................................................... 9

    1.4. Substanţe şi amestecuri ............................................................................................. 13

    1.5. Metode de separare a substanţelor din amestecuri.................................................... 15

    1.5.1 Decantarea..........................................................................................................15

    1.5.2 Filtrarea............................................................................................................... 15

    1.5.3 Cristalizarea ........................................................................................................ 16

    1.5.4 Distilarea ............................................................................................................. 17

    1.6. Soluţii.......................................................................................................................... 17

    1.7. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare şi aplicaţiile propuse .................21

    1.8. Lucrarea de verificare 1 .............................................................................................. 23

    Bibliografie selectivă .......................................................................................................... 24 

    Unitatea de învăţare Nr. 2- Plante................................................................................... 25

    2.1. Obiectivele unităţii de învăţare 2................................................................................. 26

    2.2. Organizarea unei plante cu flori .................................................................................. 26

    2.3. Rădăcina .................................................................................................................... 27

    2.4. Tulpina........................................................................................................................ 31

    2.5. Frunza ........................................................................................................................ 33

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    5/139

    Cuprins

    ii  Proiectul pentru Învăţământul Rural

    2.6. Funcţiile frunzei...........................................................................................................36

    2.6.1. Fotosinteza .........................................................................................................36

    2.6.2. Respiraţia ...........................................................................................................38

    2.6.3. Transpiraţia.........................................................................................................38

    2.7. Floarea........................................................................................................................41

    2.8. Fructul şi sămânţa.......................................................................................................43

    2.9. Sensibilitatea şi mişcarea la plante.............................................................................46

    2.10. Principalele grupe de plante......................................................................................49

    2.11. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare.................................................51

    2.12. Lucrarea de verificare 2 ............................................................................................52

    Bibliografie selectivă ..........................................................................................................54

    Unitatea de învăţare Nr. 3- Animale ................................................................................55

    3.1 Obiectivele unităţii de învăţare 3 ..................................................................................56

    3.2 Organizarea generală a unui animal ............................................................................56

    3.3 Funcţiile de relaţie ........................................................................................................57

    3.3.1 Mişcarea..............................................................................................................57

    3.3.2 Sensibilitatea .......................................................................................................57

    3.4 Funcţiile de nutriţie .......................................................................................................61

    3.4.1 Digestia................................................................................................................613.4.2 Respiraţia ............................................................................................................62

    3.4.3 Circulaţia..............................................................................................................63

    3.4.4 Excreţia................................................................................................................64

    3.5 Funcţia de reproducere................................................................................................64

    3.6 Regnul animal- nevertebratele .....................................................................................66

    3.6.1 Spongieri .............................................................................................................66

    3.6.2 Celenterate ..........................................................................................................66

    3.6.3 Viermi ..................................................................................................................67

    3.6.4 Moluşte ................................................................................................................68

    3.6.5 Artropode.............................................................................................................69

    3.6.6 Echinoderme........................................................................................................72

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    6/139

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    7/139

    Introducere

    iv  Proiectul pentru Învăţământul Rural

    INTRODUCERE

    Cursul se adresează studenţilor care parcurg Programul universitar de formare îndomeniul Pedagogie pentru Înv ăţământul Primar şi Preşcolar   adresat cadrelor didactice

    din mediul rural, în regim de studiu la distanţă.Cursul cuprinde patru unităţi de învăţare, fiecare finalizată cu o lucrare de verificare.Informaţia este structurată în două păr ţi importante: Ştiinţ e şi cunoaşterea mediului  

    (unităţile 1, 2 şi 3) care furnizează un bagaj informativ de bază din domeniul extrem devast al ştiinţelor naturii şi Didactica ştiinţ elor şi cunoaşterii mediului în înv ăţământul primarşi preşcolar  care ofer ă variante de organizare a procesului de predare- învăţare în vederearealizării unui învăţământ de calitate în învăţământul primar şi preşcolar.

    Fiecare unitate de învăţare cuprinde:  conţinuturi esenţiale;  aplicaţii practice;  teste de autoevaluare;

      lucrare de verificare.Conţinuturile din fiecare unitate de învăţare au fost organizate respectând principiileaccesibilităţii, continuităţii şi sistematizării.

     Aplicaţiile practice propuse, posibil de realizat cu un minim de materiale uşor deprocurat, vizează familiarizarea cu tehnicile de explorare/ experimentare specifice ştiinţelornaturii.

    Testele de autoevaluare urmăresc aplicarea cunoştinţelor însuşite şi generalizareainformaţiilor, fiind concepute în concordanţă  cu obiectivele fiecărei unităţi de învăţare.Răspunsurile şi comentariile ofer ă studentului posibilitatea autoevaluării periodice.

    Lucr ările de verificare se află la sfâr şitul fiecărei unităţi de învăţare (paginile 30, 70,110, 163) au cerinţe clare, îndrumări şi criterii de notare şi evaluare.

     Aceste lucr ări se redactează  pe suport de hârtie şi se transmit tutorelui pentruevaluare.

    Lucr ările de verificare au o pondere de 50% din nota finală, iar examenul o ponderede 50%.

    Pentru o învăţare eficientă, studenţii pot să  utilizeze şi alte surse de informaţiirecomandate la bibliografie (atlase botanice, zoologice, anatomice, enciclopedii, reviste despecialitate, Internet, etc.)

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    8/139

    Fenomene fizice şi chimice

    Proiectul pentru Învăţământul Rural 1 

    Unitatea de învăţare Nr. 1

    FENOMENE FIZICE ŞI CHIMICE

    Cuprins

    1.1. Obiectivele unităţii de învăţare 1................................................................................... 2

    1.2. Masa. Volumul. Densitatea corpurilor........................................................................... 2

    1.2.1 Masa corpurilor...................................................................................................... 2

    1.2.2 Volumul corpurilor ................................................................................................. 3

    1.2.3 Densitatea corpurilor ............................................................................................. 4

    1.3. Stări de agregare. Transformări ale stărilor de agregare.............................................. 8

    1.3.1 Topirea. Solidificarea............................................................................................. 81.3.2 Vaporizarea. Condensarea ................................................................................... 9

    1.3.3 Circuitul apei în natur ă .......................................................................................... 9

    1.4. Substanţe şi amestecuri ............................................................................................. 13

    1.5. Metode de separare a substanţelor din amestecuri.................................................... 15

    1.5.1 Decantarea..........................................................................................................15

    1.5.2 Filtrarea............................................................................................................... 15

    1.5.3 Cristalizarea ........................................................................................................ 16

    1.5.4 Distilarea ............................................................................................................. 17

    1.6. Soluţii.......................................................................................................................... 17

    1.7. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare şi aplicaţiile propuse ................. 21

    1.8. Lucrarea de verificare 1 .............................................................................................. 23

    Bibliografie selectivă .......................................................................................................... 24 

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    9/139

    Fenomene fizice şi chimice

    2  Proiectul pentru Învăţământul Rural

    1.1. Obiectivele unităţii de învăţare 1

    Pe parcursul şi la sfâr şitul unităţii de învăţare, studentul va fi capabil:•  să  explice fenomene/ procese fizice şi chimice prin utilizarea corectă  a

    terminologiei de specialitate;•  să  utilizeze investigaţia şi experimentarea dirijată  pentru evidenţierea şi

    explicarea unor fenomene şi procese fizice şi chimice;•  să rezolve probleme cu caracter teoretic şi aplicativ.

    1.2. Masa. Volumul. Densitatea corpurilor

    1.2.1. Masa corpurilor

    Un corp se află  în repaus  într- un interval de timp oarecaredacă, în orice moment din acel interval de timp, corpul ocupă aceeaşi poziţie faţă de un corp referinţă.

    Un corp se află în mişcare într- un interval de timp oarecaredacă, există momente diferite în acel interval de timp, în care corpulocupă poziţii diferite faţă de corpul de referinţă.

    Pentru a pune în mişcare un corp, pentru a- l opri sau pentrua- i schimba traiectoria trebuie să  acţionăm asupra lui. La oriceacţiune exterioar ă care caută să- i schimbe starea de repaus sau demişcare rectilinie uniformă, corpul se opune, reacţionează.

    Mişcarea rectilinie uniformă este mişcarea în care traiectoriacorpului este o linie dreaptă şi viteza este constantă.

    Iner ţia este proprietatea unui corp de a- şi menţine starea derepaus sau de mişcare rectilinie uniformă  în absenţa acţiunilorexterioare, respectiv de a se opune la orice acţiune care caută să- ischimbe starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă în carese află.

    Masa  este mărimea fizică  ce măsoar ă  iner ţia unui corp.Unitatea de măsur ă este kilogramul.

    Determinarea masei corpurilor

    Instrumentul utilizat pentru măsurarea masei unui corp estecântarul de tip balanţă. Măsurarea masei cu ajutorul balanţei senumeşte cântărire. Aceasta constă în compararea masei unui corpcu mase marcate (corpuri cu mase cunoscute a căror valoare este înscrisă  pe ele). Două  corpuri sunt în echilibru  pe talerele uneibalanţe dacă au aceeaşi masă.

     Atenţ ie !

    Nu confunda masa corpului cu greutatea lui. Greutatea unuicorp reprezint ă for ţ a cu care P ământul atrage acel corp.

    Masa

    corpurilor

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    10/139

    Fenomene fizice şi chimice

    Proiectul pentru Învăţământul Rural 3 

     Aplicaţii practice

     Încearcă să realizezi un număr cât mai mare din experimentele propuse.Numai după ce ai notat propriile tale observaţii, citeşte rezultatele sau constatările.

    Experimentul 1.1 Evidenţierea iner ţiei corpurilor

    Materiale necesare: pahar cu apa

    Cum procedezi?-  deplasează paharul, pe masa pe lucru, pe direcţie orizontală;-  observă ce se întâmplă cu suprafaţa apei dacă măreşti sau micşorezi viteza de

    deplasare a paharului;

    Ce observi ?

    Notează observaţiile tale, pe spaţiile punctate.…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….Când punem paharul brusc în mişcare, apa se varsă în spate, în sensul opus mişcării,deoarece apa tinde să r ămână pe loc, în repaus.Dacă oprim brusc paharul, apa se varsă în faţă, în sensul mişcării, deoarece apa tindesă- şi continue mişcarea. În concluzie, corpurile se opun schimbării stării de mişcare.

    1.2.2. Volumul corpurilor

    Fiecare corp ocupă un loc în spaţiu ce reprezintă volumulcorpului respectiv.

    Unitatea de măsur ă pentru volum este m3 . În cazul corpurilor cu formă geometrică regulată, volumul se

    determină folosind diferite formule matematice (exemplu: volumulparalelipipedului, cubului, cilindrului, sferei).

    Volumul corpurilor cu formă  neregulată  se determină  cuajutorul cilindrului gradat, procedând astfel:

    -  se introduce apă în cilindrul gradat şi se citeşte indicaţiade pe cilindru care reprezintă de fapt volumul apei din cilindru;

    -  se introduce în cilindrul cu apă, corpul al cărui volumvrem să-l determinăm şi se citeşte noua gradaţie a cilindruluicare reprezintă volumul apei din cilindru plus volumul corpului;

    -  se scad cele două valori citite pe cilindru şi se determină volumul corpului din cilindru.

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    11/139

    Fenomene fizice şi chimice

    4  Proiectul pentru Învăţământul Rural

     Aplicaţii practice

    Experimentul 1.2 Determinarea volumului unui corp solidMateriale necesare: cilindru gradat, apă, cartofDetermină volumul unui cartof cu ajutorul cilindrului gradat folosind explicaţiile de maisus.Observaţiile se vor nota în spaţiul delimitat de chenar.

    1.2.3. Densitatea corpurilor

     Aplicaţii practice

    Experimentul 1.3 Masa corpurilorMateriale necesare: 2 cuburi cu acelaşi volum din materiale diferite (lemn şi plumb),balanţă sau cântar cu arc.

    Cum procedezi?-  măsoar ă masa celor doua corpuri cu ajutorul balanţei sau a unui cântar cu arc

    Ce observi ?Observaţiile se vor nota în spaţiul delimitat de chenar.

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    12/139

    Fenomene fizice şi chimice

    Proiectul pentru Învăţământul Rural 5 

    Cântărind cele două cuburi ai descoperit ca masa cubului deplumb este mult mai mare decât masa cubului de lemn. Explicaţiaconstă  în faptul ca particulele de plumb sunt mult mai apropiateunele de altele comparativ cu cele de lemn. Spunem că densitateaplumbului este mai mare decât densitatea lemnului.

    Densitatea este o mărime fizică ce caracterizează substanţadin care este alcătuit un corp. Densitatea este definită prin raportuldintre masa unui corp şi volumul acestuia. Se notează  cu ρ  iarunităţile de măsur ă sunt kg/m3 sau g/ cm3 .

    1 kg/m3 este densitatea unei substanţe, dacă  un corp cuvolumul de 1 m3 realizat în acea substanţă  are masa de 1 kg.Densitatea apei este de 1000 kg/m3, adică 1 m3 de apă are masa de1000 kg. Folosind tabelul din Figura 1.1 poţi compara densităţileunor substanţe:

    Substanţa Densitatea kg/ m3 Ulei alimentar 800Benzina 800Gheaţa 917 Apa 1000Lapte 1030Sticla 2500 Aluminiu 2700Otel 7800Fier 7880 Argint 10500Plumb 11350

    Mercur 13550 Aur 19310Platina 21460

    Fig. 1.1Plumbul are densitatea mai mare decât argintul, fierul, oţelul,

    aluminiul şi sticla, dar mai mică decât densitatea platinei, aurului şimercurului. Datorită  densităţii mari pe care o are, plumbul estefolosit ca material de protecţie împotriva radiaţiilor (materialeleradioactive se transportă în containere speciale căptuşite cu plumb).

     Aluminiul are o densitate mică, deci este foarte uşor. În aliaje

    cu alte metale, el este folosit pentru construirea aeronavelor, a cărormasă trebuie să fie foarte mică.

    Plutirea şi scufundarea corpurilor

     Ai constatat, probabil, că un corp pare mai uşor în apă decât în aer, că un corp din fier se scufundă în apă în timp ce un corp dinlemn pluteşte pe suprafaţa apei. Pentru a scufunda o minge în apă trebuie să  acţionezi asupra ei cu o for ţă. Atunci când este lăsată liber ă mingea scufundată iese la suprafaţă.

    Plutire/scufundare

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    13/139

    Fenomene fizice şi chimice

    6  Proiectul pentru Învăţământul Rural

    Un lichid exercită, pe suprafaţa corpurilor cu care este încontact, for ţe de apăsare datorate presiunii hidrostatice. Rezultantatuturor for ţelor (de împingere) cu care lichidul, datorită  presiuniihidrostatice, acţionează  asupra unui corp scufundat în lichid senumeşte for ţă arhimedică. For ţa arhimedică are direcţie verticală şisensul de jos în sus.

    Punctul de aplicaţie al for ţei arhimedice se numeşte centrude presiune. El coincide cu centrul de greutate al corpului dacă acesta este omogen şi complet scufundat în lichid.

    Legea lui Arhimede: Un corp scufundat într-un lichid esteîmpins de jos în sus cu o for ţă vertical ă numeric egal ă cu greutatealichidului dezlocuit de acel corp.

    Toate corpurile sunt supuse gravitaţiei  (for ţei de atracţie aPământului) şi atunci când sunt introduse în apă. Dacă  greutateacorpului este mai mică  decât for ţa arhimedică  corpul urcă  lasuprafaţă  şi r ămâne în echilibru fiind par ţial scufundat. Por ţiuneascufundată dezlocuie un volum de lichid a cărui greutate este egală cu greutatea corpului. În acest caz corpul pluteşte.

    Vapoarele plutesc deşi sunt confecţionate din materiale acăror densitate este mult mai mare decât a apei.

    Datorită formei lor care asigur ă dezlocuirea unui volum foartemare de apă şi a prezenţei unui număr mare de spaţii pline cu aer,densitatea totală a acestor vapoare este mai mică decât densitateaapei. Supraîncărcarea vapoarelor poate duce la scufundarea lor. Dinaceastă  cauză, fiecare vapor are gradat pe suprafaţa laterală  unsemn care indica nivelul maxim de scufundare a vaporului încărcat(linia de încărcare, linia de plutire). 

    Pentru determinarea densităţii lichidelor se foloseşte uninstrument special- densimetru.Determinarea densităţii are aplicaţii în diferite domenii, de la

    verificarea calităţii laptelui, la determinarea conţinutului de alcool alunei băuturi, de la verificarea antigelului, la verificarea stăriiacumulatorului unui autovehicul.

     În medicină, măsur ătorile de densitate permit determinareastării fluidelor din corp (sângele şi urina).

    Deoarece densitatea sângelui creşte cu creştereaconcentraţiei hematiilor, o densitate mai mică  a sângelui indică  oanemie.

     Alte boli duc la eliminarea excesivă a sărurilor din organism şipot fi depistate datorită creşterii densităţii urinei.Legea lui Arhimede este valabilă şi în gaze. Un balon umplut

    cu hidrogen sau heliu (gaze mai puţin dense decât aerul) şi lăsat înaer, se ridică datorită for ţei arhimedice.

    Legea luiArhimede

    Aplicaţiipractice

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    14/139

    Fenomene fizice şi chimice

    Proiectul pentru Învăţământul Rural 7 

    Testul de autoevaluare nr. 1 

    1. Două corpuri cu volume egale au mase diferite. Care dintre ele are densitatea maimare ?

    Răspunsul se va încadra în spaţiul delimitat de chenar.

    2. Două corpuri cu mase egale au volume diferite. Care dintre ele are densitatea maimare?

    Răspunsul se va încadra în spaţiul delimitat de chenar.

    Care dintre afirmaţiile următoare, referitoare la un lichid, sunt corecte?a. dublând masa lichidului, se dublează densitatea sa;b. densitatea lichidului nu depinde de masa sa;c. densitatea lichidului nu depinde de volumul său;d. dublând volumul lichidului, se dublează densitatea sa;e. dublând volumul lichidului, densitatea sa se micşorează de două ori.

    3. Citeşte cu atenţie afirmaţiile şi încercuieşte una din literele A (adevărat) sau F(fals):a. plumbul are densitatea mai mare decât materialul plastic A/ F;b. un cm3 de lemn cântăreşte tot atât cât un cm3 de fier A/ F;c. densitatea este o mărime fizică  ce caracterizează  substanţa din care estealcătuit un corp A/ F.

    Răspunsuri şi comentarii se află la pagina 21.

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    15/139

    Fenomene fizice şi chimice

    8  Proiectul pentru Învăţământul Rural

    1.3. Stări de agregare. Transformări ale stărilor de agregare

     În natur ă, substanţele se află  în diferite stări de agregare.Stările de agregare sunt: solidă, lichidă, gazoasă. Corpurile, înfuncţie de starea de agregare în care se află au diferite proprietăţi:

    -  solidele- au volum, au formă proprie, nu curg;-  lichidele- au volum propriu, nu au formă  proprie (iau

    forma incintei în care se află), curg;-  gazele- nu au volum propriu (sunt expansibile), nu au

    formă proprie (iau forma incintei în care se află), sunt fluide. Aceste proprietăţi sunt datorate interacţiunilor dintre

    moleculele corpului (particule extrem de mici, care nu se văd cuochiul liber).

    Un corp poate să existe în cele trei stări de agregare: solidă,lichidă şi gazoasă. Uneori, el trece dintr- o stare de agregare în alta,adică î şi schimbă starea de agregare. Astfel, apa poate fi în stare

    de agregare: solidă  (gheaţă), lichidă  (apă) şi gazoasă  (vapori deapă).Schimbarea stării de agregare a unui corp are loc prin schimb

    de căldur ă între corp şi mediul exterior.

    1.3.1. Topirea. Solidificarea

    Trecerea unei substanţe din starea solidă  în stare lichidă  senumeşte topire  (exemplu: trecerea naftalinei din starea solidă  înstarea lichidă, topirea gheţii). Pentru a se topi, corpurile absorbcăldur ă.

    Trecerea unei substanţe din starea lichidă în starea solidă senumeşte solidificare. Solidificarea este fenomenul invers topirii.Pentru a se solidifica corpurile cedează căldur ă (exemplu: trecereaapei din stare lichidă  în stare solidă- gheaţă, trecerea naftalinei dinstare lichidă în stare solidă).

    Temperatura la care se topeşte sau se solidifică o substanţă se numeşte temperatur ă  de topire  sau de solidificare  şi este ocaracteristică a fiecărei substanţe:

    -  temperatura de topire (solidificare) a naftalinei- 800C;-  temperatura de topire (solidificare) a gheţii- 00C. În timpul topirii (solidificării), volumul substanţei se modifică.

    De regulă, volumul creşte prin topire şi se micşorează  prinsolidificare. Excepţie face apa, la care volumul creşte prinsolidificare. Această  mărire a volumului apei prin solidificareprovoacă spargerea ţevilor radiatoarelor şi a altor instalaţii dacă nusunt golite înainte ca temperatura să scadă sub 00C.

     În industrie, fenomenul de topire şi solidificare a metaleloreste folosit la obţinerea prin turnare a unor piese.

    Stări deagregare

    Topire.

    Solidificare

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    16/139

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    17/139

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    18/139

    Fenomene fizice şi chimice

    Proiectul pentru Învăţământul Rural 11 

    ConstatareNaftalina şi ceara se topesc în intervale de timp diferite deoarece căldura necesar ă 

    topirii acestora este diferită.

    Experimentul 1.6 Evidenţierea vitezei de evaporare a lichidelorMateriale necesare: trei eprubete, trei vase întinse (farfurii), acetonă, alcool, apă 

    Cum procedezi?

    -  toarnă acelaşi volum (5 ml ≈o linguriţă) de acetonă, de alcool şi de apă în celetrei vase identice;

    -  observă şi notează în cât timp se desf ăşoar ă evaporarea;-  repetă experimentul folosind eprubete.

    Ce observi ?  Notează observaţiile pe spaţiile punctate.……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………Constat ări

     Alcoolul se evapor ă  mai repede decât apa, dar mai încet decât acetona. Viteza deevaporare depinde de natura lichidului şi de suprafaţa liber ă a lichidului (lichidul din farfuriese evapor ă mai repede decât cel din eprubetă.

    Testul de autoevaluare nr. 2 

    I. Asociază ce se potriveşte:

    1. Topirea2. Condensarea3. Solidificarea

    a. trecerea din stare lichidă în stare solidă 

    b. trecerea din stare gazoasă în stare lichidă c. trecerea din stare solidă în stare lichidă d. trecerea din stare lichidă în staregazoasă…………………………………………………………………………………………

    ……………………………………………………………………………………………………………………

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    19/139

    Fenomene fizice şi chimice

    12  Proiectul pentru Învăţământul Rural

    II. Răspunde la următoarele întrebări:

    1. Pentru a proteja îmbr ăcămintea de molii se pun în dulapuri cristale denaftalină. După  un timp mai îndelungat deşi mirosul naftalinei se simte, naftalina adispărut.

    Cum explici?

    ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

    ……………………………………………………………………………………………..

    2. De ce se usucă mai repede rufele când bate vântul?………………………………………………………………………………………………………

    ………………………………………………………………………………………………………

    ……………………………………………………………………………………………..

    3. De ce se sparge o sticlă plină cu apă, dacă este pusă în congelator?………………………………………………………………………………………………………

    ………………………………………………………………………………………………………

    ……………………………………………………………………………………………..

    III. Explică circuitul apei în natur ă. Încadrează r ăspunsul în spaţiul delimitat de chenar.

    Răspunsuri şi comentarii se află la pagina 21.

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    20/139

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    21/139

    Fenomene fizice şi chimice

    14  Proiectul pentru Învăţământul Rural

    ConstatareMirosul alcoolului ajunge până la tine relativ repede, pe când mirosul de ulei nu se vasimţi.De ce? Notează observaţiile pe spaţiile punctate.…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

    Experimentul 1.8 Evidenţierea factorilor care influenţează  difuzia(temperatura)

    Materiale necesare: pahar cu apă caldă, pahar cu apă rece, cerneală, pipetă.

    Cum procedezi?-  toarnă cu ajutorul pipetei, câteva picături de cerneală, în paharul cu apă rece şi

    apoi, în paharul cu apă caldă;-  observă cum difuzează cerneala, în apa din fiecare pahar;-  notează observaţiile.

    Ce observi?  Notează observaţiile pe spaţiile punctate.………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

    Constatare Apa din paharul cu apă caldă s- a colorat omogen, pe când în apa rece, difuzia nu s- a

    realizat omogen. Difuzia este influenţată  de temperatur ă  (procesul se desf ăşoar ă  mairepede la temperatur ă mai ridicată).

    Procesul de difuzie este influenţat şi de starea de agregare. Particulele unui gaz semişcă mult mai repede decât particulele unui lichid (mirosul unui parfum sau al alcooluluise simt imediat, pe când cerneala are nevoie de un timp pentru a se amesteca cu apa).

     În natur ă există substanţe pure  a căror compoziţie r ămâneneschimbată prin operaţii fizice (exemplu: oxigen, hidrogen, azot).

    Substanţele pot fi simple  (oxigen, carbon, mercur) şicompuse  (sunt alcătuite din 2 sau mai multe substanţe- oxidul demercur este alcătuit din oxigen şi mercur; oxidul de aluminiu estealcătuit din oxigen şi aluminiu).

    Amestecurile de substanţe se obţin prin punerea împreună a două sau mai multe substanţe (exemplu: aerul, apa minerală).

     Amestecurile de substanţe se clasifică în:-  amestecuri omogene (au în masa lor aceeaşi compoziţie

    şi aceleaşi proprietăţi);-  amestecuri neomogene  (au compoziţie diferită  în masa

    lor şi proprietăţi diferite);

    Amestecuri

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    22/139

    Fenomene fizice şi chimice

    Proiectul pentru Învăţământul Rural 15 

    1.5. Metode de separare a substanţelor din amestecuri

    1.5.1. Decantarea

     Aplicaţii practice

    Experimentul 1.9 Separarea nisipului de apă Materiale necesare: pahar, apă, nisip

    Cum procedezi?-  pune într-un pahar apă cu nisip;-  amestecă cu o baghetă de sticlă (poţi folosi şi un creion).

    Ce fel de amestec ai obţinut?Lasă amestecul, în repaus, câteva minute.

    Ce observi?  Notează observaţiile pe spaţiile punctate.

    ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

    Constatare Amestecul de apă  cu nisip este un amestec neomogen. Nisipul se depune pe

    fundul paharului deoarece are o densitate mai mare decât apa.

    Decantarea  este metoda de separarea unui solid dintr- unamestec neomogen solid- lichid. Această  metodă  de separare sefoloseşte atunci când densitatea solidului este mai mare decât alichidului.

     În practică, decantarea este folosită  pentru obţinerea apeipotabile din ape naturale, pentru purificarea sării extrase din salină sau pentru obţinerea aurului şi a argintului din minereu, îndecantoare speciale.

    1.5.2. Filtrarea

     Aplicaţii practice 

    Experimentul 1.10 Separarea pulberii de cărbune de apă Materiale necesare: 2 pahare, pâlnie, apă, pulbere de cărbune, hârtie de filtru

    Cum procedezi?-  pune puţină pulbere de cărbune, într- un pahar cu apă;-  agită sau amestecă cu o baghetă amestecul. Ce amestec ai obţinut?-  într- o pâlnie, pune o hârtie de filtru, toarnă  amestecul, prin pâlnie, într- un

    pahar.

    Decantarea

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    23/139

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    24/139

    Fenomene fizice şi chimice

    Proiectul pentru Învăţământul Rural 17 

     Atenţ ie!Cristalizarea nu se foloseşte în cazul lichidelor

    inflamabile.

    Cristalizarea poate avea loc în adâncul Pământului prinsolidificarea magmei formându- se roci magmatice (granit, bazalt).

    1.5.4 Distilarea

    Distilarea  este operaţia de separare a componenţilor dintr-un amestec omogen de lichide, prin fierbere urmată de condensare. Această metodă de separare este utilizată  la obţinerea alcoolului şi în prelucrarea ţiţeiului în rafinării pentru obţinerea benzinei, petroluluilampant şi a motorinei.

    Perspective Alte metode de separare a substanţelor din amestecuri sunt

    magnetizarea şi electrizarea. (Consultă bibliografia recomandată). 1.6. Soluţii

     Amestecurile omogene formate din două  sau mai multesubstanţe, între care nu se produc fenomene chimice se numescsoluţii. În fiecare zi, amestecăm apa cu diverse substanţe solide,lichide sau gazoase, cum ar fi: zahărul, sarea de bucătărie, oţetul,alcoolul, sucurile concentrate de fructe, dioxidul de carbon. În acestmod se obţin soluţii.

    Fenomenul în urma căruia o substanţă  solidă, lichidă  saugazoasă se r ăspândeşte printre particulele altei substanţe rezultândsoluţii se numeşte dizolvare.

    O soluţie este formată din două componente: dizolvantul sausolventul (substanţa în care se face dizolvarea) şi dizolvatul  sausolvatul (substanţa dizolvată).

    Exemplu: în soluţia de apă cu zahăr, apa este dizolvantul iarzahărul este dizolvatul.

     În majoritatea soluţiilor, dizolvantul este apa. Există  şi alţidizolvanţi: alcoolul, benzina, acetona, eterul . Când soluţia esteformată  din două  lichide se consider ă  dizolvant, lichidul aflat încantitate mai mare.

    Proprietatea unei substanţe de a se dizolva în altă substanţă se numeşte solubilitate. În funcţie de solubilitatea într- un anumitsolvent, substanţele se clasifică  în: substanţe solubile, substanţegreu solubile şi substanţe insolubile  (sarea este solubilă  în apă,nisipul este insolubil în apă).

    Solubilitatea substanţelor este influenţată  de naturadizolvantului şi a dizolvatului şi de temperatur ă.

    Distilarea

    DizolvareDizolvant

    Dizolvat

    Solubilitate

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    25/139

    Fenomene fizice şi chimice

    18  Proiectul pentru Învăţământul Rural

     Aplicaţii practice

    Experimentul 1.12 Evidenţierea factorilor care influenţează  solubilitatea(natura dizolvantului şi a dizolvatului)

    Materiale necesare: pahare transparente, apă, acetonă, lac de unghii

    Cum procedezi?a) pune o picătur ă de lac de unghii, într- un pahar cu apă.

    Ce observi?   Ce fel de amestec se obţine? Notează  observaţiile pe spaţiilepunctate.

    …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

    b) pune o picătur ă de lac de unghii, într- un pahar, care conţine o cantitate mică deacetonă 

    Ce observi?   Ce fel de amestec se obţine? Notează  observaţiile pe spatiilepunctate.…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

    Constatare

    Solubilitatea este influenţată de natura dizolvantului şi a dizolvatului. Lacul de unghiinu se dizolvă în apă dar se dizolvă în acetonă.

    Experimentul 1.13 Evidenţierea factorilor care influenţează solubilitatea (temperatura)

    Materiale necesare: 2 pahare transparente, apă caldă, apă rece, zahăr, linguriţă.Cum procedezi?

    -  pune într- un pahar, apă caldă, iar în celălalt pahar, un volum egal de apă rece;-  adaugă, în fiecare pahar, câte o linguriţă de zahăr.Ce observi?  Notează observaţiile pe spaţiile punctate.

    ……………………………………………………………………………………………………

    …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………Constatare

    Cristalele de zahăr se dizolvă mai repede în apa caldă. Solubilitatea substanţelorsolide depinde de temperatur ă. Viteza de dizolvare creşte odată cu creşterea temperaturii.

    Cantitatea de substanţă dizolvată  într- o anumită  cantitate de soluţie se numeşteconcentraţie. După concentraţie soluţiile pot fi: soluţii diluate (conţin o cantitate mică desubstanţă  dizolvată) şi soluţii concentrate  (conţin o cantitate mare de substanţă dizolvată).

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    26/139

    Fenomene fizice şi chimice

    Proiectul pentru Învăţământul Rural 19 

    Experimentul 1.14 Obţinerea unei soluţii concentrateMateriale necesare: pahar transparent, apă, zahăr, linguriţă 

    Cum procedezi?

    -  într- un pahar cu apă, pune o linguriţă de zahăr;-  amestecă cu ajutorul linguriţei. Ce observi?-  adaugă, din ce în ce mai mult, zahăr în apă.

    Ce observi?  Notează observaţiile pe spaţiile punctate.………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

    Constatare  Adăugând din ce în ce mai mult zahăr în apă, la un moment dat, acesta nu se mai

    dizolvă.Soluţia care conţine cantitatea maximă  de substanţă  dizolvată  la o anumită 

    temperatur ă  se numeşte soluţie saturată. Soluţia care poate dizolva noi cantităţi desubstanţă se numeşte soluţie nesaturată.

    Cantitatea de substanţă  dizolvată  în 100g soluţie se numeşte concentraţieprocentuală. 

    md= masa dizolvatuluims= masa soluţieimd+ m apei= masa soluţiei

    c= (md ×  100)/ ms 

    Exemplu:1. Care este concentraţia, în procente, a unei soluţii obţinută prin dizolvarea a 20g

    sare de lămâie în 80g de apă?md = 20gm apei= 80gc= (md ×  100)/ msms= md + m apei c= (20 ×  100)/ (20+ 80)c= 20% 

    2. Care este concentraţia, în procente, a soluţiei obţinută prin dizolvarea a 30g sodă caustică în 270g de apă?

    c= (md ×  100)/ msms= md + m apei c= (30 ×  100)/ (30+ 270)c= 10%

     Atenţ ie!Masa dizolvatului, masa apei, masa soluţ iei se exprimă  în aceeaşi

    unitate de măsur ă ( g , kg , etc.).

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    27/139

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    28/139

    Fenomene fizice şi chimice

    Proiectul pentru Învăţământul Rural 21 

    1.7. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare

    Testul de autoevaluare nr. 1

    1. Corpul cu masa mai mare are densitatea mai mare.2. Corpul cu volumul mai mic are densitatea mai mare.

    3. b, c

    a) adevărat;b) fals;c) adevărat

    Atenţie !

    •  Dacă ai r ăspuns corect la toate întrebările, poţi trece mai departe. Felicitări !•  Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor, ai nelămuriri sau ai greşit, î ţi

    recomand să revezi pagina corespunzătoare.

    Testul de autoevaluare nr. 2

    I. 1c, 2b, 3aII.

    1. Naftalina trece din stare solidă în stare gazoasă prin procesul de sublimare.2. Procesul de evaporare a apei se produce mai repede atunci când există 

    deplasări ale aerului care înlătur ă vaporii formaţi.3. În timpul procesului de solidificare a apei se produce o creştere a volumului.

    III. vezi pagina 11.

    Atenţie !•  Dacă ai r ăspuns corect la toate întrebările, poţi trece mai departe. Felicitări !•  Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor, ai nelămuriri sau ai greşit, î ţi

    recomand să revezi pagina corespunzătoare.

    Testul de autoevaluare nr. 3

    I. 1. b2. a3. c4. b

    c= (md ×  100)/ ms md= masa dizolvantuluims= masa soluţieimd+ m apei= masa soluţieic= (40 ×  100)/ (40+ 260)c= 13,33%

    II. Separarea se realizează  în două  etape. Prin decantare, se separ ă  soluţia deapă cu sare, de nisipul, care se depune la fundul vasului. Prin evaporarea apei sesepar ă sarea, prin metoda cristalizării.

    III. Densitatea unui ou este puţin mai mare decât densitatea apei de la robinet şi oulse va scufunda.

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    29/139

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    30/139

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    31/139

    Fenomene fizice şi chimice

    24  Proiectul pentru Învăţământul Rural

    IV. Alcătuiţi un eseu cu titlul “Apa în natur ă” după următorul plan: 5p-  stările de agregare ale apei;-  transformări ale stărilor de agregare;-  circuitul apei în natur ă şi importanţa sa;-  principalele tipuri de precipitaţii;

    -  reprezentarea schematică a circuitului apei în natur ă;-  importanţa apei (sursă de energie; suport al vieţii, etc.);-  pagube produse de apă (inundaţii, etc.).Puteţi folosi surse suplimentare de informaţii (căr ţi, reviste, Internet). Eseul va avea

    maxim 3- 4 pagini.

    Se acordă un punct din oficiu.

    Lucrarea de verificare 1 este relevantă  pentru aprecierea nivelului de pregătiredupă parcurgerea primei unităţi de învăţare. Lucrarea va fi transmisă tutorelui pe suport dehârtie, va fi analizată, punctată şi va fi returnată.

    Criterii de evaluare şi notare

    -  identificarea şi explicarea unor fenomene fizice şi chimiceI-1p (0,25×4) şi II- 1p (0,25×4);

    -  rezolvarea de probleme: III- 2p (0,50×4);-  realizarea unor conexiuni interdisciplinare (fizică, chimie, biologie) şi formularea

    unor concluzii, utilizând corect terminologia adecvată. Utilizarea unor sursesuplimentare de informare IV- 5p.

    Se acordă un punct din oficiu. Lucr ările de verificare au o pondere de 50% din nota finală.

    Bibliografie selectivă:1. Corega C., Haralamb Dorel, Talpalaru Seryl- Fizică, manual pentru clasa a VI- a,

    Editura Teora, 1998, pag. 22- 46;2. Corega C., Haralamb Dorel, Talpalaru Seryl- Fizică, manual pentru clasa a VIII- a,

    Editura Teora, 2000, pag. 20- 27, 47- 59;3. Turcitu Doina, Pop Viorica- Fizică  manual pentru clasa a VIII a, Editura Radical,

    2000, pag. 7- 47;4. Fătu Sanda, Stroe Felicia, Stroe Constantin- Chimie, manual pentru clasa a VII- a,

    Editura Corint, 1999, pag. 3- 25;

    5. Crocnan Daniel Ovidiu, Huţanu Elena- Manualul învăţătorului, clasa a III- a, EdituraDidactică şi Pedagogică, R. A., Bucureşti, 2001, p.5-14;6. Crocnan Daniel Ovidiu, Huţanu Elena- Manualul învăţătorului, clasa a IV- a, Editura

    Didactică şi Pedagogică, R. A., Bucureşti, 2002, p. 4- 10;7. Pacearcă Ştefan, Constantinescu Rodica, Popescu Maria- Luiza- Ştiinţe, clasa a IV-

    a, Editura Cartea Universală, 2003;8. Bogheanu Maria Magdalena, Ilarion Niculina- Ştiinţe ale naturii, clasa a IV- a

    experimente, evaluare, autoevaluare, Editura Humanitas Educaţional, 2002;9. Pârâială Viorica, Pârâială Dumitru, Filoti Carmen- Ştiinţe ale naturii, auxiliar pentru

    elevi, cadre didactice şi părinţi, Editura Euristică, Iaşi, 2002.

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    32/139

    Plante

    Proiectul pentru Învăţământul Rural 25 

    Unitatea de învăţare Nr. 2

    PLANTE

    Cuprins2.1. Obiectivele unităţii de învăţare 2................................................................................. 26

    2.2. Organizarea unei plante cu flori .................................................................................. 26

    2.3. Rădăcina .................................................................................................................... 27

    2.4. Tulpina........................................................................................................................ 31

    2.5. Frunza ........................................................................................................................ 33

    2.6. Funcţiile frunzei .......................................................................................................... 36

    2.6.1. Fotosinteza......................................................................................................... 362.6.2. Respiraţia ........................................................................................................... 38

    2.6.3. Transpiraţia ........................................................................................................ 38

    2.7. Floarea .......................................................................................................................41

    2.8. Fructul şi sămânţa ...................................................................................................... 43

    2.9. Sensibilitatea şi mişcarea la plante............................................................................. 46

    2.10. Principalele grupe de plante ..................................................................................... 49

    2.11. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare ................................................ 51

    2.12. Lucrarea de verificare 2 ............................................................................................ 52

    Bibliografie selectivă .......................................................................................................... 54

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    33/139

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    34/139

    Plante

    Proiectul pentru Învăţământul Rural 27 

    Nucleul controlează şi coordonează înmulţirea celulei. Celulavegetală, spre deosebire de alte celule, are un perete  protector  situat la exteriorul membranei celulare.

    Mai multe celule care au aceeaşi formă, structur ă şi funcţie,formează asociaţii de celule numite ţesuturi.

    Principalele tipuri de ţesuturi sunt:-  ţesuturi de protecţie: acoper ă diferite păr ţi ale plante î şi

    le protejează împotriva factorilor de mediu, a dăunătorilor; -  ţesuturi de conducere: asigur ă circulaţia sevei în corpul

    plantei;-  ţesuturi de susţinere: confer ă  rezistenţă  şi elasticitate

    plantelor;-  ţesuturi asimilatoare: asigur ă  captarea luminii solare şi

    prepararea hranei;

    -  ţesuturi de depozitare: înmagazinează diferite substanţede rezervă (amidon, uleiuri);

    -  ţesuturi de creştere: asigur ă  dezvoltarea plantelor(creşterea în înălţime, grosime).

     Aceste tipuri de ţesuturi se observă  în structura organelorunei plante.

    2.3. Rădăcina

    Rădăcina este organul vegetativ al plantei care se dezvoltă  în sol. Rădăcinile au forme şi mărimi variate. Majoritatea r ădăcinilorau o por ţiune centrală mai groasă, numită r ădăcina principală şiramificaţii mai subţiri numite r ădăcini secundare.

    Tipuri de r ădăcini (fig. 2.1)-  r ădăcina fasciculată  (firoasă), la care toate ramificaţiile

    au aceeaşi formă, lungime şi grosime (cereale, lalea);

    -  r ădăcina lemnoasă, prezentă la arbori şi arbuşti .-  r ădăcina pivotantă, la care r ădăcina principală are formă 

    de ţăruş (fasole, morcov, trifoi );

    Fig. 2.1 – Tipuri de r ădăcini

    Rădăcina

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    35/139

    Plante

    28  Proiectul pentru Învăţământul Rural

    Vârful r ădăcinii prezintă mai multe zone: (fig. 2.2):-  scufia (1), un înveliş rezistent cu rol de protecţie;-  zona netedă  (2), ce asigur ă  creşterea în lungime a

    r ădăcinii;-  zona perişorilor absorbanţi (3)- firişoare subţiri cu rol în

    absorbţia apei şi a sărurilor minerale din sol;

    -  zona aspr ă (4), zona unde au căzut perii absorbanţi după 10- 20 zile.

    Fig. 2.2 – Vârful r ădăcinii

    Rădăcina fixează  planta în sol şi absoarbe apa cu sărurileminerale (seva brută). Unele r ădăcini depozitează  substanţe derezervă: morcov, sfecl ă, ridiche.

    Testul de autoevaluare nr. 1 1. Notează organele unei plante cu flori :………………………………………………………………………………………………………………………………………………………2. Subliniază  plantele care au r ădăcini modificate pentru depozitarea unor substanţe

    hr ănitoare:fasole, ţelină, grâu, ridiche, porumb, sfeclă.

    3. Utilizează un atlas botanic pentru a observa diferite tipuri de r ădăcini. Notează câtevaexemple de plante care au:-  r ădăcina pivotantă: ………………………………….

    -  r ădăcina firoasă: …………………………………….-  r ădăcina lemnoasă: …………………………………..

    4. Scrie denumirea zonelor din vârful unei r ădăcini.

    1- …………………….

    2- …………………….

    3- ……………………..

    4- …………………….

    Fig. 2.3

    Funcţiiler ădăcinii 

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    36/139

    Plante

    Proiectul pentru Învăţământul Rural 29 

    5. Alege r ăspunsul corect.

    Rădăcina creşte în lungime prin:a. scufieb. zona netedă c. zona perişorilor absorbanţi

    d. zona aspr ă Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare se află la pagina 51. 

     Aplicaţii practice

     Încearcă să realizezi un număr cât mai mare din experimentele propuse. Numaidupă ce ai notat propriile tale observaţii, citeşte rezultatele sau constatările.

    Experimentul 2.1 Evidenţierea prezenţei sărurilor minerale în apă.Materiale necesare: lingur ă de metal, spirtier ă, apă de la robinet, pipetă.

    Cum procedezi ?-   într- o lingur ă, pune cu pipeta, câteva picături de apă;-  cu ajutorul spirtierei, fierbe apa, până la evaporarea completă;-  analizează suprafaţa lingurii.

    Ce observi ?  Notează observaţiile pe spaţiile punctate.…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

    ……………………………………………………………………………………………………Rezultate

    După evaporarea apei de la robinet sunt vizibile urme de săruri minerale. Dacă repeţiexperimentul folosind apă  distilată  nu vei obţine urme după  evaporare deoarece apadistilată nu conţine săruri minerale.

    Experimentul 2.2 Evidenţierea rolului r ădăcinii în absorbţia apei.Materiale necesare: plantă cu r ădăcină, vas de sticlă, ulei

    Cum procedezi ?

    -  aşează planta cu r ădăcină, într- un vas cu apă, peste care se adaugă o peliculă foarte fină de ulei;

    -  marchează nivelul apei din vas (cu ajutorul unui marker);-  după 2- 3 zile marchează din nou nivelul apei şi compar ă-l cu cel iniţial.

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    37/139

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    38/139

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    39/139

    Plante

    32  Proiectul pentru Învăţământul Rural

    Tulpina plantei creşte în înălţime dar şi în grosime. Plantelelemnoase prezintă  creşteri anuale sub formă  de inele cu ajutorulcărora poate fi apreciată  vârsta arborilor. Culoarea inelelorlemnoase este diferită. Astfel, cele care se formează  primăvarasunt mai deschise la culoare comparativ cu cele de toamnă caresunt mai închise la culoare După  grosimea inelelor de culoare

    deschisă  pot fi apreciate condiţiile de mediu din anul respectiv(inele late - an ploios, inele înguste - an secetos).

    Testul de autoevaluare nr. 2 

    1. Asociază  tipurile de tulpini, cu plantele corespunzătoare. (Foloseşte, la nevoie,atlasul botanic). 

    tulpină agăţătoare cartof

    tulpină dreaptă  porumb

    tubercul viţă de vie

    rizom ferigă 

    tulpină volubilă  fasole

    ceapă 

    2. Citeşte cu atenţie afirmaţiile. Încercuieşte una din litera corespunzătoare: A(adevărat), F (fals), I (informaţii insuficiente)

    a. Vasele lemnoase conduc seva brută. A / F / Ib. Din mugurii micşti ai tulpinii se dezvoltă flori. A / F / Ic. Tulpinile plantelor asigur ă conducerea sevei brute şi a sevei elaborate. A / F/ Id. Tuberculii sunt r ădăcini modificate pentru depozitarea substanţelor hr ănitoare ale

    plantei. A / F/ I

    3. Alege r ăspunsul corect.Inelele anuale de creştere ale arborilor reprezintă:

    a. îngroşarea scoar ţei;b. vasele lemnoase;c. vasele liberiene;d. îngroşarea măduvei.

    4. Alege r ăspunsul corect.Planta cu tulpină subterană este:

    a. bradul;b. stânjenelul;c. grâul;d. trandafirul.

    Creştereatulpinii

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    40/139

    Plante

    Proiectul pentru Învăţământul Rural 33 

    5. Alege r ăspunsul corect.Bulbul este:

    a. r ădăcină subterană;b. tulpină târâtoare;c. tulpină subterană;d. r ădăcină modificată pentru depozitarea hranei.

    Răspunsurile şi comentariile la testul de autoevaluare se află la pagina 51.

    2.5. Frunza

    Frunza este organul aerian al plantei ce creşte pe tulpină. Ea î şi are originea în frunzuliţele mugurelui foliar. O frunză  completă este (fig. 2.4) alcătuită din:

    -  limb- partea cea mai lată a frunzei, str ăbătută de o reţeade vase conducătoare, care formează nervurile;

    -  peţiol- codi

    ţa frunzei;

    -  teacă- partea lăţită  a peţiolului, cu care frunza se prindede tulpină.

    Fig. 2.4 Frunză de muşcată 

    La unele plante, peţiolul lipseşte. În acest caz, limbul se leagă de tulpină  prin teacă, care înf ăşoar ă  o parte a tulpinii (la grâu, la porumb). La alte plante, pot lipsi şi teaca şi peţiolul, iar limbul seleagă direct de tulpină (frunzele de maz ăre).

    Frunzele plantelor se deosebesc după forma marginii limbuluicare poate fi lobată (fig. 2.5 a), dinţată (fig. 2.5 b), întreagă (fig. 2.5c).

    a b cFig. 2.5 Marginea frunzei

    Alcătuireaexternă a

    frunzei

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    41/139

    Plante

    34  Proiectul pentru Învăţământul Rural

    Frunzele difer ă şi după forma limbului (fig. 2.6). Există:a. frunza acicular ă- în formă de ace lungi (brad, molid, pin);b. frunza liniar ă- în formă de panglică (grâu, porumb);c. frunza ovală ( păr, prun);d. frunza cordată- în formă de inimă (muşcat ă);e. frunza reniformă- în formă de rinichi ( pochivnic );f. frunza sagitată- în formă de săgeată (săgeata apei ).

    Fig. 2.9

    Fig. 2.6 Frunze simple

    Spre deosebire de plantele cu frunze simple, unele plante aulimbul frunzelor alcătuit din mai multe foliole şi se numesc frunze compuse (fig. 2.7): frunza trifoliată  (la trifoi ), penată  (salcâm) şifrunza palmată (castan).

    Fig. 2.7 Frunze compuse

    Dispoziţia frunzelor pe tulpină  difer ă  de la o plantă  la alta.Frunzele se dispun astfel încât să primească o cantitate de lumină cât mai mare, condiţie esenţială pentru desf ăşurarea fotosintezei. Petulpină, frunzele pot fi dispuse (fig. 2.8): în rozetă la baza tulpinii (c),opus (b) sau altern (a).

    Frunzesimple şicom use

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    42/139

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    43/139

    Plante

    36  Proiectul pentru Învăţământul Rural

    Notează observaţiile pe spaţiile punctate.……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

    ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

    Răspunsurile şi comentariile la testul de autoevaluare nr. 3 se află la pagina 51.

    2.6. Funcţiile frunzei

    2.6.1. Fotosinteza 

    Frunza este considerată un mare laborator al naturii, în carese sintetizează hrana plantei. Apa şi sărurile minerale absorbite dinsol de către r ădăcină, cu ajutorul perişorilor   absorbanţi ajung lafrunză. Seva brută ia calea vaselor lemnoase din r ădăcină şi tulpină,apoi prin nervurile frunzei, ajunge în celulele din mezofilul (miezul)frunzei. În frunză, intr ă  prin stomate şi dioxidul de carbon (CO2).

    Clorofila are un rol activ în procesul de fotosinteză, ea absoarbe şireţine radiaţiile solare luminoase, care vor fi transformate în energiechimică, necesar ă procesului de fotosinteză. În acelaşi timp, luminaeste indispensabilă pentru formarea clorofilei.

    Din apă, săruri minerale şi dioxid de carbon  (CO2), frunzasintetizează  substanţe organice  (glucide, proteine, lipide) ce vorcircula prin vasele conducătoare liberiene sub formă  de sevă elaborată în totul corpul plantei.

    O parte din substanţele organice produse se depozitează subformă  de rezerve nutritive,  în diferite păr ţi ale plantei: în frunze,seminţe, bulbi, tuberculi sau rizomi. Substanţe dulci  (amidon,

    zaharuri ) depozitează  cartoful, grâul, sfecla. Substanţe grase (lipide) se depozitează în seminţele de nuc, rapiţă, floarea- soarelui,soia. O importantă  sursă  de proteine vegetale  sunt boabe defasole, linte şi mazăre.

     În urma procesului de fotosinteză, se eliberează oxigen (O2),gaz indispensabil vieţii.

    Reţine !

    În procesul de fotosintez ă, plantele folosesc dioxidul de

    carbon din aerul atmosferic şi elibereaz ă  oxigen. Schimburile degaze se realizeaz ă prin stomatele de la nivelul frunzelor.Fotosinteza se desf ăşoar ă în prezenţ a luminii.

    Funcţiilefrunzei

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    44/139

    Plante

    Proiectul pentru Învăţământul Rural 37 

    Principalii factori care influenţează  fotosinteza sunt apa,lumina şi temperatura.

    Apa şi sărurile minerale sunt necesare ca materie primă  înprocesul de fotosinteză. Procesul de fotosinteză se intensifică odată cu creşterea cantităţii de apă; când apa este în exces, fotosinteza seopreşte. Sărurile minerale din sol provin din descompunerea

    resturilor vegetale şi animale şi din azotul atmosferic care ajunge însol, prin apele de ploaie şi zăpezi.

    O altă  sursă  importantă  de săruri minerale o reprezintă  îngr ăşămintele organice naturale (gunoiul de grajd) şi chimice(azotaţi, sulfaţi, fosfaţi).

    Fotosinteza începe la lumină  slabă  (odată  cu apariţiaprimelor raze solare şi creşte ca intensitate odată  cu creştereaintensităţii luminii. Dacă  lumina este foarte intensă, fotosinteza începe să  scadă. În concluzie, fotosinteza se desf ăşoar ă  curandament maxim, în orele dimineţii şi spre amiază.

    Fotosinteza începe la o temperatur ă  de 00  C, creşte înintensitate până  când temperatura atinge 20- 250  C, după  care încetineşte treptat şi la 45- 520 C, se opreşte.

    Plantele cu frunze verzi şi iarna (conifere, grâu) desf ăşoar ă procesul de fotosinteză şi la temperaturi sub 00 C.

    Cunoaşterea modului în care temperatura influenţează fotosinteza are aplicaţii în agricultur ă, pentru stabilirea datelor lacare se realizează însămânţările, la diferite plante de cultur ă.

    Plantele verzi, care î şi produc singure substanţele organicecu care se hr ănesc se numesc plante autotrofe. Alte plante, fiind

    lipsite de clorofilă, nu au posibilitatea de a realiza fotosinteza şi î şiprocur ă  substanţele organice, gata preparate, din mediul în caretr ăiesc- plante heterotrofe. Din categoria plantelor heterotrofe, facparte plantele parazite, semiparazite  şi simbionte. Plantele parazite  nu au clorofilă, tr ăiesc parazit pe alte plante, secaracterizează prin lipsa frunzelor verzi şi prezenţa unor formaţiunispeciale pentru hr ănire (r ădăcini sugătoare- haustori). Planteleparazite au un număr mare de flori, fructe şi seminţe.

    Plante parazite:-  muma- pădurii  (parazită pe r ădăcinile arborilor din păduri);-  tor ţ elul  (parazit pe tulpinile de lucernă, trifoi, viţă de vie).

    Plantele semiparazite, deşi au clorofilă  şi realizează fotosinteza, iau o parte din substanţele organice necesare, din alteplante. O astfel de plantă  semiparazită  este vâscul   care preiasubstanţe hr ănitoare, din tulpina arborelui gazdă.

    Plantele simbionte sunt un exemplu interesant de convieţuire, între o plantă  autotrof ă  şi un organism heterotrof. O astfel desimbioză  există  între plantele leguminoase (trifoi ) şi bacteriile fixatoare de azot, care tr ăiesc pe r ădăcinile acestor plante. Bacteriilepun la dispoziţia plantei leguminoase, azotul necesar procesului defotosinteză, iar plantele leguminoase furnizează  bacteriilor,substanţe organice rezultate din fotosinteză. Convieţuirea în

    avantajul ambelor organisme, poartă denumirea de simbioză. Astfel de plante sunt importante pentru agricultur ă, deoarece

     îmbogăţesc solul în azot.

    Factoriicare

    influenţează fotosinteza

    Tipuride

    nutri ie

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    45/139

    Plante

    38  Proiectul pentru Învăţământul Rural

    2.6.2. Respiraţia

    Plantele, ca toate celelalte vieţuitoare, au nevoie de oxigen.Ele utilizează  oxigenul pentru arderea substanţelor organice,  lanivelul celular şi producerea energiei  necesare pentrudesf ăşurarea tuturor proceselor: creştere, înflorire, formarea

    fructelor, etc.Plantele respir ă  prin toate organele, dar mai ales prin

    frunze.

    Procesul de respiraţie se desf ăşoar ă  în mod continuu, ziuaşi noaptea. În urma procesului de respiraţie, plantele elimină dioxidulde carbon. Schimburile de gaze se realizează şi la nivelul respiraţiei,prin stomate.

    Reţ ine !

    În procesul de respiraţ ie, plantele folosesc oxigenul din aer şielimină dioxidul de carbon. Procesul se desf ăşoar ă în mod continuu.Schimburile de gaze au loc la nivelul stomatelor.

    2.6.3. Transpiraţia 

     În procesul de fotosinteză, planta utilizează  numai o mică parte din energia solar ă, pentru a o transforma în energie chimică.

    O parte importantă, din această energie se transformă în căldur ă.  Acest lucru determină ridicarea temperaturii frunzelor şi ducela pierderea apei sub formă de vapori.

    Transpiraţia este procesul de eliminarea a apei sub formă de vapori. Eliminarea apei se realizează prin stomate. Prin procesulde transpiraţie, apare în plantă  for ţa de sucţiune  (sugere) f ăr ă  decare absorbţia unor noi cantităţi de apă cu săruri minerale din sol, nuar fi posibilă.

    Respiraţia

    Transpiraţia

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    46/139

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    47/139

    Plante

    40  Proiectul pentru Învăţământul Rural

    Ce observi ?  Explic ă.……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 

    Rezultate

    Prin partea secţionată  a tulpinii de ciuma- apelor ies bule de gaz (oxigen).Producerea oxigenului demonstrează că în frunze se desf ăşoar ă procesul de fotosinteză.

    Plantele au nevoie de lumină  pentru a realiza procesul de fotosinteză. Creştereaintensităţii luminii determină  intensificarea fotosintezei (creşte numărul bulelor de gazdegajate). 

    Experimentul 2. 7 Evidenţierea fotosintezei prin producerea de amidon.

    Materiale necesare: tubercul de cartof, ghiveci cu muşcată, staniol, alcool etilic

    96%, iod, pipetă.Cum procedezi ?-  pe o secţiune dintr- un tubercul de cartof, pune 2- 3 picături de iod (apare o

    coloraţie albastr ă care demonstrează prezenţa amidonului);-  pe o secţiune dintr- un tubercul de cartof, pune 2- 3 picături de iod (apare o

    coloraţie albastr ă care demonstrează prezenţa amidonului);-  fixează, pe ambele feţe ale unei frunze de muşcată, o fâşie de staniol, pentru a

     împiedica pătrunderea luminii în frunză (nu detaşa frunza de plantă!!);-  expune planta la lumină, timp de câteva ore;-  detaşează frunza şi îndepărtează staniolul;-

     decoloreaz

    ă frunza, prin fierbere, în ap

    ă şi alcool.

    (Atenţ ie ! Fierberea se realizeaz ă astfel: într- un vas cu apă, se introduce un vasmai mic cu alcool etilic în care se pune frunza).-  toarnă câteva picături de iod, pe frunza decolorată .

    Ce observi  ? Explic ă.………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

    RezultateFrunza se colorează în albastru sau brun în por ţiunile unde nu a fost acoperită 

    de staniol, ceea ce demonstrează că, amidonul s- a format în frunză, numai în por ţiunileexpuse la lumină. Partea de frunză, acoperită  cu staniol, nu se colorează  (datorită absenţei luminii nu s-a desf ăşurat fotosinteza şi nu s-a sintetizat amidon).

    Experimentul 2.8 Evidenţierea respiraţiei prin consumul de oxigen.Materiale necesare: seminţe încolţite de grâu sau fasole, borcan închis ermetic,

    lumânare, sârmă Cum procedezi ?

    -   într-un borcan care se poate închide ermetic cu un capac, introduci 20- 30 de

    seminţe încolţite;-  după  2 zile, deschide capacul şi introdu o lumânare aprinsă, fixată  la capătul

    unei sârme.

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    48/139

    Plante

    Proiectul pentru Învăţământul Rural 41 

    Ce observi ?  Explic ă.………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

    RezultateLumânarea se stinge deoarece în borcan nu mai există  oxigen, care să  întreţină 

    arderea. Prin respiraţie, seminţele au consumat tot oxigenul din borcan.

    Experimentul 2. 9 Evidenţierea procesului de transpiraţie.Materiale necesare: plantă în ghiveci, pungă de plastic

    Cum procedezi ?-  fixează păr ţile aeriene ale plantei, într- o pungă de plastic;-   închide punga de plastic, prin legare sau cu scotch, timp de o or ă.Ce observi ?  Explic ă.

    ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

    RezultatePe punga din plastic apar picături de apă. A avut loc condensarea vaporilor

    eliminaţi de plantă, prin transpiraţie. 

    2.7. FloareaFloarea este organul de înmulţire  a plantei. Din flori, se

    formează fructele şi seminţele.Florile sunt aşezate pe tulpină, câte una (flori simple) sau

    sunt grupate mai multe la un loc, formând inflorescenţe. Inflorescenţele au formă de :-  ciorchine (liliac, salcâm, vi ţă de vie);-  spic (grâu, pătlagină);-  disc (floarea- soarelui, muşeţ el );-  ştiulete ( porumb);-  umbrelă (soc, morcov );-  mâţişori (mesteac ăn).

    Alcătuirea unei flori simple

    O floarea simplă  este alcătuită  din mai multe elemente.Pedunculul  este codiţa florii. Receptaculul  este partea terminală,lăţită a peduncului pe care se prind celelalte componente ale florii.La floarea de măr receptaculul are forma unei cupe (la alte flori,receptacul are formă de cilindru, con, etc.).

    Fig. 2.9 Floarea de măr

    Floarea

    Alcătuireaunei florisimple

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    49/139

    Plante

    42  Proiectul pentru Învăţământul Rural

    Pe receptacul se prinde  învelişul floral  format din sepale (frunzuliţe verzi, cu rol de apărare a florii) şi petale divers colorate.Totalitatea sepalelor formează caliciul floral. Sepalele pot fi libere(neunite) sau concrescute (unite). Totalitatea petalelor formează corola. Petalele au forme, mărimi şi culori diferite şi pot fi libere sauconcrescute.

    Tot de receptacul se prind şi staminele, organele dereproducere bărbăteşti. Fiecare stamină  are câte un filament învârful căruia, este fixată  o umflătur ă  plină  cu granule de polen(anter ă).

    Fiecare gr ăuncior de polen conţine două  celule sexualebărbăteşti. În centrul florii se află  pistilul, organul de reproducerefemeiesc. Pistilul  are formă  de par ă, iar baza sa, umflată  senumeşte ovar . Ovarul conţine ovulele, care sunt celulele sexualefemeieşti. Ovarul se prelungeşte cu un tub subţire, stilul, terminatprintr- o umflătur ă, stigmatul.

    Nu toate florile prezintă această alcătuire. Florile de grâu suntdiferite de cea prezentată: sunt verzi, grupate în spic, f ăr ă petale şisepale, nu au decât elementele esenţiale ale florii şi anumestaminele şi pistilul.

    Spre deosebire de florile simple, florile compuse  au o altă structur ă. O astfel de floare, este floarea- soarelui alcătuită de fapt,dintr- un ansamblu de flori, susţinute de un receptacul lăţit, în formă de disc. Receptaculul este înconjurat de frunze mici, de culoareverde.

    Florile exterioare, de culoare galbenă, sunt petale unite întreele şi sunt sterile  (din ele nu se formează seminţe). Florile interne

    au petale mici, unite în formă  de tub. Aceste flori tubulare suntfertile, din ele se formează fructe şi seminţe.

    Transformarea florii în fruct presupune două  etape:polenizarea şi fecundaţia.

    Polenizarea  constă  în transportul polenului unei flori pepistilul altei flori cu ajutorul vântului şi al insectelor (albine, fluturi,etc.). Când un gr ăuncior de polen cade pe stigmatul unei flori, elgerminează, producând tubul polinic care coboar ă prin stil şi ajunge în ovar. Celulele sexuale bărbăteşti, prezente la capătul tubului

    polinic, fuzionează  cu celulele sexuale femeieşti. Acesta esteprocesul de fecundaţie  care duce la formarea a două  celule noi,care vor da naştere seminţei. 

    Imediat după  fecundaţie, petalele şi sepalele se veştejesc şise scutur ă, stilul şi stigmatul se usucă  şi cad, ovarul creşte, se îngroaşă şi se transformă în fruct.

    Fructele conţin seminţe care provin din ovulele fecundate.

    Alcătuireaunei floricompuse

    De lafloarela fruct

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    50/139

    Plante

    Proiectul pentru Învăţământul Rural 43 

    2.8. Fructul şi sămânţa

    Fructul se formează  din ovar, ca urmare a procesului defecundaţie şi are rol de protecţie a seminţei, din care se va forma onoua plantă.

    Clasificarea fructelor:•  Fructele uscate  sunt tari şi lipsite de substanţe de

    rezervă. Unele se deschid la maturitate, eliberând seminţele:păstaia (fasole, salcâm) şi capsula (mac ). Alte fructe uscate nu sedeschid la maturitate: aluna, ghinda, cariopsa  (grâu, floarea-soarelui ) etc.

    •  Fructele cărnoase au miezul zemos, bogat în vitamineşi substanţe hr ănitoare.

    -  fructe cărnoase, cu mai multe seminţe (bacă): roşii,castraveţ i, struguri, portocale.

    -

      fructe cărnoase, cu o sămânţă  închisă  într- un sâmburelemnos (drupă): caise, piersici, prune, cireşe.-  fructe cărnoase false (poamă) - la formarea fructului

    participă, pe lângă ovar şi alte păr ţi ale florii, de exemplureceptaculul: mere, pere, gutui .

    -  fructe cărnoase multiple: zmeur ă, c ă pşuni, fragi .

    La toate plantele cu flori, seminţele sunt închise în fructe.După formă şi dimensiuni, există o mare diversitate de seminţe.

    Sămânţa de fasole  (fig. 2.19) prezintă  un înveliş  cu rol deprotecţie- tegument (1), două cotiledoane (2)- formaţiuni cărnoase

     în care se găsesc rezervele de hrană  ale seminţei şi embrionul alcătuit din r ăd ăcini ţă (3), tulpini ţă (4) şi muguraş (5).Din embrion, se va dezvolta viitoarea plantă. Embrionul

    foloseşte rezervele de hrană  din cotiledoane, până  la formareaprimelor frunze. Din seminţele cu două  cotiledoane, se dezvoltă plantele dicotiledonate.

    La sămânţa de grâu  (fig. 2.10), embrionul are un singurcotiledon, iar substanţele hr ănitoare se găsesc în afara cotiledonului.Din seminţele cu un cotiledon, iau naştere plantelemonodicotiledonate.

    Fig. 2.10 Bobul de fasole

    Fructulşi

    sămânţa

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    51/139

    Plante

    44  Proiectul pentru Învăţământul Rural

     În condiţii favorabile, seminţele  încolţesc  (germinează) şiembrionul începe să se dezvolte şi se transformă  în plantulă, apoi în plantă  adultă. Puterea de germinaţie depinde de substanţelehr ănitoare înmagazinate în seminţe şi se realizează, numai înprezenţa apei, a oxigenului şi numai la o anumită  temperatur ă.Seminţele nu au nevoie de lumină pentru a încolţi.

    Etapele germinaţiei:-   îmbibarea seminţelor cu apă şi umflarea acestora;-  ruperea tegumentului şi apariţia r ădăciniţei;-  formarea perişorilor absorbanţi şi transformarea

    r ădăciniţei în r ădăcină;-  creşterea tulpiniţei şi apariţia primelor frunze;-  uscarea cotiledonului.

    Reţ ine !

    Germinaţ ia presupune toate procesele prin care treceembrionul din sămânţă, de la starea de repaus, la starea activ ă decreştere.

    Test de autoevaluare nr. 4 

    1. Completează spaţiile libere cu denumirea păr ţilor componente ale unei seminţede fasole. Ce lipseşte din alcătuirea ei ?

    1. ………………………………

    2. ………………………………

    3. ………………………………

    4. ………………………………

    5. ………………………………

    Fig. 2.11 Bobul de fasole

    2. Scrie, în casete, ordinea în care se dezvoltă planta.

    Fig. 2.12

    Germinaţiasemin elor

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    52/139

    Plante

    Proiectul pentru Învăţământul Rural 45 

    3. Ordonează stadiile de creştere şi de dezvoltare ale plantei: înflorire, polenizare,formarea r ădăcinii, sămânţa, fecundaţia, formarea tulpinii, germinaţia, formarea frunzelor.

    a. …………………………….e.……………………………….

    b. ……………………………..f..………………………………

    c. …………………………….g……………………………......d. …………………………….h...……………………………...

    Răspunsurile şi comentariile testului de autoevaluare se află la pagina 52.

    Aplicaţii practice

    (floare, fruct, sămânţă)

    Experimentul 2.11 Modelarea componentelor unei flori.Materiale necesare: plastilină de diferite culori, planşetă pentru modelaj, imagini ale

    unor floriCum procedezi ?-  modelează toate componentele florii, din plastilină;-  aranjează- le, astfel încât să obţii diferite flori.

    Experimentul 2.12 Evidenţierea componentelor seminţei de fasole.Materiale necesare: 4- 5 seminţe de fasole, farfurioare, vată.

    Cum procedezi ?-  pune la încolţit seminţele de fasole, pe farfurioare, având grijă  ca vata să  se

    menţină permanent umedă;-  după 2 zile, observă cele două jumătăţi ale seminţei.

    Ce observi ?…………………………………………………………………………………………………

    ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

    RezultateSe observă  tegumentul de culoare albă care se desprinde acum cu uşurinţă, cele

    două cotiledoane şi embrionul cu r ădăciniţa, tulpiniţa şi muguraşul.

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    53/139

  • 8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica

    54/139

    Plante

    Proiectul pentru Învăţământul Rural 47 

    Fototropismul  este mişcarea de orientare a organelorplantelor către lumină ( orientarea frunzelor, a florilor spre lumină).

    Termonastiile sunt mişcări determinate de variaţiatemperaturii (închiderea- deschiderea florilor), în funcţie detemperatur ă.

    Geotropismul  este mişcarea de orientare a organelor

    plantei, determinată de acţiunea for ţei de gravitaţie (tulpinile cresc însus, în sens antigravitaţional; r ădăcinile în jos, în acelaşi sens, cufor ţa gravitaţională).

    La unele plante, se întâlnesc mişcări determinate dealternanţa zi- noapte. În acest caz, se pare că  mişcările suntdeterminate de variaţii ale luminii cât şi ale temperaturii. Florile deregina- nopţii se deschid seara, iar dimineaţa se închid;inflorescenţele de păpădie se deschid la lumină  şi se închid la întuneric.

    Ştiai c ă,