stiinte si didactica stiintelor si cunoasterii mediulu pir c tica
TRANSCRIPT
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
1/139
Program universitar de formare în domeniul Pedagogie pentru Învăţământ Primar şi Preşcolar
adresat cadrelor didactice din mediul rural
ŞTIINŢE ŞI CUNOAŞTEREAMEDIULUI. DIDACTICA
ŞTIINŢELOR ŞI A CUNOAŞTERIIMEDIULUI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
PRIMAR ŞI PREŞCOLAR
Carmen TICĂ
Forma de învăţământ ID - semestrul IV
2007
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
2/139
Ministerul Educaţiei şi Cercetării
Proiectul pentru Învăţământul Rural
PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUIPRIMAR ŞI PREŞCOLAR
Ştiinţe şi cunoaşterea mediului. Didactica
ştiinţelor şi a cunoaşterii mediului în învăţământul primar şi preşcolar
Carmen TICĂ
2007
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
3/139
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
4/139
Cuprins
Proiectul pentru Învăţământul Rural i
CUPRINS
Introducere ........................................................................................................................ iv
Unitatea de învăţare Nr. 1- Fenomene fizice şi chimice ................................................. 1 1.1. Obiectivele unităţii de învăţare 1................................................................................... 2
1.2. Masa. Volumul. Densitatea corpurilor........................................................................... 2
1.2.1 Masa corpurilor...................................................................................................... 2
1.2.2 Volumul corpurilor ................................................................................................. 3
1.2.3 Densitatea corpurilor ............................................................................................. 4
1.3. Stări de agregare. Transformări ale stărilor de agregare.............................................. 8
1.3.1 Topirea. Solidificarea............................................................................................. 81.3.2 Vaporizarea. Condensarea ................................................................................... 9
1.3.3 Circuitul apei în natur ă .......................................................................................... 9
1.4. Substanţe şi amestecuri ............................................................................................. 13
1.5. Metode de separare a substanţelor din amestecuri.................................................... 15
1.5.1 Decantarea..........................................................................................................15
1.5.2 Filtrarea............................................................................................................... 15
1.5.3 Cristalizarea ........................................................................................................ 16
1.5.4 Distilarea ............................................................................................................. 17
1.6. Soluţii.......................................................................................................................... 17
1.7. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare şi aplicaţiile propuse .................21
1.8. Lucrarea de verificare 1 .............................................................................................. 23
Bibliografie selectivă .......................................................................................................... 24
Unitatea de învăţare Nr. 2- Plante................................................................................... 25
2.1. Obiectivele unităţii de învăţare 2................................................................................. 26
2.2. Organizarea unei plante cu flori .................................................................................. 26
2.3. Rădăcina .................................................................................................................... 27
2.4. Tulpina........................................................................................................................ 31
2.5. Frunza ........................................................................................................................ 33
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
5/139
Cuprins
ii Proiectul pentru Învăţământul Rural
2.6. Funcţiile frunzei...........................................................................................................36
2.6.1. Fotosinteza .........................................................................................................36
2.6.2. Respiraţia ...........................................................................................................38
2.6.3. Transpiraţia.........................................................................................................38
2.7. Floarea........................................................................................................................41
2.8. Fructul şi sămânţa.......................................................................................................43
2.9. Sensibilitatea şi mişcarea la plante.............................................................................46
2.10. Principalele grupe de plante......................................................................................49
2.11. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare.................................................51
2.12. Lucrarea de verificare 2 ............................................................................................52
Bibliografie selectivă ..........................................................................................................54
Unitatea de învăţare Nr. 3- Animale ................................................................................55
3.1 Obiectivele unităţii de învăţare 3 ..................................................................................56
3.2 Organizarea generală a unui animal ............................................................................56
3.3 Funcţiile de relaţie ........................................................................................................57
3.3.1 Mişcarea..............................................................................................................57
3.3.2 Sensibilitatea .......................................................................................................57
3.4 Funcţiile de nutriţie .......................................................................................................61
3.4.1 Digestia................................................................................................................613.4.2 Respiraţia ............................................................................................................62
3.4.3 Circulaţia..............................................................................................................63
3.4.4 Excreţia................................................................................................................64
3.5 Funcţia de reproducere................................................................................................64
3.6 Regnul animal- nevertebratele .....................................................................................66
3.6.1 Spongieri .............................................................................................................66
3.6.2 Celenterate ..........................................................................................................66
3.6.3 Viermi ..................................................................................................................67
3.6.4 Moluşte ................................................................................................................68
3.6.5 Artropode.............................................................................................................69
3.6.6 Echinoderme........................................................................................................72
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
6/139
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
7/139
Introducere
iv Proiectul pentru Învăţământul Rural
INTRODUCERE
Cursul se adresează studenţilor care parcurg Programul universitar de formare îndomeniul Pedagogie pentru Înv ăţământul Primar şi Preşcolar adresat cadrelor didactice
din mediul rural, în regim de studiu la distanţă.Cursul cuprinde patru unităţi de învăţare, fiecare finalizată cu o lucrare de verificare.Informaţia este structurată în două păr ţi importante: Ştiinţ e şi cunoaşterea mediului
(unităţile 1, 2 şi 3) care furnizează un bagaj informativ de bază din domeniul extrem devast al ştiinţelor naturii şi Didactica ştiinţ elor şi cunoaşterii mediului în înv ăţământul primarşi preşcolar care ofer ă variante de organizare a procesului de predare- învăţare în vederearealizării unui învăţământ de calitate în învăţământul primar şi preşcolar.
Fiecare unitate de învăţare cuprinde: conţinuturi esenţiale; aplicaţii practice; teste de autoevaluare;
lucrare de verificare.Conţinuturile din fiecare unitate de învăţare au fost organizate respectând principiileaccesibilităţii, continuităţii şi sistematizării.
Aplicaţiile practice propuse, posibil de realizat cu un minim de materiale uşor deprocurat, vizează familiarizarea cu tehnicile de explorare/ experimentare specifice ştiinţelornaturii.
Testele de autoevaluare urmăresc aplicarea cunoştinţelor însuşite şi generalizareainformaţiilor, fiind concepute în concordanţă cu obiectivele fiecărei unităţi de învăţare.Răspunsurile şi comentariile ofer ă studentului posibilitatea autoevaluării periodice.
Lucr ările de verificare se află la sfâr şitul fiecărei unităţi de învăţare (paginile 30, 70,110, 163) au cerinţe clare, îndrumări şi criterii de notare şi evaluare.
Aceste lucr ări se redactează pe suport de hârtie şi se transmit tutorelui pentruevaluare.
Lucr ările de verificare au o pondere de 50% din nota finală, iar examenul o ponderede 50%.
Pentru o învăţare eficientă, studenţii pot să utilizeze şi alte surse de informaţiirecomandate la bibliografie (atlase botanice, zoologice, anatomice, enciclopedii, reviste despecialitate, Internet, etc.)
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
8/139
Fenomene fizice şi chimice
Proiectul pentru Învăţământul Rural 1
Unitatea de învăţare Nr. 1
FENOMENE FIZICE ŞI CHIMICE
Cuprins
1.1. Obiectivele unităţii de învăţare 1................................................................................... 2
1.2. Masa. Volumul. Densitatea corpurilor........................................................................... 2
1.2.1 Masa corpurilor...................................................................................................... 2
1.2.2 Volumul corpurilor ................................................................................................. 3
1.2.3 Densitatea corpurilor ............................................................................................. 4
1.3. Stări de agregare. Transformări ale stărilor de agregare.............................................. 8
1.3.1 Topirea. Solidificarea............................................................................................. 81.3.2 Vaporizarea. Condensarea ................................................................................... 9
1.3.3 Circuitul apei în natur ă .......................................................................................... 9
1.4. Substanţe şi amestecuri ............................................................................................. 13
1.5. Metode de separare a substanţelor din amestecuri.................................................... 15
1.5.1 Decantarea..........................................................................................................15
1.5.2 Filtrarea............................................................................................................... 15
1.5.3 Cristalizarea ........................................................................................................ 16
1.5.4 Distilarea ............................................................................................................. 17
1.6. Soluţii.......................................................................................................................... 17
1.7. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare şi aplicaţiile propuse ................. 21
1.8. Lucrarea de verificare 1 .............................................................................................. 23
Bibliografie selectivă .......................................................................................................... 24
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
9/139
Fenomene fizice şi chimice
2 Proiectul pentru Învăţământul Rural
1.1. Obiectivele unităţii de învăţare 1
Pe parcursul şi la sfâr şitul unităţii de învăţare, studentul va fi capabil:• să explice fenomene/ procese fizice şi chimice prin utilizarea corectă a
terminologiei de specialitate;• să utilizeze investigaţia şi experimentarea dirijată pentru evidenţierea şi
explicarea unor fenomene şi procese fizice şi chimice;• să rezolve probleme cu caracter teoretic şi aplicativ.
1.2. Masa. Volumul. Densitatea corpurilor
1.2.1. Masa corpurilor
Un corp se află în repaus într- un interval de timp oarecaredacă, în orice moment din acel interval de timp, corpul ocupă aceeaşi poziţie faţă de un corp referinţă.
Un corp se află în mişcare într- un interval de timp oarecaredacă, există momente diferite în acel interval de timp, în care corpulocupă poziţii diferite faţă de corpul de referinţă.
Pentru a pune în mişcare un corp, pentru a- l opri sau pentrua- i schimba traiectoria trebuie să acţionăm asupra lui. La oriceacţiune exterioar ă care caută să- i schimbe starea de repaus sau demişcare rectilinie uniformă, corpul se opune, reacţionează.
Mişcarea rectilinie uniformă este mişcarea în care traiectoriacorpului este o linie dreaptă şi viteza este constantă.
Iner ţia este proprietatea unui corp de a- şi menţine starea derepaus sau de mişcare rectilinie uniformă în absenţa acţiunilorexterioare, respectiv de a se opune la orice acţiune care caută să- ischimbe starea de repaus sau de mişcare rectilinie uniformă în carese află.
Masa este mărimea fizică ce măsoar ă iner ţia unui corp.Unitatea de măsur ă este kilogramul.
Determinarea masei corpurilor
Instrumentul utilizat pentru măsurarea masei unui corp estecântarul de tip balanţă. Măsurarea masei cu ajutorul balanţei senumeşte cântărire. Aceasta constă în compararea masei unui corpcu mase marcate (corpuri cu mase cunoscute a căror valoare este înscrisă pe ele). Două corpuri sunt în echilibru pe talerele uneibalanţe dacă au aceeaşi masă.
Atenţ ie !
Nu confunda masa corpului cu greutatea lui. Greutatea unuicorp reprezint ă for ţ a cu care P ământul atrage acel corp.
Masa
corpurilor
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
10/139
Fenomene fizice şi chimice
Proiectul pentru Învăţământul Rural 3
Aplicaţii practice
Încearcă să realizezi un număr cât mai mare din experimentele propuse.Numai după ce ai notat propriile tale observaţii, citeşte rezultatele sau constatările.
Experimentul 1.1 Evidenţierea iner ţiei corpurilor
Materiale necesare: pahar cu apa
Cum procedezi?- deplasează paharul, pe masa pe lucru, pe direcţie orizontală;- observă ce se întâmplă cu suprafaţa apei dacă măreşti sau micşorezi viteza de
deplasare a paharului;
Ce observi ?
Notează observaţiile tale, pe spaţiile punctate.…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….Când punem paharul brusc în mişcare, apa se varsă în spate, în sensul opus mişcării,deoarece apa tinde să r ămână pe loc, în repaus.Dacă oprim brusc paharul, apa se varsă în faţă, în sensul mişcării, deoarece apa tindesă- şi continue mişcarea. În concluzie, corpurile se opun schimbării stării de mişcare.
1.2.2. Volumul corpurilor
Fiecare corp ocupă un loc în spaţiu ce reprezintă volumulcorpului respectiv.
Unitatea de măsur ă pentru volum este m3 . În cazul corpurilor cu formă geometrică regulată, volumul se
determină folosind diferite formule matematice (exemplu: volumulparalelipipedului, cubului, cilindrului, sferei).
Volumul corpurilor cu formă neregulată se determină cuajutorul cilindrului gradat, procedând astfel:
- se introduce apă în cilindrul gradat şi se citeşte indicaţiade pe cilindru care reprezintă de fapt volumul apei din cilindru;
- se introduce în cilindrul cu apă, corpul al cărui volumvrem să-l determinăm şi se citeşte noua gradaţie a cilindruluicare reprezintă volumul apei din cilindru plus volumul corpului;
- se scad cele două valori citite pe cilindru şi se determină volumul corpului din cilindru.
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
11/139
Fenomene fizice şi chimice
4 Proiectul pentru Învăţământul Rural
Aplicaţii practice
Experimentul 1.2 Determinarea volumului unui corp solidMateriale necesare: cilindru gradat, apă, cartofDetermină volumul unui cartof cu ajutorul cilindrului gradat folosind explicaţiile de maisus.Observaţiile se vor nota în spaţiul delimitat de chenar.
1.2.3. Densitatea corpurilor
Aplicaţii practice
Experimentul 1.3 Masa corpurilorMateriale necesare: 2 cuburi cu acelaşi volum din materiale diferite (lemn şi plumb),balanţă sau cântar cu arc.
Cum procedezi?- măsoar ă masa celor doua corpuri cu ajutorul balanţei sau a unui cântar cu arc
Ce observi ?Observaţiile se vor nota în spaţiul delimitat de chenar.
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
12/139
Fenomene fizice şi chimice
Proiectul pentru Învăţământul Rural 5
Cântărind cele două cuburi ai descoperit ca masa cubului deplumb este mult mai mare decât masa cubului de lemn. Explicaţiaconstă în faptul ca particulele de plumb sunt mult mai apropiateunele de altele comparativ cu cele de lemn. Spunem că densitateaplumbului este mai mare decât densitatea lemnului.
Densitatea este o mărime fizică ce caracterizează substanţadin care este alcătuit un corp. Densitatea este definită prin raportuldintre masa unui corp şi volumul acestuia. Se notează cu ρ iarunităţile de măsur ă sunt kg/m3 sau g/ cm3 .
1 kg/m3 este densitatea unei substanţe, dacă un corp cuvolumul de 1 m3 realizat în acea substanţă are masa de 1 kg.Densitatea apei este de 1000 kg/m3, adică 1 m3 de apă are masa de1000 kg. Folosind tabelul din Figura 1.1 poţi compara densităţileunor substanţe:
Substanţa Densitatea kg/ m3 Ulei alimentar 800Benzina 800Gheaţa 917 Apa 1000Lapte 1030Sticla 2500 Aluminiu 2700Otel 7800Fier 7880 Argint 10500Plumb 11350
Mercur 13550 Aur 19310Platina 21460
Fig. 1.1Plumbul are densitatea mai mare decât argintul, fierul, oţelul,
aluminiul şi sticla, dar mai mică decât densitatea platinei, aurului şimercurului. Datorită densităţii mari pe care o are, plumbul estefolosit ca material de protecţie împotriva radiaţiilor (materialeleradioactive se transportă în containere speciale căptuşite cu plumb).
Aluminiul are o densitate mică, deci este foarte uşor. În aliaje
cu alte metale, el este folosit pentru construirea aeronavelor, a cărormasă trebuie să fie foarte mică.
Plutirea şi scufundarea corpurilor
Ai constatat, probabil, că un corp pare mai uşor în apă decât în aer, că un corp din fier se scufundă în apă în timp ce un corp dinlemn pluteşte pe suprafaţa apei. Pentru a scufunda o minge în apă trebuie să acţionezi asupra ei cu o for ţă. Atunci când este lăsată liber ă mingea scufundată iese la suprafaţă.
Plutire/scufundare
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
13/139
Fenomene fizice şi chimice
6 Proiectul pentru Învăţământul Rural
Un lichid exercită, pe suprafaţa corpurilor cu care este încontact, for ţe de apăsare datorate presiunii hidrostatice. Rezultantatuturor for ţelor (de împingere) cu care lichidul, datorită presiuniihidrostatice, acţionează asupra unui corp scufundat în lichid senumeşte for ţă arhimedică. For ţa arhimedică are direcţie verticală şisensul de jos în sus.
Punctul de aplicaţie al for ţei arhimedice se numeşte centrude presiune. El coincide cu centrul de greutate al corpului dacă acesta este omogen şi complet scufundat în lichid.
Legea lui Arhimede: Un corp scufundat într-un lichid esteîmpins de jos în sus cu o for ţă vertical ă numeric egal ă cu greutatealichidului dezlocuit de acel corp.
Toate corpurile sunt supuse gravitaţiei (for ţei de atracţie aPământului) şi atunci când sunt introduse în apă. Dacă greutateacorpului este mai mică decât for ţa arhimedică corpul urcă lasuprafaţă şi r ămâne în echilibru fiind par ţial scufundat. Por ţiuneascufundată dezlocuie un volum de lichid a cărui greutate este egală cu greutatea corpului. În acest caz corpul pluteşte.
Vapoarele plutesc deşi sunt confecţionate din materiale acăror densitate este mult mai mare decât a apei.
Datorită formei lor care asigur ă dezlocuirea unui volum foartemare de apă şi a prezenţei unui număr mare de spaţii pline cu aer,densitatea totală a acestor vapoare este mai mică decât densitateaapei. Supraîncărcarea vapoarelor poate duce la scufundarea lor. Dinaceastă cauză, fiecare vapor are gradat pe suprafaţa laterală unsemn care indica nivelul maxim de scufundare a vaporului încărcat(linia de încărcare, linia de plutire).
Pentru determinarea densităţii lichidelor se foloseşte uninstrument special- densimetru.Determinarea densităţii are aplicaţii în diferite domenii, de la
verificarea calităţii laptelui, la determinarea conţinutului de alcool alunei băuturi, de la verificarea antigelului, la verificarea stăriiacumulatorului unui autovehicul.
În medicină, măsur ătorile de densitate permit determinareastării fluidelor din corp (sângele şi urina).
Deoarece densitatea sângelui creşte cu creştereaconcentraţiei hematiilor, o densitate mai mică a sângelui indică oanemie.
Alte boli duc la eliminarea excesivă a sărurilor din organism şipot fi depistate datorită creşterii densităţii urinei.Legea lui Arhimede este valabilă şi în gaze. Un balon umplut
cu hidrogen sau heliu (gaze mai puţin dense decât aerul) şi lăsat înaer, se ridică datorită for ţei arhimedice.
Legea luiArhimede
Aplicaţiipractice
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
14/139
Fenomene fizice şi chimice
Proiectul pentru Învăţământul Rural 7
Testul de autoevaluare nr. 1
1. Două corpuri cu volume egale au mase diferite. Care dintre ele are densitatea maimare ?
Răspunsul se va încadra în spaţiul delimitat de chenar.
2. Două corpuri cu mase egale au volume diferite. Care dintre ele are densitatea maimare?
Răspunsul se va încadra în spaţiul delimitat de chenar.
Care dintre afirmaţiile următoare, referitoare la un lichid, sunt corecte?a. dublând masa lichidului, se dublează densitatea sa;b. densitatea lichidului nu depinde de masa sa;c. densitatea lichidului nu depinde de volumul său;d. dublând volumul lichidului, se dublează densitatea sa;e. dublând volumul lichidului, densitatea sa se micşorează de două ori.
3. Citeşte cu atenţie afirmaţiile şi încercuieşte una din literele A (adevărat) sau F(fals):a. plumbul are densitatea mai mare decât materialul plastic A/ F;b. un cm3 de lemn cântăreşte tot atât cât un cm3 de fier A/ F;c. densitatea este o mărime fizică ce caracterizează substanţa din care estealcătuit un corp A/ F.
Răspunsuri şi comentarii se află la pagina 21.
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
15/139
Fenomene fizice şi chimice
8 Proiectul pentru Învăţământul Rural
1.3. Stări de agregare. Transformări ale stărilor de agregare
În natur ă, substanţele se află în diferite stări de agregare.Stările de agregare sunt: solidă, lichidă, gazoasă. Corpurile, înfuncţie de starea de agregare în care se află au diferite proprietăţi:
- solidele- au volum, au formă proprie, nu curg;- lichidele- au volum propriu, nu au formă proprie (iau
forma incintei în care se află), curg;- gazele- nu au volum propriu (sunt expansibile), nu au
formă proprie (iau forma incintei în care se află), sunt fluide. Aceste proprietăţi sunt datorate interacţiunilor dintre
moleculele corpului (particule extrem de mici, care nu se văd cuochiul liber).
Un corp poate să existe în cele trei stări de agregare: solidă,lichidă şi gazoasă. Uneori, el trece dintr- o stare de agregare în alta,adică î şi schimbă starea de agregare. Astfel, apa poate fi în stare
de agregare: solidă (gheaţă), lichidă (apă) şi gazoasă (vapori deapă).Schimbarea stării de agregare a unui corp are loc prin schimb
de căldur ă între corp şi mediul exterior.
1.3.1. Topirea. Solidificarea
Trecerea unei substanţe din starea solidă în stare lichidă senumeşte topire (exemplu: trecerea naftalinei din starea solidă înstarea lichidă, topirea gheţii). Pentru a se topi, corpurile absorbcăldur ă.
Trecerea unei substanţe din starea lichidă în starea solidă senumeşte solidificare. Solidificarea este fenomenul invers topirii.Pentru a se solidifica corpurile cedează căldur ă (exemplu: trecereaapei din stare lichidă în stare solidă- gheaţă, trecerea naftalinei dinstare lichidă în stare solidă).
Temperatura la care se topeşte sau se solidifică o substanţă se numeşte temperatur ă de topire sau de solidificare şi este ocaracteristică a fiecărei substanţe:
- temperatura de topire (solidificare) a naftalinei- 800C;- temperatura de topire (solidificare) a gheţii- 00C. În timpul topirii (solidificării), volumul substanţei se modifică.
De regulă, volumul creşte prin topire şi se micşorează prinsolidificare. Excepţie face apa, la care volumul creşte prinsolidificare. Această mărire a volumului apei prin solidificareprovoacă spargerea ţevilor radiatoarelor şi a altor instalaţii dacă nusunt golite înainte ca temperatura să scadă sub 00C.
În industrie, fenomenul de topire şi solidificare a metaleloreste folosit la obţinerea prin turnare a unor piese.
Stări deagregare
Topire.
Solidificare
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
16/139
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
17/139
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
18/139
Fenomene fizice şi chimice
Proiectul pentru Învăţământul Rural 11
ConstatareNaftalina şi ceara se topesc în intervale de timp diferite deoarece căldura necesar ă
topirii acestora este diferită.
Experimentul 1.6 Evidenţierea vitezei de evaporare a lichidelorMateriale necesare: trei eprubete, trei vase întinse (farfurii), acetonă, alcool, apă
Cum procedezi?
- toarnă acelaşi volum (5 ml ≈o linguriţă) de acetonă, de alcool şi de apă în celetrei vase identice;
- observă şi notează în cât timp se desf ăşoar ă evaporarea;- repetă experimentul folosind eprubete.
Ce observi ? Notează observaţiile pe spaţiile punctate.……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………Constat ări
Alcoolul se evapor ă mai repede decât apa, dar mai încet decât acetona. Viteza deevaporare depinde de natura lichidului şi de suprafaţa liber ă a lichidului (lichidul din farfuriese evapor ă mai repede decât cel din eprubetă.
Testul de autoevaluare nr. 2
I. Asociază ce se potriveşte:
1. Topirea2. Condensarea3. Solidificarea
a. trecerea din stare lichidă în stare solidă
b. trecerea din stare gazoasă în stare lichidă c. trecerea din stare solidă în stare lichidă d. trecerea din stare lichidă în staregazoasă…………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
19/139
Fenomene fizice şi chimice
12 Proiectul pentru Învăţământul Rural
II. Răspunde la următoarele întrebări:
1. Pentru a proteja îmbr ăcămintea de molii se pun în dulapuri cristale denaftalină. După un timp mai îndelungat deşi mirosul naftalinei se simte, naftalina adispărut.
Cum explici?
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………..
2. De ce se usucă mai repede rufele când bate vântul?………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………..
3. De ce se sparge o sticlă plină cu apă, dacă este pusă în congelator?………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………..
III. Explică circuitul apei în natur ă. Încadrează r ăspunsul în spaţiul delimitat de chenar.
Răspunsuri şi comentarii se află la pagina 21.
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
20/139
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
21/139
Fenomene fizice şi chimice
14 Proiectul pentru Învăţământul Rural
ConstatareMirosul alcoolului ajunge până la tine relativ repede, pe când mirosul de ulei nu se vasimţi.De ce? Notează observaţiile pe spaţiile punctate.…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Experimentul 1.8 Evidenţierea factorilor care influenţează difuzia(temperatura)
Materiale necesare: pahar cu apă caldă, pahar cu apă rece, cerneală, pipetă.
Cum procedezi?- toarnă cu ajutorul pipetei, câteva picături de cerneală, în paharul cu apă rece şi
apoi, în paharul cu apă caldă;- observă cum difuzează cerneala, în apa din fiecare pahar;- notează observaţiile.
Ce observi? Notează observaţiile pe spaţiile punctate.………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Constatare Apa din paharul cu apă caldă s- a colorat omogen, pe când în apa rece, difuzia nu s- a
realizat omogen. Difuzia este influenţată de temperatur ă (procesul se desf ăşoar ă mairepede la temperatur ă mai ridicată).
Procesul de difuzie este influenţat şi de starea de agregare. Particulele unui gaz semişcă mult mai repede decât particulele unui lichid (mirosul unui parfum sau al alcooluluise simt imediat, pe când cerneala are nevoie de un timp pentru a se amesteca cu apa).
În natur ă există substanţe pure a căror compoziţie r ămâneneschimbată prin operaţii fizice (exemplu: oxigen, hidrogen, azot).
Substanţele pot fi simple (oxigen, carbon, mercur) şicompuse (sunt alcătuite din 2 sau mai multe substanţe- oxidul demercur este alcătuit din oxigen şi mercur; oxidul de aluminiu estealcătuit din oxigen şi aluminiu).
Amestecurile de substanţe se obţin prin punerea împreună a două sau mai multe substanţe (exemplu: aerul, apa minerală).
Amestecurile de substanţe se clasifică în:- amestecuri omogene (au în masa lor aceeaşi compoziţie
şi aceleaşi proprietăţi);- amestecuri neomogene (au compoziţie diferită în masa
lor şi proprietăţi diferite);
Amestecuri
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
22/139
Fenomene fizice şi chimice
Proiectul pentru Învăţământul Rural 15
1.5. Metode de separare a substanţelor din amestecuri
1.5.1. Decantarea
Aplicaţii practice
Experimentul 1.9 Separarea nisipului de apă Materiale necesare: pahar, apă, nisip
Cum procedezi?- pune într-un pahar apă cu nisip;- amestecă cu o baghetă de sticlă (poţi folosi şi un creion).
Ce fel de amestec ai obţinut?Lasă amestecul, în repaus, câteva minute.
Ce observi? Notează observaţiile pe spaţiile punctate.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Constatare Amestecul de apă cu nisip este un amestec neomogen. Nisipul se depune pe
fundul paharului deoarece are o densitate mai mare decât apa.
Decantarea este metoda de separarea unui solid dintr- unamestec neomogen solid- lichid. Această metodă de separare sefoloseşte atunci când densitatea solidului este mai mare decât alichidului.
În practică, decantarea este folosită pentru obţinerea apeipotabile din ape naturale, pentru purificarea sării extrase din salină sau pentru obţinerea aurului şi a argintului din minereu, îndecantoare speciale.
1.5.2. Filtrarea
Aplicaţii practice
Experimentul 1.10 Separarea pulberii de cărbune de apă Materiale necesare: 2 pahare, pâlnie, apă, pulbere de cărbune, hârtie de filtru
Cum procedezi?- pune puţină pulbere de cărbune, într- un pahar cu apă;- agită sau amestecă cu o baghetă amestecul. Ce amestec ai obţinut?- într- o pâlnie, pune o hârtie de filtru, toarnă amestecul, prin pâlnie, într- un
pahar.
Decantarea
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
23/139
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
24/139
Fenomene fizice şi chimice
Proiectul pentru Învăţământul Rural 17
Atenţ ie!Cristalizarea nu se foloseşte în cazul lichidelor
inflamabile.
Cristalizarea poate avea loc în adâncul Pământului prinsolidificarea magmei formându- se roci magmatice (granit, bazalt).
1.5.4 Distilarea
Distilarea este operaţia de separare a componenţilor dintr-un amestec omogen de lichide, prin fierbere urmată de condensare. Această metodă de separare este utilizată la obţinerea alcoolului şi în prelucrarea ţiţeiului în rafinării pentru obţinerea benzinei, petroluluilampant şi a motorinei.
Perspective Alte metode de separare a substanţelor din amestecuri sunt
magnetizarea şi electrizarea. (Consultă bibliografia recomandată). 1.6. Soluţii
Amestecurile omogene formate din două sau mai multesubstanţe, între care nu se produc fenomene chimice se numescsoluţii. În fiecare zi, amestecăm apa cu diverse substanţe solide,lichide sau gazoase, cum ar fi: zahărul, sarea de bucătărie, oţetul,alcoolul, sucurile concentrate de fructe, dioxidul de carbon. În acestmod se obţin soluţii.
Fenomenul în urma căruia o substanţă solidă, lichidă saugazoasă se r ăspândeşte printre particulele altei substanţe rezultândsoluţii se numeşte dizolvare.
O soluţie este formată din două componente: dizolvantul sausolventul (substanţa în care se face dizolvarea) şi dizolvatul sausolvatul (substanţa dizolvată).
Exemplu: în soluţia de apă cu zahăr, apa este dizolvantul iarzahărul este dizolvatul.
În majoritatea soluţiilor, dizolvantul este apa. Există şi alţidizolvanţi: alcoolul, benzina, acetona, eterul . Când soluţia esteformată din două lichide se consider ă dizolvant, lichidul aflat încantitate mai mare.
Proprietatea unei substanţe de a se dizolva în altă substanţă se numeşte solubilitate. În funcţie de solubilitatea într- un anumitsolvent, substanţele se clasifică în: substanţe solubile, substanţegreu solubile şi substanţe insolubile (sarea este solubilă în apă,nisipul este insolubil în apă).
Solubilitatea substanţelor este influenţată de naturadizolvantului şi a dizolvatului şi de temperatur ă.
Distilarea
DizolvareDizolvant
Dizolvat
Solubilitate
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
25/139
Fenomene fizice şi chimice
18 Proiectul pentru Învăţământul Rural
Aplicaţii practice
Experimentul 1.12 Evidenţierea factorilor care influenţează solubilitatea(natura dizolvantului şi a dizolvatului)
Materiale necesare: pahare transparente, apă, acetonă, lac de unghii
Cum procedezi?a) pune o picătur ă de lac de unghii, într- un pahar cu apă.
Ce observi? Ce fel de amestec se obţine? Notează observaţiile pe spaţiilepunctate.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
b) pune o picătur ă de lac de unghii, într- un pahar, care conţine o cantitate mică deacetonă
Ce observi? Ce fel de amestec se obţine? Notează observaţiile pe spatiilepunctate.…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Constatare
Solubilitatea este influenţată de natura dizolvantului şi a dizolvatului. Lacul de unghiinu se dizolvă în apă dar se dizolvă în acetonă.
Experimentul 1.13 Evidenţierea factorilor care influenţează solubilitatea (temperatura)
Materiale necesare: 2 pahare transparente, apă caldă, apă rece, zahăr, linguriţă.Cum procedezi?
- pune într- un pahar, apă caldă, iar în celălalt pahar, un volum egal de apă rece;- adaugă, în fiecare pahar, câte o linguriţă de zahăr.Ce observi? Notează observaţiile pe spaţiile punctate.
……………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………Constatare
Cristalele de zahăr se dizolvă mai repede în apa caldă. Solubilitatea substanţelorsolide depinde de temperatur ă. Viteza de dizolvare creşte odată cu creşterea temperaturii.
Cantitatea de substanţă dizolvată într- o anumită cantitate de soluţie se numeşteconcentraţie. După concentraţie soluţiile pot fi: soluţii diluate (conţin o cantitate mică desubstanţă dizolvată) şi soluţii concentrate (conţin o cantitate mare de substanţă dizolvată).
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
26/139
Fenomene fizice şi chimice
Proiectul pentru Învăţământul Rural 19
Experimentul 1.14 Obţinerea unei soluţii concentrateMateriale necesare: pahar transparent, apă, zahăr, linguriţă
Cum procedezi?
- într- un pahar cu apă, pune o linguriţă de zahăr;- amestecă cu ajutorul linguriţei. Ce observi?- adaugă, din ce în ce mai mult, zahăr în apă.
Ce observi? Notează observaţiile pe spaţiile punctate.………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Constatare Adăugând din ce în ce mai mult zahăr în apă, la un moment dat, acesta nu se mai
dizolvă.Soluţia care conţine cantitatea maximă de substanţă dizolvată la o anumită
temperatur ă se numeşte soluţie saturată. Soluţia care poate dizolva noi cantităţi desubstanţă se numeşte soluţie nesaturată.
Cantitatea de substanţă dizolvată în 100g soluţie se numeşte concentraţieprocentuală.
md= masa dizolvatuluims= masa soluţieimd+ m apei= masa soluţiei
c= (md × 100)/ ms
Exemplu:1. Care este concentraţia, în procente, a unei soluţii obţinută prin dizolvarea a 20g
sare de lămâie în 80g de apă?md = 20gm apei= 80gc= (md × 100)/ msms= md + m apei c= (20 × 100)/ (20+ 80)c= 20%
2. Care este concentraţia, în procente, a soluţiei obţinută prin dizolvarea a 30g sodă caustică în 270g de apă?
c= (md × 100)/ msms= md + m apei c= (30 × 100)/ (30+ 270)c= 10%
Atenţ ie!Masa dizolvatului, masa apei, masa soluţ iei se exprimă în aceeaşi
unitate de măsur ă ( g , kg , etc.).
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
27/139
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
28/139
Fenomene fizice şi chimice
Proiectul pentru Învăţământul Rural 21
1.7. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare
Testul de autoevaluare nr. 1
1. Corpul cu masa mai mare are densitatea mai mare.2. Corpul cu volumul mai mic are densitatea mai mare.
3. b, c
a) adevărat;b) fals;c) adevărat
Atenţie !
• Dacă ai r ăspuns corect la toate întrebările, poţi trece mai departe. Felicitări !• Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor, ai nelămuriri sau ai greşit, î ţi
recomand să revezi pagina corespunzătoare.
Testul de autoevaluare nr. 2
I. 1c, 2b, 3aII.
1. Naftalina trece din stare solidă în stare gazoasă prin procesul de sublimare.2. Procesul de evaporare a apei se produce mai repede atunci când există
deplasări ale aerului care înlătur ă vaporii formaţi.3. În timpul procesului de solidificare a apei se produce o creştere a volumului.
III. vezi pagina 11.
Atenţie !• Dacă ai r ăspuns corect la toate întrebările, poţi trece mai departe. Felicitări !• Dacă ai întâmpinat greutăţi în rezolvarea cerinţelor, ai nelămuriri sau ai greşit, î ţi
recomand să revezi pagina corespunzătoare.
Testul de autoevaluare nr. 3
I. 1. b2. a3. c4. b
c= (md × 100)/ ms md= masa dizolvantuluims= masa soluţieimd+ m apei= masa soluţieic= (40 × 100)/ (40+ 260)c= 13,33%
II. Separarea se realizează în două etape. Prin decantare, se separ ă soluţia deapă cu sare, de nisipul, care se depune la fundul vasului. Prin evaporarea apei sesepar ă sarea, prin metoda cristalizării.
III. Densitatea unui ou este puţin mai mare decât densitatea apei de la robinet şi oulse va scufunda.
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
29/139
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
30/139
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
31/139
Fenomene fizice şi chimice
24 Proiectul pentru Învăţământul Rural
IV. Alcătuiţi un eseu cu titlul “Apa în natur ă” după următorul plan: 5p- stările de agregare ale apei;- transformări ale stărilor de agregare;- circuitul apei în natur ă şi importanţa sa;- principalele tipuri de precipitaţii;
- reprezentarea schematică a circuitului apei în natur ă;- importanţa apei (sursă de energie; suport al vieţii, etc.);- pagube produse de apă (inundaţii, etc.).Puteţi folosi surse suplimentare de informaţii (căr ţi, reviste, Internet). Eseul va avea
maxim 3- 4 pagini.
Se acordă un punct din oficiu.
Lucrarea de verificare 1 este relevantă pentru aprecierea nivelului de pregătiredupă parcurgerea primei unităţi de învăţare. Lucrarea va fi transmisă tutorelui pe suport dehârtie, va fi analizată, punctată şi va fi returnată.
Criterii de evaluare şi notare
- identificarea şi explicarea unor fenomene fizice şi chimiceI-1p (0,25×4) şi II- 1p (0,25×4);
- rezolvarea de probleme: III- 2p (0,50×4);- realizarea unor conexiuni interdisciplinare (fizică, chimie, biologie) şi formularea
unor concluzii, utilizând corect terminologia adecvată. Utilizarea unor sursesuplimentare de informare IV- 5p.
Se acordă un punct din oficiu. Lucr ările de verificare au o pondere de 50% din nota finală.
Bibliografie selectivă:1. Corega C., Haralamb Dorel, Talpalaru Seryl- Fizică, manual pentru clasa a VI- a,
Editura Teora, 1998, pag. 22- 46;2. Corega C., Haralamb Dorel, Talpalaru Seryl- Fizică, manual pentru clasa a VIII- a,
Editura Teora, 2000, pag. 20- 27, 47- 59;3. Turcitu Doina, Pop Viorica- Fizică manual pentru clasa a VIII a, Editura Radical,
2000, pag. 7- 47;4. Fătu Sanda, Stroe Felicia, Stroe Constantin- Chimie, manual pentru clasa a VII- a,
Editura Corint, 1999, pag. 3- 25;
5. Crocnan Daniel Ovidiu, Huţanu Elena- Manualul învăţătorului, clasa a III- a, EdituraDidactică şi Pedagogică, R. A., Bucureşti, 2001, p.5-14;6. Crocnan Daniel Ovidiu, Huţanu Elena- Manualul învăţătorului, clasa a IV- a, Editura
Didactică şi Pedagogică, R. A., Bucureşti, 2002, p. 4- 10;7. Pacearcă Ştefan, Constantinescu Rodica, Popescu Maria- Luiza- Ştiinţe, clasa a IV-
a, Editura Cartea Universală, 2003;8. Bogheanu Maria Magdalena, Ilarion Niculina- Ştiinţe ale naturii, clasa a IV- a
experimente, evaluare, autoevaluare, Editura Humanitas Educaţional, 2002;9. Pârâială Viorica, Pârâială Dumitru, Filoti Carmen- Ştiinţe ale naturii, auxiliar pentru
elevi, cadre didactice şi părinţi, Editura Euristică, Iaşi, 2002.
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
32/139
Plante
Proiectul pentru Învăţământul Rural 25
Unitatea de învăţare Nr. 2
PLANTE
Cuprins2.1. Obiectivele unităţii de învăţare 2................................................................................. 26
2.2. Organizarea unei plante cu flori .................................................................................. 26
2.3. Rădăcina .................................................................................................................... 27
2.4. Tulpina........................................................................................................................ 31
2.5. Frunza ........................................................................................................................ 33
2.6. Funcţiile frunzei .......................................................................................................... 36
2.6.1. Fotosinteza......................................................................................................... 362.6.2. Respiraţia ........................................................................................................... 38
2.6.3. Transpiraţia ........................................................................................................ 38
2.7. Floarea .......................................................................................................................41
2.8. Fructul şi sămânţa ...................................................................................................... 43
2.9. Sensibilitatea şi mişcarea la plante............................................................................. 46
2.10. Principalele grupe de plante ..................................................................................... 49
2.11. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare ................................................ 51
2.12. Lucrarea de verificare 2 ............................................................................................ 52
Bibliografie selectivă .......................................................................................................... 54
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
33/139
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
34/139
Plante
Proiectul pentru Învăţământul Rural 27
Nucleul controlează şi coordonează înmulţirea celulei. Celulavegetală, spre deosebire de alte celule, are un perete protector situat la exteriorul membranei celulare.
Mai multe celule care au aceeaşi formă, structur ă şi funcţie,formează asociaţii de celule numite ţesuturi.
Principalele tipuri de ţesuturi sunt:- ţesuturi de protecţie: acoper ă diferite păr ţi ale plante î şi
le protejează împotriva factorilor de mediu, a dăunătorilor; - ţesuturi de conducere: asigur ă circulaţia sevei în corpul
plantei;- ţesuturi de susţinere: confer ă rezistenţă şi elasticitate
plantelor;- ţesuturi asimilatoare: asigur ă captarea luminii solare şi
prepararea hranei;
- ţesuturi de depozitare: înmagazinează diferite substanţede rezervă (amidon, uleiuri);
- ţesuturi de creştere: asigur ă dezvoltarea plantelor(creşterea în înălţime, grosime).
Aceste tipuri de ţesuturi se observă în structura organelorunei plante.
2.3. Rădăcina
Rădăcina este organul vegetativ al plantei care se dezvoltă în sol. Rădăcinile au forme şi mărimi variate. Majoritatea r ădăcinilorau o por ţiune centrală mai groasă, numită r ădăcina principală şiramificaţii mai subţiri numite r ădăcini secundare.
Tipuri de r ădăcini (fig. 2.1)- r ădăcina fasciculată (firoasă), la care toate ramificaţiile
au aceeaşi formă, lungime şi grosime (cereale, lalea);
- r ădăcina lemnoasă, prezentă la arbori şi arbuşti .- r ădăcina pivotantă, la care r ădăcina principală are formă
de ţăruş (fasole, morcov, trifoi );
Fig. 2.1 – Tipuri de r ădăcini
Rădăcina
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
35/139
Plante
28 Proiectul pentru Învăţământul Rural
Vârful r ădăcinii prezintă mai multe zone: (fig. 2.2):- scufia (1), un înveliş rezistent cu rol de protecţie;- zona netedă (2), ce asigur ă creşterea în lungime a
r ădăcinii;- zona perişorilor absorbanţi (3)- firişoare subţiri cu rol în
absorbţia apei şi a sărurilor minerale din sol;
- zona aspr ă (4), zona unde au căzut perii absorbanţi după 10- 20 zile.
Fig. 2.2 – Vârful r ădăcinii
Rădăcina fixează planta în sol şi absoarbe apa cu sărurileminerale (seva brută). Unele r ădăcini depozitează substanţe derezervă: morcov, sfecl ă, ridiche.
Testul de autoevaluare nr. 1 1. Notează organele unei plante cu flori :………………………………………………………………………………………………………………………………………………………2. Subliniază plantele care au r ădăcini modificate pentru depozitarea unor substanţe
hr ănitoare:fasole, ţelină, grâu, ridiche, porumb, sfeclă.
3. Utilizează un atlas botanic pentru a observa diferite tipuri de r ădăcini. Notează câtevaexemple de plante care au:- r ădăcina pivotantă: ………………………………….
- r ădăcina firoasă: …………………………………….- r ădăcina lemnoasă: …………………………………..
4. Scrie denumirea zonelor din vârful unei r ădăcini.
1- …………………….
2- …………………….
3- ……………………..
4- …………………….
Fig. 2.3
Funcţiiler ădăcinii
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
36/139
Plante
Proiectul pentru Învăţământul Rural 29
5. Alege r ăspunsul corect.
Rădăcina creşte în lungime prin:a. scufieb. zona netedă c. zona perişorilor absorbanţi
d. zona aspr ă Răspunsuri şi comentarii la testul de autoevaluare se află la pagina 51.
Aplicaţii practice
Încearcă să realizezi un număr cât mai mare din experimentele propuse. Numaidupă ce ai notat propriile tale observaţii, citeşte rezultatele sau constatările.
Experimentul 2.1 Evidenţierea prezenţei sărurilor minerale în apă.Materiale necesare: lingur ă de metal, spirtier ă, apă de la robinet, pipetă.
Cum procedezi ?- într- o lingur ă, pune cu pipeta, câteva picături de apă;- cu ajutorul spirtierei, fierbe apa, până la evaporarea completă;- analizează suprafaţa lingurii.
Ce observi ? Notează observaţiile pe spaţiile punctate.…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………Rezultate
După evaporarea apei de la robinet sunt vizibile urme de săruri minerale. Dacă repeţiexperimentul folosind apă distilată nu vei obţine urme după evaporare deoarece apadistilată nu conţine săruri minerale.
Experimentul 2.2 Evidenţierea rolului r ădăcinii în absorbţia apei.Materiale necesare: plantă cu r ădăcină, vas de sticlă, ulei
Cum procedezi ?
- aşează planta cu r ădăcină, într- un vas cu apă, peste care se adaugă o peliculă foarte fină de ulei;
- marchează nivelul apei din vas (cu ajutorul unui marker);- după 2- 3 zile marchează din nou nivelul apei şi compar ă-l cu cel iniţial.
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
37/139
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
38/139
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
39/139
Plante
32 Proiectul pentru Învăţământul Rural
Tulpina plantei creşte în înălţime dar şi în grosime. Plantelelemnoase prezintă creşteri anuale sub formă de inele cu ajutorulcărora poate fi apreciată vârsta arborilor. Culoarea inelelorlemnoase este diferită. Astfel, cele care se formează primăvarasunt mai deschise la culoare comparativ cu cele de toamnă caresunt mai închise la culoare După grosimea inelelor de culoare
deschisă pot fi apreciate condiţiile de mediu din anul respectiv(inele late - an ploios, inele înguste - an secetos).
Testul de autoevaluare nr. 2
1. Asociază tipurile de tulpini, cu plantele corespunzătoare. (Foloseşte, la nevoie,atlasul botanic).
tulpină agăţătoare cartof
tulpină dreaptă porumb
tubercul viţă de vie
rizom ferigă
tulpină volubilă fasole
ceapă
2. Citeşte cu atenţie afirmaţiile. Încercuieşte una din litera corespunzătoare: A(adevărat), F (fals), I (informaţii insuficiente)
a. Vasele lemnoase conduc seva brută. A / F / Ib. Din mugurii micşti ai tulpinii se dezvoltă flori. A / F / Ic. Tulpinile plantelor asigur ă conducerea sevei brute şi a sevei elaborate. A / F/ Id. Tuberculii sunt r ădăcini modificate pentru depozitarea substanţelor hr ănitoare ale
plantei. A / F/ I
3. Alege r ăspunsul corect.Inelele anuale de creştere ale arborilor reprezintă:
a. îngroşarea scoar ţei;b. vasele lemnoase;c. vasele liberiene;d. îngroşarea măduvei.
4. Alege r ăspunsul corect.Planta cu tulpină subterană este:
a. bradul;b. stânjenelul;c. grâul;d. trandafirul.
Creştereatulpinii
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
40/139
Plante
Proiectul pentru Învăţământul Rural 33
5. Alege r ăspunsul corect.Bulbul este:
a. r ădăcină subterană;b. tulpină târâtoare;c. tulpină subterană;d. r ădăcină modificată pentru depozitarea hranei.
Răspunsurile şi comentariile la testul de autoevaluare se află la pagina 51.
2.5. Frunza
Frunza este organul aerian al plantei ce creşte pe tulpină. Ea î şi are originea în frunzuliţele mugurelui foliar. O frunză completă este (fig. 2.4) alcătuită din:
- limb- partea cea mai lată a frunzei, str ăbătută de o reţeade vase conducătoare, care formează nervurile;
- peţiol- codi
ţa frunzei;
- teacă- partea lăţită a peţiolului, cu care frunza se prindede tulpină.
Fig. 2.4 Frunză de muşcată
La unele plante, peţiolul lipseşte. În acest caz, limbul se leagă de tulpină prin teacă, care înf ăşoar ă o parte a tulpinii (la grâu, la porumb). La alte plante, pot lipsi şi teaca şi peţiolul, iar limbul seleagă direct de tulpină (frunzele de maz ăre).
Frunzele plantelor se deosebesc după forma marginii limbuluicare poate fi lobată (fig. 2.5 a), dinţată (fig. 2.5 b), întreagă (fig. 2.5c).
a b cFig. 2.5 Marginea frunzei
Alcătuireaexternă a
frunzei
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
41/139
Plante
34 Proiectul pentru Învăţământul Rural
Frunzele difer ă şi după forma limbului (fig. 2.6). Există:a. frunza acicular ă- în formă de ace lungi (brad, molid, pin);b. frunza liniar ă- în formă de panglică (grâu, porumb);c. frunza ovală ( păr, prun);d. frunza cordată- în formă de inimă (muşcat ă);e. frunza reniformă- în formă de rinichi ( pochivnic );f. frunza sagitată- în formă de săgeată (săgeata apei ).
Fig. 2.9
Fig. 2.6 Frunze simple
Spre deosebire de plantele cu frunze simple, unele plante aulimbul frunzelor alcătuit din mai multe foliole şi se numesc frunze compuse (fig. 2.7): frunza trifoliată (la trifoi ), penată (salcâm) şifrunza palmată (castan).
Fig. 2.7 Frunze compuse
Dispoziţia frunzelor pe tulpină difer ă de la o plantă la alta.Frunzele se dispun astfel încât să primească o cantitate de lumină cât mai mare, condiţie esenţială pentru desf ăşurarea fotosintezei. Petulpină, frunzele pot fi dispuse (fig. 2.8): în rozetă la baza tulpinii (c),opus (b) sau altern (a).
Frunzesimple şicom use
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
42/139
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
43/139
Plante
36 Proiectul pentru Învăţământul Rural
Notează observaţiile pe spaţiile punctate.……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Răspunsurile şi comentariile la testul de autoevaluare nr. 3 se află la pagina 51.
2.6. Funcţiile frunzei
2.6.1. Fotosinteza
Frunza este considerată un mare laborator al naturii, în carese sintetizează hrana plantei. Apa şi sărurile minerale absorbite dinsol de către r ădăcină, cu ajutorul perişorilor absorbanţi ajung lafrunză. Seva brută ia calea vaselor lemnoase din r ădăcină şi tulpină,apoi prin nervurile frunzei, ajunge în celulele din mezofilul (miezul)frunzei. În frunză, intr ă prin stomate şi dioxidul de carbon (CO2).
Clorofila are un rol activ în procesul de fotosinteză, ea absoarbe şireţine radiaţiile solare luminoase, care vor fi transformate în energiechimică, necesar ă procesului de fotosinteză. În acelaşi timp, luminaeste indispensabilă pentru formarea clorofilei.
Din apă, săruri minerale şi dioxid de carbon (CO2), frunzasintetizează substanţe organice (glucide, proteine, lipide) ce vorcircula prin vasele conducătoare liberiene sub formă de sevă elaborată în totul corpul plantei.
O parte din substanţele organice produse se depozitează subformă de rezerve nutritive, în diferite păr ţi ale plantei: în frunze,seminţe, bulbi, tuberculi sau rizomi. Substanţe dulci (amidon,
zaharuri ) depozitează cartoful, grâul, sfecla. Substanţe grase (lipide) se depozitează în seminţele de nuc, rapiţă, floarea- soarelui,soia. O importantă sursă de proteine vegetale sunt boabe defasole, linte şi mazăre.
În urma procesului de fotosinteză, se eliberează oxigen (O2),gaz indispensabil vieţii.
Reţine !
În procesul de fotosintez ă, plantele folosesc dioxidul de
carbon din aerul atmosferic şi elibereaz ă oxigen. Schimburile degaze se realizeaz ă prin stomatele de la nivelul frunzelor.Fotosinteza se desf ăşoar ă în prezenţ a luminii.
Funcţiilefrunzei
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
44/139
Plante
Proiectul pentru Învăţământul Rural 37
Principalii factori care influenţează fotosinteza sunt apa,lumina şi temperatura.
Apa şi sărurile minerale sunt necesare ca materie primă înprocesul de fotosinteză. Procesul de fotosinteză se intensifică odată cu creşterea cantităţii de apă; când apa este în exces, fotosinteza seopreşte. Sărurile minerale din sol provin din descompunerea
resturilor vegetale şi animale şi din azotul atmosferic care ajunge însol, prin apele de ploaie şi zăpezi.
O altă sursă importantă de săruri minerale o reprezintă îngr ăşămintele organice naturale (gunoiul de grajd) şi chimice(azotaţi, sulfaţi, fosfaţi).
Fotosinteza începe la lumină slabă (odată cu apariţiaprimelor raze solare şi creşte ca intensitate odată cu creştereaintensităţii luminii. Dacă lumina este foarte intensă, fotosinteza începe să scadă. În concluzie, fotosinteza se desf ăşoar ă curandament maxim, în orele dimineţii şi spre amiază.
Fotosinteza începe la o temperatur ă de 00 C, creşte înintensitate până când temperatura atinge 20- 250 C, după care încetineşte treptat şi la 45- 520 C, se opreşte.
Plantele cu frunze verzi şi iarna (conifere, grâu) desf ăşoar ă procesul de fotosinteză şi la temperaturi sub 00 C.
Cunoaşterea modului în care temperatura influenţează fotosinteza are aplicaţii în agricultur ă, pentru stabilirea datelor lacare se realizează însămânţările, la diferite plante de cultur ă.
Plantele verzi, care î şi produc singure substanţele organicecu care se hr ănesc se numesc plante autotrofe. Alte plante, fiind
lipsite de clorofilă, nu au posibilitatea de a realiza fotosinteza şi î şiprocur ă substanţele organice, gata preparate, din mediul în caretr ăiesc- plante heterotrofe. Din categoria plantelor heterotrofe, facparte plantele parazite, semiparazite şi simbionte. Plantele parazite nu au clorofilă, tr ăiesc parazit pe alte plante, secaracterizează prin lipsa frunzelor verzi şi prezenţa unor formaţiunispeciale pentru hr ănire (r ădăcini sugătoare- haustori). Planteleparazite au un număr mare de flori, fructe şi seminţe.
Plante parazite:- muma- pădurii (parazită pe r ădăcinile arborilor din păduri);- tor ţ elul (parazit pe tulpinile de lucernă, trifoi, viţă de vie).
Plantele semiparazite, deşi au clorofilă şi realizează fotosinteza, iau o parte din substanţele organice necesare, din alteplante. O astfel de plantă semiparazită este vâscul care preiasubstanţe hr ănitoare, din tulpina arborelui gazdă.
Plantele simbionte sunt un exemplu interesant de convieţuire, între o plantă autotrof ă şi un organism heterotrof. O astfel desimbioză există între plantele leguminoase (trifoi ) şi bacteriile fixatoare de azot, care tr ăiesc pe r ădăcinile acestor plante. Bacteriilepun la dispoziţia plantei leguminoase, azotul necesar procesului defotosinteză, iar plantele leguminoase furnizează bacteriilor,substanţe organice rezultate din fotosinteză. Convieţuirea în
avantajul ambelor organisme, poartă denumirea de simbioză. Astfel de plante sunt importante pentru agricultur ă, deoarece
îmbogăţesc solul în azot.
Factoriicare
influenţează fotosinteza
Tipuride
nutri ie
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
45/139
Plante
38 Proiectul pentru Învăţământul Rural
2.6.2. Respiraţia
Plantele, ca toate celelalte vieţuitoare, au nevoie de oxigen.Ele utilizează oxigenul pentru arderea substanţelor organice, lanivelul celular şi producerea energiei necesare pentrudesf ăşurarea tuturor proceselor: creştere, înflorire, formarea
fructelor, etc.Plantele respir ă prin toate organele, dar mai ales prin
frunze.
Procesul de respiraţie se desf ăşoar ă în mod continuu, ziuaşi noaptea. În urma procesului de respiraţie, plantele elimină dioxidulde carbon. Schimburile de gaze se realizează şi la nivelul respiraţiei,prin stomate.
Reţ ine !
În procesul de respiraţ ie, plantele folosesc oxigenul din aer şielimină dioxidul de carbon. Procesul se desf ăşoar ă în mod continuu.Schimburile de gaze au loc la nivelul stomatelor.
2.6.3. Transpiraţia
În procesul de fotosinteză, planta utilizează numai o mică parte din energia solar ă, pentru a o transforma în energie chimică.
O parte importantă, din această energie se transformă în căldur ă. Acest lucru determină ridicarea temperaturii frunzelor şi ducela pierderea apei sub formă de vapori.
Transpiraţia este procesul de eliminarea a apei sub formă de vapori. Eliminarea apei se realizează prin stomate. Prin procesulde transpiraţie, apare în plantă for ţa de sucţiune (sugere) f ăr ă decare absorbţia unor noi cantităţi de apă cu săruri minerale din sol, nuar fi posibilă.
Respiraţia
Transpiraţia
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
46/139
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
47/139
Plante
40 Proiectul pentru Învăţământul Rural
Ce observi ? Explic ă.………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Rezultate
Prin partea secţionată a tulpinii de ciuma- apelor ies bule de gaz (oxigen).Producerea oxigenului demonstrează că în frunze se desf ăşoar ă procesul de fotosinteză.
Plantele au nevoie de lumină pentru a realiza procesul de fotosinteză. Creştereaintensităţii luminii determină intensificarea fotosintezei (creşte numărul bulelor de gazdegajate).
Experimentul 2. 7 Evidenţierea fotosintezei prin producerea de amidon.
Materiale necesare: tubercul de cartof, ghiveci cu muşcată, staniol, alcool etilic
96%, iod, pipetă.Cum procedezi ?- pe o secţiune dintr- un tubercul de cartof, pune 2- 3 picături de iod (apare o
coloraţie albastr ă care demonstrează prezenţa amidonului);- pe o secţiune dintr- un tubercul de cartof, pune 2- 3 picături de iod (apare o
coloraţie albastr ă care demonstrează prezenţa amidonului);- fixează, pe ambele feţe ale unei frunze de muşcată, o fâşie de staniol, pentru a
împiedica pătrunderea luminii în frunză (nu detaşa frunza de plantă!!);- expune planta la lumină, timp de câteva ore;- detaşează frunza şi îndepărtează staniolul;-
decoloreaz
ă frunza, prin fierbere, în ap
ă şi alcool.
(Atenţ ie ! Fierberea se realizeaz ă astfel: într- un vas cu apă, se introduce un vasmai mic cu alcool etilic în care se pune frunza).- toarnă câteva picături de iod, pe frunza decolorată .
Ce observi ? Explic ă.………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
RezultateFrunza se colorează în albastru sau brun în por ţiunile unde nu a fost acoperită
de staniol, ceea ce demonstrează că, amidonul s- a format în frunză, numai în por ţiunileexpuse la lumină. Partea de frunză, acoperită cu staniol, nu se colorează (datorită absenţei luminii nu s-a desf ăşurat fotosinteza şi nu s-a sintetizat amidon).
Experimentul 2.8 Evidenţierea respiraţiei prin consumul de oxigen.Materiale necesare: seminţe încolţite de grâu sau fasole, borcan închis ermetic,
lumânare, sârmă Cum procedezi ?
- într-un borcan care se poate închide ermetic cu un capac, introduci 20- 30 de
seminţe încolţite;- după 2 zile, deschide capacul şi introdu o lumânare aprinsă, fixată la capătul
unei sârme.
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
48/139
Plante
Proiectul pentru Învăţământul Rural 41
Ce observi ? Explic ă.………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
RezultateLumânarea se stinge deoarece în borcan nu mai există oxigen, care să întreţină
arderea. Prin respiraţie, seminţele au consumat tot oxigenul din borcan.
Experimentul 2. 9 Evidenţierea procesului de transpiraţie.Materiale necesare: plantă în ghiveci, pungă de plastic
Cum procedezi ?- fixează păr ţile aeriene ale plantei, într- o pungă de plastic;- închide punga de plastic, prin legare sau cu scotch, timp de o or ă.Ce observi ? Explic ă.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
RezultatePe punga din plastic apar picături de apă. A avut loc condensarea vaporilor
eliminaţi de plantă, prin transpiraţie.
2.7. FloareaFloarea este organul de înmulţire a plantei. Din flori, se
formează fructele şi seminţele.Florile sunt aşezate pe tulpină, câte una (flori simple) sau
sunt grupate mai multe la un loc, formând inflorescenţe. Inflorescenţele au formă de :- ciorchine (liliac, salcâm, vi ţă de vie);- spic (grâu, pătlagină);- disc (floarea- soarelui, muşeţ el );- ştiulete ( porumb);- umbrelă (soc, morcov );- mâţişori (mesteac ăn).
Alcătuirea unei flori simple
O floarea simplă este alcătuită din mai multe elemente.Pedunculul este codiţa florii. Receptaculul este partea terminală,lăţită a peduncului pe care se prind celelalte componente ale florii.La floarea de măr receptaculul are forma unei cupe (la alte flori,receptacul are formă de cilindru, con, etc.).
Fig. 2.9 Floarea de măr
Floarea
Alcătuireaunei florisimple
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
49/139
Plante
42 Proiectul pentru Învăţământul Rural
Pe receptacul se prinde învelişul floral format din sepale (frunzuliţe verzi, cu rol de apărare a florii) şi petale divers colorate.Totalitatea sepalelor formează caliciul floral. Sepalele pot fi libere(neunite) sau concrescute (unite). Totalitatea petalelor formează corola. Petalele au forme, mărimi şi culori diferite şi pot fi libere sauconcrescute.
Tot de receptacul se prind şi staminele, organele dereproducere bărbăteşti. Fiecare stamină are câte un filament învârful căruia, este fixată o umflătur ă plină cu granule de polen(anter ă).
Fiecare gr ăuncior de polen conţine două celule sexualebărbăteşti. În centrul florii se află pistilul, organul de reproducerefemeiesc. Pistilul are formă de par ă, iar baza sa, umflată senumeşte ovar . Ovarul conţine ovulele, care sunt celulele sexualefemeieşti. Ovarul se prelungeşte cu un tub subţire, stilul, terminatprintr- o umflătur ă, stigmatul.
Nu toate florile prezintă această alcătuire. Florile de grâu suntdiferite de cea prezentată: sunt verzi, grupate în spic, f ăr ă petale şisepale, nu au decât elementele esenţiale ale florii şi anumestaminele şi pistilul.
Spre deosebire de florile simple, florile compuse au o altă structur ă. O astfel de floare, este floarea- soarelui alcătuită de fapt,dintr- un ansamblu de flori, susţinute de un receptacul lăţit, în formă de disc. Receptaculul este înconjurat de frunze mici, de culoareverde.
Florile exterioare, de culoare galbenă, sunt petale unite întreele şi sunt sterile (din ele nu se formează seminţe). Florile interne
au petale mici, unite în formă de tub. Aceste flori tubulare suntfertile, din ele se formează fructe şi seminţe.
Transformarea florii în fruct presupune două etape:polenizarea şi fecundaţia.
Polenizarea constă în transportul polenului unei flori pepistilul altei flori cu ajutorul vântului şi al insectelor (albine, fluturi,etc.). Când un gr ăuncior de polen cade pe stigmatul unei flori, elgerminează, producând tubul polinic care coboar ă prin stil şi ajunge în ovar. Celulele sexuale bărbăteşti, prezente la capătul tubului
polinic, fuzionează cu celulele sexuale femeieşti. Acesta esteprocesul de fecundaţie care duce la formarea a două celule noi,care vor da naştere seminţei.
Imediat după fecundaţie, petalele şi sepalele se veştejesc şise scutur ă, stilul şi stigmatul se usucă şi cad, ovarul creşte, se îngroaşă şi se transformă în fruct.
Fructele conţin seminţe care provin din ovulele fecundate.
Alcătuireaunei floricompuse
De lafloarela fruct
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
50/139
Plante
Proiectul pentru Învăţământul Rural 43
2.8. Fructul şi sămânţa
Fructul se formează din ovar, ca urmare a procesului defecundaţie şi are rol de protecţie a seminţei, din care se va forma onoua plantă.
Clasificarea fructelor:• Fructele uscate sunt tari şi lipsite de substanţe de
rezervă. Unele se deschid la maturitate, eliberând seminţele:păstaia (fasole, salcâm) şi capsula (mac ). Alte fructe uscate nu sedeschid la maturitate: aluna, ghinda, cariopsa (grâu, floarea-soarelui ) etc.
• Fructele cărnoase au miezul zemos, bogat în vitamineşi substanţe hr ănitoare.
- fructe cărnoase, cu mai multe seminţe (bacă): roşii,castraveţ i, struguri, portocale.
-
fructe cărnoase, cu o sămânţă închisă într- un sâmburelemnos (drupă): caise, piersici, prune, cireşe.- fructe cărnoase false (poamă) - la formarea fructului
participă, pe lângă ovar şi alte păr ţi ale florii, de exemplureceptaculul: mere, pere, gutui .
- fructe cărnoase multiple: zmeur ă, c ă pşuni, fragi .
La toate plantele cu flori, seminţele sunt închise în fructe.După formă şi dimensiuni, există o mare diversitate de seminţe.
Sămânţa de fasole (fig. 2.19) prezintă un înveliş cu rol deprotecţie- tegument (1), două cotiledoane (2)- formaţiuni cărnoase
în care se găsesc rezervele de hrană ale seminţei şi embrionul alcătuit din r ăd ăcini ţă (3), tulpini ţă (4) şi muguraş (5).Din embrion, se va dezvolta viitoarea plantă. Embrionul
foloseşte rezervele de hrană din cotiledoane, până la formareaprimelor frunze. Din seminţele cu două cotiledoane, se dezvoltă plantele dicotiledonate.
La sămânţa de grâu (fig. 2.10), embrionul are un singurcotiledon, iar substanţele hr ănitoare se găsesc în afara cotiledonului.Din seminţele cu un cotiledon, iau naştere plantelemonodicotiledonate.
Fig. 2.10 Bobul de fasole
Fructulşi
sămânţa
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
51/139
Plante
44 Proiectul pentru Învăţământul Rural
În condiţii favorabile, seminţele încolţesc (germinează) şiembrionul începe să se dezvolte şi se transformă în plantulă, apoi în plantă adultă. Puterea de germinaţie depinde de substanţelehr ănitoare înmagazinate în seminţe şi se realizează, numai înprezenţa apei, a oxigenului şi numai la o anumită temperatur ă.Seminţele nu au nevoie de lumină pentru a încolţi.
Etapele germinaţiei:- îmbibarea seminţelor cu apă şi umflarea acestora;- ruperea tegumentului şi apariţia r ădăciniţei;- formarea perişorilor absorbanţi şi transformarea
r ădăciniţei în r ădăcină;- creşterea tulpiniţei şi apariţia primelor frunze;- uscarea cotiledonului.
Reţ ine !
Germinaţ ia presupune toate procesele prin care treceembrionul din sămânţă, de la starea de repaus, la starea activ ă decreştere.
Test de autoevaluare nr. 4
1. Completează spaţiile libere cu denumirea păr ţilor componente ale unei seminţede fasole. Ce lipseşte din alcătuirea ei ?
1. ………………………………
2. ………………………………
3. ………………………………
4. ………………………………
5. ………………………………
Fig. 2.11 Bobul de fasole
2. Scrie, în casete, ordinea în care se dezvoltă planta.
Fig. 2.12
Germinaţiasemin elor
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
52/139
Plante
Proiectul pentru Învăţământul Rural 45
3. Ordonează stadiile de creştere şi de dezvoltare ale plantei: înflorire, polenizare,formarea r ădăcinii, sămânţa, fecundaţia, formarea tulpinii, germinaţia, formarea frunzelor.
a. …………………………….e.……………………………….
b. ……………………………..f..………………………………
c. …………………………….g……………………………......d. …………………………….h...……………………………...
Răspunsurile şi comentariile testului de autoevaluare se află la pagina 52.
Aplicaţii practice
(floare, fruct, sămânţă)
Experimentul 2.11 Modelarea componentelor unei flori.Materiale necesare: plastilină de diferite culori, planşetă pentru modelaj, imagini ale
unor floriCum procedezi ?- modelează toate componentele florii, din plastilină;- aranjează- le, astfel încât să obţii diferite flori.
Experimentul 2.12 Evidenţierea componentelor seminţei de fasole.Materiale necesare: 4- 5 seminţe de fasole, farfurioare, vată.
Cum procedezi ?- pune la încolţit seminţele de fasole, pe farfurioare, având grijă ca vata să se
menţină permanent umedă;- după 2 zile, observă cele două jumătăţi ale seminţei.
Ce observi ?…………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
RezultateSe observă tegumentul de culoare albă care se desprinde acum cu uşurinţă, cele
două cotiledoane şi embrionul cu r ădăciniţa, tulpiniţa şi muguraşul.
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
53/139
-
8/16/2019 Stiinte Si Didactica Stiintelor Si Cunoasterii Mediulu PIR C Tica
54/139
Plante
Proiectul pentru Învăţământul Rural 47
Fototropismul este mişcarea de orientare a organelorplantelor către lumină ( orientarea frunzelor, a florilor spre lumină).
Termonastiile sunt mişcări determinate de variaţiatemperaturii (închiderea- deschiderea florilor), în funcţie detemperatur ă.
Geotropismul este mişcarea de orientare a organelor
plantei, determinată de acţiunea for ţei de gravitaţie (tulpinile cresc însus, în sens antigravitaţional; r ădăcinile în jos, în acelaşi sens, cufor ţa gravitaţională).
La unele plante, se întâlnesc mişcări determinate dealternanţa zi- noapte. În acest caz, se pare că mişcările suntdeterminate de variaţii ale luminii cât şi ale temperaturii. Florile deregina- nopţii se deschid seara, iar dimineaţa se închid;inflorescenţele de păpădie se deschid la lumină şi se închid la întuneric.
Ştiai c ă,