Babalâc Andrada, Barău Elena Raluca, Batman Aylin, Buzilă Nicoleta Cristiana, Ciofu Diana

Gabriela, Grigore Alexandru, Guliu Manoela Ivona, Hariuc Mădălina, Purichea Oana,

Purichea Suzana

Liceul Teoretic ,,Mihail Kogălniceanu”, comuna Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa

Coordonator: prof. dr. Mirela Savin

REZUMAT

Tema abordată în această lucrare încearcă să elucidează unele aspecte teoretico-practice

privind problema alocării identităţii etno-culturale în interacţiunile verbale specifice pe de o parte şi,

implicit, pe de altă parte, relaţia şcoală-religie-familie. Şi reprezintă o soluţie doar dacă suntem şi

noi întrebaţi, ascultaţi ... contează şi punctul nostru de vedere ... important este să fim toţi auziţi ...

discursul nostru să nu fie fracturat ... şi, cel mai importat, să fim uniţi.

,,Copilul suportă limbajul şi cultura societăţii-

matcă fără o altă alternativă decât de a le accepta

sau de-a deveni alienat. În atare condiţii fiinţa autentică

nu e niciodată de găsit în discursul şi conduita persoanei.” (J. M. Lacan)

Alocarea identităţii etno-culturale în interacţiunile verbale

specifice şi mediul înconjurǎtor. Relaţia şcoală-religie-familie.

Tema abordată în această lucrare încearcă să elucidează unele aspecte teoretico-practice

privind problema alocării identităţii1 etno-culturale în interacţiunile verbale specifice pe de o parte

şi, implicit, pe de altă parte, relaţia şcoală-religie-familie.

Obiectivele lucrării sunt reprezentate de observarea acestei realităţi, în special în cazul

elevilor din clasele a V-a (Babalâc Andrada, Barău Elena Raluca, Batman Aylin, Grigore

Alexandru, Guliu Manoela Ivona- elevi în clasa a V-a A), a VIII-a (Purichea Oana) şi a IX-a

(Buzilă Nicoleta, Ciofu Diana Gabriela, Hariuc Mădălina şi Purichea Suzana), toate aceste fiind

dublate şi de alocarea celei mai mari părţi a timpului televizorului şi a navigării pe internet.

Suportul ştiinţific şi metodologic este, în linii mari, descriptivist. Din punct de vedere metodologic

şi teoretic, studiile care stau la baza lucrării vizează diverse probleme legate de problematica

identităţii2 etno-culturale în interacţiunile verbale specifice şi relația elevului cu mediul

înconjurǎtor.

Pentru început, ţinându-se cont de faptul că totalitatea informaţiilor care ajung la noi, prin

diverse modalitaţi3, nu presupun o legatură directă cu vectorul calitate

4, iar, pe de altă parte, prin

lăsarea în faţa televizorului/ calculatorului elevul ajunge să utilizeze un limbaj sărac, redundant, îşi

atrofiază simţul critic, este lipsit de originalitate. Absenţa unei implicări directe şi active a

părinţilor5 în procesul educaţiei dublată de imposibilitatea şcolii de a umple golul lăsat de absenţa

părinţilor lasă loc televiziunii, ,,Rolul jucat de mass-media post-revoluţionare în România şi

1 Conceptul de ,,identitate” devenit un concept umbrelă în ştiinţele sociale, cu sensul de ,,construcţie” este impus de

Erik Erikson prin lucrarea Identity: Youth and Crisis, apărută în anul 1968. 2 E. Durkheim susţinea faptul că conştiinţa colectivă reprezintă o suprastructură care este atât credinţă cât şi sentiment,

care e împărtăşită de membrii unei societăţi dar care are totuşi propria viaţă şi de aceea un caracter anistoric în Bucur

Corneliu Ioan, Popa Adela, Rusu Horaţiu, ,,Raport de cercetare” în Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie -

Numar Special 2005 - ISSN- 1582- 1218, p. 2. 3 Vorbim de reviste, de cărţi, de ştirile transmise prin intermediul radioului, a canalelor de televiziune sau a internetului. 4 Însă majoritatea persoanelor neagă efectele negative ale educaţiei transferate prin intermediul televizorului. 5 Din cauza problemelor economice, a problemelor de relaţionare între părinţi şi copii, a timpului redus petrecut cu

familia, suportul social şi emoţional redus, în cazul elevilor din clasele mici, sau, în cazul elevilor din clasele mai mari ,

faptul că provin din familii destrămate.

jurnalismul pre-profesionist corespunzător practicat de ele explică dintr-o dată nevoile şi

expectanţele într-o societate aspirând să devină mai deschisă şi mai democratică”6 de a influenţa

dezvoltarea psihică a elevilor, de a ,,umple golul”, sau ,,grupurilor de prieteni” care îi influenţează7.

Se poate constata o motivaţie şcolară foarte scăzută8, o încredere scăzută în educaţia

şcolară9, oboseală, anxietate, autoeficacitate scăzută, o imagine de sine foarte bună, sentimente de

superioritate faţă de ceilalţi, impresia, la unii elevi, că ei sunt dezavantajaţi întotdeauna faţă de

colegii lor. Acest lucru se reflectǎ chiar și în modul de comportare în clasǎ – aici ne referim la

banalul coș de gunoi, umplut la refuz, de jur împrejur cu resturi. Acest comportament se extinde pe

stradǎ, în locurile de distracție devenite adevǎrate focaruri de infecție etc.

Referitor la câmpul religios, menţionăm că noi trăim într-un mediu multietnic, turci, tătari,

aromâni, rromi, nemţi etc. şi acest lucru ne deschide capacitatea de a vedea lucrurile şi altfel. Ştim

cu toţii faptul că cuvântul religie vine din limba latină, fie din re-legio (re-citire, referindu-se la

repetarea scripturilor) fie din re-ligio - a lega, a reface legătura cu Dumnezeu. Dumnezeu este Tatăl

nostru Ceresc şi noi suntem copiii Săi. Dar, ce ne facem atunci când într-o clasă există elevi care

studiază religia ortodoxă, musulmană, catolică şi sunt ore diferite? Ce se întâmplă cu elevii care nu

stau la ore?! Şi-a pus cineva, realmente această problemă? În cazul nostru (pentru clasa a V-a A) a

fost destul de uşor deoarece doamna dirigintă îi lua cu dumneaei la ora pe care o avea, la ce clasă

avea şi astfel colegii noştri nu bântâiau holurile. Dar, oare, aşa fac toţi profesorii?! Vă spunem noi

că nu ... Am văzut ... Adică, unoeri, când aveam ore cu doamna dirigintă, se întâmpla să fie nevoită

să facă linişte pe hol căci era gălăgie din simplul motiv că cei care nu făceau religie erau pe hol ...

Şi, revenim la prima noastră problemă, apelând la o legendă. Cu mult timp în urmă nu era

nimic: nici pământul, nici soarele, nici luna, nici stelele, nici ierburile, nici animalele şi nici

oamenii, într-un cuvânt nu era nimic. Dumnezeu/Allah a fost acela, care din bunătatea sa, s-a

hotărât să facă tot ce vedem în lumea aceasta. Chiar şi noi câţiva ani mai înainte nu eram. Tot

Dumnezeu/ Allah ne-a făcut. E adevărat că avem părinţii noştrii, dar fără El ei nu ne-ar fi putut face.

Vedeţi chiar şi ierburile şi floricelele din seminţele aruncate în pământ, tot El le-a făcut pe cele

dintâi. Şi de aceea El se numeşte Creator, adică Făcătorul lumii. El este acea ființă eternă care a

creat toate lucrurile văzute si nevăzute. El se îngrijeşte de lume: el o cârmuieşte şi o păstrează. Ca

oricare stăpân, El, după ce a făcut lumea, n-a părăsit-o, ci se îngrijeşte de ea. El este cel care dă

căldură, ploaie, vântul şi toate câte le avem pentru viaţa noastră. El face ca soarele, luna, stelele să

lumineze totdeauna la timpul hotărât, iar pământul să ne dea roadele sale. Dacă numai o clipă grija

6 Peter Gross, Colosul cu picioare de lut. Aspecte ale presei româneşti post-comuniste, traducere de Irene Joanescu,

Iaşi, Editura Polirom, 1999 , p. 133. 7 Un elev mi-a spus că a fost făcut ,,tocilar” de cei din grupul lui de prieteni, şi decât să sufere o aşa mare ,,ruşine” preferă să nu mai înveţe. 8 Vin la şcoală pentru că sunt obligaţi de părinţi. 9 Elevii consideră că pentru a reuşi nu au nevoie să înveţe, cu atât mai mult limba română, pentru că ei, oricum vor să

emigreze.

Lui n-ar fi în lume, toate s-ar preface în nimicul din care au fost scoase. Şi, de aceea, nu ar fi mai

bine să studiem un fel de istorie a religiei?! Astfel, am afla mai multe despre celelalte religii, am

putea să fim toţi la ore şi ne-am descoperi pe noi. Ora de religie nu trebuie să fie o oră care să ne

mărească media finală, ci o oră care să ne înveţe compasiune, acceptarea celui de lângă noi, Şi,

apoi, am rezolva problema cu colegii noştri care stau pe hol în timpul orei de religie din varii

motive. Până la urmă, religia este până în prezent singura modalitate prin care pot fi explicate unele

neîţelegeri omeneşti şi singura prin care relaţionarea omului cu Cel de Sus poate fi posibilă. Totul

se rezumă la credinţă şi atât.

Legat de familie ... Familia este mediul în care creştem, luăm primele lecţii de educaţie şi de

cunoaştere a lumii. Dacă vom trăi singuratici, fără familie, toate acestea ar fi cu mult mai greu de

realizat. Pentru că familia este cuibuşorul tutoror secretelor, buchetul dragostei, a tuturor

împlinirilor, colţişorul necazurilor şi floarea fericirilor. Familia nu înseamnă doar legături de sânge

şi grade de rudenie. NU. Familia înseamnă prietenie, înţelegere, iubire, respect, grup unit la bine şi

la rău, fericire, armonie şi bună stare. Acestea fiind zise, nu trataţi familia ca pe un beneficiu, ci, ca

un lucru vital pentru viaţă! Totuşi, în ultima perioadă tot mai mulţi colegi de-ai noştri sunt bătuţi de

către membrii famiiliilor lor. Ce am putea noi să facem? Cui să ne plângem? Un caz îl reprezintă o

elevă dintr-o clasă terminală care a mâncat bătaie de la tatăl ei după ce mama ei i-a spus acestuia că

fata are un prieten. Bun, fata a greşit că a ascuns acest lucru, dar de aici şi până a da în ea cu

făcăleţul şi de a o face vânătă ... totuşi, nu este o problemă? Violenţa în rândul colegilor mei este

ridicată. Ne legăm mereu de şcoală ... acest lucru se spune şi la televizor ... dar pe stradă?!?

Violenţa pleacă de acolo ... Cum s-ar reduce în şcoli?!? Simplu ... fără telefoane mobile, cu

uniformă, fără posibilitatea ieşirii din spaţiul şcolii ...şi, cel mai dur, cu amenzi reale, dure date

părinţilor ... căci totul se reduce la bani ... şi sancţionarea elevilor cu muncă fizică ... curăţat toaletă

etc.

O altă problemă pe care am constatat-o noi este lipsa lecturii. Ştim cu toţii faptul că lectura

este un instrument ce dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni şi îi ajută să-şi formeze

capacităţi de gândire şi limbaj. Prin lectură, noi elevii, ne îmbogăţim cunoştinţele despre lume,

despre realitate, lectura ajutându-ne să ne dezvoltăm gândirea, imaginaţia precum si capacitatea de a

ne exprima corect. Parcurgerea unor cărții ne ajută în comunicarea cu persoanele din jurul nostru,

cu familia, prietenii sau cunoștințele noastre. Lectura ne îmbogăţeşte vocabularul şi cunoştinţele

ajutându-ne să vorbim şi să gândim cât mai cursiv. Bun. Dar, nu se mai citeşte ... Există o listă de

lecturi ... Nu este suficient ... Cea mai bună soluţie ar fi să se introducă, obligatoriu, în ciclul primar

ore le lectură ... gustul lecturii atunci îl formezi ... Apoi, la gimnaziu, fie ore de lectură (şi nu cele

din cadrul orei de limba română), fie să se găsească o altă soluţie, un opţional ... dar şi aici sunt

probleme, cică opţionalul se alege ... şi noi l-am ales, dar pe cel care trebuia să iasă ... De aceea

învăţământul merge prost ... Ar trebui ore de lectură ... cărţi cu mesaje clare ... să ne fie mai uşor să

găsim un subiect de discuţie şi să ne exprimăm părerea cu privire la numeroase subiecte din

domenii variate, capătând tot mai multă încredere în noi. Într-o eră a comunicării on-line în care

principala sursă de informare și documentare devine Internetul mulți s-ar întreba de ce să mai citim

cărți. De ce să mai mergem la biblioteci când totul este la îndemâna noastră printr-un simplu click.

În timpul liber de cele mai multe ori tinerii preferă accesarea internetului decât lecturarea unei cărţi.

Şi haideţi să ne uităm ce morocănoşi sunt mulţi adolescenţi ... cât de graşi sunt oamenii astăzi ..şi,

da, soluţia nu este introducerea mai multor ore de sport .... De ce?!? Simplu, pentru că, în mod cert,

cu adevărat, orele de sport nu se fac ... sunt mai multe ore de sport, ole! ... avem mai multe ore

libere!

Cea mai importantă instituţie din orice societate este şcoala. Fără şcoală nu existăm,

fără şcoală niciunul dintre noi nu înseamnă nimic. Scoala este un spațiu viu, atrăgător care rămâne

mereu în amintirea celor care trec prin ea. Elevul vine la școală pentru a învata, iar profesorul il

ajută să învețe, să descopere și să afle lucruri noi. Elevul vine la școala pentru că trebuie, iar mai

apoi descoperă ce bine te simti în mijlocul unor persoane de vârsta ta, cu dorința de a face lumea

mai bună. Şcoala este locul în care elevii petrec o mare parte din zi, astfel că pentru ei şcoala devine

o a doua casă. Aşa cum, în fiecare zi, părinţii sunt atenţi la comportamentul copiilor, le oferă

acestora sfaturi şi învăţăminte şi profesorii îi supraveghează şi le oferă poveţe. În plus, faţă de

părinţi, profesorii au în grijă de educaţia elevilor. Ceas de ceas şi minut de minut, profesorii oferă

învăţăceilor din faţa lor cunoştinţe şi informaţii valoroase despre lumea înconjurătoare, despre

cultura lumii şi istoria acesteia. Pe nesimţite, zi de zi, cu ajutorul şcolii, elevii îşi lărgesc orizontul

asupra lumii.

Şcoala este un cuib de înţelepciune, este o interesecţie în viaţă, care îţi permite să o apuci, în

funcţie de interese sau pricepere, pe unul din drumurile care ţi se deschid în faţă. Şcoala este ca un

cufăr ferecat în care se cuprind cele mai frumoase amintiri si experiente, prietenii de-o viata, certuri

şi împăcari care fac ca prietenia să renască din propria cenuşă mai puternică. Şi, tocmai pe noi nu ne

întrebaţi ce vrem ... cum vrem ... de ce avem nevoie ...

Concluziile, la care am ajuns, în urma discuţiilor noastre, sunt următoarele: elevii au

probleme în a delimita sensurile cuvintelor; considerǎ cǎ şcoala nu aduce niciun beneficiu deoarece

,,a fi cool” este mai important; nu reuşesc să facă distincţie între funcţie educativă şi valoarea

educativă; elevii au dificultăţi în a recunoaşte cǎ modul de comportare cu ceilalţi – chiar cu mediul

– reprezintǎ o carte de vizitǎ; au dificultăţi în a prezenta propria opinie; motivaţia scăzută; absenţa

lecturii; folosirea unui limbaj nedezvoltat; tratarea superficială a resurselor naturale; indiferenţă

faţă de naturǎ.

Am remarcat, pe de altă parte, dorinţa10

elevilor de a remedia lipsurile. Observăm că cele

trei instituţii ,,majore care asigură realizarea translatării culturale sunt familia, şcoala şi mass-media.

În fiecare dintre ele, diviziunile de sorginte socială sunt convertite în diferenţe «naturale», validate

prin apelul la criterii de mult consacrate.” (John Hartley), mai ales că din ,,perspectiva multiplicării

identităţilor virtuale înţelegem întreaga complexitate şi importanţă a problemei redefinirii identităţii

şi dificultăţile unui transfer de la individul-subiect al discursului în limba română în cadrul

interacţional articulat de puterea textului – un subiect proiectat mai ales în dimensiunea cognitivă-

normativă – la o identitate bazată pe producerea de emoţii şi joc ritualizat prin care se creează

sensul organizator al noilor comunităţi virtuale şi reţelele generând «noile puteri culturale» şi noile

resurse informaţionale.” (Ana Maria Munteanu)

În loc de concluzie, spunem cǎ ,,...afirmarea valorilor spirituale naţionale şi educarea

caracterelor formeză un tot unitar. Valorile naționale se afirmă prin oameni cu trăsături pozitive de

caracter, iar asemenea oameni se formeaă prin asimilarea îndeosebi a valorilor spirituale naționale,

fără însă a le neglija pe cele universale.”11

Am încerca să aşternem pe hârtie mult mai multe gânduri privind acest subiect, însă ne este

teamă că am încerca să judecăm şi noi vrem doar să atragem atenţia.

10 Din păcate, din ceea ce am observat până acum, a rămas doar la acest statut. 11 N.G. Niculescu, I. D. Adumitrăcesei, Învăţământul românesc la o răscruce. Încotro? De ce? Cum ?, Editura Polirom,

Iaşi, 1999, p. 174.