DINAMICA GRUPURILOR ESEU In cele ce urmeaza voi aborda tema psihologiei sociale , urmate de existenta grupului social, caracteristicile sale si in ultimul rand voi mentiona cateva cuvinte despre liderul de grup. Asadar, pornind de la definitia pe care am preluat-o din nota de curs a dnului Conf.univ.dr. Cornelia Rada -",Psihologia social studiaz interfaa dintre strile i procesele intraindividuale i contextele sociale, sociopsihologia are ca obiect interfaa dintre caracteristicile, procesele i mecanismele psihosociale i de determinanii sociali, fiind la intersecia dintre psihologia social (psihosociologie) i sociologie (Delamater J., 2006 citat de Ilu, 2009, p.50)." putem afirma ca in psihosociologie accentul cade totodata pe psihanaliya, cat si pe teoriile pan-explicative. Kurt Lewin este cel care a propus teoria campului social , el susutinand ca comportamentul individului este o functie ce descrie interactunea dintre persoana si mediu cel inconjoara, si im acelas timp sustinand ideea ca cercetarile din acest domeniu trebuie sa rezlve problemele sociale majore. Daca ne referim la grup, sociologii utilizeaya termenul de grup cu intelesul de grup social, si/sau formatiunee sociala, distigandu-se in cadrul acestora grupurile sociale, colectivitatilr, organizatiile, etc. Un grup este format din minimum 2 persoane (diada) sau din mai multe persoane. Ele sunt conectate prin relaii sociale: interaciuni sociale i influena social n grup. Daca ne raportam la conditiile de existenta ale unui grup social, ca formatiune aceta trebuie sa aiba un - ordin obiectiv: interaciunea indivizilor dup reguli fixe si - un ordin subiectiv: a. sentimentul de a constitui o entitate; b. membrii s se recunoasc ca entitate aparte. Grupul social cuprinde indivizi uniti prin retele de relatii organizate prin complementaritate. Astfel grupul social raspunde la o nevoie obiectiva sau subiectiva a indivizilor (membrilor) sai. Conceptul de grup de referinta cunoaste numeroase utilizari in literatura sociologica, dintre care doua le sintetizeaza pe toate celelalte: unul este grupul folosit de un individ ca punct de referinta pentru a realiza evaluai asupra sa sau a celorlalti (Hyman, Merton); si un grup in care individul este motivat s obtina acceptarea sau s isi mentina pozitia (Newcombe, Sherif, Merton). Grupul de referinta presupune prin urmare doua dimensiuni, corespunzand functiilor atribuite conceptului de catre Harold Kelly. Pe de o parte este dimensiunea comparativa in care grupul de referinta apare ca si componenta fundamentala a cadrului de referinta al individului, furnizand principalele criterii prin care individul evalueaza poziatia sa si a celorlalti. In al doilea rand este dimensiunea normativa grupul de referinta contribuind decisiv la stabilirea si intarirea normelor unei persoane. Caracteristica grupurilor de referenta este una pozitiva, iar caracteristicile sale sunt : influenteaza explicit sau latent judecatile si comportamentele, sunt diferite de alte grupuri de aparteneta, pot fi si negative si pot sa nu fie de referinta. Alaturi de cele dou tipuri de sensuri in care este folosit in general grupul de referinta, am retinut alte doua acceptiuni care cunosc o utilizare frecventa: acel grup al crui punct de vedere (perspectiv) constituie cadrul de referin pentru actor (Shibutani); statusul particular la care se gndete individul definind inegalitatea pe care o resimte (Runciman).

Si astfel, putem mentiona caracteristicile grupurilor primare, si anume existenta unei interactiuni face to face frecvente, membrii grupului se identifica puternic cu grupul, membrii au relatii puternice cu grupul, exista relatii multifatetate, si o existenata indelungata. As putea exemplifica grupul mari, cum ar fi grupul politic, un grup de studenti si un grup de meeting. Putem spune asadar, ca persoanele aflate intr0un mijloc de transport in comun nu cosntituie un grup social, acetea ne interactionad si nu detin sentimentul de apartenta la acel grup. In incheiere vrea sa mentioney cateva cuvinte despre liderul formal si liderul laisseyfaire. Si anume, pe baza clasificarii liderilor, sunz multe criterii de clasificare a lor, de la cel realist-utopist, bun sau rau, eficients au ineficient, dar putem spune ca, daca ne raportam la statutul si recunosterea acetuia, oficiala, exxista un lider formal si unui informal. Lideru formal este cel oficial, care are si responsabilitati specifice, inscrise in organigrama. Uneori propiriile responsabilitati nu coincid cu cele ale membrilor grupului si isi poate pierde simpatia. Iar la polul apus se afla liderul laissey-faire, care nu se consulta cu membrii grupului si lasa lucrurile sa mearga de la sine.