Cadmiul este cel mai frecvent utilizat în fabricarea de baterii din nichel şi cadmiu, baterii reîncarcabile care se

găsesc întelefoanele mobile şi în echipamentele fără fir.

De asemenea, compuşii cadmiului sunt utilizaţi în imprimare, în industria textilă, în fotografie, în lasere, în

semiconductori, în pirotehnie, în celulele solare, în contoare cu scintilaţie, ca neutroni absorbanţi în reactoarele

nucleare, în amalgamele dentare, în fabricarea lămpilor fluorescente, în bijuterii, în gravură, în industria de

automobile şi avioane, ca pesticide, catalizatori de polimerizare.

Aproximativ 10% din consumul de cadmiu este produs din surse secundare, în principal de la praful generat de fier şi

resturi de oţel prin reciclare.Bineînţeles că o cantitate foarte mare de cadmiu este eliberată în mediul

înconjurător, aproximativ 25.000 de tone pe an.

Intoxicatia cu mercur afecteaza intr-un mod periculos rinichii si tractul gastrointestinal, iar printre simptome se numara disfunctiile articulare, perturbarea activitatii musculare si ingustarea campului vizual. Din pacate, mercurul se gaseste in cantitati reduse, dar totusi nocive pentru organism in alimente cum ar fi carnea de peste.

Sursele de contaminare cu plumb a produselor alimentare sunt multiple :

a) Insecticidele care conţin plumb, ca arseniatul de plumb, utilizat în pomicultură şi viticultură, ;

b) Utilajele, recipientele şi conductele confecţionate din plumb sau acoperite cu staniu plumbifer;

c) Aliajele bogate în plumb (pînă la 70-80% plumb) cu care se lipesc ustensilele de bucătărie, vasele din tablă şi falţul longitudinal al cutilor de conserve;

d) Foiţele de staniol cu conţinut de 1-10% plumb, folosit la ambalarea alimentelor;

e) Smalţul vaselor de pământ, obţinut artizanal prin topirea la temperaturi înalte a unui amestec de dioxid de siliciu (nisip) cu oxizi de plumb (litargă);

f) Mediul poluat (aer, apă, sol) din zonele industrializate (industria metalurgică, fabricile de acumulatoare, industria termoenergetică care foloseşte combustibilii fosili), şi cu intensă circulaţie de autovehicule (tetraetilul de plumb folosit ca aditiv în benzină);

Sărurile de plumb ajunse în stomac sunt în parte solubilizate de sucul gastric, dar absorţia la nivelel stomacului, duodenului, intestinului subţire este de numai 10% din cantitatea ingerată (la copii atinge nivelul de 25-50%), la nivelul colonului fiind practic nulă. Un conţinut ridicat de glucide, proteine, calciu, fier, fosfaţi, seleniu, iod, agenţi de chelare, vitamina C, PP în alimentaţie interferează cu absorţia reducănd-o. Dacă capacitatea de eliminare a principalilor emunctori (rinichiul, saliva, bila)  de cca. 1mg/zi este mai mică decît capacitatea de absorţie apare intoxicaţia cronică cu plumb (saturnismul).

          Primele modificări au loc la nivel celular si apar la concentraţii mici de plumb şi se caracterizează prin :

a)    Blocarea unor funcţii enzimatice şi a radicalilor –SH, cu consecinţe asupra proceselor de oxidare celulară (prin inhibarea NAD+ şi NADP+), asupra metabolismului porfirinelor,.

b)    Tulburarea metabolismului hemoglobinei şi acumularea în hematii a granulaţiilor bazofile şi a corpusculilor Heinz, scurtarea duratei de viaţă a hematiilor (de 1-4 ori) .

c)    Modificări histopatologice la nivelul miocardului .