ergonomie cursul 5

8/17/2019 Ergonomie Cursul 5

1/5


2/5

o Prima parte a sa prezintă consumul de energie în kcal/min sau kcal/h în

funcţie de poziţia corpului ( aşezat, în genunchi, în picioare, în picioareaplecat sau în mişcare în plan orizontal sau în pantă);

o A doua parte a tabelului redă consumul de energie în funcţie de natura

muncii ( manuală, cu un singur braţ, cu două braţe, cu tot corpul).

Pentru a utiliza această schemă, se adună caloriile din prima parte a tabelului cucele din a doua parte diminuate cu 10% ţinând cont de activitatea specifică ce se realizează şi având în vedere pauzele adoptate de operator pentru menţinerea unei bune stărifiziologice.

c. Estimarea consumului de energie cu ajutorul tabelelor valorice – peactivităţi elementare se realizează pe baza unor tabele de date elementere,conţinând valorile consumului de energie pentru un număr foarte mare deectivităţi fizice, determinate de fiziologi. Folosind valorile medii ale acestor

determinări şi pe baza studiilor de timp ( de ex.: cronograma profesională), secalculează consumul energetic.

3.2. Capacitatea de muncă a organismului uman

3.2.1. Definiţie. Formele capacităţii de muncă.

În organizarea proceselor de producţie capacitatea de muncă are un rol importantşi trebuie privită atât sub aspectul metodelor de muncă şi al rezultatelor, cât şi sub aspectul

armonizării procesului de producţie cu tr ăsăturile fizice, intelectuale şi psihice ale fiinţeiumane.

Capacitatea de muncă ( Cm) – reprezint ă totalitatea posibilit ăţ ilor fizice,

psihice, cerebrale şi nervoase ale operatorului uman de a efectua o cantitate maximă de

muncă f ăr ă ca nivelul calitativ al presta ţ iei sale să se diminueze.

În funcţie de natura muncii prestate capacitatea de muncă poate avea odominantă: fizică, psihică, nervoasă sau cerebrală şi se poate exprima prin:

o Indicatori de producţie ( volumul producţiei sau productivitatea muncii)o

Indicatorii fiziologici care redau gradul de modificare a stabilităţiifuncţiilor diferitelşor organe ale organismului uman.

Capacitatea de muncă îmbracă trei forme:

1. Capacitatea poten ţ ial ă – exprimă resursele umane datorate rezervelor de energieale organismului şi unor factori psihologici cum sunt:

o Dispozi ţ ia de muncă – variază în condiţiile unei senzaţii de plenitudine a

for ţelor fizice şi intelectuale. Stările patologice de boală sunt însoţite descăderea dispoziţiei de muncă;

o

Voin ţ a – când aceasta nu-si realizează scopul propus, ea determină o for ţă negativă a dispoziţiei, iar capacitatea de muncă potenţială scade,exprimându-se într-o stare de deprimare sau hiar conflictuală.


3/5

Observaţiile arată că senzaţia de plenitudine a voinţei depinde de factori externila care se adaugă starea vieţii interioare. Succesul material, profesional implică o creştere adispoziţiei de muncă. Variaţia dispoziţiei de muncă este individuală. Cercetările au ar ătatcă dispoziţia maximă a capacităţii de muncă se întâlneşte la orele de dimineaţă şi este maiscăzută dupa amiaza.

2.

Capacitatea func ţ ional ă – este acea parte a capacităţii de muncă utilizată strictîn procesul de muncă.

3. Capacitatea de rezervă – este acea parte a capacităţii de muncă necesar ă îndeplinirii obligaţiilor sociale, familiale, participării la viaţa culturală.Între cele trei forme ale capacităţii de muncă nu este o delimitarea strictă. Totuşi

ele trebuie să se echilibreze reciproc. Astfel, capacitatea functională şi de rezervă nutrebuie să egaleze ( prin însumare) capacitatea potenţială, ceea ce ar conduce la fenomenede oboseală, epuizare a tuturor for ţelor operatorului uman.

3.2.2. Factorii de care depinde capacitatea de muncă

Când se urmăreşte optimizarea relaţiei om – maşină – mediu, factorii cedetermină capacitatea de muncă şi de care trebuie să se ţină seama sunt încadraţi în treicategorii ( fig. 3.3). Factorii fiziologici şi cei psihologici sunt consideraţi factori interni,

proprii fiecărui individ, ce influenţează capacitatea de muncă a acestuia. Factorii social –economici sunt factori externi adică generaţi de mediul de muncă. În continuare vomrecurge la prezentarea detaliată a factorilor ce influenţează şi determină capacitatea demuncă.

a. Factorii fiziologici:

o Constitu ţ ia morfo – func ţ ional ă a organismului fiecărui individ este oînzestrare ereditar ă de care trebuie să se ţină seama în cercetările ergonomice,în sensul consider ării lor la conceperea şi realizarea mijloacelor de muncă şiîn amenajarea locului de muncă. Acest element trebuie să conducă la oconcepţie privind acceptarea unor operatori sau nu la anumite munci dinconsiderente strict morfo funcţionale. În sitauţii limită, prin exerciţii şiantrenament, înzestrarea nativă poate fi dezvoltată, mai puţin pe linie

constituţională şi mai mult în sensul funcţionalităţii;o Starea de sănătate – depinde de foarte mulţi factori. Boala, ca stare negativă

de sănătate, nu constituie obiect de cercetare al ergonomiei. Ergonomiatrebuie să aibă în vedere evitarea sau cel puţin anihilarea tuturor surselor deîmbolnăvire profesională. Concepţia ergonomică a muncii nu poate ignorafactorii ce pot să asigure securitatea şi confortul în muncă;

o Alimenta ţ ia – intr ă în sfera preocupărilor ergonomice, nu sub forma prescripţiilor dietetice, ci ca factor de asigurare a unei capacităţi de muncă optime determinată de metabolismul energetic al organismului;

o

Vârsta şi sexul – sunt factori individuali prezentaţi în toată gama de preocupări ergonomice. De ea se ţine seama la proiectarea mijloacelor demuncă şi în amenajarea locului de muncă. Toate acestea trebuie să ţină seamade faptul că viitorii utilizatori vor fi femei sau bărbaţi, tineri sau maturi;


4/5

o Gradul de antrenament în muncă – se obţine prin exerciţiu, în condiţii

fiziologice şi psihologice optime şi are menirea de a apropia performanţeleindividuale de posibilităţile static determinabile ale grupului. Exerciţiul şiantrenamentul ridică nivelul capacităţii de muncă pentru că prin repetareaoperaţiei de muncă se elimină o serie de mişcări inutile, operatorul umanangajându-se doar la executarea mişcărilor strict necesare. Antrenamentul

pentru o anume activitate profesională reduce consumul de energie şi asigur ă productivitatea corespunzătoare.

b. Factorii psihologici - sunt determina ţ i de laturile personalit ăţ ii:

o Aptitudinile de muncă sunt însuşiri individuale ce condiţionează execuţia optimă a anumitor forme de activităţi. Ele sunt: spiritul de observa ţ ie şi capacitatea de aaprecia exact propor ţ iile lucrurilor şi de a stabili corela ţ ii de dimensiuni. Pemăsur ă ce s-au creat noi domenii de activitate au apărut aptitudini noi.Diviziunea şi specializarea muncii conduc la o specializare a aptitudinilor.

Cultivarea sistematică a aptitudinilor la om, conduce la o capacitate de muncă ridicată; o Temperamentul, ca latur ă energetică a personalităţii, se exprimă prin

comportament. Capacitatea de muncă este influenţată de caracterultemperamental individual al operatorului;

o Caracterul este tot o latur ă a personalităţii de tip formativ. El are trei laturi:concep ţ ia despre lume, atitudinile psihologice şi latura rela ţ ional ă. Tr ăsăturilede caracter pozitive, absolut necesare muncii în condiţiile modernizării

proceselor de producţie şi a îmbunătăţirii condiţiilor de muncă sunt: spiritul deordine, gradul de organizare, con ştiinciozitatea, exigen ţ a fa ţă de sine,

perseveren ţ a şi disciplina; o Motiva ţ ia pentru muncă reprezintă totalitatea mobilurilor interne pentru

dobândirea de noi cunoştinţe sau rezolvarea de noi situaţii. Factorii motivaţieisunt foarte variaţi şi sunt legaţi de aspecte sociale şi economice;

c. Factorii social – economici:

O bună organizare a muncii cu evitarea timpilor mor ţi, a mişcărilor inutile,folosirea unor mijloace de producţie adecvate şi adoptarea unor poziţii de muncă mai

puţin obositoare, precum şi utilizarea judicioasă a pauzelor asigur ă menţinerea

capacităţii de muncă la un nivel ridicat, constant; Mijloacele de muncă multiplică puterea de muncă a omului şi măreşte sfera de

acţiune atât în munca fizică, cât şi intelectuală. Mijloacele de muncă trebuie adaptate posibilităţilor umane, in sensul că la folosirea lor să nu fie afectată starea de sănătate şisă fie minimizat riscul de accident;

Regimul de muncă exprimă raportul dintre durata muncii efective şi a pauzelor.Alternarea efortului şi a odihnei trebuie privită ca o lege a menţinerii şi promovăriicapacităţii de muncă;

Condi ţ iile mediului de muncă definite de factorii de microclimat şi factorii de

ambianţă. Condiţiile necorespunzătoare implică limitarea capacităţii de muncă; Nivelul profesional şi cultural al operatorului are acţiune hotărâtoare pentru

productivitatea muncii, pentru întreţinerea capacităţii de muncă;


5/5

Organizarea muncii şi a timpului liber contribuie la menţinerea capacităţii demuncă (respectarea legii a doua a ergonomiei).

o Constituţia morfo-funcţională aorganismului;

o

Starea de sănăteteo Alimentaţiao Vârsta şi sexulo Gradul de antrenament

în muncă

o Aptitudinile de muncă o Temperamentulo

Caracterulo Motivaţia pentru

muncă

Psihologici

Fiziologici

Factori externi

Social -

economici

o Organizarea munciio Mijloacele de muncă o Regimul de muncă o Condiţiile mediului de

muncă o

Nivelul profesional şicultural al operatoruluio Organizarea muncii şi

atimpului liber

CAPACITATEA

DE MUNCĂ

Fig. 3.3. Factorii de care depinde capacitatea de muncă

ergonomie cursul 5

Documents