episcopul nicolae velirimovici – casiana. Învăţătura despre iubire în hristos

8/9/2019 Episcopul Nicolae Velirimovici – Casiana. Învăţătura despre iubire în Hristos

http://slidepdf.com/reader/full/episcopul-nicolae-velirimovici-casiana-invatatura-despre-iubire-in 1/59

Episcopul Nicolae Velirimovici – Casiana. Învăţătura despre iubire în Hristos

Index

Serbia ortodoxă i S!"ntul Sava.............................................................................#Episcopul Nicolae Velimirovici...............................................................................$



9a îndemnul Mântuitorului# Evan&+elia a 'ost propovăduită la toate neamurile6 dar nu toate neamurile au primit-o# iar între cele care au primit-o# nu toate au păstrat-o.

5storia $erbiei este istoria unui neam care a primit# a păstrat şi luptă să păstree maideparte dreapta credinţă.

$erbia s-a creştinat încă înaintea :usiei# la propovăduirea $'inţilor Clement şi Naum# cei dintâi ucenici ai $'inţilor C+iril şi Metodie# iar la s'ârşitul veacului al;55-lea o a'lăm strălucită împărăţie creştină# având cârmuitori evlavioşi# înc+inaţicu trup şi su'let ortodo4iei.

Marele <upân =te'an Nemania după ce a întărit +otarele ţării şi a ridicat în cuprinsulei multe şi 'rumoase biserici şi mânăstiri a renunţat la tron în 'avoarea 'iului său=te'an şi călu&ărit la mănăstirea $tudeniţa# ctitoria luând numele $imeon. În

aceeaşi i# %una-Vestire a anului "># s-a călu&ărit şi soţia 2na# la mănăstirea?ursumlia lân&ă 5opliţa. 3upă doar câteva luni mona+ul 9eon s-a dus în $'ântulMunte# urmând pe al său mein# :aţ@o - ce avea să 'ie marele $ava. :aţ@o# încălu&ărie $ava# plecase ascuns de acasă cu trei ani în urmă şi încercările părinţilor de a-l readuce din 2t+os nu s-au împlinit. $-au împlinit în sc+imb ru&ăciunile şistăruinţele tânărului de optspreece ani6 şi ast'el $erbia s-a într-armat# laînceputurile ei# cu armura cea mai tare1 s'inţenia# iar ortodo4ia a 'ost aşeată strânsla temelia istoriei şi culturii sale dincolo de ţesăturile politice# prin vieţuirea în3u+.

=te'an Nemania - $imeon - a ctitorit mănăstirea sârbă Hilandar din $'ântul Munteunde a şi murit în anul /AA. Moaştele sale# ivorând bună-mireasmă şi mir# au 'ostaduse în $erbia la mănăstirea $tudeniţa de 'iul său $ava.

$'ântul avea atunci douăeci şi nouă de ani# dintre care unspreece îi vieţuise în$'ântul Munte. 9a întoarcerea sa# în anul /AB# $erbia era s'âşiată în două# în

prăpastia răboiului civil. )rin tainice uneltiri cu n&aria şi cu papa 5nocenţiu 555#Vu@an Dcel mai vârstnic între cei trei 'ii ai lui =te'an Nemania# pimaş asupra'ratelui său =te'an moştenitorul tronului# a strâns oaste şi a pornit împotriva

acestuia.

2cest răboi 'ratricid era o&linda - în mic -a uriaşului con'lict insti&at de 2pus prinmarile cruciade ale %isericii latine# în /AB# soldaţii celei de a patra cruciade aucucerit Constantinopolul şi mare parte din %ianţ# cuprinând şi $'ântul Munte#care în /A! a 'ost aşeat sub ascultarea şi <urisdicţia unui episcop romano-catolic.



Împărăţia biantină era împărţită în două# având un centru politic la Constantinopolşi altul la 8esalonic. )atriar+atul din Constantinopol# de care era le&ată $erbia# erarupt în trei - cu centre la Niceea# unde se re'u&iaseră împăratul şi patriar+ul# la8rebionda şi la *+rida.

În aceste împre<urări buciumate# craiul =te'an al $erbiei s-a &ândit să-şi aliee ţaracu papa de la :oma# ca să se pună la adăpost de atacurile re&elui n&ariei şi alelatino'ililor din Constantinopol.

2tunci# după treispreece ani de lucrare în ţara sa - răstimp în care# 'iindar+imandrit şi stareţ al mănăstirii $tudeniţa# a străbătut $erbia predicând# învăţând

poporul# înălţând biserici şi mănăstiri# în'iinţând ateliere de pictat icoane - $'ântul$ava s-a întors la 2t+os. Mirul ivorâtor din moaştele $'ântului $imeon a încetat sămai cur&ă.

În cei doi ani cât a rămas în $'ântul Munte la Hilandar D/0-l/" starea $erbiei s-a înrăutăţit. )oporul cârtea# în'ricoşat de îndepărtarea iubitului său $ava. =te'an i-ascris atunci# ru&ându-l stăruitor să se întoarcă. 2 renunţat la le&ăturile pe care leţesuse cu 2pusul# încercând o împăcare cu împăratul biantin de la Niceea# 8eodor 9ascaris D/AB-l///.

Înainte de a se îndrepta din nou spre $erbia# $ava# având însoţitori câţiva călu&ăride la Hilandar# a călătorit la Niceea unde se a'la împăratul şi patriar+ul Manuel

$arantenos6 a cerut de la aceştia ca %iserica $erbiei să 'ie de sine# stătătoare#independenţă ce ar 'i 'ost nu numai în 'olosul sârbilor# ci ar 'i pus şi o stavilăîncercărilor :omei de a se in'iltra în %alcani.

9a > decembrie /"# la Niceea# $'ântul $ava a 'ost uns ar+iepiscop al %isericii$ârbe care îşi dobândea ast'el autonomia. )este o sută şi mai bine de ani %iserica$erbiei avea să a<un&ă autoce'ală şi să aibă un patriar+ al ei.

$ava# acum ar+iepiscop al $erbiei# a mers cu corabia la 8esalonic. 2colo# lamănăstirea 7ilocalos# a tradus din &receşte în slavonă# împreună cu micul său

sobor# Nomocanonul $'ântului 7otie cel mare din veacul al 5;-lea# te4tecuprinând canoanele celor şapte sinoade ecumenice# comentarii ale marilor cărturari medievali# învăţături ale $'inţilor )ărinţi şi 'elurite edicte ale împăratuluiFustinian. 2ceastă lucrare de mare însemnătate a 'ost temelia între&ii aşeăricanonice a %isericii $erbiei.



Întors în ţară cu aceste ibânde# $ava a 'ost întâmpinat cu braţele desc+ise de'ratele său =te'an. )rimul său drum a 'ost la mănăstirea $tudeniţa# spre cinstirea

părintelui său# $'ântul $imeon# ale cărui moaşte ivorau acum din nou mirul. 2poi#a aşeat scaunul ar+iepiscopal la mănăstirea Gica# ctitoria lui =te'an# 'ăcând dinaceastă mănăstire un centru bisericesc dar şi politic. 9a sărbătoarea înălţării aanului //A# l-a încoronat aici pe 'ratele său =te'an ca cel dintâi re&e al $erbiei.2ceastă un&ere a 'ost s'ârşitul o'icial al le&ăturilor dinastiei Nemania cu 2pusul.

=te'an rămâne în istorie cu numele1 :e&ele =te'an# Întâiul-încoronat. El a murit las'ârşitul anului //# după ce a primit şi el tunderea în mona+ism şi numele$imon.

În primăvara lui /IB# $'ântul $ava s-a pre&ătit pentru o lun&ă şi însemnatăcălătorie în ţara $'ântă. $pre uimirea tuturor# înainte de plecare a părăsit scaunul

ar+iepiscopal# lăsând într-însul pe ucenicul său 2rsenie# ales de soborul episcopilor sârbi la îndemnul lui6 ale&erea a 'ost întărită de patriar+ul împărătesc din Niceea.

Cine ar 'i putut bănui că marele $ava# cunoscându-şi mai dinainte s'ârşitul# aasi&urat ast'el pe mai departe autonomia %isericii $erbieiJ El nu avea să se maiîntoarcă viu în ţara sa.

Întorcându-se din pelerina<ul la 9ocurile $'inte# $'ântul $ava s-a oprit la 8ârnovo#'iind primit cu mare cinste de ţarul 5oan 2san 55 şi de întrea&a %iserică bul&ară. 2

slu<it $'ânta 9itur&+ie şi slu<ba de s'inţire a apei la %oboteaă# iar numai opt ilemai târiu# la B ianuarie /I!# în vârstă de şaieci de ani# avea să moară# plâns detoată lumea. 2 'ost în&ropat ăn biserica din 8ârnovo.

3upă doi ani moaştele sale au 'ost aduse în $erbia# cu alai de sărbătoare# şi aşeatela mănăstirea Mileşeva. 2ceastă mănăstire# vestită pentru 'rumuseţea icoanelor şi a'rescelor sale# şi-a dobândit o slavă neasemuită după aşearea într-însa a moaştelor $'ântului $ava. Mii şi mii de pelerini de pretutindeni veneau să se înc+ine aicidumneeiescului $ava# care a şi 'ost canoniat de %iserica $erbiei în /!I.

În răstimp de două veacuri $erbia a a<uns la o asemenea putere în %alcani# încât laanul IB> Dcare este şi anul când %iserica $erbiei şi-a dobândit autoce'alia re&ele$erbiei 3uşan primea titlul de1 (Împărat al sârbilor# &recilor# bul&arilor şialbaneilor,.

3oar patrueci de ani mai târiu# această 'ală se va stin&e6 $erbia va pierde pentrumai bine de <umătate de mileniu orice slavă pământească# rămânând să străbată



veacurile la lumina candelelor creştine# în întunecatele Catacombe ale stăpânirilor străine.

9a ! iunie I" s-a dat la ?ossovo - (Câmpia Mierlelor, - marea luptă întreoastea creştină a ţarului 9aăr şi armele pă&âne ale sultanului Murad. Cântecele

populare sârbe ne spun că# în a<unul bătăliei# a burat de la 5erusalim la ?ossovo unşoim# ţinând în &+eare o rândunică6 dar nu e o rândunică# ci c+iar o scrisoare de laMăicuţa 3omnuluiK Ea îl pune pe 9aăr să alea&ă între împărăţia lumească şi ceadin ceruri# câşti&ată cu preţul martiriului. 9aăr a ales. Înainte de luptă# evlaviosuldomn# s-a <mpărtăşit împreună cu toată oştirea şi aşa au mers cu toţii la si&ură

pieire. Însă locul unde a curs# împotriva lepădării de Hristos# atâta sân&e creştin# nueste locul unei în'rân&eri# ci al unei <ert'e - pecetea libertăţii în du+# nepieritoare# a$erbiei ortodo4e.



Episcopul Nicolae Velimirovici

Este cinstit de %iserica sârbă ca s'ânt şi numit cu evlavie (Lură de 2ur, al $erbiei.2ceastă asemănare cu marele )ărinte al %isericii 5oan Hrisostom s-a 'ăcut nunumai pentru că Vlădica Nicolae Velimirovici a 'ost un strălucit luminător şiînvăţător al dreptei credinţe# ci şi pentru că a împărtăşit# precum $'ântul 5oan#amărăciunea vieţii şi morţii departe de ţara şi de turma sa.

Nicolae Velimirovici s-a născut la // decembrie A. 3upă strălucite studii de'iloso'ie în 2n&lia# unde a obţinut doctoratul# a studiat teolo&ia la %erna# înuniversitatea vec+ilor catolici# dobândind o cunoaştere desăvârşită a &ândirii'iloso'ice şi teolo&ice apusene într-o perioadă 'oarte critică pentru spiritualitateacreştină# ameninţată de noile ereii atât de înşelătoare ale epocii moderne.

Îmbrăţişând viaţa mona+ală# Nicolae Velimirovici a luptat din răsputeri pentru păstrarea tradiţiei patristice şi ascetice a %isericii *rtodo4e într-o vreme când şi în5u&oslavia începuseră tentativele aşa-isului (a&&iornamento,.

)rin slu<irea-i 'ierbinte şi scrierile sale Nicolae Velimirovici# episcop de Gica şi*+rida# s-a deşteptat o mare mişcare de înnoire du+ovnicească nu numai înmănăstiri ci şi în comunităţile paro+iale. Calea adevăratei înnoiri - prin ru&ăciuneşi nevoinţă - a 'ost urmată de mulţimea de ucenici ai săi# călu&ări şi episcopi# dintrecare cel mai vestit# marele du+ovnic şi teolo& Fustin )opovici spunea1 ($ă punem

ascea în numele lui Hristos împotriva ascetismului sc+imonosit# creat în numeleomului european des'i&urat şi corupt# în numele ateismului# al civiliaţiei şi alanti+ristului. 3atoria de căpetenie a %isericii toastre este să ridice asceţi purtătoride Hristos. *rtodo4ia naşte mereu înnoiri ascetice - de alte înnoiri ea nu ştie.,

Marea lucrare Dcea văutăK a episcopului Nicolae Velimirovici a 'ost întreruptă decel de-al doilea răboi mondial.

3in "B sârbii din 5u&oslavia - mai ales cei din ţinuturile Croaţiei# din Nordul$loveniei şi ?ossovo# au 'ost supuşi unei persecuţii cum nu se mai pomenise# în

statul totalitar al Croaţiei# întemeiat cu spri<inul Lermaniei de 2nte )avelici# au'ost ucişi 0AA.AAA de sârbi# pentru că nu voiau să se lepede de credinţa ortodo4ă.Mulţi episcopi sârbi au 'ost arestaţi# torturaţi şi ucişi sau au pierit în la&ărele deconcentrare.



=i în restul 5u&oslaviei ocupat de &ermani# %iserica *rtodo4ă era privită ca o prime<dioasă 'orţă de reistenţă. )atriar+ul Labriel şi episcopul NicolaeVelimirovici au 'ost deportaţi la 3ac+au.

5eşind din la&ăr abia la s'ârşitul răboiului# Nicolae Velimirovici# după un scurt popas în $lovenia# a luat drumul e4ilului. 2 murit în 2merica în anul "!>.



%rolo&

Într-o i de primăvară din prea<ma )aştelui# sosiră la Mănăstirea Mileşeva treitrăsuri venind de la $araievo. Călătorii# toţi sârbi# erau oameni de vaă din$araievo şi 'ăcuseră acest drum mânaţi de unul şi acelaşi ţel. În timpul primuluirăboi mondial# ei 'ăcuseră următoarea 'ă&ăduinţă1 dacă sârbii aveau să-i în'rân&ă

pe austrieci# or să vină să se înc+ine la mormântul $'ântului $ava a'lat în aceastămănăstire# pentru a mulţumi lui 3umneeu. 8oţi aceşti oameni scăpaseră dincaptivitate mulţumită pătrunderii armatei sârbe în oraş6 se numărau printre ceiscăpaţi cu viaţă# câteva mii - în timp ce 'raţii întru credinţă# ortodocşii din %osnia#

pieriseră în c+inuri îndurând martiriul pentru ţara şi pentru credinţa lor.

Erau doispreece cu totul# dintre care patru 'emei. 2ici însă am să-i pomenescnumai pe trei dintre dânşii# pe cei mai cunoscuţi. nul era )avel din $araievo# 'iul

vestitului 5oan din $araievo# ne&ustorul de sto'e şi mătase6 un altul )etru $umra@#medic bătrân# tot din acest oraş şi# în s'ârşit# Mar@o ?ne# 'ilantrop şi om politic.3rumul 'usese lun& şi obositor6 trebuiră să 'acă două popasuri de noapte ca să seodi+nească şi sosiră la Mileşeva după trei ile de mers.

În cea de-a doua i a călătoriei# pe seară# a<unseră în cantonul )riboi# se îndreptarăcătre Mănăstirea %ania# a'lată în vecinătate# pentru a înnopta acolo. Mănăstireaaceasta este o ctitorie din veacul al treispreecelea# a re&elui $erbiei roş. $eînc+inară# se spălară la ivorul 'ăcător de minuni# apoi# plini de voie bună# prinseră

să înnoade 'irul convorbirii pe care o întrerupseseră mai devreme.Cei trei pe care i-am numit se a'lau împreună la aceeaşi masă. )avel din $araievospuse1- 3omnilor# mai înainte de a a<un&e la Mănăstirea Mileşeva# trebuie să vă devăluio taină. 7ăcând acest drum# avem cu toţii acelaşi &ând1 să împlinim le&ământul pecare l-am 'ăcut în acest răboi cumplit# să mulţumim 3omnului 3umneeuluinostru că suntem liberi. Eu însă# pe lân&ă aceasta# mai am încă o datorie# cu carem-a însărcinat răposatul meu părinte.

8oată lumea din $araievo a auit de mona+ia Casiana6 i se mai spunea şi (5ulanaCocoşata,. 8atăl meu Dcare 'usese 'oarte apropiat de tatăl 5ulanei mi-a încredinţatun înscris în care este vorba despre dânsa. Înainte să moară# tata mi-a cerut ca#îndată ce se va putea# să mer& la mănăstirea Mileşeva şi acolo să pun acestmanuscris cap la cap cu un altul# întocmit de părintele Calistrat# du+ovnicul'amiliei noastre. =i# pentru că e încă prea devreme pentru a mer&e la culcare# să văcitesc# cu voia dumneavoastră# manuscrisul pe care mi l-a încredinţat tata.



- 3a# citeşte-ni-lK încuviinţară ceilalţi într-un &las.

)avel scoase atunci din sacul său de călătorie nişte 'oi în&ălbenite de vreme şiîncepu să citească. )e prima pa&ină sta scris1 (Însemnări despre 'iica răposatuluimeu prieten din tinereţe Nic+i'or Milici# vec+i proprietar din $araievo şi despremarele părinte du+ovnicesc Calistrat# stareţul mănăstirii Mileşeva. *presc custrăşnicie a se da pe 'aţă acestea înainte de moartea mea# sau înainte de s'ârşitulocupaţiei austriece din %osnia# s'ârşit care nădă<duiesc că va sosi cu a<utorul lui3umneeu# cât mai curând. 9as acest testament 'iului meu )avel sau moştenitorilor săi,.

Citind acest înscris# )avel se opri pentru a ne da câteva lămuriri.- 8rebuie să ştiţi# domnilor# că tatăl meu nu era lipsit de talent literar. )ublicase înrevista ()a&ini din %osnia, o mulţime de poeii şi de articole. El şi Nic+i'or Milici

erau prieteni nedespărţiţi. 5ar cât despre părintele Calistrat# acesta venea în casanoastră# ori de câte ori se a'la în $araievo. 3in păcate# nu mi-l amintesc prealimpede# căci eram 'oarte mic pe atunci6 ţin minte că îi sărutam mâna şi că el mămân&âia şi mă binecuvânta. )e 5ula cea cocoşată nu mi-o amintesc pe când era înlume# în sc+imb o ţin bine minte pe mona+ia Casiana. 2 tras la noi# în cele treirânduri când a venit la $araievo.

=i acum# ascultaţi mai departe cele istorisite de tata.



I. Iula( &)eboasa

)rivi&+etoarea îşi isprăvise cântarea-i de noapte întru slava Giditorului6 în :ăsăritse înălţa soarele. $oarele uriaş# soarele-idol al înc+ipuitelor pă&âne# se în'ăţişa şi elacum# ca o tipsie mare de aramă din cele 'ăurite de meşterii căldărari pe laiarmaroace# să ducă mai departe# în 'elul lui# lauda cea du+ovicească.

$oare al lui 3umneeu# soare strălucitor# să nu crei că tu eşti cel care-i deşteaptă pe locuitorii din $araievoK Mai +arnic decât tine# părintele Calistrat e trea şi stădinaintea icoanei Mântuitorului# 'ăcându-şi pravila $'intei Împărtăşanii. Nici n-aterminat bine# că cineva îi şi bate în uşă.

3upă obiceiul mănăstiresc# părintele aşteaptă să audă rostindu-se# cum e datina înast'el de împre<urări (3oamne 5isuse Hristoase# 7iul lui 3umneeu# miluieşte-ne

pe noi,# ca să răspundă la rândul lui (2min,.

3ar# cum cel a'lat dincolo de uşă bătea mai departe 'ără să spună nimic# întrebă1- Cine-i acoloJ

- Eu sunt părinte# desc+ide-miK rosti un &las de 'emeie.)ărintele Calistrat îşi 'ăcu semnul crucii şi desc+ise uşa. 3inainte-i stătea o 'ăpturămică de stat şi cocoşată6 era o 'ată tânără# în straie bo&ate# cu o nă'ramă pestriţă pecap. 3ar ceea ce sărea în oc+i mai întâi de toate era cocoaşa. )ărea că 'ata e cea

purtată de cocoaşă# şi nu dimpotrivă.- 5artă-mă părinte# că vin să te supăr aşa de dimineaţă. Nevoia m-a adus.

$e apropie# sărută cu &ândul aiurea mâna părintelui# apoi spuse mai departe1- 2stăi după 9itur&+ie trebuie să cununi pe cineva# nu-i aşaJ

- 2şa este# răspunse părintele. 2m 'ost c+emat să cunun nişte tineri pe care încă nu-i cunosc.

7ata scoase de sub veşminte un pistol şi stri&ă1- 2m venit să-ţi spun1 cu pistolul ăsta am să-l ucid pe mire în 'aţa altarului# dupăcununie. 3aK 5ula cea urâtă# 5ula cocoşată va 'ace asta# c+iar de-ar 'i să piară deaceastă armă. )entru că mirele a 'ost lo&odnicul meu# iar el astăi se căsătoreşte cualta.



- 3ar# 'ata mea# începu părintele Calistrat... E o biserică aceeaK Cununia a 'ost+otărâtă# vestirile 'ăcute în văul tuturor# după rânduială# de trei ori. N-am auit să'ie vreo oprelişte la această căsătorie. 3e ce nu ţi-ai 'ăcut întâmpinarea când

preotul a întrebat în biserică1 ($e împotriveşte cineva acestei căsătoriiJ,

- 3e&eaba m-aş 'i împotrivit# răspunse ea cu mânie. 3oi bărbaţi au rupt până acumle&ământul 'ăcut mie# şi toată împotrivirea mi-a 'ost în adar. 2cum# iată-l şi pe altreilea1 de astă dată nu mai pun împotrivă lacrimi de 'emeie# ci pistolul pe care-lveiK

*c+ii îi străluceau ca ai unei leoaice.

$tareţul din Mileşeva se &ăsi deodată în 'aţa unei situaţii neobişnuite# &reu dedele&at. Îşi adună puterile şi spuse1

- 2şeaă-te# copilă dra&ă. $tai aici# pe canapeaua asta6 povesteşte-mi ce-i cu tine.8ânăra se aşeă iute# cu nelinişte# începu să povestească.- )ărinte# istoria mea e lun&ă# însă am să o în'ăţişe pe scurt. 8atăl şi mama mea aumurit# şi mi-au lăsat mie întrea&a moştenire1 turme# păduri# case 'elurite# ne&oţurişi bani. 3ar# la ce bun# când sunt cea mai slută de pe 'aţa lumiiJ Mai mult semăn cuo cămilă decât cu o 'ăptură omenească.

Copila suspină# dar urmă stăpânindu-şi lacrimile1- M-am împăcat cu soarta-mi amară# +otărând să nu mă mărit niciodată# c+iar de

mi-ar 'i cerut careva mâna. 5ată însă că apare un bărbat# un monstru mai bine is6lucrase în ne&ustoria tatălui meu şi 'usese dat a'ară 'iindcă era beţiv# îmi 'ăceacurte6 nu era i să nu-mi laude# pasămite# 'rumuseţea1 ce 'aţă de în&erK Ce oc+i#

precum cerulK Ce mânuşiţe &in&aşe şi albe ca ăpadaK Ce minunăţie de părK =i o totţinea aşa# cu lin&uşelile-i neroade.

%ătrânul se uită# atunci abia# pe 'uriş# la 'aţa 'etei şi în sinea lui îşi spuse căne'ericitul acela nu minţea cu nimic. Cocoaşa însă rupea vra<a.

- =tiam bine că toate nu-s decât minciuni. 3ar îmi plăceau6 cui nu-i plac minciuni

din asteaJ $unt sin&ură# n-am pe nimeni pe lume. =i aşa# când m-a cerut încăsătorie# am spus da. Începând din acea clipă# avea de la mine bani# oricâţi voia. Îidădeam si când îmi cerea şi când nu-mi cerea. Într-o i a dispărut din $araievo# 'ărăun cuvânt. 2m a'lat târiu că s-a căsătorit în 2ustria# cu o 'emeie divorţată.

2l doilea a 'ost un student în medicină# de pe la &urile ?otorului. )e acesta l-amîntreţinut până ce şi-a terminat studiile. 5-am a<utat din banii mei până şi pe părinţii



lui# erau oameni săraci. 9a isprăvirea şcolii# am +otărât să ne căsătorim la vestitamănăstire din $avina. 2m venit la biserică# în iua +ărăită cununiei# împreună cudoica mea# care mă crescuse de mică şi pe care o iubeam ca pe o mamă. 2m venit6el însă# nuK 7u&ise cu o noapte înainte# nu se ştie unde.

- În mănăstirea noastră nu s-a pomenit una ca astaK stri&ă bătrânul călu&ăr şiibucnind în +o+ote de plâns# îşi ascunse 'aţa în mâini.

8rei ile am plâns în poala doicii mele# plâns până ce s-a vărsat şi ultima picăturăde lacrimă din inima mea.

... Când )avel a<unse să citească acest episod al studentului în medicină# doctorul$umra@ îşi prinse capul în mâini şi începu a plân&e. 8oţi ceilalţi puseră înduioşarealui pe seama unei inimi simţitoare...

- 8e &răbeşti# părinteJ întrebă 'ata.

- Nicidecum# mai avem încă două ceasuri până la 9itur&+ie# răspunse părinteleCalistrat.

- Mulţumesc. 2m să s'ârşesc îndată. 3upă aceste două deamă&iri# am început săurăsc bărbaţii# socotindu-i pe toţi nişte pre'ăcuţi si nişte vicleni. 2m 'ă&ăduit# de'aţă 'iind doica mea# că nu mă voi mai &ândi niciodată la căsătorie.

3in ne'ericire însă am căut într-o a treia ispită. Cel de-al treilea pretendent 'u unvecin bo&at. Copilăriserăm împreună# merseserăm împreună la şcoala paro+ială. Îlcunoşteam ca pe un cal brea. 3ar cine nu-l cunoştea în $araievoJK Ce-i drept# îi

plăcea mai mult tovărăşia turcilor decât a sârbilor. $e şi le&ase# de altminteri# 'ratecu 5smail# 'iul meinului din %e. )etreceau împreună# bând şi <ucând cărţi. )e einu-i unea nici Crucea# nici $emiluna# ci ca'eneaua şi vânătoarea. 5ar eu# părinte# m-am împotrivit cu străşnicie cererii sale în căsătorie. Îmi dădeam. seama că nu măiubeşte. 3ar# în po'ida a toate# eram îndră&ostită nebuneşte. Într-o i# pierând lacărţi# a venit la mine cerându-mi să-i dau lui una din prăvăliile mele. 5-am dat-o

'ără să stau pe &ânduri. 2 vândut-o şi şi-a plătit datoria. *arbă cum eram# i-aş 'i dattot avutul meu. În cele din urmă ne-am lo&odit. 5ar acum# se căsătoreşte altaKCunună-i# părinteK 3ar îţi spun că nu-şi va scoate viu pirostriile de pe capK 2m să-lucid c+iar în biserică# pentru ca să tremure între& $araievo şi să se înspăimânte toţiamă&itorii# toţi cei care caută să înşele 'emei. 3ar şi pentru ca 3umneeul vostru să'ie mai cuminte# să nu mai înveninee lumea ivodind +oţi şi mincinoşi.



- 7ata mea# stri&ă părintele Calistrat# +uleştiK Cu ce-i vinovat 3umneeu aiciJ

- NuK Nu mai cred că 3umneeu este bun. Credeam odinioară# credeam din totsu'letul. Mă ru&am. Cântam în corul bisericii. 3ar răutatea oamenilor m-aîndepărtat şi de 3umneeu şi de %iserică. 2stăi voi 'i eu 3umneeul care 'acedreptate. $i am să curăţ lăcaşul 9ui de sân&ele necurat al celui care şi-a călcat în

picioare cuvântul dat. $in&ură am să-mi 'ac dreptate# am să 'ac dreptate pentrumine# 5ula cea &+eboasă şi pentru toate &+eboasele de a căror nenorocire se'olosesc bărbaţii.

- Nu mai +uliK stri&ă părintele. 3umneeul dreptăţii e4istă# şi bine 'ăceai înaintecreând aşa cum au creut şi strămoşii tăi# până ce te-ai lăsat amă&ită de oameniîndrăciţi. E4istă 3umneeu# dar e4istă şi vră<maşul $ău# $atana. 5ar 3umneeu i-a'ăcut pe oameni liberi# i-a lăsat să alea&ă între El şi vră<maşul 9ui. 3umneeu este

bun# 3umneeu nu &reşeşte# c+iar dacă lo&odnicii tăi au căut în <u&ul diavolului#şi c+iar dacă tu ai primit cu uşurătate tovărăşia lor şi te-ai lăsat prinsă în plasă.2stăi# în i de 3uminică# în iua 3omnului# căieşte-te pentru +ulele tale# căieşte-te în 'aţa mea# care sunt slu<itorul lui 3umneeuK

- Nu mă căiescK Nu mă ră&ândescK 2stăi eu voi 'i 3umneeu şi voi 'i deasupravieţii acestui ticălos şi deasupra vieţii meleK 5artă-mă părinte că te-am supărat. $eînclină şi ieşi.

Calistrat scrise în &rabă un răvaş şi îl trimise celor doi care urmau să secăsătorească# dându-le de ştire că în acea i nu putea să-i cunune. 5ula însă nu ştianimic despre acest lucru.



II. %ărintele Calistrat

Când toaca de lemn vestea vecernia în lăcaşele creştine# părintele Calistrat se a'laîntr-o vec+e bisericuţă sârbă.

*raşul $araievo# nepăsător# şncepea să se veselească. )ărintele Calistrat nu lua înseamă această arvă mai mult# să spunem# decât larma vrăbiilor sau decât ţipătul

păsărilor de noapte. El nici nu încuviinţa6 nici nu osândea acest 'el de vieţuire.

3ouă căi sunt# spunea dânsul. Calea mănăstirească şi calea lumii.

Cei care apucă pe calea lumească nu-s <uruiţi să mear&ă pe această cale până lamoarte6 călu&ării# însă# 'ă&ăduiesc să rămână călu&ări până la moarte. $e poateîntâmpla ca oamenii din lume# a'lându-se la anan&+ie# deamă&iţi de drumul lor# să

se întoarcă şi să caute calea cea strâmtă ce duce la viaţa veşnică.

Călu&ării însă n-au cum să 'ie deamă&iţi# Ei pot cădea şi se ridică din nou6 iarăşicad şi iarăşi se ridică1 mereu pe acelaşi drum. 2st'el cu&eta părintele Calistrat. Ceera pentru el $araievo# ce era ConstantinopolJ 2ceste cetăţi nici nu e4istau pentrudânsul. El purta într-însul o lume a lui# o lume în care 'ăpturile netrupeşti ţeseau omuică 'ără perec+e cu cea din lumea de aici.

3e cincieci de ani vieţuia în aspră nevoinţă la mănăstirea Mileşeva. În ori# în

amur&# cădelniţa dinaintea c+ipurilor de s'inţi u&răviţi pe iduri şi pe icoane6aceşti s'inţi îi erau mai aproape decât oamenii. *amenii înşişi i se în'ăţişau ca nişteumbre. )entru părintele Calistrat adevărul se a'la dedesubtul icoanelor din vec+ileidiri. Ceea ce-i stătea în prea<mă# în veşmânt de trup şi de sân&e# era pentru dânsulla 'el de amă&itor ca şi umbra. )e morţi îi socotea a 'i adevăraţii săi prieteni - ceivii sunt sc+imbători6 dar tocmai pentru aceea nutrea pentru oameni o milă şi odra&oste nes'ârşită.

)ărintele Calistrat nu intra niciodată în biserica mănăstirii 'ără să se oprească preţde câteva clipe# dinaintea marii 'resce care-l în'ăţişeaă pe $'ântul $ava.

9a ce se &ândea în clipele aceleaJ ()ărinte $'ântK 8u# la şaptespreece ani ai lăsatlumea şi te-ai le&at cu 'erecături de Cel ce ne-a idit pe noi din bunătate şi neasteaptă# tot din bunătate# să ne întoarcem la 3ânsul. Eu# la douăeci şi şapte de aniam 'ăcut aceasta. 8u - căpitan6 eu - un simplu oştean. Călăueşte-mă pe calea ceduce în împărăţieK Îmi pun creştetul în poala ta,.



Cu toate că se tră&ea dintr-o 'amilie de oameni simpli# părintele Calistrat nu eralipsit de învăţătură de carte. 8atăl 'usese lucrător în $araievo6 el# 'iul# îşi terminasestudiile la 'acultatea de teolo&ie din 2tena. 3e două ori 'usese c+emat să 'ieepiscop6 nu primise. *amenii îl venerau şi nu numai în ţinutul din valea 9imului ciîn întrea&a %osnie şi Herţe&ovina. 2tât creştinii cât şi musulmanii îl socoteau caavând darul tămăduirii# pentru că prin ru&ăciunile lui mulţi bolnavi se vindecau. =icei îndrăciţi veneau la dânsul.

Episcopii i se spovedeau# întrebat care e lucrul de căpetenie pentru un preot# părintele Calistrat răspundea1- Mai întâi şi mai întâi trebuie să 'ii în le&ătură cu $tăpânul6 apoi cu s'etnicii lui şiabia după aceea cu robii lui. $tăpânul este Hristos6 curtenii 9ui sunt s'inţii6 robii9ui sunt oamenii. Cel ce are de-a 'ace doar cu robii# nesocotindu-l pe stăpân#stârneşte mânia acestuia.

)ărintele Calistrat ştia câte parale 'ac oamenii din $araievo. $e ţinea departe de'urnicarul lor. 3ar# din s'ântă ascultare 'aţă de episcopul locului# venea în oraş. Îşiîmplinea cu dăruire îndatoririle de păstor. $lu<ea 'iecăruia nu ca unui om ci ca lui3umneeu Însuşi. 3in înălţimea cerească unde petrecea du+ul lui# pătrundea cuuşurinţă necaurile omeneşti# căuta să le vindece şi lecuia su'erinţa. )ovestea 5ulei&+eboasa nu-l lăsă în nedumerire# ci stârni într-însul o durere căreia îi răspunse

printr-o adâncă recule&ere.

Cine poate pătrunde cu&etele unui călu&ăr# ale unui călu&ăr adevăratJ Lândurile luinu sunt ca ale oamenilor de rând# +oinărind ca un 'luture de la o înc+ipuinţă la alta.Gândurile călugărului sunt mult mai simple. oborând din cer! el nu poate pri"i lalucrurile pământeşti decât cu oc#i cereşti! scăldând oameni şi $ntâmplări $nlumină cerească. %ici nu poate "edea oamenii şi &aptele lor decât $ntre'esând cerul cu pământul! cu ceea ce este dincolo de natură. (e scurt! unul ca acesta nu poate

gândi $n a&ara rugăciunii! toate cugetele sale &iindu)i adăpate de rugăciune. 2şaera du+ovnicul din Mileşeva.

Lândindu-se îndelun& la 5ula &+eboasa# părintele îşi spuse cu +otărâre1

- Nu# n-am nici o putere să o a<ut. Cel mai rău este că s-a lepădat de credinţă. Îl+uleşte pe 3umneeu. Mai înainte de orice# să se întoarcă la 3umneeu. )entru cădacă îl omoară pe ne'ericitul acela şi se omoară apoi şi pe sine# poate că pe el îlscapă de iad# dar o în&+ite pe ea iadul. Nu# nu pot să o a<ut. 3oar 8u poţi#3umneeule preaînaltK



Cu acestea# părintele luă )saltirea şi începu să citească. )saltirea are douăeci decatisme. 3upă 'iecare catismă# părintele se aşternea la pământ şi se ru&a numai şinumai pentru (roaba lui 3umneeu 5ulana păcătoasa,. :u&ăciunile părinteluiţâşneau din adâncul inimii şi o adăpau cu lacrimi.

(3umneeule mare şi puternic# 8u care pedepseşti şi iarăşi 8e milostiveşti# 8u careîl mântuieşti pe om pedepsindu-l şi iarăşi iertându-l# mântuieşte pe roaba ta 5ulana

păcătoasaK 3epărteaă de la dânsa pe diavolul care îi întunecă du+ul şi care te+uleşte pe 8ine# Cel binecuvântat de oştile în&ereşti. n du+ curat# un du+ tea'ăr nute +uleşte. Nu 8e +uleşte decât un du+ cuprins de întunecime. C+iar si soarele 8ăucel strălucitor se acoperă de întuneric când luna îl ascunde pământului. 9a 'el şidiavolul cel întunecat a intrat îritr-însa6 a intrai în su'letul ei şi 8e acoperă pentru caoc+ii ei să nu 8e poată vedea. 3oamne prea bun# 3oamne milostiv# ai milă de roaba8a 5ulana# lumineaă-i du+ul# împacă-i inima. $trăluceşte-o cu 3u+ul 8ău cel

$'ânt# ca să se întoarcă la 8ine şi să 8e cunoască pe 8ine# sin&urul adevăratul3umneeu şi Mântuitorul nostru,.

2şa se ru&a părintele Calistrat pentru 5ulana după 'iecare catismă. 3upă ce terminăde citit )saltirea# citi şi )araclisul Maicii 3omnului.

)ăsările din $araievo îşi începeau abia cântecul din ori când# ostenit# părinteleCalistrat îşi isprăvi ru&ăciunile şi se aşeă pe patul său de odi+nă.



III. -apte

5ula &+eboasa nu ştia că părintele Calistrat oprise căsătoria. 2şa că se duse la9itur&+ie şi se aşeă într-un un&+er bine c+ibuit# lân&ă strana din dreapta. =tia eacă în timpul slu<bei de cununie mirele stă de-a dreapta miresei înaintea altarului.$trân&ea ascuns sub veşminte# pistolul. Nu-şi 'ăcu semnul crucii. 7aţa îi era albă camoartea.

)ărintele Calistrat vedea toate acestea.

2bia când se termină 9itur&+ia# 5ula a'lă că n-avea să mai 'ie nici o căsătorie.$'ârşită de atâta încordare# de-abia nimeri uşa bisericii şi ieşi cu &reu# spri<inită dedoica sa. 9a ieşire# îşi pierdu cunoştinţa şi# 'iind dusă acasă# cău la pat.

2tunci părintele Calistrat se încredinţă pe deplin că 5ula într-adevăr pusese la caleo crimă în biserică. Mă c+emă la dânsul - pe mine 5oan din $araievo - pentru a mătrimite să-i dau de ştire ne'ericitului aceluia de tânăr# Vule# cum că părinteleCalistrat nu avea să-l cunune în biserica din $araievo nici în duminica următoare#nici mai târiu6 niciodată. =i că dacă totuşi ar 'i +otărât să se cunune în altă parte#să aibă &ri<ă ca nu cumva să se a'le în oraş despre acest lucru# şi mai ales să nu

prindă de veste 5ulana.

2uind toate acestea# mă şi dusei să le împărtăşesc cui era de trebuinţă. 8ânărul mă

ascultă# şi în urmă se puse să stri&e1. - 2m să mă 'ac catolic# am să mă 'ac musulmanK 8otuna-i. Nimeni nu poate sămi-o ba&e cu de-a sila pe &ât pe &+eboasa de 5ula. Că# dacă o iau în cârcă# o săsemăn cu o cămilă cu două cocoaşeK

- N-ai pic de ruşine# băieteJ spusei eu. 3umneeu te aude şi are să-ţi plătească aşacum meriţi. Gicând acestea# mă întorsei acasă la mine.

Nopţi de-a rândul somnul nu se lipi de 5ulana. 3in pricina marii încordări prin caretrecuse nu mai putea să adoarmă. * ţinea pe lân&ă sine pe doică până târiu în

noapte# punând-o să-i istorisească mereu câte ceva.

3oica se aşea lân&ă pat şi-i povestea despre vremurile apuse# când vorba eravorbă şi preţuia mai mult decât orice înscris din ilele noastre. Cuvântul era dea<uns c+iar de-ai 'i împrumutat cuiva saci cu aur. Nu se pomenea pe atunci nici delo&odne rupte# nici de despărţiri între soţi6 iar 'emeile aduceau pe lume câtedoispreece copii şi mai mulţi.



2<un&ând aici# 5ulana îi tăia vorba1- *+# doică ce mult aş vrea să am şi eu copiiK M-aş mărita numai şi numai ca să amcopiiK )e bărbaţi îi dispreţuiesc# dar iubesc atât de mult copiiiK )oate 'i pe lumeceva mai 'rumos decât copiiiJ =i mai ales mulţi copiiJ Nu o 'loare# ci un mănunc+iîntre&K... 3ar spune-mi# doică# ce crei despre părintele CalistratJ

- Cred# copiliţa mea# că este un om s'ânt.

- Ei# asta-iK $'ântK n pre'ăcut# ca toţi ceilalţi.

- Nu# copila mea# nu# mieluşelul meu6 el nu-i ca ceilalţi. 8răieşte în sărăcie mailucie decât oricare nevoiaş din $araievo6 şi cu toate astea ne +răneşte pe noi toţi cudu+ şi cu adevăr. Când slu<eşte în biserică - am văut cu oc+ii mei# şi nu numai eu -'aţa lui străluceşte ca soarele. )ână şi turcii îl respectă6 îl numesc ()ărinţelul,.

Nevestele lor îi cer să se roa&e pentru ele# îi aduc copii de-ai lor bolnavi. Este părintele nostru du+ovnicesc# porumbiţa meaK

- Lata doică# lasă 'leacurile. 3u-te de te culcă.

*# 3umneeule# cât e de nepătruns su'letul omenescK )e când vorbea împotriva lui3umneeu şi a slu<itorului 9ui# în stră'undul inimii sale 5ulana mai &ăsea încă tăriesă se deică de cuvintele sale1 căci în 'iecare i o trimitea pe doică după părinteleCalistrat. )ărintele îşi &ăsi timp pentru dânsa6 veni de trei ori într-o sin&ură

săptămână.- Îţi tnulţumesc# părinte# pentru că nu l-ai cununat duminica trecută pe nemerniculacela. 3ar# ai să-l cununi duminica ce vineK 3uminica ce vine# să ştii# ai să ai doimorţi înaintea altarului1 nu mi-am sc+imbat &ândul. * să-l omor şi o să mă omor şi

pe mineK

)ărintele se cutremură până în adâncul 'iinţei sale# ca şi când ar 'i auit voceavră<maşului ieşind din 'undul iadului.

- N-ai să-l ucii# spuse el# nici duminica ce vine# nici în altă duminică. Câtă vremeam să 'iu eu în $araievo# eu# unul# n-am să-i cunun. 9inişteşte-te şi aruncă-ţi

pistolul în râu. 2vem un Fudecător mai mare şi decât tine şi decât mine. 3ar 2celanu 'ace dreptate din răbunare ca tine# ci din dra&oste. Este o dreptate mai înaltă# odra&oste mai înaltă.



- Ce-o mai 'i şi dra&ostea asta mai înaltăJ 8are-aş vrea s-o a'lu şi euK 3oar dra&ostea e peste tot la 'elK 'ăcu 'ata# bat<ocoritor.

- Copila mea# nu-i poţi vorbi despre iubirea cerească unuia care şi-a pierdutcredinţa în 3umneeu. Numai când te vei întoarce la credinţa pe care o aveaiodinioară# numai şi numai atunci ai să 'ii în stare să asculţi şi să înveţi despreaceastă dra&oste mai înaltă# dumneeiască# dra&oste care nu are de-a 'ace cu'rumuseţea sau cu urâţenia trupului. :ădăcina din care creşte &răuntele năde<dii#cea care poartă roadele de aur ale iubirii# este credinţa.

Într-alt rând# 5ulana plânse mult în 'aţa părintelui6 se căina că 3umneeu o 'ăcuseaşa de urâtă.

- 3ar te încredinţe# 'ata mea# că 3umneeu te-a 'ăcut ast'el tocmai pentru că te

iubeşte nespus de mult. 5a spune-mi# ce-i mai rău1 să ai umerii strâmbi# sau să 'iiorbJ

- *+K E cumplit lucru să 'ii lipsit de vedereK- VeiK *rbirea e cu mult mai în&roitoare decât beteşu&ul tău. 2m văut la viaţamea sute de orbi# dar nici unul dintre ei nu era necredincios. 3impotrivă# nutreau ocredinţă vie în inima lor# iar unii dintre ei cântau laude lui 3umneeu mai 'rumosdecât cei mai buni preoţii. 5n'irmitatea ta e o nimica toată# si cu toate astea cârteşti.Ce-ai 'i vrutJ $ă te 'acă 3umneeu 'rumoasă ca o ână# şi să mai 'ii şi bo&ată pe

deasupraJ Îţi spun că rar am văut# şi nici n-am auit vorbindu-se şi nici n-am citit#despre vreo prea 'rumoasă care să-şi 'i 'olosit 'rumuseţea alt'el decât la pierareasu'letului săuK

2 doua i 5ulana se duse din nou la biserică cu pistolul. )unea la îndoială cuvântul părintelui Calistrat# cum că n-avea să-l cunune pe Vule. 3ar ce aştepta ea nu sosi.$e întoarse acasă cu doica.

Cu toate acestea# în acea i se întâmplă un lucru cu mult mai &roanic. În iuaaceea Vule cel ce <urase strâmb 'ăcuse nunta într-o biserică din împre<urimi# a'ară

din $araievo.

)e când însurăţeii se întorceau împreună cu nuntaşii de la cununie# se iscă oîncăierare şi mirele 'u ucis. Mireasa dispăru 'ără urmă# de parcă ar 'i în&+iţit-o

pământul. Nimeni nu ştia nici cine-l ucisese pe mire nici cine o răpise pe mireasă.3ar un nume 'lutura pe buele tuturor. 5bra+im# 'iul mueinului.



)e atunci# stăpânirea turcă din %osnia era mai nedreaptă ca oricând. 2şa că nimeninu cutea să pună plân&ere împotriva lui 5bra+im# ori să scotocească prin +aremulacestuia. Eu# cel dintâi# i-am adus părintelui Calistrat la cunoştinţă cele întâmplate.

)ărintele s-a ridicat în picioare# s-a aşeat în 'aţa icoanei rămânând tăcut câtevaclipe# apoi a spus1 (3umneeule# ai milă de su'letul luiK,

Când am adău&at că mer& să-i dau neîntâriat de ştire 5ulanei că 3umneeu a 'ăcutdreptate# părintele îmi aruncă o privire aspră1- 3u-te 5oan# ise el# şi spune-i să nu se bucure. $ă trimită pistolul în piaţă lavânare şi cu banii luaţi pe el să cumpere o lumânare pe care s-o aprindă pentrusu'letul celui ucis.

2'lând de la mine ceea ce se întâmplase# 5ula prinse să bată din palme şi să

dănţuiască. 3ar când adău&ai îndemnul părintelui se opri şi rămase pe &ânduri.

2poi se apropie de mine# spunându-mi1- )ărintele are dreptate. 3umneeu şi-a împlinit partea $a# iar eu la rândul meu voi'ace ceea ce doreşte părintele.

8rimise pistolul la vânare# în piaţă.

2prinse o lumânare pentru su'letul lui Vule.

3upă toate aceste întâmplări# doica se mai duse de vreo câteva ori la părinteleCalistrat# po'tindu-l să mai treacă pe la ele. )ărintele însă nu se mai duse.

2'lând că părintele avea să se întoarcă la Mileşeva# 5ula merse împreună cu doicasa la c+ilia lui# într-o dimineaţă.

- 2m venit# părinte# spuse doica# să ne binecuvântei înainte de plecare. 3estul te-am supărat până acum.

- 2m să te binecuvânte# spuse părintele# însă 5ulanei nu-i pot da bla&osloveniamea. )e ea o să o binecuvânte când îşi va spăla în lacrimi cuvintele rostiteîmpotriva lui 3umneeu şi nele&iuirea pe care avea de &ând s-o săvârşeascădinaintea $'ântului altar.

2mândouă începură să plân&ă# 5ulana ibucni în +o+ote# ascunându-şi 'aţa înmâini1



- 5artă-mă# părinte# salvatorul meu# spuse ea plân&ând. 8u m-ai împiedicat să 'acrăutate în lăcaşul 3omnului. M-ai oprit să 'ac de ocară neamul meu şi creştinătatea#înaintea turcilor şi înaintea pururea pomeniţilor mei părinţi.

=i cău la picioarele părintelui. 2cesta o ridică cu blândeţe şi îi spuse1- 3umneeu copila mea# a 'ost mântuitorul tău# nu eu. 7ii recunoscătoare 'aţă deEl# stăruieşte în căinţă. 2st'el vei 'i binecuvântată şi te Vei 'ace plăcută lui3umneeu. 2cum mer&i în pace.



IV. Casiana

7urtuna îl pune pe om la &rea încercare. 5ar când se iscă 'urtuna ast'el încercarea eşi mai &rea. 7ără 'urtună însă# nici marea nu se limpeeşte# nici su'letul.

Într-o i de vară# pe la începutul postului 2dormirii Maicii 3omnului# 5ulana sea'la împreună cu doica sa la mănăstirea Mileşeva. $u'letul îi era răscolit.

- 2m venit să te vedem părinte# spuse doica. 3e când ai plecat# oraşul $araievo e pustiu. 2i le&at-o pe 5ula. 3upă Evan&+elie# numai s'inţia ta poţi# dacă vrei# să odele&i.

)ărintele Calistrat le primi cu dra&ostea unui tată. 9e rândui să locuiască împreunăcu înc+inătoarele care veneau la mormântul $'ântului $ava. 3intre acestea multe

erau su'erinde sau aveau copii bolnavi şi nădă<duiau să se tămăduiască prinru&ăciune. 2ltele# care se vindecaseră în acest 'el sau care primiseră în c+ipminunat împlinirea lucrului pentru care se ru&aseră# aduceau acum dreptrecunoştinţă daruri pentru mânăstire. Mai erau şi 'ete lo&odite care 'ă&ăduiseră#

potrivit unui obicei din vec+ime# să slu<ească lui 3umneeu şi $'ântului $ava timpde câteva luni# înainte de căsătorie. 2ceste tinere munceau prin mănăstire1dereticau în biserică# lucrau la &rădină# vedeau de vaci şi de oi# coseau# spălau#'ăceau de mâncare. rmându-le pilda# 5ula şi doica începură să muncească şi ele#cot la cot cu dânsele.

)ărintele Calistrat le spuse cu bunătate1- Nu# voi odi+niţi-vă6 nu trebuie să vă osteniţi. Ele sunt 'ete de la ţară# deprinse cumunca. Vouă vă este destul să ţineţi post şi să mer&eţi la biserică. $eara însă#căutaţi să staţi de vorbă cu ele. C+iar şi cei cu ştiinţă de carte pot învăţa multe întovărăşia lor. Căci au su'letele pline de s'inţenie si de evlavie.

5ula primi din toată inima acest îndemn# şi căuta să 'ie cât mai mult în prea<maacestor 'emei simple# cu toate că# simţind că le stârnea milă cu cocoaşa sa# se s'iasă se apropie de ele. $e perpelea ca pe <ar. 3ar se 'olosi mult de dânsele# mai ales

văând evlavia lor adâncă şi teama lor de 3umneeu.

9a început îi spunea doicii1- $imt că nu sunt bună de nimic6 nu-s 'ăcută nici pentru lume# nici pentrumânăstire.

3ar încetul cu încetul# 'urtuna din inima sa începu să se potolească.



5ar după 9itur&+ia din iua 2dormirii# mărturisi1- 3oică# mi-ar plăcea mai mult să trăiesc aici decât în $araievo.

2tât ea cât şi doica doriseră să se împărtăşească de 2dormire. )ărintele Calistratînsă le spuse1- 8u# doică# te poţi împărtăşi. 8u însă# 5ulana# trebuie mai întâi să posteşti şasesăptămâni. E un canon uşor. =tii doar de ceK

5ula se împurpura la 'aţă dar nu rosti nici un cuvânt.

3oica însă se &răbi să spună1- * să postim amândouă# părinte# timp de şase săptămâni# şi o să ne împărtăşimîmpreună. Cum m-ar răbda inima s-o ştiu pe 5ula mea că ţine post de una sin&urăJ

- N-ar 'i ţinut post de una sin&ură# surâse părintele cu blândeţe6 mai e cineva care i-ar 'i tinut tovărăşie.

Căci părintele Calistrat postea totdeauna.

5ula începu să plân&ă. )lân&ea mult# mai ales noaptea. 3upă ce trecu sărbătoarea2dormirii Maicii 3omnului# oamenii se întoarseră pe la casele lor. )rin mănăstirenu mai rămaseră decât 'emeile bolnave şi cele care îşi aveau de împlinit'ă&ăduinţa.

Într-o i# 5ula o c+emă pe doică1- Vino repede să-ţi arăt ceva. =i îi arătă un mormânt mic# ascuns în iarbă.

- ite ce scrie pe piatră1 Mona+ia )ela&+ia. Cum# doicăJ $e poate ca într-omănăstire de călu&ări să trăiască şi o călu&ăriţăJ- $ă-l întrebăm pe părintele Calistrat# copila mea.

)ărintele Calistrat le lămuri că sub stăpânirea turcă dispăruseră mănăstirile de'emei care în'loriseră odinioară în împărăţia sârbească. 3e aceea# puteai nu o dată

&ăsi prin mănăstirile de călu&ări vieţuind vreo mona+ie mai în vârstă.

- *are n-aş putea să mă 'ac şi eu călu&ăriţăJ Cocoaşa doar îmi ţine loc de bătrâneţeK



- Nu# 'ata mea# acest lucru nu-i la îndemâna oricui# spuse părintele. :ar se ridicăcineva la această stare. =i doar dintre aceia care pentru dra&ostea lui Hristos# seurăsc pe sine.

- )ăi# eu# părinte# tocmai1 îmi urăsc trupulK Îl dispreţuiesc# mi-e silă de elK

- Nu acesta-i lucrul de căpetenie6 nu a<un&e. 8rebuie să ne urâm şi su'letul# dupăcuvântul Mântuitorului1 (3acă vine cineva la Mine şi nu urăşte c+iar şi su'letul săuînsuşi# nu poate să 'ie ucenicul meu D9uca B#/>.

- Cu a<utorul tău# părinte# am să încerc şi eu să-mi urăsc su'letul# şopti 'ata# plecându-şi capul.

În a<unul Înălţării $'intei Cruci# doica 5ulanei se îmbolnăvi. În iua $ărbătorii#

părintele Calistrat o împărtăşi pe 5ula în biserică iar pe doică în patul ei desu'erinţă. 2 doua i# doica îşi dădu su'letul. 7u în&ropată lân&ă biserică.

5ula se simţi ca în<umătăţită. 2cum plân&ea şi mai mult. *c+ii îi erau roşii de atâtealacrimi. 9a patrueci de ile# doica i se în'ăţişă 5ulei în vis spunându-i1- 8u ai să rămâi aici pentru totdeauna. $ă-l asculţi pe părintele Calistrat. Cât despremine# acolo unde sunt# sunt bine.

5ula îi povesti părintelui visul. El îi spuse1

- Este voia lui 3umneeu. Nimeni nu poate să rămână în mănăstire până ce nu şi-aurât pe omul vec+i din sine# până ce nu a pus în loc un su'let primenit# plin dedra&ostea lui 3umneeu.

În a<unul Crăciunului# eu# 5oan de $araievo# am primit împuternicire să-i vând toate bunurile# în a'ară de casa părintească# unde vieţuiseră toţi ai săi şi în care senăscuse şi ea. 9uase +otărârea să întemeiee în această casă un or'elinat pentrucopiii sârbi.3in preţul vânărilor# o treime avea să mear&ă la or'elinat# o treime la mănăstireaMileseva# şi o treime la biserica din $araievo# acolo unde voise ea să 'acă ucidere

de om.

M-a numit mandatar al său# dându-mi dreptul de a mai avea pe lân&ă mine o persoană sau două care să mă a<ute. 2m 'ăcut totul după cum dorise.

În anul următor# după )aşte# 5ula veni în $araievo. Văându-şi casa plină de copii# plânse de bucurie1



- 3umneeu mi-a dat ceea ce mi-am dorit# mulţi copiiK

Însă nu ăbovi în oraş# ci se întoarse cât putu de repede la mănăstire.

- Nu pot să mai rămân# îmi spuse ea. 2ici totul îmi pare străin. )ână acum am 'ost(5ula cea &+eboasă,# acum sunt doar (&+eboasă, - dar nu numai la trup# ci şi lasu'let# înainte# nu ştiam că şi su'letul îmi e cocoşat. Însă părintele Calistrat are sămi-l îndrepte. :ămâi cu bineK

5ula petrecu în mănăstire trei ani ca novice. 2dună copiii din sat şi alcătui cu ei uncor. Cerceta bolnavii din cătunele apropiate# aducându-le mân&âiere şi a<utor.2cum oamenii veneau la mănăstire şi mai des6 pe lân&ă părintele Calistrat# o aveauşi pe ea.

3upă împlinirea acestor trei ani de aşteptare# părintele Calistrat îi dădu straiulmona+al# dinaintea mormântului $'ântului $ava.

* numi Casiana. 5ula strălucea de bucurie.

- Îmi place mai mult acest veşmânt decât dacă aş 'i mireasa unui re&eK

- 3ar eşti mireasa unui re&e# îi spuse râând părintele# şi nu a unui re&e de rând6mirele tău este re&ele re&ilorK

=i 5ula a înţeles.

În iua de 2dormire# după 9itur&+ie# părintele Calistrat se aşeă în pat si o c+emăla sine pe Casiana. Îi înmâna un manuscris# spunându-i1- Nu am altceva să-ţi las. 2m scris aici tot ce am spus de-a lun&ul anilor# până înclipa de 'aţă. 2stăi# în&erul 3omnului mi-a dat de ştire că peste trei ile va luasu'letul meu. 8u# 'ata mea# să-ţi duci înainte lucrarea şi să sporeşti tot mai mult îndra&ostea lui 3umneeu.

=i într-adevăr după trei ile părintele Calistrat îşi dădu su'letul. Casiana îi ţinulumânarea şi îi înc+ise oc+ii.

n mare du+ovnic ca părintele Calistrat nu se întâlneşte decât o dată la o sută deani.



)ărinţii care i-au urmat în Mileşeva erau mai puţin încercaţi. 3e aceea oamenii oiubeau şi mai mult pe Casiana# pentru că ea era adevărata moştenitoare a iubirii şi aevlaviei atât de înalte# pe care le întrupase şi le dăruise părintele Calistrat.

2m să termin adău&ând următoarele1 în ilele noastre# dreptcredincioşii sârbi şic+iar şi unii musulmani vin la Mileşeva atraşi de trei lucruri. 2cestea sunt1mormântul $'ântului $ava# amintirea părintelui Calistrat şi mona+ia Casiana.

$lăvit să 'ie 3umneeu şi $'ântul 9ui# $ava. 3umneeu să odi+nească su'letul părintelui Calistrat# iar maicii Casiana să-i dea sănătate şi viaţă lun&ă.

Ioan din Saraie"o

...2ici se termină# domnilor# manuscrisul tatălui meu# 5oan din $araievo. Vă

mulţumesc pentru atenţia cu care ni-aţi ascultat. =i acum să mer&em să ne odi+nim. Ne aşteaptă încă o i întrea&ă de călătorie până la mănăstire.



V. Între 0idurile mănăstirii

)elerinii noştri a<unseră cu bine la Mileşeva. 2colo ţinură un post mai aspru învederea $'intei Împărtăşanii din Foia Mare - iua celei dintâi Împărtăşiri din lume.$e pre&ăteau ast'el să întâmpine cu bucurie $'intele )aşti. 9uară parte la toateslu<bele şi se înc+inară la mormântul $'ântului $ava. 2prinseră lumânări lamormântul părintelui Calistrat şi la mormântul mona+iei Casiana. )avel era m'runtea tuturor6 el aprinse lumânări la toate mormintele din <urul bisericii.

Mormântul Casianei se a'la în partea de miaăi a bisericii. Nici un 'el de semn nuducea într- acolo6 aceasta 'usese dorinţa ei. Mormântul era aşternut cu plăci demarmură. )e una din ele sta scris1 (Mona+ia Casiana,. Marmura era îne&rită demulţimea lumânărilor pe care le aprindeau credincioşii.)e mormânt erau 'lori# unele uscate# altele abia aduse# precum şi o mulţime de

lucruşoare# o'rande pe care oamenii le puneau acolo în semn de recunoştinţă.

Într-o i# pe când călătorii noştri se a'lau la mormântul Casianei împreună cu alţiînc+inători care aprindeau lumânări# împodobeau mormântul şi se ru&au# un ţăran

bătrân# privindu-i spuse1- 2 a<uns la s'inţenie domnilor# a a<uns la s'inţenieK Îmi amintesc prea bine.)lân&ea de mila 'iecăruia# şi plân&ea şi de bucurie. Nu s-a mai văut pe la noi atâta'rumuseţe.

- 2'erimK stri&ă şi un musulman de prin partea locului. 2şa este. 3ar tare mult amai su'eritK =i turcii au c+inuit-o# şi creştinii. * dată un &uvernator otoman aaruncat-o în temniţă şi a poruncit să 'ie biciuită# pentru că# icea el# turcii se 'accreştini din pricina eiK

5ar nişte +aiduci sârbi# dimpotrivă# au bătut-o pentru că obişnuia să se ducă pe lacasele musulmane şi să a<ute pe turcii nevoiaşi. =i tot dădeau în cocoaşăK 2 purtatrăni până la moarte.

$u'let s'ânt# 'ie ca osemintele tale să răspândească mireasma :aiuluiK

2uind toate acestea bătrânul $umra@ ibucni din nou în +o+ote de plâns. =i dinnou tovarăşii lui# privindu-l# &ândiră ca şi la mănăstirea %an<a când )avel le citiseînsemnările tatălui său# că bătrânul plân&e 'iind prea din cale a'ară de simţitor.

)avel îi ru&ă stăruitor pe călu&ări să caute manuscrisul despre care pomenea tatălsău - manuscrisul pe care părintele Calistrat i-l dăduse Casianei. Nu se &ăsi nimic.



$cotociră prin toată biblioteca# prin tainiţe# printre veşmintele rămase de lacălu&ării răposaţi# prin perne şi prin saltele.

)ierise 'ără urmă. Mai mult# toţi spuneau că nici nu auiseră vreodată vorbindu-sedespre o ast'el de scrisoare.

Într-o seară# doctorul se apropie de )avel# şi îi şopti la urec+e1- Manuscrisul pe care îl căutaţi se a'lă în biserică# sub altar.

- 3e unde ştiiJ întrebă uimit )avel.

- =tiu. =i mai ştiu şi altele. Casiana ţinea scrisoarea ascunsă sub altar. În 'iecaresâmbătă o lua în c+ilie la ea şi o citea noaptea# ca pe o cărticică de ru&ăciuni. 5ar adoua i# duminică# o punea la locK

2 'ăcut mereu acest lucru# de la moartea părintelui Calistrat şi până ce a înc+is eaînsăşi oc+iiK

3acă nu a luat manuscrisul cu ea în mormânt# acolo trebute să 'ie# în $'ântul lăcaş.=i mai uimit# )avel îl c+emă pe stareţ şi merseră împreună în biserică. 2colo# într-adevăr# stareţul dădu la iveală de sub altar o teacă de piele în care se a'lamanuscrisul. Cuprins de o neţărmurită bucurie# )avel îşi c+emă cei doi prieteni şi#împreună cu stareţul# intrară într-o c+ilie să-l citească în linişte.

$pre marea surprindere a lui )avel însă# doctorul $umra@ murmură că el n-avea săvină cu dânşii. Cunoştea# spuse el# prea bine cuprinsul scrierii părintelui Calistrat#deoarece Casiana i- l dădea şi lui să-l citească6 îl citise de multe ori.

)avel şi Mar@o ?ne se înc+iseră aşadar într-o c+ilie împreună cu stareţul pe care îlru&ară să dea citire manuscrisului# 'iind# dintre toţi# cel mai obişnuit cu scriitura

părintelui Calistrat.

7ăcându-şi semnul crucii# stareţul începu să citească 'ără &rabă# oprindu-se după

'iecare 'raă. =i cum ceilalţi doreau ca anumite părţi să 'ie citite din nou# îi prinserăorii.



VI. 2 sută de capete de învăţătură despre iubirea în Hristos

rmând ru&ăminţii tale# 'iică# îţi scriu acestea1

. 3upă cum realităţile lumii cu însuşirile şi lucrările lor# sunt simboluri alerealităţii spirituale# la 'el stau lucrurile şi cu iubirea pământească1 ceea ce oameniinumesc îndeobşte (dra&oste, nu-i de 'apt decât un simbol nedesăvârşit aladevăratei iubiri cereşti.

/. 8ot ce este se împarte în1 creat şi necreat. 3umneeu este necreatK 8oate celelaltesunt create. 5ar iubirea# şi ea# este necreată# este veşnică. 5ubirea nu-i o însuşire alui 3umneeu# ci însuşi numele 9ui# desăvârşirea 'iinţei 9ui. Căci ni s-a spus1(3umneeu este iubire D 5oan B# .

I. Ni s-a mai spus că 3umneeu este 2devărul# şi Cuvântul. (Eu sunt Cel ce sunt#Eu Însumi# Cel nesc+imbat. 5ar Cuvântul este arătarea 3umneeului celui ascuns.3upă cum 2devărul şi Cuvântul sunt în veşnicie la 3umneeu# la 'el este şi5ubirea. =i precum spune Cuvântul despre $ine Însuşi1 (Eu sunt 2l'a si *me&a..#începutul şi s'ârşitul D2poc. //# I# la 'el poate spune despre sine şi 5ubirea1 (Eusunt 2l'a şi *me&a... începutul şi s'ârşitul.

B. 3umneeu $-a în'ăţişat neamului omenesc ca 5ubire# prin arătarea $'intei 8reimiîntru nul $in&ur 3umneeu6 de asemenea şi prin întruparea lui 3umneeu

Cuvântul# în vec+iul le&ământ al 9e&ii# 3umneeu doar $-a vestit pe $ine# ca$'ântă 8reime. 5ubirea şi-a luat locul parcă pe nesimţite printre celelalte porunci ale9e&ii D3eut. ># !6 9evit "# /. 9umea nu era încă pre&ătită să primeascăînvăţătura despre $'ânta 8reime# prin urmare despre iubire. 5ar iubirea ca poruncă#a'lată ultima între poruncile Vec+iului 8estament# a<un&e să 'ie porunca cea dintâiîn 8estamentul cel Nou.

!. În lumea înc+inătoare la idoli# pe lân&ă credinţa într-o sin&ură divinitate s'ântăera şi o credinţă în 8reime. Hinduşii credeau şi mai cred încă în 8rimurti# cei treimari ei# dintre care unul# =iva# este potrivnicul# cel care dărâmă ceea ce idesc

ceilalţi doi ei# Vişnu şi %ra+ma. =i e&iptenii credeau în trei divinităţi# însă ca'amilie a dra&ostei trupeşti1 *siris şi 5sis creeaă pe Horus# care-l omoară pe *sirisdistru&ând acea monstruoasă căsătorie.

)ână la Hristos oamenii ibutiseră# prin înestrarea spirituală ce o aveau şi prinstrădanii proprii# să dea naştere unor mari civiliaţii# şi asta pe toate continentele6



însă la înţele&erea dreaptă a lui 3umneeu ca nul în $'ânta 8reime# şi prin urmareca iubire# ei n-au putut a<un&e.

5slamismul# cu toate că este o reli&ie dintre cele mai înalte# nu primeşte în nici unc+ip învăţătura despre $'ânta 8reime. În Coran# această învăţătură este luată înderâdere6 pe idurile Mosc+eii lui *mar de la 5erusalim se a'lă încrustatăurmătoarea poruncă1 ($ă ştiţi bine# credincioşilor# că 2la+ nu are nici un 'iu,.

5ar tocmai pentru că# potrivit reli&iei acesteia# 3umneeu nu are 'iu# nu &ăseştivorbindu-se nicăieri în Coran despre dra&ostea lui 3umneeu ci numai despredreptatea şi despre milostivirea dumneeiască. 3eşi Ma+omed şi-a luat învăţăturadin Vec+iul 8estament# pare-se că n-a citit acolo cuvintele Celui )reaînalt1 (*areEu# care desc+id pântecele# nu las să se nascăK D5s. >># ". 3ar# nu numaiMa+omed# ci şi arienii de odinioară# precum şi unitarienii de astăi# cred la 'el.

0. $ă ştii 'iică# şi să nu uiţi1 taina $'intei 8reimi este taina cea mai adâncă a3umneeirii. 3umneeu nu putea să devăluie această taină popoarelor 'ără de9e&e6 nu putea să o devăluie nici prin 9e&e. Nici prin oameni. Nici prin prooroci.)rin &ura pro'eţilor pe care i-a ales El vestea cu îndea<unsă limpeime doar

po&orârea 7iului $ău pe pământ# prin care (pământul se va umplea de cunoştinţaslavei 3omnului# întocmai ca apele care acoperă sânul mării D2vacum /# B6 s. #". 5ar învăţătura cea mai de seamă# cunoştinţa slavei lui 3umneeu în $'ânta8reime# al căreia unul din nume este 5ubire# ne-a devăluit-o Însuşi 7iul lui

3umneeu.. 8atăl cel veşnic iubeşte pe 7iul şi pe 3u+ul $'ânt.7iul cel veşnic iubeşte pe 8atăl şi pe 3u+ul $'ânt.3u+ul $'ânt iubeşte pe 8atăl şi pe 7iul.Într-o unitate de nepătruns# 'ără despărţire şi 'ără amestecare. Netrupeşte#du+ovniceşte. 3in veşnicie în veşnicie# 'ără început# 'ără s'ârşit# 'ără sc+imbare#'ără creştere# 'ără scăământ# 'ără timp# 'ără spaţiu# 'ără nimic dina'ară.

". $ă-ţi înc+ipui pe 3umneeu 'ără 7iu# sau să ţi-9 înc+ipui 'ără iubire - totuna-i.

7iindcă iubirea trebuie neapărat să se răs'rân&ă asupra cuiva. 3oar ştii prea bine#'iica mea# că atunci când careva dintre noi spune (iubesc,# noi şi întrebăm - şiîntrebarea se naşte de la sine1 ()e cineJ, )e cine să iubească 3umneeu dinveşnicie# mai înainte de a 'i lumea# dacă nu pe 7iul $ăuJ *are la idirea lumii aînceput El să iubeascăJ *are atunci abia a început să aibă El în $ine Însuşi iubireaJ2 câşti&at 3umneeu ceva din idirea lumiiJ Ceva ce să nu 'i avut El înainte# cevacare să-i 'i adus 9ui vreo sc+imbareJ 3oar e cu totul lipsit de noimă un lucru ca



acesta# şi împotriva $'intei $cripturi# care prin descoperire de sus ne învaţă că în3umneeu nu este (nici sc+imbare# nici umbră de mutare,.

A. Cine nu crede că pe 7iul lui 3umneeu 9-a născut 3umneeu 8atăl# nici nu-9 poate numi 8ată pe 3umneeu. $au minte când îl numeşte ast'el. $au îi dă doar aşa# un titlu onori'ic# cum ic copiii mici (tataie, când văd vreun bătrânel. 3ar

poate va ice cineva1 3umneeu este 8ată pentru toţi oamenii. 9a aceastarăspundem1 3umneeu este Giditorul# nu 8atăl oamenilor. 3umneeu i-a creat# nui-a născut pe oameni. 3acă un 'ierar are 'ii# os din osul lui# şi mai are şi nişte uneltemeşterite de el# oare nu va 'ace nici o deosebire între copiii lui şi lucrurile pe carele-a 'ăuritJ 2şadar cine numeşte pe 3umneeu 8ată# 'ără să-9 recunoască pe 7iul$ău cel veşnic# sin&urul prin care din creaturi putem a<un&e şi noi 'ii# minte.2postolul lui Hristos spune răspicat1 (*ricine tă&ăduieşte pe 7iul nu are nici pe8atăl D5oan /# /I.

. În Cre# ne mărturisim credinţa (Într-nul 3omn 5isus Hristos# 7iul lui3umneeu nul născut# care din 8atăl $-a născut mai înainte de toţi (vecii,.(Născut# nu 'ăcut,. Cum să le mulţumim $'inţilor părinţi ai %isericii care aucuprins în cuvinte şi au pecetluit acest adevăr# 'ără de care# vorbind de 8ată 'ără avorbi şi de 7iul 9ui# am 'i rămas mincinoşiJ Căci# iarăşi# dacă 8atăl nu are 'iu# cumsă 'ie 8ată# şi cum# cu ce drept să se numească 8atăJ 2tunci toată cuvântareanoastră despre iubire n-ar 'i decât un cântecel nostal&ic# lipsit de orice temei şi deorice îndreptăţire.

/. 3umneeul iubirii nu are îndreptăţire decât în 3umneeul $'intei 8reimi.2ceasta# 'iică# este c+eia între&ii taine a 5ubirii# $-o ai totdeauna la tine. =i crede cespune marele $'ânt1 (5ubirea e mai dulce ca viaţa,. =i mai tare decât moartea#adau& eu.

I. $ă avem pururea întipărit în cu&etul nostru# atunci când vorbim despre iubireadin $'ânta 8reime# că 3umneeu este iubire# şi iubire cu totul în du+. Într-atât Îliubeşte 8atăl pe 7iul# încât este cu totul în 7iul. 5ar 7iul într-atât iubeşte pe8atăl#încât cu totul este în 8atăl6 şi 3u+ul $'ânt este în iubire cu totul în 8atăl şi cu totul

în 7iul. 7iul lui 3umneeu mărturiseşte despre aceasta spunând1 O Eu sunt în 8atălşi 8atăl este în Mine. D5oan B# A. 9a 'el este 7iul şi în 3u+ul $'ânt şi 3u+ul$'ânt este în 7iul. $criptura mărturiseşte că Hristos cel înviat (su'lă, asupraucenicilor şi le spune1 Oluaţi 3u+ $'ântP D5oan /A# //. *ri nu poate cineva să deadecât ceea ce poartă în sine.



B. )ropriu iubirii# 'iică# este dorinţa de a 'i în adânc una cu persoana iubită# îndra&ostea-i arătoare# 8atăl vrea să se cu'unde în 7iul şi să 'ie una cu El. 9a 'el şi7iul în 8atăl. 8ot ast'el este şi dra&ostea 3u+ului $'ânt. 3ar# în c+ip de neînlăturat#'iecare rămâne ceea ce este. 3e aceea se spune că $'ânta 8reime este ('ără amestecşi 'ără despărţire,. Este nedespărţită pentru că este de o 'iinţă6 este neamestecată#

pentru că 'iecare persoană are ipostasul său deosebit.

$'ânta 8reime este întreita 'lacără a 'iinţei# a vieţii şi a iubirii. 5ar puterea dra&ostei pe care 'iecare persoană dumneeiască o poartă celorlalte două vine c+iar dinaceastă nedespărţire şi neamestecare a celor trei. )entru că# din iubire# 'iecare vreasă înalţe şi să prea mărească pe celelalte două din $'ânta 8reime. 3e aceea şi spune7iul lui 3umneeu1 (8atăl este mai mare decât mine D5oan B#/.

$ă aprindem şi noi de la acest mare 'oc măruntele# neînsemnatele noastre 'ăclii ale

dra&ostei pământeşti care 'ume&ă şi abia pâlpâie şi se stin& la cea mai slabă adiere.

!. 5ubirea de sine însuşi nu este iubire# este e&oism. 3e aceea când vorbeştedespre 2la+# Ma+omed nici nu pomeneşte despre iubire# ci numai despre dreptateşi despre milostivire. 5ar6 iubirea dintre doar două persoane trece repede# se pre'aceîn durere6 de aceea în Vec+iul 8estament, sterpiciunea se socoteşte un blestem. 5ar iubirea adevărată este cea între trei persoane. 2şa este pe pământ# 'iindcă aşa esteîn ceruri. 3e aceea numărul trei <oacă un rol de seamă în lucrările Giditorului# celcare este nul în 8reime.

>. 5ubirea n-a odrăslit din pământ# ci este un dar din ceruri. $'ântul Casian spune1(5ubirea este numai şi numai a lui 3umneeu şi a acelora care au înnoit într-înşiiidirea după c+ipul şi asemănarea lui 3umneeu. 5ubirea conştientă presupune o

persoană conştientă# nu un principiu sau o idee sau un lucru impersonal. * iubirecăreia nu i se poate răspunde nu poate 'i iubire. n lucru lipsit de raţiune sau o ideesau un principiu# 'ie dumneeiesc sau omenesc# nu poate răspunde iubirii noastre.

Nu vorbim aşadar de o ast'el de dra&oste# ci de dra&ostea între persoane# ('ărădespărţire şi 'ără amestecare,.

0. Numai o persoană desăvârşită cu o conştiinţă desăvârşită# cu un du+ desăvârşit#cu o putere desăvârşită# poate avea o iubire desăvârşită. 3umneeul nostru esteacea persoană. 5ar lupta pe care orice om o duce pentru propria-i persoană# şi eadovedeşte că Giditorul este o persoană. *amenii preţuiesc mai presus de oriceiubirea# pentru că Giditorul este 5ubire. 2şa este dintru început# astăi şi în veciivecilor.



. Întotdeauna# ceea ce este in'erior se dovedeşte prin ceea ce este superior6niciodată dimpotrivă. 2st'el# e4istenţa omului se dovedeşte prin cea a 'iinţelor şi a

puterilor de deasupra lui. n 'iloso' european a spus1 (Cu&et# deci sunt,6 aceastăsentinţă s-a răspândit în lumea toată ca şi când ar 'i cine ştie ce mare lucru. *ar

poate el să cugete orice)i trece prin cap+ eu nu sunt! cu toate acestea! dacădeasupra mea nu este ine"a care să mă &i &ăcut! pe mine şi lumea $ntreagă. *acă

*umne,eu nu este o &iin'ă ra'ională mai $naltă decât persoana mea! e limpede cănu e-ist! că sunt doar o "edenie trecătoare! o umbră! o pulbere stârnită pre' de oclipă de su&larea unei adieri! c#ip e&emer menit să cadă din nou $n pra&ul din care

s)a ridicat! &ără să &i a"ut "reo 'intă! &ără să &i lăsat "reo urmă. a &el e şi cuiubirea. *acă nu e-istă $n *umne,eu şi nu "ine de la *umne,eu! iubirea nici nu)ialtce"a decât o dorin'ă nostalgică! pe care oamenii o &olosesc ca să se $mbete )mică absurditate menită să $ndulcească pu'in absurditatea cea mare a "ie'ii.

Veacuri de-a rândul şi &eneraţii după &eneraţii au aşteptat oamenii să audă acestecuvinte care dau viaţă şi lumină# aceste stele care ne îndreaptă calea# ca steaua%etleemului. 2ceste cuvinte 2postolul le-a auit cu urec+ile lui# le-a simţit putereaşi ni le-a dat aşa cum le-a primit de la 3omnul său. 3umneeul cel veşnic este3umneeul adevărului şi al iubirii. Nu are nimic de-a 'ace cu eii cei mincinoşi şiîndemnători la ură. 3escoperindu-ne acestea# Hristos a prăbuşit tot panteonul

politeismului în care ima&inaţia omenească aşea pe socluri la 'el de înalte pe ei -'ie ei buni# 'ie răi.

/A. Nu-i uşor să înţele&i pentru ce a creat 3umneeu lumile1 lumea în&erească maiîntâi# apoi lumea naturii materiale cu omul în 'runte. 3e ce a creat 3umneeul celtrinitar# desăvârşit şi a<un&ându-şi $ieşi# lumi mai pre<os de $ineJ Mai pre<os1

pentru că nu se poate crea un lucru care să 'ie e&al cu cel ce-l creeaă6 naşte# daK se poate1 3umneeu 8atăl a născut un 7iu care este e&alul 9ui. *mul poate şi el danaştere unor copii care să-i 'ie# în ceea ce priveşte 'iinţa şi e4istenţa# e&ali.

2ici sin&ură %iserica dă răspunsul1 toate lumile# văute şi nevăute# le-a idit3umneeu din prea plinul iubirii care este în $ine# 7iul $ău# pentru a-i plăcea7iului $ău. Ca să-5 placă 7iului $ău din necesitateJ 3umneeu nu are nevoie de

nimic care să-9 'ericească. Întreita-5 iubire întrece orice 'ericire şi orice bucurie. Elcare este desăvârşit# care-şi este destul $ieşi# de nimic nu are nevoie# pentru că aretotul în $ine Însuşi.

/. În nes'ârşita-5 iubire pentru 8atăl# 7iul a vrut să-5 placă idindu-5 mulţi 'ii caresă-5 'ie 9ui 'raţi6 in'eriori 9ui# dar prin în'iere deopotrivă. =i în $'atul cel veşnic#8atăl şi 3u+ul $'ânt din iubire pentru 7iul# s-au înţeles cu 2cesta să idească



lumile. 2st'el# prin 7iul# s-au 'ăcut toate. (8oate prin El s-au 'ăcut D5oan #I. 7iullui 3umneeu se mai numeşte şi 9o&os al lui 3umneeu# sau Cuvânt al lui3umneeu# adică c+ip al lui 3umneeu DCol. #!-l0. Într- adevăr1 Cuvântul lui3umneeu prin care ni s-au devăluit mărirea# slava# înţelepciunea şi iubirea lui3umneeu. =i cui s-au devăluitJ 9umilor nou idite.

//. )entru că printr-însul s-au 'ăcut toate# 7iul este cârmuitorul lumilor# dinaintea$'atului celui veşnic# şi s-a o'erit de bunăvoie pe $ine drept <ert'ă ca un mielnevinovat şi nepri+ănit# (mai înainte de întemeierea lumii D )etru #/A.

2şa a început nemaipomenita aventură# epopeea idirii lumii# a căderii# arăscumpărării# a învierii şi a înnoirii# după cum s-a spus şi s-a proorocit6 şi totul a'ost din iubire# căci 3umneeu este iubire şi nu are alt scop decât iubirea.

preaniubita mea 'iică de 3umneeu iubitoare şi de 3umneeu iubitoare.

3umneeu a 'ăcut puderiile de 'iinţe cereşti raţionale1 de la ar+an&+eli până laîn&eri# du+uri netrupeşti6 i-a 'ăcut după c+ipul lui 3umneeu# 'rumoşi şi puternicişi liberi. 3ar# unul din în&erii cei mai înalţi# $atan# sau 9uci'er Dîn&erul luminii şi-a 'olosit strâmb libertatea avută. El s-a depărtat nemăsurat de mult de preenţa lui3umneeu# şi împreună cu le&iunile de în&eri care l-au urmat# s-a prăbuşit în iad#în întunericul cel mai adânc.

3umneeu# potrivit $'atului $ău cel veşnic l-a 'ăcut pe 2dam - omul# şi pe Eva -

'emeia6 i-a 'ăcut cu trup şi i-a aşeat în :ai. 3ar $atan i-a amă&it prin vicleniaşarpelui# iar ei au păcătuit împotriva lui 3umneeu. $atanei# 3umneeu nu i-aiertat păcatul - prea de sus căuse $atanK *mul însă 'usese înşelat. )e 2dam#3umneeu a vrut să-l ierte# nu însă 'ără o căinţă din partea omului6 şi nu 'ără o

<ert'ă pe măsură. 7iul 8atălui# Mielul lui 3umneeu# a venit ca să 'ie <ert'it pentrusloboenia lui 2dam si a neamului omenesc. 3in iubire. 3at spune cineva că a 'ostnevoie să se 'acă şi dreptateJ Într-adevăr# să se 'acă dreptate - dar dreptatea este şiea cuprinsă în iubire.

/B. (Întru aceasta s-a arătat dra&ostea lui 3umneeu către noi# ca pe 7iul $ău cel

nul Născut 9-a trimis 3umneeu în lume# ca prin El viaţă să avem... nu 'iindcănoi am iubit pe 3umneeu# ci 'iindcă El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe 7iul $ău

<ert'ă de ispăşire pentru păcatele noastre , D5oan B#"-lA# )rin urmare 3umneeu =i-a arătat mai întâi dra&ostea 'aţă de noi# şi aşteaptă ca şi noi să-5 arătăm dra&osteanoastră. )entru iubirea adevărată vom primi răsplată veşnică6 pentru iubireanesocotită# pedeapsă veşnică. 7iindcă în veşnicia de dincolo de timp# nimic nu-isc+imbător# totul e veşnic1 şi 'ericirea şi c+inul.



/!. În 5isus Hristos 7iul# 3umneeu şi-a arătat iubirea (care întrece toatăînţele&erea,. 2cela prin care $'ânta 8reime a 'ăcut lumea# a venit ca om purtândtrup# tocmai pentru a arăta lumii iubirea $'intei 8reimi# de care lumea până atuncinu ştiuse. În sin&urul 'el vrednic de o mare iubire1 prin c+enoă# prin slu<ire# prinsu'erinţă şi în cele din urmă prin <ert'a de sine.

/>. În povestiri şi cântece cavalereşti# citim că pentru iubitele lor cavalerii înduraucu bucurie orice su'erinţe şi în'runtau adesea c+iar moartea. 3ar acele iubite erauvrednice de dra&ostea şi de <ert'ele lor - cel puţin aşa spun poeţii. 3omnul nostru#dimpotrivă# 'iind Însuşi 'ără păcat şi 'ără pri+ană# a îndurat c+inuri şi o moartecumplită nu pentru o iubită pură şi plină de credincioşie# ci pentru nişte păcătoşi#

pentru nişte uci&aşi# pentru nişte mincinoşi# pentru nişte +oţi şi tâl+ari nesătui# pentru nişte su'lete murdare şi stricate# du+nind a moarte# moarte înainte de a muri./ăci cu greu "a muri cine"a pentru un drept+ dar pentru cel bun poate se

#otărăşte cine"a să moară. *ar *umne,eu $şi arată dragostea ui &a'ă de noi prinaceea că! prin noi! 0ristos a murit când noi eram păcătoşi 23om. 4!5)67. %uaceasta este iubirea care $ntrece orice $n'elegere8

/0. 5ubirea (nu caută ale sale, Dl Cor. I#!# spune 2postolul luând pilda 3omnuluisău. 8oate cuvintele şi toate 'aptele $ale# 7iul le în'ăţişeaă 8atălui. (M-am coborâtdin cer# nu ca să 'ac voia Mea# ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine D5oan >#I.(Mâncarea Mea este să 'ac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul9ui D5oan B#IB. (Cele ce am auit de la El# Eu acestea le &răiesc în lume D5oan

#/>. ()recum 8atăl Mi-a poruncit# aşa 'ac D5oan B#I (Ca să cunoască lumeacă Eu iubesc pe 8atăl D5oan B#I. D*# dacă 'iii oamenilor şi-ar iubi ast'el părinţiiK 2şadar 7iul se leapădă de voinţa $a şi se lasă cu totul în voia 8atălui# 'ărăsă caute slava $a# ci slava 8atălui. 8ot aşa iubeşte şi 8atăl pe 7iul# (şi-5 arată 9uitoate câte 'ace El D5oan !#/A. (8atăl nu <udecă pe nimeni# ci toată <udecata a dat-o7iului D5oan !#//. În s'ârşit# (8atăl iubeşte pe 7iul şi toate le-a dat în mâna 9uiD5oan I#I!.

/. 3u+ul $'ânt ia parte întru totul la iubirea 8atălui şi a 7iului. )rin 3u+ul $'ânt a'ost cu putinţă naşterea 7iului# din 'ecioara nenuntită# Maria# 3u+ul $'ânt s-a arătat

în c+ip de porumbel la %oteul 3omnului. 3in apa 5ordanului# 5isus a ieşit plin de3u+ul $'ânt. )rin 3u+ul $'ânt scotea 5isus demonii din oameni. 3u+ul $'ânt acoborât asupra apostolilor la Cinciecime. 3umneeu $-a arătat în trup# $-aîndreptăţit în 3u+ul D 8im. I#>. (Câţi sunt mânaţi de 3u+ul lui 3umneeu sunt'ii ai lui 3umneeu. D:om. #B. $in&ura +ulă care nu se iartă este +ula împotriva$'ântului 3u+ Dc'. Matei /#I. 3u+ul vieţii# al puterii# al înţelepciunii# aladevărului# al ru&ăciunii# al păcii# al bucuriei# al mân&âierii# sălăşluieşte în cei care



cred în Hristos# ca în templul $ău# şi duce mai departe lucrarea lui Hristos# unindu-i pe cei credincioşi într-un sin&ur trup s'inţit# %iserica# (stâlp şi temelie aadevărului D 8im. I#!. =i mai presus de toate# (iubirea lui 3umneeu s-a vărsatîn inimile noastre# prin 3u+ul $'ânt# Cel dăruit nouă D:om. !#!.

/". Când se spune aşadar1 3umneeu este iubire# înseamnă că toată $'ânta 8reimeeste iubire1 8atăl este 5ubire# 7iul este iubire# 3u+ul $'ânt este iubire. 2cesta-iivorul şi ar+etipul iubirii între în&eri şi între oameni. 5vorul care dă 'ără să seîmpuţinee# care primeşte 'ără să se îmbo&ăţească.

IA. 2scultă# 'iică# aceste cuvinte despre nespusa îndrăneală a iubirii1 din iubire7iul omului se smereşte# învaţă# în&ri<eşte# +răneşte# adapă# îndreaptă şi cârmuieşte#dă bucurie# îndură c+inuri# iartă şi moare1 (7iul omului n-a venit să 5 se slu<ească#ci ca să slu<ească El şi să-şi dea su'letul răscumpărare pentru mulţi DMatei /A#/.

Când slu<eşte# slu<eşte cu bucurie# când este <ert'it se <ert'eşte de bunăvoie6 'ără să-i pese de $ine# ci privind necontenit spre sărbătoarea iubirii cereşti veşnice# sprecelelalte două 'eţe ale $'intei 8reimi. Este uşor pentru cine are iubirea. %il Sinaitul

spune: /*e $ndată ce dobândeşti s&ânta iubire! totul $'i este uşor de &ăcut! uşor de$ndurat. Iar &ără dragoste nu este nici odi#nă! ci totul $'i este plin de trudă şi cuneputin'ă.

I. 5ubirea este bucurie. )reţul ei este <ert'a. 5ubirea este viaţă# iar preţul vieţii esteiubirea.

I/. 5ubitorii de bo&ăţii# de putere şi de &lorie# caută mereu alţi şi alţi oameni ca să-şi îndestulee aşa isa lor# nesocotita lor iubire. 2ceştia sunt mereu &ata să sacri'iceiubirii lor# totul - totul# în a'ară de ei înşişi. $in&urul lucru de care se tem e să 'ie înslu<ba altora# să se <ert'ească ei pentru alţii. )rinţii acestei lumi şi căpeteniileoamenilor au trimis la moarte le&iuni între&i numai ca să-şi câşti&e ei &lorie şiavuţie. 5ată lucrarea $atanei# uci&aşul de om. Cu totul alta e lucrarea 3omnuluinostru# prietenul omului# care a coborât de pe tronu-5 ceresc şi plin de slavă pentrua arăta prin slu<irea $a şi prin <ert'a de $ine# cât de mare e iubirea lui 3umneeu

pentru oameni. 5ubirea lui Hristos e pilda celei mai mari îndrăneli# în 'aţa acestei

vite<ii tremură moartea şi iadul.

II. $ă privim acum 'iică# spre orii omului. Câtă vreme a avut în $ine dra&ostea de3umneeu# Eva era ascultătoare# îl iubea pe 3umneeu din toată inima# din totsu'letul# din tot cu&etul ei# cu o iubire s'ântă. 3ra&ostea pentru 2dam şi pentrusplendorile :aiului pălea în 'aţa acestei iubiri. Ce iubea# iubea pentru dra&ostea lui3umneeu# iubea în 3umneeu. Nu socotea vrednic de iubire nimic ce n-ar 'i 'ost



scăldat în lumina Giditorului. $u'letul ei# îmbrăcat în veşmântul uşor# străveiu# altrupului# era plin de dulceaţa dra&ostei dumneeieşti# în iubirea ei pentru 3omnul3umneeu# putea să se ia la întrecere cu Heruvimii. Nici o dorinţă străină de3umneeu nu-şi 'ăcea loc în inima ei# nu-i tulbura cu&etul. 8răia şi respira îniubirea lui 3umneeu şi era 'ericită. 2şa era mama neamului omenesc# aşa era şi2dam# strămoşul nostru.

IB. 2dam şi Eva erau dumneei# mici dumneei# cum sunt şi în&erii în ceruri. $ă nute sperii de aceste cuvinte# 'iica mea6 le &ăseşti adesea în $'intele cărţi al drepteicredinţe. =i însăşi $'ânta 8reime mărturiseşte că 2dam şi Eva erau dumneei1 ($ă'acem om după c+ipul nostru D7ac. #/>. Mai târiu# proorocul 3avid a spus şimai desluşit1 (3umneei sunteţi şi toţi 'ii ai Celui )reaînalt D)s. #>. 2cestecuvinte au 'ost rostite şi pecetluite de buele Mântuitorului lumii1 (3umneeisunteţi D5oan A#IB. )e acest temei s'ătuieşte $'ântul Ma4im# mărturisitorul1 ($ă

ne desc+idem cu totul în 'aţa 3omnului# ca să-9 primim cu totul în noi şi prin El să'im dumneei,. 2şa spun şi mulţi alţi teolo&i de du+ insu'laţi ai ortodo4iei.

I!. Câtă vreme vederea lui 3umneeu ardea în su'letele lor# 2dam şi Eva au 'ostcu adevărat dumneei# în măsura .în care 3omnul le +ărăise să e4iste din iubirea9ui. În răspunsul $ău la întrebarea prostească a saduc+eilor# Mântuitorul spune1(9a înviere nici nu se însoară# nici nu se mărită# ci sunt ca în&erii lui 3umneeu încer DMat. //#IA. *ri# în&erii au 'ost numiţi prin &ura )roorocului (dumneei,1(3umneeu a stat în dumneeiscă adunare şi în mi<locul dumneeilor va <udeca

D)s. #.I>. Ce 'el de dumneeu ar 'i acela# cât ar 'i el de mic# care n-ar 'i stăpân pe 'apteleluiJ Vei însă că sin&ur Marele 3umneeu îşi 'oloseşte bine libertatea. $atan# undumneeu mic# cu libertatea ce-a avut-o şi-a 'ăcut rău şi sieşi şi altora. 3ar tocmaiasta au 'ăcut şi strămoşii neamului omenescK =i de cum şi-au pierdut iubirea# du+ullor a şi 'i 'ost lovit de orbenie. )ăcătuind# nu mai eşti liber1 dacă Eva ar 'i rămas îndra&ostea lui 3umneeu ar 'i dat naştere# cu 2dam împreună# unor prunci (nu dinsân&e# nici din po'tă trupească# nici din po'tă . Numai o clipă de uşurătate şi Eva#

prietena lui 3umneeu# a şi căut în capcana strâmbătorului de libertate. $atan#

vră<maşul lui 3umneeu# ar+an&+elul a<uns (tatăl mincinunii# uci&ătorul deoameni D5oan #BB# a înşelat-o# picurându-i în urec+i şoaptele lui mincinoase. 5-aspus1 (Hai# mâncaţi din rodul pomului opritK 2tunci or să vi se desc+idă oc+ii# o să'iţi ca 3umneeu. 3umneeu ştie asta# şi tocmai de aceea v-a oprit# ca să nua<un&eţi ca El. E &elos# nu vrea să aibă vreun rival,.



rec+ile Evei s-au plecat la aceste vorbe# vederea-i du+ovnicească s-a tulburat#cu&etul i-a 'ost cuprins de nedumerire. =i s-a încreut în uneltitorul - împotriva lui3umneeuK 2 dat creare minciunii împotriva adevăruluiK 9-a urmat pe uci&aşul deom - împotriva iubitorului de omK =i# de cum s-a încreut în şarpele cu c+ipînşelător# în minciuna învăluită# su'letul ei şi-a pierdut armonia# strunele muiciidu+ovniceşti din sine s-au rupt# iubirea pentru Giditorul# pentru 3umneeul iubirii#s-a stins.

I. 2pa tulbure nu poate o&lindi un c+ip. Nici Eva nu-9 mai poate vedea pe3umneeu în o&linda întunecată a su'letului său. $e uită la pomul cunoştinţei

binelui şi răului. $e uită şi în su'letu-i tulbure1 nu-9 mai vede pe 3umneeu.3umneeu a lăsat-o sin&ură. )e 3umneeu şi pe diavol nu-i poţi cuprinde în una şiaceeaşi privireK În cine să-şi mai a'le Eva un reaem acumJ Nu-l mai are decât pe$atana. Nu mai are decât oc+i trupeşti. $e uită cu oc+ii aceştia şi vede1 'ructul oprit

e bun la mâncare# e 'rumos la vedere# mai dă şi ştiinţăK Vai însăK 3ă nu numaicunoştinţa binelui# ci şi a răului. 5ar amestecul de bine cu rău dă naştere numai larău# nu şi la bine.

În locul iubirii# viaţa Evei se umple acum de trei dorinţe1 dorinţa trupului# dorinţade stăpânire şi dorinţa de iscodire. 9-a pierdut pe 3umneeu şi acum caută să sespri<ine de lucruri. 9ipsa lui 3umneeu i-a lăsat însă în su'let un &ol pe care nu-l

poate umple nici cu lumea întrea&ă# de-ar 'i a sa.

I". *dată despărţiţi de iubirea lui 3umneeu# pe 2dam şi pe Eva i-a cuprins 'rica -tovarăşa nedespărţită a păcatului. $-au văut &oi. Cât rămăseseră în dra&ostea lui3umneeu# 3umneeu strălucea într-înşii ca în nişte lăcaşuri ale $ale s'inte. )edina'ară erau înveşmântaţi în lumină# nici nu bă&au de seamă că au trup. Înainte dea păcătui nu-i stin&+erea 'aptul că sunt &oi# nu se ruşinau. 3ar când s-au încuibat înei cele trei dorinţe# înlocuind iubirea# vederea lor în du+ s-a întunecat şi ei auînceput să-şi vadă trupurile cu oc+i trupeşti. Când su'letul se &oleşte# când e lipsitde du+ovniceasca bucurie# el nu mai poate vedea decât ce-i arată oc+ii trupeşti.

BA. )omul cunoştinţei purta şi roade ale binelui# şi roade ale răului# amestecate.

Cele ale răului îmbiau# cum e 'elul lor# nu prin dulceaţă# ci prin 'rumuseţea dina'ară# prin culorile lor ţipătoare. $târnită de curioitate# 'emeia a luat şi a mâncatmai întâi din 'ructul răului# apoi dintr-al binelui. 3e aceea l-a ămislit mai întâi peCain cel rău# apoi pe 2bel cel bun. =i după ei s-au născut mai departe# de-a lun&ulveacurilor# din neam în neam# când răi# când buni. 3e aici atâtea în'runtări# lupte şirăboaie care au umplut istoria omenirii. 5storia lumii nu este altceva decât un uriaş

pom al cunoştinţei binelui şi răului.



B. 7iica mea# sunt unii care iau uşor păcatul Evei. (Ce mare lucru dacă a luat din'ructul opritJ, spun ei. 3ar spun aşa nu numai ca s-o îndreptăţească pe strămoaşă#ci şi pe ei înşişi# cei înşelaţi de păcat. (8atăl minciunii, l-a numit mincinos pe3umneeu iar Eva l-a creutK 3ar nu-i cumplit lucrul acestaJ (N-o să muriţi# aşacum v-a spus 3umneeu, i-a strecurat el 'emeii# (ci de îndată ce-o să &ustaţi din'ructul oprit o să 'iţi dumneei ca El,. 3acă ar 'i spus1 o să 'iţi dumneei ca mine#ar 'i 'ost mai aproape de starea de 'apt a lucrurilor. 7emeia a creut că 3umneeuminteK 2 creut că diavolul spune adevărulK 8oată lucrarea aceasta a despărţirii de3umneeu şi apropierii de începătorul minciunii Dcu alte cuvinte pierderea iubirii#a&onisirea dorinţelor trupeşti se iscase în su'letul Evei încă înainte ca ea să seapropie de 'ructul oprit. $u'letul înc+ipuie# trupul îndeplineşte.

B/. *dată ce au rămas lipsiţi de iubirea lui 3umneeu# sin&ura iubire adevărată#oamenii au început să numească (iubire, toate patimile şi po'tele lor. 2u numit

(iubire, po'ta cărnii# nesaţul de avuţii# curioitatea iscoditoare# unirea trupească#&ri<a de multe# setea de putere şi stăpânire# &oana după onoruri. =i ei numesc(iubire, toate acestea din pricina uneltirilor $atanei# care vrea să-i 'acă să uite deadevărata iubire# iubirea cerească# sin&ura care nu e înşelătoare. =i ei sunt asemeniunui prionier care înc+is în celula lui# îşi rupe în bucăţele coltucul de pâine ne&ruşi amar# dând 'iecărei 'ărâmituri numele bunătăţilor de la ospeţele de odinioară# cucare se des'ăta pe când era liber. 2şa# amă&indu-se sin&ur# în&+ite pâinea cumplităa înc+isorii.

BI. 2ceste dorinţe 'ără de număr# vlăstare ale po'tei trupeşti# nu vor putea niciodatăsă ţină locul adevăratei iubiri# nici să-i 'acă pe oameni 'ericiţi. 3impotrivă# sporescnenorocirea lor# pentru că ceea ce-i ademeneşte de departe# de aproape îi scârbeşte.:oă pare# după 'loare - după 'ruct# e mătră&ună. )uderia de dorinţe 'ărâmiţeaăinima omului# iscând lupte lăuntrice# ca şi lupta din a'ară# între 'iii omului.

2cest lucru îl arată în c+ip minunat 2postolul lui 3umneeu. 5ată ce spune 5acov#'ratele 3omnului1 (3e unde vin răboaiele şi de unde certurile între voiJ *are# nude aici1 din po'tele voastre care se luptă în mădularele voastreJ )o'tiţi şi nu aveţi#ucideţi şi pimuiţi şi nu puteţi dobândi ce doriţi... Cereţi şi nu primiţi# pentru că

cereţi rău# ca voi să risipiţi în plăceri., D5oan B#l-I

=i )etru1 (5ubiţilor# vă îndemn ca pe nişte străini ce sunteţi şi călători aici pe pământ# să vă 'eriţi de po'tele cele trupeşti care se răboiesc împotriva su'letului,D)etru /#.



=i )avel1 ( În 3u+ul să umblaţi şi să nu împliniţi po'ta trupului DLal. !#>. 2şa neînvaţă ei# precum şi multe altele asemenea.

BB. 7iica mea# odată cu iubirea oamenii au pierdut şi conştiinţa adevărului. Căcidra&ostea şi adevărul sunt de nedespărţit. =i de aceea# după cum mulţimea dedorinţe a înlocuit iubirea# la 'el şi mulţimea ideilor mincinoase a înlocuit adevărul#iar eii mincinoşi pe sin&urul 3umneeu adevărat. *ricărei dorinţe omeneşti îirăspunde câte o eitate mincinoasă.

2cest lucru apare limpede în toate mitolo&iile# mai ales în cea a &recilor# care a 'ostelaborată în c+ip amănunţit de către poeţi care au şi răspândit-o din păcate.)atimile şi po'tele omeneşti s-au întins şi asupra eilor# şi oamenii (s-au rătăcit în&ândurile lor şi inima lor cea nesocotită s-a întunecat. Gicând că sunt înţelepţi# aua<uns nebuni D:om. #/l-//. *ri# nebunia aceasta e mai prime<dioasă decât

celelalte.

B!. Cu cele trei po'te care le-a stârnit în su'letul Evei# ca să scoată de acolo iubirea#du+ul cel rău l-a ispitit şi pe Mântuitorul# în pustie. 2nume1 dorinţa de îndestularetrupească# dorinţa de cunoaştere şi dorinţa de stăpânire. 2cestea toate însă# 'ără3umneeu# împotriva lui 3umneeu şi a iubirii $ale. 3ar 5isus l-a i&onit de la$ine# aşa cum nu a 'ăcut Eva1 ()iei# satano DMat. B#A.

B>. 5ată ce a 'ăcut 7iul lui 3umneeu pentru oameni# c+iar de la începutul lucrării

$ale mântuitoare. 5ar la s'ârşit# 5isus le spune ucenicilor1 (Vine stăpănitorul acesteilumi Dadică prinţul minciunii şi al tuturor dorinţelor amă&itoare. El nu are nimic înMine D5oan B#IA# nici una din aceste dorinţe ale noastre# între 3umneeu şisatan este o depărtare la 'el de mare ca de la iubire la po'tele amă&itoare.

B0. 5ubirea nu-i doar un simţământ ci ea este re&ina tuturor simţămintelor nobile şiiditoare. /(e bună dreptate iubirea a &ost numită maica "irtu'ilor ,ice &ericitul eognost al Edesei. 8oate celelalte simţiri înalte şi 'rumoase sunt asemenea unor domniţe împre<urul re&inei. =i 2postolul le scrie Colosenilor că dra&ostea estedesăvârşirea1 (3ra&ostea este le&ătura desăvârşirii DCol. I#B. 5ar către

8esaloniceni1 (3omnul să îndreptee inimile voastre spre dra&ostea lui 3umneeuD5 8es. I#!. 3ra&ostea este calea care duce cel mai repede în Împărăţia Cerurilor.3ra&ostea nimiceşte depărtarea dintre 3umneeu şi om.

B. 2scultă şi această taină# 'iica mea1 )entru că este persoana desăvârşită#3umneeu este şi iubirea desăvârşită6 pentru că este persoana desăvârşită#3umneeu este şi adevărul desăvârşit6 pentru că este persoana desăvârşită#



3umneeu este şi viaţa desăvârşită. 3e aceea a rostit Hristos cuvintele care aucutremurat lumea1 (Eu sunt Calea# 2devărul şi Viaţa D5oan B#># înţele&ând princuvântul (cale, tot iubirea.

5ar iubirii - cale# i-a 'ost dată întâietatea# pentru că numai prin iubire poţi dobândiadevărul şi viaţa. 2postolul 3omnului a mai spus1 (Cel ce nu iubeşte pe 3omnul să'ie anatemaK D5 Cor. >#//. =i cum să nu 'ie blestemat cel lipsit de iubire# lipsitaşadar şi de adevăr# şi de viaţăJ nul ca acesta se osândeşte sin&ur.

B". rupul nu poate nici să iubească! nici să urască. rupul nu poate iubi alt trup. (uterea dragostei este a su&letului. ând su&letul iubeşte un trup! aceea nu esteiubire! ci po&tă! dragoste necurată. ând un su&let iubeşte alt su&let! dar nu $n

*umne,eu! aceea este &ie admira'ie! &ie milă. Iar când un su&let iubeşte un su&let $ntru *umne,eu! dincolo de $n&ă'işarea trupească! de urâ'enie sau de &rumuse'e!

aceea este dragostea cea ade"ărată! &iica mea! $n care a&li "ia'a.

!A. Cel cunoscător atra&e prin ştiinţă# cel bo&at prin bo&ăţie# cel 'rumos prin'rumuseţe6 un artist atra&e prin arta sa. =i atra&e 'iecare la sine o oarecare mulţimede oameni# mai mulţi sau mai puţini. Numai dra&ostea îi atra&e pe toţi deopotrivă.C+emarea iubirii este nes'ârşită# înţelepţi şi proşti# bo&aţi şi săraci# 'rumoşi şi urâţi#sănătoşi şi bolnavi# tineri şi bătrâni# toţi vor să 'ie iubiţi.

*ri Hristos i-a cuprins în dra&ostea $a pe toţi oamenii# şi i-a cuprins şi pe cei

morţi# care sunt de mult pra' şi ţărână# pe cei daţi cu totul uitării.!. *mul vrea să 'ie iubit c+iar şi după moarte. C+iar mort# luptă cu moartea. Mulţise străduiesc# prin 'apte de bine'acere# prin moştenirile pe care le lasă# să se asi&urecă vor 'i iubiţi şi după ce mor# că vor 'i iubiţi ca şi când ar 'i vii. $i&ur că rudeleiubesc pe cei dintr-ai lor care au murit6 iată însă ce a 'ă&ăduit Hristos1 (Eu când Măvoi înălţa de pe pământ îi voi tra&e pe toţi la Mine D5oan /#I/. Înălţat pe Cruce#în <ert'a iubirii pentru noi# a atras la El pe toţi oamenii# c+iar şi pe cei morţi# pe ceidin iad. Înainte de Hristos# 'iica mea# nu era nici învăţătură# nici reli&ie a iubirii.

!/. 2postolul Cuvântului şi al 5ubirii# $'ântul 5oan# scrie1 (Nu iubiţi lumea# nicicele ce sunt în lume. 3acă cineva iubeşte lumea# iubirea 8atălui nu este întru el D55oan /#! şi mai departe arată pentru ce omul nu trebuie să iubească lumea1()entru că tot ce este în lume# adică po'ta trupului si po'ta oc+ilor şi tru'ia vieţii nusunt de la 8atăl# ci sunt din lume. =i lumea trece şi po'ta ei# dar cel ce 'ace voia lui3umneeu rămâne în veac D5 5oan /#>-l0. )rin urmare acestea trei1 po'ta



trupului# po'ta oc+ilor şi tru'ia vieţii# Dînţele&e aici tru'ia cunoaşterii sunt anticeleispitite prin care satan a înşelat-o pe Eva# dar nu l-a putut înşela pe Hristos.

S&ântul Antonie cel mare spune: /$ncepătura păcatului este po&ta+ $ncepăturamântuirii şi a Împără'iei lui *umne,eu este iubirea. (5ubirea şi po'ta sunt

potrivnice una alteia. Cel care numeşte po'ta (iubire,# păcătuieşte împotriva iubirii.)entru că iubirea este du+ovnicească# în'loritoare şi curată# pe când po'ta estetrupească# bolnavă şi murdară. 5ubirea e nedespărţită de adevăr# pe când po'ta enedespărţită de amă&ire şi de minciună. Este în 'irea iubirii să sporească din putereîn putere şi din bucurie în bucurie# oricare ar 'i vârsta omului# pe când po'ta repedese spulberă de parcă n-ar 'i 'ost# se sc+imbă în de&ust şi-l aruncă adesea pe om îndenăde<de.

!B. Ceea ce nu poţi osândi la animale# la oameni este o vină. *ricât de multe ştim

despre vieţuitoare# nu ne dăm seama de ceea ce se petrece înlăuntrul lor6 nu vedemdecât ceea ce ni se în'ăţişeaă în a'ară. Cu toate acestea# ştim cu si&uranţă că eletrăiesc potrivit 'irii şi înestrării lor# potrivit cu ceea ce Giditorul a aşeat dinînceput într-însele6 'iecare vieţuitoare după 'elul său# 'ără abatere. Nu poate 'ivorba în ce le priveşte de păcat. *mul însă# trăind ca animalul# păcătuieşte şi

păcătuieşte şi mai mult atunci când dă dorinţelor sale animalice numele s'ânt aliubirii. 8răind ca un animal# omul coboară cu mult mai <os decât acesta.

!!. 3acă auim pe cineva spunând că omul trebuie să trăiască potrivit 'irii sale# să-

l întrebăm1 care 'ireJ 3upă 'irea sa de obârşie# 'ără păcat# cea din :ai# aşa cum a'ăcut-o 3umneeuJ $au după 'irea căută# sălbăticită şi îmbolnăvită de demoni#strâmbă de patimi# ciumatăJ 3umneeu nu l-a idit pe om ca pe restul naturii# ciîntr-un 'el aparte6 i-a dat şi putere asupra celor din natură aşa încât locul omului înidire e cu totul altul decât al peştilor# târâtoarelor şi tuturor vieţuitoarelor#deasupra a tot re&nul animal# deasupra maimuţelorK

Hristos a venit să înnoiască această cea dintâi adevărată 'ire a omului. =i numai celcare trăieşte potrivit acestei 'iri# trăieşte în 'irea omenească cea adevărată.2ntropolo&ia se a'lă deasupra oolo&iei.

!>. *mul înnoit de Hristos trăieşte cu o 'ire înnoită# cu o inimă primenită şi cu ovoinţă primenită. Cele trei măsuri al su'letului au crescut cu aluatul $'ântului 3u+Dc'. Matei I#II# pentru ca să cuprindă într-însele iubirea treimică# cerească# ceacare întrece toată mintea. 3espre acest om nou după asemănarea lui Hristos#vorbeşte 2postolul. =i mai spune1 (Cele vec+i au trecut# iată toate s-au 'ăcut noiD55 Cor. !#0.



!0. $ă treacă ceea ce este vec+i şi să se arate noulK 7ierul mâncat de ru&ină să se'acă oţel scânteietorK Culmile necurăţiei# care înconvoaie umerii omenirii# să se

prăbuşească în adâncK

3ar# ca să se împlinească aceasta# era nevoie de o putere mai presus de cea pe careo are omul# de o dra&oste care întrece toată mintea şi cuprinde toate 'ăpturile# c+iar

pe cele ce se dispreţuiesc sin&ure pe sine. Nu se a'lă pe pământ asemenea putere#asemenea iubire# asemenea cuteanţă.

8rebuia să vină din cer aceastaK 2 venit. (Căci 3umneeu aşa a iubit lumea# încât pe 7iul $ău Cel nul Născut 9-a dat ca oricine crede în El să nu piară ci să aibăviaţă veşnică D5oan I#>. 7iul lui 3umneeu# înţelepciunea lui 3umneeu şi

puterea# a coborât din cer ca să înviee cu iubirea $a lumea cea moartă.

!. 3e două ori s-a cutremurat pământul de dra&ostea lui Hristos1 o dată când amurit pe cruce# ca să ibăvească neamul omenesc din păcat şi din moarte6 a douaoară când a înviat# întru lumină şi întru slavă# scoţându-i pe cei 'erecaţi în iad.Cutremurele de pământ au trecut# dar cutremurul iscat în inimile oamenilor de'ocul iubirii nuK Întâi ceata apostolilor# apoi 'emeile mironosiţe# apoi oştirile 'ărăde număr ale ucenicilor care au umplut# de-a lun&ul veacurilor# 'aţa pământului.În'lăcărat de dra&ostea lui Hristos# pri&onitorul de altădată a stri&at1 (M-am lipsitde toate şi le privesc drept &unoaie# ca să dobândesc pe Hristos D7il. /#.

!". =i tot $'ântul 2postol )avel însemneaă# nu cu pana de scris# ci cu 'lacără de'oc1 ( Cine ne va despărţi pe noi de dra&ostea lui HristosJ Necaul# saustrâmtorarea# sau pri&oana# sau 'oametea# sau lipsa de îmbrăcăminte# sau prime<dia#sau sabiaJ )recum este scris1 Q)entru 8ine suntem omorâţi toată iua# socotiţi am'ost ca nişte oi de <un&+iereR. 3ar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori#

prin 2cela care ne-a iubit. Căci sunt încredinţat că nici moartea# nici viaţa# niciîn&erii# nici stăpânirile# nici cele de acum# nici cele ce vor 'i# nici puterile# niciînălţimea# nici adâncul şi nici o altă 'ăptură nu va putea să ne despartă pe noi dedra&ostea lui 3umneeu# cea întru Hristos 5isus# 3omnul nostru., D:om. #I!-I".2'lă# 'iica mea# că toate armele iadului dau înapoi din 'aţa omului care are o ast'el

de iubire.

>A. (7oc am venit să arunc pe pământ D9uca /#B"# spune 3omnul. Este 'oculceresc al iubirii# 'ără de 'um# 'ără nimic trupesc sau material# 'ără nici urmă de&ură. Cu această dra&oste s-au îmbătat şi apostolii# şi atâţia 'ără de număr s'inţi.3ebrăcată de orice dorinţă trupească trecătoare# întoarsă numai şi numai către Cel



sin&ur )reaiubit# inima lor nu mai aştepta nimic de la lume# ci dădea lumii totul# dedra&ul 9ui.

>. Numai 'aţă de o persoană se poate nutri o asemenea iubire. C+iar şi iubirea pământească# în măsura în care aceasta se poate numi iubire# se îndreaptă tot numaicătre o persoană# niciodată către vreo idee# le&e sau orice altă construcţie a raţiunii.*ricât au lucrat înţelepţii de dinainte de Hristos şi de după Hristos# să 'acă lumeasă creadă într-un 3umneeu impersonal# ei n-au 'ăcut altceva decât să toarne apăîntr-un ciur. 3ar nici între popoarele care credeau într-un 3umneeu personal sauîn ei personali# nu s-a a'lat vreunul la care să se &ăsească un dumneeu în stare deatâta iubire câtă s-a arătat lumii în persoana lui 5isus Hristos# 3umneeu-*mul.5ubirea pe care a arătat-o Hristos lumii# 'iica mea# este iubirea care e4ista (maiînainte de întemeierea lumii D5oan 0#/!. 2şadar iubirea nu e trecătoare# ci eveşnică. (Eu sunt întru 8atăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi. D5oan B#/A. 2colo

unde este 7iul# este şi 8atăl# este şi 3u+ul $'ânt. El vine să umple şi să împlineascăîntrea&a 'ire trinitară a su'letului omenesc. Cu toate că e stăpânul Casei# bate ca unstrăin la uşa 'iecărui su'let. 2 dat omului libertate şi nu vrea să intre cu sila. 7ericiteste cel care îşi supune libertatea iubiriiK (Voi intra la el şi voi cina cu el şi el cuMine D2poc. !#/A. 7ericit cel care îşi desc+ide de bunăvoie inima MântuitoruluiKnul ca acesta primeşte întrea&a 9ui dra&oste# şi cu această dra&oste împreunăviaţa# pacea şi bucuria.

>I. 3in dra&oste pentru su'let# Mântuitorul 5isus nu uită nici de trup# căruţaşul

su'letului# îl +răneşte în 'oamete# îl vindecă de boli# îl scoate din 'urtuni şi îl curăţăde du+urile rele. $e atin&e de oc+ii orbilor# îşi pune mâna $a pe leproşi şi pe morţi#îndreaptă pe &ârbovi şi pe slăbăno&i. )e &ârbovi# 'iica meaK VeiJ El nu ţine seamanici de urâţenia# nici de 'rumuseţea trupească# ci numai de su'letul care creşte şi seîmplineşte în trup6 la trup El caută roadele du+ovniceşti# ştiind bine că crean&arăsucită şi înconvoiată poartă adesea cel mai dulce 'ruct. $ă nu uiţi niciodată asta#'iica mea.

>B. Mântuitorul ştie mai bine cât preţuieşte trupul omenesc. Ce-i acest trupJ 3oar#tot El ne-a spus-o prin &raiul s'inţilor $ăi prooroci# apostoli şi poeţi1 este 'um în

risipire# iarbă ce se usucă# 'loare ce se păleşte# pra' şi pulbere. *amenii# plini detru'ie cum sunt# privesc în orbenia lor la trăsura# nu la cel care o conduce# însă3omnul caută la viitiu# la cel care# ascuns în caleaşcă# o mână pe aceasta. 8oatădra&ostea şi &ri<a 9ui se îndreaptă spre conducătorul nevăut# spre su'let. 5ar cânddre&e şi când spală căruţa# pentru căruţaş o 'ace. )entru su'letul cel 'ără de moartevindecă El şi +răneşte trupul. ()entru că ce-i va 'olosi omului dacă va câşti&alumea întrea&ă# iar su'letul său îl va pierdeJ DMatei >#/>.



>!. Mântuitorul îl îndeamnă pe om să nu-şi 'acă &ri<i pentru +rana sa# nici pentru băutură# nici pentru îmbrăcăminte# aceasta 'iind o &ri<ă de căpetenie aînc+inătorilor la idoli# iar nu a ucenicilor $ăi. Nu se cuvine copiilor lui 3umneeu#oameni 'iind# să aibă aceleaşi &ri<i ca animalele. 3umneeu# &ada noastră înaceastă lume# ştie ce ne trebuie# poartă El &ri<ă de nevoile noastre. *ri poate îşiînc+ipuie cineva că 3umneeu nu-şi cinsteşte pe oaspeţii $ăi nici cât o &adă de-anoastrăJ 3oamne 'ereşteK

*ricât ne-am în&ri<i de trup# tot nu putem să-l scăpăm de bătrâneţe# de boală# demoarte şi de stricăciune. 3ar 2totputernicul# care ne-a înveşmântat su'letul în acestuimitor trup plăsmuit din pulbere# de atâta preţ pentru noi# ne va înveşmânta dupămoarte cu trupuri şi mai 'rumoase# nepieritoare# nestricăcioase# neatinse nici de

boală# nici de bătrâneţe. =i aceasta ne-a 'ă&ăduit-o însuşi Giditorul nostru# care neiubeşte# care ne-a 'ăcut din iubire.

>>. *ragostea de *umne,eu alungă din su&let orice teamă! &ără numai &rica de păcat! nu. *impotri"ă! &rica de păcat sporeşte odată cu dragostea. rica de păcat este tocmai &rica de *umne,eu. 5ubitorii de 3umneeu nu s-au înspăimântat nicide oameni# nici de 'iare# nici de lipsuri# nici de moarte. Mai mult# erau bucuroşi săîndure şi ei pentru Cel care a îndurat atâta su'erinţă pentru dânşii# căutând să-isemene cât mai bine 2cestuia. Moartea# despărţirea de lumea de aici# ei o priveauca pe o mai &rabnică întâlnire cu 3omnul cel )reaiubit.

5ată mărturia 2postolului1 (2vem încredere şi voim mai bine să plecăm din trup şisă petrecem la 3omnul D55 Cor. !#. Ei ştiau că# părăsind locaşul trupesc# muritor#su'letul va a'la aşeământ în ceruri. (Căci ştim că# dacă acest cort# locuinţa noastră

pământească# se va strica# avem idire de la 3umneeu# casă ne'ăcută de mână#veşnică# în ceruri. 3e aceea şi suspinăm# în acest trup D55 Cor. !#l-/.

>0. 2celora care îl urmeaă# Hristos le dă o pildă de iubire cerească1 (3acă păiţi poruncile Mele# veţi rămâne întru iubirea Mea# după cum şi Eu am păit poruncile8atălui Meu şi rămân întru iubirea 9ui D5oan !#A. 8oate poruncileMântuitorului se cuprind într-una1 $ă iubiţi. Celelalte# privind ru&ăciunea#

milostivirea# smerenia# curăţia# răbdarea# <ert'a# îndrăneala# iertarea# trevia şi bucuria# sunt numai raele iubirii. 2şadar cine câşti&ă pe împărăteasa 'aptelor bune# câşti&ă şi între& alaiul ei.

>. În cărţile Noului 8estament# iubirea stă deasupra tuturor celorlalte virtuţi# cauna ce le cuprinde pe toate.



Cine nu cunoaşte cuvântul 2postolului )avel despre 3ra&osteJ (3acă aş &răi înlimbile oamenilor şi ale în&erilor# iar dra&oste nu am# 'ăcutu-m-am aramăsunătoare şi c+imval răsunător. =i de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aşcunoaşte şi orice ştiinţă# şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii# iar dra&oste nu am# nimic nu sunt. =i de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupulmeu ca să 'ie ars# iar dra&oste nu am# nimic nu-mi 'oloseşte. 3ra&ostea îndelun&rabdă6 dra&ostea este binevoitoare# dra&ostea nu pimuieşte# nu se laudă# nu setru'eşte. 3ra&ostea nu se poartă cu necuviinţă# nu caută ale sale# nu se aprinde demânie# nu &ândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate# ci se bucură de adevăr. 8oatele su'eră# toate le crede# toate le nădă<duieşte# toate le rabdă... =i acum rămânacestea trei... credinţa# năde<dea# dra&ostea. 5ar mai mare dintre acestea estedra&ostea. D5 Cor. I#l-06 I.

>". Când intră dra&ostea dumneeiască în inimă# 'iica mea# cu ea odată intră totul1

înţelepciunea şi puterea# curăţia şi milostivirea# dreptatea şi îndrăneala# în'rânareaşi c+ibuinţa# pacea şi bucuria şi tot lucrul bun. =i cum să nu 'ie aşaJ (El# Care peînsuşi 7iul $ău nu 9-a cruţat# ci 9-a dat morţii# pentru noi toţi# cum nu ne va da#oare# toate împreună cu ElJ D:om. #I/. Întrea&a istorie a %isericii stă mărturie6dra&ostea lui Hristos 'ace din oamenii cei mai simpli - înţelepţi# din cei slabi 'acemartiri# din des'rânate 'ace 'emei s'inte# pe +răpăreţi îi 'ace milostivi# pe împăraţişi prinţi - slu<itori întru Hristos6 lupii se 'ac mieluţi şi mieii - lei. )uterea ceaminunată a iubirii lui Hristos creşte şi se înmulţeşte tot mereu.

3ând oamenilor toată dra&ostea $a Hristos aşteaptă şi de la ei dra&ostea lor întrea&ă. =i de la tine aşteaptă toată dra&ostea ta# 'iică prea iubită. =i nu numai cănu su'eră ca inima cuiva să se împartă între 3umneeu şi Mamona# ci mai cere şiun lucru ce pare cumva împotriva 'irii. (3acă vine cineva la Mine şi nu urăşte petatăl său şi pe mama sa şi pe 'emeie şi pe copii şi pe 'raţi şi pe surori şi c+iar şisu'letul lui însuşi# nu poate să 'ie ucenicul Meu D9uca B#/>. Cel ce iubeşte pe tatăori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine DMatei A#I0.$i&ur că nu oricine poate să 'acă asta# ci numai acela care îşi desc+ide lui3umneeu inima. 2totputernicul 'ace atunci aievea cele cu neputinţă. /Iubirea nuare $ntr)ade"ăr nimic altce"a decât pe *umne,eu. ăci *umne,eu este iubirea!

spune %il Sinaitul.

0.Câtă vreme omul nu a<un&e să se scârbească de +aina cea vec+e nici nu-şi poatedori una nouă. Cum am putea noi să a<un&em 'ăptură nouă în Hristos# om nou# 'iual luminii# dacă nu ne urâm su'letul nostru cel păcătos# care din pricina robirii salela trup a a<uns şi el să 'ie mai mult carne decât du+J *mul cel vec+i nu încearcă în'aţa lui 3umneeu decât 'rică. 7rica îi este început# îi este şi s'ârşit. )entru omul



cel nou însă 'rica este un început# iar s'ârşitul este dra&ostea. Moartea pentruiubirea lui Hristos c+eăşuieşte viaţa cea veşnică.

0/. Cine se îndepărteaă de Hristos a şi căut în nebunia po'telor trupeşti# care nuse pot număra# nici măsura. )e cei străluminaţi de dra&oste nu-i stăpânesc dorinţeletrupului6 nu-i mişcă 'rumuseţile acestei lumi trecătoare. ($e 'olosesc de lumeaaceasta# ca şi cum nu s-ar 'olosi deplin de ea. Căci c+ipul acestei lumi trece D5Cor. 0#I.

Ei caută spre cele nevăute# nu spre cele ce se văd. )rivirea le e îndreptată dincolode mormânt# spre Cel care îi iubeşte şi care a pre&ătit pentru dânşii1 (Cele ce oc+iuln-a văut si urec+ea n-a auit# şi la inima omului nu s-au suit D5 Cor. /#". 2colo ecapătul drumurilor şi al necaurilor noastre. 5ar cele de 'aţă sunt înşelătoare.

0I. Nimeni nu poate să aibă dra&oste adevărată şi statornică pentru 3umneeu până ce n-a câşti&at iubirea întru Hristos. 5ar 'ără iubirea pentru Hristos nu poate săaibă dra&oste nici pentru aproapele său. $punem iar# spunem mereu# precum s-amai şi spus1 (Întru lumina 8a vom vedea lumină,. 2m putea spune la 'el de bine1/Întru iubirea a iubim noi! căci numai şi numai prin iubirea lui *umne,eu area luat trup $n iubirea lui 0ristos! putem iubi şi noi cu ade"ărat şi pe *umne,eu! şi

pe noi $nşine şi pe aproapele nostru+ şi c#iar şi pe duşmanul nostru. (entru că 0ristos a murit şi pentru "ră;maşii noştri! şi tocmai datorită pre'ului pe care l)a plătit 0ristos pentru răscumpărarea lor putem să)i iubim! să)i binecu"ântăm şi săne rugăm pentru ei ) de dragul lui 0ristos! nu al "ră;maşului.

*umne,eiescul <a-im! mărturisitorul scrie: /ine $l iubeşte pe *umne,eu! $l iubeşte neapărat şi pe aproapele. $ă adău&ăm1 Cine nu îl iubeşte pe Hristos 7iullui 3umneeu întrupat# nu îl iubeşte nici pe 3umneeu# în Noul 8estament suntdescoperite cele două do&me 'undamentale1 $'ânta 8reime şi întruparea 7iului lui3umneeu. 5ubirea se întemeiaă pe aceste două do&me.

3umneeu a binecuvântat căsătoria# mai întâi în :ai# apoi la Cana. În căsătorie#două trupuri 'ac unul sin&ur. Cele două su'lete a<un& să 'ie unul ('ără despărţire şi

'ără amestecare,. 3ouă lăcaşuri ale 3u+ului $'ânt sub un sin&ur acoperişK 3ar dece a unit 3umneeu cele două trupuriJ ()entru că e mai lesne să călătoreşti în doidecât să 'ii sin&ur,. Căsătoria pune 'râu dorinţei impure a trupului# iraţionalitateaeste înlocuită printr-un ţel6 înmulţindu-se neamul omenesc# se înmulţesc şi ceimântuiţi de <ert'a lui Hristos.



Mai mult1 căsătoria bărbatului cu 'emeia# uniţi din dra&oste şi binecuvântaţi de%iserică# este simbolul cel mai &răitor al unirii du+ovniceşti dintre Hristos şi%iserică# dintre Hristos şi 'iecare su'let creştin# între cei dintâi ucenici aiMântuitorului# apostoli şi mironosiţe# se a'lau şi oameni căsătoriţi# şi necăsătoriţi.

0!. 5dealul monastic e mai presus de 'ire# e în&eresc. 7ără de număr sunt pildele ces-au dat despre aceasta. 3ar# după însuşi cuvântul 3omnului# (nu toţi pricepacestea# ci aceia cărora le este dat DMatei "#. =i nu urmeaă această cale 'ărăsă se în'ricoşee şi 'ără să caute îndărăt decât aceia care au oc+ii desc+işi spreîmpărăţie şi inima desc+isă doar spre dra&ostea lui Hristos# cei cărora plăcutu-le-asă urce înălţimile du+ovniceşti# până la cer# la c+emarea +arului şi a puterii lui3umneeu. (Cine poate înţele&e să înţelea&ă DMatei "#/. 7ericită eşti 'iicamea# pentru că ai înţeles ce nu toată lumea înţele&e# 'ericită eşti# pentru că ai alesiubirea întrea&ă.

0>. 3ra&ostea şi slu<irea 3omnului sunt învederate de apostolul )avel - apostolulnecăsătorit# când spune D'ără însă a da o poruncă1 (Eu voiesc ca toţi oamenii să 'iecum sunt eu însumi# şi repetă1 Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun1 %ineeste pentru ei să rămână ca şi mine D5 Cor. 0#0-. 3ar# pe cât a lăudat 'ecioriaîntru 3omnul# pe atât a osândit necăsătoria stăpânită de po'te trupeşti. 5ubirea

pentru 3omnul ia locul tuturor dorinţelor. 3impotrivă# dorinţele necurate alun&ăiubirea# proţăpindu-se în locul ei.

00. Călu&ăria nu este re&ulă# ci e4cepţie. * e4cepţie 'ără de care %iserica luiHristos nici nu a e4istat# nici n-ar putea să e4iste. Este asemeni acelor verbenere&ulate Dcum este verbul (a 'i,K 'ără de care nu se poate cuvânta.

0. Numai cei cu mare dra&oste de Hristos au putut duce marea asprime a vieţiicălu&ăreşti în %iserica ortodo4ă. 2ceştia au a<uns să 'ie lumina lumii# în&eri

pământeşti şi oameni cereşti# le&iuiri vii de credinţă şi de curăţie. /ine iubeşte"orbirea cu 0ristos "rea să &ie singur! a spus S&ântul Isaac Sirul. $ă vorbeşti însin&urătate cu iubirea...

În Vieţile $'inţilor întâlnim minunate pilde de viaţă 'eciorelnică a unor soţi care# în bună învoială trăiau ca nişte 'raţi# după proorocia 2postolului )avel1 (Cei ce au'emei să 'ie ca şi cum nu ar avea D5 Cor. 0#/". %iruitorii po'telor trupeşti auînvins şarpele ce-o biruise pe Eva în :aiK

A. Noul 8estament vorbeşte cât se poate de desluşit despre viaţa în căsătorie.$'inţii apostoli au s'ătuit cu dra&oste părintească şi pe soţi# şi pe soţii# şi pe tineri.



$upunerea 'emeii 'aţă de bărbat este asemeni cu supunerea %isericii lui Hristos. 5ar dra&ostea bărbatului pentru 'emeia sa trebuie să 'ie ca dra&ostea lui Hristos pentru%iserică# de dra&ul căreia El s-a adus <ert'ă pe $ine Însuşi. 7emeia căsătorită (se vamântui prin naştere de 'ii# dacă va stărui cu înţelepciune în credinţă# în iubire şi îns'inţenie D5 8iin /#!6 (iar cea care trăieşte în des'ătări deşi vie# e moartă D5 8im.!#>6 c'. 5 )etru I#l-6 5 Cor. 0#l-l>6 8it /#l->6 5 Cor. 0#0-6 I/-IB. Copiii trebuie să-şicinstească părinţii şi să-i asculte. 7ără răspundere# nu poate 'i unire.

. Cununia înc+ipuie unirea dintre Hristos şi %iserica $a cea $'ântă# precum şiunirea du+ovnicească a lui Hristos cu su'letul 'iecărui credincios al $ău.3impotrivă# necredinţa şi des'râul înc+ipuie satanismul# trădarea iubirii lui3umneeu# s'âşierea unirii cu 3omnul. 2sta şi vrea satana# care altceva nu-şidoreşte decât să 'acă de bat<ocură şi de prisos iubirea lui 3umneeu între oameni.răşte iubirea cerească desăvârşită# îi place necurăţia po'telor trupeşti# ( 'aptele

cele 'ără de roadă ale întunericului DE'es. !# cu care-i atra&e pe oameni în iad.

/. $'ânta şi dumneeiasca $criptură asemuie adesea întoarcerea de la 3umneeuşî înc+inarea la idoli cu adulterul şi cu des'rânarea. )roorocii şi apostolii osândesccu mare asprime aceste păcate ruşinoase care strică su'letul. *ri îţi înşeli soţia# orite înc+ini la idoli# cu oricare din aceste 'apte te desparţi de 3umneeu şi 'aci voiadiavolului. 5ubirea nu are nimic de a 'ace cu adulterul şi cu des'râul# care doar omaimuţăresc.

I. Mai e şi un alt păcat împotriva dra&ostei# tot atât de &roav ca adulterul şi cades'rânarea şi c+iar mai &roanic decât acestea1 este 'ăţărnicia# potrivnicia 'aţă de3umneeu a mai-marilor popoarelor# care pe bue au iubirea de oameni# pe când îninimă le e cuibărit dispreţul. $ub acoperământul le&ii# 'ură şi asupresc nesocotinddreptatea# mila şi credinţa. 3umneeu îi deran<eaă# Hristos le stă în cale. =i-nrăutatea lor caută să-i despartă pe oameni de 3umneeu# iar pe Hristos să-9răsti&nească. 2ceştia sunt cei mai &roavi vră<maşi ai neamului# care pri&onesc şiucid pe adevăraţii lui apărători.

3espre ei vorbea Hristos când le spunea 'ariseilor# aşeându-i mai pre<os de vameşi

şi de 'emeile des'rânate1 (2devărat &răiesc vouă# că vameşii şi des'rânatele mer&înaintea voastră în împărăţia lui 3umneeu DMatei /#I.

e dulce e mireasma dragostei= ând aprindem tămâie! ne gândim la dulcea'aiubirii cereşti= a un &oc din cer *u#ul S&ânt dă inimilor căldura dragostei şi ca oadiere proaspătă risipeşte du#oarea păcatului! răspândind $n lume mireasma lui

0ristos. o'i s&in'ii poartă $ntr)$nşii această mireasmă şi oamenii o simt "enind şi



de la cei $n "ia'ă! şi de la s&intele lor moaşte. /(entru că suntem lui *umne,eubună mireasmă a lui 0ristos>! spune Apostolul 2II or. ?!147+ mireasmă aconştiin'ei ade"ărului şi a dulce'ii iubirii=

!. 3ulcea mireasmă a :aiuluiK * cântă imnele %isericii. %una mireasmă a luiHristos se răspândeşte asupra tuturor acelora care au pus mirul iubirii lui3umneeu în locul miasmei po'telor trupeşti# însă mireasma lui Hristos nulucreaă cu 'iecare la 'el# pentru că unora le este (mireasmă a morţii spre moarte#iar altora mireasmă a vieţii spre viaţă D55 Cor. /#>. )entru că dintre oameni uniispulberă mireasma lui Hristos alun&ând-o cu du+oarea păcatului# pe când alţii o

păstreaă până în s'ârşit# prive&+indu-şi inima# luptând prin dra&oste# să 'ie în totul plăcuţi Mântuitorului şi să primească într-înşii acea (dulce mireasmă a :aiului,K

>. (V-am lo&odit unui sin&ur bărbat# ca să vă în'ăţişe lui Hristos 'ecioară

nepri+ănită D55 Cor. #/# le scrie )avel corintenilor căuţi pradă po'telor trupeştişi nele&iuirii. 9ucrarea %isericii este aceasta1 să-i cureţe pe credincioşii săi de toatămurdăria păcatelor şi a patimilor# să 'acă su'letele lor limpei şi s'inte ca nişte'ecioare# ca nişte mirese ce mer& să se în'ăţişee lui Hristos# Cel preacurat# Cel

preas'ânt.

Scrie S&ântul eognost: /upta cea mare se dă pentru $ntreaga $n'elepciune! pentru &eciorie. ine a păstrat cum se cu"ine castitatea! câştigă cununa de martir! stârnind uimirea $ngerilor. @ baladă din popor cântă /mireasma su&letelor de &ecioare.

Este mireasma purităţii şi a s'inţeniei# 'iica mea.0. În :ăsărit oamenii ştiu să deosebească după mireasma lor su'letele boteate decele care nu sunt boteate. =i albinele ştiu să deosebească după miros perău'ăcători şi se reped asupra lor. )ână şi 'iarele sălbatice se apropie de oameniis'inţi# îmblânindu-se de mireasma iubirii.

Cu cât mai mult simţeau apostolii mireasma cereascăK Dc'. 7il. B#. 3umneeu nu putea să îndure mirosul <ert'elor aduse de către cei 'ăţarnici şi 'ără de le&e. =i nu <ert'ele erau de vină# ele miroseau ca totdeauna după 'elul lor# ci su'letele celor ce

<ert'eau# acelea răspândeau du+oare Dc'. 5saia #I.

. 3ra&ostea iartă mult şi de dra&ul iubirii se iartă totul# pe când tru'aşaîndreptăţire de sine este potrivnică dra&ostei. $imon 'ariseul a râs de 5isus#în&ăduind în casa sa 'emeii păcătoase să-i spele picioarele şi să i le ştear&ă cu părulei# ca o mărturisire că păcatele îi sunt nenumărate ca şi perii capului său6 5isus însăi-a spus acestuia1 (5ertate sunt păcatele ei cele multe# căci mult a iubit D9uca



0#B0. )e Cine a iubitJ )e 2cela ce se îndrepta spre Lol&ota# ca să spele de păcate pe acea 'emeie şi întrea&a lume - nu cu lacrimi# ci cu sân&e.

". Iubindu)ne pe noi! 0ristos "rea de la noi su&letele! nu bunurile noastre.@amenii $nsă! lipsi'i de dragoste cum sunt! aşteaptă bine&acerile lui *umne,eu!mai mult decât pe El $nsuşi. Aşteaptă să le dea pâine şi ploaie! rodnicie! sănătate )toată &elurimea bunurilor pământeşti. El le dă acestea toate! părându)I rău că nu ecăutat şi El Însuşi. @amenii uită că! de )ar câştiga pe 0ristos! câştigă totul.Spune Apostolul: /<)am lipsit de toate şi le pri"esc drept gunoaie! ca sădobândesc pe 0ristos> 2ilipeni !67. Iar altădată le scrie credincioşilor: /%ucaut ale "oastre! ci pe "oi> 2II or. 1?!17.

"A. 3ra&ostea şi vânarea de estre nu se pot împăca. $in&ură te-ai încredinţat deacest lucru# 'iica mea şi amară ţi-a 'ost încredinţareaK 2 cere estre este totuna cu a

'i lipsit de dra&oste. În troparul înc+inat $'intelor mucenice# cântarea bisericeascăîn'ăţişeaă cât se poate de &răitor dra&ostea lor pentru Hristos1 ()e 8ine Mirelemeu te iubesc...ca o <ert'ă 'ără pri+ană# primeşte-mă pe mine# aceea ce mă <ert'escţie,. 2sta aşteaptă Hristos de la miresele $ale1 su'letele lor# înmiresmate dedra&oste arătoare# nu estrea lor. Cei trei lo&odnici pe care i-ai avut# 'iica mea# n-aveau de &ând să ţi se dăruiască# ci să ţi se vândă.

". 5mno&ra'ia ortodo4ă Îl cântă adesea pe Hristos ca mire# precum şi nunta $a cuinima noastră şi cu întrea&a %iserică. $e vede prea bine aceasta în pilda nunţii

'iului de Împărat. 2colo Hristos ni se în'ăţişeaă ca 7iu de Împărat şi ca Mire. Ceic+emaţi nu vin toţi# mulţi 'iind ţinuţi le&aţi de po'tele trupeşti şi cununaţi cu ţărâna.3ar c+iar şi 'ără aceştia# (s-a umplut casa nunţii cu oaspeţi DMatei //#A. 8ot aşase va umple şi Împărăţia Cerurilor# cămara de nuntă a lui Hristos# cu 'ecioarele care9-au iubit# şi 5-au 'ost credincioase. 5ar cine întârie să vină# nu pentru că n-a 'ost

po'tit nu vine# ci pentru că nu vrea să vină.

"/. *ricum s-ar des'ăşura lucrurile oamenilor pe pământ# oricâte intri&i s-ar ţese şioricâte piedici ar pune satana şi cei 'ără de 3umneeu şi oricât de &roavă ar 'ilepădarea de adevăr şi de iubire în vremurile de apoi# Împărăţia lui Hristos tot se va

umple. El Însuşi ne-a învăţat să socotim bine cum avem să terminăm lucrulînceput. $-ar putea atunci ca 3umneeu să nu-şi 'i 'ăcut dintru început socotelile$ale pentru ÎmpărăţieJ %iserica este trupul $ău# şi cum ar putea să-5 'ie trup# dacăn-ar avea toate mădularele la locul lor# până la cele mai mărunteJ Multe su'lete

păcătoase se vor întoarce la 3omnul# şi El le va curăţa şi se vor naşte din nou şi sevor c+ema cu vrednicie miresele $ale. 3ar întoarcerea la Hristos nu este decâtînceputul luptelor pe care 'iecare le poartă pentru a întâlni dumneeiescul +ar.



"I. Cum se bucură părinţii când îşi văd copiii cinstiţi şi iubiţi de cei din <ur# la 'el şi3omnul se bucură când oamenii cinstesc şi iubesc pe s'inţii $ăi. (Cine vă primeşte

pe voi# pe Mine Mă primeşte DMatei A#BA# a spus El# aşadar cine cinsteşte pes'inţii lui Hristos# aduce slavă lui Hristos Însuşi. $'inţii 9-au prea mărit pe 3omnul

pe pământ prin du+ovniceasca dra&oste şi au păit poruncile 9ui trecând prin oriceispită. =i aşa au drobit pe străvec+iul balaur al răutăţii şi al urii# pe cel care dintruînceput a 'ost uci&aş de om. Neavând nimic pe pământ pentru ei înşişi# au câşti&attotul în ceruri.

=i aceasta este 'ă&ăduinţa 'ăcută nu de bue omeneşti înşelătoare# ci de 3umneeuÎnsuşi1 (2ceasta va 'i moştenirea biruitorului - îi voi 'i lui 3umneeu şi el îmi va 'iMie 'iu D2poc. /#0.

"B. Cine va 'i biruitorJ Cel care ştie că e mădular al lui Hristos acela va 'i biruitor#

cel care-şi păstreaă su'letul# trupul în s'inţenie pentru că ştie că acestea nu sunt alelui ci ale lui Hristos. %iruitor va 'i cel care# văându-9 pe Hristos răsti&nit îşispune1 Mă iubeşte mai mult decât mă iubeşte mama mea# îndură c+inuri pentru

păcatele mele# îşi varsă sân&ele pentru curăţirea şi pentru mântuirea mea. Vor biruicei care vor 'i ve&+eat asupra su'letelor lor# ca să le împodobească cu 'ocul iubirii

pentru Mirele cel Veşnic# pentru Hristos. 3a# toţi cei care răspund la c+emareanunţii Mielului. (7ericiţi cei c+emaţi la cina nunţii MieluluiK D2poc. "#".

7rica de 3omnul este începutul înţelepciunii# dar împlinirea şi desăvârşirea

înţelepciunii este iubirea."!. 8oţi sunt c+emaţi# iar 3umneeu vrea ca toţi să vinăK Cu adevărat# mulţi au şirăspuns c+emării în cur&erea veacurilor# şi mulţi vor mai răspunde încă. 2dunarealor1 va 'i ca nisipul mării.

$'ântul 5oan Cuvântătorul de 3umneeu în'ăţişeaă această adunare ast'el1 (M-amuitat şi iată mulţime multă# pe care nimeni nu putea s-o numere# din tot neamul şiseminţiile şi popoarele şi limbile# stând înaintea tronului şi înaintea Mielului#îmbrăcaţi în veşminte albe şi având în mână ramuri de 'inic D2poc. 0#". * ast'el

de sărbătoare# o ast'el de bucurie# nimeni de pe pământ nu şi-o poate înc+ipui#mintea n-o poate pătrunde. E sărbătoarea dra&ostei# care întrece toată mintea şitoată înc+ipuirea. E Împărăţia cea nes'ârşită a lui Hristos.

">. 5a aminte# Casiana# şi să nu te amă&eşti1 iubirea pe care Mielul o păstreaăcelor ce răspund c+emării 8atălui şi# cu 'rică şi cu dra&oste# vin la nunta 7iului $ău#este o iubire dulce# blândă. 3ar# pe cât este de dulce acea iubire# pe atât este de



&roavă mânia asupra celor care întorc spatele c+emării# nesocotind-o# asupra celor care s'âşie pe cei trimişi s-o vesteascăK

Căci# atunci când Mielul lui 3umneeu va 'i învins toate 'iarele# şi pe cele cu c+ipde om# şi pe cele 'ără c+ip de om# când se va arăta El lumii# vor urla cu spaimămare# stri&ând munţilor şi stâncilor1 (Cădeţi peste noi şi ne ascundeţi pe noi de 'aţaCelui ce şade pe tron şi de mânia Mielului D2poc. >#>. 3reaptă# însă &roavă va'i răbunarea iubirii înşelate.

Ce mai mânie# câtă ură# câtă plân&ere pe la <udecăţi# când unul din soţi îl înşeală pecelălaltK =i cu toate acestea# nici unul din ei nu şi-a <ert'it pentru celălalt nicioc+iul# nici mâna# nici un de&et măcar. 3ar câtă tulburareK 5ar Hristos s-a <ert'it cutotul# =i-a vărsat sân&ele pentru tot su'letul omenesc# întrucât mai îndreptăţită esteatunci mânia 9ui 'aţă de cei ce 5-au trădat iubirea 9ui cea pecetluită cu sân&ele $ău

şi cu moartea $aK

Spune S&ântul Simeon %oul eolog: /*acă un su&let $şi abate dragostea de la 0ristos <irele asupra a orice altce"a! inima robindu)i)se! acea &ăptură a;unge să)i &ie <irelui respingătoare şi plină de urâciune. 9uptă-te 'iica mea# ca să înveţi săiubeşti pe Hristos mai mult decât lumea# mai mult decât pe tine însuţi.

". 5ubirii nu-i trebuie le&e - ea însăşi este le&ea le&ilor. Este 9e&ea cea nouă#9e&ământul cel nou. 8estamentul cel nou al lui Hristos. (=i ştim că 3umneeu

toate le lucreaă spre binele celor ce iubesc pe 3umneeu D:om. #/. $e poateca pe drumul dra&ostei să a'li piedici şi dureri# dar după cuvântul lui 3umneeu şidupă tot ce a învăţat omenirea în îndelun&a-i vieţuire# drumul a<un&e 'ără &reş la%inele cel mai înalt.

"". Si-am scris mult 'iică# şi cu toate acestea puteam să-ţi spun totul în doar câtevacuvinte1 dacă îl iubeşti pe Mântuitorul 5isus Hristos# ai şi împlinit cele două mari

porunci ce s-au dat pentru iubire. Căci El este şi 3umneeu# şi tot El este şiaproapele tău. 3a# El ne este cel mai de aproape. 5ar ţinta cea dreaptă a celor două

porunci ale dra&ostei# este El.

*dinioară nu le era cu putinţă oamenilor să-9 iubească pe 3umneeu cel nevăut.5isus Hristos este totodată 3umneeu arătat şi om adevărat. 3umneeu *mul# Care$-a arătat ca 3umneeul iubirii şi ca om al iubirii# $-a <ert'it pentru noi. 2devăratîţi spun# mai uşor este să iubeşti un ast'el de 3umneeu# şi întru El toate ale sale.



AA. *# Casiana# în curând toţi te vor părăsi şi tu vei părăsi totul. )rietenii te vor uita şi bo&ăţia nu- ţi va 'olosi la nimic# 'rumuseţea îţi va păli# puterea ţi se va risipi#trupul ţi se va destrăma iar su'letul ţi se va cu'unda în întunecime. Cine îţi vaîntinde mâna# în întuneric şi în sin&urătateJ Hristos sin&ur# prietenul omului - dacăte-ai îndreptat spre El# dacă te-ai unit cu El în răstimpul vieţii tale.

El te va scoate din întuneric la lumină şi din sin&urătate către adunarea cea dinceruri.

Gi şi noapte să păstrei în du+ul tău această învăţătură şi să umbli într-însa. Hristos3omnul# Împăratul 5ubirii# să 'ie cu tine. 2min.

Însemnare1 înc+in această scriere 'iicei mele du+ovniceşti mona+ia Casiana# ca săo citească şi să caute întotdeauna lucrul cel mai de seamă în cer şi pe pământ.

Smeritul rob al lui *umne,eu! alistrat.



VII. 3e0văluirea

8imp de câteva ile# )avel şi Mar@o ?ne se îndeletniciră cu copierea celor douămanuscrise - cel al lui 5oan din $araievo şi cel al părintelui Calistrat. %ucuros dedescoperire# părintele stareţ nu lăsă ca acest din urmă manuscris să 'ie scos a'arădin mănăstire# însă le dădu bla&oslovenie să-şi 'acă 'iecare câte o copie.

Cei doi îşi întocmiră copii# pe care le luară cu ei# iar ori&inalele 'ură puse laolaltă şiînmânate stareţului# pentru ca acesta să le pună în si&uranţă# unde ar 'i socotit decuviinţă.

9a această lucrare doctorul $umra@ nu luă în nici un 'el parte. El nici măcar nu maiieşi din odaia lui. într-o noapte# plouă cu &ăleata# 'ără contenire# de seara şi până înori. 5ar dimineaţa# doctorul $umra@ 'u &ăsit întins lân&ă mormântul Casianei.

Murise.

În c+ilia lui se a'lau două scrisori6 una către )avel din $araievo# iar cealaltă pentrustareţul mănăstirii.

5ată cuprinsul primei scrisori1

3ra&ul meu prieten# )avel#3upă atâţia şi atâţia ani de prietenie# iată că mă în'ăţişe ţie ca un necunoscut. Eu

sunt studentul în medicină pe care 5ula L+eboasa l-a întreţinut la studii. Eu sunt'ăptura crudă care şi-a călcat în picioare cuvântul dat. Eu sunt acel om plin derăutate. 2m 'u&it în a<unul ilei +ărăite pentru cununia noastră la mănăstirea$avina.

Mai târiu# m-am căsătorit cu o 'emeie cumplită care m-a înşelat# m-a bat<ocorit#m-a c+inuit şi în cele din urmă a 'u&it 'urându-mi tot ce aveam. 5ar aceasta a 'ostcea dintâi pedeapsă de la 3umneeu# care a 'ost urmată de o alta# cu mult mai &rea1remuşcarea. :os de această pla&ă# am venit şi m-am aşeat în $araievo6 Casiana secălu&ărise şi numele ei era pe buele tuturor. 2m 'ăcut acest lucru ca să 'iu mai

aproape de dânsa# ca să pot să-i dobândesc iertarea.

M-am spovedit părintelui Calistrat. El m-a dele&at de păcat# după o lun&ă pocăinţă. Casiana m-a iertat şi ea. 3u+ovnicul m-a iertat# ea m-a iertat# dar eu num-am putut ierta pe mine însumi. 3umneeu m-a iertat oareJ 7iind tânăr# înnebunia mea am dispreţuit-o pentru urâţenia trupului6 la amara-mi bătrâneţe amvenerat-o mai presus decât orice 'ăptură omenească. Mi-am dat seama că su'letul



meu e mult mai +âd şi mai strâmb decât îi era ei trupul. * priveam ca pe un în&er. Nici mâna nu îndrăneam să i-o întind# nici mar&inea veşmântului nu îndrăneamsă i-o atin&. Într-însa strălucea cerul. )rin ea l-am cunoscut pe 3umneeu# prin eam-am întors la credinţă şi la %iserică. 3e la ea am învăţat că nu e4istă nici o punteîntre iubirea trupească şi iubirea în Hristos.

)lecând din $araievo# ştiam că am să mor curând. 8oate puterile su'letului meu le-am strâns ca să a<un& viu la mănăstire. 5nima îmi bătea tot mai rar. N-am vrut sămor sin&ur# în ultima mea clipă am coborât la mormântul ei# să-mi dau su'letullân&ă ea. =tiu că sunt nevrednic. 2sta e tot. 5artă-mă# prietene. %ucuria din această$'ântă mănăstire să nu-ţi 'ie nici o clipă întunecată din pricina morţii meleK

8ot ce am las# prin mi<locirea ta# acestei $'inte mănăstiri a $'ântului $ava. =tiu cătoate bunurile mele sunt pra' şi ţărână# la 'el ca şi trupul meu. 5artă-mă. 3omnul să

'ie cu tine.

Cu iubire până la moarte şi dincolo de moarte# prietenul tău# $umra@.

În scrisoarea către e&umen spunea1

Cuvioase părinte stareţ# 5artă-mă. În nici un c+ip să nu în&ădui ca ticălosul meutrup să 'ie în&ropat în mănăstireK El m-a târât în păcat şi păcatul mi-a distrus viaţa.)orunceşte să 'iu pus în pământ dincolo de idurile mănăstirii# lân&ă râu. Când

apele or să se um'le# or să mă ia cu ele şi or să mă ducă mai departe# până la mare.=i roa&ă-te pentru su'letul meu păcătos.Cu cinstire îti sărut dreapta.$ă mă ierţi.

*octorul (etru SumraC! păcătosul.



Epilo&

imire. Vorbe# 'el de 'el. 2poi lucrurile se aşeaă. * minune nu stăpâneşte maimult de câteva ceasuri această mânăstire# unde se întâmplă de la 3umneeu atâtea.)e când oamenii încă mai vorbeau despre moartea doctorului atenţia le 'u deodatăatrasă de un tânăr musulman din %erane# cu mintea rătăcită. 3e dimineaţă pânăseara# acesta aler&a împre<urul bisericii. 9a început lumea îl căina# mai apoi# totvăându-l se obişnuiră cu el şi aproape nimeni nu-l mai bă&a în seamă. Într-o i# pecând părinţii mănăstirii citeau )saltirea la mormântul $'ântului $ava# mai dădu oroată bisericii şi# deodată# se opri.

- nde mă a'luJ 'ăcu el# nedumerit.Îşi venise în 'ireK 2vea mintea întrea&ă. )ărinţii lui plân&eau de bucurie. 8oţi cumic cu mare# dădură slavă lui 3umneeu# mulţumind $'ântului. $e vădise taina

puterii plăcutului lui 3umneeu# $'ântul $ava# şi a tuturor s'inţilor din Mileşeva.

)avel din $araievo# stăpânit până-n acea clipă de durerea morţii neaşteptate a prietenului său# 'u copleşit de uimire dinaintea acestui miracol.

- Ce mai minuneK stri&ă el.

- Ei# domnule# să nu te miri# îi spuse un bătrânel de prin partea locului. 9oculacesta e plin tot de 'oc din cer. 3in vâr'ul muntelui# unde-i cătunul nostru# vedem

adesea ieşind lumină din morminte. =i nici nu-i de mirare. 3oar sunt în&ropaţiacolo atâţia mucenici - călu&ări# 'emei# 'ete şi copii# ucişi de soldaţii otomani.Înalta )oartă# $tăpânirea# credea că din pricina mănăstirii Mileşeva şi a $'ântului$ava se abătuse nenorocirea asupra împărăţiei otomane. =i# ori de câte ori seadunau oamenii în număr mare la mânăstire# erau ucise 'ăpturi nevinovate. $unt şimusulmani care au plătit cu capul# numai şi numai pentru că se a'lau aici în clipamăcelului.

- Sâşneşte 'lacără din morminte# domnule şi luminăK *dată priveam de acolo desus# şi am creut cu toţii că a luat 'oc mănăstireaK * 'lacără mare din mormântul

părintelui Calistrat# o 'lacără mare din mormântul maicii CasianaK 9ocul acesta es'ânt# domnule# e s'ântK $lavă lui 3umneeu şi $'ântuluiK

Călu&ării şi stareţul povestiră cum în 'iecare luni Diua în&erilor din mormântulCasianei se răspândeşte o mireasmă prea minunată# ca dintr-un vas plin cu tămâieaprinsă. =i această mireasmă# pe cât se pare# poate 'i simţită până departe# în satelemai răleţite de mănăstire. Murise într-o i de luni.



)avel îşi mai însemnă încă multe mărturii din vremea vieţii ei1 cum primea şicreştea în mănăstire copii din 'amiliile sârbe şi musulmane# cum tăinăduia bolnaviidoar cu o atin&ere a mâinii# cum la ru&ăciune se ridica în vădu+# cum uşa bisericiii se desc+idea sin&ură dinainte. Musulmanii o numeau Nena# creştinii îi spuneau$iiana Dcea strălucitoare pentru că 'aţa îi strălucea. 7rumuseţea înnăscută ac+ipului ei crescuse odată cu 'rumuseţea du+ovnicească a su'letului.

Nici postul# nici osteneala# nici bătrâneţea n-au stins strălucirea de pe 'aţa ei.

Călătorii noştri rămaseră la Mileşeva până la înălţare# când era şi +ramulmănăstirii. :e&ele =te'an# întâiul încoronat# s'inţise Gica la sărbătoarea Înălţării3omnului şi tot aşa şi 'iul lui# re&ele Vladislav# rânduise pentru mănăstireaMileşeva.

Ne a'lam la doi ani de la eliberarea mormântului $'ântului $ava - nu numai de turcici şi de mai răii vră<maşi ai sârbilor ortodocşi# din ne'ericire aceşti vră<maşi 'iinddin rândul celor boteaţi.

$ărbătoarea +ramului 'u înălţătoare# ca odinioară pe vremea împărăţiei sârbeşti. 9aru&ămintea pelerinilor din $araievo# preoţii pomeniră între& şirul de &eneraţii care#de la tra&ica bătălie de la ?ossovo şi până în ilele noastre# au plătit cu viaţa preţulcredinţei celei adevărate şi al libertăţii. 3upă această pomenire înălţară cu toţiilaude lui 3umneeu.

2 treia i după marea sărbătoare# luară din nou drumul spre $araievo# de-a lun&ulrâului 9im# de astă dată numai unspreece călători. 8rei ile cât ţinu călătoria#vorbiră despre ceea ce văuseră şi auiseră la mănăstirea Mileşeva# de tot ceea cele umpluse inimile. 2<unşi cu bine la $araievo# încă nu isprăviseră de depănat tot'irul.

episcopul nicolae velirimovici – casiana. Învăţătura despre iubire în hristos

Documents