CAPITOLUL I EPIDEMIOLOGIE GENERALA 1.1 ASPECTE GENERALE Epidemoologia este o stiinta care are o vechime apreciabila cunoscnd perioade de dezvoltare si de stagnare n functie de evolutia generala a cunostintelor stiintifice, legata strns de evolutia societatii omenesti. Dezvoltarea epidemiologiei ca stiinta poate fi localizata n secolul XVIII, dupa ce teoria germenilor" care produce boala a fost stabilita. In epoca sclavagista, nivelul redus al dezvoltarii tehnice si unele interdictii au limitat evolutia cunostintelor din domeniul medical. Bolile contagioase care evoluau si eforturile facute pentru cunoasterea si combaterea lor au reprezentat terenul favorabil pentru ncoltirea" unor conceptii etiologice prin care se banuia existenta unui agent invizibil, denumit ca samnta a bolii" -(Plinius, Lucretius si altii). Apare termenul de epidemie" si tratate care ncearca sa descifreze cauzele obiective producatoare de boli cu mare raspndire. In rndul lor se ncearca identificarea unor factori endogeni" si exogeni" (ex. Scrierile lui Hipocrate). Pentru facorii endogeni au fost emise teorii si explicatii care se refereau la disarmonia umorilor din organism", iar pentru cei exogeni se aprecia ca risc major consumul unei ape poluate, pericolul unor reziduri poluante din sol care puteau degaja particole" patogene = (conceptia miasmatica). Toate aceste observatii au fost folosite de edilii timpului care au construit impresionante instalatii de aductiune ale apei potabile, precum si alte actiuni de salubrizare (ex. Roma). In evul mediu, raspndirea si impunerea dominanta a conceptiilor religioase despre lume au pus n umbra, sau au alterat observatiile concrete facute asupra evolutiilor unor boli, stabilite anterior. Renasterea, odata cu eliberarea gndirii umane din misticismul si scolastica Evului Mediu" a permis un avnt semnificativ n cunoasterea bolilor, aducndu-se argumente pentru existenta agentilor parazitari si permitnd explorarea corpului uman. Este momentul cnd se construieste o epidemiologie empirica, dar destul de corecta, cu privire la bolile contagioase. Secolul XIX aduce marele avnt stiintific si tehnic general, care a permis mai ales prin perfectionarea microscopului, aprofundarea studiilor de morfopatologie, descoperirea agentilor patogeni infectiosi (Virchow, Pasteur, Babes, etc). Aparitia microbiologici ca disciplina stiintifica medicala, descifreaza fenomenul epidemic infectios pentru o serie de boli infectioase. Din acest moment, epidemiologia se consacra descifrarii si combaterii raspndirii bolilor infectioase la om. Cu aceeasi consacrare apare epidemiologia pentru animale. Intr-o perioada de timp relativ scurta, se obtin succese considerabile n prevenirea si combaterea unor boli infectioase n populatiile umane si de animale. Epidemiologia este conceputa la acea data, ca epidemiologia bolilor infectioase. Bolile cu raspndire n masa" care nu erau de natura infectioasa, erau investigate de specialitati diferite n functie de gradul care se impunea. Din secolul XIX n majoritatea tarilor cu un anumit grad de dezvoltare, statul, pe baza rezutatelor si recomandarilor stiintifice, ncepe sa intervina n epidemii nu numai prin masuri coercitive ci si prin masuri organizate constnd din: aprovizionarea cu apa potabila tratata stiintific, ndepartarea rezidurilor si

salubrizarea localitatilor si a locuintelor, supravegherea alimentelor, vaccinari obligatorii contra bolilor infectioase si altele. Toate masurile si actiunile ntreprinse n cteva decenii au ameliorat considerabil starea de sanatate la oameni si animale - n special n tari si grupuri de tari asa cum sunt cele ale Europei si ale Americii de Nord. Existenta unor fenomene epidemice de interes mondial si inegalitatea n capacitatea de a solutiona problemele de sanatate -a oamenilor si animalelor, au condus la crearea de organisme coordonatoare la nivel international. ntre cele doua razboaie mondiale, Ligii Natiunilor, iar dupa cel deal doilea razboi mondial Organizatiei Natiunilor Unite, le-au revenit menirea de a organiza, dezvolta si sustine activitatea acestor organisme, asa cum sunt FAO, OMS, iar prin vointa unor state, la nceput europene, OIE. Organizatiei Mondiale a Sanatatii i-a revenit sarcina de a initia si organiza Epidemiologia pentru medicina oamenilor, n raporturile dintre oameni, dintre animale si oameni (zoonoze), iar Oficiului International de Epizootii (ncepnd din anul 1924) a celei legate de bolile transmisibile, infectioase si parazitare la animale. Prin contracte si contacte de colaborare la nivel local, national si intrenational efortul organismelor internationale si n final cel al medicinei umane si veterinare, s-au consacrat dezvoltarii acestei stiinte medicale- Epidemiologia". 1.2. DEFINITII, OBIECTUL DE STUDIU SI OBIECTIVELE Pe parcursul anilor Epidemiologia a fost definita diferit, de numeroase personalitati din lumea medicala nationala si internationala. ntre anii 1960-1970 definitiile date Epidemiologiei fac trimiteri stricte la bolile la om", colectivitatii umane", considernd ca termen consacrat pentru animale Epizootologia". Totusi o definitie extrem de concisa si atotcuprinzatoare este formulata de Greenwood n 1934, astfel: Epidemiologia reprezinta studiul bolii ca fenomen de masa". Epidemiologia n general este interesata de: numarul subiectilor care prezinta o stare patologica sau biologica ntr-o colectivitate descoperirea tuturor factorilor n masura posibilului, sau a majoritatii factorilor care au determinat starea respectiva evolutia n timp a starii patologice evolutia implicatiilor economice, sociale si ecologice ale fenomenului n final, pe baza datelor adunate, elaboreaza actiuni complexe care sa previna riscurile si consecintele negative n viitor. Urmareste n permanenta promovarea sanatatii (sanogeneza) n populatii. Pe baza celor prezentate se poate concluziona ca epidemiologia nu este o stiinta a epidemiilor" ci o stiinta care are ca scop principal sa previna epidemiile. n medicina veterinara a fost utilizat mult timp termenul de epizootologie" pentru descrierea bolilor la populatiile de animale. Datorita traducerii ad literam" a termenului de epidemiologie" -demos" - nseamna populatie care poate fi de oameni sau de animale (epi" a a ceea ce este si logos" = studiul) si datorita mai multor asemanari dintre medicina umana si cea a animalelor, sunt putine motive sa se continue utilizarea a doi termeni, n special al celui de epizootologie. Daca s-ar dori sa se mentina distanta dintre studiile privind bolile animalelor si omului, problemele lingvistice care s-ar asocia, mpinse la extrem, ar duce la

folosirea de termeni cum ar fi: epiornitologie (pentru pasari), epiichtiologie (pentru pesti), epiphytologie (pentru plante) etc. Este astazi unanim acceptat si folosit termenul general de epidemiologie" si cu o nota de particularitate pentru colectivitati de animale, Epidemiologia Veterinara. 13. LOCUL EPIDEMIOLOGIEI N RNDUL STIINTELOR Definitia data stiintei, afirma n esenta ca este un ansamblu sistematic de cunostinte veridice despre realitatea obiectiva si subiectiva"; ansamblu de cunostinte dintr-un domeniu al cunoasterii. Toate aceste afirmatii despre stiinta, n general se regasesc si n Epidemiologie". Domeniu la care se refera epidemiologia este destul de complex si face apel la colaborarea dintre mai multe discipline din domeniul medical, cu unele segmente esentiale din alte stiinte, ceea ce impune o informare documentata. Ca si n alte domenii, n timp, stiintele s-au dezvoltat si au ncercat sa-si delimiteze strict granitele, sa se izoleze, aparndu-si specificul. S-a ajuns ca dezvoltndu-se una lnga alta, stiintele sa-si dispute frontierele, iar aparitia stiintelor complexe sa le integreze pe cele abstracte: biofizica, biochimia, astrofizica, etc. Epidemiologia este larg recunoscuta ca o stiinta de baza a medicinei preventive, dar se mai ntmpla ca unii sa reduca epidemiologia la un simplu set de metode (cauzat n multe situatii n scoli si datorita numarului redus de ore de predare si de studiu), altii reduc epidemiologia la statistica, altii o raporteaza numai la bolile contagioase s.a.m.d. Pna h anii 1960, epidemiologia a fost strns aliata cu microbiologia n lupta mpotriva bolilor. Dupa aceasta perioada (aproximativa) epidemiologia a devenit o disciplina mai cuprinzatoare, caracterizata n principal prin investigarea, pe lnga agentul specific, a mai multor factori al caror rol pot fi si sunt de multe ori, cauze potentiale ale bolilor. In particular pentru medicina veterinara, utilizarea metodelor cantitative au devenit mai extinse n cercetarile epidemiologice deoarece att n nvatamntul veterinar ct si n practica accentul se schimba de la animalul individual catre populatie" si deci pot fi aplicate n medicina de grup". Extinznd definitia data anterior epidemiologiei, ea poate fi definita ca fiind un studiu al tiparelor boli care exista n conditiile date din teren, sau, mai detaliat, epidemiologia reprezinta studiul frecventei, distribuirii si a conditiilor determinante ale populatiilor sanatoase si/sau a populatiilor bolnave. Se poate concluziona ca epidemiologia unei boli constitue analogul populatiei, fata de patogeneza bolilor la cazurile individuale, context n care epidemiologia este o stiinta fundamentala pentru medicina n cadrul populatiilor. Pentru unii, asa cum am mai prezentat, epidemiologia reprezinta un simplu set de metode. Totusi utilizarea acestor metode duce adesea pe practician la o conceptie globala de orientare a gndirii privind sanatatea si boala, care este total diferita de orientarea care abordeaza pacientii individuali n cadrul clinicii medicale. n cele mai multe cazuri unitatea de preocupare n studiile epidemiologice veterinare nu o constitue individul, ci grupuri si categorii de indivizi, asa cum sunt turmele" si fermele de animale". Cu toata separarea n ceea ce priveste diferenta existenta asupra unitatii oatre care se ndreapta preocuparea animal" sau turma" epidemiologia solicita aceeasi atentie pentru detaliu si capacitate de observatie ca si medicina clinica sau alte stiinte biologice.

n acest context medicina preventiva este separata numai conventional de medicina curativa. In realitate toata medicina trebuie sa aiba orientare preventiva, gndire preventiva, n orice specialitate. Medicina preventiva trebuie sa fie punctul spre care trebuie sa tinda stiintele medicale. Epidemiologia nu este de multe ori nteleasa pentru ca rezultatele ei, pe termen scurt, n cele mai frecvente cazuri nu se vad imediat, deci nu sunt spectaculoase, nu produce senzationalul ca o operatie pe cord, de transplant de organe sau oricare interventie interesanta pe un animal. Protejnd populatii de animale, medicina preventiva costa scump, motiv datorita caruia uneori aforismul folosit este mai usor sa previi dect sa tratezi" nu este real. Corect este nsa sa fie sustinut faptul ca, daca nu este mai usor sa previi" n orice caz este mai bine sa previi" (sensul acestei formulari a fost facut de OMS). Epidemiologia veterinara trebuie neconditionat sa conduca la solutii practice care sa se ncadreze n legile statului promovate si edictate de legislativul propiu ct si a celor care au fost preluate din legislatia internationala din domeniu, tramsformate n norme juridice legale. 1.4. RAMURILE EPIDEMIOLOGIEI Urmare a dezvoltarii ca stiinta, n timp, epidemiologia a suferit structurari utile pentru aprofundarea unor aspecte din preocuparile sale. n acest moment, cei mai multi epidemiologi structureaza epidemiologia n: 1) Epidemiologia generala 2) Epidemiologii speciale In cadrul fiecarei structuri s-au desprins metode si ramuri care au contribuit att la dezvoltarea acestei stiinte ct si Ia posibilitatea de cooperare strnsa cu alte stiinte si/sau ramuri ale altor stiinte. 1) Epidemiologia generala (teoretica) studiaza legile generale care guverneaza procesele epidemiologice, domeniile de contact cu alte stiinte, metode de lucru, aprecierea cauzalitatii, factorii endogeni si exogeni care determina procesele epidemiologice, caile de prevenire, combatere si eradicare a unor procese patologice cu raspndire n masa. Ca urmare a dezvoltarii n timp a cunostintelor si al progresului, astazi se pot distinge n cadrul epidemiologiei generale cteva importante domenii de lucru, asa cum sunt: a) epidemiologia geografica b) epidemiologia moleculara si genetica c) ecoepidemiologia d) seroepidemiologia si altele a) Epidemiologia geografica reprezinta n acest moment o relitate care apare frecvent n lucrarile care abordeaza problematica la nivel international, n special, cu toate ca ea poate fi adaptata chiar la teritoriu unui singur stat cu o suprafata medie si cu att mai mult la state cu teritorii mari si foarte mari (China, India, SUA, state ale Americii de Sud sau Africii). Despre multe boli (virotice si parazitare) se noteaza astazi ca fiind din lumea noua" si lumea veche". Un exemplu concret poate fi exemplificat prin lucrarile Biroului Comisiei Internationale de Coduri si Sanatatea Animala din 19-23 septembrie 1994 - Paris - cnd s-a abordat (anexa XV) problema zoonozelor transmisibile de la primatele non-humanoide. Conform lucrarilor acestui

prestigios organism intenational primatele non-humanoide ar putea fi mpartite n: a.l. Maimutele din lumea noua (de origine sud americana). Acest grup a fost izolat de om", iar bolile sale sunt considerate din punct de vedere zoonotic, mai putin periculoase. a.2. Maimutele din lumea veche, de origine africana si asiatica. Acestea au trait n contact strns cu populatiile umane, si din acest motiv, ct si datorita proximitatii poligenetice cu acestea, sunt considerate mult mai periculoase din punct de vedere al zoonozelor pe care le pot transmite. Majoritatea primatelor non-humanoide importate sunt destinate cercetarilor sau cresterii n zooparcuri. Riscul de purtator al unor zoonoze este mai mare la cele capturate din starea salbatica comparativ ca cele pastrate n captivitate, care se afla permanent sub supraveghere sanitara-veterinara. Aspectele referitoare la importul si pastrarea acestor primate non-humanoide sunt importante pentru sanatatea publica, mai ales n cazul maimutelor utilizate n scop stiintific (cercetare) pentru ca aici exista un contact mult mai strns ntre ngrijitori, cercetatori si animale nou achizitionate (secretii, excretii, fecale si altele). Pentru a ntari cele prezentate, trebuie cunoscut faptul ca primatele nonhumanoide se pot infecta cu Mycobacterium tuberculosis, M. bovis si M. avium. Herpcsvimsul simian tip B, mai ales la Macaca si virusul imunodeficicntei simiene-SIV- nrudit cu cel al imunodeficientei umane care produce sindromul SIDA, produc boli cu o patogeneza asemanatoare cu toate ca virusul HIV si SIV sunt entitati distincte. Febra hemoragica SIMIANA - boala MALBURG si EBOLA (Filoviridae), se considera ca sunt produse de un virus cu origine Africana, iar ceea ce este mai socant este faptul ca la animale poate evolua asimptomatic. Boala se poate transmite prin ace de seringa, tatuaje, insecte hematofage sau contact direct. Si la om, n cazuri rare boala poate evolua asimptomatic, dar de cele mai multe ori ca febra hemoragica cu mortalitate foarte ridicata. Comertul international cu astfel de animale salbatice este reglementat de CITES (Conventia Comertului International cu specii din flora si fauna n pericol de disparitie), iar containerele cu astfel de animale intra sub incidenta IATA (Asociatia Liternationala pentru transportul Aerian) care din motivele aratate trebuie nsotite neaparat de Certificat de sanatate animala" care sa ateste originea animalel< utilizate n scop de cercetare n Laborator sau n scop de crestere. Referindu-se tot la acest aspect, al originii geografice, dar trimitnd catre paraziti", de data aceasta Codul terestru al OIE , prezinta miaza cu .Cochliomyia hominivorax, ca fiind o miaza din lumea noua". Aspecte si exemple asemanatoare sunt n domeniul epidemiologiei umane. Suprafata populata a globului cuprinde populatii eterogene sub aspect biologic, somatic, economic, relatia cu ambianta fizica si biologica (biocenoza). Eterogenitatea s-a accentuat n ultimele sute de ani prin mari migratii si reasezari (europenii n America, asiatici n Europa si America si\ altele). Din aceste exemple se poate concluziona ca acest domeniu al epidemiologiei generale, este important n solutionarea multiplelor probleme care tin de populatiile animale si oameni. Interactiunea dintre sanatatea animalelor si sanatatea publica solicita o colaborare mult superioara celei actuale n studiile si actiunile legate de

epidemiologia geografica, sarcina care este preluata astazi la nivel international de OMS-FAO-OIE si de alte organizatii internationale si regionale. Prin aceste eforturi conjugate se asigura o informare rapida de la si catre autoritatile statelor pentru anumite boli si difuzarea n extenso a informatiilor necesare catre toate statele interesate. b)Ecoepidemiologia Datele ecologice intervin si sunt utile n studiile de epidemiologie. Uneori aceste date au un rol de importanta esentiala, n ansamblu acesti factori sunt cei din afara organismului asa cum sunt grupati ca factori exogeni", a caror rol si importanta va fi prezentat n capitolele urmatoare. c) Seroepidemiologia Este astazi o ramura importanta a epidemiologiei, dupa unii numai o metoda importanta n cercetarea unui proces epidemic. Acest domeniu face apel la analiza imunologica, biologica, antigenica a sngelui n rndul populatiei vizate. Aceste metode, sunt frecvent folosite n supravegherea epidemiologica veterinara si sunt cuprinse si n Programele nationale de supraveghere, prevenire si combatere a bolilor cu etiologie microbiana, parazitara si nu numai, din tara noastra. d) Epidemiologia biomoleculara si genetica este larg utilizata astazi n medicina veterinara si are trimiteri speciale catre reproductia animalelor n rasa curata, recoltarea si folosirea spermei si a ovulelor reproducerea animalelor. Unele progrese n aprofundarea studiilor, dar mai ales n aplicarea n practica a celor deja elaborate la nivel international, au fost facute n ultimii sm n tara noastra. Apreciem ca trebuie urgent dezvoltata o' conlucrare strnsa ntre geneticieni si epidemiologi umani si veterinari care pot contribui substantial la sanatatea publica. Cercetarea patologiei genetice n populatiile animale prin metode de epidemiologie, la nceput prin epidemiologia descriptiva va conduce la concluzii benefice sanatatii animalelor si direct sau indirect si a sanatatii oamenilor. Detectarea si mbunatatirea profilaxiei prin evidentierea riscurilor genetice pentru sanatate, este un domeniu care trebuie sa ocupe un loc mai semnificativ n activitatea stiintifica medicala. 2) Epidemiologii speciale In cadrul acestora sunt cercetate grupe de boli sau stari biologice, deoarece asa cum am prezentat, scopul epidemiologiei este de a investiga orice manifestare patologica de masa indiferent de cunoasterea sau necunoasterea cauzelor sau indiferent de complexitatea sau interferenta cauzala, n cadrul epidemiologiilor speciale putem distinge: a) epidemiologia bolilor transmisibile b) epidemiologia bolilor netransmisibile a)Epidemiologia bolilor transmisibile a cunoscut modificari radicale n ultimele decenii. Daca la nceput prin boli transmisibile se ntelegeau acele boli care au o etiologie infectioasa sau parazitara, astazi n grupa bolilor transmisibile sunt grupate si acelea care au cauze gene sau cele cu o etiologic necunoscuta sau putin cunoscuta (Encefalopatia Spongifbrma a Bovinelor, Screpie), boli genetice si altele. b)Epidemiologia bolilor netransmisibile pe masura dezvoltarii societatii a cunoscut un considerabil progres, generat n principal de marile probleme privind sanatatea populatiilor umane legate de evolutia uneori n masa a unor boli netransmisibile, dar cu mare impact social. Se poate face afirmatia ca n tarile avansate unde multe din problemele de sanatate produse de agenti patogeni de

natura infectioasa sau parazitara au fost total sau partial rezolvate, uneori pna la eradicare, cresterea numarului populatiilor afectate de boli netransmisibile", a facut ca importanta epidemiologiei acestor boli sa ocupe locul principal. Daca la animale de productie lucrurile nu sunt intens cercetate n statele slab dezvoltate, unde problemele economice si de existenta, sunt probleme extreme, nu acelasi lucru se poate afirma despre epidemiologia bolilor netransmisibile pentru unele specii de animale din jurul omului -animalele de companie asa cum sunt: cinele, pisica, calul si altele. Un loc important l ocupa epidemiologia bolilor netransmisibile, n domeniul mbunatatirii sanatatii publice, fiind conturate cteva arii de actiune n grupul principalelor boli cu impact major asa cum sunt: epidemiologia hipertensiunii arteriale, a cardiopatiei ischemice, a diabetului zaharat, a unor boli digestive si altele. Numarul mare de specii si chiar de rase de animale, destinatia multipla a acestora - pentru hrana, pentru munca, pentru agrement si nu n ultima instanta a integrarii animalelor n viata sociala a omului, referindu-ma aici n special la cine si pisica, au complicat foarte mult metodele folosite n prevenirea si combaterea bolilor transmisibile si netransmisibile. Astfel, n cazul animalelor mari si mijlocii de productie, epidemiologia recomanda suprimarea prin sacrificare sau eliminarea acestora, la aparitia unor boli care pot sa cuprinda alte efective sau teritorii. Recomandarile sunt si trebuie sa fie altele n cazul animalelor mici, de curte sau apartament, influentate fiind de sentimentele de dragoste ale omului fata de aceste animale. Valoarea reala a animalelor, evaluarea atenta a implicatiilor economice si sociale (n special n cazul zoonozelor), valoarea enorma care tine de afectivitatea umana fata de unele animale, conduc la actiuni fara bariere, n situatia celor din urma chiar fara bariere economice, pentru gasirea celor mai adecvate mijloace de prevenire si combatere. Indiferent ca ne aflam n domeniul epidemiologiei bolilor transmisibile sau a epidemiologiei bolilor netransmisibile, cercetarea epidemiologica trebuie sa se desfasoare ntr-un singur mod, riguros si stiintific structurat n patru etape importante. Aceste etape, au un singur sens, acela de la stnga la dreapta, iar datorita importantei fiecareia dintre ele, pot fi definite ca structuri ale epidemiologiei si anume: 1-Epidemiologia descriptiva 2-Epidemiologia analitica 3-pidemioIogia operationala 4-Epidemiologia evalua tiv a 1-Epidemiologia descriptiva Dupa identificarea unui proces epidemiologie, prima actiune este de a descrie si masura cazul" ntr-o populatie vizata. In acest moment, de nceput, rolul major al epidemiologiei, consta n identificarea si descrierea circumstantelor si factorilor care produc procesul epidemiologie, acel dezechilubru care apare ntre gazda si mediul ei ambiant, care dezechilibru este de fiecare data ndreptat spre gazda avnd drept rezultat -boala. Epidemiologul este interesat n ceea ce priveste relatia dintre factorii care vor fi analizati detaliat n capitolele urmatoare, respectiv: gazda, agentul patogen si mediul ambiant, evalund neconditionat modul n care relatia dintre acestia se schimba, sufera modificari n timp. Epidemiologia descriptiva veterinara, fata de consideratiile care sunt specifice domeniului uman, trebuie sa evidentieze neconditionat efectele bolilor asupra productivitatii animalelor din grupul studiat. De mentionat, pentru activitatea

epidemiologului veterinar, n aceasta etapa, a cercetarii epidemiologice, este obligativitatea de a studia si evidentia atent toti factorii care actioneaza, n care sens ei trebuie bine cunoscuti si corect cuantificati, rednd n final fidel modul cum acesti factori actioneaza. 2. Epidemiologia analitica Dupa ce ntr-un document concentram toate datele pe care le obtinem despre fenomenul cercetat, aceste date trebuie supuse unor analize. Deci informatia obtinuta trebuie prelucrata, moment care apartine Epidemiologiei analitice. Daca reusim la finele acestei etape sa elaboram ipoteze, sa evidentiem cauzele, mai ales, acestea trebuie testate si analizate atent cu mijloace specifice. Corelarile statistice trebuie confruntate cu date suplimentare pentru a decide daca ele exprima relatii cauzale. 3.EpideniioIogia operationala Daca reusim, n etapa anterioara, sa descoperim relatii cauzale pentru geneza fenomenului studiat putem elabora pe baza lor concluzii, masuri de combatere si masuri de profilaxie n aceasta etapa, datele obtinute n epidemiologia analitica au desavrsit investigatia si ne-au permis sa valorificam corespunzator efortul facut, n final, inclusiv a celui financiar. Se poate concluziona ca epidemiologia descriptiva stabileste distributia fenomenului urmarit, iar epidemiologia analitica urmareste detectarea factorilor cauzali ai fenomenului urmarit si n final ca, aceste etape n activitatea propriuzisa nu se pot separa (separarea este necesara si se face pentru studiu didactic) concomitent cu aprofundarea stiintifica a cunostintelor despre fiecare etapa si element n parte. 4. Epidemiologia evaluativa Foarte important, n vederea luarii unei decizii sanitare echilibrate, inclusiv pentru aspectele economice trebuie evaluate att pierderile produse de boala care trebuie combatuta, ct si costurile necesare pentru programele de lupta avute n vedere, n final pentru a adopta decizii rationale, pertinente. Cunoasterea aspectelor specifice este indispensabila nainte de adaptarea deciziei sanitare. Acest domeniu al epidemiologiei evaluative mai este cunoscut domeniu de studiu al economiei sanatatii, Epidemiologie descriptiva LE Epidemiologie evaluativa Epidemiologie teoretica (generala) It Epidemiologie analitica Epidemiologie operationala Fig.1.1 Mersul studiului epidemiologie si relatia dintre diferitele domenii ale epidemiologiei: 1.5. NOTIUNEA DE SANATATE

n cadrul industriilor care se ocupa cu animalele domestice, accentul se pune pe grupuri mai degraba, decit pe indivizi, iar epidemiologia a devenit strns integrata n formularea si implementarea programelor de mentinere a sanatatii grupului. Ca atare, epidemiologia va creste n importanta cu ct programele orientate spre sanatatea populatiilor devin mai larg integrate n sistemele de productie ale septelului. n acelasi timp este necesar pentru cei care se concentreaza spre animalele de companie sa-si creeze si sa dezvolte preocuparea pentru combaterea bolilor de grup. Primul pas n demararea unei cercetari epidemiologice este de a stabili care sunt indivizii bolnavi, sau care prezinta starea biologica pe care o abordam. Daca eliminam teoretic problematica pe care o ridica pentru sanatatea animalelor bolile cu etiologie microbiana si parazitara, cu toate ca si aici sunt multe de discutat, la a defini sanatatea si boala ntr-o populatie de animale, apar dificultati mari. Daca boala apare cu manifestari evidente de suferinta, de disfancfij si leziuni, sarcina este oarecum facila. Daca nsa sunt disfunctii si manifestari clinice usoare, poate nesesizabile, chiar fara manifestari clinice, se poate pune ntrebarea de la ce s-a abatut functia?" Un raspuns scurt, dar corect, este de la normal". De aceea este necesar sa poti defini normalul si sanatatea. Ambele notiuni fiind conventionale, se stabilesc prin cunoasterea istoriei naturale a bolilor n populatiile studiate. Testele care stabilesc normalul se ntemeiaza pe statistici si deseori se dau limite cantitative ale normalului. Aceste limite pot nsa fluctua n functie de anumite stari fiziologice sau zone geografice astfel: temperatura corpului si unele transaminaze pot suferi modificari semnificative dupa un efort fizic intens, cunoscnd,prima variatii semnificative, iar a doua concentratii sanguine crescute. tensiunea arteriala la om, poate avea ascensiuni apreciabile sau caderi n functie de caldura, stress etc. persoane din zone tropicale sunt deseori purtatoare de hemoglobina anormala (Hbs). Acestea nu sunt bolnave, ci sunt chiar protejate fata de gravitatea evolutiva a unor infestari cu malarie. In cazul lor, se constata chiar ca anormale fiind pot fi mai rezistente la unii agenti nocivi. nivelul colesterolului, daca este cautat la persoane din tari dezvoltate se poate aprecia ca normal nivelul cuprins ntre 180-200 mg %. ntr-o tara subdezvoltata el se grupeaza an principal ntre 150-180-mg %'. n unele zone ale globului sunt relativ numeroase persoanele heterozigote pentru serioase boli ereditare recesive. Ele nu prezinta, de cele mai multe ori, nici un simptom clinic sau numai unul discret. Boala n schimb apare la progeni n cazul casatoriei cu o persoana tot heterozigota. Orientarea gndirii privind sanatatea si boala a iu iui practician veterinar este total diferita fata de abordarea orientata spre pacienti individuali n privinta clinicii medicale. In cele mai multe cazuri, unitatea de preocupare n studiile epidemiologice o constituie cum am mai aratat, grupuri si categori de indivizi astfel cum sunt: turmele, fermele sau septelui.

Boala si sanatatea nu sunt excesive n toate studiile de epidemiologie veterinara, deoarece att animalele bolnave" ct si cele sanatoase trebuie sa fie prezente. Sanatatea si boala sunt termeni relativi, iar definitiile lor de obicei depind de circumstantele n care sunt aplicate. Exemplul semnificativ l reprezinta productia de ficat gras, att la gsca ct si la rata. Aici productivitatea necesara unei productii competitive, calitative si economice este n contradictie totala cu notiunea de sanatate, care ar pute fi stabilita daca ne-am referii la o singura pasare iara a fi analizata m relatie cu destinatia pentru productie. Boala poate afecta indivizi fie n forma clinica sau subclinica. Boala clinica reprezinta starea de disfunctie a organismelor detectabila prin unul sau mai multe simturi ale unei persoane. Prin contrast boala subclinica reprezinta o anomalie functionala si/sau anatomica a organismului detectabila prin teste selective de laborator sau de ajutor pentru diagnostic (alergice ex.). Desi boala subclinica este mai putin serioasa pentru indivizi dect boala clinica, ea poate fi mai importanta pentru populatii datorita frecventei sale. Ca o regula generala, indiferent de cauza (cauzele) primare ale bolii, numarul de animale mbolnavite subclinic, va fi mult mai mare dect numarul de animale mbolnavite clinic. Exemple care sa confirme aceasta afirmatie sunt frecvente, att literatura de specialitate din tarile cu o zootehnie dezvoltata, bazata pe colectivitati de animale, dar si din obsevatiile facute pe animale din fermele de productie din Romnia. In lucrarea Diagnosticul mastitelor subclinice la vaci" - C.Ungureanu si coiab. prezinta urmatoarele: cazurile de mastite clinice cuprind n general 5,6% din efectivul de vaci, n schimb cele subclinice ating procente care depasesc uneori 50%. Pierderile nregistrate n productia de lapte n efective infectate au fost evaluate la aproximativ 9,3%. In acesta privinta este foarte important sa se poata face distinctia ntre infectie si boala. Infectia cu mai multi agenti patogeni, inclusiv microorganisme si paraziti ale unor anumite boli infectioase sau parazitare nu duc la boala clinica la majoritatea animalelor infectate; In multe cazuri animalele infectate apar sanatoase. Exemple care obliga a se face aceasta distinctie sunt frecvente: Bruceloza ovina (Cahiepictidimita irifectioasa a berbecilor produsa de B ovis; Paratuberculoza ovina produsa de B.J.) si altele. Pentru scopurile prezentate se concluzioneaza ca un animal care nu este bolnav clinic si nici subclinic prin definitie este un animal sanatos". Cele mai multe populatii cuprind proportii diferite de animale sanatoase, bolnave subclinic si clinic, cu indivizi a caror proportii se pot schimba cu trecerea timpului. Desi starea de sanatate la oameni a fost definita de OMS ca fiind o stare completa de bine fizic, mental si spiritual" dispunnd si de o rezerva functionala n medicina veterinara, productivitatea" este adesea utilizata ca unitate de masura a sanatatii. La populatiile de animale domestice, fie ca o boala este prezenta sau nu, n cele mai multe situatii este mai putin important dect frecventa cu care apare aceasta boala si impactul n consecinta asupra productivitatii. In acest context deoarece boala nu poate elimina productivitatea, boala n sine poate sa nu constituie factorul limitant cel mai important al productivitatii. Alti factori asa cum sunt deciziile de menegement (conducere, organizare etc.) conditii de cazare necorespunzatoare

a animalelor ori practici de furajare inadecvate pot avea un impact mai mare asupra productiei si productivitatii n multe situatii (Williamson - 1980). Datorita n parte, premizei ca turma sau ferma este mai importanta dect individul, unitatea pentru epidemiologul veterinar, n mod frecvent este un grup de animale si nu un animal. Astfel este mai important ca lotul furajat sa fie sanatos, dect un anume animal sa fie sanatos. Pentru a nu se face interpretari gresite sau exagerate trebuie precizat faptul ca epidemiologul observa indivizii" n cadrul grupurilor. De altfel informatiile obtinute pe un singur exemplar, pot da referinte pentru un grup de animale, mai mare sau mai mic, de o anumita specie, la care pot sa apara n timp conplicatii. O dimensiune, pentru a conceptualiza structura populatiilor de animale este aceea ca acestea sunt compuse dintr-un numar de straturi de la nivelul cel mai de jos pna la nivelul cel mai superior. O asemanare poate fi facuta cu organizarea celulara a mamiferelor sau pasarilor; celule cu structura similara sau cu aceeasi functie formeaza organele; organele la rndul lor formeaza sistemele corpului; indivizii fiind compusi din mai multe asemenea sisteme corporale. Indivizii au n toate situatiile mai multe propietati sau, caracteristici dect suma sistemelor corpului.. Adaposturile (padocurile) sau turmele sunt compuse dintr-un numar de indivizi; o colectivitate de adaposturi dintr-o zona geografica va forma o industrie zootehnica locala, iar industriile locale mpreuna vor forma o industrie animala mare, cum sunt cele ale industriei laptelui, cresterii pasarilor si a porcilor. Fiecare nivel mai nalt de organizare detine caracteristici superioare celor de nivele mai scazute. Asa cum indivizii au mai multe propietati sau caracteristici dect suma tuturor sistemelor lor corporale, la fel si turmele de animale au mai multe propietati dect animalele care le compun. Este evident prin definitie si prin cele prezentate precedent ca localizarea activitatii pentru cea mai mare parte a activitatii epidemiologice este terenul: ferma, clinicile de animale, orasul si teritoriul statului. Datele stocate si analizate corespunzator vor conferi .laboratorului epidemiologie" acelasi rol esential n cadrul medicinei populatiilor ca si laboratorul de patologie clinica sau celui microbiologic n cadrul medicinei animale individuale. In acest sens, epidemiologia este instrumentul de diagnostic pentru populatii, analog rolului medicinei clinice ca instrument de diagnostic pentru indivizi.

1.6. SCOPURILE EProEJVnOLOGEEI Scopul major al epidemiologiei este unul pragmatic si anume, sa furnizeze date pe care sa se poata baza o decizie rationala pentru prevenirea si/sau combaterea bolii la populatiile de animale. La animalele domestice, aceasta implica optimizarea sanatatii, productivitatea si nu n mod necesar minimalizarea frecventei aparitiei bolii. Contributia esentiala si speciala a epidemiologiei este de a furniza informatii care sa descrie frecventa si distributia sanatatii si oblii, identificnd factorii care influenteaza aparitia si severitatea bolii n cadrul populatiei de care se ocupa, n cadrul mediului lor natural si cuantificnd interrelatiile dintre sanatate si boala. Un studiu epidemiologie poate fi efectuat pentru: a aprecia frecventa bolii - ex. procentul de infertilitate la vacile de lapte

a identifica factorii care pot provoca boala respectiva cum ar fi: tipul de rase, alimentatia, managementul. Asa cum am prezentat n subcapitolul .^Ramurile epidemiologiei" prima activitate este cunoscuta sub numele de epidemiologie descriptiva, deoarece scopul sau primar este sa descrie despre ce fel de sindrom este vorba, care animale sunt afectate, unde apare boala si cnd apare boala. Cealalta activitate, numita epidemiologia analitica pune accentul principal pe colectarea si analiza datelor care testeaza o ipoteza, raspunznd n final la ntrebarea - de ce a aparut boala? Relatia dintre evolutia bolii si scopurile operationale ale epidemiologiei sunt schematic redate n figura 1.2. Aceste scopuri operationale includ prevenirea primara, secundara si tertiara a bolii. Fig.1.2. RELATIA DINTRE EVOLUTIA BOLII SI SCOPURILE OPERATIONALE ALE EPIDEMIOLOGIEI Dupa S.Wayne Martin I PERIOADA DE INCUBATIE 1 | PERIOADA . DE LATENTA EXPUNERE LA UN CAZ ' SUFICIENT APARITIA > BOLII A CLINICE

A

SCHIMBARI ALE PRODUCTIVITATII SAU SUPRAVIETUIRII

PREVENIREA PRIMARA PREVENIREA PREVENIREA SECUNDARA TERTIARA (TERAPIA)

Aceasta ordine reprezinta o cale convenabila pentru diferentierea ntre aceste scopuri si utilitatea lor, inerenta, n grija fata de sanatatea populatiilor. nseamna ca societatea trebuie sa puna accentul pe prevenirea primara" pentru ameliorarea starii de sanatate a animalelor, nainte de a folosii prevenirea secundara sau n final cea tertiara, deoarece sanatatea realizata n aceasta faza reprezinta numai o ameliorare marginala prin uciderea ariimalelor grav afectate si/sau prin tratarea bolii. Prevenirea primara include acele activitatii ndreptate pentru a preveni expunerea fata de factori cauzali, in special a complexelor de factori care sunt suficienti sa produca boala; CARANTINA si VACCINAREA sunt exemple si mijloace de baza pentru prevenirea primara. Vaccinarea nu previne expunerea fata de factorul cauzal, dar poate preveni n suficienta masura o evolutie nedorita, facnd animalul imun la agresiunea agentului cauzal n conditiile de teren. Prevenirea secundara include acele activitati destinate sa detecteze I ct mai curnd factorii procesului epidemic (factorii bolii) nainte de aparitia bolii clinice. Principiul de baza si rational biologic este acela ca o detectie din vreme a bolii, permite tratamentul adecvat privit n ansamblu sau, nu numai cel medicamentos n acceptul strns al termenului si ca atare, sa creasca probabilitatea restaurarii

sanatatii indivizilor si- sa reduca pierderile de productie. Testele utilizate n prevenirea secundara, se afla n ultimii ani cuprinse si n programele nationale de supraveghere, prevenire si combatere a bolilor contagioase si necontagioase, asa cum sunt testele de screening" pentru detectarea bracelozei, tuberculozei, examinarile postpartum ale vacilor, profilele metabolice. Altele trebuie introduse pe masura redresarii productiei zootehnice asa cum este foarte y. ~ uwoiuiu wiuieior somatice, pentru detectarea mastitelor, pentru fermele de vaci cu lapte. Prevenirea tertiara este cunoscuta si sub denumirea de terapeutica". Prevenirea tertiara la animalele domestice constitue n anumite situatii o operatie de salvare. Contrar modului normal al activitatii medicale care n principal ar trebui sa fie preventiva, a eforturilor care se fac, se ntmpla si se spera ca din ce n ce mai putin frecvent, ca medicul veterinar sa fie folosit n mod preponderent ca terapeut. n prezent, mult din timpul cheltuit din perioada studiilor de medicina veterinara este atribuit pentru ntelegerea patogenezei bolii, al dignosticului bolii si a instituirii unei terapeutici adecvate (inclusiv chirurgicale). Se apreciaza ca n viitorul apropiat, n tari mai dezvoltate, si putin mai ndepartat n alte tari (care normal trebuie sa se alinieze primelor) priceperea epidemiologica poate sa creasca capacitatile clinicianului n raport cu prevenirea tertiara (exemple sunt multiple, iar progresele cele mai palpabile s-au nregistrat n ultimi zeci de ani n medicina umana). n tarile avansate, prin metode elaborate stiintific, speranta de viata la nastere a crescut considerabil, au fost reduse ca incidenta multe din bolile cu caracter de masa": Cardiopatia ischemica, insuficienta cardiaca, iar multe boli contagioase au fost eradicate sau reduse foarte mult ca incidenta, ex: poliomielita. Conceptele epidemiologice de cercetare n teren pot fi aplicabile, cu rezultate superioare, examenelor clinice si aprecierii regimurilor terapeutice utilizate. Diferitele forme de analize pentru diagnosticul bolii, pentru decizii, devin astazi mai larg utilizate, dovedind un ajutor pentru ntelegerea procesului de diagnostic diferential, precum si pentru evaluarea alternativelor ce se refera la strategiile terapeutice". Cu toate ca studiile epidemiologice nu sunt frecvent utilizate pentru studiul patogenezei bolii, rezultatele studiilor epidemiologice furnizeaza adesea indicatii indirecte, dar utile privind natura procesului bolii. Agentii nfectiosi au diferite perioade de incubatie; cunoasterea lor este valoroasa cnd se investigheaza sau se prognozeaza focare de boala. Codul terestru al OIE cuprinde date precise n capitolele care studiaza bolile, n special acelea cuprinse n lista A. Monitorizarea productivitatii n turma'1 si pe animalul individual, adesea furnizeaza primul indiciu cum ca ceva biologic" este n neregula. Datorita acestui aspect important, monitorizarea productiei trebuie sa fie o componenta a unui program de manegement" al sanatatii. Deci monitorizarea productiei este o forma de prevenire secundara. Prin aceasta monitorizare, exemplu la un efectiv de vaci n lactatie, se poate detecta usor bolile subclinice (asa cum sunt metritele usoare, dupa prima fatare) aparitia estrus-ului si altele.(Fig 1.3.) Fig. 1.3.Relatia ipotetica dintre monitorizarea productiei, starile de boala si alte evenimente Timp si evenimente care urmeaza nasterii Starea de boala

Productia Sanatos Normala Subclinic Moderata Clinic Scazuta

Fara Muribund sau moartea 1.7. CONCEPTE DE BAZA ALE ACTIVITATII EPIDEMIOLOGICE Cea mai mare parte a activitatii epidemiologice este bazata pe patru principii si concepte despre sanatate si boala. Primul si cel mai vechi concept este acela ca aparitia bolii se afla n legatura cu mediul ambiant al speciilor studiate. In notiunea de mediu ambiant se include mediul fizic, biologic si sociologic (ethologic), al obiceiurilor si comportamentului animalelelor, al unui individ. Acest concept chiar daca uneori discutat, i este atribuit lui Hippocrate. Pentru identificarea factorilor specifici de mediu ambiant, care duc la aparitia bolii, epidemiologii evidentiaza n principal mediile unde bolile prevaleaza, fata de acelea unde nu sunt frecvente sau absente. I Clima (climatul) este o componenta majora a mediului ambiant, iar rolul sau ca determinant al multor boli parazitare si al infectiilor vehiculate de vectori este bine documentat astazi. Caldura si umiditatea ca elemente principale ale climei furnizeaza mediu optim pentru multi paraziti ca sa poata supravietui n afara gazdei si pentru supravietuirea si nmultirea insectelor care pot servi ca vectori ai bolii. Uscaciunea, n schimb este n mod obisnuit vatamatoare pentru supravietuirea lor. n cadrul unui studiu destinat pentru investigarea asociatiei dintre climat si supravietuire la vacile de lapte din California, sistemul de exploatare fiind n stabulatie libera, rezultatele au indicat ca, la numarul de fatari zilnice, riscul mortalitatii zilnice pentru vitei si ziua mortii, au fost toate influentate de catre limitele extreme ale climatului (Martin si colab. - 1975). Componentii mediului ambiant care nu tin de climat, asa cum sunt managementul" (organizarea si conducerea) si adapostirea, pot de asemeni sa exercite un mare efect asupra sanatatii vitelului, n stypo- i asupra aparitiei bolii si a productivitatii n general. Cele mai multe evidente privind aceasta problema trebuie sa se bazeze pe observatii, dar fata de importanta lor, au fost efectuate relativ putine studii asupra rolului acestor factori. Desi, n mod conceptual unii prefera sa aiba o categorie separata de agenti n cadrul triadei gazda-mediu ambiant-agent (Fig. 1.4.) - n ultima timp epidemiologii americani trateaza agentii ca pe o componenta a mediului ambiant (Fig. 1.5.) Fig. 1.4. -Prezenta speciei recenMye -numarul indivizilor -tehnologii de crestere -climat -prezenta vectorilor -etc. Interactiunea dintre agentul patogen, populatie si mediu Demn de notat e faptul ca pna n zilele noastre gazda si agentii patogeni, ca factori ai lantului epidemic, li se acorda multa importanta n studiul medicinei veterinare, cele mai multe facultati avnd catedre structurate pentru studiul

acestor factori. Putine facultati de medicina si medicina veterinara detin discipline destinate studiului mediului ambiant si relatiilor clintre mediu si gazda. Aceasta lipsa de cunoastere poate deseori conduce la scapari n aprecierea corecta a multiplelor cai prin care factorii mediului ambiant si exercita efectele lor. De asemeni prin acest fel de abordare se ngusteaza conceptele privind cauzele bolii si metodele de combatere a bolii. Discutnd acest subiect (White-1974 S.U.A.) a accentuat asupra necesitatii unor redari mai integral ecologice" asupra notiunilor de sanatate si boala. Al doilea principiu al activitatii epidemiologice este luarea n consideratie a aparitiei evenimentelor naturale cum sunt: nasterile, boala si moartea. Aprecierea cantitativa, este cel mai evident aspect al epidemiologiei moderne si cere ca medicii veterinari sa aiba cunostinte de demografie de baza si statistici tehnice. Legat de acest aspect este interesant de evidentiat faptul ca parinlB demografiei (John Greunt - sec. XVI), nu a studiat statistica si n||B epidemiologia, ci era un negustor de textile, un gnditor original, grijuliu,II care a emis ideea ca daca boala este prezenta n mod obisnuit ntr-ol anumita zona, la un anumit sex, la o anumita populatie, aceasta trebuie sili fie o cauza care necesita sa fie cercetata si care dupa identificare poatfrJ duce la reducerea mbolnavirilor. Aceasta capacitate de previziune a evenimentelor de masa este j utilizata de catre medicii veterinari ca piatra unghiulara a studiilor din 1 domeniul epidemiologie. Clinicienii veterinari utilizeaza frecvent aceasta a caracteristica ca ajutor pentru diagnostic (ex. pisicile castrate, hranite cu 1 hrana uscata pentru pisici si tinute numai n casa sunt mai mult predispuse .:| de a contracta sindromul urologic, dect pisicile necastrate hranite cu 1 hrana umeda si carora li se permite exercitiu n aer liber). Implicit aceasta caracteristica stimuleaza efortul intelectual al j cercetatorului n a cauta motivatia pentru a explica de ce boala apare n I unele circumstante, iar n altele nu. Al treilea concept al activitatii epidemiologice consta n utilizarea | experimentelor n conditiile date ( naturale), ori de cte ori este posibil. Ex. - ntrun studiu pentru aprecierea efectelor diferitelor sisteme de ventilatie privind pneumoniile ia porcine se pot identifica un numar suficient de porcine, cu afecth Unele din loturile cercetate au fost crescute n adaposturi ventilate printr-un anumit sistem, altele prin alte sisteme, altele crescute n adaposturi fara a fi dotate cu un sistem anume pentru schimburile de aer. Se poate notifica extinderea pneumoniei aparute n aceste sisteme diferite de crestere. Daca studiul este planificat cu (grija) atentie, si analizat observatiile din teren pot furniza informatii foarte utile privind eficien diferitelor tipuri de sisteme de ventilatie, precum si relatia altor factori fata de sanatate si boala. Al patrulea concept de baza al epidemiologiei este acela ca, experiente controlate n teren, trebuie efectuate ori de cte ori este posibil. Acestea trebuie efectuate la speciile interesate si n mediul lor ambiant natural. 1.8.INVESTIGATIA EPIDEMIOLOGICA SI OBIECTIVELE ACESTEIA Inca de pe vremea lui Hippocrate, metodele epidemiologice au fost utilizate, desigur la inceput empiric, pentru elucidarea factorilor determinanti ai bolilor cu larga raspndire in acea vreme. Aceste metode, chiar daca nu in totalitate, au contribuit la stavilirea bolilor infectioase, iar ulterior la eradicarea sau reducerea lor. Interesul epidemiologiei s-a deplasat in ultimele decenii de la studiul bolilor

infectioase transmisibile, la cel al bolilor netransmisibile, dar cu caracter de masa (nutriue, neoformatie, congenitale etc). Epidemiologia poate fi considerata si chiar definita ca studiu sanatatii si al bolii in populatie, in raport cu conditiile si modul de existenta concret al acestora. In acest context, detectarea grupelor vulnerabile", in perioadele critice, este deosebit de importanta. Metodele epidemiologice, in principal, sunt aceleasi, daca ne referim la bolile transmisibile sau la cele netransmisibile care au un caracter de masa". O veritabila epidemie poate fi provocata de un agent infectios sau parazitar, dar si de o intoxicare in masa, cum am avut cazuri frecvente in complexele zootehnice. lh medicina umana, lucrurile au relevanta mult mai pregnanta, d-ne referim la bolile de masa netransmisibiie; metodele epidemiologie^ au fost folosite in decursul timpului petru elucidarea unor boli cum sunt; gusa endemica (cu probleme deosebite in anumite zone din tara noastra' scorbutul, unele anomalii congenitale si altele. Metodele epidemiologice in afara unor observatii directe, permit un sir de rationamente, concluzii, prognoze, generalizari si chiar abstractizari. Aceste metode folosite judicios au condus si pot conduce la evidentierea factorilor de risc si a relatiilor de cauzalitate in cazul bolilor netransmisibile, dar care au o importanta deosebita pentru sanatatea animalelor si de ce nu, in legatura directa chiar cu sanatatea omului. Partea componenta a epidemiologiei care formuleaza principiua directoare si metodele de urmat pentru elaborarea de masuri adecvate m prevenirea si combaterea bolilor este reprezentata de metodologia epidemiologica". Metodele folosite de epidemiologie pot fi structurate astfel: observatia experimentul statistica ancheta epidemiologica laboratorul modelarea suprevegherea epidemiologica metode comparativ istorice studii speciale (monografii, bilanturi de sanatate, documentatii diverse etc). Observatia si experimentul asa cum am prezentat anterior, ocupa un loc important intre metodele folosite. Bernard Toma se refera la acesJ metode folosite de stiintele medicale afirmnd prin observatie ascultam natura, iar prin experiment o ntrebam". Statistica are pentru medicina doua principale ramuri: biostatistica si statistica epidemiologica. Statistica este o ramura aplicativa a matematicii care abordeaza latura cantitativa a fenomenelor, omitand individualul. Este stiinta care se ocupa cu descifrarea si analiza numerica a fenomenelor de masa", a legilor care conduc fenomenele de masa. Ea extrage semnificatie si sens din numerele studiate. Din punct de vedere al modului de abordare al unui domeniu avem: a) Statistica descriptiva, ce are ca obiect culegerea, clasificarea datelor statistice si descrierea lor. Ea serveste Epidemiologia descriptiva, fiind de fapt faza premergatoare a b) Statisticii analitice (inductive sau informalionale) care procedeaza la analiza critica a datelor, prin prelucrari diverse, daca sa ajunga la esenta fenomenelor, descoperirea cauzelor si a conditiilor, permitnd concluzii utile si previziuni. Ea serveste epidemiologia

analitica si operationala. Cercetarea statistica este exigenta, ea pretinde atat cunoasterea aprofundata a insasi statisticii cat si a domeniului de cercetat. Matematica intervine si aici, in domeniul statisticii imprumutandu-i precizie si rigoare si impulsionnd mai mult eficienta corectarii. Limbajul sau este precis si universal, permitnd patrunderea metodelor ei in orice alta stiinta. Conduce in mod cert de la empirism la abstractizare, de la cunoasterea empirica la cunoasterea stiintifica. Cu multe secole in urma Roger Bacon a afirmat categoric: nici o investigatie umana nu se poate intitula stiinta adevarata daca nu trece prin demonstratie matematica". Astazi foarte multi oameni de seama afirma ca in viitorul, nu prea indepartat, oamenii vor trebui sa invete statistic cum in vata sa scrie si sa citeasca. De atentionat, pentru acest moment si domeniu este faptul atitudinea noastra cu privire la utilizarea statisticii, nu trebuie plasata la cele doua extreme, adica ignorarea sau utilizarea ei abuziva. Ignorarea, ocolirea statisticii este atitudinea celor care au teama in general de calcul si matematica, cat si a celor care sunt speriati de complexitatea si uneori relativitatea rezultatelor unei cercetari statistice. Invers, este introducerea | fortata a matematicii in medicina si epidemiologie, unde se poate si unde nu se poate, exagerarea primatului excesiv al cantitativului, fetisizarea formulelor si expresiilor matematice, absolutizarea lor. In argumentarea celor afirmate Eickstendt spune: masuratoarea nu este un scop in sine..J ci o metoda... Numarul este necesar, dar nu suficient, el este rigid si simplu, iar viata este schimbatoare si complexa. Tipurile vii (oameni, animale) intai trebuie observate si apoi demonstrate cu ajutorul numarului, cu ajutorul statisticii si nu invers". l^arimile rezultate din prelucrari statistice se numesc INDICATORI". Acestia pot fi: indicatori absoluti bruti, exprimau' prin numere ntregi sau fractiuni indicatori relativi exprimati prin coeficienti si procente Reprezentarea sintetica sistematica a datelor numerice, intr-o for comoda si utila este TABELUL". Acesta poate fi conceput in asa incat datelor culese le putem da o anumita ordine. Pentru a nota mai ra] operatiunile statistice sunt folosite in activitatea curenta SIMBOL! STATISTICE. Cu ajutorul indicatorilor obtinuti putem alcatui DIAGRAME de frecventa, GRAFTCE si altele. SIMBOLURI STATISTICE & X = sirul variantelor F = efectivul unei valori - frecventa absoluta f = frecventa relativa (Ex.: fHF/N) n = suma caracteristicilor (variantelor, valori) N = suma efectivelor (frecventelor, variabilelor) XlMlMx = media Xa = media aritmetica Xp = media poderata Xcrom = media cronologica Xhi arm = media armonica Xg = media geometrica Xp = media patratica jt abaterea (deviatia) standard (deviatia tip) el = eroare XI = abaterea de la X Ancheta epidemiologica - constitue un complex de investigatii prin care se urmareste stabilirea conditiilor de aparitie a unei boli transmisibile, originea, caile de vehiculare, factorii care au favorizat aparitia mbolnavirilor, extinderea si caile de difuzare a epidemiei si alte date care sunt necesare in vederea elaborarii si aplicarii planului de masuri pentru combaterea si prevenirea extinderii bolii. Normele si masurile sanitare veterinare stabilite pentru punerea in aplicare a OGR ne 42/2004, norme elaborate cu Ordinul Presedintelui ANSVSA nr. 26/2005, descriu in detaliu modul in care trebuie efectuata o ancheta epidemiologica.

In efectuarea anchetei epidemiologice se va tine seama atat de unele aspecte gllerale, care trebuie investigate pentru toate bolile transmisibile cat si de aspecte speciale legate de caracteristicile epidemiologice ale flecarei boli. Pentru acest din urma aspect, medicul - etapa a Il-a caracterizata prin efectuarea unor deductii biologice privind [natura si cauzele acestor asocieri. Metodele folosite in investigatiile epidemiologice de masa trebuie [sa se caracterizeze, pentru a fi eficiente, in principal prin: 1) Simplitate si acccptabilitatc: respectiv cercetarile sa fie usor de I efectuat astfel ca intr-un timp scurt sa poata fi efectuate cat mai multe investigatii. Acceptabilitatea este necesara in cazul oamenilor. 2) Acuratete: executarea corecta a cercetarilor si masurarea [precisa a caracteristicilor urmarite. 3) Fidelitate: fiecare metoda utilizata trebuie sa duca la aceleasi [rezultate daca este repetata. 4) Aplicabilitate: metodele stabilite, sa fie usor de aplicat pe scara | larga la intreg teritoriul. 5) Costul economic: bine analizat, avandu-se in vedere in principal I realizarea dezideratului propus (diferit astazi pentru animale mari, fata de cele de companie). 6) Sensibilitatea: capacitatea investigatiilor de a evidentia |subiecti pozitivi, cu risc crescut pentru boala respectiva. 7) Specificitatea: capacitatea investigatiilor de a evidentia |subiectii negativi in ceea ce priveste boala sau tulburarea cercetata. In epidemiologia moderna, una dintre problemele cele mai (discutate este aceea a termiologiei epidemiologice". In lucrarea de fata, terminologia epidemiologica folosita este cea stabilita prin dictionarul de Epidemiologie" editat in anul 1991 in Franta de prof. Bernard Toma si terminologia epidemiologica folosita in lucrarile stiintifice ale Organizatiei Mondiale pentru Sanatatea Animalelor (OIE). "CODUL ZOO-SANITAR INTERNATIONAL" -mamifere, pasari si Jbine - editia Vl-a. Pentru domeniul epidemiologiei bolilor transmisibile la animale si entru stabilirea unor decizii operationale unitare, apreciem utila lezentarea in detaliu a urmatoarelor probleme: 1) Codul terestru si bolile cuprinse in Lista OIE 2) aspectele generale ale analizei riscului 3) testele de diagnostic propuse de OIE pentru comertul temational cu animale si produse de origine animala.

.1. CODUL TERESTRU SI BOLILE CUPRINSE IN LISTA OIE Criterii pentru a fi inclusa in Lista bolilor ODE: boala sa se fi ntilnit n mai mult de trei tari; Anuarul OIE sa raporteze un numar nsemnat de tari afectate: eventual boala sa se transmita si la om. In acest caz, ce tip de omplicatii se mtilnesc; boala produce morbiditate mare la nivel de zona sau tara Boala produce mortalitate mare la nivel de tara sau zona evolutia bolii este cel putin zoonotica

Urmatoarele boli sunt incluse in Lista OIE a bolilor: 1. Boli comune mai multor specii de animale: o Antrax o Boala Aujeszky o Bluetongue o Brucelloza (Brucella abortus) Srucelloza (Brucella melitensis) kcelloza (Brucella suis) bra hemoragica Crimean Congo B^inococcoza/hidatidoza Febra afloasa Heartwater Encefalita japoneza Leptospiroza Miaze din lumea noua (Cochliomyia hominivorax) Miaze din lumea veche (Chrysomya bezziana) Paratuberculoza Febra Q Rabiea Febra vaii de Rift Rinderpest Trichinellosis Tularemia Stomatitia veziculoasa Febra West Nile Bolile vacilor: Anaplasmoza bovina Babesioza bovina Campilobacterioza genitala bovina Enceptalopatia spongiforrna bovina 0 Rhinotracheita infectioase bovina 0 Febra eatarala maligna o Theilerioza o 3. o o o o o o o o o o o o c o o o o o o o o Boli ale oilor si caprelor: Arthrita/encephalita caprina Agalaxia contagioasa Pleuropneumonia contagioasa caprina Avortul enzootic (clamidioza ovina) Maedi-visna Boala de Nairobi Epididimita ovina (Brucella ovis) Pesta micilor rumegatoare Salmonellza (S. abortusovis) Scrapie Variola ovina si caprina Bolile cailor Pesta calului Metrita contagioasa ecvina Durina Encefalomielita ecvina (Eastern) Encefalomielita ecvina (Western) Anemia infectioasa ecvina Influenta ecvina Piroplasmoza ecvina Rinopneumonia ecvina Arterita virala ecvina Trichomonoza o Tripanosomoza

CAPITOLUL iii TERMINOLOGIA EPIDEMIOLOGICA In epidemiologia moderna, una dintre problemele cele em discutate este aceea a terminologiei epidemiologice. Dictionarul limbii romane moderne, defineste "terminologia" ca-fiind totalitatea termenilor de specialitate folositi intr-o disciplina sau intjw, o ramura de activitate. Un rol deosebit in solutionarea terminologiei si cu privire 1 necesitatea de cunoastere si folosire a unui vocabular adecvat si a unor

notiuni corespunzatoare il au lucrarile excelentului profesor univen$j| Bernard Toma, profesor la Scoala Nationala Veterinara D'Alfort- Paris Codul terestru al OIE. Dictionarul de epidemiologie - 1991 si lucrarea EpidemiokiM aplicata" -1996 sunt lucrari care au fost impartasite si utilizate de majoritatea studiilor si manualelor realizate dupa aceste date in mai multe tari din lume. Majoritatea termenilor folositi de disciplina de Epidemiologie veterinara din Bucuresti si de la celelalte facultati de medicina veterinar*! din tara, urmare a efortului facut in ultimii ani de Comunitatea Europeana prin programele lansate pentru nvatamntul superior veterinar si personalS de profesorul universitar Bedard Toma care a conferentiat cu mai ti ocazii in Romnia, sunt preluati din lucrarile amintite. Exemplul cu privire la necesitatea de cunoastere si folosire a vocabular adecvat si a unor notiuni corespunzatoare prezentat in luci profesoralui universitar Bemard Toma este concludent: La ori organismul este expus unei boli transmisibile, pornind de la un a patogen care este raspunzator de o boala infectioasa sau de o contagioasa. In functie de doza agentului patogen intalnit, de nivelul de receptivitate si sensibilitate al organismului, acesta va fi sau nu infectat, si va prezenta sau nu dupa incubatie o boala clinic exprimata. In timpul bolii uneori dupa vindecarea sa, organismul poate la rndul sau sa joace rolul de sursa de infectie pentru un alt organism fiind purtator de germeni si excretandu-1 intermitent sau continu; vectori si rezervoare pot interveni; dupa vindecare, organismul capata in general o imunitate care-1 pune la adapost de o noua agresiune a aceluiasi agent patogen. Totusi o recidiva sau o recurenta poate avea loc. Definirea diferita si uneori eronata a termenilor existenta, in lucrari si in acte juridice normative din domeniul veterinar din tara noastra justifica definirea unor termeni de larga utilitate si reprezentarea grafica a unor notiuni. Fara a exagera vom prezenta in lucrare termeni si explicarea lor prin definitii sau/si prin exprimare grafica. Definitia termenilor Agent patogen: Agent mecanic, fizic, chimic, biologic, comportamentul sau social a carui prezenta, exces sau insuficienta joaca un rol in aparitia unei boli. Animal: mamifer, pasare sau albina. Doza infectanta: Cantitate de germeni, capabila de a provoca o infectie la organisme ale unei categorii diferite, in conditii precise. Incubatie: Durata de timp care separa intalnirea dintre agentul patogen si organism, de aparitia simptomelor bolii. Infectie: Patrunderea si reproducerea in organismul receptiv a unei entitati straine, capabila sa se nmulteasca si sa reproduca entitati identice. Boala: Perturbarea necompensata a uneia sau mai multe functil unui organism viu. Entitate morbida, datorita unui agent patogen circula" intr-o populatie receptiva. ^-Evolutia bolii: este reprezentata de fazele bolii (fig3.1.)si anume: 1) Faza de incubatie: timpul dintre patrunderea agentului patogen in organism si aparitia primelor simptome de boala. 2) Faza de invazie (numita si faza de PRODROAME): perioada tranzitorie caracterizata prin primele simptome - adesea nespecifice. 3) Faza clinica (de stare): perioada care corespunde manifestarilor clinice obisnuite ale maladiei.

4) Faza de defervescenta: perioada care corespunde cu scaderea treptata a intensitatii manifestarilor maladiei si disparitiei progresive a simptomelor. 5) Faza de convalescenta: perioada de restaurare treptata ad integrum" a functiei si a morfologiei organelor si a sistemelor corporale precum si a restabilirii facultatii de reactie si de adaptare a organismului la factorii ambianti. 6) Faza de sanatate restaurata. Fig. 3.1. Fazele unei boli

Timpul Boala contagioasa: Boala transmisa (Fig.3.2.) prin contact direct sau indirect cu un organism care este sursa agentului patogen. fr Fig. 3.2. Reprezentarea schematica a diferitelor categorii de boli transmisibile , contagioase si necontagioase Dupa Prof. Bernard Toma MODALITATI DE TRANSMITERE BOLI TRANSMISIBILE CONTAGIOASE NECONTAGIOASE CONTACT DIRECT CONTACT INDIRECT VECTORI EXEMPLE Pesta Febra Anemia Boli StrongiArboviTare porcina aftoasa infectioasa venerice loidoze rusuri genetice africana a calului B.L A. Boala infectioasa: Boala datorata unul microb care se care se multiplica in organismul atins. Boala transmisibila; Boala al carui agent poate fi transmis si retransmis unui organism. Purtator de germeni: Organism care adaposteste (gazduieste) un agent patogen. ih Fig 3.3. Reprezentarea schematica a diferitelor categorii de purtatori de in raport cu momentul expresiei clinice a bolii BOALA 1 IANUARIE PREVALENTA INSTANTANEE 31 DECEMBRIE PREVALENTA INSTANTANEE

200 FOCARE 170 FOCARE 1 PREVALENTA ANUALA 1 [320 FOCARE j Cu toate ca empiric, in anumite situatii date ( o populatie nchisa si ^ceptiva in totalitate fata de un agent patogen care nu omoara animalele fectate, dar le imunizeaza prin trecerea prin boala) sceasta relatie a fost Iblosita pentru solutionarea unor probleme din ferme de animale pentru trecerea rapida prin boala si rezolvarea practica, atunci cand alte mijloace de jsoillaxie specifica nu exista (Fig..) (Bursita infectioasa aviara - boala virotGa, Coriza infectioasa aviara -boala bacteriana) n ceea ce priveste incidenta se constata ca aceasta creste n timpul fsfferjei pg&oade, apoi, atunci cnd numarul de indivizi receptivi scade (prevalenta mai mare de 50%) ea scade la rndul sau, sfrsind prin a se i

Fig. 4.9 Reprezentarea schematica a evolutiei in decurs de perioade succesive a bolilor endemice sau de tip epidemic dupa prof. B. Toma timpul Atunci cand incidenta (sau procentul in timp al incidentei) ramane stabila in cursul unei perioade succesive -viteza- constanta, oricare ar fi nivelul ei (a sau b) este vorba de o endemie" (la om sau animale). Nu este gresit daca folosim termenul de enzootie". Pentru a califica evolutia unei boli drept endemie" (enzootie) important este de a cunoaste gradul de variatie a incidentei in decurs de timp si nu nivelul la care incidenta se situeaza in mod obisnuit. Cand incidenta unei boli sufera mari variatii in perioade succesive, pornind de la un nivel slab, sau zero, pentru a creste in perioada urmatoare considerabil, inainte de a se stabiliza sau de a se anula, este vorba de o boala de tip epidemic" - endemie. Nu este gresit daca folosim in aceasta situatie termenul de epizootie". Daca teoretic este posibil a se stabili o limita intre endemie si epidemie, limita intre cele doua tipuri de forme epidemiologice nu poate fi definita in mod strict, cu atat mai mult cu cat unele boli, in functie de zona, de perioade, si alti factori, pot trece de la o forma la alta, dand nastere unei epidemii, plecnd de la o endemie. Aceste boli sunt taiuscute, giupate si numite endo-epidemice sau enzoo-enzootice. Se pot sadra in aceasta grupa, boli cum ar fi febra aftoaco '~ ,. pesta porcina clasica si chiar boala de Newcastle, tulpini care sunt descrise in SUA. Dupa cum bolile afecteaza populatiile, oamenii sau animalele, nu este gresit si se pot folosi termeni diferiti daca ne referim la oameni (ex. endemie) sau animale (ex. enzootie). Ceeace este esential de atentionat, este in schimb, de a se face diferentierea de sensuri care trebuie acordate bolii de tip enzootie sau epizootie" si enzotiei sau epizootiei" In patologia aniamala, unitatea epidemiologica cea mai semnificativa este turma" (nu animalul idividual). In acest context pentru patologia veterinara, ca o boala -sa fie calificata drept epizootie, trebuie ca incidenta focarelor, turme atinse, ale unei boli, sa cunoasca variatii importante si nu numai o incidenta a animalelor bolnave in cadrul unei singure turme, indiferent de marimea acesteia. Evolutia curbei in clopot cu mai multe turme atinse intr-o zona indemna anterior poate fi definita ca epizootie, in schimb afectarea unui numar semnificativ de animale, cu aceiasi evolutie intr-o singura ferma, anterior indemna, nu corespunde unei epizootii (de exemplu afectarea unui pumar de 10000 de pasari dintr-o singura ferma de 20000 de pasari, deoarece nu exista dect un focar). In schimb boala in aceasta situatie are o alura epizootica", dar nu este o epizootie. In patologia umana, in care lipseste o unitate epidemiologica de grup (asa cum este cea de la animale-turma), atat de bine structurata ca in patologia animala, conceptia este diferita. Evolutia a 10000 de cazuri a unei boli infectioase intr-o zona in care boala nu a existat anterior, exemplu gripa la oameni- chiar intr-un singur cartier locuit, constitue o epidemie, deoarece unitatea epidemiologica majora pentru oameni este ^individul". Cand o epidemie sau epizootie se propaga la mari distante si atinge succesiv mai multe state si chiar continente este calificata ca panderro&H sau panzootie" Si pentru aceasta grupare trebuie facuta o distinctie si nu trebuie confundate bolile cu distributie mondiala, cum sunt tuberculoza, bruceloza, boli care nu au

un potential de intindere rapida, cu panzootiile (febra aftoasa, boala de Newcastle) care se caracterizeaza printr-un potential puternic de difuziune. Cazurile sporadice" (Fig.4.9.) sunt definite atunci 'cand incidenta este slaba, accidentala, cand cazurile de boala sau focarele sunt separate prin perioade cu incidenta zero". Forma epidemiologica a unei boli nu este determinata de mecanismul sau de propagare. Astfel o boala contagioasa se poate prezenta cu una sau alta dintre formele epidemiologice descrise. Pentru bolile care nu sunt contagioase, dar care pot fi contractate pornind de la o sursa comuna (exemplu o toxinfectie alimentara colectiva cand toti bolnavii au fost afectati dupa consumul aceluiasi aliment) trebuie sa folosim termenul de anademie sau anazootie. Cele doua mari tipuri de indicatori epidemiologiei prevalenta (bilant) si incidenta (viteza) permit sa se caracterizeze in mod corespunzator situatia unei boli la un moment dat sau in timpul unei perioade datezi evolutia sa in timp. IV.6. INDICATORI BRUTI SI INDICATORI SPECIFICI Situatia sanitara a unei boli poate fi caracterizata prin indicatori care privesc populatia in ansamblu ei - vorbim in aceasta situatie de indicatori bruti sau generali - si de indicatori care privesc numai o parte sflU alta din populatie -deci o anumita subpopulatie - numiti indicai specifici Deoarece in epidemiologia veterinara unitatea epidemiologica poate fi animalul" sau ..turma", acesti indicatori se pot aplica diferit, in functie de unitatea luata in studiu. La unitatea ..animal" procentele in timp brute corespund expresiei celei mai simple ale frecventei unui eveniment in snul unei popularii si intr-o perioada data. Indicatorii din aceasta grupa furnizeaza o informatie globala care nu tine seama de diversi factori de variatiile din snul populatiei cum sunt: rasa, vrsta, tipul de productie, sexul si altele Principalele procente in timp brute pentru unitatea animal sunt: -procentul in timp de morbiditate -procentul in timp de incidenta -procentul in timp de prevalenta -procentul in timp al infectie -procentul in timp al mortalitatii -procentul in timp al letalitatii In functie de boala, pentru o turma data procentele in timp pot fi folosite diferit si diferit combinate, unele avnd valori foarte mari, altele avnd valori foarte mici s.a.m.d. Exemple: Febra aftoasa -procente in timp de morbiditate mare, procente in timp de mortalitate si de letalitate mici. Pesta bovina -procente in timp de morbiditate, mortalitate si letalitate (intr-o turma nevaccinata) foarte mari. Pesta porcina clasica -asemanator Rabia (turbarea) procente in timp de morbiditate si mortalitate mici. Procente in timp de letalitate foarte mari, practic 100%. Cu ajutorul a trei indicatori- procentul in timp de morbiditate, mortalitate si letalitate, aplicati la unitatea animal" se ajunge la a avea o idee generala a frecventei si gravitatii bolii.

In interiorul fiecarui procent in timp brut pot fi deosebiti indicatori specifici, care permit sa se precizeze particularitatile bolii in functie de anumite subpopulatii de sensibilitate diferita care nu pot fi relevate de procentele in timp brute. Rasa, vrsta, sexul, tipul de productie vor determina anumite subpopulatii si indicatori specifici. Cu ajutorul procentelor in timp brute si a procentelor in timp ..specifice" aplicate la unitatea animal" este posibil sa se descrie o boala si sa se ompare caracteristicile din cadrul subpopulatiilor diferite, in functie si de anumiti factori. Exemple: in Gastroenterita infectioasa a porcului (GET) procentul in timp de letalitate al porcilor mai mici de 15 zile atinsi de virusul G.E.T. este foarte mare, aproape de 100%, timp in care este aproape zero la adulte. Totusi, in patologia animala, informatia oferita prin indicatori, care se refera la animal" este incompleta, deoarece nu permite aflarea numarului de turme atinse", precizare care este capitala pentru aplicarae masurilor de lupta si pentru obtinerea costurilor. Datele prezentate in tabelul II. 1. simt edificatoare pentru a ilustra importanta utilizarii indicatorilor epidemiologiei la unitatea turma". Importanta utilizarii indicatorilor epidemiologiei la unitatea turma" [Nr. turmei L Nr. de animale din flecare turmaNumarul de cazuri

Situatia 1 Situatia 2 10 3 0 V 220 4 0 3 30 5 0 \ 4 40 7 0 5 50 5 0 6 50 8 0 L 7 60 10 0 [_ 8 70 8 0 L 9 10 80 10 35 [Total 1 500 15 75 (15%) 45 75 (15%) Tabel n Pentru acelasi procent de tinp suplimentar de morbiditate generala a animalelor de 15%, putem la fel de bine sa nu avem dect 20% din turme atinse (situatia 2) fata de 1QQ% turme atinse (situatia 1). Informatiile despre unitatea turma" sunt deci indispensabile pentru studiile de epidemiologie veterinara. La unitatea ..turma" procentele in timp brute trebuie completate cu indicatori specifici. Un idicator de importanta capitala pentru a cunoaste situatia epidemiologica a unei boli la animale si pentru a decide asupra masurilor de lupta care trebuie intreprinse il reprezinta procentul turmelor bolnave", care reprezinta raportul dintre numarul de turme in care boala exista raportat la numarul de turme receptive din zona. Si aici trebuie facuta distinctia intre turme nouinfectate -incidenta, fata de prevalenta. CAPITOLUL V SUPRAVEGHEREA EPIDEMIOLOGICA Denumita si epidemiosupravegherea, supravegherea

epidemiologica este necesara si obligatorie in lupta contra bolilor atat la nivel national cat si international. Organismele internationale care au sarcini si componente in acest sector important al epidemiologiei au fost prezentate in capitolele anterioare. Lupta mpotriva unei boli, oricare ar fi aceasta, evolund in oricare populatie (umana, animala sau vegetala) necesita, pentru a fi eficienta, o buna cunoastere a frecventei si a distributiei sale geografice. Lupta mpotriva unerooli despre care nu se cunoaste nici frecventa si nici distributia geografica- echivaleaza cu tragerea la tinta cu ochii legati (B. Toma). Orice decizie care trebuie luata in domeniul sanatatii unei populatii implica existenta, la dispozitia celor pusi sa decida, a informatiilor de epidemiologie descriptiva. In conformitate cu regulamentele OIE - OMS, pentru bolile cu difuzabilitate rapida (febra aftoasa, gripa la om) este important sa se dispuna cat mai repede posibil de informatii privind aparitia unui prim caz sau focar. Capitolul 1.1.3. din Codul zoosanitar international al OIE, se refera si detaliaza notificarea epidemiologica, iar la art. 1.1.3.3. se refera la obligatiile, administratiilor veterinare, pe care le au in a transmite informatiile in cazul aparitiei unei boli din lista A" a OIE -respectiv in 24 ore prin fax sau prin e-mail. Succesul masurilor care se ntreprind, asa cum sunt uciderea animalelor exemplul Marii Britanii in lupta impom'v Febrei Aftoaae, al Romniei, contra gripei aviare sau declansarea unor campanii de vaccinare si cu un anumit vaccin pentru alte boli de mare diiiizabilitate -boala de Newcastle la pasari sau vaccinarea oamenilor cu o anume tulpina de virus gripal, depind de viteza existenta de cele doua parti, respectiv dintre: a) agentul patogen b) masurile de lupta impotriva bolilor Aceasta presupune cunoasterea exacta si in permanenta, a situatiei la un moment si evolutia ulterioara. Pentru o boala, cuprinsa in grupa bolilor cu difuzabilitate mai lenta (tuberculoza, leucoza enzootica bovina) exigenta rapiditatii este mai putin importanta, in special cand aceste boli evoluaza endemic pe anumite teritorii. Codul terestru al OIE, obliga la o oarecare rapiditate cu privire la notificarea acestor boli, cand ele apar pentru prima data pe un teritoriu natural, sau dupa o perioada semnificativa de la asanarea ei. Pentru aceasta grupa de boli nu este necesar sa se cunoasca zi de zi evolutia cazurilor de boala. Prevalenta bolii pentru aceasta grupa este suficienta a fi cunoscuta lunar, semestrial si anual. Modul de actiune, de lupta nu trebuie absolutizat, deoarece, asa cum am mai prezentat o anumita boala poate sa-si schimbe pozitia in structurile prezentate sau rolul in mentinerea sanatatii unei populatii, umane sau animale. Exemplele sunt multiple - daca ne referim la Encefalopatia spogiforma bovina si chiar importanta bolii scarpie -acum 15-20 ani in urma, sau a Listeriozei" in domeniul medicinii umane, dupa anii 1990. Se poate concluziona ca pentru o boala cu mare transmisibilitate pentru o populatie sau care are un mare impact asupra sanatatii noDuiatiilor (medicala, sociala si economica), sistemul de supraveghere trebuie sa fie Wne organizat si sa permita sa se detecteze in orice moment un prim focar, dupa care evolutia trebuie monitorizata si transmisa zilnic Epidemiosupravegherea este metoda care raspunde cel mai bine ia nevoile cunoasteri cu regularitate si rapiditate a situatiei

epidemiologice a bolilor si a masurilor care se refera la prevederea evolutiei lor. Epidemiosupravegherea este o metoda mai completa dect o ancheta transversala sau o ancheta longitudinala, aceasta din urma apropiindu-se mult de nevoile de cunoastere a situatiei, dar ea nu este permanenta (se limiteaza la cteva luni, maxim ctiva ani). Epidemiosupravegherea presupune nregistrari continue care permit sa fie urmarite in principal urmatoarele aspecte -starea de sanatate sau factorii de risc ai unei populatii definite. -decelarea aparitiei unor procese patologice noi. -studierea evolutiei in timp si spatiu in vederea adoptarii masurilor corespunzatoare de combatere. Epidemiosupravegherea se adreseaza in egala masura unei boli sau unor factori de risc care trebuie urmariti si studiati. 0 actiune de epidemiosupraveghere poate fi structurata in patru etape principale: 1 .-recoltarea de date prinvind boala sau factorul de risc 2.-transmiterea datelor la un centru de prelucrare 3.-prelucrarea datelor 4.-difuzarea rezultatelor Si in cadrul Epidemiosupravegherii terminologia propie domeniului trebuie corect definita si folosita. Este obligatoriu a defini si cunoaste si in final a se face distinctia cuvenita intre: -enideniiosupmveghere si epldemiovtgilenta vet retea de epidemiosupraveghere, 1 -epidemiosupraveghere si profilaxie Fara a intra in detalii esie obligatoriu sa afirmam ca distinctiile care jbe fac nu inseamna in mod matematic existenta unor bariere fixe ci mai degraba trebuie retinut ca intre aceste domenii exista de flecare data o I corelatie reciproca. De exemplu: epidemiosupravegherea si profilaxia se interconditioneaza; profilaxia are nevoie de informatii de epidemiosupraveghere si la rndul ei produce adesea informatii utile enidemiosupravegherii. ^ Esential de remarcat este ca o actiune de epidemiosupraveghere te exista fara o actiune de profilaxie. Termenul de epidemiovigilenta este folosit uneori pentru a l desemna in cadrul epidemiosupravegherii, actiunile de veghe" destinate I sa detecteze aparitia unei boli, fie a unei boli exotice" introdusa dintr-o alta tara, fie o boala noua -cum ar fi B.S.E., etc. Actiunile care se ntreprind in cadrul epidemiovigilentei sunt oarecum diferite de cele care pse desfasoara pentru o boala deja cunoscuta; vigilenta" vizeaza | aprecierea exacta si precisa a oricarui caz" si in mod deosebit primul paz" trebuie detectat si sa declanseze alerta maxima. Reteaua de epidemiosupraveghere presupune un ansamblu de persoane si structuri care colaboreaza permanent pentru elaborarea informatiei. O retea de epidemiosupraveghere se organizeaza pe un teritoriu dat si pentru una sau mai multe boli. Modul in care o astfel de retea se poate organiza este si poate fi definita de la o tara la alta - la noi un exemplu este cel organizat de Institutul de Diagnostic si Sanatate Animala prin Directiile Sanitare Veterinare judetene si a municipiului Bucuresti in strnsa corelatie cu

Laboratoarele Sanitare Veterinare judetene. Ceea ce trebuie sa obligatoriu in comun troate retelele de epidemiosupraveghere il constitue M gestiunea centralizata". Conventional se pot distinge doua mari tipuri de retele in epidemiologie: a) retele care au ca scop principal epidemiosupravegherea b) retele care au ca scop principal cercetarea in epidemiologie Distinctiile intre aceste doua mari tipuri de retele sunt multiple, dar ele pot fi astfel sintetizate: -reteaua de epidemiosupraveghere este destinata sa dureze un timp ndelungat, pentru a culege un numar redus de date pentru fiecare subiect, sa utilizeze modele simple de analiza a datelor si in final sa difuzeze rapid aceste date. -reteaua de cercetare, in epidemiologie are caracteristici plasate in sens opus celor prezentate pentru reteua de epidmiosupraveghere. Prima retea se apropie foarte mult de domeniul epidemiologiei descriptive, in schimb a doua, cea de cercetare, se inscrie mai bine in cadrul epidemiologiei analitice. Epidemiosupravegherea este un instrument de ajutor -uneori indispensabil - pentru luarea unei decizii sanitare. Rezultatele epidemiosupravegherii au un interes colectiv si nu particular si sunt destinate sa formeze o informatie generala si nu individualizata. Se pot distinge patru tipuri de obiective pentru epidemiosupraveghere: -Obiectivul nr. 1 - detectarea aparitiei unei boli exotice" sau a unei boli noi, intr-o regiune data, in vederea ntreprinderii unor actiuni de lupta precoce. Laboratoarele Sanitare Veterinare judetene. Ceea ce trebuie sa aiba obligatoriu in comun troate retelele de epidemiosupraveghere il constitue gestiunea centralizata". Conventional se pot distinge doua mari tipuri de retele in epidemiologie: a) retele care au ca scop principal epidemiosupravegherea b) retele care au ca scop principal cercetarea in epidemiologie Distinctiile intre aceste doua mari tipuri de retele sunt multiple, dar ele pot fi astfel sintetizate: -reteaua de epidemiosupraveghere este destinata sa dureze un timp indelungat, pentru a culege un numar redus de date pentru fiecare subiect, sa utilizeze modele simple de analiza a datelor si in final sa difuzeze rapid aceste date. -reteaua de cercetare, in epidemiologie are caracteristici plasate in sens opus celor prezentate pentru reteua de epidmiosupraveghere. Prima retea se apropie foarte mult de domeniul epidemiologiei descriptive, in schimb a doua, cea de cercetare, se inscrie mai bine in cadrul epidemiologiei analitice. Epidemiosupravegherea este un instrument de ajutor -uneori indispensabil pentru luarea unei decizii sanitare. Rezultatele epidemiosupravegherii au un interes colectiv si nu particular si sunt destinate sa formeze o informatie generala si nu individualizata. Se pot distinge patru tipuri de obiective pentra epidemiosupraveghere: -Obiectivul nr. 1 - detectarea aparitiei unei boli exotice" sau a unei boli noi, intro regiune data, in vederea ntreprinderii unor actiuni de lupta precoce.

I -Obiectivul nr. 2 - stabilirea unei ierarhii de importanta medicala sau economica pentru diverse boli care afecteaza o anume populatie in vederea structurarii prioritatilor. Acest obiectiv trimite de exemplu la o anumita specie sau domeniu al productiei zootehnice (bolile albineiorKprioritati, avicultura -prioritati) -Obiectivul nr. 3 - stabilirea importantei reale ale unei boli prin cunoasterea exacta a incidentei, prevalentei, pierderilor economice etc. si I modul in care evolueaza o anumita boala, pentru a ajuta in luarea deciziei de a ntreprinde, modifica sau de a continua o actiune de combatere. -Obiectivul nr. 4 -evaluarea rezultatelor unui plan de combatere I care urmareste eliminarea unei boli -asa cum sunt actiunile de I epidemiosupraveghere a tuberculozei bovine, a leucozei enzootice bovine I si altele. Pentru atingerea obiectivelor se pot folosi diferite retete de epidemiosupraveghere, care se pot structura tinind cont de mai multi factori asa cum sunt: aria geografica propusa, esantionajul, situatia epidemiologica a bolii, modul de obtinere si centralizare a datelor si altele. (Tabelul 5.1.) Functionarea unei retele de epidemiosupraveghere poate fi diferita si conditionata de obiectivul pe care si-1 propune. Indiferent de tipul de retea, obiectivul general urmarit il reprezinta evidentierea fluctuatiilor incidentei bolilor studiate si evaluarea impactului unui plan de lupta mpotriva acestora. Pentru fiecare retea, obiectivele trebuie definite precis ntruct ele conditioneaza organizarea generala a functionarii retelei, felul si frecventa datelor ce trebuie colectate si prelucrate, ce trebuie facut cu rezultatele obtinute, etc. Definirea obiectivelor si aspectelor legate de organizarea generala a retelei nu se stabilesc de un anume personaj sau grup restrns ci ele trebuie elaborate in comun de toti componentii care vor fi angrenati, ncepnd cu crescatorii si/sau reprezentantii lor, directori de laboratoare de analiza, administratie, etc. Un rol important in concepem si organizarea retelelor de activitate, direct si indirect prin diferite materiale pe care le pune la C zitie la cerere sau mai nou prin intermediul INTERNET-ului. Retelele de epidemiosupraveghere pot functiona pentru ct tive bine structurate si anume: Retele de epidemiosupraveghere a bolilor prezente intr-o zona data. -Retele de epidemiosupraveghere pentru bolile exotice -Retele de epidemiovigilenta destinate sa depisteze aparitia bolilor noi. Organizarea epidemiosupravegherii animale pe plan national este Iresponsabilitatea puterii publice pentru bolile reglementate prin acte fcridice normative -cuprinznd in mod neconditionat bolile cu declarare pbligatorie si profilaxie colectiva. Un exemplu pozitiv despre modul in care este realizata supravegherea epidemiologica -pentru un numar semnat de boli il reprezinta Serviciul de Monitorizare a Sanatatii dmalelor (N.A.H.M.S. -National Animal Health Momtoring Service) organizat de Departamentul Agriculturii din Statele Unite. CAPITOLUL VI DEPISTAREA BOLILOR INFECTIOASE LA ANIMALE Specialistul cure actioneaza in cadrul luptei colective mpotriva bolilor infectioase Ia animale trebuie sa fie pregatit sa poata interpreta rezultatele obtinute prin

teste de depistare - la nivel de animal izolat si la nivel de turma si de zona, sa dispuna de notiuni de baza privind ndjloacele de depistare si sa cunoasca fiabilitatea acestora, deoarece cea mai mare parte din programele de combatere se bazeaza in buna parte pe depistarea animalelor infectate. O buna metoda de depistare trebuie sa permita sa fie reperati ton* subiectii infectati si numai subiectii intr-adevar infectati. Doua notiuni trebuie definite si comentate pentru a fi folosite n mod corespunzator, respectiv depistarea" si "diagosticul". Depistarea consta in cautarea sistematica cu ajutorul unor examene in cadrul populatiilor, a indivizilor sau a grupurilor de indivizi afectate de o tulburare data pentru sanatate, care pana in acel moment nu a putut fi sesizata (decelata) clinic. Diagnosticul consta in identificarea unei boli la un animal care prezinta anumite tulburari manifestate. Termenul de depistare si diagnostic sunt termeni general folositi in patologia umana, animala sau vegetala. Ei se disting printr-0 caracteristica fundamentala care priveste motivatia exmenului si anume: -cand examenul se face datorita starii clinice ale animal ui constitue diagnostic. -daca examenul se realizeaza independent de starea clinica a animalului se numeste depistare. Un diagnostic se face pe animale bolnave care prezint simptome I Unice sau leziuni, in timp ce depistarea se face pe animale aparent sanatoase care au absente simptomele si leziunile. In patologia animala, depistarea se aplica cel mai adesea ia un efectiv de animale - la o populatie si trebuie sa raspunda la ntrebarea - in aceasta populatie care sunt animalele sau turmele afectate de un agent patogen",iar pentru a raspunde este necesara, in general o singura investigatie. In schimb diagnosticul se adreseaza unui singur animal bolnav sau unei grupe mai mici de animale, iar investigatia - pentru a putea raspunde unei intrebari mai complexe, cu o simptomatologie complexa necesita de fiecare data un demers mai complex, bazat pe un numar mare de investigatii sau examene de laborator. Componenta economica este semnificativa si importanta pentru alegerea metodei de depistare utilizata, care chiar daca este unica se adreseaza uneori septelului unei tari si de cele mai multe ori pentru doua sau mai multe boli luate in studiu. Din acest motiv testul ales in actiunile de depistare trebuie sa aiba in principal trei caracteristici: sa fie economic, simplu si rapid. Dupa modul in care este utilizata depistarea se disting mai multe tipuri de depistari si anume: depistare sistematica depistare ocazionala Depistarea sistematica se aplica in mod regulat la toti indivizii unei populatii, situatie in care este vorba de o depistare de masa (la noi in tara pentru tuberculoza bovina, leucoza enzootica bovina, bruceloza, s.a.) sau se aplica la unii indivizi, dar sistematic .situatie in care vorbim de o depistare selectiva (depistarile facute in perioada carantinei profilactice, nainte ca lotul de animale sa fie declarat liber de anumite boli si introdus in circuitul normal" al animalelor). Depistarea ocazionala, se realizeaza in cazuri speciale, particulare (de ex. n jurul focarelor de boala nou aparute). Un termen care trebuie corect folosit si stucturat, diferit de depistare" este sondajul".

Obiectul sondajului il reprezinta cunoasterea situatiei epidemiologice intr-o populatie, plecnd de la un esantion al acesteia. Un sondaj permite evaluarea frecventei unei boli intr-o populatie si structurar