Textul narativConvenții specifice

Pentru ca un text să fie narativ trebuie

• să existe o secvenţă a evenimentelor povestite; o succesiune temporală

• - să cuprindă transpunerea verbalizată a unei acţiuni unitare;

• evenimentele relatate trebuie să se desfășoare într-un cadru spaţio-temporal precizat.

MODURI DE EXPUNERE SPECIFICE

• moduri de expunere- cel principal-narațiune- succesiune de întâmplări atribuite unor personaje și transmise unui destinatar; narațiunea implică prezența unor fapte, personaje, locuri, a principiului succesiunii și a unui narator.

• Procedee de legare a secvențelor narative: înlănțuirea( dispunerea cronologică a evenimentelor, există continuitate între ele; alternanța- prezentarea alternativă a 2 povestiri; inserția-povestire in rama

• descriere-

MODURI DE EXPUNERE SPECIFICE

• dialog-secvență de replici inlănțuite logic, produse alternativ;• monolog-replică de dimensiuni ample aparținând unui

personaj, fără ca destinarul să fie, in mod obligatoriu, prezent sau precizat. Tipuri- adresat- stil direct, vorbire directa:

• - Pune un hotar , Stăpâne, nenorocirii noastre!Ajungă Sfinției tale atâta jertfă!Ajungă atâta risipă, atâta jaf la vulturi, din mâna bietei țări și din carnea noastră!

• -interior-neadresat-nu e rostit cu voce tare; redă cele mai fine mișcări sufletești ale personajului, gândirea lui intimă.:

• ,, Ce-mi scapă e motivul regresiei lui-este oare un caz special? Sau există vreun principiu general al eșecului care stă la baza întregii proceduri?Trebuie să descopăr regula.”D/Keyes, Flori pentru Algernon

Situaţia narativă se referă la

• instanţe narative

• timp narativ

• Spațiu narativ

• perspectivă narativă

• Conflict narativ, acțiune

Instanțele comunicării narative

• Autorul: persoană reală, cu biografie proprie, subiectul creator al textului;creatorul real al operei literare adresează ca destinator, un mesaj literar cititorului concret, care functionează ca destinatar-receptor.

• -Cititorul:-lectorul, cititorul virtual al naraţiei. Există distincţia autor concret-abstract, cititor concret-abstract, operată de Jaap Lintvelt:

• Compunându-şi opera literară, autorul concret produce în acelaşi timp o proiecţie literară despre sine însuşi, un al doilea eu, un alter ego romanesc, un autor implicit, în termenii lui W.Booth., precum şi imaginea unui cititor implicit (abstract). Autorul abstract este producătorul lumii romaneşti pe care o transmite destinatarului-cititorul abstract-receporul ideal., care pentru a descifra mesajul literar trebuie să dispună de codul estetic, moral, social al autorului.

• .

INSTANTELE COMUNICARII NARATIVE-AUTORUL,

NARATORUL, PERSONAJELE• Naratorul:vocea predominantă într-un text

narativ; se situează în raport de opoziţie cu noţiunea de autor. Naratorul este o figură autonomă, creată de autor ca şi personajele, este esenţialmente o ,,fiinţă de hârtie”-R.Barthes, entitatea fictivă care relatează textul;

Instanțele narative

Naratar-entitate fictivă înscrisă în text, căreia i se adresează naratorul in mod direct

• tot o entitate de hârtie ca şi naratorul, greu de identificat, sesizat. Mărcile prezenţei sale în text: pers a II-a, adresări, aluzii la evenimente legate de naraţie.

Tipuri de narator

• Relaţia autor-narator se concretizează diferit în diverse tipuri de proze:

• -G.Genette DISTINGE:• narator autodiegetic-relatează propria experientă

ca personaj central al istoriei povestite.( uzul pers I, accesul limitat la informatii, frecvenţa monologului interior,implicarea afectiva in evenimentele povestite, organizarea subiectivă a succesiunii temporale)-narator subiectivnarator intradiegetic, narator-personaj,instanţă narativă numită-Lintvelt.

Tipuri de narator

• -narator heterodiegetic-naratorul relatând o istorie despre alte personaje, prezentând un univers străin de el însuşi.(pers a III-a, obiectivitatea, omniscienta,lipsa implicarii afective,secvenţa temporală lineară nealterată de intervenţii, proiecţii subiective,relatarea în stil indirect.)(extradiegetic,auctorial, omniscient, instanţă narativă autonomă-Lintvelt)

• homodiegetic- naratorul care relatează o istorie provenită din propria sa experienţă; poate fi unul din personajele povestirii, niciodată cel principal.( pers a III-a, alterări temporale.(narator-martor).

O ALTĂ CLASIFICARE

• narator creditabil (specific romanului tradiţional)

• necreditabil(specific romanului modern, în care autorul recurge la discrediatrea naratorului fie prin implicarea mai multor puncte de vedere , fie prin a-i limita accesul la informaţie).

• Narator-omniscient

-narator uniscient,colportor-are informaţii dintr-o singură sursă

Funcțiile naratorului

• De regie;

• De narare;

• De interpretare

Aplicatii

• Toţi simţiră de la început aceasta. In odaie mirosea a sulfină şi a aer închis. Era parcă mai răcoare, dar o răcoare melancolică şi artificială. Egor îşi căută tovară şul. D-l Nazarie păşise încet, încercând parcă să-şi ceară scuze cu modestia lui, silindu-se să nu facă zgomot, să nu fie observat. In urma profesorului venea Simina. Ve nea cea din urmă. Figura îi era luminată de o emoţie solemnă, care îi dădea o paliditate feminină, nefirească pe obrazul ei de copil. „Sînt într-adevăr extraordinar de sensibile fetele astea", îşi spuse Egor.

• Mircea Eliade, Domnisoara Christina

• De câtiva ani buni dorm agitat şi visez un bătrân care înnebuneşte de singurătate. Doar visul mă mai reflectă realist. Mă trezesc plângând de singurătate, chiar şi când ziua mă simt bine printre prietenii care îmi mai trăiesc. Nu-mi mai pot suporta viaţa, iar faptul că azi sau mîine voi intra în moartea fără sfîrşit mă face să încerc să gîndesc. Mircea Cartarescu, Nostalgia

Aplicatii

• Toţi pacienţii ofiţeri din salon erau obligaţi să cenzureze scrisorile tuturor pacienţilor recruţi care erau instalaţi in saloane separate. Era o treabă monotonă şi Yossarian constată dezamăgit că vieţile recrutilor erau doar cu puţin mai interesante decât vieţile ofiţerilor. După prima zi, îi trecu orice curiozitate. Ca să mai spargă monotonia, inventă diverse jocuri. Moarte tuturor determinanţilor, declară el într-o a, eliminind din toate scrisorile care-i treceau prm mînă adverbele şi adjectivele. În ziua următoare declara razboi articolelor. Ajunse la un nivel şi mai înalt de creativitate în ziua care urmă, înnegrind tot textul scrisorilor cu excepţia articolelor. Simţi că acest procedeu crea tensiuni mai dinamice şi aproape în toate cazurile transmitea un mesaj mult mai universal.

• Joseph Heller, Catch 22

• Am mers de‑a lungul gardului şi am ajuns la gardul gră dinii, unde erau umbrele noastre. Umbra mea era mai înaltă decât a lui Luster pe gard. Am ajuns la locul unde era spărtura şi am trecut pe acolo.

• "Stai niţel", a spus Luster. "Iar te‑ai agăţat în cui. Nu poţi să te strecori pe‑aici fără să te agăţi de cuiu' ăsta". Caddy m‑a desprins şi ne‑am strecurat pe acolo.

• William Faulkner, Zgomotul si furia

PERSONAJUL-

• -instanţa narativă ce ocupă locul principal în sistemul operei literare, alături de alte categorii teoretice, precum istorie, discurs, spaţiu, timp; fiinţă de hârtie

• Tipuri de personajeE. M. Forster în lucrarea “Aspecte ale romanuluii” face distincţia

dintre două tipuri de personaje:• Plat (imobil): construit in jurul unei singure idei sau calităţi,

poate fi prezentat într-o singură frază, este definit de-a lungul întregii opere printr-o Constantă, necunoscând o evoluţie sau o involuţie din punctul de vedere al trăsăturilor iniţiate (static);

• Rotund (mobil): este de cele mai multe ori, personajul principal al naratiunii, poate suferi transformari faţă de momentul iniţial, reacţiile lui sunt imprevizibile.

Alte criterii de clasificare

– a) după gradul de implicare şi locul ocupat în economia operei: principal, secundar, episodic, central, periferic, titular (eponim);

– b) după însuşirile evidente: pozitiv/negativ, erou central (protagonist)/antagonist;

– c) după gradul de evoluţie: linear (previzibil), plat/rotund (evolueaza), complex;

Perspectiva narativă

• unghiul din care sunt relatate evenimentele;( cine vede? Cine povestește?)

• e direct relaţionată cu tipul de narator:

• -omniscientă/limitată,

• Obiectivă/ subiectivă,

• implicativă ori auctorială.;

Tipuri de perspective narative

• Focalizarea zero(Genette) /vision par derrière( Jean Pouillon)/tipul auctorial( Lintvelt)/perspectiva obiectivă

‘’privirea lui Dumnezeu” presupune o detașare cu obiectivitate de instanța personajelor;

accentuează narațiunea realizată de un narator creditabil, omniscient care oferă cititorului informații complete;narare la persoana a III-a

N ştie mai multe decât P, vocea narativă are acces nu numai la cunoaşterea gândurilor, dorinţelor ascunse ale P, dar poate analiza simultan gândirea mai multor personaje, la fel de bine cum poate aduce in prim- plan evenimente a căror desfăşurare depăşeşte posibilitatea de percepţie a unui singur personaj .

Tipuri

• focalizare internă(Genette) / „vision avec” (Pouillon), tip actorial(Lintvelt); perspectiva este implicativă(narare la persoana I), subiectivă, uneori limitată; pierderea prerogativelor ominiscineței.

• focalizare externa / „viziune din afară/vision du dehors” (Narator martor ), uniscientă; N ştie mai putin ca oricare dintre P, descrie numai ce vede şi ce aude, insă nu pătrunde in conştiinta niciunui personaj.

Tipuri

• Aceste tipuri de focalizare pot alterna, sau pot coabita în spațiul aceluiași text=focalizare variabilă

TIMP NARATIV-• STRUCTURA temporală a naraţiei comportă

două distincţii:

• -timp evenimenţial- al istoriei reale sau fictive- al întâmplărilor propriu-zise-planul producerii evenimentelor

• -timp narativ-al povestirii propriu-zise, al scriiturii.

• Se poate adăuga încă o dimensiune-timpul receptării prin lectură.

DURATA NARATIVĂ-

• În cursul naraţiei pot interveni pauze care încetinesc ritmul narativ, dilatând timpul într-o perspectivă care poate aparţine personajului.pauzele narative

•  Ordinea desfășurării evenimentelor poate urmări o evoluţie cronologică, lineară, dar, pot apărea elipse temporale,sau deliberate dezorganizări: deznodământul poate apărea în incipit(prin flash-backuri , rememorări ale evenimentelor ).

Procedee narative

•  analepsă-procedeu narativ; relatare ulterioară a unui eveniment desfăşurat anteriror(efect-cauză)

• prolepsă- procedeu narativ ;proiecţie,anticipare a unor fapte.