Entuziasmul

Nu stiu daca ai apucat sa vezi mailul trecut in care iti spuneam ca am scris o carte despre sistemul educational romanesc... 

De fapt... nu e chiar atat de mult despre sistem, cat e despre solutiile posibile pe care mai ales parintii le au la indemana ca sa "lucreze" cu sistemul (a se citi: sa se foloseasca de el) 

Una din reactiile la acel mesaj mi-a placut in mod deosebit. 

Vine din partea unui om care inchide mesajul cu formula: 

Cu entuziasm controlat, ....Adriana 

Haha!!!  mi-am zis! 

Uite o persoana care vorbeste cu eleganta si echilibru despre o problema atat de sensibila cum este dezvoltarea noastra si a copiilor nostri... 

Interesant este ce spune Adriana in finalul mesajului: 

"Lucrurile nu trebuie insa facute haotic, entropic printr-un entuziasm exacerbat de bune intentii, ci organizat, focusat , cu targeturi definite. Aceasta este viziunea mea si activitatea mea ca si solutie la problema propusa. Salut initiativa ta in ceea ce priveste acest subiect." 

Subscriu 100%!!! 

Manifestul educatiei are acelasi stil de abordare! 

De fapt, toata munca mea in sfera educatiei in ultimii 18 ani are acelasi mod de a privi lucrurile: pornind de la echilibru. 

Ideea fundamentala a cartii este aceea ca educatia ar trebui sa se bazeze pe inteligentele multiple, atat la copii cat si la adulti. 

Inteligenta emotionala si cea fizica sunt vitregite de accentul pe care scoala il pune pe inteligenta cognitiv-rationala... cea pe care programele scolare o dezvolta prin insistenta pe memorare si pe livrarea de informatie in detrimentul abilitatilor. 

Nu insist aici cu continutul cartii... sper ca o vei citi. 

Pot insa sa iti spun ca nu este in primul rand o carte despre "sistem" ci una despre triunghiul echilateral format de copii, parinti si profesori. 

Cine are rolul cel mai important? 

Dupa parerea mea, parintii. 

De ce? 

Pentru ca ei, devenind modele autentice pentru copiii lor pot sa compenseze tot ce nu face scoala si pot sa creeze cadrul in care copiii cresc de mici ca niste performeri ai propriului destin. 

Spun asta cu entuziasm controlat, pentru ca intr-adevar, de asta are nevoie un parinte atunci cand cauta sa devina un model in loc sa incerce sa dubleze rolul educatorilor din institutii... 

Cum am scris Manifestul…? 

Sunt tentat sa spun ca s-a cam scris singur, incepand de anul trecut, cand am scris pe blog un articol care a devenit viral si a fost citit de peste 20.000 de romani...