enea sergiu constantin elemente de arheologie funerara in spatiul carpato danubian neolitic si...

www.cimec.ro

1

SERGIU CONSTANTIN ENEA *

ELEMENTE DE ARHEOLOGIE FUNERARĂ ÎN SPAŢIUL CARPATO-DANUBIAN.

NEOLITIC ŞI ENEOLITIC

www.cimec.ro

2

www.cimec.ro

3

SERGIU CONSTANTIN ENEA

ELEMENTE DE ARHEOLOGIE FUNERARĂ ÎN SPAŢIUL CARPATO-DANUBIAN.

NEOLITIC ŞI ENEOLITIC

Prefaţă de Dumitru D. Boghian

Argonaut Cluj-Napoca, 2011

www.cimec.ro

4

Seria : ● Istorie ● Documente ● Mărturii ● Coordonator: Prof.univ. dr. Nicolae Bocşan

Referenţi ştiinţifici: Conf.univ.dr. Dumitru D. Boghian Conf.univ.dr. Gelu Florea

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

ENEA Sergiu Constantin Elemente de arheologie funerară în spaţiul

carpato-danubian: neolitic şi eneolitic / Sergiu Constantin Enea; prefaţă de Dumitru D. Boghian. – Cluj-Napoca: Argonaut, 2011. – 27 cm; 197 p.

Rezumat în lb. engleză Bibliogr.

ISBN 978-973-109-301-7 Pl. ;

903.5(498)”634”

902(498)

© Sergiu Constantin Enea

Editura Argonaut

Cluj-Napoca,Str. Ciucaş 5/15

Tel./Fax: 040-264-425626

0746-752191; 0740-139984

www.editura-argonaut.ro

Consilier editorial atestat: Emil POP

Editură acreditată de către Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior

www.cimec.ro

5

CUPRINS

Arheologia funerară şi societatea (Conf. univ. dr. Dumitru Boghian) ...................................................... 9

Capitolul I Introducere ..................................................................................................................................... 11

Capitolul II Repere teoretice şi metodologice ................................................................................................. 13

II.1 Scurt istoric al cercetării necropolelor din actualul spaţiu românesc .............................................. 13

II.2 Despre arheologia funerară din arheologia românească .................................................................... 16

II.3 Despre arheologia funerară din arheologia străină ............................................................................. 17

II.3.1 Domenii ale arheologiei funerare străine .................................................................................... 23

II.3.2 Repere de sociologie funerară în New archaeology ....................................................................... 24

II.4 Probleme metodologice ............................................................................................................................ 28

Capitolul III Necropolele neolitice şi eneolitice – dovezi arheologice ........................................................... 31

III.1 Neoliticul timpuriu ......................................................................................................... 31

III.1.1 Gura Baciului................................................................................................................................... 32

III.1.2 Trestiana ........................................................................................................................................... 33

III.1.3 Alte morminte Starčevo-Criş ....................................................................................................... 35

III.2 Neoliticul evoluat – eneoliticul timpuriu ...................................................................... 38

III.2.1 Cultura Hamangia. Necropola de la Cernavodă ..................................................................... 39

III.2.2 Necropola de la Durankulak ....................................................................................................... 42

III.2.3 Necropolele de la Mangalia şi Limanu ...................................................................................... 43

III.2.4 Cultura Boian. Necropola de la Cernica ................................................................................... 43

III.2.5 Necropola de la Sultana-Valea Orbului ...................................................................................... 57

III.2.6 Necropola de la Popeşti-Vasilaţi ................................................................................................. 61

III.2.7 Necropola de la Andolina ............................................................................................................ 63

III.2.8 Necropola de la Vărăşti-Boian A ................................................................................................. 64

III.2.9 Mormintele de la Glina ................................................................................................................. 66

III.2.10 Necropola de la Radovanu ........................................................................................................ 68

III.2.11 Necropola de la Căscioarele-D’Aia Parte ................................................................................ 70

III.2.12 Cultura Vinča-Turdaş. Grupul de morminte de la Orăştie-Dealul Pemilor ...................... 71

III.2.13 Grupul cultural Iclod. Necropola de la Iclod ........................................................................ 73

III.3 Eneoliticul dezvoltat ....................................................................................................... 75

III.3.1 Cultura Gumelniţa. Necropola de la Vărăşti-Grădiştea Ulmilor ............................................ 75

III.3.2 Necropola de la Dridu ................................................................................................................. 78

III.3.3 Necropolele de la Chirnogi-Şuviţa Iorgulescu şi Chirnogi-Terasa Rudarilor ........................... 79

www.cimec.ro

6

III.3.4 Necropola de la Gumelniţa .......................................................................................................... 81

III.3.5 Necropola de la Sultana-Malu Roşu ............................................................................................ 82

III.3.6 Cultura Sălcuţa. Necropola de la Gârleşti-Gherceşti ............................................................. 84

III.3.7 Cultura Tiszapolgár (Româneşti) ................................................................................................ 86

III.3.8 Cultura Bodrogkeresztúr (Gorneşti). Necropola de la Cămin-Podu Crasnei ..................... 87

III.3.9 Necropola de la Ostrovul Corbului ........................................................................................... 89

III.3.10 Necropola de la Urziceni-Vamă ............................................................................................... 91

III.3.11 Grupul cultural Decea Mureşului. Necropola de la Decea Mureşului ............................ 93

III.3.12 Cultura Cernavodă I. Necropola de la Brăiliţa ...................................................................... 95

Capitolul IV Practici şi comportamente funerare „neobişnuite” .................................................................... 99

IV.1 Înmormântările multiple de la Alba Iulia-Lumea Nouă .................................................................... 99

IV.2 Incinerarea .............................................................................................................................................. 101

IV.3 Practici funerare la comunităţile cucuteniene ................................................................................. 102

Capitolul V Concluzii ....................................................................................................................................... 104

ABSTRACT ............................................................................................................................................................. 117

ABREVIERI............................................................................................................................................................ 122

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................................... 124

LISTA TABELELOR ........................................................................................................................................... 145

LISTA HĂRŢILOR .............................................................................................................................................. 146

LISTA GRAFICELOR ........................................................................................................................................ 147

ANEXE ................................................................................................................................................................... 149

www.cimec.ro

7

ELEMENTS OF FUNERAL ARCHAEOLOGY IN THE CARPATHO-DANUBIAN AREA. NEOLITHIC

AND AENEOLITHIC

Funeral archaeology and the society (Associate professor PhD Dumitru Boghian) ............................ 9

Chapter I Introduction ................................................................................................................................... 11

Chapter II Theoretical and methodological reference points ....................................................................... 13

II.1 Short history of the research on the necropolises from the present day Romanian area ................. 13

II.2 About funeral archaeology from the Romanian archaeology .................................................................. 16

II.3 About funeral archaeology from the foreign archaeology ........................................................................ 17

II.3.1 Domains of the foreign funeral archaeology .......................................................................................... 23

II.3.2 Reference points of funeral sociology in New archaeology ....................................................................... 24

II.4 Methodological problems ................................................................................................................................ 28

Chapter III Neolithic and Aeneolithic cemeteries – archaeological evidence ............................................. 31

III.1 Early Neolithic ....................................................................................................................... 31

III.1.1 Gura Baciului.................................................................................................................................................. 32

III.1.2 Trestiana .......................................................................................................................................................... 33

III.1.3 Other Starčevo-Criş tombs ......................................................................................................................... 35

III.2 Evolved Neolithic – Early Aeneolithic ................................................................................ 38

III.2.1 Hamangia Culture. The necropolis from Cernavodă .......................................................................... 39

III.2.2 The necropolis from Durankulak .............................................................................................................. 42

III.2.3 The necropolises from Mangalia and Limanu ........................................................................................ 43

III.2.4 Boian Culture. The necropolis from Cernica ......................................................................................... 43

III.2.5 The necropolis from Sultana-Valea Orbului ............................................................................................ 57

III.2.6 The necropolis from Popeşti-Vasilaţi ....................................................................................................... 61

III.2.7 The necropolis from Andolina .................................................................................................................. 63

III.2.8 The necropolis from Vărăşti-Boian A ....................................................................................................... 64

III.2.9 The necropolis from Glina ......................................................................................................................... 66

III.2.10 The necropolis from Radovanu .............................................................................................................. 68

III.2.11 The necropolis from Căscioarele-D’Aia Parte ...................................................................................... 70

III.2.12 Vinča-Turdaş Culture. The group of tombs from Orăştie-Dealul Pemilor ...................................... 71

III.2.13 The cultural group Iclod. The necropolis from Iclod ........................................................................ 73

III.3 Developed Aeneolithic .......................................................................................................... 75

III.3.1 Gumelniţa Culture. The necropolis from Vărăşti-Grădiştea Ulmilor .................................................. 75

www.cimec.ro

8

III.3.2 The necropolis from Dridu ........................................................................................................................ 78

III.3.3 The necropolis from Chirnogi-Şuviţa Iorgulescu and Chirnogi-Terasa Rudarilor ................................ 79

III.3.4 The necropolis from Gumelniţa ................................................................................................................ 81

III.3.5 The necropolis from Sultana-Malu Roşu .................................................................................................. 82

III.3.6 Sălcuţa Culture. The necropolis from Gârleşti-Gherceşti ................................................................... 84

III.3.7 Tiszapolgár (Româneşti) Culture ............................................................................................................... 86

III.3.8 Bodrogkeresztúr (Gorneşti) Culture. The necropolis from Cămin-Podu Crasnei ........................... 87

III.3.9 The necropolis from Ostrovul Corbului ................................................................................................. 89

III.3.10 The necropolis from Urziceni-Vamă ..................................................................................................... 91

III.3.11 The cultural group Decea Mureşului. The necropolis from Decea Mureşului ............................ 93

III.3.12 Cernavodă I Culture. The necropolis from Brăiliţa ............................................................................ 95

Chapter IV “Unusual” funeral practices and behaviour ................................................................................ 99

IV.1 The multiple burials from Alba Iulia-Lumea Nouă ................................................................................... 99

IV.2 Incineration .................................................................................................................................................... 101

IV.3 Funeral practices at Cucuteni communities ............................................................................................ 102

Chapter V Conclusions .................................................................................................................................. 104

ABSTRACT ............................................................................................................................................................. 117

ABREVIATIONS .................................................................................................................................................. 122

BIBLIOGRAPHY ................................................................................................................................................. 124

TABLES LIST ........................................................................................................................................................ 145

MAPS LIST .............................................................................................................................................................. 146

CHARTS LIST ........................................................................................................................................................ 147

APPENDIX ........................................................................................................................................................... 149

www.cimec.ro

9

Arheologia funerară şi societatea

Aproape dintotdeauna, în timpul devenirii umane, moartea a fost percepută ca latura

necunoscută, temută şi nedorită a existenţei noastre. De aceea, de-a lungul timpului, s-au configurat în

mentalul social, în funcţie de epocă şi aşteptările individuale şi colective, diferite concepţii prin care

moartea este percepută ca o post-existenţă, în care individul îşi continuă, în diverse forme, materiale şi

spirituale, viaţa propriu-zisă, cu condiţiile, statusurile şi rolurile sociale asociate. În aceste condiţii,

arheologia funerară poate oferi, atunci când cercetările arheologice beneficiază de contribuţia unor

serioase investigaţii interdisciplinare, importante repere în reconstituirea societăţilor de altădată, cu

respectivele elemente de formae mentis, strâns legate de viziunile despre suflet, nemurire, înviere,

metempsihoză, cultul morţilor, structuri religioase etc. Realizările arheologiei procesualiste şi post-

procesualiste sunt, şi în acest sens, remarcabile.

Conturându-se ca direcţie distinctă, arheologia morţii şi practicilor funerare continuă să se

dezvolte, atât în domeniul metodologic, al abordărilor interdisciplinare, chiar transdisciplinare, sau al

reconstrucţiilor sociale şi istorice. Oricât de complex ar fi înţelese şi reconstituite, pe baze arheologice,

cutumele şi comportamentele funerare ale diferitelor comunităţi preistorice, protoistorice şi istorice,

nu ne vom afla decât în faţa unor tablouri incomplete ale vieţii de altădată, în care liantul funcţional

era asigurat, ca şi astăzi, de ansamblul relaţiilor sociale, arareori materializate, fosilizate şi înţelese. De

aceea, în absenţa izvoarelor scrise, doar cercetarea inter şi transdisciplinară a vestigiilor arheologice şi a

izvoarelor etnologice poate oferi modele de interpretare socială a vestigiilor funerare, inclusiv pentru a

înţelege şi limitele înregistrărilor, interpretărilor şi reconstrucţiilor noastre.

Cu toate aceste limite, care trebuie înţelese, asumate şi depăşite de către arheologi, realizarea

unei sinteze, fie ea şi parţială, asupra necropolelor neolitice şi eneolitice din spaţiul carpato-danubian,

reprezintă o întreprindere binevenită, pentru înţelegerea mai întreagă a vieţii şi gândirii comunităţilor

protoistorice. Un astfel de instrument de lucru ne oferă D-l dr. Sergiu Constantin Enea, care a reunit

materialele arheologice funerare referitoare la neoliticul şi eneoliticul carpato-danubian, publicate până

în prezent, în încercarea ambiţioasă de a găsi şi reconstitui, sincronic şi diacronic, diferite tipare sociale

protoistorice.

Această întreprindere este una extrem dificilă, având în vedere faptul că foarte puţine dintre

complexele funerare neolitice şi eneolitice au fost cercetate sistematic, iar dintre cele investigate, doar

câteva au fost publicate exhaustiv şi interdisciplinar. Din păcate, în cercetarea arheologică românească

au lipsit şi sunt doar la început proiectele care să vizeze arheologia funerară, iar înregistrarea datelor de

către arheologi şi antropologi s-a făcut pur tehnicist, fără utilizarea elementelor de interdisciplinaritate

sau a celor de antropologie culturală. În aceste condiţii, lucrarea Domnului Enea împrumută, evident

fără voia autorului, din limitele resimţite în abordarea acestei categorii de complexe descoperiri.

Spre meritul său însă, autorul a încercat, printr-un amplu demers analitic şi combinatoriu, să

obţină cât mai multe date complementare izvorului arheologic, pe care le-a utilizat în conturarea unor

indicatori de evidenţiere a structurării ierarhiilor din cadrul societăţilor neolitice şi eneolitice carpato-

danubiene, reuşind o serie de reconstituiri de natură istorică. În mod normal, concluziile sunt relative,

reflectând stadiul investigaţiilor.

www.cimec.ro

10

Coroborarea acestor date şi concluzii cu toate cele obţinute pentru „lumile celor vii” şi cu cele

din spaţiile vecine va avea darul să întregească imaginea tradiţiilor şi transformărilor societale şi

culturale din neolitic şi eneolitic, într-un proces dinamic şi continuu al aculturaţiilor. Sociologia ne

arată că viaţa comunităţilor umane este într-o permanentă schimbare, iar echilibrul dintre tradiţie şi

înnoire este extrem de subtil şi fragil. Această constatare este valabilă şi pentru credinţele, practicile şi

comportamentele funerare neolitice şi eneolitice. Dacă pentru timpul scurt şi spaţii restrânse tradiţia

pare dominantă, constatându-se unele elemente de continuitate, la intervale temporale mai lungi sunt

vizibile schimbările, fie prin metamorfozarea tradiţiilor şi comportamentelor sociale, inclusiv a celor

funerare, în interiorul grupurilor umane, fie prin cucerire şi convieţuire, prin mixtarea paşnică şi

nepaşnică a diferitelor comunităţi umane.

Ritualurile funerare au fost şi sunt o reflectare a societăţii şi mentalului acesteia, la un anumit

moment dat. În cadrul percepţiei ciclice asupra lumii, omul neolitic şi eneolitic pleca din viaţă cu

statutul său social, natural şi/sau dobândit, pe care şi-l perpetua în „lumea de apoi”, până la o

eventuală revenire (renaştere, înviere etc.). Era participant la ultimul său rit de trecere. De aceea, o

abordare holistică ne arată că recursul la ideile şi credinţele religioase neolitice şi eneolitice este

obligatoriu.

În acelaşi timp şi în acelaşi sens, sociologia funerară ne arată că arheologia funerară mai are un

drum lung de străbătut, pentru a devoala complexitatea practicilor sociale cu caracter mortuar, care

implicau atât rudele cât şi întreaga comunitate: decesul propriu-zis, pregătirea defunctului, a obiectelor

de inventar şi a mormântului, „priveghiul” şi cutumele asociate, perioadele de doliu şi modul de

etalare (în cadrul comunităţii, la persoanele înrudite şi casa decedatului), procesiunile funerare,

serviciile religioase de trecere, ofrandele, masa/banchetul funerar, purtarea memoriei, relaţionarea

urmaşilor cu cel trecut în rândurile strămoşilor etc.

Iată de ce, pentru a înţelege cât mai deplin lumea celor vii din neolitic şi eneolitic, şi nu numai,

sunt necesare eforturi însemnate pentru a pătrunde şi reconstitui credinţele, practicile şi

comportamentele funerare ale acestora. Lucrarea D-lui dr. Sergiu Constantin Enea este, ca parte a

acestui demers, deosebit de utilă şi suntem convinşi că va deveni un important reper în domeniu.

Această întreprindere se cere continuată de alte proiecte de arheologie şi sociologie funerară

preistorică, elaborate cât mai cuprinzător, care să vizeze o nouă şi cât mai completă abordare, pornind

de la o nouă concepere a cercetărilor de teren până la laborioasele investigaţii din laborator şi

reconstrucţiile teoretice, bazate pe noi date factologice, obţinute şi studiate holistic, inter şi

transdisciplinar.

15 iunie 2011 Dumitru D. Boghian

www.cimec.ro

11

Capitolul I Introducere

Volumul de faţă valorifică o parte însemnată a muncii din cadrul programului de doctorat ce

s-a încheiat cu susţinerea la Universitatea „Al. I. Cuza” – Iaşi, în 2009, a tezei Simboluri ale ierarhiilor

sociale la civilizaţiile eneolitice din spaţiul românesc, sub coordonarea prof. univ. dr. Nicolae Ursulescu, şi în

care un capitol important se referă la necropolele neolitice şi eneolitice. În perspectiva unei abordări

monografice, am îmbogăţit atât baza documentară, cât şi interpretările de arheologie socială pentru a

realiza un volum de sine stătător.

Descoperirile neolitice şi eneolitice cu caracter funerar au mare vechime în spaţiul românesc,

iar avântul luat de arheologia preistorică după cel de-al doilea război mondial a făcut ca aceste

descoperiri să sporească şi mai mult. Până în prezent, au fost publicate numeroase grupuri de

morminte şi necropole, iar altele, cercetate mai demult sau mai aproape de zilele noastre, aşteaptă încă

să fie publicate. Analiza noastră nu poate fi completă deoarece despre unele necropole descoperitorul

nu a publicat decât aprecieri generale, lipsind publicarea detaliată a tuturor mormintelor, chiar dacă

necropola a fost cercetată cu mulţi ani în urmă. Asemenea situaţii întâlnim pentru necropolele de la

Cernavodă, Căscioarele-D’Aia Parte, Chirnogi-Şuviţa Iorgulescu, Chirnogi-Terasa Rudarilor ş.a. Alte

necropole descoperite mai demult se cercetează şi în prezent: Sultana-Valea Orbului, Iclod, iar altele au

fost descoperite în ultimul timp (Sultana-Malu Roşu, Măriuţa-La Movilă).

Cercetările de arheologie funerară au sporit foarte mult în ultimele decenii în arheologia

străină, iar în ultimii ani aceasta a găsit adepţi şi în arheologia românească. Arheologii consacraţi,

conducători de licenţe, disertaţii sau doctorate au acordat tot mai des spre studiu teme de arheologie

funerară, astfel că necropole mai vechi au fost readuse în discuţie, unele săpate mai curând au

beneficiat de o mai amplă popularizare, s-au făcut studii comparative între preistoria românească şi

cea din alte spaţii şi chiar au existat încercări de sinteze pentru întregul neolitic şi eneolitic din spaţiul

românesc. Chiar în ultimii ani sunt finanţate proiecte postdoctorale cu astfel de teme ce, sperăm noi,

vor întregi şi mai mult cunoştinţele despre practicile şi comportamentele funerare la comunităţile

neolitice şi eneolitice.

În prezenta lucrare, am radiografiat întreg neoliticul şi eneoliticul românesc şi, deşi intenţia

noastră a fost aceea de a consulta toate studiile şi articolele cu caracter funerar publicate, nu avem

pretenţia că am realizat o abordare exhaustivă din acest punct de vedere; analiza noastră se

concentrează pe aspectele sociale ce pot fi obţinute prin reinterpretarea şi reevaluarea mormintelor şi a

inventarelor acestora, precum şi pe observaţiile desprinse din analiza poziţiei şi a orientării scheletelor.

Demersul nostru se bazează şi pe consultarea şi analiza critică a unei destul de vaste literaturi

teoretice funerare, mai ales de factură anglo-saxonă şi franceză.

Pentru cercetătorii eneoliticului din spaţiul românesc, şi nu numai, este cunoscut că nu toate

culturile au fost cercetate în aceeaşi măsură, cunoştinţele fiind, de aceea, oarecum disproporţionate, iar

situaţia se reflectă şi în cunoaşterea practicilor şi comportamentelor funerare.

Altă menţiune pe care trebuie o facem aici este aceea că, atunci când am considerat oportun,

am comparat şi completat datele din actualul spaţiu românesc cu trimiteri punctuale la realităţile

www.cimec.ro

12

arheologice din arealele vecine, mai ales cele de la Sud de Dunăre şi Est de Prut, deoarece, evident,

spaţiul ocupat de societăţile neolitice şi eneolitice nu ţineau cont de actualele îngrădiri politice şi statale.

Nu a fost în intenţia noastră să încărcăm volumul cu ilustraţii, deoarece acestea sunt

cunoscute în literatura de specialitate, mai important ni s-a părut să introducem în final anexe cu

repartizarea inventarelor în necropole, precum şi unele tabele combinatorii.

Pentru încadrarea cultural-cronologică a necropolelor, neavând posibilitatea de a vedea

materialele, am optat pentru păstrarea încadrării făcută de către descoperitor.

Aducem aici mulţumiri profesorilor noştri care ne-au îndrumat în activitate, în primul rând

domnului prof. univ. dr. Nicolae Ursulescu, conducătorul ştiinţific al tezei de doctorat. Colaborarea cu

domnia sa se întinde pe o perioadă ce a început încă din vremea masteratului, continuând apoi în

timpul studiilor doctorale. Cu recunoscuta generozitate, ne-a pus la dispoziţie imensa bibliotecă,

experienţa şi numeroase sfaturi.

Datorez conf. univ. dr. Dumitru Boghian, profesorul nostru, înţelegerea fenomenelor culturale

şi ghidarea paşilor pe tărâmul arheologiei. Sprijin constant încă din anii studenţiei, cititor atent, am

găsit totdeauna argumente viabile la domnia sa în dificilul demers de interpretare socială a descoperiri-

rilor arheologice.

Este o îndatorire plăcută să exprim şi cu această ocazie gratitudinea faţă de dr. Raluca

Kogălniceanu, colega noastră, recunoscută pentru studiile de arheologie funerară, care ne-a oferit

constant sprijin în activităţile întreprinse.

De asemenea, suntem recunoscători familiei preotului Gavril Damian şi Artemiza din Hăneşti,

jud. Botoşani pentru sprijinul financiar acordat, fără de care apariţia acestei cărţi nu ar fi fost posibilă.

Acest volum este o încercare de a prezenta urmările interacţiunii dintre „vii şi morţi” şi, cu

siguranţă, vor mai fi şi altele. Credem că încercarea noastră ar putea reprezenta o ilustrare importantă a

arheologiei funerare, un domeniu relativ nou pentru spaţiul românesc, un domeniu în plină dezvoltare

care îşi are rădăcinile în cercetările antropologice.

Considerăm că nu este prea devreme pentru a încerca să reunim laolaltă descoperirile,

practicile şi comportamentele funerare ale comunităţilor neolitice şi eneolitice1, dacă avem în vedere

volumul de cunoştinţe acumulate referitoare la această problemă, precum şi faptul că din literatura

arheologică preistorică nu există, deocamdată, decât abordări parţiale2.

1 Semnalăm două lucrări importante care se referă la practicile funerare neolitice şi eneolitice, dar din alte puncte de vedere decât cele vizate de noi în volumul de faţă: O. Necrasov, M. Cristescu, D. Botezatu, G. Miu, Cercetări paleoantropologice privitoare la populaţiile de pe teritoriul României, ArhMold, XIII, 1990, p. 173-224; R. Kogălniceanu, Înmormântări de copii în contexte intramurale şi extramurale din neoliticul şi chalcoliticul României: problema „interiorului” şi „exteriorului”, în Dimensiunea europeană a civilizaţiei eneolitice est-carpatice (ed. coord. N. Ursulescu), Iaşi, 2007, p. 189-212. 2 În anumite momente ale cercetării au mai existat încercări de sistematizare a descoperirilor cu caracter funerar din neoliticul şi eneoliticul românesc: E. Comşa, Contribuţie cu privire la riturile funerare în epoca neolitică de pe teritoriul ţării noastre, în Omagiu lui Constantin Daicoviciu cu prilejul împlinirii a 60 de ani, Bucureşti, 1960, p. 83-103; Idem, Die Bestattungssitten im rumänischen Neolithikum, Jabresschrift für Mitt-eldeutsche Vorgeschichte für das Landesmuseum für vorgeschichte in Halle-Forschungsstele für die Bezirke Halle und Magdeburg, 58, 1974, p. 113-156. Un studiu amplu cu aceeaşi problematică şi care a stat la baza acestui volum: S. Enea, Necropolele neo-eneolitice din România – mărturii ale simbolismului puterii şi ale organizării sociale, în In medias res praehistorie. Miscellanea in honorem annos LXV peragentis Professoris Dan Monah oblata (ed. G. Bodi), Iaşi, 2009, p. 59-136.

www.cimec.ro

13

Capitolul II

Repere teoretice şi metodologice

Deoarece tema abordată de noi are un grad ridicat de tehnicitate, considerăm că este necesar

un capitol în care să aducem anumite lămuriri de natură istoriografică, teoretică şi metodologică.

II.1 Scurt istoric al cercetării necropolelor din actualul spaţiu românesc

Descoperirile funerare neo-eneolitice din spaţiul românesc s-au produs, în general, ca urmare

a unor lucrări edilitare şi mai rar a căutărilor intenţionate1; primele semnalări de acest gen s-au făcut în

secolul al XIX-lea şi era vorba, mai ales, de morminte izolate, iar după cel de-al doilea război mondial

pe fondul înmulţirii săpăturilor arheologice sistematice se vor înmulţi şi descoperirile cu caracter

funerar. Necropolele preistorice au atras atenţia arheologilor datorită numeroaselor şi importantelor

probleme care se pun în timpul cercetării lor sistematice.

Dintre marile necropole româneşti, cea mai veche semnalare este aceea a necropolei de la

Iclod (grupul cultural Iclod). Márton Roska, pe atunci tânăr preparator, a săpat aici, pentru prima

dată, în luna martie a anului 1903, descoperind un mormânt care avea drept inventar un topor de

aramă şi ceramică; informaţia apare într-o scrisoare trimisă către Pósta Béla, din martie 19032. Puţine

informaţii şi câteva desene au fost publicate în Repertoriul arheologic al Transilvaniei3, însă până în 1972,

când se vor începe lucrările sistematice, necropola a fost dată uitării4.

Necropola plană de înhumaţie Decea Mureşului (grupul cultural Decea Mureşului) a fost

cercetată încă din 1915 de István Kovács şi reprezintă un fenomen străin şi singular în eneoliticul

dezvoltat al Transilvaniei. Iniţial, D. Berciu a considerat că ar aparţine purtătorilor fazei târzii a culturii

Bodrogkeresztúr, încercând să extindă denumirea de cultura Decea Mureşului la toate descoperirile de

tip Bodrogkeresztúr din România, dar analiza materialelor descoperite în morminte, întreprinsă mai

întâi de N. Vlassa şi apoi de Ann Dodd-Opriţescu, arată clare analogii cu piese din necropola de la

Mariupol, în stepele nord-pontice5.

După cel de-al doilea război mondial, dezvoltarea arheologiei preistorică din România va duce

şi la identificarea şi cercetarea unor noi necropole.

1 Un exemplu în acest sens este Radovanu, prima necropolă căutată intenţionat; E. Comşa, Complexul neolitic de la

Radovanu, CCDJ, VIII, 1990; Idem, Mormintele neolitice de la Radovanu, SCIVA, 49, 1998, 3-4, p. 265-276. 2 Gh. Lazarovici, Grupul şi staţiunea Iclod, Cluj-Napoca, 1991, p. 5; Eugen Chirilă, Gh. Lazarovici, Iclod, în Repertoriul

arheologic al judeţului Cluj (ed. I. H. Crişan et alii), Cluj-Napoca, 1992, p. 237. 3 M. Roska, Erdély régészeti repertóriuma, I, Öskor, (Thesaurus Antiquitatum Transsilvanicarum, I, Praehistorica), Kolozsvár

(Cluj), 1942, p. 193-195, fig. 234-235. 4 Gh. Lazarovici, Grupul şi staţiunea Iclod, 1991, p. 5. Săpăturile se desfăşoară şi în prezent, responsabil de şantier

fiind Zoia Maxim. 5 István Kovács, Cimitirul eneolitic de la Decea Mureşului, Anuarul Institutului de Studii Clasice, I, 1928-1932, Cluj-

Sibiu, p. 89-101; Ann Dodd-Opriţescu, Les éléments steppiques dans l’énéolithique de Transylvanie, Dacia N.S., XXII, 1978, p. 87-97; Petre Roman, Decea Mureşului (jud. Alba), în EAIVR, vol. II, 1996, p. 31-32; N. Ursulescu, Începuturile istoriei pe teritoriul României, Iaşi, 1998, p. 138.

www.cimec.ro

14

Amintim aici descoperirea necropolei de la Cernavodă (cultura Hamangia), cu ocazia unor

lucrări edilitare în 1953, iar săpăturile cu caracter de salvare, încep în primăvara lui 19546. Necropola

de la Cernavodă nu beneficiază în prezent de o publicare monografică, puţine date despre această

necropolă fiind cuprinse în rapoartele de săpătură publicate, însă, chiar şi aşa, ne putem da seama de

inventarul deosebit şi de importanţa acestei necropole; poate că, cercetarea mai atentă a acestei

necropole şi publicarea integrală a descoperirilor ar fi avut asupra arheologiei impactul pe care l-au

avut necropolele de la Durankulak şi Varna.

În ultimii ani, necropola a reintrat în atenţia arheologilor, în special a dr. Raluca Kogălniceanu,

care a realizat, singură sau în colaborare, o serie de studii şi articole din diverse perspective şi a

prezentat mai multe comunicări7.

La scurt timp, în 1955, debutează şi cercetările de la Brăiliţa (cultura Cernavodă I), care, de

altfel, sunt şi primele din judeţul Brăila. Săpăturile s-au desfăşurat în 22 de campanii, până în 1975, iar

în 1987 s-a realizat ultima intervenţie. Din fericire, chiar cu imperfecţiunile de cercetare şi publicare,

necropola de la Brăiliţa este una din puţinele mari necropole care beneficiază de publicarea

monografică8.

Cea mai vastă necropolă a purtătorilor culturii Gumelniţa descoperită şi cercetată sistematic,

până acum, la nord de Dunăre, este cea de pe malul nordic al grindului, numit de localnici Vărăşti-

Grădiştea Ulmilor, din mijlocul fostului la Boian, din apropierea satului Vărăşti, jud. Călăraşi.

Primele cercetări de pe grind au fost efectuate de către Radu Vulpe şi Vladimir Dumitrescu, încă din

anul 1923, cu prilejul unei periegheze efectuate de-a lungul malului de nord al Dunării, în zona

Mostiştea-Călăraşi. Mai târziu, în 1955, cu prilejul unor cercetări de suprafaţă efectuate de către Niţă

Angelescu au fost descoperite oseminte omeneşti, din mai multe schelete distruse de apele de

inundaţie ale Dunării. Cu acelaşi prilej au fost observate în mal, apoi dezvelite şi cercetate alte două

schelete umane. Cercetările au continuat până în 1965, iar rezultatele celor opt campanii au fost

publicate monografic9.

O altă necropolă cercetată în întregime şi publicată monografic este necropola de la Cernica10

(cultura Boian). Săpăturile de pe malul lacului Cernica au început în 1960, sub conducerea lui

Gheorghe Cantacuzino şi urmăreau dezvelirea unui aşezământ mănăstiresc medieval11. Credem că, la

fel ca şi pentru necropola de la Cernavodă, dacă necropola de la Cernica s-ar fi cercetat mai atent,

impactul asupra arheologiei ar fi fost cu totul altul.

6 Săpăturile au fost efectuate între 1954 şi 1961 de către un colectiv aflat sub conducerea lui D. Berciu; S. Morintz

et alii, Şantierul arheologic Cernavodă, SCIV, VI, 1955, 1-2, p. 151; D. Berciu, S. Morintz, Şantierul arheologic Cernavodă (reg. Constanţa, r. Medgidia), Materiale, III, 1957, p. 83-92; Iidem, Săpăturile de la Cernavodă (reg. Constanţa, r. Medgidia), Materiale, V, 1959, p. 99-114; D. Berciu et alii, Săpăturile de la Cernavodă (reg. Constanţa, r. Medgidia), Materiale, VI, 1959, p. 95-105; Iidem, Şantierul arheologic Cernavodă, Materiale, VII, 1961, p. 49-55.

7 R. Kogălniceanu, Necropola de la Cernavodă, referat în cadrul doctoratului cu tema Primele necropole din neoliticul şi eneoliticul din România, coordonator prof. univ. dr. N. Ursulescu, Iaşi, 2005; Eadem, Cernavoda – Columbia D. How far can we go with the recovery of funerary data?, lucrare prezentată la al 6-lea Congress WAC, Dublin, 29 iunie-6 iulie 2008; Eadem, Câteva morminte neolitice descoperite în cimitirul Hamangia de la Cernavodă în anul 1962, lucrare prezentată la a XLI-a ediţie a simpozionului Pontica, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie, Constanţa, 1-3 octombrie 2008; Al. S. Morintz, R. Kogălniceanu, Un prim pas către analiza spaţială a necropolei Hamangia de la Cernavodă, BMTA, 11, 2008, p. 33-58; Raluca Kogălniceanu, Claire Rennie, Life and Death in the Hamangia (Neolithic) cemetery at Cernavoda - Columbia D, Romania, sub tipar. 8 N. Harţuche, Florin Anastasiu, Brăiliţa, Brăila, 1968; N. Harţuche, Complexul arheologic Brăiliţa, Bucureşti, 2002.

9 E. Comşa, Săpături arheologice la Boian-Vărăşti, Materiale, VIII, 1962, p. 205-212; Idem, Necropola gumelniţeană de la Vărăşti, AB, IV, 1995, 1, p. 55-189. 10 E. Comşa, Gh. Cantacuzino, Necropola neolitică de la Cernica, Bucureşti, 2001.

11 D. Popescu, Săpăturile arheologice din R.P.R. în anul 1960, SCIV, XII, 1961, 1, p. 133-143, nr. 101; E. Comşa, Gh. Cantacuzino, op. cit., 2001, p. 7.

www.cimec.ro

15

Aproximativ în aceeaşi perioadă a fost descoperită şi cercetată necropola de la Radovanu

(cultura Boian). Săpăturile din aşezare au început în 1960, dar prima menţiune cu privire la o

descoperire cu caracter funerar datează din 1961 (un os fragmentar considerat a fi de la un antebraţ

uman). Primele morminte au fost descoperite în 1962, în total fiind descoperite 23 de morminte12.

Cercetarea necropolei de la Sultana-Valea Orbului (cultura Boian) a debutat în 1974 şi a fost

realizată de către un colectiv coordonat de către Done Şerbănescu şi Mihai Sânpetru; până în prezent

s-au descoperit cel puţin 250 de morminte, iar cercetarea încă nu s-a încheiat, date despre necropolă

fiind publicate în rapoartele de săpături şi în puţine articole13.

În 1978 a fost cercetată o mică necropolă, alcătuită din şapte morminte, la Sarichioi-La

Bursuci (jud. Tulcea). Între 0,30 şi 0,40 m, pe lângă materiale ceramice ce aparţineau fazei de tranziţie a

culturii Boian spre cultura Gumelniţa, au fost descoperite morminte de înhumaţie, precum şi unele

gropi care coborau chiar şi sub nivelul antic de călcare. Din cele şapte schelete, patru erau întregi,

nederanjate (M1, M3, M6, M7), M2 era deranjat de groapa unui animal, iar M4 şi M5 reprezintă de

fapt două grupe de fragmente de oase umane descoperite pe podelele unor locuinţe, fapt ce îi face pe

autorii cercetării să considere că nu este vorba despre înmormântări propriu-zise, ci de unele practici

rituale sau de canibalism14. Patru morminte erau săpate la intervale regulate, dinspre E spre V, în două

şiruri; scheletele erau aşezate în poziţie chircită, cu genunchii puternic flectaţi şi mâinile sub cap,

culcate pe partea stângă. Inventarul mormintelor este sărăcăcios sau chiar lipseşte15.

Necropola de la Sarichioi16 ridică probleme de datare: astfel, dacă unele piese din inventarul

funerar au analogii în neolitic şi eneolitic (piesele de silex, podoabele), vasul din M6 nu este nici Boian,

nici Gumelniţa, ci poate fi încadrat într-o cultură de la sfârşitul neoliticului şi începutul epocii bronzului (lipsa

decorului sau a altor elemente împiedică însă includerea sa în una din culturile acestei perioade)17.

Ulterior, se revine asupra datării necropolei, autorii cercetării încadrând-o în epoca bronzului, dar fără

alte precizări18.

La Urziceni–Vamă (jud. Satu Mare), a fost descoperit, în 2003, un alt cimitir (cultura

Bodrogkeresztúr/Gorneşti). Săpătura a fost efectuată cu ocazia lucrărilor de construire a Vămii, fiind

decopertată o suprafaţă de aproximativ 600 m2. Până în prezent, în două campanii (2003 şi 2005) au

fost săpate 40 de morminte, publicate numai parţial, în rapoarte preliminare, cu puţine informaţii

privind poziţia de depunere a defunctului, dar cu o atenţie sporită acordată inventarelor mormintelor;

12 E. Comşa, Complexul neolitic de la Radovanu, CCDJ, VIII, 1990, p. 104-108; Idem, Mormintele neolitice de la Radovanu,

SCIVA, 49, 1998, 3-4, p. 265-276. 13 Done Şerbănescu, Observaţii preliminarii asupra necropolei neolitice de la Sultana, jud. Călăraşi, CCDJ, XIX, 2002, p. 69-

86; Done Şerbănescu, Andrei Soficariu, Sultana, com. Mănăstirea, jud. Călăraşi, Punct: Valea Orbului, în Cronica. Campania 2003, 2004, p. 321-322; Iidem, Sultana, com. Mănăstirea, jud. Călăraşi, Punct: Valea Orbului, în Cronica. Campania 2004, 2005, p. 364-365; Iidem, Sultana, com. Mănăstirea, jud. Călăraşi, Punct: Valea Orbului, în Cronica. Campania 2005, 2006, p. 343-347; Iidem, Sultana, com. Mănăstirea, jud. Călăraşi, Punct: Valea Orbului, în Cronica. Campania 2006, 2007, p. 351-352; Done Şerbănescu et alii, Sultana, com. Mănăstirea, jud. Călăraşi, Punct: Valea Orbului. Campania 2007, www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2008/ cd/index.htm, raportul nr. 168.

14 Ernest Oberländer-Târnoveanu, Irina Oberländer-Târnoveanu, Aşezarea neolitică şi necropola de la Sarichioi (judeţul Tulcea) [Campania 1978]. Raport preliminar, Materiale, Oradea, 1979, p. 61-62. Din articol lipsesc planuri, desene, prezentarea materialelor pe complexe care ne-ar fi putut ajuta la o datare mai precisă.

15 Ibidem. 16 Am prezentat această necropolă tocmai pentru problemele de datare pe care le ridică, dar şi pentru faptul că, în

anumite studii, a fost încadrată în eneolitic. 17 E. Oberländer-Târnoveanu, I. Oberländer-Târnoveanu, op. cit., p. 62-63. Poate Cernavodă? 18 I. Oberländer-Târnoveanu, E. Oberländer-Târnoveanu, Aspecte ale civilizaţiei geto-dacice din Dobrogea în lumina

cercetărilor din aşezarea de la Sarichioi (sec. IV-II î.e.n.), Peuce, 8, 1980, p. 77; în 1996, cercetările au fost reluate de C. Micu şi I Vasiliu. S. Ailincăi, C. Micu, L’habitation du premier âge du fer de l’ établissement de Sarichioi „La Bursuci” (dép. De Tulcea), Pontica, 39, 2006, p. 65-73.

www.cimec.ro

16

astfel, în 2003 au fost descoperite 20 de morminte, culturii Bodrogkeresztúr aparţinându-i 16

morminte (numerotate de la 4 la 19)19, iar în campania 2005 numărul mormintelor a crescut cu încă

2020. Pentru această necropolă aproape că lipsesc determinările antropologice, accentul cercetărilor

fiind pus, aşa cum am mai precizat, pe inventarul funerar.

II.2 Despre arheologia funerară din arheologia românească

În general, arheologii români au intuit încă de la început importanţa studierii necropolelor şi

posibilitatea multiplelor interpretări generate de aceste analize, chiar dacă nici una din necropolele

descoperite în spaţiul românesc nu se compară cu alte descoperiri contemporane din areale vecine

(Varna, Durankulak, Giurgiuleşti, arealele Lengyel şi Tiszapolgár-Bodrogkeresztúr). Un important

impuls pentru arheologia funerară a venit de la sud de Dunăre odată cu descoperirea şi cercetarea

necropolelor de la Durankulak şi, mai ales, Varna, unde, prin inventarul excepţional al mormintelor, s-

au modificat radical concepţiile arheologilor despre practicile funerare şi despre organizarea socială din

eneolitic.

Analizele necropolelor descoperite în spaţiul românesc s-au făcut în lipsa unui cadru teoretic21,

chiar dacă în literatura străină se contura încă din deceniul al şaptelea al secolului trecut o arheologie

funerară, domeniu distinct din cadrul New archaeology. Trebuie să precizăm, fără a da nume şi fără a

diminua din merite, că în România au existat şi arheologi care în această perioadă au fost în străinătate,

dar nu au înţeles şi nu au adus în România noile idei şi nici literatura ori dacă au adus-o, aceasta nu a

fost valorificată; poate că dincolo de merite au şi responsabilitatea neîmplinirilor lor. Accentul s-a pus

numai pe anumite aspecte, cum ar fi analiza antropologică, descrierea inventarului, dar şi aceasta

incompletă, depunerea acestuia în raport cu scheletul şi foarte puţin pe interpretarea situaţiilor

rezultate din săpături.

Cercetarea necropolelor s-a făcut mai ales prin munca arheologului, lipsind deseori de pe

şantier o echipă de specialişti din domenii interdisciplinare, care ar fi putut îmbunătăţi observaţiile

limitate pe care arheologul le putea face.

În ultimul timp au apărut şi studii care abordează problemele practicilor funerare din alte

perspective decât cele făcute până în prezent22, însă, credem noi, noile abordări nu sunt însoţite

totdeauna şi de noi practici-metode-proceduri arheologice.

19 Cercetările din 2003 au fost conduse de un colectiv alcătuit din Robert Gindele, Liviu Marta, Ciprian Astaloş

(MJ Satu Mare), Kadas Zoltan (MO Carei); Cristian Virag, Cercetări arheologice la Urziceni – Vamă, AMP, 26, 2004, p. 41-70. 20 Colectivul care a continuat săpăturile în 2005 a fost alcătuit din: Cristian Virag – responsabil, Liviu Marta (MJ Satu Mare), Hago Attila (MO Carei); C. Virag, L. Marta, Atilla Hago, Urziceni, com. Urziceni, jud. Satu Mare; Punct: Vamă, în Cronica. Campania 2005, 2006, p. 383-386.

21 Trebuie să amintim aici însă pe István Kovács, care deşi nu a beneficiat de un cadru teoretic, a efectuat o cercetare bună şi, de asemenea, suita de articole a lui Gh. Cantacuzino despre necropola de la Cernica în care a interpretat, cu mult curaj şi în spirit interdisciplinar, o serie de situaţii pe care le-a întâlnit în necropolă, făcând chiar şi interpretări de ordin social. Apoi, Olga Necrasov a avut câteva lucrări de sinteză despre populaţia de pe teritoriul României în perioada neolitică, în care a îmbinat datele antropologice cu cele arheologice.

22 R. Kogălniceanu, Utilizarea testului Χ2 în arheologie. Studiu de caz – necropola neolitică de la Cernica, ArhMold, XXVIII, 2005, p. 265-302; Eadem, Înmormântări de copii în contexte intramurale şi extramurale din neoliticul şi chalcoliticul României: problema „interiorului” şi „exteriorului”, în Dimensiunea europeană a civilizaţiei eneolitice est-carpatice (ed. coord. N. Ursulescu), Iaşi, 2007, p. 189-212; C. A. Lazăr, Consideraţii teoretico-metodologice privind studiul practicilor funerare II, Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman, 2, 2010, p. 197-226; Idem, New data about the Eneolithic Cemetery from Sultana-Malu Roşu (Călăraşi county, Romania), Studii de Preistorie, VI, 2009, p. 165-199 (în colaborare cu R. Andreescu, T. Ignat, M. Florea, A. Bălăşescu); Idem, Consideraţii teoretico-metodologice privind studiul practicilor funerare I, Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman, 1, 2009, p. 181-194; Idem, Necropola eneolitică de la Sultana-Malu Roşu, com. Mânăstirea, jud. Călăraşi. Piese de podoabă din inventarul M1, Buletinul Muzeului „Teohari Antonescu” 11, 2008, p. 59-72 (în colaborare cu C. Beldiman, D. M. Sztancs); Idem, Valea Mostiştei. Aşezarea gumelniţeană de

www.cimec.ro

17

Cantitatea, şi uneori calitatea, de studii şi articole de arheologie funerară au crescut direct

proporţional cu descoperirea şi cercetarea necropolelor. În ultimii ani s-a înfiinţat Asociaţia de Studii

pentru Arheologie Funerară din România care organizează simpozioane23 şi editează volume, însă cu puţine

legături cu domeniul nostru de interes – neoliticul şi eneoliticul24.

II.3 Despre arheologia funerară din arheologia străină

Majoritatea teoriilor dezvoltate de arheologie sunt inspirate de ideile şi conceptele postulate de

şcoala antropologică. Aceste paradigme, idei sau concepţii au fost adaptate, dezvoltate şi completate

de reprezentanţii diferitelor curente antropologice25.

În literatura străină primele studii de arheologie funerară au fost realizate la începutul secolului

XX. Chiar dacă unele sunt simple descrieri despre practicile funerare ale anumitor populaţii şi intră

aşadar mai ales în domeniul antropologiei culturale, depăşesc totuşi aspectele descriptive şi merg şi

dincolo de acestea, propunându-se şi interpretări sau chiar reconstituiri sociale pe baza practicilor

funerare26.

Semnalul asupra posibilităţilor oferite de studiul practicilor funerare a fost dat de către V.

Gordon Childe spre jumătatea secolului trecut, care, într-un studiu, pune problema dispunerii

corpului, plasarea mormintelor în cimitir, bunurile-inventarele mormintelor, mormintele regale27.

Un impuls consistent a fost dat cercetării28, în direcţia interpretărilor şi reconstituirii sociale, de

către reprezentanţii New archaeology29, în special de cei care au studiat practicile funerare (conceptul

la Sultana – Malu Roşu, Cercetări Arheologice, XIV-XV, 2008, p. 55-76, (în colaborare cu R. Andreescu); Idem, The Eneolithic Cemetery from Sultana-Malu Roşu (Călăraşi county, Romania), Studii de Preistorie, V, 2008, p. 131-152 (în colaborare cu R. Andreescu, T. Ignat, M. Florea, C. Astaloş).

23 Asociaţia de Studii pentru Arheologie Funerară a fost înfiinţată în 1995, este afiliată UISPP şi a organizat o serie de colocvii cu caracter internaţional; ASAF a fost creată din iniţiativă românească şi primii ei doi preşedinţi au fost arheologi români: Gavrilă Simion şi Valeriu Sîrbu. Prezentăm aici actele colocviilor de arheologie funerară: Tombes tumulaires de l’Âge du Fer dans le Sud-est de l’Europe, Actes du IIe Colloque International d’Archéologie Funéraire organisé à Tulcea, Brăila, Călăraşi et Slobozia, 18-24 septembre 1995, Tulcea, 2000, 232 p.; Pratiques funeraires dans l’Europe des XIIIe - IVe s. av. J. –C. Actes du IIIe Colloque International d’Archéologie Funéraire organisé à Tulcea, 15-20 septembre 1997, Tulcea, 2000, 249 p.; Pratiques funéraires et manifestations de l’identité culturelle (Âge du Bronze et Âge du Fer), 22-28 mai 2000, Tulcea, 2000; Funerary Practices in Central and Eastern Europe (10th c. BC - 3rd c. AD), Actes du IVe Colloque International d’Archéologie Funéraire, Tulcea, 2006, 276 p.

24 Amintim aici un alt volum, The Society of the Living – the Community of the Dead (from Neolithic to the Christian Era), proceedings of the 7th International Colloquium of Funerary Archaeology (eds. S. A. Luca, V. Sârbu), ATS, V, 1, Sibiu, 2006.

25 C. Lazăr, Consideraţii teoretico - metodologice privind studiul practicilor funerare (II): contribuţiile arheologiei, BMJT, Seria Arheologie, 2, 2010, p. 197.

26 Spre exemplu: A. L. Kroeber, Elements of Culture in Native California, American Archaeology and Ethnology, 13, 1922, 8, p. 259-328 (referirile la practici funerare între p. 294-296); Idem, Disposal of the Dead, American Anthropologist, New Series, 29, 1927, 3, p. 308-315 [această lucrare a avut o influenţă deosebită timp de aproximativ o generaţie privind dezbaterea interpretărilor practicilor funerare, iar principala sa teorie, conform căreia practicile funerare sunt reflectare a modei, luxului, etichetei, a fost preluată de către marea majoritate a arheologilor şi antropologilor până în deceniul 7 al secolului trecut, odată cu apariţia lucrărilor lui Ucko, Saxe sau Binford]; D. I. Bushnell, Burials of the Algonquian, Siouan and Caddoan tribes west of the Mississippi, Bureau of American Ethnology Bulletin, Washington D. C., 83, 1927; Effie Bendann, Death Customs: An Analytical Study Of Burial Rites, 1930, republicată în 1969 la Londra, Dawson of Pall Mall; Max Gluckmann, Mortuary customs and the belief in survival after death among the South-Eastern Bantu, 1937; J. R. Goody, Death, property and the ancestors, Stanford University Press, Stanford, 1962.

27 V. Gordon Childe, Directional Changes in Funerary Practices during 50,000 Years, Man, 45, 1945, p. 13-19. 28 Deşi au fost publicate la începutul secolului XX, se cuvin aici a fi amintite două studii majore care au influenţat

direcţiile de cercetare din arheologia funerară, dar asta târziu, la mult timp după apariţie şi numai după ce au fost traduse şi publicate în limba engleză: Robert Hertz, Contribution à une Étude sur la Représentation Collective de la Morte, Année Sociologique, 1907, tradusă sub numele Death and the Right Hand (eds. Rodney and Claudia Needham), The Free Press Glencoe, Illinois, 1960; Arnold van Gennep, Les Rites de Passage (The Rites of Passage), 1909, republicată la Routledge and Kegan Paul, Londra, 1960 şi la Routledge, Londra-New York, 2004.

29 Curentul procesualist a marcat momentul în care arheologia a acordat atenţie premiselor teoretice şi metodologice legate de studiul diferitelor aspecte ale comunităţilor din trecut. Abordarea procesualistă are la bază următorul

www.cimec.ro

18

Archaeology of Death), amintind aici, pentru început pe Peter J. Ucko30, care susţinea în lucrările sale

relevanţa materialului etnografic asupra practicilor funerare în interpretarea resturilor arheologice.

Pentru aceeaşi perioadă, anii ’60, şi mergând pe aceeaşi direcţie, semnalăm câteva studii etnografice

care au exploatat mai ales practicile funerare: C. D. Forde despre practicile funerare Yakö31, J. Goody

cu studii despre populaţia LoDagaa din Africa de Vest32, M. Bloch cu cercetări detaliate ale practicilor

funerare la populaţia Merina33 etc.; J. Goody şi M. Bloch, în lucrările lor, se opresc şi asupra teoriilor

lui R. Hertz privind înmormântarea secundară.

Un moment important pentru arheologia funerară a avut loc în 1970, atunci când Arthur A.

Saxe şi-a susţinut teza de doctorat34 şi care a avut un efect profund asupra abordărilor privind studiile

funerare. În teză, Saxe a încercat să dezvolte un model inter-cultural privind practicile funerare şi

legătura acestora cu sistemele sociale şi culturale ale societăţii. El a sugerat că modelul trebuie să ofere

un mijloc pentru „monitorizarea complexităţii sociale” şi cu implicaţii privind organizarea socială35. A.

Saxe a formulat opt ipoteze pe care le-a testat pe datele etnografice de la trei societăţi: papuaşii

Kapauku, Ashanti şi Bontoc Igorot. Multe din ipoteze au legătură cu constatarea că, în anumite

situaţii, persoana socială a decedatului sau complexitatea organizării socio-politică a societăţii

este reprezentată sau manifestată simbolic în practicile funerare ale comunităţii, teorie ce a

fost preluată în anii următori de către majoritatea arheologilor. Combinarea dintre studiul etnografic şi

ipotezele lui Saxe au încurajat pe arheologi să cerceteze în continuare un sens social în

comportamentul mortuar-funerar. În plus, ipoteza a opta a lui A. Saxe, care a legat prezenţa dispunerii

formale la teritorialitate, a stimulat pe câţiva etnografi şi arheologi la cercetări36.

În 1971, Societatea Arheologilor Americani editează volumul Approaches to the Social Dimensions of

Mortuary Practices37, iar în introducere J. Brown aducea la cunoştinţă precedentul lucrării lui A. Saxe.

Din acest volum, extrem de importante, pentru scopul lucrării de faţă, ni se par capitolele semnate de

J. Brown38 şi L. Binford39.

Capitolul lui J. Brown examina practicile funerare din site-ul Spiro, iar în analiza tratamentelor

de înhumare ale site-ului, autorul preia mult din abordarea lui Saxe; una din concluziile sale importante

argument: practicile funerare reprezintă expresia unor realităţi sociale, acestea putând fi legate de sistemul social al comunităţilor din trecut, precum şi de statutul social al decedaţilor. Printre altele, inventarul funerar are semnificaţie socială, prezenţa lor în morminte reprezentând un indice al statutului social sau/şi al existenţei unor diferenţieri sociale; obiectele ce alcătuiesc inventarul funerar sunt o parte a limbajului social. C. Lazăr, Inventarul funerar din mormintele culturii Starčevo-Criş. Studiu de caz, Satu Mare. Studii şi Comunicări, Seria Arheologie, XXIII–XXIV/I, 2006–2007, 2008, p. 27.

30 P. J. Ucko, Ethnography and archaeological interpretation of funerary remains, World Archaeology, 1, 1969, 2, p. 262-280. 31 C. D. Forde, Death and Succession: An Analysis of Yakö Mortuary Ritual, în Essays on the Ritual of Social Relations (ed.

Max Gluckman), The University Press, Manchester, 1962, p. 89-123. 32 J. Goody, LoDagaa Rituals of Death, New Society, 7, 1962, p. 18-19; Idem, Death, Property of the Ancestors: A Study

of the Mortuary Customs of the LoDagaa of West Africa, Stanford University Press, Stanford, 1962. 33 M. Bloch, Placing the dead: tombs, ancestral villages and kinship organization in Madagascar, Seminar Press, New York, 1971. 34 A. Saxe, Social dimension of mortuary practices, University of Michigan, Michigan, 1970. 35 Ibidem, p. 2. 36 A. Saxe, Patricia L. Gall, Ecological determinants of mortuary practices: the Temuan of Malaysia, în Cultural-Ecological

Perspectives on Southeast Asia (ed. W. Wood), Papers in International Southeast Asia Studies, Ohio University, Athens, 41, 1977, p. 74-82.

37 Approaches to the Social Dimensions of Mortuary Practices (ed. J. A. Brown), Society for American Archaeology, Memoir 25, 1971.

38 J. A. Brown, The dimension of Status in the Burials at Spiro, în Approaches to the Social Dimensions of Mortuary Practices (ed. J. A. Brown), 1971, p. 92-112.

39 L. Binford, Mortuary practices: Their study and their potential, în Approaches to the Social Dimensions of Mortuary Practices (ed. J. A. Brown), 1971, p. 6-29.

www.cimec.ro

19

este aceea că prezenţa elementelor-artefactelor rare sau unice într-un mormânt din necropolă justifică

atribuirea unui statut sau rang înalt individului înhumat40.

Folosind dovezi etnografice, L. Binford a identificat câteva regularităţi de comportament între

subzistenţa strategiei unei societăţi (ca o măsură viitoare privind complexitatea socială) şi elaborarea

ritualului funerar al societăţii. L. Binford a concluzionat că, aşa cum societăţile s-au modificat din

vânător-adunător-culegător sau modificând strategiile agricol-culturale în stiluri de viaţă agri-culturale

stabile, practicile de înhumare au crescut în complexitate. Presupunerea interpretativă privind această

generalizare a fost că numărul de roluri sociale pe care le deţine un individ, pe parcursul vieţii,

a crescut, la fel şi numărul de reprezentări simbolice ale acestor roluri. În plus, s-a aşteptat ca

aceste simboluri să fie reflectate adecvat şi ne-ambiguu în privinţa tratamentelor mortuare şi

a obiectelor depuse în mormânt. O idee ce a fost preluată masiv de către arheologi a fost aceea că

statutul a fost adesea simbolizat prin semne distinctive-insigne specifice statutului şi de

cantităţile de bunuri care au contribuit la inventarul funerar41.

Concluziile lui J. Brown şi L. Binford sunt adesea juxtapuse prin presupunerea că există o

relaţie directă între statutul social al decedatului şi conţinutul relativ de tratamente, bunuri înhumate

sau privind energia consumată pentru îngroparea individului. De aceea, odată cu creşterea

complexităţii societăţii creşte şi complexitatea înhumării. Ideea că practicile funerare sunt reflectare a

organizării sociale şi a rolurilor sociale pe care le deţine individul în societate este preluată şi în prezent,

iar această perspectivă procesuală, adesea referitoare la dezbaterea Saxe-Binford, încă reprezintă

interpretarea dominantă pentru practicile funerare pentru mulţi arheologi americani, dar şi europeni.

Sfârşitul perioadei ’70 şi începutul perioadei ’80 se caracterizează prin continuarea apariţiei

studiilor etnografice despre practicile funerare, deosebită prin conţinut şi importanţă fiind lucrarea lui

R. Huntington şi P. Metcalf, monografie în două ediţii42; în volum, autorii studiază practicile funerare

din Madagascar şi Borneo, însă autorii analizează critic şi teoriile clasice privind practicile funerare

pentru aceste zone aparţinând lui A. Van Gennep şi R. Hertz, precum şi teoriile sociologice ale lui E.

Durkheim43.

Semnalăm apariţia în această perioadă şi a lucrărilor lui P. Ariès, care, însă, nu au avut un impact

ridicat asupra domeniului44, probabil, la fel ca şi în cazul importantelor lucrări semnate de A. Van

Gennep şi R. Hertz, datorită limbii în care au fost publicate45. Aşa cum spuneam, chiar dacă lucrările lui

P. Ariès nu au avut succes în stimularea conversaţiilor privind practicile funerare între antropologi şi, de

ce nu, arheologi, ele şi-au demonstrat utilitatea inter-culturală prin perspectivele comparative.

De la începutul anilor ’80 amintim alte lucrări care au marcat arheologia funerară americană.

În 1980, L. Goldstein a publicat un studiu despre cele două cimitire din valea râului Illinois,

cercetarea concentrându-se pe dimensiunea spaţială a practicilor funerare, incluzând şi o reexaminare critică

40 J. Brown, op. cit., 1971, p. 92-112. 41 L. Binford, op. cit., 1971, p. 23. 42 P. Metcalf, R. Huntington, Celebrations of Death. The Anthropology of Mortuary Ritual, Cambridge University Press,

Cambridge, ediţia I-1979, ediţia II-1991, 236 p. 43 Gordon Rakita, Jane Buikstra, Introduction, în Interacting with the Dead Perspectives on Mortuary Archaeology for the New

Millennium (eds. Gordon F. M. Rakita, Jane E. Buikstra, Lane A. Beck, Sloan R. Williams), 2005, p. 5. 44 Philippe Ariès, Western Attitudes Toward Death, Johns Hopkins University Press, Baltimore, 1974; Idem, Essais sur

l'histoire de la mort en Occident: du Moyen Âge à nos jours, Seuil, 1975; Idem, L'Homme devant la mort, Seuil, 1977; Idem, Images de l'homme devant la mort, Seuil, 1983.

45 Una din lucrările importante a lui P. Ariès a fost tradusă şi în limba română: Omul în faţa morţii, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1996, vol. I Vremea gisanţilor, vol. II Moartea sălbatică.

www.cimec.ro

20

a ipotezei opt a lui A. Saxe46. Pe baza evaluării datelor etnografice, L. Goldstein a considerat că relaţia

între cimitirele aflate la marginea aşezărilor este mult mai nuanţată decât a apreciat A. Saxe. Ea a

reformulat ipoteza opt, concluzionând că not all corporate groups that control critical resources through lineal

descent will maintain formal, exclusive disposal area exists and i fit is areas for their dead...But if a formal, bounded

disposal area exists and i fit is used exclusively for the dead, (then) the society is very likely to have corporate groups

organized by lineal descent47. Relaţia dintre cimitire şi resurse a fost extinsă ulterior şi la alte populaţii48.

Un volum important pentru arheologia funerară este şi cel editat în 198149. Acest volum care

a inclus autori din Europa şi S.U.A. a avut ca idee centrală evoluţia şi prezentarea critică a ideilor din

arheologia funerară din anii ’70. Influenţa teoriilor Saxe-Binford este vizibilă în capitolul semnat de R.

Chapman şi K. Randsborg50, J. Brown a contribuit cu un capitol important în care reformulează

necesitatea reconsiderării riturilor care conduc la practicile funerare descoperire în urmele arheologice,

în ideea că rămăşiţele descoperite sunt doar o mică parte dintr-un lung ritual, dar şi problema

descoperirii rangurilor în înmormântări51. O abordare nouă întâlnim şi în capitolul semnat de L.

Goldstein despre organizarea spaţială a necropolelor52, în timp ce J. Buikstra53 contribuie cu un capitol

despre beneficiile potenţiale ale comparării datelor biologice ale resturile scheletelor cu resturile

materiale ale înhumărilor; un studiu regional este semnat de unul din editori54.

Majoritatea modelelor de analiză propuse de procesualişti s-a bazat pe cazuri particulare din

diferite perioade, de pe diverse mediane, raportate excesiv la diferite situaţii etnografice, fapt ce face

dificilă adaptarea/aplicarea altor realităţi arheologice. Datorită demersului pozitivist, influenţat de

tradiţia filosofică, demersul New archaeology a condus la o epistemologie incoerentă, lipsită de o

ontologie adecvată necesităţilor disciplinei, fapt ce îi vor atrage numeroase critici din diferite direcţii55.

În anii ’80, teoriile fundamentale Saxe-Binford au fost completate dar şi criticate56, treptat

trecându-se spre post-procesualism57. Acest curent de idei a fost influenţat de reprezentanţii antropologiei

interpretative sau simbolice.

D. Braun a nuanţat abordările cantitative folosite de cercetătorii procesuali, mai ales pe cele

ale lui Joseph A. Tainter58. Argumentaţia lui D. Braun59 se bazează pe demonstrarea că astfel de

46 L. G. Goldstein, Mississippian Mortuary Practices: A Case Study of Two Cemeteries in the Lower Illinois Valley, Evanston:

Northwestern University, 1980, 196 p. 47 Ibidem, p. 8. 48 D. K. Charles, J. Buikstra, Archaic mortuary sites in the central Mississippi drainage: distribution, structure and implications,

în Archaic Hunters and Gatherers in the Midwest (eds. J. Phillips, J. Brown), Academic Press, New York, 1983, p. 117-145. 49 The Archaeology of Death (eds. Robert Chapman, Ian Kinnes, Klavs Randsborg), Cambridge University Press,

Cambridge, 1981. 50 R. Chapman, K. Randsborg, Approaches to the archaeology of death, în The Archaeology of Death (eds. R. Chapman, I.

Kinnes, K. Randsborg), Cambridge University Press, Cambridge, 1981, p. 1-24. 51 J. Brown, The search for rank in prehistoric burials, în The Archaeology of Death (eds. R. Chapman, I. Kinnes, K.

Randsborg), 1981, p. 25-37. 52 L. Goldstein, One-dimensional archaeology and multi-dimensional people: Spatial organization and mortuary analysis, în The

Archaeology of Death (eds. R. Chapman, I. Kinnes, K. Randsborg), 1981, p. 53-69. 53 Jane E. Buikstra, Mortuary Practices, Palaeodemography, and Palaeopathology: A Case Study from the Koster Site (Illinois), în

The Archaeology of Death (eds. R. Chapman, I. Kinnes, K. Randsborg), 1981, p. 123-132. Dintr-o altă perspectivă: J. Buikstra, Claire C. Gordon, The study and re-study of human skeletal series: The importance of long-term curation, în The Research Potential of Anthropological Collections (eds. A. E. Cantwell, J. B. Griffin, N. A. Rothschild), Annals of the New York Academy of Sciences, 376, 1981, p. 449-465.

54 K. Randsborg, Burial, succession and early state formation in Denmark, în The Archaeology of Death (eds. R. Chapman, I. Kinnes, K. Randsborg), 1981, p. 105-121.

55 C. Lazăr, Inventarul funerar din mormintele culturii Starčevo-Criş, p. 29. 56 David Braun, A Critique of Some Recent North American Mortuary Studies, American Antiquity, 48, 1981, 2, p. 398-416. 57 Folosind termenul de post-procesualism, ne referim la multiplele abordări teoretice care dezvoltă teoriile

procesualismului.

www.cimec.ro

21

măsurări au deformat modelul interpretativ, în parte, pentru că aşezarea-ordonarea cantitativă a

tratamentelor funerare a fost subiectivă sau nu a prezentat nici o explicaţie pentru faptul că un

tratament este diferit de altul60. De exemplu, D. Braun a evidenţiat numeroase cazuri în care obiectele

descoperite în morminte au fost consemnate greşit în ceea ce priveşte regiunea de producţie, local-

importat61.

Critica la abordarea procesuală Saxe-Binford are numeroase argumente teoretice, fiind

susţinută de Ian Hodder62, R. McGuire63, M. Shanks şi C. Tilley64, Mike Parker Pearson65. Toate aceste

noi abordări (post-procesuale) sunt unite într-o „acuzare” a gândirii procesuale şi a aserţiunii că

ritualurile funerare sunt, de obicei, folosite de cei în viaţă pentru a negocia, a ilustra, a marca, a

transforma puterea sau relaţiile sociale. Teoriile post-procesuale argumentează în plus că perspectiva

procesuală explică o importantă variaţie care există în perceperea şi practica riturilor funerare dintr-o

anumită societate. Astfel, noile teorii argumentează că riturile şi ritualurile funerare dintr-o necropolă

reprezintă modalitatea în care statutul şi alte distincţii sociale pot fi negociate, însuşite sau reînsuşite şi

de aceea servesc drept agenţi de schimb cultural. De asemenea, post-procesualiştii afirmă că procesua-

liştii s-au concentrat pe identificarea structurii sociale verticale, în timp ce criticii lor afirmă şi

argumentează că generalizările culturale nu sunt adecvate contextelor arheologice, însă, din păcate,

criticile post-procesualiştilor au fost rareori însoţite de studii de caz arheologice.

Arheologii post-procesualişti au dezvoltat un alt tip de abordare care considera că descope-

ririle funerare şi implicit diversele elemente ale acestora nu reprezintă o reflexie a sistemului social şi a

statutului indivizilor. Fără a nega existenţa unei „dinamici sociale”, acest tip de analiză utilizează

metodologia tradiţională bazată pe comparaţii şi analogii, dar din perspectivă hermeneutică/post-

structuralistă. Elementele de cultură materială, inclusiv obiectele de inventar funerar sunt considerate

simboluri66.

Semnificaţia acestora poate fi identificată doar dacă se admite dimensiunea relevantă a variaţii-

lor (de tratament funerar, de organizare spaţială, natura şi locul bunurilor funerare) din contextul

descoperirilor. Obiectele pot avea semnificaţii conceptuale care nu pot fi înţelese doar printr-o „simplă”

analiză funcţională şi tipologică sau doar prin stabilirea proprietăţilor fizice şi biologice ale obiectelor

58 J. A. Tainter, Social Inference and Mortuary Practices: an Experiment in Numerical Classification, World Archaeology, 7,

1975, p. 1-15; Idem, Modeling Change in Prehistoric Social Systems, în For Theory Building in Archaeology (ed. Lewis Binford), Academic Press, New York, 1977, p. 327-351; Idem, Mortuary Practice and the Study of Prehistoric Social Systems, în Advances in Archaeological Method and Theory (ed. M. Schiffer), vol. I, 1978, p. 105-141.

59 F. McHugh, Theoretical and Quantitative Approaches to the Study of Mortuary Practice, Oxford, BAR Int. Ser. 785, 1999, p. 8-11.

60 D. Braun, op. cit., 1981, p. 407. 61 Ibidem, p. 402-403. 62 Ian Hodder, Symbols in Action. Ethnoarchaeological studies of material culture, Cambridge University Press, Cambridge,

1982; Idem, The Present Past. An introduction to anthropology for archaeologists, Batsford, Londra, 1982; Idem, Reading the Past. Current approaches to interpretation in archaeology, 1986, revăzută 1991 şi în colaborare cu Scott Huston, 2003 (lucrare tradusă şi în japoneză, spaniolă, italiană, poloneză, lituaniană, greacă, macedoneană, chineză).

63 Randall H. McGuire, Dialogues With the Dead: Ideology and the Cemetery, în The Recovery of Meaning: Historical Archaeology in the Eastern United States (eds. Mark P. Leone, Parker B. Potter), Smithsonian Institution, Washington D.C., 1988, p. 435-480.

64 Michael Shanks, Christopher Tilley, Ideology, Symbolic Power, and Ritual Communication: A Reinterpretation of Neolithic Mortuary Practices, în Symbolic and Structural Archaeology (ed. I. Hodder), Cambridge University Press, Cambridge, 1982, p. 129-154.

65 M. Parker Pearson, Mortuary practices, Society and Ideology: An Ethnoarchaeological Study, în Symbolic and Structural Archaeology (ed. Ian Hodder), Cambridge University Press, Cambridge, 1982, p. 99-113; Idem, The Powerful Dead: Archaeological Relationships between the Living and the Dead, Cambridge Archaeological Journal, 3, 1993, p. 203-229; Idem, The Archaeology of Death and Burial, Sutton Publishing Limited, 1999.

66 C. Lazăr, Inventarul funerar din mormintele culturii Starčevo-Criş, p. 29.

www.cimec.ro

22

studiate. În accepţiunea reprezentanţilor acestui curent, obiectele de inventar nu reprezintă doar

„elemente de identificare personală”, ci pot fi bunuri selectate cu grijă pentru a aminti de personalitatea

şi caracterul defunctului, obiecte ce au aparţinut acestuia, bunuri care exprimau relaţia dintre defunct şi

membrii comunităţii, cadouri pentru morţi (pentru a preîntâmpina întoarcerea lor în lumea celor vii),

bunuri sacrificate de către cei rămaşi în viaţă pentru defunct, „amintiri de familie” sau o formă de tribut

pentru forţele supranaturale, în vederea legitimării relaţiei reciproce dintre cei vii şi cei morţi67.

În ultimii ani68, constatăm că s-au dezvoltat două teme-direcţii privind practicile funerare.

Prima reprezintă continuarea încercării de utilizare, susţinere, răspuns la critici la abordarea Saxe-

Binford. În parte, aceste studii au oarecare succes în evidenţierea solidităţii anumitor generalităţi,

precum ipotezele lui A. Saxe. Aceste reformulări şi reînvieri de la sfârşitul secolului al XX-lea ale

programului lui Saxe-Binford sunt relevante în volumul editat de Lane Anderson Beck din 199569.

Obiectivul acestui volum a fost extinderea variabilităţii dintr-un site în practicile funerare70.

A doua direcţie a decurs din tradiţia critică a post-procesualiştilor. În parte, aceste lucrări au

continuat să critice folosirea generalizărilor interculturale în analizele mortuare71. Aceste studii au

început să ofere şi studii de caz arheologice relevante şi convingătoare. Multe din aceste studii au

îmbrăţişat ideea că decedaţii şi moartea lor sunt oportunităţi pentru manipularea activă a structurilor

sociale, politice, etnice şi materiale. O consecinţă a acestei direcţii este un interes nou pentru cunoaşte-

rea rolului oamenilor Preistoriei şi al morţilor în structurarea vieţilor celor vii72.

Amintim şi diverse volume în care se analizează practici funerare73, un impact deosebit având

cele patru volume publicate de Societatea Americană de Arheologie74, care aproximativ o dată la zece

ani organizează simpozioane de arheologie funerară şi publică lucrările prezentate.

Abordarea problemelor practicilor funerare rămâne o încercarea grea, chiar dacă este de

natură teoretică sau aplicată şi credem că este greşit să presupunem că doar una dintre aceste

perspective teoretice poate rezolva numeroasele probleme ridicate de descoperirile cu caracter funerar75.

II.3.1 Domenii ale arheologiei funerare străine

67 Ibidem. 68 John M. O’Shea, Mortuary Variability. An Archaeological Investigation, Academic Press, Orlando, 1984; A. Cannon,

The Historical Dimension in Mortuary Expressions of Status and Sentiment, Current Anthropology, 30, 1989, p. 437-458; Eadem, Spatial Narratives of Death, Memory, and Transcendence, în The Space and Place of Death (eds. H. Silverman, D. B. Small), Virginia, 2002, p. 191-199; Eadem, Gender, Agency, and Mortuary Fashion, în Interacting with the Dead: Perspectives on Mortuary Archaeology for the New Millennium, (eds. G. Rakita, J. E. Buikstra, L. A. Beck, Sloan R. Williams), 2005, p. 41-65.

69 Regional Approaches to Mortuary Analysis (ed. L. A. Beck), Plenum, New York, 1995. 70 G. Rakita, J. Buikstra, op. cit., p. 8. 71 Ibidem; M. Parker Pearson, op. cit., 1993. 72 M. Parker Pearson, The Archaeology of Death and Burial, Sutton Publishing Limited, 1999; M. Parker Pearson and

Ramilisonina, Stonehenge for the ancestors: the stones pass on the message, Antiquity, 72, 1998, p. 308-326; G. Rakita, J. Buikstra, op. cit., p. 8.

73 Amintim aici doar: The Space and Place of Death (eds. Helaine Silverman, David B. Small), Archaeological Papers of the American Anthropological Association, No. 11. Arlington, Virginia, 2002; Archaeologies of Remembrance: Death and Memory in Past Societies (ed. Howard Williams), Kluwer Plenum, New York, 2003.

74 Approaches to the Social Dimensions of Mortuary Practices (ed. James A. Brown), Memoirs of the Society for American Archaeology, 1971; The Archaeology of Death (eds. R. Chapman, I. Kinnes, K. Randsborg), Cambridge University Press, Cambridge, 1981; Regional Approaches to Mortuary Analysis (ed. L. A. Beck), Plenum, New York, 1995; Interacting with the Dead: Perspectives on Mortuary Archaeology for the New Millennium (eds. Gordon F. M. Rakita, Jane E. Buikstra, Lane A. Beck, Sloan R. Williams), Gainesville: University Press of Florida, 2005 (volumul prezintă lucrările simpozionului desfăşurat la New Orleans în aprilie 2001).


www.cimec.ro

23

Aşa cum reiese din cercetările întreprinse de M. Parker Pearson, studiile de arheologie

funerară se pot împărţi în mai multe domenii76:

consideraţii teoretice77, reunind principalele interpretări ale înmormântărilor umane, mai ales cele

de după anii ’60;

explicaţii, justificări în studiile funerare78, care cuprind studii teoretice aplicate pe exemple;

perspective bioarheologice79; au fost incluse studiile de paleodemografie, paleopatologie, dietă,

nutriţie, etc;

studii de caz arheologice80, mai ales pentru America de Nord, America de Sud şi Europa.

studii arheologice şi etnografice privind tratamentul morţilor81;

perspective etnice în arheologia funerară82;

Fundamentele teoretice dezvoltate de Saxe şi alţi reprezentanţi ai New archaeology au fost

completate şi dezvoltate, dar şi criticate de către post-procesualişti83.

Relaţiile dintre vii şi morţi mai pot fi împărţite în trei tipuri de analize84:

a) analiza relaţiilor spaţiale şi topografice între locurile celor vii şi celor morţi85; dacă într-o societate există

un loc marginal, folosit exclusiv pentru decedaţi, atunci societatea este dispusă să creeze în

necropolă grupuri organizate de indivizi înrudiţi.

b) analiza intra-organizaţională între domiciliul celor vii şi necropole86; există trei tipuri de comparaţii ce se

76 M. Parker Pearson, op. cit., 1993, p. 207. 77 Amintim aici studiile lui L. Binford, J. Brown, J. Tainer, A. Saxe, J. O’Shea; W. Goodenough, Rethinking status

and Role: Toward a general model of the cultural organization of social relationships, în The Relevance of Models for Social Anthropology (ed. Michael Blanton), A.S.A. Monographs No. 1. Praeger, New York, 1965, p. 1-24.

78 Studiile lui R. Chapman, A. Saxe, L. Goldstein. 79 De ex.: Dennis P. Van Gerven, Armelagos J. George, Farewell to Paleodemography? Rumors of Its Death Have Been

Greatly Exaggerated, Journal of Human Evolution, 121, 1981, p. 353-360; Jean Pierre Boquet-Appel, Claude Massett, Farewell to Paleodemography, Journal of Human Evolution, 11, 1982, p. 321-333; Rose Jerome, Murray K. Marks, Larry L. Tieszen, Bioarchaeology and Subsistence in the Central and Lower Portions of the Mississippi Valley, în What Mean These Bones? Studies in Southeastern Bioarchaeology (eds. M.L. Powell, P.S. Bridges, A. M. Wagner Mires), 1991, p. 7-21; Clark Spencer Larson, Bioarchaeology: The Lives and Lifestyles of Past People, Journal of Archaeological Research, 10, 2002, 2, p. 119-166; Lori E. Wright, Yoder J. Cassady, Recent Progress in Bioarchaeology: Approaches to the Osteological Paradox, Journal of Archaeological Research, 11, 2003, 1, p. 43-70;

80 K. Randsborg, Burial, succession and early state formation in Denmark, în The Archaeology of Death (eds. R. Chapman, I. Kinnes, K. Randsborg), Cambridge University Press, Cambridge, 1981, p. 105-121.

81 Philippe Ariès, Western Attitudes Toward Death, Johns Hopkins University Press, Baltimore, 1974; Peter Metcalf, Meaning and materialism: The ritual economy of death, Man, 16, 1981, p. 564-578; R. McGuire, Dialogues With the Dead: Ideology and the Cemetery, în The Recovery of Meaning: Historical Archaeology in the Eastern United States (eds. Mark P. Leone, Parker B. Potter, Jr.), 1988, p. 435-480.

82 J. Buikstra, Gordon Claire, The study and re-study of human skeletal series: The importance of long-term curation, în The Research Potential of Anthropological Collections (eds. A.E. Cantwell, J.B. Griffin, N.A. Rothschild), Annals of the New York Academy of Sciences, 376, 1981, p. 449-465; G. McGowan, Cheryl J. LaRoche, The Ethical Dilemma Facing Conservation: Care and Treatment of Human Skeletal Remains and Mortuary Objects, Journal of the American Institute for Conservation, 35, 1996, 2, p. 109-121; Walker Phillip, Bioarchaeological Ethics: A Historical Perspective on the Value of Human Remains, în Biological Anthropology of the Human Skeleton (eds. M. Anne Katzenberg, Shelley R. Saunders), 2000, p. 3-39.

83 John C. Barrett, The monumentality of death: The character of Early Bronze Age mortuary mounds in southern Britain, World Archaeology, 22, 1990, p. 179-189; Ian Morris, The archaeology of ancestors: The Saxe/Goldstein hypothesis revisited, Cambridge Archaeological Journal, 1, 1991, 2, p. 147-169; Mike Parker Pearson, The powerful dead: Archaeological relationships between the living and the dead, Cambridge Archaeological Journal, 3, 1993, 2, p. 203-229; J. Brown, On Mortuary Analysis; with Special Reference to the Saxe-Binford Research Program, în Regional Approaches to Mortuary Analysis (ed. Lane Anderson Beck), Plenum Press, New York, 1995, p. 3-26; R. Chapman, Ten years after-Megaliths, mortuary practices, and the territorial model, în Regional Approaches to Mortuary Analysis (ed. L.A. Beck), 1995, p. 29-51; Vicente Lull, Death and Society: a Marxist approach, Antiquity 74, 2000, p. 576-580; Heinrich Härke, Interdisciplinarity and the archaeological study of death, Mortality, 7, 2002, 3, p. 340-341.

84 M. Parker Pearson, op. cit., 1993, p. 206. 85 L. Goldstein, Spatial Structure and Social Organization, teză de doctorat susţinută în 1976 la North-western

University, Illinois, nepublicată; Eadem, Mississippi Mortuary Practices: a Case study of Two Cemeteries in the Lower Illinois Valley, Evanston, 1980; A. Saxe, op. cit., 1970.

www.cimec.ro

24

pot face:

- contrastul dintre contexte: casa (gospodăria) şi a mormântul; dacă unele măsuri ale capacităţii de

producţie sau stocare şi a statutului social relativ pot fi atribuite unor gospodării, atunci aceste variaţii

pot fi comparate cu variabilitatea în contextul funerar;

- o aşezare poate fi organizată după principii ca: gen, sex (de ex. casele bărbaţilor, locurile femeilor),

statut (aşezarea centrală a casei şefului), înrudirea (distingerea unor grupuri spaţiale de case aparţinând

rudelor) sau principii cosmogonice. Compararea se poate face cu organizarea spaţială a cimitirelor cu

aceleaşi date. Aşezarea decedatului într-un anumit loc este conformă cu o hartă a ordinii sociale şi

indică valorile ei în microcosmos87; acei morţi a căror viaţă şi moarte simbolizează valorile sociale

centrale pot fi aşezaţi în opoziţie cu morţii devianţi ale căror fapte au periclitat ordinea socială.

- compararea între aşezări şi cimitire poate indica lipsa consistenţei care arată existenţa prin care lumea

morţilor este reprezentată şi are influenţă asupra relaţiilor sociale ale celor în viaţă, precum şi a

modelării societăţii din trecut ca un ideal pentru prezent88.

c) analiza distribuirii artefactelor şi depozitelor între aşezări, depozite funerare şi alte contexte89. Studiile

despre depozite descoperite în contexte diferite pot oferi o evaluare mult mai corectă a valorii

artefactului decât argumentul calculării valorilor tipurilor de morminte după raritatea acestora în

contextele funerare sau calcularea valorii din efortul investit. Aceste analize ale încrucişării contextuale

evaluează mult mai adecvat valoarea simbolică a tipurilor de artefacte şi expune procesele de selectare

a bunurilor aflate în morminte90.

II.3.2 Repere de sociologie funerară în New archaeology

Teoriile reprezentanţilor New archaeology91 au ca punct comun crezul că analiza practicilor

funerare reprezintă un mijloc important pentru cunoaşterea sistemelor sociale din preistorie. Astfel,

Binford consideră că92, prin analiza atentă a practicilor funerare, se poate observa tipul organizării unei

anumite societăţi, dacă este, în principal, egalitară sau stratificată sau dacă acea comunitate putea fi

organizată din diverse grupuri distincte. De asemenea, Binford susţine analiza variabilităţii în cadrul

practicilor mortuare a unei singure culturi, în scopul reconstituirii sociale; conceptul variabilităţii mortua-

re, introdus de el şi susţinut şi de alţi arheologi, a avut drept scop distrugerea caracterizării normative a

86 M. Bloch, Placing the Dead: Tombs, Ancestral Villages and Kinship Organization in Madagascar, Seminar Press, Londra,

1971; S. Rawnsley, J. Reynolds, Undercliffe Cemetery, History Workshop Journal, 1, 1977, Bradford, p. 215-221. 87 S. Rawnsley, J. Reynolds, op. cit., 1977, p. 215-221. 88 M. Bloch, Placing the Dead: Tombs, Ancestral Villages and Kinship Organization in Madagascar, 1971. 89 D. P. Braun, Middle Wooland-(Early) Late Wooland Social Change in the Prehistoric Central Midwestern U.S., teză de

doctorat University of Michigan, 1971; A. Appadurai, Introduction: commodities and the politics of value, în The Social Life of Things: Commodities in Cultural Perspective (ed. A. Appadurai), Cambridge University Press, Cambridge, 1986, p. 3-63; C. Renfrew, Varna and the emergence of wealth in prehistoric Europe, în The Social Life of Things: Commodities in Cultural Perspective (ed. A. Appadurai), Cambridge University Press, Cambridge, 1986, p. 141-168.

90 M. Parker Pearson, op. cit., 1993, p. 207. 91 Nu ne-am propus aici să prezentăm întreaga evoluţie a teoriilor legate de practicile funerare, aşa cum sunt ele

susţinute de reprezentanţii New archaeology, însă vom expune pe scurt câteva dintre principiile majore care s-au impus în literatura de specialitate.

92 L. Binford, op. cit.; (apud M. Parker Pearson, The Archaeology of Death, 1999, p. 73). Binford consideră că ar trebui să existe un grad sporit de isomorfism între complexitatea structurii sociale şi a sistemului socio-cultural şi complexitatea ceremonialului mortuar ce însumează tratamentul aplicat indivizilor cu un statut social diferit, dar şi o corespondenţă foarte strânsă între natura caracteristicilor ce servesc ca bază pentru un tratament funerar deosebit şi criteriile folosite pentru a putea stabili unele diferenţe între societăţi dispuse într-o ierarhie de la simplu la complex.

www.cimec.ro

25

riturilor funerare ca produse ale şabloanelor mentale sau ale normelor sociale de comportament93.

Pentru aceasta, Binford propune evaluarea în practica funerară a două componente ale situaţiei sociale:

în ce măsură putem numi persoană socială pe cel decedat; aceasta este compusă din identităţile

sociale păstrate în timpul vieţii şi recunoscute în momentul morţii; dimensiunile principale ale

persoanelor sociale sau ale rolurilor care să poată fi recunoscute sunt: vârstă, sex, afiliere socială,

poziţie socială, iar în cazurile sigure condiţia şi locaţia morţii94;

compoziţia şi mărimea unităţii sociale, a statutului recunoscut, corespunzătoare celui decedat;

prin aceasta putem întâlni legături directe între rangul şi poziţia socială a mortului şi numărul de

persoane care îi erau îndatorate95.

În volumul Archaeology of Death, poziţia lui Binford este completată, rezumând succint poziţia

teoretică dezvoltată în literatura de specialitate de la începutul anilor 1980. Autorii lucrării au analizat

varietatea în practicile funerare a unor societăţi deosebite în încercarea de a identifica rangurile sociale.

Atenţia lor se concentrează pe:

organizarea artefactelor depozitate odată cu mortul;

prelucrarea acelor artefacte care simbolizează statutul social;

efortul cheltuit cu tratamentul celui decedat va fi propus ca o soluţie variabilă (cea mai

importantă cheltuială va fi corelată cu rangul cel mai înalt)96.

Chris Peebles şi Susan Kus consideră că arheologul ar putea deduce principiile din spatele

diferenţierii sociale de la rangul şi frecvenţa diferitelor tratamente mortuare, din moment ce se

presupune că fiecare individ ar fi înmormântat în funcţie de poziţia lui socială din timpul vieţii97.

Concluzionând, pentru analiza practicilor funerare a fost creat un model teoretic prin care s-a

încercat o separare a caracteristicilor inventarului funerar a persoanei sociale în două categorii:

subordonate – elemente ce ţin de caracteristicile fizice ale individului, cum ar fi vârsta şi

sexul;

supraordonate – elemente care reprezintă grija celorlalţi, anume bunurile materiale depuse

ca ofrandă şi energia investită în realizarea monumentului funerar.

Elementele ce pot fi incluse în categoria supraordonate sunt adevăraţii indicatori ai inegalităţii

sociale, ce poate fi sesizată într-un context funerar98.

Orice comunitate pe teritoriul căreia au fost identificate înmormântări în care pot fi sesizate

atât caracteristicile fizice ale individului, cât şi cele ce sunt expresia grijii celorlalţi membri ai

comunităţii, poate fi considerată o societate ierarhizată. Elementele deosebite în ceea ce priveşte

tratamentul defunctului, cum ar fi poziţia scheletului, absenţa (mormânt cenotaf) sau chiar decapitarea

acestuia, pot fi urmarea circumstanţelor în care a avut loc decesul, dar şi o expresie a statutului celui

93 Analiza variabilităţii din depozitele funerare a fost o trăsătură centrală a studiilor New Archaeology (A. Saxe, op. cit.,

1970; L. Binford, op. cit., 1971); M. Parker Pearson, op. cit., 1993, p. 205. 94 M. Parker Pearson, op. cit., 1999, p. 73. 95 Ibidem. Această poziţie o întâlnim şi la Saxe: fiecare individ a fost o personalitate coerentă care nu numai că s-a implicat în

relaţii cu alte personalităţi sociale, dar a făcut asta în funcţie de reguli şi spaţii sociale dictate de un sistem social mai mare (apud M. Parker Pearson, op. cit., 1999, p. 73).

96 J. O’Shea, Social configuration and the archaeological study of mortuary variability: a case study, în The Archaeology of Death (eds. R. Chapman, I. Kinnes, K. Randsborg), Cambridge University Press, 1981, p. 47.

97 C. Peebles, S. Kus, Some archaeological correlates of ranked societies, American Antiquity, 42, 1977, p. 421-448 (apud M. Parker Pearson, op. cit., 1999, p. 74).

98 M. Parker Pearson, op. cit., 1999, p. 74.

www.cimec.ro

26

decedat99. Dar practicile funerare nu reprezintă doar o reafirmare a statutului individului şi a structurii

sociale din care făcea parte, ele fiind şi un moment important din viaţa comunităţii. Monumentele

funerare sunt un indiciu deosebit de important atât pentru statutul social al celui decedat, cât şi pentru

cei care l-au construit.

Se cuvine să amintim aici şi obiecţiile lui Parker Pearson referitoare la această chestiune,

importante pentru studiul rangurilor, statutelor şi ierarhiilor sociale, obiecţii adoptate şi de alţi cercetă-

tori. Astfel, în urma unei analize a practicilor funerare moderne din Cambridge, examinând date pentru

270 din cei 300 de oameni înmormântaţi în oraş în 1977, a încercat să vadă legătura dintre ritualul

funerar (mai ales asupra formei şi cheltuielilor funerariilor, cheltuielile de păstrare a memoriei deceda-

tului, impozanţa monumentului funerar) al decedaţilor şi statutul acestora din timpul vieţii. Rezultatele

obţinute sunt extrem de surprinzătoare: monumentele funerare cele mai impunătoare, cheltuielile cele

mai mari se fac în lumea rromilor şi cea a artiştilor (cu statute modeste în timpul vieţii), în timp ce, acei

care în timpul vieţii deţineau statute înalte (diplomaţi, profesori, medici etc.) beneficiau de tratamente

funerare modeste. Bazându-se pe datele din studiul său (care au inclus informaţii istorice locale din

activitatea mortuară de la Cambridge şi din Regatul Unit), Parker Pearson a oferit o serie de reguli,

pentru a ajuta studierea arheologică a înmormântărilor:

Practicile funerare pot conţine şi releva (dar nu reflecta) efectul statutului, puterii şi ideologiei;

Practicile funerare sunt reprezentări ale realităţii percepute a relaţiilor sociale şi sunt deschise

spre conflict, negociere şi expunere falsă;

Funeraliile sunt momentele în care structura puterii poate fi radical reaşezată;

Adesea, monumentele funerare cele mai ostentative însoţesc momente de criză, în timpul

cărora este o necesitate de a legitima şi afirma credinţele şi status quo-ul100.

În teoria lui Parker Pearson există însă o problemă discutabilă, anume, nu ţine cont de timpurile

istorice. În epoca modernă fiecare e liber să-şi cheltuie banii cum doreşte, numai că, în Preistorie

prestigiul era un atribut al celui recunoscut drept lider/conducător şi al celor care ocupau statute

înalte în ierarhia socială. În anumite locuri, prestigiul întemeiază o ierarhie, în altele o întăreşte pe cea

deja existentă. Spre deosebire de alte principii de stratificare, prestigiul este singurul care nu stabileşte

o structură ierarhică stabilă, un exemplu ordonat de statute dobândite. De aceea, la comunităţile

preistorice, prestigiul era, poate, cel mai important „bun” ce putea fi deţinut de către un individ şi,

tocmai de aceea, practicile funerare din Preistorie trebuiau să reconfirme/ateste prestigiul şi statutul

deţinut de către un individ101.

În societăţile segmentare, dar şi în cele cu foarte puţine elemente de diferenţiere în ceea ce

priveşte statutul, deosebit de importantă, pentru a sesiza diferenţierea socială, devine analiza bunurilor

din morminte (în lipsa altor date, informaţiile, diferenţele şi interpretarea acestora, furnizate de

inventarele din cadrul grupurilor de morminte sau necropolelor constituie, poate, cele mai sigure

modalităţi de a identifica eventuale statute, ranguri şi ierarhii sociale)102. Oricum, interpretările urmelor

99 J. O’Shea, op. cit., 1981, p. 47. 100 M. Parker Pearson, Mortuay practices, society and ideology: an ethnoarchaeological study, în Symbolic and Structural

Archaeology (ed. I. Hodder), Cambridge University Press, Cambridge, 1982, p. 99-113; Douglas W. Bailey, On the Absence of Burial Ritual in Cucuteni-Tripolie Communities, în: Scripta praehistorica. Miscellanea in honorem nonagenarii magistri Mircea Petrescu-Dîmboviţa oblata (eds. V. Spinei, C. M. Lazarovici, Dan Monah), Iaşi, 2005, p. 329- 339.

101 S. Enea, Necropolele neo-eneolitice din România, 2009, p. 59-136. 102 I. Hodder, The identification and interpretation of ranking in prehistory: a contextual perspective, în Ranking, Resource and

Exchange. Aspect of the Archaeology of European Society (eds. Colin Renfrew, Stephen Shennan), Cambridge University Press, Cambridge, 1982, p. 152.

www.cimec.ro

27

funerare legate de statut, gen şi poziţie socială sunt dependente de abilitatea arheologilor de a interpre-

ta relaţia pe care cei în viaţă şi-au creat-o faţă de decedat. Practicile funerare sunt produsul unor decizii

„politice” (sau legături de decizii) în care trupul este manipulat pentru motivele ştiute de supravieţui-

tori. Tratamentul-comportamentul lor în ceea ce priveşte decedatul este condiţionat de percepţia lor

despre moarte şi de relaţiile lor cu decedatul pe când acesta trăia.

Practicile mortuare prezintă o serie de variabile, toate aflate în conexiune, cum ar fi103:

1. Modul în care era amplasat mormântul:

a. forma acestuia;

b. orientarea mormântului şi a scheletului;

c. amplasarea mormântului şi distanţa faţă de comunitate;

d. mediul natural în care a fost amplasat;

e. forma de relief în care se situează;

2. Interiorul mormântului şi inventarul funerar:

a. aranjarea oaselor şi a inventarului funerar;

b. forma mormântului;

c. cantitatea de bunuri;

3. Modul în care a fost tratat scheletul:

a. poziţia scheletului;

b. dispunerea mormântului;

c. numărul de indivizi dintr-un mormânt;

d. eventuala mutilare a scheletului;

4. Caracteristici biologice:

d. vârstă;

e. sex;

f. starea de sănătate şi circumstanţele morţii;

g. nutriţia;

h. eventualele informaţii genetice.

Deosebit de importante, în analiza statutului social (dar şi a organizării sociale şi a semnelor

ierarhiilor sociale), pe baza inventarului funerar, sunt artefactele conţinute de acesta104. Valoarea pe

care o au aceste obiecte este determinată atât de cantitatea de energie care a fost consumată pentru a fi

realizate, cât şi de frecvenţa cu care acestea apar, materialele din care au fost confecţionate, importanţa

lor utilitară sau de diferitele asociaţii în care au fost descoperite105. Considerăm că este greşit să se

sugereze că artefactele depuse în mormânt sunt „scoase din circulaţie”; obiectele „înhumate” capătă

un sens cultural din asocierea cu „noul om” (cel decedat) şi mai târziu cu strămoşii, iar acesta este un

exemplu de înlănţuire a relaţiilor umane care este opus noţiunii moderne de „individual” sau se află în

legătură cu el106.

103 Lynne Goldstein, One-dimensional archaeology and multi-dimensional people: spatial organization and mortuary analysis, în

The Archaeology of Death (eds. R. Chapman, I. Kinnes, K. Randsborg), 1981, p. 59. 104 J. A. Tainer, Mortuary Practice and the Study of Prehistoric Social Systems, în Advances in Archaeological Method and Theory

(ed. M. Schiffer), vol. I, 1978, p. 133. 105 Legătura stabilită între consumul de energie şi rangul decedat a fost verificată de J. A. Tainer pe cale

etnografică; din 103 cazuri analizate nu a întâlnit nici un exemplu care să contrazică această idee. Pentru alte detalii vezi şi La valeur fonctionnelle des objets sépulcraux: actes de la table ronde d'Aix-en-Provence, 25-27 octobre 2006, Maxence Bailly et Hugues Plisson (Dir.), Aix-en-Provence, Editions APPAM, Préhistoire Anthropologie méditerranéennes; 14, 2005-2008, http://pm.revues.org/index58.html.

106 J. Chapman, Fragmentation in Archaeology. Peoples, places and broken objects in the prehistory of south-eastern Europe, Routledge, London-New-York, 2000, p. 170.

www.cimec.ro

28

II.4 Probleme metodologice

În cele ce urmează, utilizăm o bază de date pe care am construit-o cu scopul realizării unui

instrument funcţional de analiză; la modul general, aceasta se referă la un anumit aspect al realităţii şi

este destinată unui grup de utilizatori. Concretizând, baza noastră de date a fost construită prin

adunarea informaţiilor pentru fiecare necropolă şi ordonarea lor, rezultatul fiind realizarea unor tabele,

hărţi, grafice şi tabele combinatorii care ne-au ajutat la urmărirea situaţiilor şi a particularităţilor. Am

operat numai cu informaţii preluate din studii şi articole, iar baza de date, credem noi, reflectă nivelul

actual al cercetării şi publicării necropolelor descoperite în actualul spaţiu românesc.

În cazul necropolelor mari, cum ar fi Cernica, Vărăşti-Grădiştea Ulmilor, Ostrovul Corbului,

Brăiliţa, pentru a nu îngreuna lectura, am inserat tabelele-anexă la sfârşitul volumului, în text cuprin-

zând numai tabelele necropolelor cu mai puţine morminte. Din aceeaşi raţiune, dar şi pentru că infor-

maţiile au fost preluate din literatura de specialitate, am decis să nu încărcăm volumul cu ilustraţie.

Termeni întrebuinţaţi

Am utilizat următoarele noţiuni:

- înmormântare, cu sensul de depunere a unui corp sau a resturilor unui corp în mormânt107;

- necropolă = spaţiul special destinat înmormântărilor108;

- mormânt = spaţiul/locul amenajat, atribuit defunctului109;

- cenotaf = mormânt fără defunct110;

- inventar funerar/mobilier = acele piese din mormânt ce au aparţinut defunctului sau erau

cadourile/ofrandele aduse de comunitate celui decedat (podoabe, arme, unelte, ofrande de carne etc.);

- practici funerare = ansamblul de rituri şi ritualuri decurgând dintr-o anume ideologie funerară,

ce includ următoarele caracteristici: a) temporale – de pregătire a cadavrului, de amenajare a mormân-

tului, de ordonare a mobilierului şi eventuale practici post-înmormântare; b) spaţiale – caracteristicile

gropii, orientarea şi poziţia defunctului şi a mobilierului; c) riturile aplicate defunctului, mobilierului,

însoţitorului111;

- rit funerar = modul concret cum se procedează cu defunctul, el este expresia practică a unei

atitudini religioase prin care omul îşi defineşte concepţiile despre divinităţi şi despre „lumea de

dincolo”112.

- ritual funerar = totalitatea acţiunilor şi a obiceiurilor care însoţesc practicarea ritului funerar

(pregătirea mormântului, forma şi construcţia lui, aranjarea corpului/resturilor umane în mormânt,

aranjarea obiectelor care însoţesc decedatul, banchetul funerar şi depunerea ofrandelor de carne)113.

Am utilizat noţiunea de „copil” atât pentru Infans I (0-7 ani), cât şi pentru Infans II (7-14 ani).

107 De la această definiţie excludem cazurile speciale, cum ar fi urmele unui ritual de fundare sau oasele umane

dezarticulate dispersate în spaţiul locuibil. 108 V. Sârbu, Arheologia funerară şi sacrificiile: o terminologie unitară, Brăila, 2003, p. 16. 109 Mormintele pot fi izolate, în grupuri mai mici sau mai mari; depunerea unui corp în mormânt poate fi însoţită

de ritualuri funerare mai simple sau mai complexe, după cum în morminte poate, sau nu, exista inventar funerar. 110 Această noţiune desemnează o amenajare, din cadrul unei necropole sau izolată, ce prezintă caracteristicile

mormântului, dar din care lipsesc osemintele umane. 111 V. Sârbu, op. cit., 2003, p. 22. Practicile funerare nu trebuie înţelese ca imuabile, ci într-o anumită dinamică; ele

sunt constante doar într-o anumită secvenţă de timp şi ca un mod preferenţial de înmormântare pentru o comunitate, o categorie socială.

112 Ibidem, p. 24. 113 Al. Vulpe, Ritual funerar, în Dicţionar de istorie veche a României (paleolitic-sec. X) (coord. D.M. Pippidi), Bucureşti,

1976, p. 504.

www.cimec.ro

29

Metoda de analiză

O bună analiză se poate realiza acolo unde există loturi mai mari de morminte sau chiar

necropole şi informaţii, atât pentru ele, cât şi pentru aşezările aceleiaşi civilizaţii, corelate, pe cât

posibil, cu determinările antropologice; totuşi, nu putem exclude complet situaţiile care nu îndeplinesc

aceste condiţii de bază.

Ne propunem să analizăm necropolele şi loturile mai mari de morminte ţinând cont de

următoarele:

1. aranjarea mormintelor în necropolă se face după un model sau aleator?

2. ce relevanţă are posibila evidenţiere a anumitor grupuri din cadrul necropolelor?

3. principiul effort – dépense (efort – consum/cheltuială) se justifică şi pentru spaţiul românesc?

www.cimec.ro

30

H

art

a 1

. N

ecr

op

ole

şi

aşe

zări

cu

mo

rmin

te d

in n

eoli

ticu

l şi

en

eoli

ticu

l ro

mân

esc

1 C

ern

avo

dă

2 C

ern

ica

3 S

ult

ana-

Val

ea O

rbul

ui

4 P

op

eşti

-Vas

ilaţi

5 A

ndo

lina

6 V

ărăş

ti-B

oian

A

7 G

lina

8 R

ado

van

u

9 C

ăsci

oar

ele-

D’A

ia P

arte

10 L

um

ea N

ouă

11 O

răşt

ie-D

ealu

l P

emilo

r

12 I

clo

d

13 S

up

lacu

de

Bar

cău

14 V

ărăş

ti-G

rădi

ştea

Ulm

ilor

15 D

ridu

16 C

hir

no

gi-Ş

uviţa

Iorg

ules

cu

17 C

hir

no

gi-T

eras

a R

udar

ilor

18 G

um

eln

iţa

19 G

ârle

şti-

Gh

erce

şti

20 O

stro

vul C

orb

ulu

i

21 C

ămin

-Pod

u C

rasn

ei

22 U

rzic

eni-

Vam

ă

23 D

ecea

Mure

şulu

i

24 B

răiliţ

a

25 G

ura

Bac

iulu

i

26 T

rest

ian

a

www.cimec.ro

31

Capitolul III

Necropolele neolitice şi eneolitice

(cca 6600-3800/3700 a.Chr.)1

dovezi arheologice

Descoperirile cu caracter funerar reprezintă una dintre cele mai frecvente categorii de fapte sociale2

analizate de arheologi, ele constituind întotdeauna o atracţie pentru aceştia. Însă, interesul pentru acest

domeniu s-a născut cu mult înainte de cristalizarea arheologiei ca disciplină de sine stătătoare3.

Între cele două perioade, neolitic şi eneolitic, nu se poate stabili clar o delimitare strict crono-

logică, mai degrabă diferenţierea lor făcându-se din natura apariţiei şi evoluţiei anumitor fenomene

culturale, care aduc unele progrese în eneolitic faţă de neolitic, dintre care amintim aici: apariţia aşeză-

rilor de mari dimensiuni situate pe poziţii dominante, cu apărare naturală şi delimitate cu ajutorul unor

elemente de fortificaţie (şanţuri, palisade şi uneori valuri de pământ), intensificarea folosirii aramei (abia

din eneolitic putându-se vorbi cu adevărat de o metalurgie a aramei), apariţia sanctuarelor, delimitarea

spaţiului de locuire de cel destinat morţilor (necropole) etc.

Limita unei epoci trebuie să fie justificată de modificări profunde ale societăţii, or, pentru

limita dintre neolitic şi eneolitic considerăm că nu există suficiente date pentru a marca o ruptură de

structură dintre cele două epoci. Din acest motiv considerăm că se justifică împărţirea neo-eneoliticu-

lui în funcţie de existenţa unor fenomene culturale, în cazul nostru apariţia şi dezvoltarea necropole-

lor, decât cronologic, după modele deja uzitate în literatura de specialitate.

III.1 Neoliticul timpuriu (cca 6600-5500 a.Chr.)

Descoperirile reprezentative pentru neoliticul timpuriu aparţin culturii Starčevo-Criş şi sunt

puţin numeroase, nu mai mult de 40-50 morminte. Pentru această perioadă nu este atestată utilizarea

cimitirelor, înmormântările fiind făcute în cadrul aşezărilor, printre locuinţe4, iar în cazul copiilor, sub

podeaua casei, în zona vetrei. Totuşi, în funcţie de amploarea suprafeţelor săpate în diferite aşezări, se

1 Folosim cronologia din M. Petrescu-Dîmboviţa, Periodizarea şi cronologia relativă şi absolută, în Istoria românilor (coord.

M. Petrescu-Dîmboviţa, Al. Vulpe), Ed. Enciclopedică, vol. I, Bucureşti, 2001, p. 121; Idem, Eneoliticul timpuriu (p. 148-154), Eneoliticul dezvoltat (p. 154-169), dar şi cea a lui N. Ursulescu, Neoliticul timpuriu (p. 124-134), Neoliticul dezvoltat (târziu) (p. 134-148), în Istoria românilor (coord. M. Petrescu-Dîmboviţa, Al. Vulpe), 2001.

2 Ne referim la acest termen strict în sensul definit de C. Lévi-Strauss, pe baza ideilor dezvoltate anterior de şcoala sociologică franceză (Durkheim, Mauss etc.): toate lucrurile şi activităţile rezultate în urma acţiunilor umane reprezintă fapte sociale. C. Lévi-Strauss, Antropologia structurală, Bucureşti, 1978, p. 432 apud C. Lazăr, Consideraţii teoretico-metodologice privind studiul practicilor funerare (I): Contribuţiile antropologiei culturale şi sociale, BMJT, 1, 2009, p. 181.

3 C. Lazăr, op. cit., 2009, p. 181. 4 Probabil că una din explicaţiile acestui fapt ar fi credinţa că moartea individului nu implică automat şi despărţirea

acestuia de familie, de comunitatea în care a trăit; înmormântările din cadrul aşezărilor pot fi privite ca un mijloc de a accentua importanţa familiei şi comunităţii. Înmormântarea sub podeaua locuinţei sau în preajma locuinţei, deci în apropierea familiei, ar putea să explice şi lipsa aproape generală a inventarului funerar, ştiut fiind că inventarul era compus din obiecte ce îi vor folosi decedatului în trecerea spre viaţa viitoare a individului, plus, uneori, embleme ale statutului celui decedat (obiecte ce aparţineau decedatului sau erau oferite de ceilalţi membri ai comunităţii). Situaţia se poate explica şi prin lipsa, încă, a unei planimetrii a aşezărilor, care nu sunt limitate în spaţiu. De aici şi un rol mai mare al fiecărei gospodării, care-şi păstra şi decedaţii în spaţiul ei, dar nu excludem nici sacrificiile umane.

www.cimec.ro

32

disting două grupuri mai mari de morminte, anume cel de la Gura Baciului (jud. Cluj)5 şi cel de la

Trestiana (jud. Vaslui)6.

III.1.1 Gura Baciului

Lotul de la Gura Baciului conţine zece morminte, situate în aşezare, numai parţial determinate

antropologic. Dintre cele determinate, un mormânt este dublu (M 3 – M 4 femeie cu copil), două

morminte de copii şi patru de femei, M 7 este mormânt de incineraţie, iar în M 10 s-a descoperit o

depunere rituală de oase umane7.

Harta 2. Mormintele de la Gura Baciului

Scheletele de la Gura Baciului sunt depuse în poziţie chircită, două pe partea stângă, două pe

partea dreapta, iar la trei nu se poate preciza poziţia. Orientarea scheletelor este diversă, nu respectă o

anumită direcţie, remarcându-se, mai degrabă, că mormintele sunt orientate în două direcţii:

N-S (M 2) şi cu deviaţia NV-SE (M 3-M 4 care au privirea spre răsărit);

E-V (M 5, 6) şi cu deviaţia ENE-VSV (M 9).

Dispunerea mormintelor în perimetrul cercetat nu respectă o anumită regulă privind plasarea

lor în spaţiul aşezării; mormintele sunt dispuse la o anumită distanţă unele de altele, cel mai adesea ele

5 Gh. Lazarovici, Z. Maxim, Gura Baciului, Cluj-Napoca, 1995, p. 176-197. 6 E. Popuşoi, Mormintele neolitice de tip Starčevo-Criş de la Trestiana, comuna Griviţa, judeţul Vaslui, Carpica, 23, 1992, p. 21-

41; Eadem, Trestiana. Monografie arheologică, Bârlad, 2005, p. 52-58. 7 Gh. Lazarovici, Z. Maxim, op. cit., 1995, p. 183; R. Kogălniceanu, op. cit., 2007, p. 190.

www.cimec.ro

33

sunt în perimetrul sau în vecinătatea unei locuinţe sau gropi, uneori în umplutura acestora (M 3 şi M 5,

ambele de copii)8.

Tabel 1. Mormintele de la Gura Baciului

Nr. mormânt Sex Vârstă Poziţia scheletului Orientarea scheletului

1 F Adult - -

2 F Matur Chircit dreapta N – S

3 - Copil Chircit NV – SE

4 F Adult Chircit stânga NV – SE

5 - Copil Chircit E – V

6 F Matur Chircit stânga E – V

7 Mormânt de incineraţie

8 Craniu - - -

9 - - Chircit dreapta ENE – VSV

10 Depunere rituală de oase umane

Din analiza mormintelor, se observă că inventarele acestora sunt foarte sărăcăcioase, totuşi

câteva consideraţii despre ele se pot face. Unele schelete se aflau pe un pat de cioburi sau erau

acoperite cu cioburi (M 1, M 8); probabil că aceste fragmente ceramice au fost folosite drept elemente

de placare a gropii, ca parte a unui procedeu ritual, spargerea rituală a unor vase decât ca elemente de

inventar care însoţeau decedatul, cum tot unui ritual se datorează în morminte şi resturile de ofrandă

(M 2, M 3 – Equus sp.). Nu putem exclude pentru fragmentele mari de vase din M 6 rolul de recipient

pentru depunerea ofrandei. Din extrem de puţinele piese de inventar se remarcă râşniţa şi pisălogul

din M 4, mormânt aparţinând unei femei adulte; poate că aceste piese ar indica şi unul din atributele

domestice (ocupaţiile) ale femeilor de la începutul neoliticului.

III.1.2 Trestiana

Lotul de la Trestiana este compus din 11 morminte, plasate în aşezare, între case, dintre care

două morminte duble (bărbat cu bărbat şi copil cu adult), şase de adulţi (doi bărbaţi, două femei şi doi

indivizi cu sexul indeterminabil) şi trei de copii9. În general, caracteristicile mormintelor de la Gura

Baciului se regăsesc şi la cele de la Trestiana. În toate mormintele de la Trestiana au existat fragmente

ceramice de factură Starčevo-Criş, dar care, mai degrabă, la fel ca la Gura Baciului, aveau rolul de a

placa mormântul (o spargere rituală?, fragmentele ceramice fiind aşezate atât sub schelet, cât şi în

preajma acestuia) şi mai puţin de inventar funerar. Acest posibil ritual se pare că era folosit pentru

toate înmormântările, deoarece fragmente ceramice au fost descoperite atât în morminte cu schelete

de adulţi (atât de femei, cât şi de bărbaţi), cât şi în cele de copii10. Urme ale ofrandelor funerare au fost

descoperite în mai multe morminte (M 6, M 9, M 30, MB/2), iar fragmentele vaselor de provizii, care

probabil sunt în legătură cu banchetele funerare, au fost descoperite în M 6, M 7, M 32. Şi la Trestiana

inventarele funerare sunt foarte sărăcăcioase, mai deosebite fiind cele câteva aşchii de silex descoperite

8 Gh. Lazarovici, Z. Maxim, op. cit., 1995, p. 183; N. Vlassa, Cea mai veche fază a complexului cultural Starčevo-Criş în

România, în Neoliticul Transilvaniei, Cluj Napoca, 1976, p. 251-255. 9 E. Popuşoi, op. cit., 1992, p. 33; E. Comşa, Morminte ale purtătorilor culturii Starčevo-Criş descoperite în Moldova, AMN,

32, 1995, p. 249; O. Necrasov, S. Antoniu, Contribuţii la studiul antropologic al populaţiilor vechi care au trăit în zona oraşului Bârlad, AMM, 1, 1979, p. 19-25.

10 Urme ale acestui ritual sunt observate şi în alte morminte Starčevo-Criş, cum ar fi mormântul dublu de la Valea Lupului (jud. Iaşi), precum şi în cel de la Poieneşti (jud. Vaslui); E. Comşa, op. cit., 1995, p. 245-249.

www.cimec.ro

34

în MB/1 şi MB/511, precum şi descoperirea, în al doilea mormânt, a părţii inferioare, tăişul unui topor

de silicolit, foarte bine ascuţit12.

Harta 3. Mormintele de la Trestiana

Interesant pentru mormintele de la Trestiana este faptul că depunerea morţilor s-a făcut în

gropi superficial săpate în raport cu suprafeţele de călcare ale vremii sau direct pe sol (MB/4, MB/5 şi

posibil M 6 şi M 30)13. Asemenea înmormântări pot fi explicate, fie prin lipsa unor unelte cu care să se

execute adâncirea pentru gropi de mormânt, fie prin existenţa unui ritual deosebit14.

Tabel 2. Mormintele de la Trestiana


Zona A

6 F Matur 45 ani Chircit stânga S – N

7 F Matur Chircit dreapta N – S

9 A* M Adolescent 17-18 ani - -

9 B M Matur - N – S

18 M Matur 40-50 ani Chircit stânga V – E

11 Lame de silex au mai fost descoperite şi în mormântul de la Poieneşti (jud. Vaslui), Cenad (jud. Timiş); E.

Comşa, op. cit., 1995, p. 249; Idem, Contribuţie cu privire la riturile funerare din epoca neolitică de pe teritoriul ţării noastre, în OCD (coord. Em. Condurachi), 1960, p. 85; C.-M. Mantu, A. Mantu, I. Scorţanu, Date în legătură cu aşezarea Starčevo-Criş de la Poieneşti, jud. Vaslui, SCIVA, 43, 1992, 2, p. 149-177.

12 Foarte posibil ca acesta să reprezinte un cadou oferit de familie/comunitate decedatului, în semn de respect sau pentru recunoaşterea statutului acestuia, cu atât mai mult cu cât mormântul aparţinea unui copil.

13 E. Popuşoi, op. cit., 2005, p. 55. 14 Ibidem, p. 56.

www.cimec.ro

35

30 M Adult 30 ani Chircit dreapta N – S

32 Mormânt dublu, adult-copil (copilul avea 10 luni)15 N – S

Zona B

1 Fragmente de oase de adult Chircit stânga V – E

2 - - Chircit dreapta NNV – SSE

3 Elemente din scheletul unui copil

(fragment de cutie craniană, oase fragile ale membrelor )

4 - Copil** Chircit stânga SV – NE

5 - Copil Chircit dreapta S – N

* M 9 – mormânt dublu, cu resturi osteologice în mare dezordine16.

** M 4 – schelet de copil, slab conservat (fragment de cutie craniană, oase ale membrelor,

urme ale cutiei toracice)17. În cazul M 7, 9, 18, 30 scheletele fiind incomplete nu au furnizat decât

foarte puţine date antropologice, privind în special vârsta şi sexul18.

Din tabelul de mai sus rezultă anumite observaţii:

din totalul mormintelor la care s-a putut face determinarea poziţiei scheletului, patru schelete

sunt chircite pe stânga şi patru pe dreapta.

trei dintre scheletele chircite pe stânga au o orientare V – E (însă M 6 este orientat S-N), în

timp ce, scheletele chircite pe dreapta au o orientare apropiată de axa N – S, cu mici deviaţii în cazul

M 2.

Aşadar, referindu-ne la grupul de morminte de la Trestiana, putem afirma că acestea nu

respectă vreun canon al aşezării decedaţilor (pe stânga sau dreapta), observaţia fiind valabilă şi în

privinţa orientării scheletelor.

O deosebire de la ritualul constatat până acum la mormintele Starčevo-Criş o reprezintă

descoperirea de ocru roşu în M 3 de la Suceava19; sporadic, prezenţa ocrului este atestată şi în

mormintele Starčevo-Criş din Transilvania20.

III.1.3 Alte morminte Starčevo-Criş

Să vedem care este situaţia altor descoperiri funerare certe aparţinând culturii Starčevo-Criş21.

Tabel 3. Alte morminte Starčevo-Criş

Locul descoperirii Sex Vârstă Poziţia scheletului Orientarea

scheletului

Valea Lupului (jud. Iaşi) Mormânt dublu, adulţi Chirciţi pe stânga, cu faţa în jos E – V

Glăvăneştii Vechi (jud. Iaşi) Mormânt dublu, adulţi

(bărbat şi femeie)

Chirciţi pe stânga SV – NE

Schelet prost păstrat Chircit dreapta NV – SE

15 Ibidem, p. 54. 16 Ibidem, p. 53. 17 E. Popuşoi, op. cit., 1992, p. 31. 18 O. Necrasov et alii, Cercetări paleoantropologice privitoare la populaţiile de pe teritoriul României, ArhMold, XIII, 1990, p. 177. 19 N. Ursulescu, Mormintele Criş de la Suceava – “Platoul Cimitirului”, Suceava, V, 1978, p. 83. 20 Gh. Lazarovici, Cultura Starčevo-Criş în Banat, AMN, VI, 1969, p. 21. 21 E. Comşa, Morminte ale purtătorilor culturii Starčevo-Criş descoperite în Moldova, p. 245-256; N. Vlassa, Cultura Criş în

Transilvania, p. 18.

www.cimec.ro

36

Pogorăşti (jud. Botoşani) - Copil, 7 ani Chircit -

Suceava

(jud. Suceava )22

1 - - Chircit dreapta N – S, cu

privirea spre

ESE 120°

2 F23 Adult, 25-30 ani Întins (puternic deranjat) E – V

Poieneşti (jud. Vaslui) M Adult Chircit stânga NNV – SSE

Ostrovul Corbului

(jud. Mehedinţi)24

M 2 M Matur Chircit stânga -

M 9 - Copil Chircit stânga ENE – VSV

M 24 M Matur Chircit -

Bedehaza (jud. Covasna)25 F Matur Chircit stânga V – E

Cipău (jud. Mureş) - - Chircit -

Harta 4. Alte morminte Starčevo-Criş

Harta mormintelor Starčevo-Criş indică repartizarea acestora predominant în răsăritul ţării

ceea ce arată, credem noi, mai degrabă, interesul manifestat de arheologii români.

22 N. Ursulescu, Mormintele Criş de la Suceava – „Platoul Cimitirului”, p. 81-88. 23 Ibidem, p. 82; N. Ursulescu, Evoluţia culturii Starčevo-Criş pe teritoriul Moldovei, 1984, p. 67. Atribuirea culturală a

acestui mormânt comportă încă discuţii. 24 Florea Mogoşanu, Mezoliticul de la Ostrovul Corbului, o nouă aşezare de tip Schela Cladovei, SCIVA, 29, 1978, 3, p. 348;

Gh. Lazarovici, Cultura Starčevo-Criş în Banat, AMN, VI, 1969, p. 21; O. Necrasov, D. Botezatu, Les caracteristiques anthropologiques d'un squelette decouvert a Ostrovu Corbului, appartenant a l'aspect culturel Schela Cladovei, ARA, 18, 1981, p. 18.

25 K. Horedt, Aşezarea de la Sf. Gheorghe – Bedehaza, Materiale, II, 1956, p. 17; E. Comşa, Contribuţie cu privire la riturile funerare din epoca neolitică de pe teritoriul ţării noastre, în OCD, 1960, p. 85.

www.cimec.ro

37

Având în vedere situaţia mormintelor prezentate mai sus putem extrage anumite concluzii

referitoare la situaţia practicilor funerare din cultura Starčevo-Criş.

În primul rând, ritul funerar predominant este înhumaţia, însă se cunoaşte şi un caz de

incineraţie – M 7 de la Gura Baciului. Apoi, se observă că mormintele aparţinând acestei civilizaţii nu

sunt grupate în necropole, ci sunt plasate în cadrul aşezării, în locuinţe sau printre case. Decedatul era

înhumat în poziţie chircită26, neexistând o regulă generală în privinţa depunerii decedatului (pe stânga

sau pe dreapta), nici chiar în cadrul aceleiaşi aşezări; de exemplu, la Gura Baciului în M 2 şi 9 s-a

folosit chircirea pe stânga, în timp ce în M 4 şi 6 chircirea pe dreapta, la Trestiana M 6 şi M 18 erau

chircite pe stânga, pe când M 7 şi M 30 erau chircite pe dreapta.

Considerăm, că asta arată o anumită predominare a unor poziţii, pe dreapta sau pe stânga, ca

în perioada următoare, în funcţie de sex.

Tabel 4. Poziţia scheletelor în cultura Starčevo-Criş27

Poziţie schelet Gura Baciului Trestiana Altele Total

Chircire pe stânga 2 4 4 10 (37%)

Chircire pe dreapta 2 4 2 8 (30%)

Poziţie neclară 3 3 3 9 (33%)

Total 7 11 9 27 (100%)

Graficul poziţiei scheletelor în cultura Starčevo-

Criş

Chircire

dreapta; 8; 30%

Chircire stânga;

10; 37%

Poziţie neclară;

9; 33%

Chircire stânga

Chircire dreapta

Poziţie neclară

26 Ar exista un singur mormânt în care scheletul este depus întins (M2 de la Suceava), însă autorul descoperirii nu

se poate pronunţa hotărât asupra unei atribuiri culturale. 27 Nu ne-am propus prezentarea tuturor mormintelor aparţinând culturii Starčevo-Criş din România, ci, mai ales,

a descoperirilor reprezentative.

www.cimec.ro

38

În privinţa orientării scheletelor, situaţia statistică şi grafică în cultura Starčevo-Criş se prezintă

astfel:

Tabel 5. Orientarea scheletelor în cultura Starčevo-Criş28

Orientarea scheletelor29 Gura Baciului Trestiana Altele Total

Spre Nord sau spre direcţii apropiate - 2 - 2 (8%)

Spre Est sau spre direcţii apropiate 2 3 3 8 (33,3%)

Spre Sud sau spre direcţii apropiate 1 5 2 8 (33,3%)

Spre Vest sau spre direcţii apropiate 3 - 3 6 (25%)

Total 6 10 8 24

Orientarea scheletelor în cultura Starčevo-

Criş Spre N; 2;

8%

Spre E; 8;

34%

Spre S; 8;

33%

Spre V; 6;

25%

Având în vedere analiza de mai sus, putem afirma că purtătorii culturii Starčevo-Criş nu aveau

vreun canon în ceea ce priveşte orientarea scheletelor; se observă că înhumările se făceau în mod

aproximativ egal pe direcţiile E, S şi V şi mai rar spre N. Probabil, această că afirmaţie poate fi extinsă

la nivelul întregului neolitic timpuriu.

III.2 Neoliticul evoluat (cca 5500-5000 a.Chr.) – Eneoliticul timpuriu (cca 5000-4500 a.Chr.)

În această perioadă constatăm o modificare netă a concepţiilor despre viaţă şi moarte. Spre

sfârşitul neoliticului şi în zorii eneoliticului înhumările se făceau separat de aşezări, apărând

necropolele (oraşe ale morţilor)30. O explicaţie generală a apariţiei necropolelor ar putea fi aceea că ele

28 Precizăm că, de exemplu, scheletele orientate între 46° şi 135° au fost trecute ca fiind orientate spre Est (sau pe

direcţii apropiate), cele orientate între 136° şi 225° spre Sud (sau pe direcţii apropiate) ş.a.m.d., metodă de lucru valabilă pentru toate scheletele prezentate în textul de faţă. Am optat pentru acest mod de lucru pentru a păstra o coerenţa în a încadra, spre una sau alta dintre direcţii (puncte cardinale) toate scheletele avute în vedere.

29 Ne referim la orientarea craniului spre unul dintre punctele cardinale sau într-o anumită direcţie. 30 N. Ursulescu, Începuturile istoriei pe teritoriul României, Iaşi, 1998, p. 87; N. Ursulescu, R. Kogălniceanu, Apparition

des nécropoles dans le néolithique de Roumanie et de l’Italie, SAA, XII, 2006, p. 12.

www.cimec.ro

39

sunt legate de o nevoie crescută de unitate şi identitate comună, dat fiind faptul că sunt situate într-o

zonă în care aşezarea s-a extins şi în care populaţia a crescut31; apariţia necropolelor indică, credem

noi, şi o creştere a complexităţii organizării comunităţilor eneolitice comparativ cu cele neolitice. Poate

că înlocuirea practicilor de îngropare sub podeaua casei cu cea din cimitire, departe de oamenii vii, se

leagă şi de schimbarea-trecerea de la controlul femeii asupra domeniului domestic la puterea

bărbatului în lumea de afară, un transfer al controlului şi puterii32.

Avem în vedere aici descoperirile funerare aparţinând culturilor Hamangia (Cernavodă,

Durankulak, Mangalia şi Limanu), Boian (Cernica, Sultana-Valea Orbului, Popeşti-Vasilaţi, Andolina,

Vărăşti-Boian A, Glina, Radovanu, Căscioarele-D’Aia Parte), Turdaş (Orăştie-Dealul Pemilor), grupul

Iclod (Iclod).

III.2.1 Cultura Hamangia. Necropola de la Cernavodă

Acestei culturi îi aparţine marea necropolă de la Cernavodă (jud. Constanţa), cu peste 500 de

morminte, însă, din păcate, descoperirile nu au fost publicate sub forma unei monografii; avem totuşi

la dispoziţie rapoartele anuale de săpătură33, iar unele date au fost făcute cunoscute în lucrări de

sinteză34. Necropola a fost împărţită în două zone denumite „cimitirul de sus” şi „cimitirul de jos”,

dar, în afară de acestea, mai există şi alte zone în care au fost descoperite grupuri de morminte35.

Tot culturii Hamangia îi aparţin şi alte descoperiri funerare; este vorba despre anumite

morminte, descoperite cu ocazia unor săpături de salvare, fiind considerate ca aparţinând unor cimiti-

re distruse (la Limanu36 şi la Mangalia37, ambele în jud. Constanţa).

Necropola de la Cernavodă are cel puţin trei etape de utilizare. Facem aici precizarea că există

diferenţe în ceea ce priveşte inventarele funerare din cele două cimitire, în sensul că „cimitirul de sus”

este foarte bogat în timp ce mormintele din „cimitirul de jos” aproape că nu au deloc inventar funerar.

Din această cauză, credem că se poate vorbi despre o stratificare socială în această necropolă, datorită

diferenţelor însemnate dintre inventarele mormintelor din diferite zone ale necropolei. Morţii erau

depuşi în gropi săpate în pământul viu. Erau aşezaţi pe spate, cu ambele mâini de-a lungul corpului

sau cu una ori ambele aduse pe abdomen. Au fost descoperite şi morminte cu schelete chircite, ritual

care este destul de rar şi aparţine perioadelor mai timpurii ale culturii Hamangia. Inventarul funerar

este în general bogat38, aproape în fiecare mormânt găsindu-se câte un topor de piatră şlefuit, aşezat

31 A. Whittle, Neolithic Europe: a survey, 1985, p. 160. 32 M. Parker Pearson, op. cit., 1993, p. 205. Totuşi, ne păstrăm rezerva faţă de ideile New archaeology pentru că aceste

diferenţe pot apărea şi datorită lumilor diferite din care provin noii veniţi care se deosebesc radical de supravieţuitorii Starčevo-Criş, sunt cu totul alte tradiţii culturale, alte comunităţi, alte credinţe, iar faptele sunt mai complexe decât o simplă supoziţie.

33 Săpăturile au fost efectuate între 1954 şi 1961 de către un colectiv aflat sub conducerea lui D. Berciu: D. Berciu, S. Morintz, Şantierul arheologic Cernavodă (reg. Constanţa, r. Medgidia), Materiale, III, 1957, p. 83-92; Iidem, Săpăturile de la Cernavodă (reg. Constanţa, r. Medgidia), Materiale, V, 1959, p. 99-114; D. Berciu et alii, Săpăturile de la Cernavodă (reg. Constanţa, r. Medgidia), Materiale, VI, 1959, p. 95-105; Iidem, Şantierul arheologic Cernavodă, Materiale, VII, 1961, p. 49-55.

34 D. Berciu, Cultura Hamangia, Bucureşti, 1966; Puiu Haşotti, Epoca neolitică în Dobrogea, Constanţa, 1997; N. Ursulescu, R. Kogălniceanu, op. cit., 2006, p. 18-20.

35 N. Ursulescu, R. Kogălniceanu, op. cit., 2006, p. 18; Al. S. Morintz, R. Kogălniceanu, Un prim pas către analiza spaţială a necropolei Hamangia de la Cernavodă, BMTA, 11, anul XIV, 2008, p. 37.

36 Din mormintele distruse de la Limanu s-au păstrat 25 de vase (de diferite forme şi mărimi), trei brăţări întregi şi un fragment de brăţară din scoică Spondylus, mărgele de scoică Spondylus, câteva mărgele din rocă verde, un inel, un vas mic de marmură, trei dălţi şi trei dăltiţe din piatră şlefuită, un topor şi o lamă de silex. Inventarul acestor morminte este asemănător cu cel din mormintele de la Cernavodă. Mormintele erau de înhumaţie, însă nu se ştie precis poziţia în care au fost îngropaţi morţii şi nici locul în care se afla inventarul. D. Galbenu, Aşezarea şi cimitirul de la Limanu, Materiale, IX, 1970, p. 80-82.

37 Puiu Haşotti, op. cit., 1997, p. 32; D. Berciu, op. cit., 1966, p. 81. 38 N. Ursulescu, R. Kogălniceanu, op. cit., 2006, p. 18.

www.cimec.ro

40

lângă craniu sau mâna dreaptă (foarte puţine dintre ele prezintă urme de folosire, ceea ce probabil

înseamnă că topoarele erau făcute anume pentru a fi depuse în morminte). Abundenţa lor ne face să

credem că ele se aflau atât în mormintele de bărbaţi, cât şi în cele de femei39. Frecvente sunt şi vasele

de lut, acestea găsindu-se în majoritatea mormintelor; numărul lor variază de la unu la patru, iar vasele

sunt, în general, de mici dimensiuni, unele lucrate cu grijă, altele neglijent. Cea mai frecventă este

forma de pahar scund.

Multe din ele dau impresia că în perioada culturii Hamangia se folosea o anumită ceramică

funerară, destinată numai mormintelor, însă este foarte probabil ca unele vase să fi avut o funcţie dublă

(funerară şi practică). În morminte se mai găsesc idoli de lut ars (printre care şi celebrul „Gânditor şi

perechea sa”, mai rar idoli din marmură), podoabe corporale (brăţări de marmură sau de scoică, perle de

scoică, pandantive din colţi de mistreţ), pietre cu forme geometrice (cercuri, semicercuri, romburi)40.

Harta 5. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din

necropola de la Cernavodă

Trebuie amintită aici practica depunerii alături de mort a unor bogate ofrande de carne de

animale, domestice sau vânate (porc, oaie, bour, porc mistreţ), peşte, melci, scoici. În chip simbolic se

punea doar câte un colţ de mistreţ, care aproape nu lipseşte din nici un mormânt, însă se găsesc şi

maxilare, fragmentare sau întregi, sau chiar cranii de animale (aşezate de cele mai multe ori în jurul

capului)41. Se vede că şi spre mijlocul şi finalul neoliticului continua să persiste credinţa de a depune în

morminte cele necesare mortului pentru trecerea în viaţa cealaltă (ofrande de carne), la care se adaugă

probabil şi obiectele personale sau cadourile comunităţii (arme, unelte şi podoabe: brăţări, perle,

39 Puiu Haşotti, op. cit., 1997, p. 28; D. Berciu et alii, Săpăturile de la Cernavodă, Materiale, VI, 1959, p. 99; D. Bailey,

op. cit., 2000, p. 196. 40 D. Berciu, op. cit., 1966, p. 82. 41 D. Berciu et alii, Şantierul arheologic Cernavodă, Materiale, VII, 1961, p. 50.

www.cimec.ro

41

pandantive). Semne de întrebare ridică semnificaţia prezenţei numeroaselor topoare de piatră, depuse

atât în mormintele de femei, cât şi în cele de bărbaţi42.

Chiar şi din puţinele date publicate despre această necropolă ne putem da seama de inventarul

deosebit şi de importanţa acestei necropole, iar prezenţa obiectelor care au fost confecţionate din

materiale ce nu se găsesc în orizontul local indică un schimb la mare distanţă, în care bunurile de

prestigiu ocupau, probabil, un loc important. Poate că, cercetarea mai atentă şi publicarea integrală a

datelor ar fi impus necropola Cernavodă alături de marele necropole sud-dunărene Durankulak şi Varna.

În această necropolă sunt înhumaţi decedaţi din toate categoriile de vârstă; pe grupe de vârstă

situaţia se prezintă astfel: infans I – 13, infans II – 16, adolescenţi – 16, adulţi – 65, maturi – 354, senili

– 14, indeterminabili – 7843.

Grafic, situaţia este următoarea:

Repartiţia pe grupe de vârstă în necropola de la

Cernavodă

Adolescenţi 16;

3%Infans I 13; 2% Infans II 16;

3%

Adulţi 65;

12%

Maturi 354; 63%

Senili 14; 3%

Indeterminabil 78; 14%

Se observă că necropola aparţinea întregii comunităţi, deoarece în ea erau înhumaţi exponenţi

din toate categoriile de vârstă. Surprinde procentul mic de copii (5%), comparativ cu situaţia din alte

necropole, ceea ce ne face să credem că nu acesta trebuie să fie coeficientul real de mortalitate, situaţia

datorându-se altor cauze, cu toată probabilitatea altui ritual de înmormântare practicat pentru copii44.

Pe de altă parte, subiecţii de peste 60 de ani sunt foarte rar întâlniţi (3%), datele arătând o longevitate

scăzută la populaţia care a folosit necropola; în schimb, se evidenţiază categoria de vârstă matură care

are un mare procent de mortalitate (63%).

În cimitir s-au mai întâlnit şi gropi rituale, cuprinzând cranii şi diferite oase umane, la un loc cu

oase de animale45.

Înmormântările din complexul funerar de la Cernavodă par să fi fost destul de unitare din

punctul de vedere al orientării şi al poziţiei de depunere al defunctului în mormânt; în lipsa unei

monografii, dar urmărind informaţiile publicate, putem afirma că morţii erau depuşi în gropi simple,

atât în poziţie chircită, cât şi întinşi pe spate46. Scheletele erau orientate cu craniul spre S-E şi picioarele

42 Însă, nu toate piesele sunt identice, poate cele depuse la bărbaţi erau topoare, iar la femei săpăligi de piatră. 43 O. Necrasov et alii, op. cit., 1990, p. 182. 44 Ibidem, p. 183. 45 D. Berciu, op. cit., 1966, p. 83. Probabil că aceste depuneri de cranii se leagă de un cult al craniului, cult atestat

încă din paleolitic şi întâlnit în toată Preistoria. 46 N. Ursulescu, R. Kogălniceanu, op. cit., 2006, p. 18.

www.cimec.ro

42

spre N-V47, deviaţiile uşoare între SSE şi NE48 ale acestei orientări (care au fost semnalate în mod clar

numai pentru „cimitirul de sus” sau pentru porţiunile a căror atribuire unui cimitir sau alta este

nesigură) fiind considerate ca datorându-se, în opinia celor care au realizat cercetările, alunecărilor de

teren49. De obicei, faţa decedaţilor era orientată spre N-V, însă şi în această privinţă există variaţii, care

pot fi explicate în raport cu poziţia soarelui în diferite anotimpuri50.

III.2.2 Necropola de la Durankulak

Pentru completarea datelor referitoare la ritualul funerar practicat de purtătorii culturii

Hamangia, considerăm necesară precizarea câtorva date despre cea mai mare necropolă neo-eneolitică

din sud-estul Europei, anume, necropola de la Durankulak. Dintre cele peste 1200 de morminte

cercetate în perioada 1975-1991, aproximativ 300 au fost atribuite culturii Hamangia51.

La fel ca în necropola de la Cernavodă, la Durankulak se folosea, pentru înhumări, atât poziţia

întinsă, cât şi cea chircită (pe stânga şi pe dreapta). Mormintele (scheletele) neolitice şi eneolitice erau

orientate de la Nord spre Sud; mormintele neolitice sunt concentrate în partea mai înaltă a terenului

din nordul necropolei, aproape de aşezarea neolitică52.

În grupul mormintelor Hamangia de la Durankulak se evidenţiază opt morminte care sunt

mărginite sau acoperite cu plăci de calcar, situaţie nesemnalată până acum în cadrul necropolelor de

tip Hamangia de pe teritoriul actual al României.

Diferenţele de adâncime la care se află scheletele, poziţiile diferite ale scheletelor, inventarul

funerar diferit, demonstrează o structură socială complexă pentru acele vremuri. Stratigrafia verticală a

mormintelor Hamangia arată:

De la –0,35 m la –0,45 m sunt mormintele de copii fără inventar;

De la –0,50 m la –0,60 m sunt mormintele de copii cu inventar;

De la –0,70 m la –1,40 m sunt mormintele de femei;

De la –1,50 m la –2 m sunt mormintele de bărbaţi cu inventar foarte bogat53.

În cazul indivizilor tineri şi a cenotafelor, adâncimea creşte direct proporţional cu bogăţia

ofrandelor. În general, în mormintele bărbaţilor se găseşte inventarul cel mai bogat (jumătate din

mormintele Hamangia aveau inventar).

Din inventarul obişnuit făceau parte vase (de diferite forme şi mărimi), cuţite de silex (aflate pe

partea stângă a scheletului), topoare şi tesle (aflate lângă umăr şi cap), topoare-sceptre din os, podoabe

din aramă, scoici şi dinţi, foarte rar idoli. Se disting: M 313, în care se afla o cingătoare compusă din 12

rânduri de scoici Spondylus, mărgele din oase, M 211, cingătoare confecţionată din defense de mistreţ,

M 375, cingătoare cu plăcuţe din aramă, dispuse la capete. Din inventarele deosebite făceau parte şi

podoabe din aramă şi aur, sceptre, topoare, piese ce reprezentau simboluri ale puterii54.

47 S. Morintz et alii, Şantierul arheologic Cernavodă, SCIV, VI, 1955, 1-2, p. 156; Puiu Haşotti, op. cit., 1997, p. 28. 48 D. Berciu, S. Morintz, op. cit., 1959, p. 99. 49 D. Berciu et alii, op. cit., 1959, p. 97. 50 D. Berciu, Cultura Hamangia, p. 82. 51 Henrieta Todorova, Durankulak, Band II. Die Prähistorischen Gräberfelder von Durankulak, Teil 2, Sofia, 2002, p. 10, 87. 52 Maya Avramova, The Necropolis near the Village of Durankulak, Dobritch Region, în The Thracian World at the Crossroads

of Civilizations. The 7th International Congress of Thracology, May, 20-26, Constanţa-Mangalia-Tulcea, România (ed. Petre Roman), vol. II, Bucureşti, 1996, p. 423.

53 Puiu Haşotti, op. cit., 1997, p. 88. 54 Ibidem; D. Bailey, op. cit., 2000, p. 197. Uneltele de piatră şlefuită, atât de frecvente în necropola de la Cernavodă

sunt rare în inventarele mormintelor de la Durankulak. H. Todorova (ed.), Die prahistorischen Graberfelder (Durankulak II), Sofia, 2002.

www.cimec.ro

43

III.2.3 Necropolele de la Mangalia şi Limanu

Ambele necropole au fost descoperite ca urmare a unor lucrări edilitare, Mangalia în 1952

(săpături în perimetrul oraşului)55 şi Limanu în 1959 (îndiguirea lacului Mangalia)56; din păcate necro-

polele au fost distruse, iar noi nu mai putem face decât aprecieri generale despre inventarul acestora.

Neavând descrierea pe complexe nu putem să facem o analiză statistică, după modelul altor necropole.

Lângă scheletele umane de la Mangalia erau depuse numeroase vase întregi de tip Hamangia,

figurine feminine de lut ars, două brăţări masive, întregi, din scoici Spondylus gaederopus şi una fragmen-

tară, o brăţară din marmură, mărgele din scoici57. De asemenea, s-au mai descoperit două topoare de

piatră, unul de formă dreptunghiulară, plat, din gresie albicioasă, iar celălalt cu ceafa ascuţită şi secţiu-

nea ovală, şlefuit, din granit negru; topoarele de acest tip apar în număr foarte mare la Cernavodă58.

Brăţara din marmură albă este similară cu cea descoperită la Cernavodă, la fel idolul fragmentar de lut

ce reprezintă un personaj feminin în picioare, fără gât şi cap, are numeroase analogii cu idolii descope-

riţi în mormintele cernavodiene59. Cele 15 vase întregi erau lucrate din pastă fină şi aveau diferite

forme: globulare cu gât tronconic şi cu gât arcuit, cu corp cilindric şi cele mai numeroase bitronconice;

după formele ceramice şi decor, necropola poate fi încadrată în ultima etapă a culturii Hamangia (faza

III C), însă nu toate vasele aparţin acestei faze60.

La Limanu, pe lângă necropolă, a fost distrusă şi aşezarea culturii Hamangia. O parte din

inventarul aflat în morminte a fost adunat de lucrători, pentru ca apoi să intre, prin donaţii sau achizi-

ţii, în colecţiile Muzeului Constanţa. Au fost descoperite, atât în aşezare, cât şi în necropolă: unelte de

silex (patru percutoare, opt topoare, tesle, lame şi fragmente din silex galben, precum şi o lamă

neagră), mai multe topoare de piatră, un împungător de os, numeroase vase întregi de aceleaşi tipuri ca

şi la Mangalia61, tipice pentru inventarele funerare (vase de mici dimensiuni cu forme bitronconice şi

globulare cu gât înalt, ce se pot încadra la finalul culturii Hamangia)62. De asemenea, din acelaşi loc,

provin trei brăţări întregi şi două fragmente din scoică Spondylus, numeroase mărgele confecţionate din

aceeaşi scoică, câteva mărgele mici, în formă de disc, lucrate dintr-o rocă vulcanică de culoare verde,

un inel de scoică63. Un mormânt se arată a fi mai deosebit prin inventarul deosebit: un vas de

marmură, trei vase de lut şi un obiect în formă de ou, tot din marmură, o brăţară din scoică Spondylus,

40 de mărgele, probabil din cochilii de Dentalium64; şi aici, piesele îşi găsesc analogii în inventarele

funarare din necropola de la Cernavodă şi Durankulak.

III.2.4 Cultura Boian. Necropola de la Cernica

Descoperirile funerare aparţinând acestei culturi sunt mai numeroase, până în acest moment

identificându-se mai multe necropole.

55 E. Comşa, Contribuţie cu privire la riturile funerare din epoca neolitică de pe teritoriul ţării noastre, în OCD, 1960, p. 89. 56 V. Volschi, M. Irimia, Descoperiri arheologice la Mangalia şi Limanu aparţinând culturii Hamangia, Pontica, 1, 1968, p. 58. 57 E. Comşa, Contribuţie cu privire..., 1960, p. 89; Tot la Mangalia au fost descoperite înmormântări rituale de cranii izolate. 58 V. Volschi, M. Irimia, op. cit., p. 45. 59 Ibidem, p. 56. 60 P. Haşotti, op. cit., 1997, p. 32. 61 V. Volschi, M. Irimia, op. cit., p. 58. 62 P. Haşotti, op. cit., 1997, p. 32. 63 Ibidem, p. 78. 64 Ibidem, p. 81; N. Harţuche, Un vas de marmură descoperit într-un mormânt de tip Hamangia, Revista Muzeelor, 5, 1966,

p. 445.

www.cimec.ro

44

Lângă Bucureşti, la Cernica, a fost descoperită o mare necropolă65, cu 378 morminte, ocupând

o suprafaţă de 12.000 m2, din prima fază a culturii. Aşezarea corespunzătoare cimitirului s-a descoperit

la circa 200 m de acesta; nici un mormânt nu a fost semnalat în aşezare66. Scheletele erau întinse pe

spate, iar înmormântările se efectuau probabil la răsăritul soarelui (astronomul Ioan Sîngeorzan a

constatat că cele mai multe morminte sunt dispuse cu capul între 224° VSV şi 290° VNV şi cu faţa

spre punctul de răsărit al soarelui67). Datorită faptului că necropola este publicată integral, monografic,

situaţia ei este mai bine cunoscută şi de aceea o vom discuta în detaliu.

Repartiţia pe grupe de vârste şi sex a indivizilor din acest cimitir se prezintă în felul următor68:

Tabel 6. Repartiţia pe grupe de vârste şi sex în necropola de la Cernica

Sex

Vârsta

Bărbaţi Femei Indeterminabili TOTAL

Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %

Infans I 0 – 7 ani - - - - 7 2,32 7 2,32

Infans II 7 – 14 ani - - 2 0,66 11 3,64 13 4,30

Adolescenţi 14 – 20 ani 8 2,65 6 1,99 3 0,99 17 5,63

Adulţi 20 – 30 ani 19 6,29 44 14,57 4 1,32 67 22,18

Maturi 30 – 60 ani 104 34,44 66 21,85 5 1,65 175 57,94

Senili Peste 60 ani 11 3,64 4 1,32 - - 15 4,96

Indeterminabili - - - - 8 2,65 8 2,65

TOTAL 142 47,02 122 40,39 38 12,57 302 99,98

Grafic, situaţia arată astfel:

Repartiţia pe grupe de vârstă în necropola de la Cernica

Infans; 20; 7%

Adolescenţi17; 6%

Adulţi; 67; 22%

Maturi; 175; 57%

Senili; 15; 5%

Indeterminabili

8; 3%

65 Săpăturile au fost efectuate de către Gh. Cantacuzino între 1961 şi 1974. 66 E. Comşa, Gh. Cantacuzino, Necropola neolitică de la Cernica, 2001; Gh. Cantacuzino, Necropola preistorică de la

Cernica şi locul ei în neoliticul românesc şi european (în lumina ultimilor descoperiri arheologice), SCIV, 18, 1967, 3, p. 379-400. 67 M. Neagu, Neoliticul mijlociu la Dunărea de Jos, CCDJ, XX, 2003, p. 115. 68 O. Necrasov et alii, op. cit., 1990, p. 186.

www.cimec.ro

45

Din datele prezentate, se observă că, per total, în raportul dintre bărbaţi şi femei predomină

bărbaţii (53% faţă de 47%); procentul deceselor pentru categoria 20–30 ani este relativ ridicat, în

special la femei, la acestea fiind mai mult decât dublu faţă de bărbaţi, situaţie explicabilă dacă ne

gândim la riscul mortalităţii femeilor în timpul naşterii.

Situaţia din necropola de la Cernica este oarecum similară cu cea de la Cernavodă, în sensul că

şi la Cernica sunt înhumaţi puţini copii în raport cu celelalte grupe de vârstă (infans I şi infans II,

însumate, abia ajung la 7% din totalul înhumărilor). Frecvenţa maximă de mortalitate este înregistrată

la grupa de maturi, decesele după vârsta de 60 de ani fiind rare (5%)69. Este evident că, datorită condiţii-

lor dure de viaţă (mai cu seamă cele în legătură cu producerea hranei, condiţiile de igienă, poate situaţii-

lor conflictuale), speranţa de viaţă pentru purtătorii culturii Boian (ca de fapt pentru întreg neo-eneoliti-

cul) era una destul de scăzută.

Încă din timpul săpăturilor, s-a pus problema dacă mormintele întinse pe spate, prevăzute cu

inventar funerar, sunt grupate într-o anumită zonă a necropolei studiate sau sunt răspândite inegal pe

întreg arealul ocupat de necropolă. Observaţiile făcute în acest sens, încă din timpul activităţii de pe

teren, au dus la concluzia că există o răspândire inegală a mormintelor cu schelete întinse pe spate,

prevăzute cu inventar funerar70.

Având în vedere planul cercetărilor şi descoperirilor arheologice din anii 1960–1965, am

repartizat inventarul funerar pe morminte, aşa cum este el descris. S-a constatat că mormintele situate în

partea de sud, de centru şi de nord a necropolei cuprind cele mai multe şi cele mai importante obiecte, pe când cele situate

în părţile de est şi de vest nu au deloc obiecte sau conţin foarte puţine şi neînsemnate71. Grupurile de morminte sunt

despărţite între ele prin locuri goale72.

Analiza arată că prezenţa sau absenţa inventarului funerar din morminte nu este neapărat în

legătură cu locul pe care mormintele îl ocupă în necropolă, pentru că există şi morminte marginale,

izolate, cu inventar funerar, după cum, în cele trei grupuri de morminte există şi morminte lipsite de

inventar73, ceea ce înseamnă că posibila grupare a mormintelor observată pe plan poate fi şi rodul

întâmplării, deşi ipoteza este greu de acceptat.

Astfel, în grupul din sudul necropolei, inventarul era alcătuit, mai ales, din mărgele de scoică,

de diferite forme (M 164, 196, 236, 267, 240 ş.a.), mărgele verzui (M 197, 198, 236, 267), toporaş de

piatră (M 240), inele de os (M 211, 244, 267), dăltiţă în formă de calapod, lucrată din bazalt negru (M

255), diverse piese de silex (M 240, 253). Din grupul sudic de morminte se remarcă, prin inventarul

său, M 267, în care a fost descoperit un schelet întins pe spate de persoană adultă (femeie). Deasupra

cotului stâng a avut o brăţară întreagă, lucrată dintr-o valvă de scoică, probabil de Spondylus gaederopus,

iar la unul din degetele mâinii drepte a avut un inel făcut din os. Lângă gât s-au găsit mărgele de scoică,

câteva cilindrice, altele în formă de fuior şi 6 mărgele verzi. Ele se aflau în jurul gâtului, pe claviculă, pe

coastele de sus şi lângă oasele temporale74.

69 Ibidem, p. 185. 70 E. Comşa, Istoria comunităţilor culturii Boian, Bucureşti, 1974, p. 201; R. Kogălniceanu, Utilizarea testului Χ2 în

arheologie. Studiu de caz – necropola neolitică de la Cernica, ArhMold, XXVIII, 2005, p. 275-279. 71 E. Comşa, Gh. Cantacuzino, op. cit., p. 177; M. Neagu, op. cit., 2003, p. 114.

72 Gh. Cantacuzino, op. cit., 1967, p. 383, 387. 73 N. Ursulescu, R. Kogălniceanu, op. cit., p. 14. Din totalitatea mormintelor din necropolă abia o treime aveau

inventar funerar. 74 E. Comşa, Gh. Cantacuzino, op. cit., 2001, p. 110.

www.cimec.ro

46

Planul necropolei de la Cernica cu presupusa grupare a mormintelor (apud R. Kogălniceanu)

www.cimec.ro

47

În grupul central, inventarul este alcătuit mărgele de scoici (M 182, 251, 256), mărgele verzui

(M 111, 251, 256), inel de os (M 251), dăltiţe de piatră (M 259, 270), topor de piatră în formă de calapod

(M 126). Şi în acest grup întâlnim morminte cu inventare mai bogate, remarcându-se M 111. Scheletul

de adult avea, lângă craniu, trei rânduri paralele de podoabe de scoică (trei mărgele subţiri de scoică,

nouă în formă de fuior, trei cilindrice, una bilobată şi câteva mărgele verzui). De asemenea, lângă

mâna dreaptă, pe bazin, era un toporaş calapod, de piatră şlefuită, aproximativ triunghiular, cu muchia

şi tăişul arcuite75. Un caz aparte îl reprezintă descoperirea, pe antebraţul drept al unui înhumat (M

101), a unei statuete din os lustruit, reprezentând un personaj feminin cu pântec şi sâni proeminenţi,

având capul rupt. Pe spatele statuetei, partea inferioară are picioarele deosebite printr-o linie incizată76.

Inventarul din grupul nordic este aproximativ asemănător cu cel din celelalte două grupuri,

piese mai deosebite fiind: trei brăţări lucrate din valve de scoică Spondylus, aflate pe humerusul stâng al

scheletului din M 88, o brăţară din valvă de Pectunculus în M 68, pandantiv de os în formă de verigă în

M 14477.

După prezentarea sumară a inventarului funerar ne oprim acum asupra principalelor categorii

de obiecte găsite în necropolă:

Ace: s-au descoperit nouă ace lucrate din os; se observă că acestea au fost găsite atât în

morminte de femei (M 92?, M 101, M251), de bărbat (M 127, M 191?, M 289, M 354), cât şi de copil

(M 13). Datorită poziţiei în care s-au găsit, credem că în cazul mormintelor de femei acele foloseau la

prinderea părului (deoarece se aflau în jurul craniului), în timp ce acele descoperite în mormintele de

bărbaţi foloseau la prinderea unor piese de îmbrăcăminte (acele se aflau fie lângă humerusul drept – M

354, fie lângă osul iliac – M 127). În cazul acului găsit în mormântul de copil nu se precizează poziţia

exactă unde a fost făcută descoperirea.

Brăţări făcute din valve de scoici. Au fost descoperite 22 de astfel de piese în nouă morminte,

aparţinând unor femei sau copii (M 70 şi M 88); brăţările erau poziţionate deasupra cotului.

Mărgele de mai multe tipuri şi forme, făcute din diferite materiale (os, minereu de cupru ş.a.),

depuse mai ales în morminte de femei (M 29, M. 48, M 196, M 197, M 251, M 256, M 267, M 340

ş.a.) şi foarte rar în morminte de bărbaţi (M 16, M 28, M 38, M 86, M 194, M 340); un şirag de

mărgele a fost descoperit şi într-un mormânt de copil (M 75), fiind descoperite şi în morminte de

adolescenţi (M 48, M 77, M 342).

Inele de os au fost descoperite în 11 morminte; inelele erau aşezate atât la mâna dreaptă, cât şi

la mâna stângă, fără a exista vreun tipar pentru aşezarea inelului. Inelele erau depuse în mormintele de

femei, însă se cunosc şi două cazuri în care astfel de piese au fost descoperite în morminte de bărbaţi

(M 90 şi M 284). O situaţie unică o întâlnim la scheletul aflat în M 82 unde s-au găsit două inele.

Piese de silex (unelte şi aşchii de silex) au fost descoperite în 22 de morminte, mai ales în

morminte de bărbaţi, însă şi în unele morminte de femei (M 101, M 117, M 133, M 210, M 227, M

253, M 282, M 348) sau pe lângă schelete ce nu au putut fi determinate antropologic.

Unelte de piatră şlefuită (în formă de calapod, plate, cu tipul neprecizat) descoperite în 31 de

morminte. Poziţia unor astfel de piese în raport cu scheletul prezintă o variabilitate şi anume că piesele

erau aşezate lângă craniu, lângă piept sau bazin, la picioare. Marea majoritate a acestor piese s-a găsit în

mormintele de bărbaţi (asociate cu alte piese: lame de silex, aşchii de silex, pandantive), însă câteva

75 Ibidem, p. 49. 76 M. Neagu. op. cit., 2003, p. 115. 77 În total, în cuprinsul necropolei, au fost descoperite 11 salbe de mărgele întregi şi 19 porţiuni de salbe, compuse

fiecare din numeroase mărgele de diferite tipuri; E. Comşa, Gh. Cantacuzino, op. cit., 2001, p. 169.

www.cimec.ro

48

unelte de piatră şlefuită au fost descoperite şi în morminte de femei78, în asociaţie cu diferite podoabe

(M 355: toporaş în formă de calapod, asociat cu mărgele mici de scoici şi unele mărgele lucrate din

minereu de cupru, M 111: toporaş calapod, asociat cu 16 mărgele de scoică şi câteva mărgele verzui).

Sule de os: au fost descoperite cinci astfel de piese, izolate sau în asociere cu alte piese

(mărgele de scoică, piese de silex). Se pare că aceste piese erau depuse atât în depuse de bărbaţi (M

41?, M 132), cât şi în morminte de femei (M 196?).

Inventarele mormintelor din necropola de la Cernica (tabelele 30a şi 30b) pot sugera că

fiecărui grup de înmormântări îi corespundea, probabil, în aşezare un anumit grup social.

Prezenţa unor morminte cu inventar funerar şi a altora fără, indiferent că în respectivele

morminte au fost înhumaţi copii, femei sau bărbaţi, ne permite să presupunem existenţa

unei organizări a spaţiului funerar în cadrul necropolei. Aceste diferenţe între morminte

reflectă poziţia importantă sau mai puţin importantă, pe care decedaţii o avuseseră în cadrul

grupului/comunităţii. O altă caracteristică importantă a necropolei de la Cernica este şi distribuţia

inventarului în morminte în funcţie de sexul decedatului.

Astfel, în mormintele de femei se depuneau mai ales podoabe (mărgele, brăţări şi inele),

în timp ce în mormintele de bărbaţi se depuneau mai ales unelte de piatră şi piese de silex,

existând însă şi excepţii de la această regulă, chiar dacă ele sunt rare. Din observaţiile făcute, rezultă că

membrii comunităţii care au înhumat decedaţii la Cernica diferenţiau imaginea feminină, asociată aici

cu elemente estetice şi de identitate socială (sex), în timp ce, poate, imaginii bărbatului i se asociază

mai mult o imagine practică, domestică (de creator/făuritor, utilizator de arme şi unelte).

La nivel descriptiv, în cadrul inventarului din necropola de la Cernica au fost atestate 11

materiale diferite; nu există asocieri evidente dintre un anumit material şi anumite categorii de

morminte, poate numai topoarele şi dălţile din roci dure tind a fi depuse în mormintele de bărbaţi sau

podoabele asociate mai ales mormintelor de femei şi copii.

Originea materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din inventar este diversă;

materiale ca: argila, dinţii de cerb şi mistreţ, osul, cornul sunt considerate ca provenind din surse

apropiate (marcate pe hartă cu cercuri roşii concentrice), atâta timp cât nici o analiză nu permite să se

demonstreze o sursă mai îndepărtată, în timp ce alte materiale (valve de Spondylus79, silex, roci

vulcanice, aramă) negăsindu-se în orizontul local au fost aduse de la mari distanţe. Din aceste

materiale au fost confecţionate aproape 30 de tipuri de obiecte: topoare, dăltiţe, vase, mărgele, brăţări,

ace, pandantive, unelte, etc. În cele 119 morminte cu inventar (31,5 %) de la Cernica s-au descoperit

peste 550 obiecte80.

78 Ibidem, p. 175. 79 Pentru locul de provenienţă a valvelor de Spondylus există păreri diverse, care converg spre două areale: M. Egee

sau M. Neagră, însă oricare ar fi originea acestora distanţa este însemnată faţă de necropolă. Zsolt Siklósi, Prestige Goods in the Neolithic of the Carpathian Basin. Material manifestations of social differentiation, Acta Archaeologica. Academiae Scientiarum Hungaricae, 2004, Budapesta, p. 1-62; Sergiu Haimovici, Transgresiunea uriaşă şi vijelioasă a apelor Mării Negre din neoliticul timpuriu dobrogean, având ca urmare apariţia a două specii acvatice mediteraneene: Spondylus gaederopus şi Sparus aurata la litoralul românesc al acestei mări, Pontica, 41, 2008, p. 421-441.

80 Cu siguranţă numărul pieselor este mai mare dacă avem în vedere că pentru unele morminte descoperitorul doar se mulţumea să amintească ce s-a descoperit, nu şi numărul pieselor (de ex. salbă din dinţi de mistreţ, mărgele din scoică etc.).

www.cimec.ro

49

Harta 6. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din necropola Cernica

Categoriile de obiecte, adică combinaţia care asociază tipul de obiecte cu materialul de

confecţionare, spre exemplu brăţară de Spondylus, topor din piatră, lamă de silex – sunt în număr de

26 şi nu prezintă nici o asociere netă cu un tip de mormânt, asocieri ca mărgele de scoică, aramă,

brăţări de scoică, topoare de piatră regăsindu-se în multe morminte.

Datele cuprinse în monografie referitoare la inventar pot fi sintetizate în câteva tabele

combinatorii reprezentative.

Tabel 7. Repartiţia inventarului în funcţie de sexul individului (după Kogălniceanu)

Sex Cu inventar Fără inventar

Bărbaţi 48 84

Femei 41 84

Nu s-a putut determina sexul 9 25

Fără determinare antropologică 20 68

Situaţie antropologică neclară 3 4

Tabel 8. Repartiţia inventarului în funcţie de vârsta individului (după Kogălniceanu)

Vârstă Cu inventar Fără inventar

Copii 6 15

Adolescent 7 8

Adult 27 46

Matur 54 111

Senil 4 10

Indivizi cărora nu li se poate determina vârsta - 6

Morminte fără studiu antropologic 20 65

Morminte cu situaţie antropologică neclară 3 4

www.cimec.ro

50

Tabel 9. Tabel combinatoriu între sexul, vârsta şi categoria de obiect folosită în inventar (după Kogălniceanu)

Categorii obiecte Bărbaţi Femei Copii Necunoscut Total

Topor 9 5 5 19

Dăltiţă 5 2 6 13

Lamă silex 9 1 3 13

Răzuitor 1 1 2

Microlite 3 1 4

Aşchie 1 1 1 3

Sulă 3 2 5

Mărgele 14 24 2 7 47

Pandantiv 5 5 1 2 13

Ac 3 4 1 2 10

Brăţară 3 2 3 1 9

Inel 2 6 1 3 12

Vas 1 2 2 5

Fragmente 6 1 1 8

Altele 3 3 6

Neprecizat 9 3 6 18

Total 74 62 8 43 187

Raport între sex, vârstă, şi categoria de obiecte de la C e r n ic a

9

5

9

13

13

14

53 3 2 1

69

52 1 1 1 2

24

5 42

6

2 13 32 1 1

31

5 63

1 1

7

2 2 13 2 1

36

0

5

10

15

20

25

30

Topo

r

Dăl

tiţă

Lam

ă si

lex

Răz

uito

r

Micro

lite

Aşch

ie

Sulă

Măr

gele

Pand

antiv Ac

Brăţ

ară Inel

Vas

Fragm

ente

Altele

Nepre

cizat

Categorii obiecte

Nr.

obi

ecte

Bărbaţi

Femei

Copii

Necunoscut

Observăm că în această necropolă categoria de obiecte care predomină este aceea a mărge-

lelor (în 47 de morminte), urmată de aceea a topoarelor (în 19 morminte), dăltiţe, lame şi pandantive

(în 13 morminte), inele (în 12) şi ace (în 10 morminte). Alte observaţii pe care le putem face: în mormin-

tele de copii se depun exclusiv podoabe (mărgele, pandantive, inele, brăţări, ace), în mormintele de

femei predomină de asemenea podoabele, însă în câteva morminte au fost depuse şi unelte, după

cum, în mormintele de bărbaţi predomină obiectele cu caracter utilitar, apărând însă şi podoabe. Ca o

observaţie generală, dintre toate categoriile de artefacte pe care le-am contabilizat la Cernica

predomină categoriile de podoabe, mai ales mărgele şi, mai puţin, obiectele cu caracter utilitar81.

81 S. Enea, op. cit., 2009, p. 72-75.

www.cimec.ro

51

Considerăm că este interesant de văzut dacă există vreo corespondenţă între tipul de material

şi sexul decedatului; situaţia este redată în tabelul următor:

Tabel 10. Tabel combinatoriu între sexul, vârsta şi categoria de material folosită în inventar (după Kogălniceanu)

Tip material Bărbaţi Femei Copii Necunoscut Total

Scoică, cochilie 12 18 4 7 41

Os, corn 19 17 3 7 46

Metal 2 3 - 1 6

Piatră şlefuită 15 8 - 11 34

Silex 13 5 - 7 25

Marmură - 1 - - 1

Argilă 7 3 - 3 13

Neprecizat 11 12 2 7 32

Total 79 67 9 43 198

Raportul dintre sex, vârstă şi categoria de material f o lo s it ă la C e r n ic a

12

19

2

1513

711

18 17

3

85

13

12

4 3 27 7

1

73

711

05

101520

Sco

ică

Os,

cor

n

Met

al

Pia

tră

şle

fuită

Sile

x

Ma

rmu

ră

Arg

ilă

Nep

reci

zat

Categorii material

Nr.

mo

rmin

te

Bărbaţi

Femei

Copii

Necunoscut

Repartiţia acestor categorii de materii în morminte nu prezintă asocieri foarte relevante, după

cum nu există asocieri clare nici între inventar şi poziţia scheletului (întins pe spate sau chircit)82.

Faptul că în mormintele de copii s-au depus numai podoabe este întărit şi prin grafic, observându-se

că materialele depuse în respectivele morminte sunt cele din care au fost confecţionate podoabele

(scoică şi os). Observăm că, din punctul de vedere al categoriei de material folosită, predomină osul şi

cornul, materii preluate din orizontul local al comunităţii de la Cernica (în 46 de morminte), scoica (41

morminte), piatra şlefuită (34 morminte). Se observă că uneltele din silex şi piatră sunt depuse, mai

ales, în mormintele de bărbaţi, dar apar şi în unele morminte de femei, întărindu-se astfel observaţiile

de mai sus, la fel ca şi predominarea podoabelor în mormintele de femei83.

82 E. Comşa, Gh. Cantacuzino, op. cit., 2001, p.190. Aceleaşi categorii de obiecte apar atât în mormintele cu

schelete întinse, cât şi chircite, evident în acestea din urmă mult mai puţine numeric datorită procentului mai mic pe care l-au avut în necropolă.

83 Concluzii asemănătoare întâlnim şi la R. Kogălniceanu, Necropola de la Cernica, referat susţinut la Iaşi în aprilie 2005 în cadrul doctoratului cu tema Primele necropole din neoliticul şi eneoliticul din România, coordonator ştiinţific N. Ursulescu, p 26-27; Eadem, Utilizarea testului, p. 275 şi urm.

www.cimec.ro

52

Prin analiza efectuată până acum, categoriile de morminte care să releve aspecte sociale încă

nu s-au putut identifica. Astfel că, pentru a identifica grupele de morminte coerente din necropolă

propunem următorul criteriu: numărul de categorii de obiecte pe mormânt în necropolă84. Repartiţia

ansamblurilor în funcţie de numărul categoriilor de obiecte pe mormânt se supune unei curbe, dar un

mic grup se distinge net, cel conţinând un mare număr de categorii de obiecte. Folosind acest criteriu

am putut distinge patru grupe de bogăţie.

Tabel 11. Grupe de bogăţie în necropola de la Cernica

Grup Categorii Descriere Număr mormânt85 Procent

1 Foarte sărace Fără inventar 259 68,51 %

2 Sărace 1 categorie de obiecte 66 17,48 %

3 Mijlocii 2-3 categorii de obiecte 37 9,78 %

4 Bogate ≥ 4 categorii de obiecte 13 3,43 %

Total 375 99,2 %

Categorii de morminte în necropola de la Cernica

259

66

37

13

0 50 100 150 200 250 300

Fără

inventar

1

categorie

de

obiecte

2-3

categorii

de

obiecte

≥ 4

categorii

de

obiecte

Foar

tesăra

ce

Săra

ce

Mijlo

cii

Boga

te

12

34

Cate

go

rii

mo

rmin

te

Nr. morminte

Ar mai exista şi o a cincea grupă, una latentă, aceea a indivizilor care nu au avut mormintele în

necropolă.

Aceste patru grupe cuprind toate tipurile de morminte, toate clasele de vârstă şi ambele sexe.

Tot ceea ce a fost atestat în mormintele sărace şi mijlocii există, de asemenea, şi în mormintele bogate.

84 Metoda a fost dezvoltată pentru prima dată de Daniel Miller; D. Miller, Artefacts as categories: a study of ceramic

variability in central India, Cambridge University Press, Cambridge, 1985; Idem, Material culture and mass consumption, Blackwell, Oxford, 1987.

85 Analiza statistică am făcut-o pentru 378 de morminte, iar diferenţa de trei morminte este dată de neconcordanţele în ceea ce privesc publicarea necropolei.

www.cimec.ro

53

În necropola de la Cernica, mormintele bogate nu reprezintă decât 3,43 % din total, dar concentrează

65 % din cele 26 categorii de obiecte; câteva din aceste categorii (de ex. mărgele de marmură) nu au

fost depuse decât în aceste morminte bogate. Mormintele bogate, definite pe baza criteriului celui mai

mare număr de categorii de obiecte, posedă, de asemenea, şi cel mai mare număr de obiecte pe

categorie (de exemplu M 43, M 98, M 216, 251).

În această diversitate şi bogăţie, se desenează un alt nivel de variabilitate, cel al provenienţei –

locale, regionale sau supraregionale – a materiilor prime sau a atelierelor. Acest nivel de diversitate

relevă un cost economic şi social al inventarului; interesant este că dintre obiectele confecţionate din

materii care nu provin din orizontul local (deci cele care au fost aduse de la mari distanţe, probabil pe

calea schimbului) cele mai multe au fost depuse în mormintele bogate: mai mult de jumătate din

numărul mărgelelor de aramă a fost depusă în mormintele bogate (mărgelele sunt cu atât mai nume-

roase cu cât mormântul este mai bogat), la fel brăţările din Spondylus, în timp ce o treime din piesele

de silex au fost depuse în mormintele bogate. Considerăm că ansamblul unui mormânt simbolizează

locul pe care îl ocupă defunctul în societate: deci, marea diversitate a inventarului unui mormânt se

supunea regulilor sociale şi nu era realizată la întâmplare86.

Dacă cele patru grupe de morminte nu pot fi cuprinse în termenii claselor de vârstă sau de

sex, şi aceasta indiferent de tipul de înhumare, este pentru că statutul defunctului se supune unor

reguli mult mai complexe decât apartenenţa la o clasă de vârstă sau sex. Statutul său putea fi conferit

de rolul său economic şi social.

Cele patru grupe trebuie interpretate în termenii bogăţiei socio-economice: clasa de morminte

fără inventar poate corespunde fie unor defuncţi foarte săraci, fie unei clase aparte, aşa cum este cea

de-a cincea, a defuncţilor care nu au fost înhumaţi în necropolă.

Statutul social deosebit al defuncţilor înhumaţi în clasa mormintelor bogate este dovedit şi de

timpul de lucru necesar pentru confecţionarea ansamblurilor respective; faptul că unele morminte nu

conţin decât o singură mărgică, dintr-un material oarecare, în vreme ce altele conţin câteva zeci de

piese, nu este întâmplător şi, prin urmare, arată un timp de lucru diferit raportat la statutul diferit al

defuncţilor.

Realizarea mormântului propriu-zis necesită un timp mai îndelungat, după clasa de bogăţie:

multitudinea observată – categoriile de obiecte, numărul exemplarelor, complexitatea asocierilor,

tipurile de înhumări care caracterizează mormintele bogate, indică un timp de realizare-fabricare a

mormântului mult mai mare decât în cazul altor tipuri de morminte87.

Poate că nu este lipsit de interes dacă în final completăm prin faptul că dintre scheletele din

mormintele bogate unul singur aparţine unui copil (M 88bis), restul aparţinând unor adulţi, atât femei,

cât şi bărbaţi. Aproape toate scheletele din mormintele bogate erau întinse pe spate, numai unul singur

era chircit dreapta, M 251, un schelet de femeie adultă, care era însărcinată în momentul înhumării.

Tot ca parte a inventarului funerar, semnalăm prezenţa în morminte a unor oase de animale,

probabil urme ale ofrandelor de hrană depuse defuncţilor. Este vorba de prezenţa unui os mare de animal,

probabil un omoplat, aşezat lângă femurul scheletului din M 169, precum şi a unui alt os de

dimensiuni mai mari (probabil un omoplat de bovină), aşezat între picioarele scheletului, mai sus de

86 Maïténa Sohn, Entre signe et symbole: les fonctions du mobilier dans les sépultures collectives d’Europe occidentale à la fin du

Néolithique, în La valeur fonctionnelle des objets sépulcraux: actes de la table ronde d'Aix-en-Provence, 25-27 octobre 2006, Maxence Bailly et Hugues Plisson (Dir.), Aix-en-Provence, Editions APPAM, Préhistoire Anthropologie méditerranéennes; 14, 2005-2008, p. 53-71.

87 S. Enea, Essai d’analyse sociale des nécropoles énéolithiques. Étude de cas: la nécropole de Cernica, CC, 15, 2009, p. 3-22.

www.cimec.ro

54

genunchi, din M 225. Această credinţă a „vieţii de apoi” se păstrează aşadar timp îndelungat şi în

neolitic; legată de această credinţă (cutumă, obicei) este şi prezenţa unor fragmente de vase de lut, în

M 116, M 259 şi M 265, care probabil erau umplute cu lichide ce aveau tot rolul unor ofrande de

hrană88.

În necropola de la Cernica au fost identificate 36 de morminte duble şi nouă morminte triple89.

Probabil că acest tip de înmormântări se aplica pentru înhumarea unei familii, fie adult şi copil (M 88),

doi adulţi (M 108, M 115, soţ şi soţie?), doi adulţi şi copil (M 166), asta pentru a oferi doar câteva

exemple; situaţiile de înmormântări duble sunt relativ frecvent întâlnite în necropolele neo-eneolitice

din spaţiul românesc.

Se cuvine să aducem în discuţie două tipuri de înmormântări deosebite din această necropolă,

pe cele de femei moarte în timpul naşterii şi scheletele aşezate cu faţa în jos. Astfel, s-au descoperit

patru morminte cu schelete de femei moarte în timpul naşterii (M 158, M 251, M 256, M 303); contrar

anumitor opinii, care considerau aceste înmormântări ca fiind de fapt excluderi de la ritualul funerar

obişnuit90, fiind tratate cu teamă şi dispuse periferic, izolat faţă de restul mormintelor din necropolă,

noi afirmăm că femeile moarte la naştere nu erau excluse în nici un fel de la practicile funerare. Cele

patru morminte s-au descoperit printre alte morminte din necropolă, nefiind izolate în nici un fel91: M

158 se afla în grupul de nord, M 251 în partea central-sudică, iar M 256 se afla în grupul din sud.

Faptul că respectivele femei erau tratate conform cu statutul lor este dovedit şi de faptul că trei din

cele patru morminte au inventare funerare consistente (M 158 nu avea inventar). Astfel, în M 251 s-au

descoperit 19 mărgele de scoică, de diferite forme şi mărimi, cinci mărgele verzui, la mâna dreaptă un

inel de os şi un ac de os, descoperit între omoplatul stâng şi claviculă (probabil folosit la prinderea

părului), în M 256 s-au găsit în jurul gâtului mărgele de scoici (bilobate şi cilindrice), mărgele verzui,

mărgele din dinţi de animal şi de os, iar în M 303, în dreptul gâtului femeii s-au găsit mărgelele unui

şirag. Şiragul era alcătuit din mărgele de diferite forme lucrate din valve de scoică.

Mormintele care au scheletele aşezate cu faţa în jos (M 149, 237A, M 318) constituie un alt grup

interesant. Nici unul din aceste morminte nu se află izolat, cum ne-am fi aşteptat, ci se aflau alături de

alte morminte, din aceeaşi vreme. În aceste cazuri, se poate vorbi de anumite practici rituale determi-

nate de teama pe care o inspirau unii morţi, poate şamani/vrăjitori şi care, probabil, erau făcuţi răspunză-

tori de anumite fapte rele făcute comunităţii în timpul vieţii92, sau erau excluderi sociale pentru încălca-

rea cutumelor comunităţii. Interesant este faptul că unul din scheletele aşezate cu faţa în jos aparţinea

unei femei (M 149), ceea ce probabil înseamnă că efectuarea posibilelor practici supranaturale, specifice

şamanilor/vrăjitorilor nu era un apanaj exclusiv bărbătesc93; totuşi, este posibil ca această situaţie, de femeie

culcată pe torace, unică în neo-eneoliticul românesc să aibă şi alte explicaţii, de exemplu fenomene de genul

morţii clinice. Aceeaşi teamă poate fi motivul care ducea şi la legarea rituală a cadavrelor.

Având în vedere gradul de chircire al scheletelor descoperite în necropola de la Cernica,

situaţia se prezintă astfel94:

88 Gh. Cantacuzino, E. Comşa, op. cit., 2001, p. 165. 89 O. Necrasov et alii, op. cit., 1990, p. 186. 90 S. Marinescu-Bîlcu, Mormânt, în EAIVR (coord. C-tin Preda), vol. III, 2000, p. 114. 91 Vezi planul necropolei din E. Comşa, Gh. Cantacuzino, op. cit.; Gh. Cantacuzino, Observations concernant les rites

funéraires néolithiques de la nécropole de Cernica, Dacia N.S., IX, 1965, p. 54. 92 E. Comşa, Gh. Cantacuzino, op. cit., 2001, p. 182. 93 Gh. Cantacuzino, Morminte cu schelete aşezate pe torace din necropola neolitică de la Cernica şi semnificaţia acestui ritual

preistoric, Muzeul Naţional, II, 1975, p. 221. 94 După Raluca Kogălniceanu, Necropola de la Cernica, 2005, referat în cadrul programului de doctorat.

www.cimec.ro

55

Tabel 12. Poziţia scheletelor în necropola de la Cernica (după Kogălniceanu)

Poziţie schelet Număr schelete şi proporţia

Întins pe spate 297 (78,36 %) Aculturaţie?

Tradiţie

Hamangia?

Întins pe dreapta 18 (4,74 %)

Întins pe stânga 14 (3,69 %)

Întins pe burtă 3 (0,79 %)

TOTAL SCHELETE ÎNTINSE 333 (87,86 %)

Chircite pe stânga 7 (1,84 %) Elemente

Boian? Chircite pe dreapta 12 (3,16 )

TOTAL SCHELETE CHIRCITE 19 (5,01 %)

Nedeterminate 28 (7,38 %)

TOTAL 379 (99,96%)

Concluzia evidentă care se desprinde din acest tabel este că purtătorii culturii Boian care au

utilizat această necropolă foloseau ca element de ritual funerar pentru înhumarea decedaţilor mai ales

poziţia întinsă95, aceasta fiind evidenţiată în proporţie foarte mare (peste 87% din totalul scheletelor

descoperite în necropolă), în timp ce poziţia chircită era utilizată pentru numai 5% din totalul scheletelor

descoperite. Explicaţii pentru aceste descoperiri ar putea fi: cel puţin două tradiţii funerare, una de

tradiţie Hamangia în cazul mormintelor cu schelete întinse şi a doua de tradiţie Boian pentru chircirea pe

stânga şi pe dreapta, minoritatea care folosea poziţia chircită putea să reprezinte un grup alogen, poate şi

social, din cadrul respectivei comunităţi, ori înhumările în poziţie chircită să fie mai târzii decât cele în

poziţie întinsă pe spate, o dovadă în acest sens reprezentând-o numeroasele suprapuneri de morminte

(M 115, 117, 134, 140, 200); nu excludem nici elementele de hazard, ce ţin de modificările poziţiei

scheletului determinate de presiunea pământului pe oase, cutremurele, intervenţia ulterioară a omului

care poate modifica poziţia iniţială, deşi aceste explicaţii sunt puţin probabile.

Grafic, situaţia se prezintă astfel:

Poziţia scheletelor în necropola de la Cernica

297

18

14

3

12

28

0 100 200 300 400

1

po

ziţ

ie s

ch

ele

t

număr schelete

nedeterminat

chircit pe stânga

chircit pe dreapta

întins pe burtă

întins pe stânga

întins pe dreapta

întins pe spate

95 Cu mici variaţii, pe partea stângă şi pe partea dreaptă.

www.cimec.ro

56

În continuare, analizăm necropola de la Cernica prin prisma orientării scheletelor înhumate aici

(tabel 31).

Statistic şi grafic, situaţia se prezintă astfel96:

Tabel 13. Orientarea scheletelor în necropola de la Cernica

Orientare schelete Număr morminte

SSE 1

S 1

SSV 3

SV 21

VSV 82

V 170

VNV 61

NV 3

Total 342

Orientarea scheletelor întinse sau chircite pe dreapta


SV 2

VSV 13

V 8

VNV 4

Orientarea scheletelor întinse sau chircite pe stânga


SV 1

VSV 5

V 12

VNV 57

NV 1

Dacă aplicăm metoda de lucru enunţată şi mai sus, se observă că decedaţii înhumaţi la Cernica

aveau scheletele orientate astfel:

Orientarea scheletelor în necropola de la Cernica


Spre Sud sau direcţii apropiate 16 (4 %)

Spre Vest sau direcţii apropiate 322 (86%)

Nedeterminate 36 (10 %)

Total 374

Din aceste cifre se evidenţiază clar uniformitatea orientării scheletelor pe direcţia Est-Vest (la

care adăugăm şi deviaţiile); această orientare se păstrează indiferent de poziţia în care au fost înhumate

scheletele: scheletele întinse sunt orientate mai ales între VSV 224° şi VNV 290° în timp ce scheletele

96 După Raluca Kogălniceanu, Necropola de la Cernica, 2005, referat în cadrul programului de doctorat.

www.cimec.ro

57

chircite sunt orientate asemănător, între VSV 230° şi VNV 305° (cele mai multe dintre ele însă numai

până la 270°)97. Cel mai probabil, orientarea mormintelor era stabilită în mod deliberat de către

comunităţile Boian98.

Orientarea scheletelor în necropola de la Cernica

Spre S sau direcţii

apropiate; 16;

4%

Spre V sau direcţii

apropiate; 322;

86%

Nedeterminat; 36;

10%

III.2.5 Necropola de la Sultana-Valea Orbului

Tot în cultura Boian, dar dintr-o fază mai târzie, au fost identificate alte două cimitire, la Sultana99

(pe baza analogiilor cu necropola de la Cernica, autorii cercetărilor atribuie necropola fazelor

Bolintineanu şi Giuleşti din cultura Boian) şi la Popeşti100 (faza Vidra), ambele în judeţul Călăraşi.

În necropola de la Sultana – Valea Orbului101 au fost descoperite până acum cel puţin 240 de

morminte şi cercetarea încă nu s-a încheiat. Câteva din datele publicate în rapoartele de săpături şi în

articolele apărute despre această necropolă până în prezent se pot sintetiza în următorul tabel:

97 E. Comşa, Gh. Cantacuzino, op. cit., 2001, p. 190; Gh. Cantacuzino, op. cit., 1965, p. 45. 98 Al. S. Morintz, R. Kogălniceanu, Orientarea mormintelor necropolei neo-eneolitice de la Cernica. O nouă abordare, Istros,

XV, 2009, p. 21. 99 D. Şerbănescu, Observaţii preliminarii asupra necropolei neolitice de la Sultana, jud. Călăraşi, CCDJ, XIX, 2002, p. 69-86;

D. Şerbănescu, A. Soficariu, Sultana, com. Mănăstirea, jud. Călăraşi, Punct: Valea Orbului, în Cronica. Campania 2003, 2004, p. 321-322; Iidem, Sultana, com. Mănăstirea, jud. Călăraşi, Punct: Valea Orbului, în Cronica. Campania 2004, 2005, p. 364-365; Iidem, Sultana, com. Mănăstirea, jud. Călăraşi, Punct: Valea Orbului, în Cronica. Campania 2005, 2006, p. 343-347; Iidem, Sultana, com. Mănăstirea, jud. Călăraşi, Punct: Valea Orbului, în Cronica. Campania 2006, 2007, p. 351-352.

100 D. Şerbănescu, Necropola neolitică de la Popeşti, comuna Vasilaţi, jud. Călăraşi, în Civilizaţia Boian pe teritoriul României (ed. M. Neagu), Călăraşi, 1999, p. 14-16.

101 Cercetarea necropolei a debutat în 1974 şi a fost realizată de către un colectiv coordonat de către Done Şerbănescu şi Mihai Sânpetru; D. Şerbănescu, op. cit., 2002, p. 69.

www.cimec.ro

58

Tabel 14. Mormintele de la Sultana-Valea Orbului

Anul

descoperirii

Număr

morminte

Poziţia

scheletelor

Orientarea

scheletelor

Până în

2001102

121 de morminte,

din care 4 duble

10 Nedeterminate -

54 Chircite stânga NV – SE

47 Cu toracele în sus, capul şi

picioarele spre stânga

NV – SE

2 Chircite dreapta E – V

5 Chircite stânga cu toracele în jos -

2002 Sect. I

Sect. II

22

14 Chircite stânga NV – SE (între 126°-142°)

1 Chircit dreapta ESE - VNV (275°)

7 Nedeterminate -

2003 37 5 Chircite dreapta ENE 67° şi SSE140°

27 Chircite stânga NNE 8° - SSV 190°

5 Nedeterminate

2004 12 Chircite stânga ENE 64° şi ESE128°

2005

Sect. I

18

6 Chircite stânga E şi S (între 58°şi179°)

Sect. II 12 Chircite stânga E şi S (între 58°şi179°)

2006 Sect. I 37

36 Chircite stânga NV – SE (între 108°-160°)

Sect. II 1 Chircite stânga NE – SV (160°)

Adunând datele obţinem:

Tabel 15. Poziţia scheletelor în necropola de la Sultana

Poziţia scheletelor Număr morminte %

Chircite stânga 165 68

Chircite dreapta 8 3,33

Cu toracele în sus, capul şi picioarele spre stânga 47 19,5

Nedeterminate 22 9,1

TOTAL 240 99,93

Din acest tabel, se constată că purtătorii Boian înhumaţi în necropola de la Sultana foloseau, ca

poziţie de înhumare a decedatului, mai ales poziţia chircită pe partea stângă, însă nu neglijau nici

poziţia întinsă, chiar dacă cu capul şi picioarele înclinate spre stânga. Poziţia de chircire pe dreapta este

puţin folosită şi în această necropolă.

102 D. Şerbănescu, op. cit., 2002, p. 70.

www.cimec.ro

59

Chircite stânga; 165; 69%

Chircite dreapta; 8; 3%

Întinse pe spate; 47; 19%

Nedeterminate 22; 9%

Poziţia scheletelor în necropola de la Sultana

În privinţa orientării scheletelor, se pare că scheletele din necropola de la Sultana aveau orientări

diverse. Astfel, scheletele chircite pe stânga erau predominant orientate spre E sau pe direcţii apropiate

(dar nu putem neglija nici axa N-S), în timp ce scheletele chircite pe dreapta sunt orientate tot pe o axă

imaginară E-V, dar cu capul spre V; scheletele întinse sunt şi ele orientate pe direcţii apropiate de E.

În privinţa orientării scheletelor, situaţia se prezintă astfel:

Tabel 16. Orientarea scheletelor în necropola de la Sultana103

Poziţie schelet Nr. schelete Orientare scheletelor

Chircire stânga 165 NV – SE (126°-142°), NE – SV 160°,

NNE 8° - SSV 190°, ENE 64°, ESE 128°

Chircire dreapta 8 E – V, ESE – VNV 275°, ENE 67°,

SSE140°

Cu toracele în sus, capul şi picioarele spre

stânga

47 NV – SE

După cum se observă în tabel, scheletele din necropola de la Sultana aveau orientări diverse.

Astfel, scheletele chircite pe stânga erau predominat orientate spre Est sau pe direcţii apropiate (dar

nu putem neglija nici axa N-S), în timp ce scheletele chircite pe dreapta sunt orientate tot pe o axă

imaginară E-V, cu capul spre V; scheletele întinse sunt şi ele orientate pe direcţii apropiate de E.

Se pot face comparaţii între această necropolă şi celelalte necropole neolitice, cu privire la

mortalitatea pe grupe de vârstă. Dacă până acum se observa o mortalitate infantilă scăzută, în jur de

5–7% (Cernavodă şi Cernica), la Sultana mortalitatea infantilă (0–14 ani) este mult mai ridicată (24,5%)104;

şi aici decesele la vârsta adolescenţei sunt rare, însă se păstrează un procent foarte mare de mortalitate

103 Deoarece nu am avut la dispoziţie descrierea tuturor mormintelor, prezentăm situaţia orientării scheletelor aşa

cum a fost ea publicată de descoperitor. Din acelaşi motiv nu putem realiza şi graficul orientării scheletelor pentru această necropolă.

104 Pentru aceste aprecieri am avut în vedere datele antropologice publicate pentru fiecare campanie. Astfel, din cele aproximativ 240 de morminte, determinări antropologice s-au făcut pentru 173 de schelete, acesta fiind şi numărul la care ne raportăm pentru calcularea procentelor. M. Cristescu, D. Botezatu, Noi contribuţii la cunoaşterea populaţiilor din cultura Boian, SCA, 29, 1992, p. 7.

www.cimec.ro

60

în rândul maturilor (circa 45%), în timp ce subiecţii care au depăşit vârsta de 60 de ani (două cazuri)

reprezintă numai 1,1% (din nou asemănător cu alte populaţii neolitice).

Necropola de la Sultana se află încă în curs de cercetare, însă din datele publicate până acum

ne putem contura o imagine despre ea; necropola se întinde pe cei doi versanţi ai Văii Orbului,

sectorul de V şi sectorul de E. Odată cu desfăşurarea cercetărilor, arheologii au observat anumite

diferenţe între cele două sectoare.

Inventarul funerar era alcătuit mai ales din podoabe (mărgele de os, de marmură, pandantive,

inele, brăţări), apoi puţine unelte şi fragmente ceramice izolate. În mormintele descoperite pe

versantul de V al văii, 50% aveau inventar funerar şi numai puţine în cele dintre sectorul de E105.

Mergând mai departe cu comparaţia, se observă că unele obiecte de podoabă, ca pandantivele în

formă de idoli cu cap inelar, brăţările lucrate din cochilie de scoică Pectunculus pilosus, descoperite în

sectorul V, nu se regăsesc în mormintele cercetate în sectorul E. În schimb, în sectorul E apar în

morminte brăţări oblice înalte, frecvent întâlnite în necropolele culturii Hamangia, iar depunerea de

unelte este mai des întâlnită106.

Harta 7. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din necropola de la Sultana-Valea Orbului

Datorită diferenţelor cantitative, dar şi calitative dintre inventarele din cele două sectoare,

autorul cercetărilor afirmă că este posibil ca în sectorul de est să fi fost înhumată populaţia de rând, în

timp ce în sectorul vestic să fi fost înhumaţi cei care se bucurau de un statut superior în comunitate

105 D. Şerbănescu, op. cit., 2002, p. 72. Din păcate, lipseşte o descriere amănunţită a tuturor mormintelor

descoperite, astfel că ne limităm la informaţiile publicate în rapoartele de săpături, însă şi acelea incomplete. 106 Uneltele apar destul de rar în această necropolă, întâlnindu-se, mai ales, mici tesle şi lame de silex, răzuitoare,

câteva dăltiţe.

www.cimec.ro

61

sau care erau mai bogaţi107. Numai că, punând în balanţă şi contra-argumentele, concluzia ar putea fi

alta. În primul rând, observaţiile făcute asupra inventarului funerar descoperit în 2003 ne dau posibili-

tatea să afirmăm că mormintele cercetate în partea de est a necropolei aparţin unei alte etape cronolo-

gice, mai târzii108. Un alt contra-argument este că scheletele erau înhumate în mai multe poziţii (chircit

stânga, întins, chircit dreapta), în timp ce nici orientarea scheletelor nu este unitară. Apoi, foarte impor-

tant este că din studiile antropologice întreprinse pe scheletele de la Sultana se observă un polimor-

fism pronunţat, reflexie a unui mare amestec de populaţii109. Nici studiul inventarului nu susţine pe

deplin ipoteza cercetătorului necropolei, deoarece în ambele sectoare există atât morminte cu inventar,

cât şi morminte fără inventar (obiecte care se găsesc într-un sector nu apar deloc în celălalt şi invers).

La fel ca la Cernica, diferenţele de statut puteau fi marcate prin depunerea în mormânt a obiectelor

personale sau a cadourilor celorlalţi membri ai comunităţii, care recunoşteau în acest fel eventualul

statut al decedatului, mai degrabă decât prin înmormântări, în două sectoare diferite, a „bogaţilor” şi

„săracilor”. De aceea, mai plauzibilă pare ipoteza înhumării în această necropolă a membrilor

a două sau trei comunităţi diferite, din etape cronologice diferite, decât a separării decedaţi-

lor în sectoare diferite ale necropolei, în funcţie de avere şi statut.

În această necropolă se observă un obicei diferit faţă de cel întâlnit la Cernica, anume că

podoabele erau depuse atât în mormintele de femei (M 186 – şapte mărgele de cupru şi 31 de os), cât

şi în cele de bărbaţi (M 174 – şapte mărgele de os şi cinci de cupru, M 180 – 11 mărgele de cupru şi

patru de os); se pare aşadar că nu există vreo diferenţiere între sexe din acest punct de vedere.

Mai puţin prezent în această necropolă este obiceiul de a depune în morminte ofrande de

carne; din datele avute la dispoziţie rezultă că astfel de ofrande s-au găsit doar într-un mormânt de

femeie (M 161), fiind vorba de un fragment de femur, posibil de bovideu, şi doi dinţi.

Harta materiilor prime folosite la inventarul necropolei de la Sultana indică schimburi cu bunuri

sau materii de prestigiu. Probabil că publicarea integrală a mormintelor şi cu mai multe detalii în ceea ce

priveşte materiile din care au fost confecţionate artefactele va mai clarifica problematica necropolei.

III.2.6 Necropola de la Popeşti-Vasilaţi

În necropola de la Popeşti – Vasilaţi, cercetată de M. Sânpetru şi D. Şerbănescu în anii 1971-

1972, au fost descoperite 16 morminte neolitice (Boian-Vidra) şi un mormânt din epoca bronzului

(cultura Tei?)110.

Tabel 17. Necropola de la Popeşti – Vasilaţi

Nr. mormânt

Sex Vârstă Poziţia scheletului Orientarea scheletului

1 - Copil Chircit stânga SV-NE

2 F Adult Chircit stânga SV-NE

3 F Copil Chircit stânga SV-NE

4 M Matur Chircit stânga V-E

5 F Matur Chircit dreapta V-E

107 D. Şerbănescu, op. cit., 2002, p. 72. 108 D. Şerbănescu, A. Soficariu, Sultana, com. Mănăstirea, jud. Călăraşi, Punct: Valea Orbului, în Cronica. Campania 2003,

2004, p. 321-322. 109 O. Necrasov et alii, op. cit., 1990, p. 190-191. 110 D. Şerbănescu, Necropola neolitică de la Popeşti, p. 14; M. Neagu, Neoliticul mijlociu la Dunărea de Jos, CCDJ, XX,

2003, p. 117.

www.cimec.ro

62

6 F Matur Chircit stânga V-E

7 F - Chircit stânga SV-NE

8 F Matur Chircit stânga V-E

9 F Adult Chircit stânga V-E

10 M Adult Chircit stânga V-E

11 M Matur Chircit stânga V-E

12 F Adult Chircit stânga V-E

13 F Copil Chircit stânga V-E

14 - Matur Chircit stânga SV-NE

15 M Matur Chircit stânga SV-NE

16 M Adolescent Chircit stânga V-E

Din tabelul de mai sus, se observă uniformitatea ritualurilor funerare practicate de creatorii

necropolei; în privinţa poziţiei scheletelor neolitice, 93,75% (15 schelete) din total erau chircite pe partea

stângă şi doar un schelet (6,25%) era chircit pe dreapta. Uniformitatea se constată şi în privinţa orientării

scheletelor, 62,5% (10 schelete) fiind orientate V–E, restul fiind orientate pe o direcţie apropiată (SV-

NE). Scheletul chircit pe dreapta nu se abate nici el de la această regulă, fiind şi el orientat V–E.

Din 16 morminte doar şapte au avut inventar funerar. Inventarul era alcătuit, mai ales, din

podoabe: mărgele de scoică, os, cupru, un inel de os şi o singură unealtă (o dăltiţă). Şi în această

necropolă întâlnim materii prime care nu se găsesc în orizontul local, ceea ce ne îndreptăţeşte să

credem în existenţa unor schimburi între comunitatea de la Popeşti şi alte comunităţi. Probabil că

aceste schimburi inter-tribale erau controlate de personajele dominate ale respectivei comunităţi şi

tocmai acest control le oferea şi un prestigiu deosebit.

Harta 8. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din necropola de la Popeşti-Vasilaţi

www.cimec.ro

63

Datele referitoare la populaţia care a fost înhumată în această mică necropolă111 se pot sintetiza

în următorul grafic:

Infans I; 1; 6%

Infans II; 1; 6%

Adolescenţi; 2; 13%

Adulţi; 5; 31%

Maturi; 7; 44%

Repartiţia pe grupe de vârstă în necropola de la Popeşti - Vasilaţi

Se observă că se păstrează caracteristicile întâlnite şi la alte populaţii neolitice: o mortalitate

infantilă ridicată, peste 10%, mai mare ca la Cernavodă şi Cernica, dar mult mai mică ca la Sultana,

mortalitate ridicată la maturi, nici un subiect din acest grup nu a depăşit vârsta de 60 de ani. Şi aici

mortalitatea în rândul femeilor este mai mare decât la bărbaţi, pentru grupele de adulţi şi maturi,

explicabilă, probabil, tot prin complicaţiile datorate naşterii.

Existenţa mormintelor cu inventar şi a celor fără se poate explica, probabil, tot prin

diferenţele în ceea ce priveşte statutul indivizilor în cadrul comunităţii respective.

Datorită faptului că în această mică necropolă ritualul funerar este asemănător, iar caracteris-

ticile antropologice sunt aproximativ identice putem afirma că cei înhumaţi la Popeşti făceau parte din

aceeaşi comunitate.

III.2.7 Necropola de la Andolina

La Andolina (jud. Călăraşi)112 au fost descoperite, între 1960 şi 1962, cinci morminte neolitice

într-un cimitir din perioada migraţiilor, la câteva sute de metri de aşezare. Grupul conţine patru adulţi şi

un copil. Numai două morminte de adulţi au avut inventar funerar. Primul a avut un topor plat din tuf

vulcanic, lucrat foarte îngrijit, precum şi 30 de mărgele de scoici şi 28 de mărgele de cupru în dreptul

gâtului; după inventar nu ne putem da seama dacă era vorba despre un mormânt de femeie sau de bărbat.

Al doilea mormânt, poate de femeie, avea ca inventar 65 de mărgele, câteva de scoică, marea

majoritate fiind verzui, probabil minereu de cupru. Având în vedere distanţele însemnate de la care au

fost aduse principalele materii şi obiecte din inventar (roca vulcanică, scoica Spondylus şi arama) ne

fac să credem că respectivele obiecte au aparţinut unor personaje respectate/influente din acea

comunitate sau să reprezinte ofrande oferite de ceilalţi membri ai comunităţii în semn de recunoaştere

al unui eventual prestigiu deţinut de aceştia.

111 O. Necrasov et alii, op. cit., 1990, p. 192. 112 E. Comşa, Istoria comunităţilor culturii Boian, Bucureşti, 1974, p. 203-206; Idem, Mormântul neolitic descoperit lângă

satul Andolina, SCIV, 12, 1961, 2, p. 359-365; Idem, Ritul şi ritualul funerar al purtătorilor culturilor Boian şi Gumelniţa din Muntenia, AMN, 32, 1995, 1, p. 258.

www.cimec.ro

64

Harta 9. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din necropola de la Andolina

Tabel 18. Mormintele de la Andolina


1 - Adult Chircit stânga V-E

2 - Adult Chircit stânga -

3 - Copil Chircit stânga -


5 - Adult Chircit stânga VSV-ENE

Din descrierea mormintelor, constatăm că toate cele cinci morminte erau chircite pe partea

stângă; în privinţa orientării, mormintele erau orientate spre E sau direcţii apropiate113.

III.2.8 Necropola de la Vărăşti-Boian A

La Vărăşti (jud. Călăraşi), în staţiunea eponimă (în cuprinsul şi lângă aşezarea Boian A), au fost

cercetate 14 morminte: unul în interiorul aşezării, celelalte 13 la periferia acesteia. Dintre acestea din

urmă, opt sunt de adulţi şi cinci de copii. Şi acest grup de morminte prezintă o mare uniformitate în

ceea ce priveşte poziţia scheletelor, 92,85% (13 schelete) fiind chircite pe stânga şi numai la unul

(7,15%) nu s-a putut determina poziţia scheletului. Mormintele de la Vărăşti – Boian A sunt orientate

pe direcţii cuprinse între NNE şi ESE şi doar unul era orientat spre SV114. Datorită acestei

uniformităţi, putem afirma despre acest grup de înhumaţi că făcea parte din aceeaşi comunitate.

113 E. Comşa, Istoria comunităţilor culturii Boian, p. 203-205; Idem, Ritul şi ritualul funerar al purtătorilor culturilor Boian şi

Gumelniţa din Muntenia, p. 258. 114 Idem, op. cit., 1995, p. 258; Idem, Ritul şi ritualurile funerare din epoca neolitică din Muntenia, ITSR, 4, 1998, p. 21.

www.cimec.ro

65

Tabel 19. Mormintele de la Vărăşti – Boian A


1 F Matur Chircit stânga SSV 216° – NNE 36°

2 F Matur Chircit stânga VSV – ESE 108°

3 F Adult Chircit stânga VSV – ESE 114°

4 - Copil - SV – NE

5 F Matur Chircit stânga -

6 M Matur Chircit stânga NE – SV 220°

7 - Copil Chircit stânga SSV – NNE 30°

8 - Adult Chircit stânga VS – NE 50°

9 - Copil Chircit stânga VS – NE 50°

10 F Adult Chircit stânga VSV – ENE 86°

11 - Copil Chircit stânga VSV – ENE 62°

12 - Copil Chircit stânga SV – NE

13 F Adult Chircit stânga SSV – NNE 25°

14 F Adult Chircit stânga VSV – ENE 64°

Grafic, orientarea scheletelor din această necropolă se prezintă astfel:

Orientarea scheletelor în necropola de la Vărăşti-Boian

A

Spre N; 3;

21%

Spre E; 9;

65%

Spre S; 1;

7%

Nedeterminate; 1;

7%

Mormintele de la Vărăşti – Boian A sunt orientate mai ales între NNE şi ESE şi doar unul

singur era orientat spre SV115.

Şapte mormintelor aparţineau unor femei, în cinci morminte au fost înhumaţi copii şi numai

într-un mormânt era înhumat un bărbat116; deşi nu credem că acesta era raportul real de decedaţi

femei – bărbaţi, totuşi, şi prin această situaţie, se confirmă mortalitatea mai ridicată din rândul

femeilor. Cele cinci morminte de copii confirmă şi mortalitatea infantilă ridicată.

115 Idem, Ritul şi ritualul funerar al purtătorilor culturilor Boian şi Gumelniţa din Muntenia, p. 258; Idem, Ritul şi ritualurile

funerare din epoca neolitică din Muntenia, ITSR, 4, 1998, p. 21. 116 Idem, Istoria comunităţilor culturii Boian, p. 206-211.

www.cimec.ro

66

Inventar funerar s-a găsit numai în două morminte, într-un mormânt de femeie s-au descoperit

câteva mărgele de scoică, iar într-un mormânt de copil (infans I, poate fetiţă), s-a găsit, în dreptul gâtului,

un şirag de mărgele de scoică. Personajele respective probabil se bucurau de o importanţă deosebită în

cadrul comunităţii şi numai dacă ne gândim la valoarea obiectelor din inventar.

Harta 10. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din necropola de la Vărăşti-Boian A

III.2.9 Mormintele de la Glina

În tell-ul de la Glina, de lângă Bucureşti, au fost identificate şi cercetate între 1943 şi 1948 de

către Mircea Petrescu-Dîmboviţa opt morminte de copii, plasate în interiorul aşezării, printre locuinţe.

Grupul de morminte a fost atribuit fazei Vidra117, însă pentru că lipsesc prezentările detaliate nu

putem face tabelarea. Toate se aflau în poziţie chircită, pe stânga sau pe dreapta. Orientarea era

diferită, mai ales spre E şi NE, 70°-72°, însă întâlnim şi un schelet care avea craniul orientat spre S118.

La prima vedere, se pare că acest tip de înmormântări putea fi atribuite neoliticului timpuriu,

datorită faptului că şi în acea epocă erau atestate înmormântări sub şi printre locuinţe, însă faptul că

toate cele opt morminte se aflau sub depuneri din faza Vidra nu lasă loc acestei supoziţii.

Obiceiul de a îngropa copii în aşezare continuă în eneolitic, un caz relevant fiind descoperirile

de la Căscioarele – Ostrovel. În stratul aparţinând fazei A2 a culturii Gumelniţa s-au descoperit 11

schelete de copii de vârstă fragedă, îngropaţi sub nivelul locuinţelor. Scheletele erau puternic chircite,

pe partea stângă, în gropi de mici dimensiuni, orientaţi de regulă ENE – VSV. În nici un mormânt nu

117 Ibidem, p. 202; E. Comşa, Consideraţii cu privire la evoluţia culturii Boian, SCIV, V, 1954, 3-4, p. 384. 118 Idem, Un obicei funerar al purtătorilor culturii Boian, CCDJ, V-VII, 1988-1989, p. 29.

www.cimec.ro

67

s-a găsit inventar funerar119. O situaţie similară întâlnim şi la Borduşani – Popină, unde au fost

descoperite patru morminte de copii în interiorul aşezării120.

Poate că aceste descoperiri pot fi puse în legătură cu un anumit ritual, însă semnificaţia

acestuia ne scapă; faptul că toţi copiii sunt de vârste mici poate fi pus în legătură şi cu dorinţa familiei

de a-şi avea aproape copiii chiar şi după moartea acestora. În literatura de specialitate au mai fost

înaintate şi alte ipoteze, cum ar fi121: practici sacrificiale122, canibalism123, surprinderea accidentală a

unor indivizi sub dărâmături de focul locuinţei124 sau morminte deranjate125.

În jumătate dintre mormintele de la Glina s-a descoperit inventar funerar, acesta fiind alcătuit

din mărgele de scoică şi câteva din foiţă de aramă; probabil că mormintele în care se afla inventar

funerar au aparţinut unor familii mai bogate, aflate mai sus în ierarhia socială a comunităţii din care

proveneau. Acest lucru este întărit şi de faptul că respectivele bunuri nu puteau fi procurate decât prin

schimburi la mare distanţă.

Harta 11. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din mormintele de la Glina

119 Vl. Dumitrescu et alii, Esquisse d’une Préhistoire de la Roumanie, Bucureşti, 1983, p. 74. 120 Unii cercetători explică, prin prezenţa mormintelor de copii în cuprinsul aşezărilor procentul scăzut de

morminte de copii din unele necropole (Cernavodă, Cernica, Chirnogi – Şuviţa Iorgulescu): S. Marinescu-Bîlcu et alii, Cercetările arheologice de la Borduşani – Popină, www.cimec.ro/scripts/arh/cronica/detaliu.asp?k=132; G. Vasile, Anthropological study of the osteologic remants discovered on the Borduşani-Popină archaeological digging site (Ialomiţa county) during the field campaigns between 1997-2002, în D. Popovici et alii, Archaeological pluridisciplinary reseaches at Borduşani-Popină, Târgovişte, 2003, p. 95-102.

121 Alexandra Ion, Oseminte umane descoperite în aşezări din arealul culturii Gumelniţa, Studii de Preistorie, 5, 2008, p. 121. 122 Valentina Voinea, Sacralizarea spaţiului de locuit. Sacrificii umane, CCDJ, XVI-XVII, 2001, p. 35-36. 123 C. Lazăr, A. Soficariu, Consideraţii preliminare asupra unor oase umane descoperite în aşezarea gumelniţeană de la

Căscioarele-Ostrovel, CCDJ, XXII, 2005, p. 297-316. 124 E. Comşa, Consideration sur la rite funeraires de la civilisation de Gumelnita, Dacia N.S., IV, 1960, p. 5-30. 125 Alexandra Ion, op. cit., 2008, p. 121.

www.cimec.ro

68

III.2.10 Necropola de la Radovanu

La Radovanu (jud. Călăraşi) au fost cercetate o aşezare şi un cimitir, aparţinând fazei de tranziţie

de la Boian la Gumelniţa (Gumelniţa A1?)126; acesta a fost primul cimitir căutat intenţionat, descoperit şi

cercetat127. Au fost descoperite, în total 23 de morminte, 17 morminte în cimitir şi şase în interiorul

aşezării128.

Tabel 20. Mormintele de la Radovanu


1 F Adult Chircit stânga VNV – ESE 93°


3 - Adolescent Chircit stânga VNV – ESE 102°

4 2 fragmente izolate de craniu -

5 - Matur Chircit stânga VSV – ENE 87°

6 - Adult Chircit dreapta ENE – VSV 257°

7 - Adult Chircit dreapta NNE – SSV 207°

8 Oase de copil mic, nu se poate preciza poziţia şi orientarea scheletului

9 - Copil Chircit stânga VNV – ESE 111°

10 Craniu uman izolat

11 Craniu de copil

12 F Matur Chircit stânga VSV – ENE 80°

13 M Adult Chircit stânga V – E 99°


15 F Matur Chircit stânga N – S 177°



18 Schelet de copil descompus în mare parte

19 - Adult Chircit stânga SV – NE

20 Oase deranjate a unui copil mic

21 Os mic de copil, fragment de calotă craniană, fragment mandibulă

22 - Adolescent Chircit stânga -

23 Schelet distrus de copil (tibie fragmentară, alte oase)

Din cele 23 de schelete de la Radovanu, 11 aparţineau unor copii, trei unor adolescenţi, opt

unor adulţi şi un schelet este nedeterminabil; poziţia se poate determina numai pentru 15 schelete.

Astfel, decedaţii erau înhumaţi în poziţie chircită, predominant pe stânga (13 schelete, 86,7%), dar şi

pe dreapta (două schelete, adică 13,3%). Dintre scheletele cărora li s-au putut determina orientarea

(14), 11 sunt orientate cu capul spre E sau pe direcţii apropiate (mai ales între 68° şi 102°), cele două

schelete chircite pe dreapta sunt orientate cu craniile spre SV (unul la 257° şi al doilea la 207°), la care

se adaugă şi un schelet orientat N – S (177°). Se observă în această necropolă şi o posibilă deosebire a

126 Fazele Spanţov şi Tangâru. 127 În anul 1962, ne-am pus problema unde erau îngropaţi cei decedaţi din cadrul comunităţilor care au trăit în aşezare. În vederea

rezolvării problemei, am analizat situaţia complexului. (…) Pentru identificarea necropolei s-a trasat pe terasa înaltă alăturată o serie de şanţuri paralele, la distanţă mică de şanţul de apărare al aşezării, perpendiculare pe acesta. Ele se aflau la câte 11 m distanţă unul de altul. Spaţiul dintre ele avea rostul de a acoperi şi cerceta o porţiune de teren cât mai mare şi, în caz că nu găseam nici un mormânt în zona respectivă, urma să fie trasat, la mijlocul fiecărui interval, câte un alt şanţ, pentru a fi siguri că în zona respectivă nu se găsesc morminte neolitice. E. Comşa, Complexul neolitic de la Radovanu, CCDJ, VIII, 1990, p. 104; Idem, Mormintele neolitice de la Radovanu, SCIVA, 49, 1998, 3-4, p. 265-267. 128 E. Comşa, Complexul neolitic de la Radovanu, p. 104-108; Idem, op. cit., 1995, p. 259; Idem, Mormintele neolitice de la Radovanu, p. 265-276.

www.cimec.ro

69

ritualului funerar, în situaţia în care toate scheletele chircite pe stânga sunt orientate spre E sau pe

direcţii apropiate, în timp ce scheletele chircite pe dreapta au o altă orientare, anume spre SV.

Surprinde procentul foarte ridicat al mormintelor de copii (50%) din totalul mormintelor, ceea

ce poate fi un indiciu că mortalitatea infantilă, în acea zonă şi în acea perioadă, era foarte mare129.

Descoperirea celor şase morminte de copii mici în cuprinsul aşezării datând din faza de

tranziţie de la Boian la cultura Gumelniţa de la Radovanu confirmă observaţiile făcute la Glina, unde

s-au găsit morminte asemănătoare, numai că mormintele de la Glina au fost atribuite fazei Vidra.

Descoperirea de la Radovanu dovedeşte că obiceiul documentat la Glina nu este singular în neolitic; în

ambele aşezări au fost înmormântaţi numai copii mici, ceea ce poate nu ar reprezenta o întâmplare.

Indiferent dacă moartea s-a produs la naştere sau a survenit foarte devreme, semnificaţia acestor

înmormântări poate fi legată de dorinţa mamelor de a-şi avea aproape copilul, fie şi prin acest mod. E

greu de crezut că numai copiii mici erau excluşi de la practicile funerare uzuale – înmormântarea în

necropolă, fiind înmormântaţi în aşezări, cu atât mai mult cu cât există morminte de copii şi în

necropolă, aproape o treime din numărul mormintelor130. Oricum, copii mici au fost găsiţi lângă

locuinţe încă din timpul culturii Starčevo-Criş, prin descoperirea unui schelet de copil lângă o locuinţă

din cadrul complexului de la Gornea, în Banat.

Un alt mormânt de copil, găsit sub podina unei locuinţe, aparţinând culturii Hamangia, a fost

dezvelit cu prilejul săpăturilor de la Coslogeni131.


necropola de la Radovanu

129 Idem, op.cit., 1998, p. 274. 130 R. Kogălniceanu, op. cit., 2007, p. 194. 131 E. Comşa, Un obicei funerar al purtătorilor culturii Boian, p. 29.

www.cimec.ro

70

Inventarul funerar este foarte sărăcăcios, descoperindu-se doar câteva mărgele de scoică într-un

mormânt de copil (M 18) şi un vas mic, bitronconic, de culoare neagră într-un mormânt de adult (M 19).

În această necropolă s-au descoperit două cranii izolate, din care unul este sigur de copil, lipsite de orice

conexiune anatomică cu alte oase umane; posibil să fie vorba de un cult al craniului în interiorul necro-

polei (situaţii de acest gen mai sunt cunoscute la Cernica, Gârleşti–Gherceşti, ş.a.) sau o depunere rituală.

Orientarea scheletelor în necropola de la Radovanu

Spre Est; 11; 79%

Spre SV; 2; 14%

Spre Sud; 1; 7%

III.2.11 Necropola de la Căscioarele-D’Aia Parte

În necropola de la Căscioarele – DAia Parte (jud. Călăraşi), cu morminte aparţinând mai

multor perioade istorice, 28 aparţin fazei de tranziţie de la cultura Boian la cultura Gumelniţa

(Gumelniţa A1?)132; mormintele au fost descoperite în cele trei campanii arheologice efectuate până în

prezent în punctul DAia Parte, în anii 1989, 1992, 1997; necropola are cele mai multe morminte din

această perioadă, descoperite la noi în ţară133. Numai jumătate dintre acestea au fost analizate din

punct de vedere antropologic, situaţia prezentându-se astfel: infans II – un caz, adulţi – 13 (şapte

bărbaţi şi şase femei). Din puţinele date antropologice pe care le avem, putem considera că în această

necropolă au fost înhumaţi membrii aceleiaşi comunităţi.

Inventarul mormintelor din necropolă era unul destul de consistent: brăţări şi perle din scoică

Spondylus şi Dentalium, similare celor de la Andolina, o centură cu plăcuţe de os fragmentară, câteva

vase, unelte. Faptul că în unele morminte inventarul funerar este mai însemnat calitativ şi cantitativ,

comparativ cu alte morminte, poate fi un indiciu al unei diferenţieri sociale în cadrul comunităţii.

132 D. Şerbănescu, Căscioarele, punctul D-aia Parte, în Cronica. Campania 1997, 1998, p. 14. 133 http://www.cimec.ro/scripts/arh/cronica/detaliu.asp?k=486. Mormintele au fost descoperite de Done

Şerbănescu în cele trei campanii arheologice efectuate în punctul D’Aia Parte de la Căscioarele, 1989 (14 schelete din care: un copil, şapte bărbaţi maturi şi şase femei, patru adulte şi două mature), 1992 (nouă morminte), 1997 (cinci morminte); Petru Cantemir, Cezarina Bălteanu, Considérations anthropologiques sur le matériel néolithique de Căscioarele (Département de Călăraşi), ARA, 30, 1993, p. 3.

www.cimec.ro

71

Harta 13. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele de la Căscioarele-D’Aia Parte

Nu este exclus ca necropola aceasta să aparţină ocupanţilor Ostrovelului din preajmă, unde

săpăturile arheologice au dezvelit o aşezare gumelniţeană, dar şi o intensă locuire Boian-Spanţov134.

Informaţiile despre această necropolă nefiind publicate în totalitate, lipsind descrierea detaliată a

mormintelor, mai putem doar să afirmăm că decedaţii erau înhumaţi în poziţie chircită pe partea stângă

cu craniul orientat spre E135. Oricum, se pare că situaţia de la Căscioarele–D’Aia Parte este similară cu

situaţia scheletelor din necropola de la Radovanu, cele două necropole fiind şi contemporane136.

III.2.12 Cultura Vinča-Turdaş. Grupul de morminte de la Orăştie-Dealul Pemilor

Acestei culturi îi aparţine grupul de morminte descoperit la Orăştie–Dealul Pemilor. Despre

acest grup de morminte se crede că ar fi făcut parte dintr-o necropolă mai vastă, dar distrusă în timp,

din care s-au păstrat doar cinci morminte, din acestea două erau cenotafe.

Tabel 21. Mormintele de la Orăştie – Dealul Pemilor


1 (1995) M Adult Chircit dreapta V – E

2 (1995) - Adult Chircit dreapta V – E, faţa spre N

3 (1996) M Adult Chircit dreapta V – E

4 (1995,1997) Cenotaf, groapa orientată N - S

5 (1997) Cenotaf, groapa orientată E – V

134 S. Marinescu-Bîlcu, Mormânt, în EAIVR, vol. III, 2000, p. 115. 135 D. Şerbănescu, Căscioarele, punctul D-aia Parte, p. 14. 136 Ibidem, p. 14; C. A. Lazăr, A. Soficariu, Consideraţii preliminare asupra unor oase umane descoperite în aşezarea

gumelniţeană de la Căscioarele – Ostrovel, CCDJ, XXII, 2005, p. 305.

www.cimec.ro

72

Cercetările, care au debutat în 1991, relevă următoarele137: patru morminte erau orientate V –

E, cu faţa spre N, iar cele trei schelete erau chircite pe dreapta, cu genunchii îndoiţi. În morminte a

fost găsit ocru roşu, presărat din abundenţă în zona capului, dar şi pe mijloc şi pe picioare138. De

asemenea, în toate gropile, inclusiv în cenotafe, existau oase mari de animale, probabil de bovine şi

fragmente ceramice, probabil urme ale banchetelor funerare.

Inventarele funerare nu sunt deosebite: în două morminte cu schelete (M 2 şi M 3) s-au

descoperit vase în zona capului şi a mâinilor, iar în M 3 s-au găsit şi două topoare. În M 1 s-au

descoperit câteva piese de silex în zona mâinilor şi o bucată dintr-o amuletă. Două din cele trei

morminte aparţineau unor bărbaţi (M 1 şi M 3), pentru M 2 nu avem determinări antropologice. De

remarcat este că bunurile descoperite ca inventar provin din orizontul local al comunităţii care şi-a

înhumat decedaţii la Orăştie-Dealul Pemilor.

Mormintele 4 şi 5 (cenotafe) aveau ca inventar numai resturile ofrandelor funerare, fragmente

ceramice şi oase de animale, şi urme de ocru139.

Harta 14. Mormintele de la Orăştie-Dealul Pemilor

Spre deosebire de alte culturi neolitice, se pare că purtătorii culturii Turdaş practicau un alt

ritual funerar, în sensul că scheletele din această mică necropolă erau chircite pe dreapta şi orientarea

scheletelor era V – E; un singur mormânt cenotaf (M 4) avea groapa orientată N – S.

În incinta locuinţelor neolitice din acest punct s-au descoperit alte oase umane, în poziţie

stratigrafică dificil de explicat. În stratul de cultură s-au descoperit câteva oase umane sparte sau

137 S. A. Luca, La nécropole appartenant à la culture Turdaş trouvée à Orăştie-Dealul Pemilor, le lieu dit X2, ATS, V, 2006, 1,

p. 13-27. 138 Idem, La nécropole appartenant à la culture Turdaş trouvée à Orăştie-Dealul Pemilor, point X2, ITSR, 4, 1998, p. 38;

http://www.cimec.ro/scripts/arh/cronica/detaliu.asp?k=416. Prezenţa ocrului în toate mormintele este un lucru rar întâlnit în această etapă cronologică.

139 S. A. Luca, op. cit., 1998, p. 36-37.

www.cimec.ro

73

(După Gh. Lazarovici)

fragmente ale calotei craniene, care pot fi puse în legătură fie cu canibalismul, fie cu existenţa unui

ritual de îngropare paralel; câteva din aceste oase au avut uşoare urme de trecere prin foc140.

III.2.13 Grupul Iclod. Necropola de la Iclod

La Iclod (jud. Cluj)141 se află în curs de cercetare un mare complex arheologic, alcătuit din

două aşezări şi două necropole. Aşezarea eponimă a grupului cultural Iclod, din neoliticul târziu-

eneoliticul timpuriu este singura aşezare neolitică fortificată, cu două necropole, cercetată în România.

Situl, descoperit întâmplător în 1972, are o suprafaţă de aproape 6 ha şi este amplasat pe terasa de pe

malul stâng al Someşului Mic142.

Zonele arheologice au fost marcate cu litere de la A la C. În punctul B există atât aşezare, cât

şi cimitir, în punctul A a existat numai cimitir, urmat de un strat care indică o locuire temporară, iar în

punctul C a fost numai o locuire temporară. În cimitirul A, de la începutul locuirii, pe malul

Someşului143, au fost descoperite aproximativ 40 de morminte, în vreme ce în zona B, necropolă mai

târzie, situată între şanţul fortificaţiei şi palisadă, descoperirile au ajuns la 70144. Complexul Iclod–

Pământul Vlădicii se află încă în curs de cercetare, însă, în acest moment, despre mormintele

descoperite putem afirma că, atât în cimitirul A, cât şi în cimitirul B, se constată ambele poziţii de

înmormântare: întins pe spate (predominant) şi chircit (mai rar, în faza Iclod III)145.

În ceea ce priveşte orientarea scheletelor (tabel 32), s-a constatat existenţa a două mari grupe,

una cu morminte orientate pe axa E – V, cu capul spre V, alta cu

capul spre N (cu anumite deviaţii); ambele grupe de înmormântări

au fost atestate atât în cimitirul A, cât şi în cimitirul B146. În afară

de aceste două direcţii principale de orientare, pe baza desenelor

publicate, se observă şi cazuri în care defunctul a fost depus cu

capul spre sud (M 38 ?, M 40, ambele din cimitirul B), mormintele

aparţinând unei etape mai recente a grupului cultural147.

Inventarul funerar constă din vase, câte 4–5 în cimitirul A

şi între patru şi zece în mormintele vechi din cimitirul B; adesea

vasele nu erau folosite. În fazele vechi sunt multe obiecte de silex,

obsidian, şist, piatră, corn sau os, topoare de piatră, precum şi vase

din pastă de proastă calitate. Mai deosebite sunt trei morminte din

cimitirul B (M 18, M 39, M 45), care aveau, ca inventar funerar,

alături de alte piese, şiraguri de mărgele, aşezate în zona gâtului, dar

140 Ibidem, p. 38. 141 Gh. Lazarovici, Grupul şi staţiunea Iclod, 1991. 142 E. Chirilă, Gh. Lazarovici, Iclod, în Repertoriul arheologic al judeţului Cluj, 1992, p. 237-238; Gh. Lazarovici, Aurel

Bulbuc, Descoperiri arheologice în hotarul comunei Iclod, Apulum, XXI, 1983, p. 161. 143 Z. Maxim, Neo-eneoliticul din Transilvania, 1999, p. 88; Z. Maxim et alii, Iclod, com. Iclod, jud. Cluj, în Cronica. Campania

2002, 2003, p. 146-147. 144 Z. Maxim, op. cit., 1999, p. 88; Z. Maxim et alii, Iclod, com. Iclod, Jud. Cluj, Punct: Pământul Vlădicii, în Cronica.

Campania 2005, 2006, p. 177-178. 145 Gh. Lazarovici, op. cit., 1991, p. 9. 146 Gh. Lazarovici et alii., Şantierul arheologic Iclod (jud. Cluj). Campania din 1993, AMN, 31, 1994, 1, p. 327; Gh.

Lazarovici et alii., Şantierul arheologic Iclod. Campania din 1995, AMN, 33, 1996, 1, p. 272; Gh. Lazarovici et alii., Şantierul arheologic Iclod. Campania din 1996, AMN, 34, 1997, 1, p. 654; Z. Kalmar, Despre organizarea internă şi funcţiile etno-culturale din grupul Iclod, AMP, XIV-XV, 1990-1991, p. 38.

147 S. Marinescu-Bîlcu, Mormânt, în EAIVR, vol. III, 2000, p. 116; Gh. Lazarovici, Z. Kalmar, Şantierul arheologic Iclod. Campania 1985, Apulum, 24, 1987, p. 11; Iidem, Săpăturile arheologice de la Iclod. Campania din 1986, Apulum, 25, 1989, p. 21.

www.cimec.ro

74

şi la mâini şi picioare148. Scheletul robust din mormântul 18 (avea peste 1,75 m), orientat N–S, avea, în

jurul gâtului, la mâna stângă şi la brâu, un şirag de mărgele din scoică Spondylus. Lângă piciorul stâng se

găseau patru străpungătoare din corn, câteva aşchii de obsidian, precum şi un femur de cerb sau vită,

depus ca ofrandă de carne. În stânga capului se găsea un maxilar de vită şi alte obiecte: cârlig de undiţă

de os, un toporaş, un gratoar din opal; după câte se pare, era vorba de un schelet de vânător149.

În momentul în care mormintele din aceeaşi fază au inventare diferite, atât ca număr de vase

depuse, cât şi alte categorii de piese, putem afirma că în necropola de la Iclod se poate vorbi despre

diferenţieri sociale, bazate pe locul deţinut în ierarhia socială din comunitatea respectivă. Existenţa în

inventar a bunurilor aduse de la mare distanţă nu face decât să inducă aceeaşi concluzie. Probabil că

terminarea cercetărilor de la Iclod şi publicarea monografică a necropolelor vor mai clarifica din

problemele puse.

Şi în aceste necropole întâlnim obiceiul de a se depune ofrande de carne, întâlnindu-se

numeroase oase de animale (bovideu, porc) şi fragmente ceramice, atât în morminte de adulţi, cât şi în

cele de copii (M 69/2005)150.

Harta 15. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din necropola de la Iclod

În cele două necropole mortalitatea cea mai ridicată o întâlnim în rândul bărbaţilor (51,22% în

cimitirul A şi 40,97% în cimitirul B), urmată de cea a femeilor (14,64%, respectiv 26,8%). Se observă

că mortalitatea infantilă din aceste necropole este ceva mai mică decât în alte necropole, de 12,14% în

148 N. Ursulescu, R. Kogălniceanu, op. cit., p. 21. În condiţiile în care, în general, inventarele sunt aproximativ

identice, diferind doar numărul de vase aflate în morminte, unul din elementele de diferenţiere dintre schelete ar putea fi tocmai aceste şiraguri de mărgele, care pot atesta eventualele particularităţi/deosebiri ale indivizilor înhumaţi acolo.

149 Gh. Lazarovici, op. cit., 1991, p. 9. 150 Z. Maxim et alii, Iclod, com. Iclod, Jud. Cluj, Punct: Pământul Vlădicii, în Cronica. Campania 2005, 2006, p. 177-178.

www.cimec.ro

75

cimitirul A şi 7,3% în cimitirul B151. În cele două cimitire de la Iclod întâlnim o situaţie mai rară în

neo-eneolitic, anume că, pentru grupele de vârstă adulţi şi maturi, mortalitatea bărbaţilor este mult mai

mare decât cea a femeilor (24,39% bărbaţi – 4,63% femei în cimitirul A şi 26,8% bărbaţi faţă de

9,75% femei în cimitirul B). Deşi numărul mormintelor din cele două necropole este destul de mare,

în nici una din ele nu s-a descoperit vreun individ care să depăşească 60 de ani, semn că şi aici speranţa

de viaţă era foarte mică; la fel ca în toate necropolele neo-eneolitice, mortalitatea pentru grupa de

vârstă de 14-20 de ani (adolescenţi) este foarte mică (7,31% în cimitirul A şi 1,7% în cimitirul B)152.

III.3. Eneoliticul dezvoltat (cca 4600/4500-3800/3700 a.Chr.)

Cultura Gumelniţa. Această cultură este remarcabilă prin diversitatea practicilor ei funerare.

Pe teritoriul ţării noastre sunt atestate mai multe necropole: Dridu, Chirnogi–Şuviţa Iorgulescu,

Chirnogi–Terasa Rudarilor, Gumelniţa şi Vărăşti, în ultimul timp se cercetează necropola de la Sultana-

Malu Roşu, însă în cadrul aşezărilor au fost descoperite şi 41 de morminte de înhumaţie şi 120 de oase

umane izolate153. Comparând datele pentru indivizii depuşi în morminte în aşezări cu indivizii depuşi

în necropolele gumelniţene, se observă un tratament similar al corpului în ceea ce priveşte poziţia

scheletului în groapă (decubitus dorsal sau lateral) şi inventar asociat: ceramică, figurine, obiecte de lut,

silex, cupru, podoabe154.

Diferenţele apar în privinţa grupelor de vârstă a înhumaţilor, pentru cei descoperiţi în aşezări:

infans 63%, juvenil 3%, adult 29%, matur 5%, în timp ce în necropole numărul de indivizi subadulţi

este mult mai mic (24,4%), iar majoritatea indivizilor analizaţi aparţin categoriei adult şi matur,

categorii slab reprezentate în aşezări155.

III.3.1 Cultura Gumelniţa. Necropola de la Vărăşti-Grădiştea Ulmilor

Cea mai mare necropolă gumelniţeană de pe teritoriul ţării noastre este cea de la Vărăşti –

Grădiştea Ulmilor (jud. Călăraşi) şi a publicată într-un studiu monografic de către Eugen Comşa156.

Limitele acestei necropole nu au putut fi stabilite clar, deoarece, în nord, malul a fost erodat de apele

lacului Boian, iar în sud zona era cultivată; necropola a fost descoperită accidental, datorită

fenomenelor de eroziune. S-au descoperit 126 de morminte, dintre care 118 morminte aparţineau

aşezării culturii Gumelniţa (patru erau din faza de tranziţie de la cultura Boian la cultura Gumelniţa şi

patru morminte erau mai noi)157.

Dintre acestea, 80 erau de adulţi, 35 de copii şi trei de adolescenţi. Din totalul mormintelor

gumelniţene, 111 schelete erau în poziţie chircită pe partea stângă (94%) şi cinci pe partea dreaptă

(4%), deci, din acest punct de vedere este clar că purtătorii culturii Gumelniţa care au utilizat această

necropolă foloseau mai ales poziţia chircită pe stânga.

151 L. Georgescu, E. M. Georgescu, Consideraţii antropologice şi demografice privind populaţia din necropolele „A” şi „B” de la

Iclod, AMM, XXI, 1999, p. 358-359. 152 Ibidem, p. 358-359. 153 Al. Ion, Oseminte umane descoperite în aşezări din arealul culturii Gumelniţa, Studii de Preistorie, 5, 2008, p. 110. 154 Eadem, op. cit., p. 119. 155 Ibidem. 156 E. Comşa, Necropola gumelniţeană de la Vărăşti, AB, IV, 1995, 1, p. 55-189; Idem, Săpături arheologice la Boian-

Vărăşti, Materiale, VIII, 1962, p. 205-212. În total, în cele opt campanii, s-a săpat o suprafaţă de circa 200 m lungime şi 15 m lăţime.

157 E. Comşa, op. cit., 1995, p. 108.

www.cimec.ro

76

Chiar dacă determinările antropologice nu sunt foarte exacte, din grafic se observă că

mortalitatea infantilă are valori ridicate şi în această necropolă158; din analiza făcută asupra craniilor din

necropola gumelniţeană, antropologii concluzionează că seria respectivă prezintă o structură

polimorfică evidentă159, ceea ce înseamnă că este posibil ca populaţia care a folosit necropola să fi fost

una amestecată.

Repartiţia pe grupe de vârstă în necropola de la

Vărăşti - Grădiştea Ulmilor

adulţi; 80;

67%

copii; 35

30%

adolescenţi; 3; 3%

Autorul cercetărilor de la Vărăşti consideră că în cadrul necropolei se întâlnesc şi morminte

colective:

gruparea a două morminte de copii, probabil înrudiţi (M 104 şi 106, M 114 şi 115);

gruparea unui mormânt de adult cu unul de copil, probabil mamă şi copil (M 92 şi 93, M 103

şi 105);

gruparea a câte două morminte de adulţi, probabil soţ şi soţie (M 77 şi 78, 101 şi 102);

gruparea a câte trei morminte, probabil membrii unei familii (M 51, 52 şi 53)160.

Inventarul funerar din necropola de la Vărăşti, spre deosebire de alte necropole neo-eneolitice,

este sărăcăcios: obiecte de lut, unelte de silex, ace de aramă, vârfuri de os, mărgele, piese de aur,

obiecte repartizate în 28 de morminte (tabel 33). Mai des întâlnite sunt piesele de silex, în 11

morminte, şi obiectele de lut biconice161, găsite tot în 11 morminte. Două din cele mai bogate

morminte din necropola de la Vărăşti aparţin, unul, unei femei (M 54, în inventar s-au descoperit un

obiect de lut, trei mărgele şi un fel de cercel din aur, o mărgică de chihlimbar) şi altul, unui copil (M

100, la gâtul scheletului s-au găsit un pandantiv/figură stilizată din aur şi un mic tub din acelaşi

material). Probabil că personajele aparţineau unor familii respectate/influente, dovadă fiind şi

distanţele foarte mari de la care au fost aduse obiectele depuse în cele două morminte.

158 Alte aprecieri despre structura pe grupe de vârstă nu putem face în lipsa determinărilor antropologice mai

exacte; în text am analizat datele aşa cum sunt ele prezentate de descoperitor. 159 E. Comşa, op. cit., 1995, p. 130. 160 Ibidem, p. 110. În lipsa datelor cu caracter antropologic această grupare poate suporta corecţii. Grupări de

morminte (de genul adulţi-copii sau adulţi-adulţi care au fost interpretate drept familii) mai sunt întâlnite şi în cadrul altor necropole şi de aceea este posibil ca şi aici să fie vorba despre acelaşi obicei.

161 Aceste obiecte, interpretate drept opaiţe, aveau rolul de a lumina drumul indivizilor înhumaţi.

www.cimec.ro

77

Harta 16. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din necropola de la Vărăşti-Grădiştea Ulmilor

În privinţa orientării scheletelor (tabel 34), ne referim întâi la scheletele chircite pe stânga,

situaţia acestora fiind:

două schelete sunt orientate NNE (34° şi 35°);

82 schelete sunt orientate spre E sau pe direcţii apropiate (69%), dintre care cinci spre ENE

(50°-69°), 76 spre E (70°-120°) şi unul spre ESE (120°-129°);

cinci schelete au alte orientări, între 136° şi 360°;

la 23 schelete nu s-a putut determina orientarea (19%)162.

Deşi numărul scheletelor chircite pe partea dreaptă este mult mai redus, comparativ cu cele

chircite pe stânga, nu putem afirma că decedaţii beneficiau de un ritual (tratament) special în privinţa

orientării scheletelor, observându-se că M 46 este orientat spre ENE 60°, M 59 spre VSV 263°, M 69

spre VNV 290°, M 82 spre ESE 112° şi M 91 spre ENE 80° (adică înspre toate punctele cardinale).

162 E. Comşa, op. cit., 1995, p. 111.

www.cimec.ro

78

Spre N; 4; 3%

Spre E; 85; 72%

Spre S; 2; 2%

Spre V; 2; 2%

Nedeterminat; 25; 21%

Orientarea scheletelor în necropola de la Vărăşti -

Grădiştea Ulmilor

III.3.2 Necropola de la Dridu

Necropola de la Dridu, descoperită de către Ion Nestor şi de Eugenia Zaharia în timpul

săpăturilor arheologice din anii 1956, 1957 şi 1959, este alcătuită din nouă morminte, dintre care şase

sunt morminte de adulţi (trei bărbaţi şi trei femei), două morminte de maturi (în care erau îngropate

un bărbat şi o femeie) şi unul de copil163.

Tabel 22. Mormintele de la Dridu


1 M Adult, 30 ani Chircit dreapta S 180°

2 M Adult, 25 ani Chircit dreapta ESE 100°

3 F Adult, 30 ani Chircit dreapta VSV 246°

4 M Adult, 30 ani Chircit stânga ENE 67°

5 F Matur, 40 ani Chircit dreapta SSE 157°

6 - Copil Chircit stânga NE 45°

7 M Matur, 50 ani Chircit stânga NNE 23°

8 F Adult, 25 ani Chircit stânga NE 45°

9 F Adult, 25 ani Chircit dreapta SSE 175°

În grupul de morminte de la Dridu mortalitatea infantilă este scăzută, dar datele în acest caz

nu pot fi relevante, datorită numărului mic de schelete. Speranţa de viaţă este redusă, majoritatea

deceselor înregistrându-se în grupa adulţilor şi mai puţine în cea a maturilor; raportul de decese între

bărbaţi şi femei este egal.

În nici un mormânt nu a fost găsit inventar funerar, poate semn al locului puţin important

ocupat în ierarhia socială al respectivei comunităţi. Probabil că ierarhizarea nu se producea numai la

163 E. Comşa, Contribuţie la cunoaşterea ritului funerar al purtătorilor culturii Gumelniţa. Grupul de morminte de la Dridu,

Aluta, X-XI, 1980, p. 24; Idem, Ritul şi ritualul funerar al purtătorilor culturilor Boian şi Gumelniţa din Muntenia, p. 261; Idem, Ritul şi ritualurile funerare din epoca neolitică din Muntenia, p. 25.

www.cimec.ro

79

nivelul indivizilor dintr-o comunitate, ci şi între comunităţi contemporane, dovadă fiind faptul că în

mica necropolă de la Dridu nu era depus nici un obiect, în timp ce în necropole contemporane au fost

depuse ca inventare numeroase obiecte, unele valoroase şi aduse de la mare distanţă.

În privinţa poziţiei scheletelor, cinci dintre ele sunt chircite pe partea dreaptă (55,5%), iar patru

sunt chircite pe partea stângă (44,5%). Orientarea scheletelor este foarte diferită, neexistând în acest

grup vreo direcţie predominantă pentru înhumare.

Orientarea scheletelor descoperite la Dridu

Spre S; 3;

34%

Spre V; 1;

11%Spre N; 3;

33%

Spre E; 2;

22%

Corelând poziţia scheletelor cu orientarea lor, se observă că scheletele chircite spre stânga sunt

orientate pe o direcţie foarte apropiată, între 23° şi 67°, în timp ce scheletele chircite pe dreapta sunt

orientate foarte divers, între 100° şi 246° (un schelet spre E, trei spre S şi unul spre V).

III.3.3 Necropolele de la Chirnogi-Şuviţa Iorgulescu şi Chirnogi-Terasa Rudarilor

Despre necropolele de la Chirnogi–Şuviţa Iorgulescu şi Chirnogi–Terasa Rudarilor164 informaţiile

pe care le avem sunt destul de puţine, ambele au fost descoperite accidental, cu ocazia unor lucrări de

amenajare, respectiv excavare de pământ pentru construirea canalului Dunăre-Bucureşti165.

Prin săpături sistematice au fost cercetate 62 de morminte ce aparţineau culturii Gumelniţa166;

predomină mormintele de bărbaţi (50%), dar nu lipsesc nici cele de femei (21%) şi de copii (6,45%).

Cele 62 de schelete erau depuse toate în poziţie chircită, aşezate predominant spre ESE167.

164 Necropolele au fost cercetate de către Done Şerbănescu. 165 Necropolele gumelniţene au fost descoperite accidental, datorită unor fenomene de eroziune sau alunecări de

teren (Vărăşti- Grădiştea Ulmilor), în urma unor lucrări de amenajare în teritoriu (Chirnogi-Terasa Rudarilor, Chirnogi-Şuviţa Iorgulescu, Gumelniţa) sau datorită unor lucrări particulare, pentru extragerea lutului (Gumelniţa-Terasa de vis-à-vis de tell); C. A. Lazăr, Observaţii privind necropola de la Sultana-Malu Roşu, jud. Călăraşi, http://paleodemografie-preistorica.ro/?page_id=287.

166 În 1989 au fost cercetate 58 de morminte gumelniţene; au mai fost descoperite morminte cu ocru, morminte din epoci neprecizate, precum şi un mormânt sarmatic. O parte din necropolă a fost distrusă. http://ran.cimec.ro/sel.asp?lpag=15&Lang=RO&layers=&crsl=2&csel=2&clst=1&Ojud=1&Oloc=1&nr=292&ids=4379.

167 C. Bălteanu, P. Cantemir, Contribuţii la cunoaşterea unor aspecte paleodemografice la populaţia neolitică de la Chirnogi – Şuviţa Iorgulescu, SCA, 28, 1991, p. 3; Iidem, Consideraţii asupra populaţiei neolitice de la Chirnogi – Şuviţa Iorgulescu, SCA, 29, 1992, p. 11-16.

www.cimec.ro

80

Repartiţia pe grupe de vârstă în necropola de la Chirnogi - Şuviţa

Iorgulescu

infans I; 3; 5%infans II; 1; 2%

adolescenţi; 6; 10%

adulţi; 11; 18%

maturi; 37; 59%

nedeterminabili; 4;

6%

Din graficul de mai sus se observă că în această necropolă mortalitatea infantilă este foarte

scăzută (aproximativ 7%), situaţie asemănătoare cu cea de la Cernavodă şi Cernica, dar deosebită de

restul necropolelor, unde valoarea acestui indicator este ridicată. În continuare, ponderea deceselor la

maturi este destul de ridicată, nici în această necropolă neexistând vreun un subiect de vârstă senilă. O

caracteristică a acestei necropole este mortalitatea mai scăzută a femeilor comparativ cu cea a

bărbaţilor; raportul este aproximativ egal pentru grupa de adulţi, însă pentru grupa de maturi raportul

bărbaţi – femei este de 4/1.

Determinările antropologice ale scheletelor relevă o mare uniformitate în rândul indicatorilor

scheletali, ceea ce poate însemna că populaţia înhumată aici aparţinea aceleiaşi comunităţi.

Această necropolă conţine şi patru morminte duble, probabil fiind vorba despre familii.

Inventarul funerar conţine brăţări de scoici, perle din foiţă de aramă, rondele de os, piese de

silex, vase de mici dimensiuni şi ofrande de carne.

Din cea de-a doua necropolă, aflată la aproximativ 2 km de prima, au fost salvate numai 16

morminte gumelniţene168. Poziţia scheletelor variază, unele sunt în poziţie chircită – accentuat, altele

în poziţie chircită – moderat. Inventarul acestor morminte este sărăcăcios: vase, unelte de os, mărgele;

pe baza inventarului, aceste morminte au putut fi încadrate în faza A2 a culturii Gumelniţa169.

168 Necropola a fost descoperită în 1988; în aceeaşi zonă au fost descoperite mai multe necropole: cinci morminte geto-

dacice de incineraţie, 12 morminte de înhumaţie şi un mormânt de incineraţie în urnă (Dridu), dar toate distruse de excavare; http://cimec.ro/scripts/ARH/RAN/sel.asp?Otip=1&Ocat=1&Ojud=2&Oloc=1&Omod=2&Lang=RO&nr=58&ids=1150.

169 Nepublicarea datelor pentru fiecare mormânt ne împiedică să facem o analiză mai amănunţită a acestor două necropole.

www.cimec.ro

81

Harta 17. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din necropolele de la Chirnogi

III.3.4 Necropola de la Gumelniţa

Un alt cimitir a fost identificat la Gumelniţa (jud. Călăraşi), vis-à-vis de tell-ul cu acelaşi nume; necro-

pola conţine opt morminte, dintre care unul era de copil (M 2)170, alte determinări antropologice lipsind.

Tabel 23. Mormintele eneolitice de la Gumelniţa

Nr. mormânt

Sex Vârstă Poziţia scheletului

Orientarea scheletului

1 - - Chircit stânga V – E

2 - Copil Chircit stânga V – E

3 - - Chircit stânga VNV – ESE


5 - - Cu faţa în jos VNV – ESE

6 - - Chircit stânga -

7 - - Chircit stânga V - E

8 - - Chircit stânga V - E

Din cele opt morminte ale necropolei, trei morminte descoperite în 1977 la Ulmeni171, situaţia

acestor schelete fiind identică cu celelalte cinci morminte gumelniţene. Se observă că scheletele erau

170 C. A. Lazăr, Date noi privind unele morminte gumelniţene, CCDJ, XVI-XVII, 2001, p 174. 171 D. Şerbănescu, Vestigii neolitice descoperite la Ulmeni, CCDJ, 1, 1985, p. 25. Mormintele de la Ulmeni au fost

descoperite pe aceeaşi terasă de la est de măgura Gumelniţa în care s-au găsit şi celelalte cinci morminte gumelniţene; probabil, toate cele opt morminte fac parte dintr-o necropolă mai vastă, dar care a fost acoperită în timp de construcţii.

www.cimec.ro

82

aşezate în poziţie chircită, pe partea stângă, un singur mormânt se abate de la această poziţie, fiind

aşezat cu faţa în jos172, orientarea scheletelor fiind spre E sau pe direcţii apropiate, între 48° şi 90°173.

Inventar funerar a fost descoperit în trei morminte: în M 1/1961 s-au găsit un toporaş de

aramă, o dăltiţă de aramă şi o perlă din os, în M 3/1962 – fragmente dintr-o strachină şi câteva oase

de animale, probabil ofrandă funerară, iar în M 1/1977 s-au găsit un topor ciocan din piatră şlefuită,

aflat în dreptul craniului şi o lamă de silex.

Harta 18. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din mormintele de la Gumelniţa

III.3.5 Necropola de la Sultana-Malu Roşu174

Începând cu anul 2002, când au fost descoperite primele trei morminte, identificarea necropolei

ce aparţinea aşezării gumelniţene a devenit o prioritate. În anul 2003 s-au realizat o serie de prospecţiuni

geo-magnetice pe terasa de lângă tell şi mai multe sondaje în vederea detectării necropolei175.

172 Astfel de schelete care aveau parte de un ritual funerar deosebit, fiind aşezate cu faţa în jos (ritual mai rar

întâlnit în necropole) se pare că aparţineau unor persoane care inspirau teamă comunităţii, persoane cărora în timpul vieţii li se atribuiau capacităţi deosebite/supranaturale (vrăjitori, şamani).

173 D. Şerbănescu, op. cit., 1985, p. 25; C. A. Lazăr, Date noi privind unele morminte gumelniţene, p. 175. 174 Datorită faptului că în anul 1974, în timpul cercetării necropolei de sec. IV, în zona de NE s-a descoperit un

mormânt de înhumaţie atribuit culturii Gumelniţa (schelet în poziţie chircită, orientat N-S, ce avea drept inventar funerar o herminetă trapezoidală realizată din piatră şlefuită), colegul C. Lazăr consideră că această descoperire poate aparţine unei a doua necropole a aşezării de la Sultana-Malu Roşu; C. Lazăr, The Second Cemetery from Sultana - Malu Roşu? Some hypothetical considerations, Studii de Preistorie, 7, 2010, p. 207-212.

175 C. Beldiman, C. Lazăr, D. M. Sztancs, Necropola eneolitică de la Sultana-Malu-Roşu, com. Mânăstirea, jud. Călăraşi. Piese de podoabă din inventarul M1, BMTA, 11, 2008, p. 60; R. R. Andreescu, C. Lazăr, Valea Moştiştei. Aşezarea gumelniţeană de la Sultana-Malu Roşu, Cercetări arheologice, XIV–XV, Bucureşti, 2007–2008, p. 61.

www.cimec.ro

83

Având în vedere că necropola este în curs de cercetare, nu vom putea face aici decât aprecieri

generale, considerând că, în acest moment, o analiză statistică este irelevantă.

Din punct de vedere topografic, necropola de la Sultana-Malu Roşu a fost identificată pe terasa

înaltă a fostului râu Mostiştea, la cca. 200 m vest de tell, mormintele fiind grupate pe marginea şi pe

pantele terasei176. În perioada 2006-2010 au fost cercetate 36 de morminte. Din punct de vedere

stratigrafic, mormintele apar la adâncimi cuprinse între 1-1,60 m. Gropile mormintelor au fost săpate

de la –0,80/1,30 m şi se adânceau în loess-ul din baza terasei. Gropile funerare erau de formă ovală,

alungită, cu dimensiuni variate, cuprinse între 0,86 × 0,49 m şi 1,47 × 0,72 m.

Majoritatea acestora (M1, M4, M5, M6, M7, M8, M9, M11, M12) conţineau defuncţi depuşi în

poziţie chircită (lateral, dorsal sau ventral), pe partea stângă, iar picioarele erau flexate moderat sau

accentuat177; M35 conţinea un individ depus în poziţie întinsă dorsal.

Mormintele M3 şi M10 reprezintă reînhumări, iar M2 aparţinea unui copil de vârstă foarte

fragedă, resturile osteologice ale acestuia fiind într-o stare precară de conservare, fapt ce nu a permis

stabilirea poziţiei de depunere. Defuncţii prezentau o orientare pe direcţii apropiate de est. În cele mai

multe cazuri, inventarul funerar lipsea sau era modest (doar în câteva cazuri s-au descoperit o serie de

mărgele de Spondylus, de marmură sau malhit, unelte de silex sau piatră şlefuită, vase ceramice178). Se

remarcă inventarul funerar descoperit în M1: 60 mărgele de malahit, 40 mărgele de Spondylus, lamă de

silex lângă umăr şi un topor de piatră şlefuită, neperforat în zona membrului superior stâng179.

Tot în această necropolă s-au făcut o serie de descoperiri deosebite, morminte ce conţineau

resturi osteologice umane fără conexiune anatomică, dar depuse într-o anumită manieră sau schelete

cărora le lipseau anumite elemente anatomice, rar întâlnite în cadrul altor descoperiri funerare atribuite

complexului cultural Kodjadermen-Gumelniţa-Karanovo VI; în campania 2010 s-au descoperit alte

şase morminte (M30-M35) ce prezentau aceleaşi elemente de tratament funerar ca cele prezentate

anterior. Aceste noi descoperiri indică existenţa unui anumit tip de comportament faţă de cei decedaţi,

deosebit şi complex, ce poate schimba optica asupra practicilor funerare specifice complexului cultural.

Aceste cazuri identificate în cadrul necropolelor gumelniţene, coroborate cu numeroasele oase umane

descoperite izolat/dispersat în perimetrul aşezărilor, demonstrează existenţa unor tratamente funerare

complexe, ce implicau redepozitări, reînhumări şi manipulări ale anumitor resturi osteologice180.

În general, mormintele de la Sultana-Malu Roşu prezintă aceleaşi elemente de tratament

funerar constatate în cadrul altor necropole aparţinând complexului Kodjadermen-Gumelniţa-

Karanovo VI181.

176 C. Lazăr et alii, New Data on the Eneolithic Cemetery from Sultana-Malu Roşu (Călăraşi county, Romania), Studii de

Preistorie, 6, 2009, p. 165. 177 C. Lazăr et alii, The Eneolithic Cemetery from Sultana-Malu Roşu (Călăraşi county, Romania), Studii de Preistorie, 5,

2008, p. 131. 178 C. Lazăr, Th. Ignat, Observaţii privind necropola de la Sultana-Malu Roşu, jud. Călăraşi, http://paleodemografie-

preistorica.ro/?page_id=287. 179 C. Beldiman et alii, Necropola eneolitică de la Sultana-Malu-Roşu, com. Mânăstirea, jud. Călăraşi. Piese de podoabă din

inventarul M1, 2008, p. 60 şi urm. 180 C. Lazăr, Th. Ignat, Comportamente funerare “atipice” în cadrul necropolei de la Sultana-Malu Roşu, jud. Călăraşi,

http://paleodemografie-preistorica.ro/?page_id=284; Iidem, Necropola de la Sultana-Malu Roşu, jud. Călăraşi. Observaţii pe marginea unui anumit tip de descoperire, http://paleodemografie-preistorica.ro/?page_id=276.

181 C. Lazăr et alii, The Eneolithic Cemetery, 2008, p. 131. Alte informaţii: www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2007/ cd/index.htm, raport nr. 180; www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2008/cd/index.htm, raport nr. 169; Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2008, 2009, raport nr. 87; www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2010/cd/index.htm, raport nr. 72; www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2011/cd/index.htm, raport nr. 64.

www.cimec.ro

http://paleodemografie-preistorica.ro/?page_id=284

84

III.3.6 Cultura Sălcuţa. Necropola de la Gârleşti-Gherceşti

La Gârleşti (com. Gherceşti, jud. Dolj) a fost descoperit în anul 1989, în cursul unei săpături

de salvare, un cimitir aparţinând fazei a III-a a culturii Sălcuţa. Aşezarea a fost identificată în

vecinătate, nici un mormânt nefiind menţionat în zona de locuire. Această necropolă conţine 15

morminte182, descoperite pe o suprafaţă de 740 m2.

Tabel 24. Mormintele eneolitice de la Gârleşti-Gherceşti


1 - Adult Chircit stânga SSE – NNV

2 Craniu izolat, aşezat în poziţie verticală cu faţa spre S

3 - Adult Chircit stânga SE – NV

4 - Adult Chircit stânga SSE – NNV

5 - Adult Chircit stânga S – N

6 Fragmente de oase aparţinând unui individ matur

7 - Adult Chircit dreapta NE – SV

8 - Copil Chircit dreapta NE - SV

9 - Copil Chircit dreapta NV – SE

10 F Copil Chircit dreapta SSE – NNV

11 Fragmente de oase de la membrele inferioare ale unui individ matur

12 - Copil Chircit stânga E – V

13 - Copil Chircit stânga SE – NV



Aşadar, din cele 15 morminte, nouă aparţin unor adulţi şi cinci unor copii, discutabil rămânând

craniul descoperit în M 2.

Analizând datele din tabel rezultă că, din punctul de vedere al poziţiei scheletelor, opt schelete

sunt chircite pe stânga (doi copii şi şase adulţi), patru schelete sunt chircite pe dreapta (un schelet de

adult şi trei de copii), iar la trei morminte nu s-a putut determina poziţia scheletelor. În această

necropolă, au fost folosite ambele poziţii pentru înhumare, chircirea pe dreapta fiind folosită, mai ales,

la înhumarea copiilor, în timp ce chircirea pe stânga se folosea, mai ales, la înhumarea adulţilor.

Orientarea scheletelor de la Gârleşti este una variată, din 15 schelete, cinci sunt orientate NV,

trei spre N, două spre SV, două spre V183.

182 M. Nica, Câteva date despre necropola eneolitică de la Gârleşti-Gherceşti (com. Mischii, jud. Dolj), AO, SN, 8, 1993, p. 4;

Idem, Câteva date despre aşezarea neo-eneolitică de la Gârleşti (com. Mischii, jud. Dolj), AO, SN, 9, 1994, p. 3. 183 M. Nica, Câteva date despre necropola eneolitică de la Gârleşti-Gherceşti, p. 4 – 9; Constatăm că orientările scheletelor din

această necropolă nu sunt foarte exacte, aşa că le prezentăm aşa cum au fost ele publicate de descoperitor.

Apud Kogălniceanu, 2007

www.cimec.ro

85

Spre NV; 5;

34%

Spre N; 3;

20% Spre SV; 2;

13%

Spre V; 2;

13%

Nedeterminate

3; 20%

Orientarea scheletelor din necropola eneolitică de la Gârleşti - Gherceşti

Nu remarcăm nici o legătură între poziţia scheletelor şi orientarea lor; situaţia se prezintă astfel:

Tabel 25. Poziţia şi orientarea scheletelor de la Gârleşti-Gherceşti

Poziţie schelete Număr Orientarea scheletelor

Chircite pe stânga 8 5 Orientate spre N

3 Orientate spre V

Chircite pe dreapta 4 2 Orientate spre SV

1 Orientat spre SE

1 Orientat spre NNV

Nedeterminate 3 -

Total 15 -

Chiar dacă determinările antropologice nu sunt foarte exacte, se observă totuşi că mortalitatea

infantilă se menţine la un nivel ridicat (30%) din lotul de morminte prezentate.

Necropola se pare că este organizată, mormintele fiind înşiruite în linie dreaptă184. Pe această

linie, se observă o oarecare grupare a mormintelor, remarcându-se grupul format din M 5, M 6 şi M

11 (toate de adulţi) şi grupul format din patru morminte – M 7, M 8, M 9, M 15 (doi adulţi şi doi

copii); probabil că şi aici se poate vorbi despre înmormântări ale unei familii.

6

1

2

3

3

0 2 4 6 8

Chirci

re s

tânga

numărul scheletelor

poziţ

ie s

ch

ele

te

Numărul şi raportul copii -adulţi din punctul de vedere al poziţiei scheletelor în necropola eneolitică de la Gârleşti - Gherceşti

Copii

Adulţi

184 Idem, Câteva date despre necropola eneolitică de la Gârleşti-Gherceşti, p. 9.

www.cimec.ro

86

Din totalitatea mormintelor, inventar funerar s-a găsit doar în două morminte de copii, M 9 şi M

10, despre care autorul descoperirii consideră că, datorită inventarului, scheletele aparţineau unor fetiţe.

În primul dintre ele, în jurul pieptului, în apropierea gâtului s-au găsit 40 de mărgele cilindrice de aramă,

de mărimi diferite, în timp ce în al doilea mormânt s-au descoperit, în porţiunea dintre genunchi şi braţe,

mărgele cilindrice şi un mic pandantiv. Datorită diferenţelor dintre morminte, se poate afirma că cei doi

copii aparţineau unor familii care se bucurau de un statut deosebit în acea comunitate.


necropola de la Gârleşti

III.3.7 Cultura Tiszapolgár (Româneşti)

Practicile funerare aparţinând acestei culturi sunt mult mai bine cunoscute în afara României,

unde au fost descoperite necropole: Basatanya (63 de morminte Tiszapolgár), Vel’ké Raškovce (44 de

morminte cu schelete umane, unul cu un schelet de animal), Tibava (41 de morminte), Hajdúböszörmény-

Ficsori-Tö-Dűlő (34 de morminte), Deszk (28 de morminte) şi Lucska (7 morminte)185.

Ritul funerar predominat este înhumaţia, însă, mai rar, apare şi incineraţia: Lúčky cu 7

morminte de incineraţie şi Tibava cu 4 cazuri. Înhumaţia se făcea în poziţie chircită, pe o parte: pe

partea dreaptă bărbaţii, iar pe cea stângă femeile, dar există şi excepţii de la această regulă186.

Mormintele conţin şi inventar, ceramică atât la bărbaţi, cât şi la femei, mărgele la femei, brăţări

din cupru, piese din silex la bărbaţi. Scheletele sunt orientate pe axa V-E (62 de morminte de la

Basatanya), E-V (26 de la Deszk şi 13 de la Tibava), dar există şi variaţii, cum ar fi mormintele de la

Vel’ké Raškovce sau Hajdúböszörmény-Ficsori-Tö-Dűlő orientate NV-SE187.

185 D. Diaconescu, Cultura Tiszapolgár în România, 2009, p. 249. 186 Ibidem. 187 Ibidem, p. 250.

www.cimec.ro

87

Pe teritoriul României, descoperirile cu caracter funerar sunt destul de rare în raport cu numă-

rul mare al aşezărilor; Neţa Iercoşan amintea în 2002 de şapte descoperiri sigure şi una incertă din

punctul de vedere al încadrării culturale188, în timp ce Dragoş Diaconescu aminteşte şapte descoperiri

sigure şi patru nesigure. Zece morminte de înhumaţie au încadrare sigură, din acestea patru sunt de copil189.

Tabel 26. Morminte aparţinând culturii Tiszapolgár

Locul descoperirii Sex Vârstă Poziţia scheletului Orientarea scheletului

Căpleni, incert M - Chircit dreapta ENE – VSV

Ciumeşti, incert - - inventar, fără schelete -

Hotoan, incert - - Chircit -

Oradea – Salca II - - - -

Sântana-Cetatea Veche - - Chircit dreapta? -

Şimian - - Craniu uman -

Santăul Mic-Ferma Zamlinul

Mare

- - Unul sau mai multe

morminte

-

Beba Veche, incert - Necropolă? -

Giurtelecu Şimleului-Coasta

lui Damian190

- Copil Chircit stânga E-V

Dăbîca - Cpil - E-V

- Copil - NE-SV

Uivar - - - SE-NV

- - - SE-NV

F - Întins pe spate, capul pe

stânga

-

Insuficienţa informaţiilor şi descoperirilor nu permite concluzii tranşante în privinţa

înhumărilor Tiszapolgár din România191, însă, datorită analogiilor cu situaţia din Ungaria se crede că

ritul de înmormântare este înhumaţia în poziţie chircită sau întinsă cu scheletul culcat pe dreapta

(bărbaţii) şi pe stânga (femeile). Orientarea generală a scheletelor este V – E, dar există şi excepţii (E –

V, N – S sau S – N)192.

III.3.8 Cultura Bodrogkeresztúr (Gorneşti). Necropola de la Cămin-Podu Crasnei

Până în prezent, au fost săpate trei necropole aparţinând acestei culturi.

Prima este cea de la Cămin – Podu Crasnei (jud. Satu Mare), care conţinea nouă morminte; o

aşezare din aceeaşi perioadă a fost descoperită în apropiere193.

188 Neţa Iercoşan, Cultura Tiszapolgár în vestul României, Cluj-Napoca, 2002, p. 158; Gh. Lazarovici, Principalele

probleme ale culturii Tiszapolgár în România, AMN, XX, 1983, p. 17. 189 D. Diaconescu, op. cit., p. 253. 190 Ibidem, p. 251; Sanda Băcueţ-Crişan, Noi descoperiri preistorice in judeţul Sălaj, AMP, XXIII/1, 2000, p. 10. 191 Neţa Iercoşan, op. cit., p. 161; Adriana Oprinescu, Răspândirea culturii Tiszapolgár – Româneşti în Banat, Banatica, 6,

1981, p. 47. 192 Neţa Iercoşan, op. cit., p. 158. 193 I. Németi, Noi descoperiri arheologice din eneoliticul târziu din nord-vestul României, AMP, XII, 1988, p. 123-126.

www.cimec.ro

88

Tabel 27. Mormintele eneolitice de la Cămin – Podu Crasnei


1 Fragmente de oase umane, nu se poate stabili poziţia şi orientarea

scheletului

2 Mormânt deranjat, din schelet nu s-a păstrat nimic

3 Resturi de oase (membre inferioare), aşezate în poziţie chircită

4 - - Chircit V – E

5 Oase umane


7 Oase umane V - E

8 - Adolescent Chircit V – E

9 - - Chircit V – E

Cele nouă morminte, deranjate integral sau parţial şi care acoperă în parte o aşezare

Bodrogkeresztúr mai timpurie, sunt componente, probabil, ale unei necropole mai mari, ce n-a fost

încă cercetată194. Oricum, din ce se poate observa, dat fiind numărul mic de morminte şi starea

precară în care acestea s-au păstrat, scheletele sunt în poziţie chircită şi prezintă unitate în privinţa

orientării, toate scheletele fiind orientate V – E195.

Harta 20. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din necropola de la Cămin-Podu Crasnei

194 Ibidem, p. 129. 195 S. A. Luca, Sfârşitul eneoliticului pe teritoriul intracarpatic al României, cultura Bodrogkeresztúr, Alba Iulia, 1999, p. 37.

www.cimec.ro

89

Toate cele nouă morminte aveau inventar funerar alcătuit mai ales din vase de diferite forme

şi mărimi, numărul acestora fiind între două şi şase. Mai deosebite sunt două morminte: M 6, în care

s-au găsit şase vase, lângă omoplatul mâinii stângi, uşor spre piept se afla un obiect lucrat din foiţă de

aur, ornamentat cu linii crestate, iar printre vase au fost găsite oase mari de animale, probabil de porc,

dovezi ale banchetului funerar196; M 8, în care s-au descoperit patru vase, patru vârfuri de săgeţi din

obsidian şi două fragmente de lame de silex. Acest mormânt aparţinea unui adolescent, probabil

vânător197. Cele două personaje ocupau, probabil, locuri înalte în ierarhia comunităţii dacă avem în

vedere obiectele deosebite depuse în morminte şi faptul că materialele din care au fost confecţionate

au fost aduse de la mare distanţă.

III.3.9 Necropola de la Ostrovul Corbului

Necropola de la Ostrovul Corbului (jud. Mehedinţi) ilustrează un amestec de influenţe, în cea

mai mare parte Sălcuţa şi Bodrogkeresztúr. Cimitirul acoperă la vest partea estică a aşezării Sălcuţa şi

se dezvoltă spre est şi sud, unde suprapune sau perforează depuneri Criş şi Schela Cladovei198.

În această necropolă au fost descoperite 53 de morminte eneolitice, din care 18 sunt de

copii199, ceea ce denotă o mortalitate infantilă ridicată, de 33,96%, „normală” pentru neo-eneolitic; alte

concluzii despre mortalitatea pe grupe de vârstă nu putem face din cauza lipsei determinărilor

antropologice mai precise.

Chircite pe stânga; 32; 61%

Chircite pe dreapta; 6;

11%

Întinse pe spate; 6; 11%

Cu faţa în jos; 3; 6%

Nedeterminate; 6; 11%

Poziţia scheletelor din necropola eneolitică de la Ostrovul Corbului

Din cele 53 de morminte eneolitice, 32 sunt chircite pe stânga, şase sunt chircite pe dreapta,

şase sunt întinse pe spate, trei cu faţa în jos200, iar la şase morminte nu s-a putut determina poziţia

scheletului.

196 Pe baza inventarului, se precizează că în acest mormânt era înhumată o adolescentă; S. A. Luca, op. cit., 1999, p.

38. Ofrande de carne au mai fost descoperite şi în M 7. 197 Ibidem; I. Németi, Noi descoperiri arheologice din eneoliticul târziu din nord-vestul României, p. 125. 198 Petre Roman, Ostrovul Corbului, arhivă milenară a civilizaţiilor danubiene, în Ostrovul Corbului (ed. Petre Roman), vol.

I.1, Istoricul cercetării. Săpături arheologice şi stratigrafia, 1996, p. 30. 199 Petre Roman, Ann Dodd-Opriţescu, Interferenţe etnoculturale, din perioada indo-europenizării, reflectate în cimitirul

eneolitic de la Ostrovul Corbului, TD, X, 1989, 1-2, p. 24. 200 Din nou întâlnim într-o necropolă acest ritual deosebit, folosit probabil la înhumarea unor personaje ce

inspirau teamă sau erau parţial excluse social.

www.cimec.ro

90

Spre Est; 46; 86%

SpreVest; 3; 6%

Nedeterminate4; 8%

Orientarea scheletelor în necropola eneolitică de la Ostrovul Corbului

În privinţa orientării scheletelor (tabel 36), 46 de schelete erau orientate E – V (cu mici deviaţii),

trei erau orientate invers, V – E (M 37, M 47, M 60), iar la patru schelete nu s-a putut stabili

orientarea201. Nu putem găsi o explicaţie acestor trei excepţii de la regula generală a orientării scheletelor;

mai precizăm doar că în două dintre acestea scheletele erau chircite pe partea stângă (M 37 şi M 47), iar

al treilea aparţinea unui copil întins pe spate. Urmărind cele două grafice, putem afirma că majoritatea

zdrobitoare a mormintelor din necropola de la Ostrovul Corbului–Botu Cliuciului se prezintă unitar din

punct de vedere al ritualului funerar, având aici în vedere poziţia şi orientarea scheletelor202.

Din cele 53 de morminte eneolitice de aici, 18 (33,96%) nu au inventar funerar, în restul

întâlnindu-se mai multe sau mai puţine obiecte. Cea mai mare parte a inventarului (tabel 35) este

constituită din vase, de diferite forme şi mărimi: pahare, strachine, vase de tip „oala de lapte”, de cele mai

multe ori făcute pe loc, special pentru practicile funerare. Numărul de vase diferă de la unu la şapte.

Cel mai bogat mormânt este M 22, mormânt care se afla şi la cea mai mare adâncime din

întreg cimitirul; mormântul aparţinea unei femei mature, iar ca inventar avea şapte vase (cele mai

multe din necropolă), podoabe (în vasul 3 erau 127 de mărgele de scoică de diferite mărimi, pe bazin

două şiruri strânse, 172 de mărgele, la gât şapte mărgele, alte trei mărgele pe piept, iar sub maxilarul

inferior se aflau trei bumbi de aur) şi ofrande de carne203. Cu siguranţă că acest personaj avea un rol

important în comunitatea din care provenea, inventarul foarte bogat, comparativ cu celelalte

morminte din necropolă, dovedind statutul înalt al respectivei femei. Diferenţele dintre inventarele

mormintelor şi originea îndepărtată a materiilor prime din care au fost confecţionate artefactele ne pot

induce concluzia existenţei ierarhiilor sociale la comunitatea care a folosit necropola.

Pe lângă vase, mai apar şi două piese de silex, o lamă în M 37 (orientat invers, V-E) şi un cuţit

într-un mormânt de adolescent (M 47)204.

201 S. A. Luca, op. cit., 1999, p. 37. 202 P. Roman, Ann Dodd-Opriţescu, op. cit., 1989, p. 24. 203 Obiceiul de a depune ofrande de carne în morminte este întâlnit şi în această necropolă, oase de animale fiind

depuse, în afară de M 22 şi în M 37 şi M 42, fiind vorba, în special, de oase de bovideu. 204 P. Roman, Ann Dodd-Opriţescu, op. cit., 1989, p. 26.

www.cimec.ro

91

Harta 21. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din necropola de la Ostrovul Corbului

Întâlnim în necropola de la Ostrovul Corbului şi două morminte duble, aşa cum am văzut,

obicei frecvent în necropolele neo-eneolitice; în M 47 ştim că au fost înhumaţi o femeie şi un

adolescent, însă despre M 16/17 nu ştim decât că în M 16 era înhumat un bărbat.

III.3.10 Necropola de la Urziceni-Vamă

La Urziceni – Vamă (jud. Satu Mare), a fost descoperit în 2003 un cimitir. Săpătura a fost efectu-

ată cu ocazia lucrărilor de construire a vămii, fiind decopertată o suprafaţă de aproximativ 600 m2.

Până în prezent, în două campanii (2003 şi 2005) au fost săpate 40 de morminte, publicate

numai parţial, în rapoarte preliminare, cu puţine informaţii privind poziţia de depunere a defunctului,

dar cu o atenţie sporită acordată inventarelor mormintelor; astfel, în 2003 au fost descoperite 20 de

morminte, culturii Bodrogkeresztúr aparţinându-i 16 morminte (numerotate de la 4 la 19)205, iar în

campania 2005 numărul mormintelor a crescut cu încă 20206.

Analizând datele publicate despre aceste 38 de schelete eneolitice207, se observă că, din

perspectiva poziţiei scheletelor, decedaţii erau înhumaţi atât în poziţia chircită pe stânga (în 18 cazuri,

reprezentând 47,3% din total), cât şi în poziţie chircită pe dreapta (15 cazuri, adică 39,4%); la cinci

schelete (13,1%), din cauza stării precare în care se aflau, nu s-a putut determina poziţia.

Din punctul de vedere al orientării scheletelor (tabel 38), situaţia este oarecum confuză,

deoarece la primele 16 morminte, descoperite în 2003, se precizează că ele erau orientate E – V208, fără

205 Cercetările din 2003 au fost conduse de un colectiv alcătuit din Robert Gindele, Liviu Marta, Ciprian Astaloş

(MJ Satu Mare), Kadar Zoltan (MO Carei): Cristian Virag, Cercetări arheologice la Urziceni – Vamă, AMP, 26, 2004, p. 41-70. 206 Colectivul care a continuat în 2005 săpăturile a fost alcătuit din: Cristian Virag – responsabil, Liviu Marta (MJ Satu

Mare), Hago Attila (MO Carei), Urziceni, com. Urziceni, jud. Satu Mare; Punct: Vamă, în Cronica. Campania 2005, 2006, p. 383-386. 207 Mormântul 9 era dublu, ambele schelete fiind chircite, fără însă a se preciza poziţia exactă. 208 C. Virag, op. cit., 2004, p. 41-70.

www.cimec.ro

92

alte precizări, dar la descrierea mormintelor din 2005, autorii descoperirii fac şi precizarea că scheletele

erau orientate, fie cu craniul spre E (13 schelete), fie cu craniul spre V (şapte schelete)209. Am încercat

să corelăm orientarea scheletelor cu poziţia lor, să vedem dacă există vreo legătură între ele: din cele

13 schelete orientate cu craniul spre E, opt sunt chircite pe stânga şi cinci pe dreapta, în timp ce, din

cele şapte schelete orientate cu craniul spre V, cinci sunt chircite pe dreapta şi două pe stânga. În lipsa

altor date, putem afirma, doar la nivel de ipoteză, că scheletele chircite pe partea stângă erau înhumate

predominant cu craniul spre E, în timp ce scheletele chircite pe dreapta erau înhumate predominant

cu craniul spre V. Situaţia este asemănătoare şi în necropola de la Ostrovul Corbului, unde toate cele

şase schelete chircite pe dreapta erau orientate pe direcţii apropiate de V.

Oricare ar fi, situaţia de la Urziceni – Vamă nu iese cu nimic în afara tiparelor culturii

Bodrogkeresztúr, adică scheletele sunt chircite şi orientate pe o axă E – V. Remarcăm însă că, dacă la

Ostrovul Corbului poziţia chircită pe partea stângă este majoritară, printre scheletele de la Urziceni –

Vamă întâlnim şi chircirea pe partea dreaptă la aproape jumătate dintre decedaţi.

Determinările antropologice lipsesc, descoperitorii necropolei nu fac decât precizările că M 22

aparţine unui copil şi că în mormântul dublu M 9, unul din schelete aparţinea unui copil210.

Nu toate mormintele au inventar (tabel 37), observându-se că în trei morminte (7,89%) acesta lipseş-

te. Ca inventar funerar predomină vasele, de diferite forme şi mărimi, între unu şi şapte în fiecare mor-

mânt211; întâlnim frecvent mărgele de scoică, în opt morminte, dar fără a se preciza şi numărul acestora.


necropola de la Urziceni-Vamă

209 C. Virag, L. Marta, A. Hago, op.cit., 2006, p. 383-386.

210 Obiceiul de a se înhuma la un loc câte doi decedaţi este prezent şi în acest cimitir, fiind vorba, foarte probabil, despre o mamă şi copilul ei.

211 Semnalăm ca o curiozitate faptul că şi în necropola de la Ostrovul Corbului numărul maxim de vase depuse în morminte este tot de şapte. În necropola de la Cămin numărul maxim de vase depuse în morminte era de şase, ceea ce poate însemna (la nivel de ipoteză, cercetările viitoare putând să o infirme sau să o confirme) că limita maximă pentru depunerea acestui tip de obiecte se apropia de această cifră la purtătorii culturii Bodrogkeresztúr.

www.cimec.ro

93

Prin inventarul lor, mai deosebite sunt M 10, M 29 şi M 30. Probabil că respectivii indivizi

ocupau trepte înalte în ierarhia socială a respectivelor comunităţi; foarte posibil ca M 30 să fi aparţinut

unui vânător.

Necropola de la Urziceni–Vamă atestă şi aici obiceiul de a se depune ofrande de carne în

unele morminte, aşa cum arată oasele de animale din M 11.

III.3.11 Grupul cultural Decea Mureşului. Necropola de la Decea Mureşului

Grupul cultural Decea Mureşului reprezintă un fenomen străin şi singular în eneoliticul

dezvoltat al Transilvaniei. Este vorba de o necropolă plană de înhumaţie, Decea Mureşului (jud. Alba),

cercetată încă din 1915 de István Kovács, cu schelete întinse pe spate, cu picioarele uşor chircite şi

presărate cu mult ocru. Iniţial, D. Berciu a considerat că necropola ar aparţine purtătorilor fazei târzii a

culturii Bodrogkeresztúr, încercând să extindă denumirea de cultura Decea Mureşului la toate

descoperirile de tip Bodrogkeresztúr din România, dar analiza materialelor descoperite în morminte,

întreprinsă mai întâi de N. Vlassa şi apoi de Ann Dodd-Opriţescu, arată clare analogii cu piese din

necropola de la Mariupol din stepele nord-pontice. Aşadar, grupul Decea Mureşului reprezintă o pătrun-

dere timpurie, prin nordul Carpaţilor, a unor comunităţi pastorale nord-pontice, în Transilvania212.

Tabel 28. Mormintele eneolitice de la Decea Mureşului

Nr. mormânt



1 - Adult Întins pe spate, genunchii pe stânga SV – NE

2 - Copil Întins pe spate, genunchii pe stânga SV – NE

3 - - Întins pe spate, genunchii pe stânga SE – NV

4 - Adult Întins pe spate, genunchii pe stânga SV – NE

5, dublu - - Întins pe spate, genunchii pe stânga SSV – NNE

6 M Copil Întins pe spate, genunchii pe dreapta SV – NE

7 - - Întins pe spate, genunchii pe dreapta SSV – NNE

8 - Copil Întins pe spate, genunchii în sus SSV – NNE

9 - - Întins pe spate, genunchii pe stânga -

10 - - Întins pe spate, genunchii pe dreapta SSV – NNE

11 M Adult Întins pe spate, genunchii pe stânga SSV – NNE

12 - - Întins pe spate, genunchii pe stânga SSV – NNE

13 - - Întins pe spate, genunchii pe stânga SSV - NNE

14 - - Întins pe spate, genunchii în sus SSV – NNE

15, dublu Femeie şi copil - Întins pe spate, genunchii pe dreapta SSV – NNE

16 - Adult Întins pe spate, genunchii pe stânga -

17 - - Întins pe spate, genunchii pe stânga -

Aspectul general al necropolei este acela al cimitirelor cu morminte orientate uniform213.

Necropola pare a fi bine organizată, înmormântările urmând un tipar fix. Se observă că distanţa dintre

morminte este constantă, ceea ce presupune prezenţa unui semn pe mormânt214.

212 N. Ursulescu, op. cit., 1998, p. 138; P. Roman, I. H. Crişan, Decea Mureşului (jud. Alba), în EAIVR, vol. II, 1996, p. 32. 213 Ann Dodd-Opriţescu, Les éléments steppiques dans l’énéolithique de Transylvanie, Dacia N.S., XXII, 1978, p. 91; P.

Roman, Modificări în structura etno-culturală a Europei de Sud-Est în eneoliticul târziu, SCIVA, 32, 1981, 2, p. 243; Blagoje

www.cimec.ro

94

Deşi unele morminte au fost distruse de arături, se observă că decedaţii sunt îngropaţi pe

spate, cu genunchii ridicaţi în sus şi apoi căzuţi pe stânga sau pe dreapta, poziţia iniţială fiind, probabil,

cea cu genunchii în sus215. În ceea ce priveşte orientarea scheletelor, se observă că majoritatea sunt

orientate SV – NE, cu o singură excepţie (M 3, orientat NE – SV).

Toate mormintele din această necropolă au inventar funerar (tabel 39), unele mai puţine obiecte,

altele mai multe. În opt morminte se afla câte un vas, numai în M 11 au fost descoperite două vase, toate

făcute cu mâna, unele decorate, dar niciunul pictat. În aproape 60% dintre morminte au fost descoperite

obiecte de cupru şi în 30% cuţite de silex; cele mai multe dintre cuţite au câte două tăişuri.

Obiectele de aramă se pot împărţi în trei categorii:

sula sau ace cu două vârfuri ascuţite, şase bucăţi cu lungimea cuprinsă între 3,5 şi 11 cm216;

salba formată din sârmă de aramă ce se subţie spre capete şi este deschisă; a fost descoperită

în M 4;

mărgele de mărimi diferite; atât la şiragurile de mărgele de scoică, cât şi la cele din aramă,

mărgelele mari erau aşezate în mijloc, în timp ce mărgelele mici erau aşezate spre margini.

Dintre morminte se disting: M 3 ce avea craniul trepanat (la fel ca şi cel din M 4), cu peste 300

de mărgele de cupru ce alcătuiau un şirag plasat în zona brâului şi alte 70 de mărgele de aramă în NE-

ul gropii, un cuţit de silex de 18 cm lungime; M 13 avea în inventar un vas, 300-320 mărgele de scoică

aşezate în şirag la brâu, la braţul drept, sub piept, la îndoitura genunchilor, un ac de aramă la marginea

dreaptă a pântecului ce probabil avea rol de a prinde anumite elemente de vestimentaţie; M 12, cel mai

bogat, care avea ca inventar un şirag de mărgele (nu se precizează şi numărul acestora), un ac de cupru,

un cuţit de silex de 22,5 cm lungime şi un sceptru (măciucă quadrilobată) în partea dreaptă a şoldului.

Prezenţa sceptrului217 ne poate indica faptul că mormântul aparţinea unui conducător/căpetenii al

acestei comunităţi.

Analiza ritualului funerar al acestui grup dovedeşte existenţa unor personaje care se bucurau de

prestigiu în faţa celorlalţi membri ai comunităţii; prezenţa sutelor de mărgele din câteva morminte,

alături de alte obiecte (vase, cuţite de silex), demonstrează existenţa unor personaje respectate, influen-

te, a unei comunităţi eneolitice complexe, în care ierarhiile sociale se făceau în funcţie de prestigiu, nu

neapărat economic.

Harta repartiţiei materiilor prime din care au fost confecţionate artefactele din necropola de la

Decea Mureşului ne poate arăta intensitatea unor schimburi inter-tribale, datorită numeroaselor

artefacte care nu au provenienţa din orizontul local218.

Govedarica, Zepterträger – Herrscher der Steppen. Die Frühen Ockergräber des älteren Äneolithikums im karpaten-balkanischen Gebiet und im Steppenraum Südost- und Osteuropas, 2004, p. 61-78.

214 S. A. Luca, op. cit., 1999, p. 39. O altă explicaţie a bunei organizări a necropolei poate fi şi aceea că înmormântările ar fi fost făcute toate în acelaşi timp, însă prezenţa semnelor pe morminte pare mai plauzibilă.

215 I. Kovács, Cimitirul eneolitic de la Decea Mureşului, Anuarul Institutului de Studii Clasice, I, 1928-1932, Cluj-Sibiu, p. 97; Ann Dodd-Opriţescu, op. cit., 1978, p. 92; S. A. Luca, op. cit., 1999, p. 39.

216 Autorul cercetării precizează la descrierea mormintelor doar o singură sulă (M 11, lungime 11 cm), pe restul numindu-le ace.

217 Sceptrul este un simbol al puterii şi autorităţii, conferite de o instanţă supraumană. E un simbol ambivalent al puterii de a hotărî asupra vieţii şi asupra morţii. Ivan Evseev, Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Timişoara, 2001, p. 172.

218 Spondylus putea proveni şi din mediul Lengyel III final, din zona Dunării Mijlocii.

www.cimec.ro

95

Harta 23. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din necropola Decea Mureşului

Două morminte din acest grup sunt duble, ceea ce înseamnă probabil că şi aici se practicau

înmormântările familiale (membrii unei familii).

Chiar dacă determinările antropologice nu sunt foarte exacte, se vede că în acest cimitir au

fost înhumaţi trei copii (17,64%), ceea ce înseamnă o mortalitate infantilă medie.

Ocrul apare depus sub forma unui „pat” sau presărat doar la picioare, pe corp sau în zona

capului219.

III.3.12 Cultura Cernavodă I. Necropola de la Brăiliţa

Cultura Cernavodă I este şi ea reprezentată prin marea necropolă de la Brăiliţa, cea mai mare

şi mai bogată necropolă de la finalul eneoliticului şi începutul epocii bronzului220. Suprafaţa săpată în

zona necropolei totalizează 1150 m2, în cele 21 campanii de săpături (între 1955-1987, cu unele mici

întreruperi) fiind descoperite 310 morminte221, încadrate în culturi diferite, astfel:

Cernavodă I – 125 morminte222;

Folteşti-Usatovo – 135 morminte;

Cernavodă II – 27 morminte;

Bronz mijlociu şi târziu – 23 morminte223.

219 I. Kovács, Cimitirul eneolitic de la Decea Mureşului, p. 99. 220 S. Pandrea, M. Vernescu, N. Dinu, Amplasarea şi evoluţia spaţială a aşezării de la Brăila în Preistorie şi Antichitate.

(Note arheologice), în Prinos lui Petre Diaconu la 80 de ani (ed. Ionel Cândea, Valeriu Sârbu, Marian Neagu), Brăila, 2004, p. 100. 221 N. Harţuche, F. Anastasiu, Brăiliţa, 1968, p. 18-23; N. Harţuche, Complexul arheologic Brăiliţa, 2002, p. 45. 222 Deşi autorul monografiei din 2002 notează 125 de morminte eneolitice, din enumerarea lor nu rezultă decât 116

morminte. 223 N. Harţuchi, I.T. Dragomir, Săpăturile arheologice de la Brăiliţa, Materiale, III, 1957, p. 140-144; N. Harţuchi,

Săpăturile arheologice de la Brăiliţa, Materiale, V, 1959, p. 228-229; Idem, op. cit., 2002, p. 123.

www.cimec.ro

96

Deşi datează din epoci şi etape de timp diferite, necropola are un caracter unitar, cu o relativă

zonare pe culturi. Pentru studiul de faţă ne ocupăm doar de mormintele aparţinând culturii Cernavodă I.

Întinse pe spate;

100; 86%

Chircite pe

stânga; 3;

3%

Chircite pe

dreapta; 5;

4%

Poziţie

neprecizată; 8;

7%

Poziţia scheletelor eneolitice de la Brăiliţa

Dispunerea scheletelor Cernavodă I este extrem de unitară, din cele 116 schelete, o sută sunt

în poziţie întinsă pe spate (86%), trei schelete sunt chircite pe stânga (3%), cinci pe dreapta (4%), iar la

opt nu se poate preciza poziţia (7%).

Din punctul de vedere al orientării scheletelor (tabel 41) situaţia se prezintă astfel:

schelete orientate cu craniul spre E – 31;

schelete orientate cu craniul spre V – 44;

schelete orientate cu craniul spre VSV – 12;

schelete orientate cu craniul spre ENE – 4;

schelete orientate cu craniul spre SE – 4;

schelete orientate cu craniul spre NV – 3;

schelete orientate cu craniul spre NE – 5;

schelete orientate cu craniul spre SV – 2;

schelete orientate cu craniul spre S – 2;

schelete orientate cu craniul spre N – 1;

schelete cu orientarea nedeterminată – 8.

Însumând datele, rezultă că spre E sunt orientate 44 de schelete, spre V – 61 de schelete, două

spre S şi unul spre N, opt schelete având direcţia nedeterminată224. Analizând scheletele chircite nu

observăm abateri însemnate de la orientarea generală E – V şi V – E (face excepţie M 38, un

mormânt de copil, chircit pe stânga ce are o orientare S – N).

224 Recunoaştem că, având în vedere vechimea descoperirilor, în acest caz doza lor de aproximare se va reflecta şi

în calculele efectuate de noi.

www.cimec.ro

97

Harta 24. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele

descoperite în necropola de la Brăiliţa

Din cele 116 morminte eneolitice, 32 de morminte aparţin unor copii (27,82%) şi 83

maturilor (72,17%)225; datorită acestor date, putem afirma că şi la Brăiliţa mortalitatea infantilă este

destul de ridicată, asemănătoare, cum arătam, cu cea a întregului neo-eneolitic.

Mormintele eneolitice nu au un inventar spectaculos (tabel 40), întâlnindu-se mai ales mărgele

de scoică Spondylus, din Cardium, din piatră, vase, piese de silex şi câteva alte obiecte. Astfel, inventar

funerar întâlnim în majoritatea mormintelor (64 morminte; 55,17%), în timp ce în 52 de morminte

(44,82%) inventarul lipseşte. Existenţa mormintelor cu inventare diferenţiate (fără inventar/cu inventar

sărăcăcios/cu inventar consistent) poate indica faptul că poziţia ocupată de respectivii indivizi într-o

anumită ierarhie socială era diferită. Astfel, celor ce se bucurau de un statut mai înalt, indiferent că

vorbim despre morminte de copii sau de adulţi, li se atribuiau inventare mai consistente (M 95 şi M

205 de copii, M 134 şi M 183 de adulţi); membrii „simpli” din comunitate beneficiau de tratamente

funerare mai simple.

În necropola de la Brăiliţa exista obiceiul de a se depune ocru în mormintele eneolitice, 44 de

morminte (37,93%) având ocru, acesta lipsind însă în majoritatea mormintelor (72 de morminte,

62,06%). În nici un mormânt eneolitic nu s-au găsit urme ale banchetelor funerare, fiind posibil ca, în

această etapă, să se fi renunţat la acest obicei.

Se cuvine să facem câteva aprecieri despre ultimele două necropole luate în discuţie, Decea

Mureşului şi Brăiliţa. Comparându-le, observăm câteva asemănări între ele. În primul rând, ambele

225 Alte precizări despre mortalitatea diverselor grupe de vârstă nu putem face, deoarece pentru această necropolă

lipsesc determinările antropologice; singurele determinări existente se referă numai la scheletele descoperite în campania din 1955; O. Necrasov, M. Cristescu, Contribuţie la studiul antropologic al scheletelor din complexul mormintelor cu ocru de la Brăiliţa, SCIV, VIII, 1957, 1-4, p. 75-88.

www.cimec.ro

98

comunităţi pastorale (una în Transilvania, cealaltă în aria culturii Cernavodă I) marchează începutul

trecerii către eneoliticul final (perioada de tranziţie spre epoca bronzului) în spaţiul carpato-

danubiano-pontic. Purtătorii ambelor culturi practicau ritul înhumaţiei, elementele de ritual funerar

fiind şi ele de multe ori similare: cele două comunităţi îşi înhumau decedaţii întinşi pe spate (în necro-

pola de la Brăiliţa apar însă şi puţine schelete înhumate în poziţie chircită), scheletele sunt orientate pe

axa V-E. În timp ce la Decea Mureşului scheletele sunt orientate spre NE, la Brăiliţa ele sunt orientate

atât spre V (52%), cât şi spre E (44%).

Mortalitatea infantilă (tabel 42) din cele două comunităţi este medie–mică (17,64%) în rândul

comunităţii de la Decea, în timp ce la Brăiliţa are valori mai mari, de 27,82%; alte comparaţii de acest

gen nu putem face, din cauza lipsei determinărilor antropologice.

Similitudinile continuă şi în ceea ce priveşte inventarul funerar descoperit în mormintele din

cele două necropole (tabel 47-48). Ambele comunităţi aveau obiceiul de a depune ocru în cantităţi

mari în morminte, obicei legat de credinţa în viaţa de apoi; în mormintele de la Decea, ocru a fost

depus în 15 morminte (88%), în timp ce la Brăiliţa a fost găsit numai în 44 de morminte (38%). Chiar

dacă determinările antropologice nu sunt foarte exacte, se pot face câteva comparaţii între depunerile

de inventar şi grupele de vârstă: în mormintele de copii din cele două necropole inventarul depus este

asemănător, constând din vase şi podoabe. La Brăiliţa, pe lângă obiectele menţionate, lângă scheletele

de copii s-au mai descoperit şi piese de silex. Maturilor li se depuneau mai ales arme şi unelte din silex,

piatră şi aramă, dar la Brăiliţa s-au descoperit şi vase şi podoabe (mărgele din scoică şi piatră şi brăţări

din scoică).

www.cimec.ro

99

Capitolul IV

Practici şi comportamente funerare „neobişnuite”

În cele ce urmează, ne-am propus să completăm analiza cu prezentarea celor trei situaţii

deosebite, prin caracterul lor de unicat, întâlnite în neo-eneoliticul din spaţiul carpato-dunărean. Este

vorba despre descoperirile funerare de la Alba Iulia – Lumea Nouă, mormintele de incineraţie neolitice

şi câteva consideraţii pe marginea descoperirilor funerare aparţinând complexului cultural Cucuteni.

IV.1 Înmormântări multiple de la Alba Iulia – Lumea Nouă

Descoperirea cu caracter de unicat de la Alba Iulia – Lumea Nouă (jud. Alba) aparţine

grupului Foeni.

Astfel, în anul 2003 a fost identificată o groapă, la golirea căreia a fost descoperit un mare

număr de oase aparţinând unor schelete umane. S-a constatat distribuţia la întâmplare a resturilor de

oase, cu toate că anumite părţi ale corpului puteau fi recunoscute în articulările lor anatomice1. S-au

identificat, cu certitudine, 23 de cranii umane. Spre fundul gropii, o parte din oasele de la cel puţin un

schelet au fost găsite în conexiune anatomică. Din întreg lotul de material osos studiat, s-au putut

determina sexul, vârsta şi talia doar la două schelete: un individ de sex masculin, talia de 164 cm, vârsta

mai mică de 14 ani şi o persoană de sex feminin, talia 161 cm, vârsta de 18-19 ani2.

Înmormântările multiple de la Alba Iulia – Lumea Nouă (după M. Gligor 2006)

1 I. Paul, M. Gligor et alii, Raport asupra săpăturilor de salvare efectuate în cadrul sitului arheologic de la Alba Iulia-Lumea

Nouă, în Cronica. Campania 2003, 2004, p. 27-29; M. Gligor, Înmormântări multiple în aşezarea preistorică de la Alba Iulia – Lumea Nouă (jud. Alba), Revista Română de Medicină Legală, XIV, 2006, 1, p. 18.

2 M. Gligor, Aşezarea neolitică şi eneolitică de la Alba Iulia-Lumea Nouă, 2009, p. 121.

www.cimec.ro

100

În anul 2005 cercetările au continuat, fiind surprinsă o nouă aglomerare de oase umane, deşi

mai redusă cantitativ; s-a putut observa că oasele se aflau, cu preponderenţă, în interiorul zonei

delimitate de dărâmătura pereţilor unei locuinţe de suprafaţă, identificată în săpătură. S-a constatat că

oasele scheletelor nu au fost descoperite în conexiune anatomică; în marea lor majoritate, scheletele

sunt incomplete, iar poziţia anatomică nefirească.

Din lotul cercetat, s-a putut preciza sexul masculin în cazul a 13 schelete parţiale şi pentru

zece schelete s-a stabilit sexul feminin. În privinţa vârstei, s-au descoperit resturi osoase a doi copii (4-

5 ani), trei indivizi cu sexul neprecizat cu vârsta cuprinsă între 17 – 20 ani, precum şi resturile a doi

bărbaţi cu vârsta cuprinsă între 40-50 ani. Scheletele de bărbaţi au talia cuprinsă între 147-166 cm, iar

talia femeilor este cuprinsă între 144-161 cm3.

De subliniat, totodată, faptul că unele oase umane prezintă urme de ardere, cu precizarea că

au fost depistate în imediata apropiere a unor oase nearse4.

Înmormântările multiple de la Alba Iulia – Lumea Nouă (după M. Gligor 2006)

În final, au fost identificate şi prelevate, din întreg perimetrul în care au apărut oase umane, un

număr de aproximativ 84-85 de calote craniene umane5. Însumate, cele două înmormântări multiple,

aflate la o distanţă de 12-13 m una de alta, conduc la acreditarea ideii că aproximativ 100 de indivizi au

fost îngropaţi în acest areal6.

Dacă iniţial, pe baza numărului mare de schelete şi a faptului că marea lor majoritate nu sunt

complete, autorul propunea ca teorie probabilă o moarte pe cale violentă a indivizilor îngropaţi la

3 Ibidem. 4 Informaţie preluată de pe http://www.cimec.ro/scripts/arh/cronica/detaliu.asp?k=3304. 5 M. Gligor, op. cit., 2006, p. 18. 6 Ibidem, p. 20; M. Gligor, Funerary discoveries in neolithic settlement from Alba Iulia-Lumea Nouã (Romania). Multiple burial

or ritual centre?, Transylvanian Rewiew (eds. R. Băjenaru, G. Bodi, Coriolan Opreanu, Vlad V. Zirra), vol. XIX, Supplement No. 5: 1, 2010, p. 235.

www.cimec.ro

101

Lumea Nouă, dar nici alte teorii-cauze nu erau excluse: decesul cauzat de o boală, sacrificii, victime de

război.

Totuşi, pe baza ultimelor cercetări şi a comparaţiilor (mai ales cu descoperirea din aşezarea

LBK de la Herxheim-Germania), M. Gligor consideră că pentru descoperirea de la Lumea Nouă se

poate avansa posibilitatea existenţei unui centru ritualic de tipul celui de la Herxheim sau practicarea

de către comunităţile aparţinând grupului Foeni a unor ritualuri în formă organizată, care includ un

tratament special resturilor osoase umane, cu precădere a calotelor craniene.

Imposibilitatea de a se stabili dacă fracturile prin înfundare constatate pe mai multe cranii au fost

săvârşite în timpul vieţii, face dificilă exprimarea unei opinii legată de practicarea unor sacrificii umane.

Pentru o ucidere cu caracter ritualic pledează poziţionarea fracturii în aceeaşi zonă a craniului, precum şi

dimensiunile şi forma foarte apropiată a amprentei corpului contondent ce a produs fractura7.

IV.2 Incinerarea

Chiar dacă vreme îndelungată s-a afirmat că ritul funerar folosit în neo-eneolitic pentru

înmormântări a fost exclusiv ritul înhumaţiei, cercetările din ultimele trei decenii au demonstrat că

anumite populaţii neo-neolitice au folosit şi ritul incineraţiei (chiar dacă acesta este întâlnit în spaţii

temporare şi geografice limitate). Uneori, cele două rituri se întâlnesc împreună în cadrul aceleiaşi

necropole, în aceste cazuri fiind vorba de biritualism.

Morminte de incineraţie au fost descoperite la Gura Baciului (M 7, oase umane calcinate

puternic, peste resturile de craniu a fost depus un „cap de piatră” de dimensiuni mari)8, la Tărtăria

(oase umane arse din groapa cu tăbliţele de lut, cultura Vinča B1)9, Tăşad10, Zalău11 şi la Suplacu de

Barcău (neoliticul târziu)12.

În aşezarea de la Suplacu de Barcău–Corău I au fost descoperite trei morminte de

incineraţie. Primul dintre ele (M 1), descoperit în 1984, era alcătuit dintr-o urnă şi două vase ca ofrandă

(o cupă cu picior – fragmentară şi un vas globular cu profilul în formă de „S”)13. O situaţie aproape

identică întâlnim şi la Zalău, diferenţa fiind că vasul în care se aflau oasele de la Suplac nu era pictat14.

Al doilea mormânt (M 2) a fost descoperit într-o groapă, unde alături de câteva fragmente

ceramice se aflau şi puţine oase umane arse. M 3 a fost găsit într-o groapă tronconică; pe fundul

gropii, care prezenta puternice urme de arsură, s-au descoperit oase umane şi o daltă şlefuită. S-a

observat că pe fundul gropii a fost depus un strat de pietriş, tasat, peste care s-a aplicat un strat de

pământ, care a fost ars şi pe care se aflau oasele calcinate. Mormintele în gropi arse pot aparţine unui

ritual aparte, specific grupului Suplac; asemenea situaţii apar şi mai timpuriu la Gura Baciului15.

O descoperire interesantă este şi cea din aşezarea neolitică de la Tăşad, unde, într-o groapă, au

fost descoperite oase calcinate, aparţinând unui copil de 12-15 ani. În groapa mormântului, alături de

oasele calcinate, se aflau două fragmente ceramice, trei nuclee de obsidian, o teslă lucrată din gresie

7 M. Gligor, op. cit., 2009, p. 131. 8 Gh. Lazarovici, Z. Maxim, op. cit., 1995, p. 189-190. M 7 a fost descoperit în 1992 şi reprezintă cel mai vechi

mormânt de incineraţie din neoliticul românesc. 9 N. Vlassa, Neoliticul Transilvaniei, Cluj-Napoca, 1976, p. 35. 10 D. Ignat, Aşezarea neolitică de la Tăşad (jud. Bihor) aparţinând grupului Suplacu de Barcău (jud. Bihor), Crisia, 17, 1987, p. 9-17. 11 I. Bejinariu, Despre un mormânt de incineraţie neolitic descoperit la Zalău (jud. Sălaj), Crisia, 26-27, 1996-1997, p. 9-13. 12 D. Ignat, Despre mormintele şi ofranda funerară din preistoria Bihorului, AMN, 32, 1995, 1, p. 270; Eadem, Grupul

cultural neolitic Suplacu de Barcău, Timişoara, 1998, p. 57; Z. Maxim, op. cit., 1999, p. 61. 13 D. Ignat, op. cit., 1998, p. 57. 14 I. Bejinariu, op. cit., 1996-1997, p. 11. 15 D. Ignat, op. cit., 1998, p. 58.

www.cimec.ro

102

(spartă în trei bucăţi) şi un fragment de teslă, lucrată din tuf vulcanic, de asemenea spartă în trei

bucăţi16; uneltele litice prezentau şi ele urme de ardere. Dacă prezenţa vaselor din inventarele acestor

morminte mai deosebite poate fi pusă în legătură cu obiceiul de a se depune ofrande funerare, mai

greu de explicat este prezenţa uneltelor.

Explicarea incineraţiei în mijlocul unei populaţii care folosea înhumaţia se poate face prin:

analogii etnologice: incineraţia este văzută ca o pedeapsă divină pentru o persoană care se

abate de la regulile comunităţii şi în consecinţă, nu a putut fi înhumată. Aceeaşi situaţie întâlnim şi în

cazul când decesul nu a fost provocat de o cauză naturală, fiind considerată tot o pedeapsă divină

(înec, boală infecţioasă ş.a.);

incineraţia este consecinţa unui sacrificiu ritual şi resturile incinerării au fost depuse în

pământ, cu ofrande bogate, pentru invocarea fertilităţii;

incineraţia poate fi utilizată în cazul personajelor care ocupau poziţii speciale, cum ar fi

şamanii (magicieni/vrăjitori) sau preoţii;

incineraţia se putea folosi pentru persoanele originare din alte comunităţi care acest rit17.

IV.3 Practici funerare la comunităţile cucuteniene

Situaţia din aria complexului Cucuteni-Tripolie este una deosebită tocmai prin absenţa

necropolelor. În cele peste 12 decenii de cercetări din spaţiul românesc nu s-au descoperit decât

fragmente izolate de cranii la Frumuşica (jud. Neamţ)18, Hăbăşeşti (jud. Iaşi)19, Poduri-Dealul Ghindaru

(jud. Bacău)20, Scânteia (jud. Iaşi)21, alte oase umane şi chiar câteva schelete cu oasele în conexiune

anatomică la Girov (jud. Neamţ)22, Mărgineni (jud. Bacău)23, Traian–Dealul Fântânilor (jud. Neamţ)24,

Scânteia (jud. Iaşi)25, Poduri-Dealul Ghindaru (jud. Bacău)26, ş.a.

Descoperirile au fost împărţite în mai multe categorii27:

Oase dispersate în stratul de cultură: Poduri (în nivelul Cucuteni A2), Scânteia (Cucuteni A3),

Drăguşeni-Ostrov (Cucuteni A4), Frumuşica (Cucuteni A), Cucuteni, Hăbăşeşti (Cucuteni A3).

Depuneri intenţionate: Poduri (în nivelul Cucuteni A1), Doboşeni (jud. Covasna)(Cucuteni A),

Ariuşd (jud. Covasna) (Cucuteni A), Traian-Dealul Fântânilor (Cucuteni A-B), Mărgineni

(Cucuteni A2).

16 Eadem, Despre mormintele şi ofranda funerară din preistoria Bihorului, 1995, p. 270. Se poate ca spargerea uneltelor în

trei bucăţi să facă parte dintr-un anumit ritual funerar, însă, la fel de bine poate fi şi o simplă coincidenţă. 17 N. Ursulescu, op. cit., 2002, p. 44-45. 18 C.-M. Mantu, D. Botezatu, B. Kromer, Un mormânt dublu de înhumaţie din aşezarea cucuteniană de la Scânteia (jud.

Iaşi), AMN, 31, 1994, p. 88. 19 Ibidem; Vl. Dumitrescu et alii, Hăbăşeşti, 1954, p. 399-429. 20 C.-M. Mantu et alii, op. cit., 1994, p. 89. 21 Ibidem, p. 90. 22 Ibidem, p. 89-90. 23 Ibidem, p. 89. 24 H. Dumitrescu, O descoperire în legătură cu ritul de înmormântare în cuprinsul culturii ceramicii pictate Cucuteni-Tripolie,

SCIV, V, 1954, 3-4, p. 400-409; Eadem, Découvertes concernant un rite funéraire magique dans l’aire de la civilisation de la céramique peinte de type Cucuteni-Tripolje, Dacia N.S., I, 1957, p. 97-116; Eadem, Deux nouvelles tombes cucuténiennes à rite magique découvertes à Traian, Dacia N.S., II, 1958, p. 407-423.

25 C.-M. Mantu et alii, op. cit., 1994, p. 90-97. 26 Monica Groza (Asiminei), Georgeta Miu, Luminiţa Bejenaru, Anatomical Description Of Human Remains Discovered

In The Prehistorical Site Of Cucuteni Culture At Poduri-Dealul Ghindaru (Bacău County, Romania), Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, s. Biologie animală, LVI, 2010, p. 189-196.

27 R. Kogălniceanu, Dove sono gli uomini? Si puo parlare di “pratiche funerarie” nella civiltà di Cucuteni?, în Cucuteni. Tesori di una civiltà preistorica dei Carpazi (A cura di N. Ursulescu, R. Kogălniceanu, C. Creţu), Iaşi, 2008, p. 202 şi urm.

www.cimec.ro

103

În textul de faţă ne-am propus numai să semnalăm o nouă abordare a întregii problematici

legată de practicile funerare din cadrul complexului Cucuteni-Tripolie28. În esenţă, după ce D. W.

Bailey aminteşte toate descoperirile funerare şi principalele teorii referitoare la practicile funerare

cucuteniene, consideră că este mai verosimilă explicaţia că absenţa dovezilor substanţiale despre

tratamentul formal al celor decedaţi în comunităţile cucuteniene se datorează faptului că acea

populaţie nu considera necesar să manipuleze corpul uman decedat în ritualuri sociale de

înmormântare în aceleaşi modalităţi în care procedau alte comunităţi contemporane din alte părţi ale

Balcanilor. Aşadar, conchide autorul, nu este surprinzător că, după mai mult de un secol de săpături

cucuteniene, materialele cele mai expresive descoperite sunt vasele ceramice decorate extraordinar şi

figurinele riguros desenate. Probabil, aceste obiecte şi folosirea lor în activităţi comunitare largi şi

individuale, înzestra satisfăcător mijloacele pentru exprimarea identităţii29.

Totuşi, pentru situaţia culturii Cucuteni nu putem exclude practicile funerare ascunse:

incinerarea în aer liber, canibalismul, “abandonul” decedatului, iar asta nu înseamnă o mai puţină

atenţie faţă de manipularea socială a defunctului, este “altceva” ce aşteaptă rezolvarea.

28 Douglas W. Bailey, On the Absence of Burial Ritual in Cucuteni-Tripolie Communities, în Scripta praehistorica. Miscellanea in

honorem nonagenarii magistri Mircea Petrescu-Dîmboviţa oblata (eds. V. Spinei, C.-M. Lazarovici, D. Monah), Iaşi, 2005, p. 329- 339. 29 Ibidem, p. 339.

www.cimec.ro

104

Capitolul V Concluzii

Cu toate că arheologia românească nu a furnizat încă descoperiri spectaculoase în ceea ce

priveşte necropolele neolitice şi eneolitice, putem încerca câteva încheieri legate de semnificaţiile

sociale ale acestora. De la început arătăm că analiza noastră a fost inevitabil influenţată de cercetări, de

modul în care acestea au fost puse în circulaţie, de maniera de prezentare sau omiterea unor aspecte

legate de comportamentul funerar al comunităţilor neolitice şi eneolitice.

Practicile şi comportamentele funerare aparţin acelei categorii de comportamente prin care

societatea reglementează trecerea unei persoane dintr-un anumit statut în altul. Neîndoielnic, riturile şi

ritualurile funerare vorbesc de status-urile şi rolurile sociale ale indivizilor, de consolidarea puterii

economice, „politice” şi militare deţinute, după caz, de aceştia în cadrul comunităţilor.

Practicile funerare erau şi sunt evenimente sociale bine statuate cutumiar, controlate şi urmate

de toţi membrii comunităţii sau, în funcţie de situaţie, de un număr limitat de indivizi (familia restrânsă

sau extinsă a defunctului, participanţii la înmormântare) şi „interpretate” pentru „a-l petrece pe drumul

spre dincolo”. De aceea, practicile mortuare îndeplinesc o importantă funcţie integrativă în cadrul

grupurilor umane, prin încurajarea, chiar obligaţia psihologică şi socială a participării la un act comun,

care leagă simbolic şi fizic membrii comunităţii într-o formă articulată1. Chiar dacă practicile şi

comportamentele funerare sunt nişte reprezentări cu reguli şi formule precise, în care corpul uman

devine obiect al manipulării, acesta nu este depersonalizat, păstrându-şi şi perpetuându-şi statutul

social şi în post-existenţă.

Cercetările arheologice, în general, şi cele de arheologie funerară, în particular, pot identifica şi

evidenţia parţial unele trăsături ale structurilor sociale de altă dată. Astfel, analiza detaliată a contexte-

lor funerare, prin datele furnizate, a putut completa imaginea structurilor sociale, mai ales prin diferen-

ţierea indivizilor în cadrul aceluiaşi grup, aspecte economice (relaţii comerciale şi de schimb), concepţii

magico-religioase.

Indiferent de epoca istorică, comunităţile umane îşi îngropau defuncţii în conformitate cu

anumite norme prestabilite. Locul, inventarul, poziţia şi orientarea corpului erau în conformitate cu

credinţele împărtăşite de către respectiva comunitate2.

Pe baza datelor acumulate, putem afirma că populaţiile neolitice şi eneolitice credeau într-o

post-existenţă, însă despre ideile, credinţele şi practicile privind moartea ştim încă destul de puţin.

În peste trei mii de ani de evoluţie a neoliticului şi eneoliticului, în spaţiul carpato-danubian s-au

succedat o multitudine de comunităţi, fiecare cu particularităţile sale funerare în funcţie de zona de

provenienţă şi tradiţiile „încorporate” în timpul deplasării sau evoluţiei lor.

Din puţinele date legate de înmormântările din neoliticul timpuriu, la comunităţile Starčevo-

Criş se observă că mormintele, cu defunctul depus în poziţie chircită sau numai cu cranii ale acestora,

se aflau în interiorul aşezărilor (intra muros), între locuinţe sau în cazul copiilor, sub podeaua casei, în

1 M. Gligor, Aşezarea neolitică şi eneolitică de la Alba Iulia-Lumea Nouă, 2009, p. 118. 2 Al. Morintz, R. Kogălniceanu, op. cit., p. 9.

www.cimec.ro

105

zona vetrei), legate, foarte probabil, de anumite concepţii sacrificiale şi/sau de renaştere3. Nu

excludem ca înmormântările intramurale să fie caracteristice comunităţilor cu un grad deosebit de

ridicat de solidaritate micro şi macrosocială, de integrare între lumea celor morţi şi lumea celor vii,

într-un continuum existenţial. Aşezarea celor vii devine, astfel, necropola celor plecaţi în „lumea de

dincolo”, în care vor reveni prin renaştere.

La acest palier temporal şi cultural apare primul mormânt de incineraţie, descoperit la Gura

Baciului (M7/1992, fiind, deocamdată, cel mai vechi din arealul neoliticului carpato-danubian)4, legat

fie de anumite modificări mental-comportamentale interne, fie de aculturarea unor comportamente

funerare noi, din fondul mezolitic sau de la comunităţile liniar-ceramice, în arealul cărora s-au

descoperit şi necropole.

Descoperirile funerare avute în vedere pentru această perioadă demonstrează că purtătorii

culturii Starčevo–Criş îşi înhumau morţii fără a părea că avut vreo regulă generală în privinţa depunerii

decedatului (pe stânga sau pe dreapta), nici chiar în aceleaşi aşezări (Gura Baciului şi Trestiana sunt

relevante în acest sens). Chiar dacă aparent, nu se observă vreun canon în privinţa orientării schelete-

lor, decedaţii fiind înhumaţi cu craniul înspre toate punctele cardinale (poate mai puţin spre N),

comportamentul funerar al acestor comunităţi era complex.

În descoperirile din spaţiul nostru, inventarul funerar al acestor morminte este modest, atât

calitativ, cât şi cantitativ, decedaţii fiind însoţiţi de foarte puţine piese. Obiectele erau confecţionate,

mai ales, din materii prime ce proveneau din orizontul local. Categoriile de piese sunt puţine: vase,

unelte, podoabe; obiectele respective pot avea anumite conotaţii (sociale, familiale, economice,

spirituale, simbolice, emoţional-afective), a căror desluşire completă nu este posibilă, de cele mai multe

ori semnificaţia acestora fiind doar presupusă.

Cantitatea şi calitatea bunurilor funerare ar putea indica potenţialul economic şi social al

defunctului şi/sau a familiei acestuia. Această situaţie ar putea indica discrepanţele existente între

membrii comunităţii cel puţin din punct de vedere economic. Diferenţele de inventar funerar ar putea

reflecta existenţa unor asimetrii sociale între membrii grupului (sex, vârstă, avere, status social), ceea ce

ar putea indica existenţa unei societăţi stratificate. Din perspectiva amplasării obiectelor de inventar

funerar faţă de corpul defuncţilor, nu s-a putut constata existenţa unor reguli stricte, însă cele mai

multe cazuri, bunurile erau plasate în zona craniului5.

3 Goce Naumov, Housing the dead: Burials inside houses and vessels in the Neolithic Balkans, în Cult in context: Reconsidering

ritual in archaeology (Eds. D. Barrowclough, C. Malone), Oxford, Oxbow Books, 2007, p. 257-268; Françoise Le Mort, Infant Burials in Pre-Pottery Neolithic Cyprus: Evidence from Khirokitia, în Babies Reborn: Infant/Child Burials in Pre- and Protohistory (ed. Krum Bacvarov), Proceedings of the XV World Congress UISPP (Lisbon, 4-9 September 2006), vol. 24, BAR International Series 1832, 2008, 23-32; Malcolm Lillie, Suffer the Children: “Visualising” children in the archaeological record, 33, în Babies Reborn: Infant/Child Burials in Pre- and Protohistory (ed. Krum Bacvarov), Proceedings of the XV World Congress UISPP (Lisbon, 4-9 September 2006), vol. 24, 2008, p. 33-44; Sharon Moses, Çatalhöyük’s Foundation Burials: Ritual child sacrifice or convenient deaths?, în Babies Reborn: Infant/Child Burials in Pre- and Protohistory (ed. Krum Bacvarov), Proceedings of the XV World Congress UISPP (Lisbon, 4-9 September 2006), vol. 24, 2008, p. 45-52; Maia Pomadère, Des morts peu fiables: les sépultures néolithiques d’immatures en Grèce, în Babies Reborn: Infant/Child Burials in Pre- and Protohistory (ed. Krum Bacvarov), Proceedings of the XV World Congress UISPP (Lisbon, 4-9 September 2006), vol. 24, 2008, p. 53-60; Krum Bacvarov, The birth-giving pot: Neolithic jar burials in southeast Europe, în Prehistoric Thrace (Eds. V. Nikolov, K. Bacvarov, P. Kalcev), Sofia/Stara Zagora, Institute of Archaeology/Museum-BAS/Regional Museum of History-Stara Zagora, 2004, p. 151-160; Idem, Early Neolithic jar burials in Southeast Europe: a comparative approach, Documenta Praehistorica, XXXIII, 2006, p. 101-106; Idem, A Long Way to the West: Earliest jar burials in southeast Europe and the Near East, în Babies Reborn: Infant/Child Burials in Pre- and Protohistory (ed. Krum Bacvarov), Proceedings of the XV World Congress UISPP (Lisbon, 4-9 September 2006), vol. 24, 2008, p. 61-70.

4 Gh. Lazarovici, Zoia Maxim, Gura Baciului, 1995, p. 189-190. 5 C. Lazăr, Inventarul funerar din mormintele culturii Starčevo-Criş, p. 45.

www.cimec.ro

106

Acest tip de comportament funerar pare să nu se diferenţieze prea mult de alte realităţi din

lumea contemporană, neolitică, dar tradiţia anatoliano-balcanică pare să fie predominantă faţă de

influenţele central-europeane6. Credem că aceste concluzii, în lipsa altor date arheologice care să le

contrazică, se pot extinde la nivelul întregului neolitic timpuriu, pentru comunităţile Starčevo-Criş,

chiar în condiţiile îndepărtării lor de zonele de origine.

Restructurările etno-culturale petrecute în neoliticul evoluat şi eneoliticul timpuriu au

produs evidente modificări mental-comportamentale, evidenţiate în concepţiile şi comportamentele

legate de viaţă şi moarte. Pătrunderea comunităţilor vinčiene, dinspre sud-vest, a celor liniar ceramice,

dinspre Dunărea mijlocie şi sudul Poloniei şi a celor hamangiene, dinspre Anatolia şi Pont, şi

amestecul acestora cu fondul anterior, au determinat aducerea şi/sau adoptarea unor noi modalităţi de

organizare a spaţiului construit, pe lângă aşezările celor vii întemeindu-se „aşezările” celor morţi,

necropolele7. Începând cu această perioadă, înmormântările în aşezări se întâlnesc din ce în ce mai rar,

ca o tradiţie care se pierde treptat, fiind perpetuată doar pentru copii mici8, în continuitatea practicilor

anterioare legate de renaşterea copiilor9 în căminul parental.

După cum se observă din materialul faptic, în cadrul majorităţii culturilor neolitice târzii şi eneoli-

tice din spaţiul carpato-danubian, s-a practicat ritul înhumaţiei, chiar dacă nu există, deocamdată,

dovezi directe pentru toate culturile10. Excepţiile sunt destul de rare şi sunt reprezentate de puţinele

morminte de incineraţie, fie prin influenţă liniar ceramică sau post liniar ceramică, în special

Lengyel11. Pe lângă mormântul de incineraţie de la Gura Baciului, legat de comunităţile Starčevo-Criş,

mai sunt cunoscute câteva: Tărtăria (Vinča B1)12 şi Suplacu de Barcău (grupul cultural cu acelaşi nume,

neoliticul târziu)13. Uneori, cele două rituri se întâlnesc împreună în cadrul aceleiaşi necropole,

putându-se vorbi doar despre un relativ biritualism, deoarece înhumaţia era predominantă.

În cadrul ritului înhumaţiei, în funcţie de tradiţiile culturale, există două poziţii de bază pentru

dispunerea cadavrelor, cu fireşti variante. Prima dintre acestea, întins pe spate, specifică pentru

purtătorii culturii Hamangia14, mai este documentată şi în Muntenia, în cazul necropolei de la

Cernica15, din faza Bolintineanu a culturii Boian, denotând, probabil o convieţuire între grupuri umane

aparţinând celor două civilizaţii, fără să se fi produs asimilarea şi transformarea culturală definitivă.

6 Eva Lenneis, Mesolithic heritage in early Neolithic burial rituals and personal adornements, Documenta Praehistorica,

XXXIV, 2007, p. 129-137. 7 D. Bailey, Balkan Prehistory: Exclusion, Incorporation and Identity, Londra, 2000, p. 193. 8 R. Kogălniceanu, op. cit., 2007, p. 189-212. 9 Yavor Boyadţiev, Maria Gurova, Mobilier funéraire de nouveau-nés et d’enfants: cas d’étude de la Bulgarie, în Babies Reborn:

Infant/Child Burials in Pre- and Protohistory (ed. Krum Bacvarov), Proceedings of the XV World Congress UISPP (Lisbon, 4-9 September 2006), vol. 24, 2008, p. 87-94; Sofija Stefanoviš, Late Neolithic Boys at the Gomolava Cemetery (Serbia), în Babies Reborn: Infant/Child Burials in Pre- and Protohistory (ed. Krum Bacvarov), Proceedings of the XV World Congress UISPP (Lisbon, 4-9 September 2006), vol. 24, 2008, p. 95-100; Raluca Kogălniceanu, Child Burials in Intramural and Extramural Contexts From the Neolithic and Chalcolithic of Romania: The problem of “inside” and “outside”, în Babies Reborn: Infant/Child Burials in Pre- and Protohistory (ed. Krum Bacvarov), Proceedings of the XV World Congress UISPP (Lisbon, 4-9 September 2006), vol. 24, 2008, p. 101-112.

10 Vl. Dumitrescu et alii, Esquisse d’une Préhistoire de la Roumanie, 1983, p. 73. 11 N. Ursulescu, Apariţia înmormântărilor tumulare şi a incineraţiei la est de Carpaţi, MemAnt, XIX, 1994, p. 194; Idem,

Les commencements de l’incineration dans le neolithique de la Roumanie et de l’Italie, SAA, VIII, 2002, p. 39; Ioan Bejinariu, Despre un mormânt de incineraţie neolitic descoperit la Zalău (jud. Sălaj), p. 10; Eva Lenneis, op. cit., în loc. cit., p. 129-137.

12 N. Vlassa, Neoliticul Transilvaniei, Cluj-Napoca, 1976, p. 35. 13 Doina Ignat, Despre mormintele şi ofranda funerară din preistoria Bihorului, p. 270; Eadem, Grupul cultural neolitic Suplacu

de Barcău, Timişoara, 1998, p. 57; Zoia Maxim, Neo-eneoliticul din Transilvania, Cluj-Napoca, 1999, p. 61. 14 D. Berciu, Cultura Hamangia, Bucureşti, 1966, p. 82. Semnificativ este faptul că acest obicei nu a fost preluat de

nici o altă cultură din regiune. 15 Gh. Cantacuzino, E. Comşa, Necropola neolitică de la Cernica, p. 160.

www.cimec.ro

107

Acest tip de dispunere a defunctului mai este proprie şi comunităţilor neolitice şi eneolitice nord-

ponto-caspice16, deplasarea războinică est-vest a unor asemenea grupuri umane fiind atestată prin

mormintele de la Decea Mureşului17, Ostrovul Corbului18 şi Brăiliţa19.

Cea de-a doua poziţie de bază a depunerii defuncţilor este chircită, pe stânga sau pe dreapta,

aşa cum se cunoaşte în aria culturilor Boian şi Gumelniţa, fiind vorba de o perpetuare a unor practici

anterioare. În alte culturi se proceda în ambele moduri, folosindu-se atât poziţia întinsă, cât şi cea

chircită, în chip egal sau cu predominarea uneia dintre ele (întins pe spate, Iclod20), ceea ce vorbeşte

iarăşi de împletirea unor populaţii cu tradiţii diferite.

În funcţie de poziţia depunerii defunctului, se constată şi o variabilitate a poziţiei braţelor.

Astfel, se pot aminti:

întinse pe lângă corp, de regulă la înmormântările în poziţie întinsă;

cu o palmă aşezată sub cap, iar cealaltă îndoită din cot;

cu braţele îndoite şi aşezate cu palmele în dreptul feţei (în culturile Starčevo-Criş, Gumelniţa,

Sălcuţa)21. Ultimele două modalităţi de aşezare a braţelor defunctului accentuează poziţia de somn

şi/sau cea foetală, legată, poate, de predictibilitatea renaşterii.

În privinţa orientării scheletelor, din cele 21 de grupuri de morminte şi necropole prezentate

şi la care s-a putut determina orientarea scheletelor, analiza noastră arată că în 16 dintre acestea

predomină alinierea către E (sau pe direcţii apropiate)22, iar în cinci craniile erau orientate spre V; mai

rar scheletele erau orientate şi spre N (în cimitirele de la Iclod şi Gârleşti-Gherceşti).

Cristalizarea concepţiilor comunităţilor despre viaţă şi moarte în neoliticul evoluat, pare să aibă

legătură şi cu preferinţa pentru orientarea scheletelor într-o anumită direcţie. Orientarea scheletelor

spre E şi spre V ar arăta, fie locul de origine al respectivelor comunităţi sau indivizi, poziţia faţă de

aşezare, fie era legată de poziţia Soarelui în diferite momente ale anului; abaterile faţă de răsărit pot

arăta că înhumările se făceau în diverse anotimpuri, când Soarele răsare mai devreme sau mai târziu,

potrivit unor orientări intermediare23. De altfel şi azi, la multe comunităţi, înmormântările urmează

aceleaşi orientări faţă de astrul zilei. Excepţiile de la ritualurile funerare dintr-o necropolă pot însemna

că acei indivizi îşi păstrau obiceiurile avute înainte de integrarea în comunitatea în care şi-au sfârşit

zilele, nefiind încă total integraţi, aveau status-uri şi roluri inferioare sau erau decăzuţi din drepturile

sociale sau sufereau de vreo maladie care îi făceau deosebiţi în societate.

După conţinut, cele mai multe morminte sunt individuale, dar există şi înmormântări duble,

triple sau colective (extrem de rare), datorate probabil unor morţi accidentale, sacrificiilor şi, nu în

16 *** Istorija Samarskogo Povolž’ja s drevnejših vremen do naših dnej. Kamennyj vek, red. P. S. Kopytov, I. B. Vasil’ev, Io. N.

Smirnov, E. L. Dubman, L. V. Hramkov, Samara, 2000, passim; Jurij Ia. Rassamakin, Die nordpontischen steppe in der Kupferzeit. Gräber aus der Mitte des 5 Jts. Bis Ende $. Jts. V. Chr., Teil I-II, Verlag Philipp von Zabern, Maiz, 2004, passim.

17 Ann Dodd-Opriţescu, Les éléments steppiques dans l’énéolithique de Transylvanie, p. 92; S. A. Luca, op. cit., 1999, p. 39. 18 Petre Roman, Ann Dodd-Opriţescu, Interferenţe etnoculturale, din perioada indo-europenizării, reflectate în cimitirul eneolitic de

la Ostrovul Corbului, TD, X, 1989, 1-2, p. 24. 19 N. Harţuche, Complexul arheologic Brăiliţa, 2002, p. 45, 117. 20 Gh. Lazarovici, Grupul şi staţiunea Iclod, Cluj-Napoca, 1991, p. 9. 21 M. Petrescu-Dîmboviţa, Scurtă istorie a Daciei preromane, Iaşi, 1978, p. 48; M. Petrescu-Dîmboviţa, H. Daicoviciu,

Dan Gh. Teodor, Istoria României, de la începuturi până în sec. al VIII-lea, Bucureşti, 1995, p. 58; Vl. Dumitrescu, Al. Vulpe, Dacia înainte de Dromichete, Bucureşti, 1988, p. 49.

22 Este evident că această preferinţă a comunităţilor neolitice şi eneolitice de a-şi înhuma decedaţii cu craniul spre E însemna că aceştia aveau un anumit canon în acest sens, păstrat în aproape toată perioada luată în discuţie.

23 Al. Comşa, The interrelations between burial orientations and astronomy in the Balkan region, AB, XIV, 2006, 1, p. 167.

www.cimec.ro

108

cele din urmă, războaielor şi molimelor. Dintre acestea din urmă, cele mai frecvente sunt mormintele

duble, de obicei cu adult şi copil, dar sunt atestate şi mormintele cu doi adulţi sau cu doi copii24.

De regulă, mormintele conţineau un anumit inventar funerar; acest obicei reflectă credinţa

evidentă potrivit căreia răposatul îşi păstra în viaţa de apoi preocupările din viaţa reală şi, de aceea,

avea nevoie de acele obiecte25 şi le includeau, potrivit rangului, în „zestrea” funerară, pregătită din

timpul vieţii sau completată la producerea evenimentului (veşminte, însemne şi podoabe, vase, unelte,

arme, piese de mobilier, perisabile şi neperisabile, produse alimentare, băuturi etc.). Cel mai adesea,

arheologii au fost interesaţi de numărul şi natura obiectelor de inventar care pot sugera statutul social

al defunctului, precum şi existenţa unor practici rituale; ar fi fost interesant, dacă s-ar fi făcut

înregistrarea topografică a tuturor obiectelor de lângă defunct, dacă s-ar fi făcut şi analize chimice

pentru solul în care s-a făcut înhumarea, deoarece am fi ştiut dacă pe lângă obiectele descoperite au

mai fost depuse şi altele, care nu s-au mai păstrat, dar care ar putea fi indicatori ai statutului social, de

exemplu îmbrăcăminte, blănuri ş.a. Din păcate, aproape în toate cazurile nu s-a procedat astfel.

Ritualurile funerare neolitice şi eneolitice au fost dinamice, chiar dacă anumite practici

dovedesc o tradiţionalitate deosebită pentru întreg palierul temporal. Cu toate acestea, în funcţie de

epoca istorică, cultură, regiune constatăm şi multe diferenţe în privinţa practicilor funerare (poziţia

scheletului, orientarea acestuia, poziţia braţelor, inventar etc.). Depunerea ofrandelor nu era un obicei

general şi nici aceea a ocrului, iar locul ofrandelor în morminte varia şi el.

Astfel, în necropola culturii Hamangia de la Cernavodă şi în aşezarea culturii Cucuteni de la

Traian-Dealul Fântânilor s-au constatat ritualuri complexe, indicând aproape sigur sacrificii umane,

mutilări sau reînhumări ale unor părţi ale scheletelor. Oasele umane disparate, descoperite în unele

aşezări cucuteniene (Drăguşeni), ar putea să provină, deopotrivă, din morminte mai vechi, deranjate,

poate de la indivizi care, din diferite motive, nu au fost îngropaţi sau chiar de la indivizi ucişi şi

ciopârţiţi în cursul unor practici rituale – poate chiar canibalism – pe care nu le putem cunoaşte26.

Aşa cum se poate vedea din capitolele anterioare, analiza noastră s-a concentrat pe principa-

lele grupuri de morminte şi necropole neolitice şi eneolitice, iar acolo unde a fost cazul ne-am oprit şi

asupra descoperirilor izolate. Redăm în continuare câteva rezultate sintetice, reieşite din însumarea

unor date cuprinse în tabelele combinatorii.

În cultura Hamangia, înmormântările din complexul de la Cernavodă par să fi fost destul de

unitare din punctul de vedere al orientării şi poziţiei de depunere al defuncţilor. Morţii erau depuşi în

funcţie de sex, atât în poziţie chircită (femeile), cât şi întinşi pe spate (bărbaţii). Scheletele erau

orientate cu capul spre SE şi picioarele spre NV, cu uşoare deviaţii între NE şi SSE. Este de semnalat

şi existenţa unor morminte simbolice (cenotaf). Inventarele bogate din unele morminte şi particulari-

tăţile în orientarea scheletelor pot indica atât diferenţierile de gen şi vârstă27, cât şi cele evoluate,

propriu-zise, economico-sociale, aşa cum se observă, de altfel, şi la Durankulak. Devenirea istorică a

24 Ion Motzoi-Chicideanu et alii, Mormânt, în EAIVR (coord. C-tin Preda), vol. III, 2000, p. 112. 25 Dan Monah, Organizarea socială, religia şi arta în epoca neo-eneolitică, în Istoria românilor (coord. M. Petrescu-Dîmboviţa,

Al. Vulpe), vol. I, 2001, p. 187. 26 Vl. Dumitrescu, Al. Vulpe, op. cit., 1988, p. 49; N. Ursulescu, Începuturile istoriei pe teritoriul României, Iaşi, 1998, p. 72;

S. Marinescu-Bîlcu, Al. Bolomey, Drăguşeni. A Cucutenian community, Bucureşti, 2000. 27 Sławomir Kadrow, Gender-differentiated burial rites in Europe of the 5th and 4th millennia BC: attempts at traditional

archaeological interpretation, Analecta Archaeologica Ressoviensia, Rzeszów, 2008, p. 49-95; Valentina Voinea, Practici funerare în cultura Hamangia - sacrificii de animale, Studii de Preistorie, 6, 2009, p. 81-93.

www.cimec.ro

109

comunităţilor Hamangia şi aculturarea unor tradiţii noi au determinat fireşti transformări în cadrul

ritualurilor funerare28, cu importante conotaţii sociale.

În arealul culturii Boian, la diferenţierile anterioare, par să se adauge şi cele ale tradiţiilor etno-

culturale care au intrat în sinteză. Astfel, la Cernica se observă o preferinţă a înhumării decedaţilor în

poziţie întinsă pe spate (87% din schelete), poate ca moştenire a unor tradiţii funerare de tip

Hamangia. Înhumarea în poziţie chircită este foarte puţin utilizată (în total, atât chircirea pe stânga, cât

şi chircirea pe dreapta erau utilizate la 5% din totalul scheletelor). În privinţa orientării scheletelor, se

observă că marea majoritate a lor erau orientate spre V (sau pe direcţii apropiate, peste 86%, atât la

scheletele întinse, cât şi la cele chircite).

Spre deosebire de Cernica, în cadrul necropolei de la Sultana, purtătorii culturii Boian foloseau

pentru înhumarea decedatului, în special, poziţia chircită pe partea stângă (68%), însă nu neglijau nici

poziţia întinsă, în vreme ce chircirea pe partea dreaptă era foarte puţin uzitată. În lipsa unei descrieri

amănunţite a mormintelor, se poate afirma totuşi că în această necropolă scheletele aveau orientări

diverse, însă predomină scheletele înhumate cu craniul spre E (cu mici deviaţii) şi spre V (cu mici

deviaţii), conturându-se, se pare, o axă E – V.

În cazurile necropolelor de la Popeşti, Andolina, Vărăşti – Boian A, Sultana, Radovanu şi

Căscioarele – D’Aia Parte se observă o clară uniformitate a ritualurilor funerare, defuncţii fiind depuşi în

poziţie chircită pe partea stângă şi cu orientări diferite, în special spre E sau pe direcţii apropiate (NNE,

NE, ESE). Se constată o serie de excepţii, cum ar fi cazul scheletelor chircite pe dreapta, descoperite în

cadrul necropolei de la Radovanu, orientate spre SV, sau cel al copiilor înmormântaţi la Glina, în aceeaşi

poziţie, dar cu capul spre E şi NE. În acelaşi timp, menţionăm specificul necropolei de la Sultana-Valea

Orbului, unde pe lângă schelete depuse în poziţie chircită pe stânga (69 %) şi chircită pe dreapta (3,33%)

există şi multe aşezate în decubit dorsal, cu capul şi picioarele spre dreapta (19,5%). Ne întrebăm, nu

numai retoric, dacă nu cumva această dispunere diferită a cadavrelor reflectă fie perpetuarea unor tradiţii

anterioare diferite (ca la Cernica), fie existenţa unor particularităţi de gen.

Constatăm, astfel, că la finalul evoluţiei culturii Boian se prefigurează riturile funerare care vor fi

specifice pentru comunităţile complexului cultural Gumelniţa-Karanovo VI-Kodţadermen-Dikili Tash.

În cadrul aspectului cultural Vinča-Turdaş, micul grup de morminte descoperit la Orăştie arată

că se utiliza înhumarea defuncţilor în poziţie chircită pe partea dreaptă, cu orientarea V – E. Spre

deosebire de acestea, în cadrul grupului Iclod, atât în cimitirul A, cât şi în cimitirul B, se constată

prezenţa ambelor poziţii de înmormântare (întins pe spate şi chircită). În ceea ce priveşte orientarea

scheletelor, se individualizează două mari grupe, una cu schelete orientate pe axa E – V şi alta S – N,

ambele orientări fiind întâlnite atât în cimitirul A, cât şi în cimitirul B.

În cadrul culturii Gumelniţa (eneoliticul dezvoltat), în toate necropolele investigate (Vărăşti-

Grădiştea Ulmilor, Dridu, Chirnogi-Şuviţa Iorgulescu şi Chirnogi-Terasa Rudarilor, Gumelniţa), se observă

o relativă uniformitate a ritualurilor funerare. Astfel, în toate cazurile predomină înhumarea defuncţi-

lor în poziţie chircită pe stânga, cu orientarea craniului spre E şi NE, aşa cum se cunoaşte şi pentru

eneoliticul sud-dunărean (culturile Poljanica, Sava şi Varna)29. Se constată şi un procent destul de

redus de defuncţi depuşi în poziţie chircită pe partea dreaptă, cu orientări variate ale capului. Deşi nu

28 Ya. Boyadziev, Changes of the burial rites within the transition from Hamangia to Varna Culture, în Studia in Memoria

Ivani Ivanov. The Varna Eneolithic Necropolis and Problems of Prehistory in Southeast Europe, Acta Musei Varnensis, VI, 2008, p. 85-94.

29 J. Bojadjiev, T. Dimov, H. Todorova, Les Balkans orientaux, în Atlas du Néolithique européen, vol. L’Europe Orientale (M. Otte ed.), Eraul 45, Liège, 1993, p. 77-82.

www.cimec.ro

110

întotdeauna s-au realizat determinări pentru definirea sexului defuncţilor, e posibil ca aceste

diferenţieri de depunere să reflecte anumite situaţii de tip social sau, poate, etnic.

Prezenţa de oseminte umane disparate în diferite contexte funerare non-formale (locuinţe,

gropi menajere, strat etc.) din cadrul aşezărilor gumelniţene30 pune problema unor practici perimortem şi

postmortem deosebite, din care canibalismul nu poate fi exclus.

Singura necropolă aparţinând culturii Sălcuţa, cea de la Gârleşti-Gherceşti ne arată că poziţiile

chircit pe partea stângă şi pe dreapta erau utilizate cvasi-egal, cu o orientare variată a craniului, predo-

minând direcţiile cuprinse între V şi N. Asemănările cu unele situaţii din arealul vecin al civilizaţiei

Gumelniţa nu sunt numai întâmplătoare, vorbind de interferenţe de populaţii şi obiceiuri.

Descoperirile funerare de tip Tiszapolgár (Româneşti) ne arată că numai întâmplarea şi cercetă-

rile restrânse au făcut ca necropolele să nu fie, deocamdată, identificate şi în Transilvania. În schimb,

descoperirile funerare aparţinând culturii Bodrogkeresztúr (Gorneşti) din Transilvania şi Oltenia

(Cămin-Podu Crasnei, Urziceni-Vamă şi Ostrovul Corbului-Botul Cliuciului) vorbesc despre relativa

uniformitate a ritualului funerar: înmormântarea în poziţie flectată pe partea stângă sau partea dreaptă,

cu capul orientat către E sau orientarea generală V-E, încadrat în modelele generale ale purtătorilor

acesteia. Inventarul mormintelor este destul de sărăcăcios, neputându-se realiza, deocamdată, caracteri-

zări de ordin social, după modelul necropolelor bogate din Ungaria, Slovacia şi Cehia (Tiszapolgár-

Basatanya, Tibava, Vel’ke Raškovce etc.) 31.

Pentru grupul cultural Decea Mureşului, în necropola eponimă, morţii erau înhumaţi în

decubit dorsal, cu genunchii ridicaţi în sus (sau căzuţi pe stânga sau pe dreapta), majoritatea scheletelor

fiind orientate SV – NE. În cadrul culturii Cernavodă, în necropola de la Brăiliţa, majoritatea

scheletelor erau înhumate în poziţie întinsă pe spate (86%), chircirea pe stânga sau pe dreapta fiind

folosită foarte puţin. Scheletele erau orientate mai ales spre V (52%) sau spre E (44%).

Dacă în cazul necropolei de la Decea Mureşului, tradiţiile funerare ponto-caspice sunt

nealterate32, în cazul celei de la Brăiliţa se observă o împletire de populaţii şi tradiţii (între fondul local

gumelniţean şi noii veniţi).

Deşi practicile funerare din neolitic şi eneolitic au fost destul de stricte, în funcţie de perioada

temporală şi de cultură, se constată multiple diferenţe, reflectate în elementele de detaliu ale

ceremonialelor. Astfel, depunerea de ofrande de carne şi dovezile banchetelor funerare, nu se constată

în toate cazurile, lipsind în necropolele de la Radovanu, Brăiliţa, după cum nici depunerea ocrului nu

apare decât la puţine comunităţi (în cantităţi însemnate ocrul era depus, mai ales, în mormintele de la

Orăştie, Decea Mureşului şi Brăiliţa).

În ceea ce priveşte existenţa unor modele de organizare a necropolelor, aparent acestea nu ar

dezvălui existenţa vreunui tipar, mormintele părând dispuse la întâmplare, poate de aici şi supra-

30 Alexandra Ion, Oseminte umane descoperite în aşezări din arealul culturii Gumelniţa, p. 109-129; C. Lazăr, A. Soficaru,

Consideraţii preliminare asupra unor oase umane descoperite în aşezarea gumelniţeană de la Căscioarele-Ostrovel, CCDJ (In Honorem Silvia Marinescu-Bîlcu), XXII, 2005, p. 297-316.

31 Ida Bognar-Kutzian, The Copper Age Cemetery of Tiszapolgár-Basatanya, Budapest, 1963; S. Šiška, Pohrebisko tiszapolgarskej kultury v Tibave, Slovenská Archeológia, 12, p. 293–356; J. Vizdal, Tiszapolgárske pohrebisko vo Vel’kých Raškovciach, 1977, Košice; C. Lichter, Untersuchungen zu den Bestattungssitten des südeuropäischen Neolithikums und Chalkolithikums (= Heidelberger Akademie der Wissenschaften, Internationale Interakademische Kommission für die Erforschung der Vorgeschichte des Balkans 5), Mainz am Rhein, 2001.

32 *** Istorija Samarskogo Povolž’ja s drevnejših vremen do naših dnej. Kamennyj vek, red. P. S. Kopytov, I. B. Vasil’ev, Io. N. Smirnov, E. L. Dubman, L. V. Hramkov, Samara, 2000, passim; Jurij Ia. Rassamakin, Die nordpontischen steppe in der Kupferzeit. Gräber aus der Mitte des 5 Jts. Bis Ende $. Jts. V. Chr., Teil I-II, Verlag Philipp von Zabern, Maiz, 2004, passim.

www.cimec.ro

111

punerile de morminte. Excepţiile (necropola de la Gârleşti-Gherceşti, cu mormintele înşiruite în linie

dreaptă, şi cea de la Decea Mureşului, cu mormintele egal distanţate, fapt ce presupune prezenţa unui

semn pe mormânt şi o posibilă „sistematizare”)33 ne determină să considerăm că astfel de organizări

au fost mai extinse. Chiar dacă se pot observa grupări de câte două-trei morminte (adult-adult, adult-

copil, doi adulţi şi copil), care au fost interpretate ca înmormântări ale unor familii, acestea sunt

insuficiente şi nesigure în rezolvarea problemei în cauză. Eventuala studiere a marcherilor genetici ai

defuncţilor ar putea să ofere mai multă obiectivitate analizelor arheologice.

Acolo unde au existat determinări antropologice, am încercat şi unele scurte consideraţii referi-

toare la mortalitatea unor anumite comunităţi, ca indicator al condiţiilor de viaţă din epocă şi al demo-

grafiei preistorice.

Reunind datele (tabelele 43-46), putem afirma că mortalitatea are valori care variază,

uneori consistent, de-a lungul neoliticului şi eneoliticului, iar în necropole se găsesc repre-

zentate toate categoriile de vârstă34.

În primul rând, pentru copii (infans I şi II), media mortalităţii este de aproximativ 15 %, însă,

defalcat pe necropole, acest indicator are valori mult mai mari în anumite cazuri (peste 30% la

Radovanu, Sultana-Valea Orbului, Vărăşti-Grădiştea Ulmilor, Ostrovul Corbului, Brăiliţa). Situaţia este

explicată prin precaritatea condiţiilor de viaţă şi sanitare.

Există şi situaţii în care mortalitatea infantilă dintr-o comunitate este mult sub medie,

cunoscându-se valori de 5-7% în necropolele de la Cernavodă, Cernica şi Chirnogi-Şuviţa Iorgulescu.

Deoarece mortalitatea infantilă era destul de ridicată în neolitic şi eneolitic, pentru situaţiile în care

acest indicator are valori extrem de mici s-a formulat ipoteza că, acolo, copiii beneficiau de tratamente

funerare deosebite faţă de celelalte categorii de vârstă, cu atât mai mult cu cât nu dobândiseră statut

social şi religios, însă dovezile care să susţină ipoteza nu există35. Înmormântările copiilor în cuprinsul

aşezărilor eneolitice, mai ales a celor de vârste foarte mici, cu o lungă tradiţie anterioară, pot fi puse în

legătură cu anumite ritualuri sau cu dorinţa familiei de a-şi avea aproape copiii chiar şi după moartea

acestora sau, aşa cum am văzut mai sus, cu practica reborn child/babies reborn36.

În ceea ce priveşte mortalitatea raportată la celelalte grupe de vârstă şi sex se observă că

mortalitatea cea mai mică se înregistrează în rândul adolescenţilor şi bătrânilor (senilis). Odată eliberaţi

de „încercările” copilăriei, adolescenţii (14-20 ani37) puteau spera să ajungă la vârsta adultă, întemeiată

pe o mai mare rezistenţă la boli sau la condiţiile mai grele de viaţă38. Procentul mic de populaţie în

vârstă din necropole (abia puţin peste 2%) indică o medie scăzută de viaţă, indivizii care ajungeau cu

adevărat bătrâni fiind foarte puţini. Prin urmare, per total, mortalitatea în rândul bărbaţilor este

33 Nu excludem nici posibila grupare a mormintelor în cazul necropolelor de la Cernica şi Vărăşti – Grădiştea Ulmilor,

însă grupurile ce se pot delimita pe plan par a fi mai mult rodul unei întâmplări, decât al intenţiei comunităţilor respective. De altfel, între posibilele grupuri nu există deosebiri însemnate, nici în privinţa inventarului, nici în alte privinţe, care să susţină ipoteza intenţionalităţii grupării mormintelor în necropolele amintite.

34 În lipsa tuturor datelor antropologice suntem conştienţi că valorile prezentate sunt orientative, însă credem că ele pot reflecta realitatea la comunităţile neolitice şi eneolitice.

35 R. Kogălniceanu, op. cit., 2007, p. 196. 36 Goce Naumov, Housing the dead: burials inside houses and vessels in the Neolithic Balkans, p. 255-266. De asemenea,

informaţii utile în Babies Reborn: Infant/Child Burials in Pre- and Protohistory (ed. Krum Bacvarov), BAR International Series 1832, 2008.

37 Atragem atenţia asupra faptului că vârstele omului pre şi protoistoric erau altfel exprimate în ani biologici, un adolescent de 16-20 de ani fiind un tânăr adult. În aceste condiţii ar trebui, poate, reconsiderate unele vârste biologice pre şi protoistorice şi statisticile aferente.

38 Alexandra Comşa, Populaţii de origine stepică din perioada de tranziţie şi epoca bronzului pe teritoriul României, Târgovişte, 2005, p. 41.

www.cimec.ro

112

sensibil egală cu cea din rândul femeilor, la fel pentru grupele de copii şi adolescenţi. O mortalitatea

ceva mai mare se observă în grupa adulţilor, ponderea femeilor fiind mai însemnată decât cea a

bărbaţilor (tabel 49). Explicaţia acestui fapt este dată de complicaţiile legate de naştere şi procesele

biologice asociate. În cazul maturilor, situaţia se inversează, observându-se o mortalitate mai mare la

bărbaţi decât la femei, evident încercările vieţii, conflictele şi războiul erau factori determinanţi.

De altfel, determinări antropologice s-au făcut pentru puţine necropole, doar pe loturi

restrânse, alteori doar de către arheologi, pe teren, încât trebuie să luăm în considerare relativitatea

analizei noastre.

Studiile interdisciplinare realizate în unele aşezări (Hârşova, Borduşani-Popină, Bucşani) au

relevat că mormintele din zona locuinţelor au un caracter sacrificial (ritualuri de fundare a spaţiului

locuit), indivizii sacrificaţi (mai ales copii) prezentând anumite deficienţe de dezvoltare datorate unor

maladii congenitale. Aceste cazuri, împreună cu oasele descoperite în zonele menajere indică existenţa

unor comportamente diferite faţă de cei decedaţi39. Puncte de vedere asemănătoare împărtăşesc şi alţi

autori, cu toate că substratul religios are o pondere mai mare în teoriile acestora40.

Cristalizarea concepţiilor despre viaţă şi moarte de la sfârşitul neoliticului şi începutul eneoliti-

cului se reflectă şi în depunerea inventarului funerar, după caz, mai consistent decât etapa precedentă.

Din analiza şi interpretarea inventarelor funerare reiese că depunerea aceloraşi obiecte este identică

pentru toţi membrii unei comunităţi, deosebirile cantitative şi calitative de artefacte definind specifici-

tăţi de gen, vârstă, status social, diferenţieri etno-culturale, ultimele în completarea polimorfismului

evident al indicatorilor scheletali.

Acolo unde s-au putut face determinări privind sexul decedaţilor, nu s-au constatat, în general,

deosebiri prea mari între inventarele mormintelor de bărbaţi şi femei (tabel 47). Se observă totuşi

unele diferenţe evidente de inventar, în funcţie de sexul decedaţilor, aşa cum este cazul preferinţei

repartizării podoabelor în mormintele de femei din necropolele de la Cernica, Vărăşti-Grădiştea Ulmului

şi Ostrovul Corbului, a diverselor categorii de vase în mormintele culturii Bodrogkeresztúr (vasele de

tip „oală de lapte” erau specifice bărbaţilor, în timp ce vasele tip „ghiveci de flori” – femeilor) sau în

necropola de la Decea Mureşului unde în mormintele de bărbaţi41, în special, se depuneau cuţite de

silex în asociere cu podoabe. De regulă, în mormintele din necropole se depuneau puţine vase,

excepţii în acest sens constituind necropolele de la Iclod şi cele ale comunităţilor Bodrogkeresztúr42.

În acelaşi timp, constatăm (tabel 47-50) că nu exista o regulă generală nici în privinţa depunerii

tuturor categoriilor de podoabe. Astfel, numai în necropolele de la Cernica şi Sultana s-au depus toate

categoriile de podoabe (mărgele, brăţări, pandantive, inele etc.), în timp ce în celelalte necropole s-au

depus numai mărgele (la Orăştie şi Gârleşti s-au descoperit şi pandantive). O particularitate a inventa-

rului funerar este atestată la comunitatea Boian care a folosit necropola de la Sultana şi anume obiceiul

de a depune idoli în morminte, poate o moştenire a tradiţiilor unei grupe umane de tip Hamangia.

39 C. Lazăr, op. cit., 2010, p. 214; D. Popovici, Y. Rialland, Viaţa pe malurile Dunării acum 6500 de ani, 1996, p. 56; D.

Popovici, Date noi cu privire la sacrificiile umane din arealul Gumelniţa, în Lucrările Simpozionului de Arheologie, Târgovişte, 1996, p. 76. 40 V. Voinea, op. cit., 2001, p. 35-41. 41 Mormintele bărbaţilor pot foarte bine reflecta puterea socială reprezentată în mod simbolic de arme (topoare,

cuţite) şi unelte (de piatră sau de cupru). 42 Mai multe consideraţii despre rolul ceramicii din inventarele funerare vezi şi la X. Clop, Céramique, fonctionnalité et

dépôts funéraires. Quelques données, quelques réflexions, în La valeur fonctionnelle des objets sépulcraux: actes de la table ronde d'Aix-en-Provence, 25-27 octobre 2006, Maxence Bailly et Hugues Plisson (Dir.), Aix-en-Provence, Editions APPAM, Préhistoire Anthropologie méditerranéennes; 14, 2005-2008, p. 135-143.

www.cimec.ro

113

În ceea ce priveşte repartizarea inventarului funerar pe grupe de vârstă (tabel 48), se observă că

obiceiul de a se depune obiecte în morminte era valabil pentru toate categoriile de vârstă, neexistând

excluşi de la această practică. Deşi nu am sesizat asocieri generale între vârsta indivizilor şi diverse

categorii de obiecte, în unele necropole se poate constata preferinţa depunerii anumitor obiecte la

anumite grupe de vârstă. Grăitoare este, în acest sens, asocierea puţinelor piese de aur descoperite în

morminte cu scheletele de copii43 (Vărăşti-Grădiştea Ulmilor) şi femei (Vărăşti-Grădiştea Ulmilor şi Ostrovul

Corbului). De aceea, pare plauzibil ca purtătorii respectivelor culturi (Gumelniţa, Sălcuţa,

Bodrogkeresztúr) să fi asociat piesele din aur cu podoabele purtate de copii şi femei, aşa cum este cazul

comunităţilor gumelniţene, care foloseau inelele de aur şi aramă pentru marcarea corporală a fetiţelor,

fetelor şi femeilor (piercings labiale şi ale pavilioanelor auriculare), ca elemente de înfrumuseţare şi

individualizare de gen şi stare socială, în timp ce bărbaţii aveau doar unul sau doi cercei/inele în urechi44.

O situaţie particulară întâlnim în necropola de la Varna, din aria culturii Gumelniţa-Karanovo

VI-Kodjadermen, unde s-au descoperit numeroase piese de aur45, mai ales în mormintele de bărbaţi şi

în cenotafe feminine, mormintele femeilor de rând fiind, în general, sărăcăcioase46. Cazurile morminte-

lor simbolice (M2 şi M3) sunt deosebit de interesante, măştile de argilă bogat ornamentate indică,

potrivit marcajelor corporale, personaje feminine care au fost căsătorite în altă parte, au murit departe

de comunitatea natală, iar rudele le-au construit un mormânt specific cu tradiţiile comunităţii din care

proveneau. În aceste condiţii, cenotafele reprezintă un important indicator de sociologie funerară.

Analiza excepţiilor „mobilierului” funerar din unele morminte ne permite formularea unor

ipoteze de lucru, care urmează a fi verificate prin cercetările ulterioare:

inventarele bogate din mormintele de copii pot desemna perpetuarea/moştenirea statutului

părinţilor;

inventarele particularizate pe gen (bărbaţi/femei) indică atât perpetuarea status-urilor sociale

naturale, cât şi a celor dobândite în timpul vieţii;

mormintele bogate indică existenţa unor categorii sociale/familii suprapuse, alcătuite deopotrivă

din bărbaţi, femei şi copiii acestora.

dovezile stratificării sociale se pot remarca şi în ceea ce priveşte ocupaţiile indivizilor

înhumaţi (M 4 de la Gura Baciului poate indica râşnitul ca ocupaţie casnică pentru femeia

înhumată; M 8 de la Cămin şi M 18 de la Urziceni-Vamă ar putea aparţine unor vânători, ca

atribuţii strict masculine).

studierea practicilor funerare evidenţiază diferenţierea dintre comunităţile „contemporane”

aparţinând aceleiaşi culturi (cultura Gumelniţa: necropolele de Vărăşti-Grădiştea Ulmilor,

Chirnogi-Şuviţa Iorgulescu, cu inventare deosebite, podoabe de aramă, aur etc., şi necropola de

la Dridu, în care comunitatea nu depunea aproape nimic în morminte).

De aceea, credem că studiul inventarelor funerare poate indica statutul deţinut de anumiţi

indivizi în comunitate. Mărturiile oferite de înmormântări, cu sau fără inventar funerar, pot fi

considerate reflecţii ale diversificării sociale între membrii unei societăţi, inclusiv femeile sau

copiii. În necropola de la Ostrovul Corbului cel mai bogat mormânt al necropolei este M 22, ce

43 De altfel, de multe ori, mormintele cu schelete de copii sunt cele mai bogate din întreaga necropolă. 44 D. Boghian, Les marquages corporels chez les communautés néolithiques et énéolithiques carpato-danubiennes (II), Codrul

Cosminului, XVII, 2011, 1, p. 5-35. 45 S-au găsit peste trei mii de obiecte de aur, cântărind în total 6,5 kg.

46 Jan Lichardus et alii, La Protohistoire de l’Europe. La Néolithique et le Chalcolithique, Paris, 1985, p. 496 şi următoarele.

www.cimec.ro

114

aparţinea unei femei, depusă chircit pe partea stângă şi orientată E – V. Inventarul cuprinde şapte

vase, ofrande de carne şi podoabe. În vasul nr. 3 s-au găsit 127 de mărgele, la gât şapte mărgele, alte

trei pe piept, iar sub maxilarul inferior trei bumbi de aur47. Două din cele mai bogate morminte din

necropola de la Vărăşti aparţin unul, unei femei (M 54) şi altul, unui copil (M 100)48. Un prestigiu

deosebit pare să fi avut şi familia fetiţei înhumată în M 9 de la Gârleşti, precum şi indivizii înhumaţi în

M 12 şi M 13 din cimitirul de la Decea Mureşului.

Necropola de la Varna vorbeşte de existenţa unei comunităţi eneolitice puternic ierarhizate,

etalând mari discrepanţe între mormintele deosebit de bogate (aşa cum era M 43, mormântul princiar, cu

aproximativ cinci sute de piese de aur, sceptru, topoare, cuţite de silex, vase etc.) şi cele fără inventar

sau cu inventar sărăcăcios, atestând indivizi cu statute diferite, aflaţi pe trepte sociale diferite, în cadrul

unor structuri complexe (de gen, vârstă, avere, statut, putere etc.)49.

Un alt cimitir, de aceeaşi vârstă, unde este clară diferenţierea socială este cel de la Giurgiuleşti.

Toate cele cinci morminte (trei de copii, M 1, M 2, M 3 şi doi adulţi)50 au un inventar deosebit, însă M

4 se deosebeşte net. Scheletul era chircit pe spate, iar craniul era orientat spre S-E. Corpurile erau

depuse pe un strat de ocru de 2 cm, însă în M 4 stratul avea 5-7 cm grosime; în M 4, dar şi în M 3 s-au

păstrat rămăşiţele aşternutului vegetal, iar la M 4 s-a putut observa şi o construcţie din bârne de lemn.

Inventarul excepţional al M 4 era compus dintr-o lamă de silex de 24 cm51, o mărgică alungită

de formă cilindrică din scoică Unio, un vârf de suliţă din corn de cerb, o lance complicată care avea 50

de cm după reconstruire. Lancea avea vârful din corn şlefuit pe care erau două despicături unde se

prindeau 28 de inserţii de silex, iar piesele componente se fixau între ele cu 18 cuişoare de lemn (piesa

are, după cunoştinţele noastre, caracter de unicat pentru eneolitic). În zona toracică au fost găsite două

inele masive din aur în formă de spirală cu capetele ascuţite, precum şi un sceptru confecţionat dintr-

un vârf de corn despicat care împreună cu trei bucşe din aur se fixau, probabil, pe un suport din lemn;

lungimea sceptrului atingea, probabil, 40 cm. Tot din inventar făceau parte un „phallos” din corn de

cerb, un omoplat de ovicaprină, ce are pe o margine 40 de crestături şi cranii de animale52.

Interesant pentru această mică necropolă este că, deşi s-au descoperit mai multe piese de

aramă (19 brăţări, numeroase mărgele confecţionate din plăcuţe îndoite, doi cercei din sârmă, două

sule şi un pumnal, de asemenea unicat, cu mânerul rotund în secţiune şi lama în patru muchii de 34,9

cm lungime), niciuna nu a fost depusă în M 453.

47 Petre Roman, Ann Dodd-Opriţescu, op. cit., 1989, p. 17-18. 48 În ambele morminte s-au găsit diverse piese de aur (unice în necropolă), împreună cu alte obiecte (mărgele). 49 I. Ivanov, Les fouilles archéologiques de la nécropole chalcolithique à Varna (1972-1975), Studia Praehistorica, 1-2, 1978, p.

13-26; C. Renfrew, Varna and the social context of early metallurgy, Antiquity, 52, 1978, p. 197-203; Tom Higham et alii, New Perspectives on the Varna cemetery (Bulgaria) – AMS dates and social implications, Antiquity, 81, 2007, 313, p. 647.

50 Să fie oare cazul unei înmormântări a unei familii princiare? Mormintele se aflau grupate compact în jurul unei construcţii de cult, iar lângă mai era şi o groapă de sacrificii de animale. 51 Două articole despre lamele de silex depuse în morminte vezi la N. Skakun, Les grandes lames de silex du mobilier funéraire des proto-éleveurs du sud de l’Europe orientale, în La valeur fonctionnelle des objets sépulcraux: actes de la table ronde d'Aix-en-Provence, 25-27 octobre 2006, Maxence Bailly et Hugues Plisson (Dir.), Aix-en-Provence, Editions APPAM, Préhistoire Anthropologie méditerranéennes; 14, 2005-2008, p. 105-120; M. Gurova, Connotation fonctionnelle du mobilier funéraire en silex. Exemple de la Bulgarie, în în La valeur fonctionnelle des objets sépulcraux: actes de la table ronde d'Aix-en-Provence, 25-27 octobre 2006, Maxence Bailly et Hugues Plisson (Dir.), Aix-en-Provence, Editions APPAM, Préhistoire Anthropologie méditerranéennes; 14, 2005-2008, p. 121-134.

52 V Haheu, S. Kurciatov, Cimitirul plan eneolitic de lângă satul Giurgiuleşti (Considerente preliminare), Revista Arheologică, 1, 1993, p. 101-103.

53 În articolul citat, pumnalul nu este plasat în inventarul niciunui mormânt, însă după desenele neclare este posibil ca acesta să fi fost depus, totuşi, în M 4.

www.cimec.ro

115

Mormintele de copii conţineau, pe lângă podoabele amintite şi salbe de scoici, canini de cerb,

pandantive în formă de semilună confecţionate din colţ de mistreţ, două tesle, un vas în M 254, iar

inventarele deosebite sugerează apartenenţa la un statut social deosebit, care a fost moştenit.

Aşadar, dacă admitem că ierarhiile sociale, diferenţele de statut sau existenţa unor personaje

care se bucurau de prestigiu şi putere în faţa celorlalţi membri ai comunităţii pot fi recunoscute în

prezenţa sau absenţa inventarelor funerare deosebite ale mormintelor, atunci elementele de

diferenţiere sunt diverse: numărul vaselor din morminte şi asocierea lor cu alte piese, cantitatea

mărgelelor de scoică, aramă, a pieselor de aur, prezenţa armelor şi uneltelor. De altfel, prezenţa în

morminte a podoabelor confecţionate din materiale rare (aur, aramă, scoică), exotice, aduse de la mari

distanţe, cel mai probabil prin intermediul schimbului arată, o dată în plus, importanţa, prestigiul,

statutul deosebit de care se bucura individul care a fost însoţit de asemenea artefacte.

Nu putem încheia fără să subliniem înmormântările deosebite, anume indivizi înhumaţi cu

faţa în jos (sub 1%) descoperite în puţine necropole: Cernica (cultura Boian), Vărăşti-Grădiştea Ulmilor

(cultura Gumelniţa) şi Ostrovul Corbului (cultura Bodrogkeresztúr). Despre respectivii decedaţi se

crede că inspirau teamă, că ar fi fost dotaţi cu puteri supranaturale/deosebite asemănătoare

şamanilor/vrăjitorilor şi că în timpul vieţii ar fi făcut rău comunităţii din care proveneau; legarea

cadavrelor a fost pusă tot pe seama fricii faţă de respectivii indivizi. Interesant este că, în necropola de

la Cernica, unul din cele trei schelete înhumate cu faţa în jos aparţinea unei femei mature55 (M149).

Acest fapt poate însemna că şi femeile puteau avea astfel de calităţi deosebite asemănătoare şamanilor,

însă nu excludem nici simpla coincidenţă.

Tabelele combinatorii dovedesc că în neoliticul şi eneoliticul din spaţiul românesc nu putem

vorbi decât arareori despre categorii de indivizi excluşi de la practicile mortuare uzuale, în funcţie de

sex, grupe de vârstă, status social, etnie, tradiţii culturale, riturile funerare erau valabile, probabil şi

obligatorii, pentru toţi membrii unei comunităţi. Observăm astfel o subtilă întreţesere a individualităţi-

lor în cadrul micro sau macrogrupurilor sociale.

În acelaşi timp, regula strictă a înmormântărilor, inventarul funerar repartizat uneori în funcţie

de sex, vârstă şi în funcţie de rolul fiecăruia în societate atestă existenţa unor structuri sociale cu

particularităţi în funcţie de timp şi loc, cu obiceiuri şi stricte reguli cutumiare, respectate de toţi

indivizii micro şi macrogrupurilor sociale. Cu toate acestea, nu putem spune cu certitudine dacă

inventarul funerar reflecta doar bogăţia şi statutul defunctului sau dacă la acestea se adăugau o serie de

daruri/”cadouri” primite de la membrii comunităţii sau de la supuşi.

Rolul principal în selectarea şi atribuirea obiectelor ce urmau să fie depuse în morminte,

alături de decedaţi, îl jucau cei rămaşi în viaţă (rude, participanţi la ceremonia funerară, conducătorii

religioşi etc.). Aceştia, prin asumarea socială a morţii, construiesc, menţin şi perpetuează concepţiile

escatologice şi practicile funerare specifice comunităţilor respective, definind şi dezvoltând relaţiile

simbolice dintre cei morţi şi cei rămaşi în viaţă56.

Prezenţa artefactelor de o calitate deosebită, uneori „exotice”, aduse de la distanţe apreciabile,

în mormintele din necropolele eneolitice, indică, o dată în plus, existenţa unor schimburi materiale şi

spirituale inter-tribale cu aceste bunuri şi materii de prestigiu. Este posibil ca distanţele de la care au

54 V Haheu, S. Kurciatov, Cimitirul plan eneolitic de lângă satul Giurgiuleşti, p. 101-103. 55 De fapt se observă că toate scheletele înhumate cu faţa în jos aparţineau unor indivizi maturi sau senili, lucru ce,

credem noi, nu poate fi o coincidenţă. Probabil că trebuia atinsă o anumită vârstă/etate pentru a putea îndeplini practici rituale, tipice şamanilor/vrăjitorilor/preoţilor.


www.cimec.ro

116

fost aduse materiile şi obiectele de prestigiu descoperite în morminte să fie în legătură atât cu progre-

sele eneolitice, cât şi cu prestigiul personajului în al cărui mormânt urmau să fie depuse. De aceea,

considerăm că se poate vorbi de un caracter supraregional al procurării bunurilor de prestigiu, ca

urmare a existenţei unor trasee de schimb pe distanţă lungă, între anumite centre, poate ca urmare a

realizării unui control supraregional asupra acestora, puterea locală şi/sau supraregională fiind

exercitat de „şefi”, poate „regi” ca cei de la Varna, Giurgiuleşti, cei stepici de tip Hvalynsk - Novo

Danilovsk - Petro Svistunovo-Suvorovo-Cainari, cei din culturile Lengyel, TRBK, Tiszapolgár -

Bodrogkeresztúr etc.

Chiar dacă practicile funerare ale comunităţilor neolitice şi eneolitice din spaţiul carpato-

danubian oglindesc structurile sociale ale timpului, în conformitate cu specificul fiecărei culturi

arheologice, acestea nu trebuie rupte de cultul morţilor/strămoşilor, una dintre cele mai vechi forme

ale mentalului religios, considerat „protoplasma religiei”57 şi calea către crearea panteonurilor cu

divinităţi. Ar fi o condiţie pentru înţelegerea cuprinzătoare a existenţei şi devenirii noastre istorice.

57 Grant Allen, The Evolution of the Idea of God, London, 1931, p. 308; N. Petrescu, Primitivii, Bucureşti, 2003, p. 299-314.

www.cimec.ro

117

ABSTRACT

In this book we attempted to improve a significant section from our PhD research, which

ended in 2009 with a presentation of the dissertation Symbols of the social hierarchies in Aeneolithic

civilizations within the Romanian area, in which an important chapter refers to Aeneolithic and Neolithic

necropolises. We thus endeavour to enrich both the documentary archive and the interpretations of

social archaeology in a single volume.

Our analysis cannot be complete because the discoverers have published only general

appreciations about some of the necropolises; hence the detailed publication of all the tombs is

missing, even if the necropolises were investigated years ago. This is the case for burial grounds from

Cernavodă, Căscioarele-D’Aia Parte, Chrinogi-Şuviţa Iorgulescu, Chirnogi-Terasa Rudarilor etc. Other

necropolises discovered in the past are still investigated nowadays: Sultana-Valea Orbului, Iclod, and

others have been discovered recently (Măriuţa-La Movilă).

In the present work we examined the entire Neolithic and Aeneolithic periods with a focus

on funeral practices, but we do not assert that we had an exhaustive approach, although we attempted

to consult all the studies and articles concerning funerals. Our analysis is centred on social aspects that

can be obtained through reinterpretation and re-evaluation of the tombs and their inventories, as well

as on the conclusions derived from the analysis of the position and orientation of the skeleton.

Our approach is based also on consulting and critically analysing a vast theoretical literature

on funerals, mainly Anglo–Saxon and French. When necessary, we compared and completed the data

from the area of nowadays Romania with archaeological information from the neighbouring areas

(especially those from the South of Danube and the East of Prut), making punctual references.

The second chapter presents a series of considerations on the history of investigations within

Romania’s territory and a comparative analysis between the Romanian funeral archaeology and the

foreign archaeology, especially American and Anglo-Saxon.

In the third chapter we present general data about Neolithic and Aeneolithic funeral practices

and behaviours. In the early Neolithic the tombs are located inside the sites, in between the dwellings

or, especially in the case of children, under the floor, next to the fireplace. The funeral discoveries for

this period showed that the bearers of the Starčevo – Criş culture used to bury their dead without

seeming to have a general rule concerning the position of the deceased (on the left or on the right),

not even in the same dwellings (the examples from Gura Baciului and Trestiana are relevant in this

way). Regarding the orientation of the skeletons, no pattern was observed, as the deceased were

buried with their skulls towards all the cardinal points (maybe not so much towards north). We

believe that these conclusions can be extended to the whole early Neolithic since there are no other

archaeological data to contradict them.

Starting with evolved Neolithic and early Aeneolithic we observed a clear modification of the

concepts about life and death. Towards the end of Neolithic and the beginning of Aeneolithic the

burials take place in a specially chosen area, hence the appearance of the necropolises; tombs in

dwellings become rare and in most cases these are tombs of small children.

www.cimec.ro

118

Most of the new Aeneolithic cultures attested on this territory had a burial rite; it is true that

we do not have direct evidence of burials for all cultures, but there are elements which make us

believe that the exceptions are very rare, given that in the Romanian Neo - Aeneolithic the rite of

incineration is attested sporadically. Tombs of incineration were discovered at Gura Baciului, Tărtăria

(Vinča B1), Suplacu de Barcău (early Neolithic). Occasionally the practice of both rites was observed

within the same necropolis and in this case we speak about biritualism.

Regarding the burial rite, we noticed two main positions of the body, with variations of

arrangement. The first one is laid on the back (typical for Hamangia culture, attested also in Muntenia,

in the case of Cernica necropolis from Boian culture - Bolintineanu phase, and rarely at Ostrovul

Corbului, Decea Mureşului and Brăiliţa), and the second one is crouched, on the left or right side (for

example in the area of Boian and Gumelniţa cultures); in some cultures both positions were used (on

the back or crouched), equally or with a more frequent use of one of them (on the back, Iclod).

Based on content, the tombs can be individual, double, triple or collective (extremely rare).

The double tombs appear frequently, usually with a child and an adult, but there were discovered

tombs with two adults or two children as well.

In some cultures the tombs used to contain a specific inventory (ornaments, pots, tools,

probably food); this habit reflects an explicit belief, that in the after-life the deceased will have

concerns similar to those in the real life and will need those objects.

The next chapter represents the main part of the book and aims at analysing 21 necropolises

and tomb groups. The analysis was performed chronologically and it is accompanied by graphs and

tables. We mainly focused on funeral inventory, position and skeletons’ orientation.

We dedicated a chapter to the analysis of “unusual” funeral practices and behaviours,

considering the multiple burials from Alba Iulia, the incineration and the funeral practices of Cucuteni

communities.

In the final chapter we attempted to reconstruct several social aspects, based on the analysis

in the previous chapters.

The orientation of the skeletons was not arbitrary; it rather followed certain rules so that it

was very important in the post-existential status of the individual. From the 21 tomb groups and

necropolises presented, in which the orientation of the skeletons could be determined, the analysis

shows that in 16 cases the orientation towards east or close to east prevails and in five cases the skulls

was oriented towards west; rarely, the skeletons were oriented towards north (in the cemeteries from

Iclod and Gârleşti – Gherceşti).

Studying the plans of the necropolises, we can see that the necropolises were not “built” after

a certain pattern, the tombs being randomly disposed, hence the existence of overlying. The

necropolises from Gârleşti – Gherceşti and from Decea Mureşului may be considered exceptions, the

former because it seems to be arranged, the tombs being all lined up while in the latter the distance

between tombs is constant, thus leading to the presumption that there was a sign on the tomb, a

possible organisation. We observed groups of two-three tombs (adult-adult, adult-child, two adults

and a child) in most necropolises, groups which were interpreted as burials of family members.

Regarding the death rate related to age groups, one can see that the lowest rate is amongst

teenagers and elder, the former probably because of better disease immunity and resistance to hash

conditions of living, while the latter indicates short life span. We observed that adults have a bigger

death rate, women’s percentage being more important than men’s, due to complications which used

www.cimec.ro

119

to appear at giving birth. But in the case of full grown-ups the situation is reversed, a higher death rate

being registered at men than at women.

The infant mortality is of about 15%, but in certain cases this percentage is bigger (over 30%

at Radovanu, Sultana-Valea Orbului, Vărăşti-Grădiştea Ulmilor, Ostrovul Corbului, Brăiliţa). There are

situations when the infant mortality in a community is well below the average, values between 5-7%

being recorded in big necropolises, such as Cernavodă, Cernica and Chirnogi-Şuviţa Iorgulescu (we

assume there were other funeral practices for children). Infant mortality was high enough in Neo-

Aeneolithic, but there are situations when this indicator has extremely low values. A hypothesis

appeared that children were getting different funeral treatments, but there is no evidence to sustain

this assumption. The children burials (especially the little ones) within the sites has a long tradition in

Neolithic and Aeneolithic and can be related to a certain rite or with the family’s wish to keep their

children closer even after their death.

The interdisciplinary studies in certain sites (Hârşova, Borduşani-Popină, Bucşani) showed that

tombs ins the dwelling area had a sacrificial feature (rites of dwelling foundation), the individuals

sacrificed there (especially children) bearing some body development deficiencies due to congenital

diseases. These cases, together with the bones discovered in the domestic areas indicated the

existence of different behaviour towards the deceased.

The death rate for 14-20 year old teenagers is very low in the entire Neo-Aeneolithic; the

explanation could be that the body resistance to all kinds of risk factors gradually increased once the

children grew up.

Adults also registered a constant low death rate by comparison with the full grown-ups, who

registered the highest percentage of all age groups.

The senile group (people who were over 60) appear scarcely within the necropolises, a little

over 2% from all buried individuals; the life span was very low during the whole period.

If we take into consideration the mortality by gender, we concluded that men’s mortality is

sensibly equal to women’s overall and the same for children and teenagers (but we admit that the

anthropological examinations for these two categories are few). Yet, for adults and full grown-ups

women’s mortality is higher, probably due to the complications at birth or immediately after.

The funeral rite is identical for all the members of a community. The differences of rituals in a

necropolis mean that mixed populations lived inside a community; in some cases the explicit

polymorphism of the skeleton indicators led us to this conclusion.

When the gender of the deceased was determined, there were not big differences between

men and women, generally. Yet, there are some differences regarding the distribution of the inventory

in tombs, depending on gender, as in Cernica, Vărăşti-Grădiştea Ulmului and Ostrovul Corbului, where

the preference to distribute the ornaments in women tombs was observed. Gender differences were

noticed in tombs from Bodrogkeresztúr culture where “milk pots” were specific to men while

“flower pots” were specific to women. Another similar difference can be noticed in the necropolis

from Decea Mureşului where flint knives together with ornaments were found in men tombs mainly.

In general few pots were deposited in necropolises, except for the necropolises from Iclod

and those of Bodrogkeresztúr communities.

We found that there is no general rule for depositing all categories of ornaments. Thus, only

in the necropolises from Cernica and Sultana all the categories of ornaments were deposited, while in

other necropolises only beads could be found (pendants were discovered at Orăştie and Gârleşti). A

www.cimec.ro

120

distinct feature of the funeral rite is certificated in Boian communities who used the necropolis from

Sultana and had the habit of depositing idols in their tombs (frequently met in dwellings).

Regarding the distribution of the funeral inventory on age groups, one can notice that the

habit to distribute objects in tombs was practiced for all age groups and there were no individuals

excluded from this practice. In Neo-Aeneolithic we did not observed general associations between

the age of the individuals and different types of objects, but in different necropolises there could be

noticed the preference to deposit certain objects in the tombs of certain age groups. An observation

which can be made this way is the association of the few gold objects with children skeletons (Vărăşti-

Grădiştea Ulmilor) and women skeletons (Vărăşti-Grădiştea Ulmilor and Ostrovul Corbului). It seems

plausible that the bearers of the Gumelniţa, Sălcuţa and Bodrogkeresztúr cultures associated the

golden objects with the ornaments borne by children and women. From this point of view, a special

situation is the necropolis from Varna, Gumelniţa-Karanovo VI-Kodjadermen culture, where

numerous golden objects were discovered especially in men tombs and in cenotaphs, while the

women tombs were in general poor in inventory.

Evidence of social stratification can be distinguished from the analysis of the funeral

inventories and there can be observed a set of differences regarding the occupations of the buried

individuals. We assume that M 4 from Gura Baciului indicates domestic occupations for the woman

buried there (it seems that grinding and all the actions derived from it were made by women) and the

tombs T 8 from Cămin and T 18 from Urziceni-Vamă could belong to some hunters (probably

occupations of men only).

Studying the funeral practices certifies the difference between communities. For example,

within Gumelniţa culture there are necropolises which belonged to rich communities (Vărăşti-

Grădiştea Ulmilor, Chirnogi-Şuviţa Iorgulescu, with varied inventories, golden, copper ornaments etc.) and

communities which deposited nothing or almost nothing in their tombs: for example Dridu.

We believe that studying the funeral inventories can indicate the statute held by some

individuals within a community. The evidence offered by burials, with or without a funeral inventory,

can be considered as being reflections of a social diversification between the members of a

community, women and children including. In the necropolis from Ostrovul Corbului we found that

the richest tomb of the necropolis is T22 and it belonged to a woman. The skeleton was in a

crouched position, on the left, having an east-west orientation. The inventory was made up of seven

pots, meat offerings and ornaments. There were found 127 beads in pot number 3, seven beads

around the neck, three other on the chest and three golden buttons under the inferior jaw. Two of the

richest tombs in the necropolis from Vărăşti belonged one to a woman (T54) and another one to a

child (T100). The family of the girl buried in T9 from Gârleşti, as well as the individuals buried in T12

and T13 in the cemetery from Decea Mureşului must have had a special reputation. By studying the

necropolis from Varna we found bigger discrepancies between the very rich tombs (as it was the royal

tomb, T43, with approximately 500 golden pieces, a sceptre, axes, flint knives, pots etc) and those

without an inventory or with a poor one, certifying that there were individuals with different statutes,

on different hierarchical levels in complex social structures. We can distinguish differences between

genders: men used to be buried laid on the back (very rarely in a crouched position) while women in a

crouched position, especially on the right side.

Therefore, if we admit that social hierarchies, differences in statute, the existence of some

members with reputation in front others can be determined by the presence or absence of funeral

www.cimec.ro

121

inventories, then the elements of differentiation are various: the number of pots in the tombs and

their association to other pieces, the quantity of shell, copper beads, the golden pieces, the presence of

weapons and tools. The presence of ornaments made of rare, exotic materials (gold, copper, shell)

brought from long distances, most probably obtained by exchange, shows once more the importance,

the prestige, the special statute of the individual beside whom such artefacts were discovered.

From the point of view of burial position we noticed that the crouched position, on the left,

was used in most necropolises. Yet, this is not the same if we total the crouched skeletons, because

the necropolises in which this position was used number only few deceased (from all the skeletons

analysed only 30% were crouched on the left). Instead, the laid on the back position is used in a few

necropolises with many deceased and this explains the great number of subjects, over 60%, buried in

the laid on the back position. The crouched position on the right was less used, in both the number

of the necropolises and the number of individuals (around 7%).

Special burials are met in a very low percentage, under 1%, the individuals being buried with

their faces down in few necropolises, such as Cernica (Boian culture), Vărăşti-Grădiştea Ulmilor

(Gumelniţa culture) and Ostrovul Corbului (Bodrogkeresztúr culture). It was assumed that those

individuals inspired fear; they are thought to have been endowed with supernatural powers, similar to

magicians and that during their lives they used to do bad things to their communities. Their bodies

were tied up probably because people were afraid of those individuals. It is interesting that in the

necropolis of Cernica one of the three skeletons buried face down belonged to a full-grown woman

(T149). This fact might denote that women too had special qualities similar to magicians, but we do

not exclude it is a simple coincidence.

The combinatory tables show that in the Romanian Neo-Aeneolithic we cannot talk about

categories of individuals excluded from usual funeral practices; if we consider either age or gender

differentiations, the funeral rites and rituals specific to culture apply to all the members of a community.

The strict rule of burials, the funeral inventory distributed depending on gender and on each

individual’s role in society certifies the existence of social structures with peculiarities based on place

and time, with rather strict habits and rules, generally followed by the members of a community. We

cannot be certain if the funeral inventory reflects the wealth of the individual, whether the deposited

objects belonged to him/her or they were presents from the members of the community, but most

likely they reflect the statute of the individual in society.

The appearance and the development of the necropolises in Aeneolithic denote the existence

of material exchanges between tribes of prestige goods and commodities, the proof to all these being

the inventory pieces that do not have local origin and could only be procured in this way. Another

observation which we can make is that the distances from which these prestige materials and goods

discovered in tombs were brought from, increase with the development of the Aeneolithic and with

the rise of the individual’s prestige as well.

Finally, we can say that the funeral practices at Neo-Aeneolithic communities in the Romanian

area are proofs of social organisation. The funeral differences reflect the social differentiations of that

community and structuring the funeral discoveries on categories mirrors the structure of the society.

This book is accompanied by numerous tables, graps, maps and a vast bibliography.

Tradus de Georgiana Mihalcea şi Alexandru Dan Boghian

www.cimec.ro

122

ABREVIERI

AB Analele Banatului, Muzeul Banatului, Timişoara. Aluta Aluta, Muzeul Judeţean, Sfântu Gheorghe. AMM Acta Moldaviae Meridionalis, Muzeul Judeţean de Istorie, Vaslui. AMN Acta Musei Napocensis, Muzeul de Istorie al Transilvaniei, Cluj-Napoca. AMP Acta Musei Porolissensis, Muzeul Judeţean Sălaj, Zalău. AMT Acta Musei Tutovensis, Muzeul „Vasile Pârvan”, Bârlad. AO Arhivele Olteniei, Craiova. Apulum Apulum. Acta Musei Apulensis, Muzeul Unirii, Alba Iulia. ARA Annuaire Roumain d’Anthropologie, Bucureşti. ArhMold Arheologia Moldovei, Institutul de Arheologie, Iaşi. AŞUI Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi. ATS Acta Terrae Septemcastrensis, Sibiu. BAI Bibliotheca Archaeologica Iassiensis, Institutul de Arheologie, Iaşi. Banatica Banatica, Muzeul Banatului Montan, Reşiţa. BHAB Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica, Timişoara. BMA Bibliotheca Memoria Antiquitatis, Piatra Neamţ. BMN Bibliotheca Musei Napocensis, Cluj-Napoca. BMTA Buletinului Muzeului „Teohari Antonescu”, Giurgiu. BMJT Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman. Carpica Carpica, Muzeul Judeţean de Istorie „Iulian Antonescu”, Bacău. CC Codrul Cosminului, Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava, Seria

Istorie CCDJ Cultură şi civilizaţie la Dunărea de Jos, Muzeul Judeţean de Istorie, Călăraşi. Cercetări Arheologice Cercetări Arheologice, Muzeul Naţional de Istorie al României, Bucureşti. CI Cercetări istorice, Muzeul de Istorie al Moldovei, Iaşi. Crisia Crisia, Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea. Cronica Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania ..., Comisia Naţională de Arheologie,

Bucureşti. Dacia Dacia. Recherches et découvertes archéologiques en Roumanie, I-XII, 1924-1947. Dacia N.S. Dacia. Revue d’Archéologie et d’Histoire Ancienne, Nouvelle Série, Bucureşti, (1957-). DolgCluj Dolgozatok az Erdélyi Nemzeti Múzeum Érem – és Régiségtárából (Travaux De la Section

Numismatique et Archéologique du Musée National de Transilvanie), Cluj, I-IX, (1909-1919). DP Documenta Praehistorica, Department of Archaeology, Faculty of Arts, University of Ljubljana. EAIVR Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României, volumele I-III, (vol. I – A-C, 1994; vol.

II – D-L, 1996; vol. III – M-Q, 2000). Hierasus Hierasus, Muzeul Judeţean, Botoşani. Istros Istros, Muzeul Brăilei, Brăila. ITSR Istorie şi tradiţie în spaţiul românesc, Sibiu. Marisia Marisia, Anuarul Muzeului Judeţean Mureş, Târgu Mureş, (I-1975). Materiale Materiale şi cercetări arheologice, Bucureşti – Oradea – Tulcea. MemAnt Memoria Antiquitatis. Acta Musei Petrodavensis, Complexul Muzeal Judeţean Neamţ,

Piatra Neamţ. OCD Omagiu lui Constantin Daicoviciu (coord. Em. Condurachi), Ed. Academiei, 1960, Bucureşti. Pontica Pontica, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie, Constanţa. RevMuz Revista Muzeelor, Bucureşti. SAA Studia Antiqua et Archaeologica, Seminarul de Istorie Antică şi Arheologie al Universităţii

“Al. I. Cuza”, Iaşi. SCA Studii şi cercetări de antropologie, Bucureşti.

www.cimec.ro

123

Sargeţia Sargeţia. Acta Musei Devensis, Deva. SCIV(A) Studii şi cercetări de istorie veche (şi arheologie), Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”,

Bucureşti. StComCaransebeş Studii şi Comunicări de Istorie, Caransebeş. Studii de Preistorie Asociaţia Română de Arheologie, Muzeul de Istorie a României, Bucureşti.

Suceava Suceava. Anuarul Muzeului Judeţean; Anuarul Complexului Muzeal Bucovina, Suceava. Tibiscum Tibiscum, Studii şi comunicări. Etnografie. Istorie, Caransebeş. Tibiscus Tibiscus, Muzeul Banatului Timişoara, Timişoara. TD Thraco-Dacica, Institutul Român de Tracologie, Bucureşti.

www.cimec.ro

124

BIBLIOGRAFIE

AILINCĂI Sorin, MICU Cristian, L’habitation du premier âge du fer de l’ établissement de Sarichioi

„La Bursuci” (dép. De Tulcea), Pontica, 39, 2006, p. 65-73.

ALLEN Grant, The Evolution of the Idea of God, London, 1931.

ANDREESCU Radian Romus, LAZĂR Cătălin, Valea Moştiştei. Aşezarea gumelniţeană de la

Sultana-Malu Roşu, Cercetări arheologice, XIV–XV, Bucureşti, 2007–2008, p. 55-76.

ANGHELINU Mircea, De ce nu există teorie în arheologia preistorică din România?, Sargetia,

XXX, 2002, p. 39-49.

IDEM, Evoluţia gândirii teoretice în arheologia din România. Concepte şi modele aplicate în Preistorie,

Ed. Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2003.

IDEM, Arta şi religia preistorică în teoria arheologică românească, ArhMold, XXVII, 2004, p. 7-17.

APPADURAI Arjun, Introduction: commodities and the politics of value, în The Social Life of Things:

Commodities in Cultural Perspective (ed. A. Appadurai), Cambridge, 1986, p. 3-63.

ARIÈS Philippe, Western Attitudes Toward Death, Baltimore, 1974.

IDEM, Essais sur l'histoire de la mort en Occident: du Moyen Âge à nos jours, Seuil, 1975.

IDEM, L'Homme devant la mort, Seuil, 1977.

IDEM, Images de l'homme devant la mort, Seuil, 1983.

IDEM, Omul în faţa morţii, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1996.

AVRAMOVA Maya, The Necropolis near the Village of Durankulak, Dobritch Region, în The

Thracian World at the Crossroads of Civilizations. The 7th International Congress of Thracology, May, 20-26,

Constanţa-Mangalia-Tulcea, România (ed. Petre Roman), vol. II, Bucureşti, 1996, p. 423-430.

BACVAROV Krum, The birth-giving pot: Neolithic jar burials in southeast Europe, în Prehistoric

Thrace (eds. V. Nikolov, K. Bacvarov, P. Kalcev), Sofia/Stara Zagora, Institute of Archaeology/

Museum-BAS/Regional Museum of History-Stara Zagora, 2004, p. 151-160.

IDEM, Early Neolithic jar burials in Southeast Europe: a comparative approach, Documenta

Praehistorica, XXXIII, 2006, p. 101-106.

IDEM, A Long Way to the West: Earliest jar burials in southeast Europe and the Near East, în

Babies Reborn: Infant/Child Burials in Pre- and Protohistory (ed. Krum Bacvarov), Proceedings of the XV World

Congress UISPP (Lisbon, 4-9 September 2006), vol. 24, 2008, p. 61-70.

BACVAROV Krum (ed.), Babies Reborn: Infant/Child Burials in Pre- and Protohistory, BAR

International Series 1832, 2008.

BAILEY Douglas W., Balkan Prehistory: Exclusion, Incorporation and Identity, Londra, 2000.

IDEM, On the Absence of Burial Ritual in Cucuteni-Tripolie Communities, în: Scripta praehistorica.

Miscellanea in honorem nonagenarii magistri Mircea Petrescu-Dîmboviţa oblata (eds. V. Spinei, C.-M. Lazarovici,

Dan Monah), Ed. Trinitas, Iaşi, 2005, p. 329-339.

BAILLY Maxence, PLISSON Hugues (dir.), La valeur fonctionnelle des objets sépulcraux: actes de

la table ronde d'Aix-en-Provence, 25-27 octobre 2006, Aix-en-Provence, Editions APPAM, Préhistoire

Anthropologie méditerranéennes; 14, 2005-2008.

www.cimec.ro

125

BARRETT John C., The monumentality of death: The character of Early Bronze Age mortuary mounds

in southern Britain, World Archaeology, 22, 1990, p. 179-189.

BATARIUC Paraschiva Victoria, BOTEZATU Dan, Une Possible Inhumation Cucutenienne

Trouvée À Mihoveni – Cahla Morii (Dép. De Suceava), SAA, X-XI, Iaşi, 2004-2005, p. 21-30.

BĂCUEŢ-CRIŞAN Sanda, Noi descoperiri preistorice in judeţul Sălaj, AMP, XXIII/1, 2000, p.

9-28.

BĂLTEANU Cezarina, CANTEMIR Petru, Contribuţii la cunoaşterea unor aspecte

paleodemografice la populaţia neolitică de la Chirnogi – Şuviţa Iorgulescu, SCA, 28, 1991, p. 3-7.

IIDEM, Consideraţii asupra populaţiei neolitice de la Chirnogi – Şuviţa Iorgulescu, SCA, 29, 1992, p.

11-16.

BECK L. A. (ed.), Regional Approaches to Mortuary Analysis, New York, 1995.

BELDIMAN Corneliu, LAZĂR Cătălin Alexandru, SZTANCS Diana-Maria, Necropola

eneolitică de la Sultana-Malu Roşu, com. Mănăstirea, jud. Călăraşi. Piese de podoabă din inventarul M1, BMTA,

11, 2008, p. 59-72.

BEJINARIU Ioan, Despre un mormânt de incineraţie neolitic descoperit la Zalău (jud. Sălaj), Crisia,

XXVI-XXVII, 1996-1997, p. 9-13.

BENDANN Effie, Death Customs: An Analytical Study Of Burial Rites, 1930, republicată în

1969 la Londra, Dawson of Pall Mall.

BERCIU Dumitru, Cultura Hamangia, Ed. Academiei, Bucureşti, 1966.

BERCIU Dumitru, MORINTZ Sebastian, Şantierul arheologic Cernavodă (reg. Constanţa, r.

Medgidia), Materiale, III, 1957, p. 83-92.

IIDEM, Săpăturile de la Cernavodă (reg. Constanţa, r. Medgidia), Materiale, V, 1959, p. 99-114.

BERCIU Dumitru, MORINTZ Sebastian, ROMAN Petre, Săpăturile de la Cernavodă (reg.

Constanţa, r. Medgidia), Materiale, VI, 1959, p. 95-105.

BERCIU Dumitru, MORINTZ Sebastian, IONESCU M., ROMAN Petre, Şantierul

arheologic Cernavodă, Materiale, VII, 1961, p. 49-55.

BINFORD Lewis, Mortuary Practices: Their Study and Their Potential, în Approaches to the Social

Dimensions of Mortuary Practices (ed. J. A. Brown), Memoirs of the Society for American Archaeology,

25, 1971, p. 6-29.

BLOCH Maurice, Placing the dead: tombs, ancestral villages and kinship organization in Madagascar,

Londra-New York, 1971.

BOGHIAN Dumitru, Începuturile istoriei omenirii, Ed. Bucovina Istorică, Suceava, 2003.

IDEM, Comunităţile cucuteniene din bazinul Bahluiului, Ed. Bucovina Istorică-Ed. Universităţii

„Ştefan cel Mare”, Suceava, 2004.

IDEM, Les marquages corporels chez les communautés néolithiques et énéolithiques carpato-danubiennes

(II), Codrul Cosminului, XVII, 2011, 1, p. 5-35.

BOGNAR-KUTZIAN Ida, The Copper Age Cemetery of Tiszapolgár-Basatanya, Budapest, 1963.

BOJADJIEV J., DIMOV T., Todorova H., Les Balkans orientaux, în Atlas du Néolithique

européen, vol. L’Europe Orientale (ed. Janusz Krzysztof Kozlowski), Eraul 45, Liège, 1993, p. 77-82.

BONTE Pierre, IZARD Michel (coord.), Dicţionar de etnologie şi antropologie, Ed. Polirom,

Bucureşti-Iaşi, 1999.

www.cimec.ro

126

BOYADŢIEV Yavor, Changes of the burial rites within the transition from Hamangia to Varna

Culture, în Studia in Memoria Ivani Ivanov. The Varna Eneolithic Necropolis and Problems of Prehistory in

Southeast Europe, Acta Musei Varnensis, VI, 2008, p. 85-94.

BOYADŢIEV Yavor, GUROVA Maria, Mobilier funéraire de nouveau-nés et d’enfants: cas d’étude

de la Bulgarie, în Babies Reborn: Infant/Child Burials in Pre- and Protohistory (ed. Krum Bacvarov), Proceedings

of the XV World Congress UISPP (Lisbon, 4-9 September 2006), vol. 24, 2008, p. 87-94.

BOQUET-APPEL Jean Pierre, MASSETT Claude, Farewell to Paleodemography, Journal of

Human Evolution, 11, 1982, p. 321-333.

BRAUN David, Middle Wooland-(Early) Late Wooland Social Change in the Prehistoric Central

Midwestern U.S., teză de doctorat University of Michigan, Michigan, 1971.

IDEM, A Critique of Some Recent North American Mortuary Studies, American Antiquity, 48,

1981, 2, p. 398-416.

BROWN James A., The dimension of Status in the Burials at Spiro, în Approaches to the Social

Dimensions of Mortuary Practices (ed. J.A. Brown), Washington D.C., 1971, p. 92-112.

IDEM (ed.), Approaches to the Social Dimensions of Mortuary Practices, Society for American

Archaeology Memoir 25, 1971.

IDEM, The search for rank in prehistoric burials, în The Archaeology of Death (eds. R. Chapman, I.

Kinnes, K. Randsborg), Cambridge, 1981, p. 25-37.

IDEM, On Mortuary Analysis; with Special Reference to the Saxe-Binford Research Program, în

Regional Approaches to Mortuary Analysis (ed. L. Beck), New York, 1995, p. 3-26.

BUIKSTRA Jane E., Mortuary Practices, Palaeodemography, and Palaeopathology: A Case Study from

the Koster Site (Illinois), în The Archaeology of Death (eds. R. Chapman, I. Kinnes, K. Randsborg),

Cambridge, 1981, p. 123-132.

BUIKSTRA Jane E., GORDON Claire C., The study and re-study of human skeletal series: The

importance of long-term curation, în The Research Potential of Anthropological Collections (eds. A.E. Cantwell, J.B.

Griffin, N. A. Rothschild), New York, 1981, p. 449-465.

BUSHNELL David I., Burials of the Algonquian, Siouan and Caddoan tribes west of the Mississippi,

Bureau of American Ethnology Bulletin, 83, 1927.

CANNON Aubrey, The Historical Dimension in Mortuary Expressions of Status and Sentiment,

Current Anthropology, 30, 1989, p. 437-458.

EADEM, Spatial Narratives of Death, Memory and Transcendence, în The Space and Place of Death

(eds. H. Silverman, D. B. Small), Virginia, 2002.

EADEM, Gender, Agency, and Mortuary Fashion, în Interacting with the Dead: Perspectives on

Mortuary Archaeology for the New Millennium (eds. G. Rakita, J. E. Buikstra, L. A. Beck, S. R. Williams),

Florida, 2005, p. 41-65.

CANTACUZINO Gheorghe, Observations concernant les rites funéraires néolithiques de la nécropole

de Cernica, Dacia N.S., IX, 1965, p. 45-58.

IDEM, Necropola preistorică de la Cernica şi locul ei în neoliticul românesc şi european (în lumina

ultimelor descoperiri arheologice), SCIV, 18, 1967, 3, p. 379-400.

IDEM, The Prehistoric Necropolis of Cernica and Its Place in the Neolithic Cultures of Romania and of

Europe in the Light of recent Discoveries, Dacia N.S., XIII, 1969, p. 45-59;

www.cimec.ro

127

IDEM, Morminte cu schelete aşezate pe torace din necropola neolitică de la Cernica şi semnificaţia acestui

ritual preistoric, Muzeul Naţional, II, 1975, p. 223-235.

CANTEMIR Petru, BĂLTEANU Cezarina, Considérations anthropologiques sur le matériel

néolithique de Căscioarele (Département de Călăraşi), ARA, 30, 1993, p. 3-7.

CAUVIN Jacques, Naissance des divinités, Naissance de l’agriculture. La révolution des symboles au

néolithique, Editions du Centre National de la Recherche Scientifique, Paris, 1994.

CHAPMAN John, Fragmentation in Archaeology. People, Places and Broken Objects in the Prehistory

of South Eastern Europe, Routledge, London-New York, 2000.

CHAPMAN Robert, Ten years after-Megaliths, mortuary practices, and the territorial model, în

Regional Approaches to Mortuary Analysis (ed. L. Beck), New York, 1995, p. 29-51.

CHAPMAN Robert, RANDSBORG Klavs, Approaches to the archaeology of death, în The

Archaeology of Death (eds. R. Chapman, I. Kinnes, K. Randsborg), Cambridge, 1981, p. 1-24.

CHAPMAN R., RANDSBORG K., KINNES I. (eds.), The Archaeology of Death, Cambridge,

1981.

CHARLES Douglas K., BUIKSTRA Jane, Archaic mortuary sites in the central Mississippi

drainage: distribution, structure and implications, în Archaic Hunters and Gatherers in the Midwest (eds. J. Phillips,

J. Brown), New York, 1983, p. 117-145.

CHEVALIER Jean, GHEERBRANT Alain, Dicţionar de simboluri, Ed. Artemis, Bucureşti,

vol. 1-2, 1993; vol. 3, 1995.

CHILDE Vere Gordon, Directional Changes in Funerary Practices during 50,000 Years, Man, 45,

1945, p. 13-19.

CHIRILĂ Eugen, LAZAROVICI Gheorghe, Iclod, în Repertoriul arheologic al judeţului Cluj (ed.

I. H. Crişan, M. Bărbulescu, E. Chirilă, V. Vasiliev, I. Winkler), Muzeul de Istorie al Transilvaniei,

Cluj-Napoca, 1992, p. 237-238.

CLOP Xavier, Céramique, fonctionnalité et dépôts funéraires. Quelques données, quelques réflexions, în

La valeur fonctionnelle des objets sépulcraux: actes de la table ronde d'Aix-en-Provence, 25-27 octobre 2006,

Maxence Bailly et Hugues Plisson (Dir.), Aix-en-Provence, Editions APPAM, Préhistoire Anthropologie

méditerranéennes; 14, 2005-2008, p. 135-143.

COMŞA Alexandra, Populaţii de origine stepică din perioada de tranziţie şi epoca bronzului pe teritoriul

României, Ed. Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2005.

EADEM, The interrelations between burial orientations and astronomy in the Balkan region, AB, XIV,

2006, 1, p. 159-176.

COMŞA Eugen, Consideraţii cu privire la evoluţia culturii Boian, SCIV, V, 1954, 3-4, p. 361-392.

IDEM, Consideration sur la rite funeraires de la civilisation de Gumelnita, Dacia N.S., IV, 1960, p. 5-30.

IDEM, Contribuţie cu privire la riturile funerare din epoca neolitică de pe teritoriul ţării noastre, în

Omagiu Constantin Daicoviciu (coord. Em. Condurachi), Ed. Academiei, Bucureşti, 1960, p. 83-103.

IDEM, Mormântul neolitic descoperit lângă satul Andolina, SCIV, 12, 1961, 2, p. 359-365.

IDEM, Săpături arheologice la Boian-Vărăşti, Materiale, VIII, 1962, p. 205-212.

IDEM, Date despre folosirea aurului în cursul epocii neolitice pe teritoriul României, Apulum, 12, 1974,

p. 13-22.

IDEM, Figurinele de aur din aria de răspândire a culturii Gumelniţa, SCIVA, 25, 1974, 2, p. 181-190.

www.cimec.ro

128

IDEM, Die Bestattungssitten im rumänischen Neolithikum, Jabresschrift für Mitt-eldeutsche

Vorgeschichte für das Landesmuseum für vorgeschichte in Halle-Forschungsstele für die Bezirke

Halle und Magdeburg, 58, 1974, p. 113-156.

IDEM, Istoria comunităţilor culturii Boian, Ed. Academiei, Bucureşti, 1974.

IDEM, Contribuţie la cunoaşterea ritului funerar al purtătorilor culturii Gumelniţa. Grupul de morminte

de la Dridu, Aluta, X-XI, 1980, p. 23-32.

IDEM, Neoliticul din România, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982.

IDEM, Neoliticul pe teritoriul României. Consideraţii, Ed. Academiei, Bucureşti, 1987.

IDEM, Un obicei funerar al purtătorilor culturii Boian, CCDJ, V-VII, 1988-1989, p. 27-29.

IDEM, Complexul neolitic de la Radovanu, CCDJ, VIII, 1990, 210 p.

IDEM, Folosirea aramei în cursul epocii neolitice în Dobrogea, Pontica, 23, 1990, p. 7-12.

IDEM, Aşezarea de tip Criş de la Valea Lupului, ArhMold, XIV, 1991, p. 5-35.

IDEM, Consideraţii cu privire la credinţele şi ritualurile din epoca neolitică din ţinuturile dintre Carpaţi şi

Dunăre, Pontica, XXVII, 1994, p. 7-18.

IDEM, Morminte ale purtătorilor culturii Starčevo-Criş descoperite în Moldova, AMN, 32, 1995, p.

245-256.

IDEM, Necropola gumelniţeană de la Vărăşti, AB, IV, 1995, 1, p. 55-189.

IDEM, Ritul şi ritualul funerar al purtătorilor culturilor Boian şi Gumelniţa din Muntenia, AMN, 32,

1995, 1, p. 257-268.

IDEM, Viaţa oamenilor din spaţiul carpato-danubiano-pontic în mileniile 7-4 î.Hr., Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1996.

IDEM, Mormintele neolitice de la Radovanu, SCIVA, 49, 1998, 3-4, p. 265-276.

IDEM, Ritul şi ritualurile funerare din epoca neolitică din Muntenia, ITSR, 4, 1998, p. 18-33.

COMŞA Eugen, CANTACUZINO Gheorghe, Necropola neolitică de la Cernica, Ed.

Academiei, Bucureşti, 2001.

CRISTESCU Maria, BOTEZATU Dan, Noi contribuţii la cunoaşterea populaţiilor din cultura

Boian, SCA, 29, 1992, p. 3-10.

CRIŞAN Ion Horaţiu, BĂRBULESCU Mihai, CHIRILĂ Eugen, VASILIEV Valentin,

WINKLER Iudita (redactori), Repertoriul arheologic al judeţului Cluj, Bibliotheca Musei Napocensis 5,

Cluj-Napoca, 1992.

DĂNILĂ Ştefan, Aşezări vechi descoperite în jud. Bistriţa-Năsăud, Materiale, IX, 1970, p. 431-444.

DEBOIS Sylvie, OTTE Marcel, Approche des comportements religieux du neolithique récent:

lexemple des pratiques funeraires, în Scripta praehistorica. Miscellanea in honorem nonagenarii magistri Mircea

Petrescu-Dîmboviţa oblata (eds. V. Spinei, C.-M. Lazarovici, Dan Monah), Iaşi, 2005, p. 113-138.

DIACONESCU Dragoş, Cultura Tiszapolgár în România, Ed. Altip, Sibiu, 2009.

Dicţionar de istorie veche a României (paleolitic-sec. X) (coord. D. M. Pippidi), Ed. Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1976.

Dicţionar de sociologie (coord. Raymond Boudon), Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996.

Dicţionar enciclopedic (coord. Marcel D. Popa), Ed. Enciclopedică, vol. V, Bucureşti, 2004.

Dicţionarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998.

www.cimec.ro

129

DODD-OPRIŢESCU Ann, Les éléments steppiques dans l’énéolithique de Transylvanie, Dacia

N.S., XXII, 1978, p. 87-97.

DRAGOMIR Ion T., Eneoliticul din sud-estul României. Aspectul cultural Stoicani-Aldeni, Ed.

Academiei, Bucureşti, 1983.

IDEM, Monografia arheologică a Moldovei de Sud, Danubius, XVI, 1996.

DRAŞOVEAN Florin, Cultura Vinča târzie (faza C) în Banat, Timişoara, BHAB, 1, 1996.

IDEM, Cultura Petreşti în Banat, Timişoara, 1999.

DUMITRESCU Hortensia, O descoperire în legătură cu ritul de înmormântare în cuprinsul culturii

ceramicii pictate Cucuteni-Tripolie, SCIV, V, 1954, 3-4, p. 400-409.

EADEM, Découvertes concernant un rite funéraire magique dans l’aire de la civilisation de la céramique

peinte de type Cucuteni-Tripolje, Dacia N.S., I, 1957, p. 97-116.

EADEM, Deux nouvelles tombes cucuténiennes à rite magique découvertes à Traian, Dacia N.S., II,

1958, p. 407-423.

DUMITRESCU Vladimir, Căscioarele. A Late Neolithic Settlement on the Lower Danube,

Archaeology (New York), XVIII, 1965, 1, p. 34-40.

IDEM, Édifice destiné au culte découvert dans la couche Boian-Spanţov, Dacia N.S., XIV, 1970, p. 5-24.

IDEM, Arta neolitică în România, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968.

IDEM, Arta preistorică în România, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1974.

IDEM, Arta culturii Cucuteni, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1979.

IDEM, The Neolithic Settlement at Rast, BAR Int.Ser. 72, Oxford, 1980.

IDEM, Arta preistorică în România şi sud-estul Europei, CCDJ, XVI-XVII, 2001, p. 145-172.

DUMITRESCU Vladimir, DUMITRESCU Hortensia, PETRESCU-DÎMBOVIŢA

Mircea, GOSTAR Nicolae, Hăbăşeşti. Monografie arheologică, Ed. Academiei, Bucureşti, 1954.

DUMITRESCU Vladimir, BOLOMEY Alexandra, MOGOŞANU Florea, Esquisse d’une

Préhistoire de la Roumanie, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983.

DUMITRESCU Vladimir, VULPE Alexandru, Dacia înainte de Dromichete, Ed. Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1988.

EDDY Frank W., Archaeology: A Cultural Evolutionary Approach, Prentice-Hall, 1984.

ELIADE Mircea, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,

vol. I-III, 1986-1988.

IDEM, Eseuri, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1991.

IDEM, Sacrul şi profanul, Bucureşti, Ed. Humanitas, 1992.

IDEM, Tratat de istoria religiilor, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1992a.

IDEM, Morfologia religiilor. Prolegomene, Ed. Jurnalul Literar, Bucureşti, 1993.

IDEM, Imagini şi simboluri, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994.

IDEM, Făurari şi alchimişti, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1996.

ELLIS Linda, The Cucuteni-Tripolye Culture: A Study in Technology and the Origins of Complex

Society, BAR Int.Ser. 217, Oxford, 1984.

Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României (coord. C. Preda), Ed. Academiei, Bucureşti,

vol. I-1994, vol. II-1996, vol. III-1999.

www.cimec.ro

130

ENEA Sergiu Constantin, Homo simbolicus. Consideration on the symbolism of the archaic thought

reflected in the work of Mircea Eliade, CC, 13, 2007, p. 49-56.

IDEM, Necropolele neo-eneolitice din România – mărturii ale simbolismului puterii şi ale organizării

sociale, în In medias res praehistorie. Miscellanea in honorem annos LXV peragentis Professoris Dan Monah oblata

(ed. G. Bodi), Iaşi, 2009, p. 59-136.

IDEM, Essai d’analyse sociale des nécropoles énéolithiques. Étude de cas: la nécropole de Cernica, CC, 15,

2009, p. 3-22.

IDEM, Noi propuneri de analiză a necropolelor eneolitice. Studiu de caz: necropola de la Cernica,

Carpica, 38, 2009, p. 28-42.

IDEM, Despre arheologia funerară neolitică şi eneolitică. Privire comparativă între arheologia românească

şi cea străină, Revista Arheologică, Chişinău, serie nouă, V, nr. 1, 2010, p. 68-79.

EVSEEV Ivan, Enciclopedia semnelor şi simbolurilor culturale, Ed. Amarcord, Timişoara, 1999.

IDEM, Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Ed. Amarcord, Timişoara, 2001.

FORDE Daryl, Death and Succession: An Analysis of Yakö Mortuary Ritual, în Essays on the Ritual

of Social Relations (ed. Max Gluckman), Manchester, 1962, p. 89-123.

GALBENU Doina, Neolitičeskaja masterskaja dlja obrabotki ukrašenij v Hyršove, Dacia N.S., VII,

1963, p. 501-509.

EADEM, Aşezarea şi cimitirul de la Limanu, Materiale, IX, 1970, p. 80-82.

GARANGER José, LEROI-GOURHAN André, La Préhistoire dans le monde, PUF, Paris,

1992.

GENNEP Arnold van, Les Rites de Passage (The Rites of Passage), 1909, [republicată la

Routledge and Kegan Paul, Londra, 1960 apoi la Routledge, Londra-New York, 2004; tradusă şi în

limba română şi publicată în 1996].

GEORGESCU Laurenţia, GEORGESCU Emma Mădălina, Consideraţii antropologice şi

demografice privind populaţia din necropolele „A” şi „B” de la Iclod, AMM, XXI, 1999, p. 357-363.

GERVEN Dennis, ARMELAGOS George, Farewell to Paleodemography? Rumors of Its Death

Have Been Greatly Exaggerated, Journal of Human Evolution, 121, 1981, p. 353-360.

GÉRAUD Marie-Odile, LESERVOISIER Olivier, POTTIER Richard, Noţiunile-cheie ale

etnologiei, Ed. Polirom, Iaşi-Bucureşti, 2001.

GLIGOR Mihai, Înmormântări multiple în aşezarea preistorică de la Alba Iulia – Lumea Nouă (jud.

Alba), Revista Română de Medicină Legală, XIV, 2006, 1, p. 16-21.

IDEM, Aşezarea neolitică şi eneolitică de la Alba Iulia-Lumea Nouă în lumina noilor cercetări, teză de

doctorat, coord. ştiinţific prof. univ. dr. Iuliu Adrian Paul, Alba Iulia, 2008.

IDEM, Aşezarea neolitică şi eneolitică de la Alba Iulia-Lumea Nouă în lumina noilor cercetări, Ed.

Mega, Cluj-Napoca, 2009.

IDEM, Funerary discoveries in neolithic settlement from Alba Iulia-Lumea Nouã (Romania). Multiple

burial or ritual centre?, Transylvanian Rewiew (eds. R. Băjenaru, G. Bodi, Coriolan Opreanu, Vlad V.

Zirra), vol. XIX, Supplement No. 5: 1, 2010, p. 233-250.

GLIGOR Mihai, FLORESCU Cristian, BREAZU Mihai, BORŞAN Tudor, MAICAN

Ionuţ, LIPOT Ştefan, TOTH Csaba, MAZĂRE Paula, CIUTĂ Beatrice, Alba Iulia, jud. Alba, punct:

Lumea Nouă, în Cronica. Campania 2005, 2006, p. 55-59.

www.cimec.ro

131

GLUCKMANN Max, Mortuary customs and the belief in survival after death among the South-

Eastern Bantu, 1937.

GOLDSTEIN Lynn, Spatial Structure and Social Organization, teză de doctorat susţinută în

1976 la North-western University, Illinois.

EADEM, Mississippian Mortuary Practices: A Case Study of Two Cemeteries in the Lower Illinois

Valley, Evanston, 1980.

EADEM, One-dimensional archaeology and multi-dimensional people: Spatial organization and mortuary

analysis, în The Archaeology of Death (eds. R. Chapman, I. Kinnes, K. Randsborg), Cambridge, 1981, p.

53-69.

GOODENOUGH Ward H., Rethinking “status” and “role”; Toward a general model of the cultural

organization of social relationships, în The Relevance Of Models For Social Anthropology (ed. Michael Banton),

A.S.A. Monographs Nr. 1., Tavistock Publications, Londra, 1965, p. 1-24.

GOODY Jack R., LoDagaa Rituals of Death, New Society, 7, 1962, p. 18-19.

IDEM, Death, Property of the Ancestors: A Study of the Mortuary Customs of the LoDagaa of West

Africa, Stanford, 1962.

GOVEDARICA Blagoje, Zepterträger – Herrscher der Steppen. Die Frühen Ockergräber des älteren

Äneolithikums im karpaten-balkanischen Gebiet und im Steppenraum Südost- und Osteuropas, Mainz am Rhein,

2004.

GROZA (ASIMINEI) Monica, MIU Georgeta, BEJENARU Luminiţa, Anatomical

Description Of Human Remains Discovered In The Prehistorical Site Of Cucuteni Culture At Poduri-Dealul

Ghindaru (Bacău County, Romania), Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, s. Biologie

animală, LVI, 2010, p. 189-196.

GUROVA Maria, Connotation fonctionnelle du mobilier funéraire en silex. Exemple de la Bulgarie, în

La valeur fonctionnelle des objets sépulcraux: actes de la table ronde d'Aix-en-Provence, 25-27 octobre 2006,

Maxence Bailly et Hugues Plisson (Dir.), Aix-en-Provence, Editions APPAM, Préhistoire Anthropologie

méditerranéennes; 14, 2005-2008, p. 121-134.

HAHEU Vasile, KURCIATOV Serghei, Cimitirul plan eneolitic de lângă satul Giurgiuleşti

(Considerente preliminare), Revista Arheologică, 1, 1993, p. 101-114.

HAIMOVICI Sergiu, Transgresiunea uriaşă şi vijelioasă a apelor Mării Negre din neoliticul timpuriu

dobrogean, având ca urmare apariţia a două specii acvatice mediteraneene: Spondylus gaederopus şi Sparus aurata la

litoralul românesc al acestei mări, Pontica, 41, 2008, p. 421-441.

HÄRKE Heinrich, Interdisciplinarity and the archaeological study of death, Mortality, 7, 2002, 3, p.

340-341.

HARŢUCHE Nicolae, Săpăturile arheologice de la Brăiliţa, Materiale, V, 1959, p. 221-230.

IDEM, Un vas de marmură descoperit într-un mormânt de tip Hamangia, Revista Muzeelor III, 5,

1966, p. 445-446.

IDEM, Complexul arheologic Brăiliţa, Bucureşti, 2002.

HARŢUCHE Nicolae, DRAGOMIR Ion T., Săpăturile arheologice de la Brăiliţa, Materiale, III,

1957, p. 129-147.

HARŢUCHE Nicolae, ANASTASIU Florin, Brăiliţa, Brăila, 1968.

HAŞOTTI Puiu, Epoca neolitică în Dobrogea, Constanţa, Bibliotheca Tomitana, 1, 1997.

www.cimec.ro

132

HERTZ Robert, Contribution à une Étude sur la Représentation Collective de la Morte, Année

Sociologique, 1907 [tradusă sub numele Death and the Right Hand (eds. Rodney Needham, Claudia

Needham), The Free Press Glencoe, Illinois, 1960].

HIGHAM Tom, CHAPMAN John, SLAVCHEV Vladimir, GAYDARSKA Bisserka,

HONCH Noah, YORDANOV Yordan, DIMITROVA Branimira, New Perspectives on the Varna

cemetery (Bulgaria) – AMS dates and social implications, Antiquity, 81, 2007, 313, p. 640-654.

HODDER Ian, The identification and interpretation of ranking in prehistory: a contextual perspective, în

Ranking, Resource and Exchange. Aspect of the Archaeology of European Society (eds. Colin Renfrew, Stephen

Shennan), Cambridge, 1982, p. 150-154.

IDEM, Symbols in Action. Ethnoarchaeological studies of material culture, Cambridge, 1982.

IDEM, The Present Past. An introduction to anthropology for archaeologists, Londra, 1982.

IDEM, Symbols in Action. Ethnoachaeological studies of material culture, Cambridge University

Press, Cambridge, 1982.

IDEM, Reading the past. Current approaches to interpretation in archaeology, Cambridge University

Press, Cambridge, 1986.

HOREDT Kurt, Aşezarea de la Sf. Gheorghe – Bedehaza, Materiale, II, 1956, p. 7-39.

IERCOŞAN Neţa, Cultura Tiszapolgár în vestul României, Ed. Muzeului Sătmărean, Cluj-

Napoca, 2002.

IGNAT Doina, Aşezarea neolitică de la Tăşad (jud. Bihor) aparţinând grupului Suplacu de Barcău

(jud. Bihor), Crisia, 17, 1987, p. 9-17.

EADEM, Despre mormintele şi ofranda funerară din preistoria Bihorului, AMN, 32, 1995, 1, p. 269-272.

EADEM, Grupul cultural neolitic Suplacu de Barcău, Ed. Mirton, Timişoara, 1998.

ION Alexandra, Oseminte umane descoperite în aşezări din arealul culturii Gumelniţa, Studii de

Preistorie, 5, 2008, p. 109-129.

IVANOV Ivan, Les fouilles archéologiques de la nécropole chalcolithique à Varna (1972-1975), Studia

Praehistorica, 1-2, 1978, p. 13-26.

JOHNSON Allen W., EARLE Timothy, The Evolution of Human Societies: From Foraging

Group to Agrarian State, Stanford University Press, Stanford, 1987.

KADROW Sławomir, Gender-differentiated burial rites in Europe of the 5th and 4th millennia BC:

attempts at traditional archaeological interpretation, Analecta Archaeologica Ressoviensia, Rzeszów, 2008, p.

49-95.

KALMAR Zoia, Despre organizarea internă şi funcţiile etno-culturale din grupul Iclod, AMP, XIV-

XV, 1990-1991, p. 37-42.

KALMAR Zoia, POP Pamfil, Descoperiri arheologice în comuna Agrij (jud. Sălaj), AMP, 12, 1988,

p. 71-83.

KOGĂLNICEANU Raluca, Utilizarea testului X2 în arheologie. Studiu de caz – necropola neolitică

de la Cernica, ArhMold, XXVIII, 2005, p. 265-302.

EADEM, Necropola de la Cernica, referat în cadrul doctoratului cu tema Primele necropole din

neoliticul şi eneoliticul din România, coordonator ştiinţific: prof. univ. dr. N. Ursulescu, susţinut la Iaşi în

aprilie 2005.

www.cimec.ro

133

EADEM, Necropola de la Cernavodă, referat în cadrul doctoratului cu tema Primele necropole din

neoliticul şi eneoliticul din România, coordonator ştiinţific: prof. univ. dr. N. Ursulescu, Iaşi, octombrie 2005.

EADEM, Înmormântări de copii în contexte intramurale şi extramurale din neoliticul şi chalcoliticul

României: problema „interiorului” şi „exteriorului”, în Dimensiunea europeană a civilizaţiei eneolitice est-carpatice

(Ed. coord. Nicolae Ursulescu), Ed. Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2007, p. 189-212.

EADEM, Child Burials in Intramural and Extramural Contexts From the Neolithic and Chalcolithic

of Romania: The problem of “inside” and “outside”, în Babies Reborn: Infant/Child Burials in Pre- and Protohistory

(ed. Krum Bacvarov), Proceedings of the XV World Congress UISPP (Lisbon, 4-9 September 2006), vol. 24,

2008, p. 101-112.

EADEM, Dove sono gli uomini? Si puo parlare di “pratiche funerarie” Nella Civiltà Di Cucuteni?, în

Cucuteni, Tesori di una civiltà Preistorica dei Carpazi (A cura di N. Ursulescu, R. Kogălniceanu, C. Creţu),

Atti del Convegno italo-romeno, Roma, 18 ottobre 2007, Iaşi, 2008, p. 201-216.

KOGĂLNICEANU Raluca, RENNIE Claire, Life and Death in the Hamangia (Neolithic)

cemetery at Cernavoda - Columbia D, Romania, sub tipar.

KOPYTOV P. S., VASIL’EV I. B., SMIRNOV Io. N., DUBMAN E. L., HRAMKOV L.

V., (red.), Istorija Samarskogo Povolž’ja s drevnejših vremen do naših dnej. Kamennyj vek, Samara, 2000.

KOVÁCS István, Cimitirul eneolitic de la Decea Mureşului, Anuarul Institutului de Studii

Clasice, I, 1928-1932, Cluj-Sibiu, p. 89-101.

KROEBER Alfred L., Elements of Culture in Native California, American Archaeology and

Ethnology, 13, 1922, 8, p. 259-328.

IDEM, Disposal of the Dead, American Anthropologist, 29, 1927, 3, p. 308-315.

KYPARISSI APOSTOLICA Nina, Tracing symbols of life and symbols of death in Neolithic

archaeological context, DP, 32, 2005, p. 133-144.

LARSON Clark Spencer, Bioarchaeology: The Lives and Lifestyles of Past People, Journal of

Archaeological Research, 10, 2002, 2, p. 119-166.

LÁSZLÓ Attila, De la prima familie la primele state. Prelegeri de preistorie generală, Casa Editorială

„Demiurg”, Iaşi, 2005.

IDEM, Introducere în arheologie, Casa Editorială „Demiurg”, Iaşi, 2006.

LÁSZLÓ Ferenc, Háromszék vármegyei pramykenaei jellegu telepek (Station de l’époque prémycénienne

dans le comitat de Háromszék), extrait des Travaux de la section numismatique et archéologique du Musée National

de Transylvanie à Koloysvár, 1911, p. 12-85.

IDEM, Ásatások az erosdi ostelepen (1907-1912). Fouilles à station primitive de Erosd (1907-1912),

DolgCluj, V, 1914, p. 279-417.

LARINA Olga, Neoliticul pe teritoriul Republicii Moldova, TD, XV, 1994, 1-2, p. 41-66.

LAZAROVICI Cornelia-Magda, ELLIS Linda, ŞTIRBU Maria, ŢURCANU Senica,

GEBA Maria, HUŞLEAG Arina, Scânteia, com. Scânteia, jud. Iaşi, în Cronica. Campania 2005, Bucureşti,

2006, p. 318-320.

LAZAROVICI Cornelia-Magda, LAZAROVICI Gheorghe, Arhitectura neoliticului şi epocii

cuprului din România, vol. I Neoliticul, vol. II Epoca Cuprului, Ed. Trinitas, Iaşi, 2006-2007.

LAZAROVICI Gheorghe, Cultura Starčevo-Criş în Banat, AMN, VI, 1969, p. 3-26.

IDEM, Despre eneoliticul timpuriu din Banat, Tibiscus, IV, 1975, p. 9-33.

www.cimec.ro

134

IDEM, Gornea. Preistorie, Caiete Banatica, 5, seria arheologie, Reşiţa, 1977.

IDEM, Sfârşitul culturii Vinča-Turdaş în Câmpia Transilvaniei, Tibiscum, II, 1977, p. 221-227.

IDEM, Neoliticul Banatului, Bibliotheca Musei Napocensis, Cluj Napoca, III, 1979.

IDEM, Principalele probleme ale culturii Tiszapolgár în România, AMN, XX, 1983, p. 3-31.

IDEM, Grupul şi staţiunea Iclod. Die Gruppe und Station Iclod, Cluj-Napoca, 1991.

LAZAROVICI Gheorghe, BULBUC Aurel, Descoperiri arheologice în hotarul comunei Iclod,

Apulum, XXI, 1983, p. 161-166.

LAZAROVICI Gheorghe, NÉMETI Ioan, Neoliticul dezvoltat din nord-vestul României, AMP,

7, 1983, p. 17-60.

LAZAROVICI Gheorghe, KALMAR Zoia, Şantierul arheologic Iclod. Campania 1985,

Apulum, XXIV, 1987, p. 9-39.

IIDEM, Săpăturile arheologice de la Iclod. Campania din 1986, Apulum, XXV, 1989, p. 9-47.

IIDEM, Săpăturile arheologice de la Iclod. Campania din 1988, Apulum, XXVII-XXX, 1990-

1993, p. 23-57.

LAZAROVICI Gheorghe, DRAŞOVEAN Florin (coord.), Cultura Vinča în România

(Origine, evoluţie, legături, sinteze), Timişoara, 1991.

LAZAROVICI Gheorghe, MAXIM Zoia, Gura Baciului. Monografie arheologică, BMN, IX,

Cluj-Napoca, 1995.

LAZAROVICI Gheorghe, MAXIM Zoia, PINTEA Rodica, MEŞTER Mihai, Şantierul

arheologic Iclod (jud. Cluj). Campania din 1993, AMN, XXXI, 1994, 1, p. 325-339.

LAZAROVICI Gheorghe, MAXIM Zoia, MEŞTER Mihai, BULBUC Aurel, RADU

Sorin, Şantierul arheologic Iclod. Campania din 1995, AMN, XXXIII, 1996, 1, p. 267-299.

LAZAROVICI Gheorghe, MAXIM Zoia, MEŞTER Mihai, BINDEA Diana, PICIU

Tiberiu, RADU Sorin, BODEA Monica, Şantierul arheologic Iclod. Campania din 1996, AMN, XXXIV,

1997, 1, p. 637-667.

LAZAROVICI Gheorghe, DRAŞOVEAN Florin, MAXIM Zoia, Parţa. Monografie

arheologică, Timişoara, 2001.

LAZAROVICI Gheorghe, BĂLTEAN Ionuţ, BIAGI Paolo, SPATARO Michaela,

LAZAROVICI Magda, COLESNIUC Sorin, VRÂNCEAN Paul, Petreştii de Jos, com. Petreştii de Jos, jud.

Cluj, punct Cheile Turzii, în Cronica. Campania 2003, Bucureşti, 2004, http://www.cimec.ro/Arheologie/

cronicaCA2004/cd/index.htm.

LAZAROVICI Gheorghe, BIAGI Paolo, SPATARO Michaela, LAZAROVICI Magda,

COLESNIUC Sorin, SUCIU Cosmin, ROMAN Cristian, CHITIC Oleg, SOTE Angeleski, ARPAD

Tatar, Petreştii de Jos, com. Petreştii de Jos, jud. Cluj, punct Cheile Turzii-Peştera Ungurească, în Cronica. Campania

2005, Bucureşti, 2006, p. 259-261.

LAZĂR Cătălin Alexandru, Date noi privind unele morminte gumelniţene, CCDJ, XVI-XVII,

2001, p 173-183.

IDEM, Inventarul funerar din mormintele culturii Starčevo-Criş. Studiu de caz, Satu Mare. Studii şi

Comunicări, Seria Arheologie, XXIII–XXIV/I, 2006–2007, 2008, p. 26-72.

IDEM, Consideraţii teoretico – metodologice privind studiul practicilor funerare (I): contribuţiile

antropologiei culturale şi sociale, BMJT, Seria Arheologie, 1, 2009, p. 181-194.

www.cimec.ro

135

IDEM, Consideraţii teoretico - metodologice privind studiul practicilor funerare (II): contribuţiile arheologiei,

BMJT, Seria Arheologie, 2, 2010, p. 197-226.

IDEM, The Second Cemetery from Sultana - Malu Roşu ? Some hypothetical considerations, Studii de

Preistorie 7, 2010, p. 207-212.

IDEM, Observaţii privind necropola de la Sultana-Malu Roşu, jud. Călăraşi,

http://paleodemografie-preistorica.ro/?page_id=287.

LAZĂR C.A., SOFICARIU A., Consideraţii preliminare asupra unor oase umane descoperite în

aşezarea gumelniţeană de la Căscioarele – Ostrovel, CCDJ, XXII, 2005, p. 297-316.

LAZĂR C.A., ANDREESCU R., IGNAT T., FLOREA M, BĂLĂŞESCU A., New data

about the Eneolithic Cemetery from Sultana-Malu Roşu (Călăraşi county, Romania), Studii de Preistorie, VI,

2009, p. 165-199.

LAZĂR C.A., BELDIMAN C., SZTANCS D. M., Necropola eneolitică de la Sultana-Malu

Roşu, com. Mânăstirea, jud. Călăraşi. Piese de podoabă din inventarul M1, BMTA, 11, 2008, p. 59-72.

LAZĂR C.A., ANDREESCU R., IGNAT T., FLOREA M., ASTALOŞ C., The Eneolithic

Cemetery from Sultana-Malu Roşu (Călăraşi county, Romania), Studii de Preistorie, V, 2008, p. 131-152.

LAZĂR Cătălin, ANDREESCU Radian, IGNAT Theodor, MĂRGĂRIT Monica,

FLOREA Mihai, BĂLĂȘESCU Adrian, New Data on the Eneolithic Cemetery from Sultana-Malu Roşu

(Călăraşi county, Romania), Studii de Preistorie, 6, 2009, p. 165-199.

LE MORT Françoise, Infant Burials in Pre-Pottery Neolithic Cyprus: Evidence from Khirokitia, în


Congress UISPP (Lisbon, 4-9 September 2006), vol. 24, BAR International Series 1832, 2008, 23-32.

LENCLUD G., MAUZE M., Prestigiu, în Pierre Bonte, Michel Izard, Dicţionar de etnologie şi

antropologie, Ed. Polirom, 1999, p. 549.

LENNEIS Eva, Mesolithic heritage in early Neolithic burial rituals and personal adornements,

Documenta Praehistorica, XXXIV, 2007, p. 129-137.

LENSKI Gerhard E., Putere şi privilegii, o teorie a stratificării sociale, Ed. Amarcord, Timişoara, 2002.

LÉVI-STRAUSS Claude, Antropologia structurală, Ed. Politică, Bucureşti, 1978.

LEVY Janet E., Social and Religious Organization in Bronze Age Denmark, B.A.R., Oxford, 1982.

LICHARDUS Jan, Handwerker und Handwerkerstand in der früehen Kupferzeit, am Beispiel des

Karanova VI-Gumelnita-Kulturverbandes, în Interaction and Acculturation in the Mediterranean (eds. Jan G. P.

Best, Nanny M. W. de Vries), Amsterdam, 1982, p. 197-221.

IDEM, Das Gräberfeld von Varna im Rahmen des Totenrituals des Kodzcadermen-Gumelnitca-

Karanovo VI-Komplexes, în Die Kupferzeit als historische Epoche: Symposium Saarbrücken und Otzenhausen 6.-

13.11.1988, Teil 1, herausgegeben von Jan Lichardus; unter Mitarbeit von Rudolf Echt, Bonn: R.

Habelt, 1991, p. 167-196.

LICHARDUS Jan, LICHARDUS-ITTEN Marion, BAILLOUD G., CAUVIN Jaques, La

Protohistoire de l’Europe. La Néolithique et le Chalcolithique, PUF, Paris, 1985.

LICHTER C., Untersuchungen zu den Bestattungssitten des südeuropäischen Neolithikums und

Chalkolithikums (= Heidelberger Akademie der Wissenschaften, Internationale Interakademische

Kommission für die Erforschung der Vorgeschichte des Balkans 5), Mainz am Rhein, 2001.

www.cimec.ro

http://koha.mom.fr/cgi-bin/koha/opac-ISBDdetail.pl?bib=149087

http://koha.mom.fr/cgi-bin/koha/opac-ISBDdetail.pl?bib=149087

136

LILLIE Malcolm, Suffer the Children: “Visualising” children in the archaeological record, 33, în Babies

Reborn: Infant/Child Burials in Pre- and Protohistory (ed. Krum Bacvarov), Proceedings of the XV World


LIPS Julius, Obârşia lucrurilor, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1964.

LUCA Sabin Adrian, Liubcova-Orniţa, Reşiţa, 1991, ediţie bilingvă.

IDEM, Complexul ritual de la Orăştie-Dealul Pemilor, punct X2 (jud. Hunedoara), SCIVA, 45, 1994,

4, p. 363-367.

IDEM, Aşezări neolitice pe valea Mureşului (I). Habitatul turdăşean de la Orăştie-Dealul Pemilor,

Alba Iulia, Bibliotheca Musei Apulensis, 4, 1997.

IDEM, La nécropole appartenant à la culture Turdaş trouvée à Orăştie-Dealul Pemilor, point X2, ITSR,

4, 1998, p. 36-45.

IDEM, Liubcova – Orniţa, monografie arheologică, Ed. Macarie, Târgovişte, 1998.

IDEM, Sfârşitul eneoliticului pe teritoriul intracarpatic al României, cultura Bodrogkeresztúr,

Bibliotheca Musei Apulensis, XI, Alba Iulia, 1999.

IDEM, La nécropole appartenant à la culture Turdaş trouvée à Orăştie-Dealul Pemilor, le lieu dit X2,

ATS, V, 2006, 1, p. 13-27.

LULL Vicente, Death and Society: a Marxist approach, Antiquity 74, 2000, p. 576-580.

MANOLAKAKIS Laurence, Le mobilier en silex taille des tombes de Varna I, Acta Musei

Varnaensis, VI, 2008, p. 115-138.

MANTU Cornelia-Magda, Cultura Cucuteni. Evoluţie, cronologie, legături, Ed. Nona, BMA V,

Piatra Neamţ, 1998.

MANTU Cornelia-Magda, MANTU Adrian, SCORŢANU Ionela, Date în legatură cu

aşezarea Starčevo-Criş de la Poieneşti, jud. Vaslui, SCIVA, 43, 1992, 2, p. 149-177.

MANTU Cornelia-Magda, ŢURCANU Senica, Scânteia – situl arheologic; catalog, în Scânteia.

Cercetare arheologică şi restaurare (edit. V. Chirica, C.-M. Mantu, S. Ţurcanu), Ed. Helios, Iaşi, 1999.

MANZURA Igor, Steps to the steppe: or, how the north pontic region was colonised, Oxford Journal

of Archaeology, 24, 2005, 4, p. 313-338.

MAREŞ Ioan, Metalurgia aramei în neo-eneoliticului României, Ed. Bucovina Istorică, Suceava,

2002.

MARINESCU-BÎLCU Silvia, Cultura Precucuteni pe teritoriul României, Ed. Academiei,

Bucureşti, 1974.

EADEM, Târpeşti. From Prehistory to History in Eastern Roumanie, B.A.R. Inter. Series 107,

Oxford, 1981.

MARINESCU-BÎLCU Silvia, POPOVICI Dragomir, HAITĂ C., TOMESCU M.,

MATEI Gh., Cercetările arheologice de la Borduşani – Popină, www.cimec.ro/scripts/arh/cronica/

detaliu.asp?k=132.

MARINESCU-BÎLCU Silvia, BOLOMEY Alexandra, Drăguşeni. A Cucutenian community, Ed.

Enciclopedică, Bucureşti-Tübingen, 2000.

MAXIM Zoia, Neo-eneoliticul din Transilvania. Date arheologice şi matematico-statistice, BMN, XIX,

Cluj-Napoca, 1999.

www.cimec.ro

137

MAXIM Zoia, LAZAROVICI Gheorghe, MEŞTER Mihai, BINDEA Diana, SĂSĂRAN

Luminiţa, Iclod, com. Iclod, jud. Cluj, în Cronica. Campania 2002, 2003, Bucureşti, p. 146-147.

MAXIM Zoia, BINDEA Diana, LAZAROVICI Gheorghe, Iclod, com. Iclod, jud. Cluj, Punct:

Pământul Vlădicii, în Cronica. Campania 2005, Bucureşti, 2006, p. 177-178.

McGOWAN Gary, LaROCHE Cheryl J., The Ethical Dilemma Facing Conservation: Care and

Treatment of Human Skeletal Remains and Mortuary Objects, Journal of the American Institute for

Conservation, 35, 1996, 2, p. 109-121.

McGUIRE Randall H., Dialogues With the Dead: Ideology and the Cemetery, în The Recovery of

Meaning: Historical Archaeology in the Eastern United States (eds. M.P. Leone, P.B. Potter), Washington

D.C., 1988, p. 435-480.

McHUGH Feldore, Theoretical and Quantitative Approaches to the Study of Mortuary Practice,

Oxford, BAR Int. Ser. 785, 1999.

METCALF Peter, Meaning and materialism: The ritual economy of death, Man, 16, 1981, p. 564-578.

METCALF Peter, HUNTINGTON Richard, Celebrations of Death. The Anthropology of

Mortuary Ritual, Cambridge, 1979.

MILLER Daniel, Artefacts as categories: a study of ceramic variability in central India, Cambridge

University Press, Cambridge, 1985.

IDEM, Material culture and mass consumption, Blackwell, Oxford, 1987.

MILLER Daniel, TILLEY Christopher, Ideology power and prehistory: an introduction, în Ranking,

Resource and Exchange, Aspects of the Archaeology of Early European Society, (eds. C. Renfrew, Stephen

Sheman), Cambridge University Press, Cambridge, 1982.

MOGOŞANU Florea, Mezoliticul de la Ostrovul Corbului, o nouă aşezare de tip Schela Cladovei,

SCIVA, 29, 1978, 3, p. 335-351.

MONAH Dan, Les villages de la civilisation de Cucuteni-Tripoly en Roumanie. Typologie et organisation

interne, în L’habitat et l’occupation du sol à l’âge du bronze en Europe. Actes du colloque international de Lons-le-

Saunier 16-19 mai 1990 (eds. C. Mordant, A. Richard), Paris, 1992, p. 391-406.

IDEM, Organizarea socială, religia şi arta în epoca neo- eneolitică, în Istoria românilor (coord. M.

PETRESCU-DÎMBOVIŢA, Al. VULPE), Ed. Enciclopedică, vol. I, Bucureşti, 2001, p. 169-196.

IDEM, Idei religioase la triburile Cucuteni-Tripolie (mileniile V-IV î.H.), în Prelegeri Academice, Ed.

Apollonia, vol. I, 2002, 1, p. 19-36.

MONAH Dan, CUCOŞ Ştefan, Aşezările culturii Cucuteni din România, Ed. Junimea, Iaşi, 1985.

MONAH Dan, MONAH Felicia, The Last Great Chalcolithic Civilization of Old Europe, în

Cucuteni. The Last Great Chalcolithic Civilization of Europe, Thessaloniki, 1997, p. 17-95.

MONAH Dan, DUMITROAIA Gheorghe, MONAH Felicia, PREOTEASA Constantin,

MUNTEANU Roxana, NICOLA Dorin, Poduri-Dealul Ghindaru. O Troie în Subcarpaţii Moldovei, Piatra

Neamţ, BMA, XIII, 2003.

MORINTZ Alexandru S., KOGĂLNICEANU Raluca, Un prim pas către analiza spaţială a

necropolei Hamangia de la Cernavodă, BMTA, 11, anul XIV, 2008, p. 33-58.

IIDEM, Orientarea mormintelor necropolei neo-eneolitice de la Cernica. O nouă abordare, ISTROS,

XV, 2009, p. 9-45.

www.cimec.ro

138

MORRIS Ian, The archaeology of ancestors: The Saxe/Goldstein hypothesis revisited, Cambridge

Archaeological Journal, 1, 1991, 2, p. 147-169.

MOSES Sharon, Çatalhöyük’s Foundation Burials: Ritual child sacrifice or convenient deaths?, în



MOTZOI-CHICIDEANU Ion, ALEXANDRESCU Petre, MARINESCU-BÂLCU

Silvia, BABEŞ Mircea, AVRAM Alexandru, BARNEA Alexandru, BARNEA Ion, HARHOIU

Radu, Mormânt, în EAIVR (coord. Constantin Preda), Ed. Enciclopedică, vol. III, 2000, p. 108-154.

NAUMOV Goce, Housing the dead: burials inside houses and vessels in the Neolithic Balkans, în Cult

in Context (eds. C. Malone, D. Barowclough), Oxford, Oxbow Books, 2007, p. 257-268.

NEAGU Marian, Comunităţile Bolintineanu în Câmpia Dunării, Istros, VIII, 1997, p. 9-26.

IDEM, Comunităţile Boian-Giuleşti din Valea Dunării, Istros, X, 2000, p. 25-34.

IDEM, Neoliticul mijlociu la Dunărea de Jos, CCDJ, XX, 2003.

NECRASOV Olga, CRISTESCU Maria, Contribuţie la studiul antropologic al scheletelor din

complexul mormintelor cu ocru de la Brăiliţa, SCIV, VIII, 1957, 1-4, p. 75-88.

NECRASOV Olga, ANTONIU Serafina, Contribuţii la studiul antropologic al populaţiilor care au

trăit în zona oraşului Bârlad, AMM, 1, 1979, p. 19-37.

NECRASOV Olga, BOTEZATU Dan, Les caracteristiques anthropologiques d’un squelette

découvert à Ostrovul Corbului, appartenant à l’aspect culturel Schela Cladovei, ARA, 18, 1981, p. 11-14.

NECRASOV Olga, CRISTESCU Maria, BOTEZATU Dan, MIU Georgeta, Cercetări

paleoantropologice privitoare la populaţiile de pe teritoriul României, ArhMold, XIII, 1990, p. 173-224.

NÉMETI Ioan, Noi descoperiri arheologice din eneoliticul târziu din nord-vestul României, AMP, XII,

1988, p. 121-145.

NICA Marin, Descoperiri ale complexului cultural Boian V – Gumelniţa în Oltenia, AO, S.N., 4,

1985, p. 35-47.

IDEM, Câteva date despre necropola eneolitică de la Gârleşti-Gherceşti (com. Mischii, jud. Dolj), AO,

S.N., 8, 1993, p. 3-17.

IDEM, Câteva date despre aşezarea neo-eneolitică de la Gârleşti (com. Mischii, jud. Dolj), AO, S.N., 9,

1994, p. 3-24.

IDEM, Descoperiri Boian în vestul Câmpiei Române. Aşezarea Giuleşti Piatra Sat, în Civilizaţia Boian

pe teritoriul României (ed. M. Neagu), Călăraşi, 1999.

NICULICĂ Bogdan, O nouă aşezare cucuteniană pe teritoriul satului Adâncata (com. Adâncata,

judeţul Suceava), Suceava, XXVI-XXVII-XXVIII, 1999-2000-2001, 2001, p. 89-107.

NIŢU Anton, ŞADURSCHI Paul, Săpăturile de salvare de la „Stânca Doamnei” (sat Stânca-

Ştefăneşti, judeţul Botoşani), Hierasus, IX, 1994, p. 181-184.

OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU Ernest, OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU Irina,

Aşezarea neolitică şi necropola de la Sarichioi (judeţul Tulcea) [Campania 1978]. Raport preliminar, Materiale,

Oradea, 1979, p. 59-70.

OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU Irina, OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU Ernest,

Aspecte ale civilizaţiei geto-dacice din Dobrogea în lumina cercetărilor din aşezarea de la Sarichioi (sec. IV-II î.e.n.),

Peuce, 8, 1980, p. 77-142.

www.cimec.ro

139

OPRINESCU Adriana, Răspândirea culturii Tiszapolgár – Româneşti în Banat, Banatica, 6, 1981,

p. 43-50.

OTTE Marcel (ed.), Atlas du Néolithique Européen, vol. I., L’Europe orientale, Eraul 45, Liège, 1993.

O’SHEA John M., Social configuration and the archaeological study of mortuary variability: a case study,

în The Archaeology of Death (eds. R. Chapman, I. Kinnes, K. Randsborg), Cambridge University Press,

Cambridge, 1981, p. 39-53.

IDEM, Mortuary Variability. An Archaeological Investigation, Orlando, 1984.

PANDREA Stănică, Découvertes d’ossements humains dans des établissements Gumelnitsa situés au

nord-est de la Roumanie, ATS, V, 2006, 1, p. 29-41.

PANDREA Stănică, VERNESCU Mirela, DINU Niculina, Amplasarea şi evoluţia spaţială a

aşezării de la Brăila în Preistorie şi Antichitate. (Note arheologice), în Prinos lui Petre Diaconu la 80 de ani (ed.

Ionel Cândea, Valeriu Sârbu, Marian Neagu), Brăila, 2004, p. 97-110.

PARKER PEARSON Mike, Mortuary practices, society and ideology: an ethnoarchaeological study, în

Symbolic and Structural Archaeology (ed. I. Hodder), Cambridge University Press, Cambridge, 1982, p. 99-113.

IDEM, The Powerful Dead: Archaeological Relationships between the Living and the Dead, Cambridge

Archaeological Journal, 3, 1993, p. 203-229.

IDEM, The Archaeology of Death and Burial, Sutton Publishing Limited, Sutton, 1999.

PARKER PEARSON Mike, RAMILISONINA, Stonehenge for the ancestors: the stones pass on

the message, Antiquity, 72, 1998, p. 308-326.

PAUL Iuliu, Cultura Petreşti, Ed. Museion, Bucureşti, 1992.

PAUL Iuliu, GLIGOR Mihai, FLORESCU Cristian, BREAZU Marius, BORŞAN Tudor,

ŞUTEU Călin, RUSTOIU Gabriel, Raport asupra săpăturilor de salvare efectuate în cadrul sitului arheologic de la

Alba Iulia-Lumea Nouă, în Cronica. Campania 2003, 2004, Bucureşti, p. 27-29.

PĂUNESCU Alexandru, Locuirea mezolitică de tip Schela Cladovei de la Ostrovul Corbului,

SCIVA, 41, 1990, 2, p. 123-148.

PEEBLES Chris, KUS Susan, Some archaeological correlates of ranked societies, American

Antiquity, 42, 1977, p. 421-448.

PETRESCU N., Primitivii, Bucureşti, 2003.

PETRESCU-DÎMBOVIŢA Mircea, Cucuteni, Bucureşti, 1966.

IDEM, Scurtă istorie a Daciei preromane, Ed. Junimea, Iaşi, 1978.

PETRESCU-DÎMBOVIŢA Mircea, DAICOVICIU Hadrian, TEODOR Dan Gh.,

BÂRZU Ligia, PREDA Florentina, Istoria României, de la începuturi până în sec. al VIII-lea, Ed. Didactică

şi Pedagogică, Bucureşti, 1995.

PETRESCU-DÎMBOVIŢA Mircea, FLORESCU Marilena, FLORESCU Adrian C.,

Truşeşti. Monografie arheologică, Ed. Academiei, Bucureşti-Iaşi, 1999.

PETRESCU-DÎMBOVIŢA Mircea, Periodizarea şi cronologia relativă şi absolută, în Istoria

românilor (coord. M. Petrescu-Dîmboviţa, Al. Vulpe), Ed. Enciclopedică, vol. I, Bucureşti, 2001, p.

120-122.

PETRESCU-DÎMBOVIŢA Mircea, VĂLEANU Mădălin Cornel, Cucuteni-Cetăţuie.

Monografie arheologică, Ed. Constantin Matasă, Piatra Neamţ, 2004.

www.cimec.ro

140

PHILLIP Walker, Bioarchaeological Ethics: A Historical Perspective on the Value of Human Remains,

în Biological Anthropology of the Human Skeleton (eds. M. Anne Katzenberg, Shelley R. Saunders), New

York, 2000, p. 3-39.

POMADÈRE Maia, Des morts peu fiables: les sépultures néolithiques d’immatures en Grèce, în Babies

Reborn: Infant/Child Burials in Pre- and Protohistory (ed. Krum Bacvarov), Proceedings of the XV World


POPESCU Dorin, La tombe à ocru de Casimcea (Dobrogea), Dacia, VII-VIII, 1937-1940, 1941,

p. 85-91.

IDEM, Săpăturile arheologice din R.P.R. în anul 1960, SCIV, XII, 1961, 1, p. 133-143.

POPOVICI Dragomir, Date noi cu privire la sacrificiile umane din arealul Gumelniţa, în Lucrările

Simpozionului de Arheologie, Târgovişte, Universitatea „Valahia” Târgovişte, 1996, p. 76.

IDEM, Area Organization, Arrangement and Use in the Cucuteni, Phase A Culture, Cercetări

Arheologice, XII, 2003, p. 305-324.

POPOVICI Dragomir, RIALLAND Yannick, Viaţa pe malurile Dunării acum 6500 de ani,

Paris: Caisse nationales des monuments historiques et des sites, 1996.

POPOVICI D., BĂLĂŞESCU A., HAITĂ C., RADU V., VLAD F., TOMESCU I.,

Archaeological pluridisciplinary researches at Borduşani-Popină, Ed. Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2003, 374 p.

POPUŞOI Eugenia, Sondajul arheologic de la Balş, ArhMold, IX, 1980, p. 7-17.

EADEM, Câteva consideraţii asupra unui grup de locuinţe din aşezarea Starčevo-Criş de la Trestiana,

AMM, XII-XIV, 1990-1992, 1992, p. 19-44.

EADEM, Mormintele neolitice de tip Starčevo-Criş de la Trestiana, comuna Griviţa, judeţul Vaslui,

Carpica, 23, 1992, p. 27-41.

EADEM, Trestiana. Monografie arheologică, Ed. Sfera, Bârlad, 2005.

PRICE S. voce în, în Pierre BONTE, Michel IZARD, Dicţionar de etnologie şi antropologie,

1999, p. 529-530.

RACHET Guy, Dictionnaire de l’archéologie, Paris, 1983.

RADU Adriana, Cultura Sălcuţa în Banat, Ed. Banatica, Reşiţa, 2002.

RAKITA Gordon, BUIKSTRA Jane, Introduction, în Interacting with the Dead Perspectives on

Mortuary Archaeology for the New Millennium (eds. Gordon F. M. Rakita, Jane E. Buikstra, Lane A. Beck,

Sloan R. Williams), 2005, p. 1-11.

RAKITA Gordon, BUIKSTRA Jane, BECK L. A., WILLIAMS S. R. (eds.), Interacting with

the Dead: Perspectives on Mortuary Archaeology for the New Millennium, Gainesville, 2005.

RANDSBORG Klavs, Burial, succession and early state formation in Denmark, în The Archaeology of

Death (eds. R. Chapman, I. Kinnes, K. Randsborg), Cambridge, 1981, p. 105-121.

RASSAMAKIN Jurij Ia., Die nordpontischen steppe in der Kupferzeit. Gräber aus der Mitte des 5 Jts.

Bis Ende $. Jts. V. Chr., Teil I-II, Verlag Philipp von Zabern, Maiz, 2004.

RAWNSLEY Stuart, REYNOLDS Jack, Undercliffe Cemetery, History Workshop Journal, 1,

1977, p. 215-221.

RENFREW Collin, Varna and the social context of early metallurgy, Antiquity, 52, 1978, p. 197-203.

IDEM, Varna and the emergence of wealth in prehistoric Europe, în The Social Life of Things:

Commodities in Cultural Perspective (ed. A. Appadurai), Cambridge, 1986, p. 141-168.

www.cimec.ro

141

ROMAN Petre, Cultura Coţofeni, Ed. Academiei, Bucureşti, 1976.

IDEM, Modificări în tabelul sincronismelor privind eneoliticul târziu, SCIVA, 29, 1978, 2, p. 215-221.

IDEM, Forme de manifestare culturală din eneoliticul târziu şi perioada de tranziţie spre epoca bronzului,

SCIVA, 32, 1981, 1, p. 21-42.

IDEM, Modificări în structura etno-culturală a Europei de sud-est în eneoliticul târziu, SCIVA, 32,

1981, 2, p. 241-245.

IDEM, Despre istoricul cercetărilor şi stratigrafia unor aşezări din Ostrovul Corbului, SCIVA, 38,

1987, 4, p. 335-365.

IDEM, Decea Mureşului (jud. Alba), în EAIVR, vol. II, 1996, p. 31-32.

IDEM, Ostrovul Corbului, arhivă milenară a civilizaţiilor danubiene, în Ostrovul Corbului (ed. Petre

Roman), vol. I.1, Istoricul cercetării. Săpături arheologice şi stratigrafia, Ed. Caro, Bucureşti, 1996.

ROMAN Petre, NÉMETI Ioan, Cultura Baden în România, Bucureşti, 1978.

ROMAN Petre, DODD-OPRIŢESCU Ann, Interferenţe etnoculturale, din perioada indo-

europenizării, reflectate în cimitirul eneolitic de la Ostrovul Corbului, TD, X, 1989, 1-2, p. 11-38.

ROSE Jerome, MURRAY Marks, TIESZEN Larry, Bioarchaeology and Subsistence in the Central

and Lower Portions of the Mississippi Valley, în What Mean These Bones? Studies in Southeastern Bioarchaeology

(eds. M. L. Powell, P. S. Bridges, A. M. Wagner Mires), Alabama, 1991, p. 7-21.

ROSKA Martin, Erdély régészeti repertóriuma, I, Öskor, (Thesaurus Antiquitatum Transsilvanicarum,

I, Praehistorica), Kolozsvár (Cluj), 1942.

SAHLINS Marshall D., Tribesmen, New Jersey, Prentice Hall, 1968.

SAXE Arthur Alan, Social dimension of mortuary practices, University of Michigan, Michigan, 1970.

SAXE Arthur Alan, GALL P. L., Ecological determinants of mortuary practices: the Temuan of

Malaysia, în Cultural- Ecological Perspectives on Southeast Asia (ed. W. Wood), 41, 1977, p. 74-82.

SÂRBU Valeriu, Propositions pour une terminologie unitaire dans les domaines funéraire et sacrificiel.

Dictionnaire de termes, ITSR, 4, 1998, p. 7-17.

IDEM, Arheologia funerară şi sacrificiile: o terminologie unitară, Ed. Istros, Brăila, 2003.

SCHMIDT Hubert, Cucuteni in der Oberen Moldau, Rumänien, Berlin-Leipzig, 1932.

SERVICE Elman R., Primitive Social Organization, Random House, New York, 1962.

SHANKS Michael, TILLEY Christopher, Ideology, Symbolic Power, and Ritual Communication:

A Reinterpretation of Neolithic Mortuary Practices, în Symbolic and Structural Archaeology (ed. I. Hodder),

Cambridge, 1982, p. 129-154.

SIKLÓSI Zsolt, Prestige Goods in the Neolithic of the Carpathian Basin. Material manifestations of

social differentiation, Acta Archaeologica. Academiae Scientiarum Hungaricae, 2004, Budapesta, p. 1-62.

SILVERMAN H., SMALL D. B. (eds.), The Space and Place of Death, Arlington, 2002.

ŠIŠKA S., Pohrebisko tiszapolgarskej kultury v Tibave, Slovenská Archeológia, 12, p. 293–356.

SKAKUN Natalia, Les grandes lames de silex du mobilier funéraire des proto-éleveurs du sud de

l’Europe orientale, în La valeur fonctionnelle des objets sépulcraux: actes de la table ronde d'Aix-en-Provence,

25-27 octobre 2006, Maxence Bailly et Hugues Plisson (Dir.), Aix-en-Provence, Editions APPAM,

Préhistoire Anthropologie méditerranéennes; 14, 2005-2008, p. 105-120.

www.cimec.ro

142

SLOBOZIANU Horia, Consideraţii asupra aşezărilor antice din jurul lacurilor Techirghiol şi Agigea,

Materiale, V, 1959, p. 735-752.

SOHN Maïténa, Entre signe et symbole. Les fonctions du mobilier dans les sépultures collectives d’Europe

occidentale à la fin du Néolithique, în La valeur fonctionnelle des objets sépulcraux: actes de la table ronde d'Aix-

en-Provence, 25-27 octobre 2006, Maxence Bailly et Hugues Plisson (Dir.), Aix-en-Provence,

Editions APPAM, Préhistoire Anthropologie méditerranéennes; 14, 2005-2008, p. 53-71.

STEFANOVIŠ Sofija, Late Neolithic Boys at the Gomolava Cemetery (Serbia), în Babies Reborn:

Infant/Child Burials in Pre- and Protohistory (ed. Krum Bacvarov), Proceedings of the XV World Congress

UISPP (Lisbon, 4-9 September 2006), vol. 24, 2008, p. 95-100.

STRATOULI Georgia, Symbolic behaviour at places of social activity beyond the domestic area in the

Ionian Neolithic, DP, 32, 2005, p. 123-133.

SZTÁNCSUJ Sándor József, The early copper age hoard from Ariuşd (Erösd), în Cucuteni. 120 ans

de recherches. Le temps du bilan (eds. Gh. Dumitroaia, J. Chapman, O Weller, C. Preoteasa, R. Munteanu,

D. Nicola, D. Monah), Piatra Neamţ, 2005, p. 85-105.

ŞERBĂNESCU Done, Vestigii neolitice descoperite la Ulmeni, CCDJ, 1, 1985, p. 25-34.

IDEM, Căscioarele, punctul D-aia Parte, în Cronica. Campania 1997, Călăraşi, 1998, p. 14.

IDEM, Necropola neolitică de la Popeşti, comuna Vasilaţi, jud. Călăraşi, în Civilizaţia Boian pe

teritoriul României (ed. M. Neagu), 1999, Călăraşi, p. 14-16.

IDEM, Observaţii preliminarii asupra necropolei neolitice de la Sultana, jud. Călăraşi, CCDJ, XIX,

2002, p. 69-86.

ŞERBĂNESCU Done, SOFICARIU Andrei, Sultana, com. Mănăstirea, jud. Călăraşi, Punct:

Valea Orbului, în Cronica. Campania 2003, Bucureşti, 2004, p. 321-322.

IIDEM, Sultana, com. Mănăstirea, jud. Călăraşi, Punct: Valea Orbului, în Cronica. Campania 2004,

Mangalia, 2005, p. 364-365.


Constanţa, 2006, p. 343-347.


Tulcea, 2007, p. 351-352.

ŞERBĂNESCU D., NICA T., COMŞA AL., MECU L., Sultana, com. Mănăstirea, jud. Călăraşi,

Punct: Valea Orbului. Campania 2007, www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2008/cd/index.htm,

raportul nr. 168.

TAINTER Joseph A., Social Inference and Mortuary Practices: an Experiment in Numerical

Classification, World Archaeology, 7, 1975, p. 1-15.

IDEM, Modeling Change in Prehistoric Social Systems, în For Theory Building in Archaeology (ed.

Lewis Binford), New York, 1977, p. 327-351.

IDEM, Mortuary Practice and the Study of Prehistoric Social Systems, în Advances in Archaeological

Method and Theory (ed. M. Schiffer), New York, Academic Press, vol. I, 1978, p. 106-144.

TODOROVA Henrieta, Durankulak, Band II. Die Prähistorischen Gräberfelder von Durankulak,

Sofia, 2002.

UCKO Peter J., Ethnography and archaeological interpretation of funerary remains, World

Archaeology, 1, 1969, 2, p. 262-280.

www.cimec.ro

143

URSULESCU Nicolae, Mormintele Criş de la Suceava – “Platoul Cimitirului”, Suceava, V, 1978,

p. 81-88.

IDEM, Evoluţia culturii Starčevo-Criş pe teritoriul Moldovei, Suceava, 1984.

IDEM, Unele observaţii privind locuinţele culturii Starčevo-Criş din Moldova, Hierasus, VII-VIII,

1988, p. 7-15.

IDEM, Apariţia înmormântărilor tumulare şi a incineraţiei la est de Carpaţi, MemAnt, XIX, 1994,

p. 193-199.

IDEM, Începuturile istoriei pe teritoriul României, Casa Editorială „Demiurg”, Iaşi, 1998.

IDEM, Neoliticul timpuriu, în Istoria românilor (coord. M. Petrescu-Dîmboviţa, Al. Vulpe), Ed.

Enciclopedică, vol. I, Bucureşti, 2001, p. 124-134.

IDEM, Neoliticul dezvoltat (târziu), în Istoria românilor (coord. M. Petrescu-Dîmboviţa, Al.

Vulpe), Ed. Enciclopedică, vol. I, Bucureşti, 2001, p. 134-148.

IDEM, Les commencements de l’incinération dans le néolithique de la Roumanie et de l’Italie, SAA,

VIII, 2002, p. 39-50.

IDEM, Spiritual şi material în viaţa preistorică şi în concepţiile arheologiei preistorice, Carpica, XXXIII,

2004, p. 5-9.

IDEM, Civilizaţia cucuteniană: argumente ale dimensiunii europene, în Dimensiunea europeană a

civilizaţiei eneolitice est-carpatice (ed. coord. N. Ursulescu), Ed. Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2007, p. 5-20.

URSULESCU Nicolae, BOGHIAN Dumitru, COTIUGĂ Vasile, Problèmes de la culture

Précucuteni à la lumière des recherches de Târgu Frumos (dép. de Iaşi), în Scripta praehistorica. Miscellanea in honorem

nonagenarii magistri Mircea Petrescu-Dîmboviţa oblata (eds. V. Spinei, C.-M. Lazarovici, Dan Monah), Ed.

Trinitas, Iaşi, 2005, p. 217-260.

URSULESCU Nicolae, KOGĂLNICEANU Raluca, Apparition des nécropoles dans le

néolithique de Roumanie et de l’Italie, SAA, XII, 2006, p. 11-42.

URSULESCU Nicolae, TENCARIU Felix Adrian, Religie şi magie la est de Carpaţi acum 7000

de ani. Tezaurul cu obiecte de cult de la Isaiia, Casa Editorială „Demiurg”, Iaşi, 2006.

VASILE Gabriel, Anthropological study of the osteologic remants discovered on the Borduşani-Popină

archaeological digging site (Ialomiţa county) during the field campaigns between 1997-2002, în Archaeological

pluridisciplinary reseaches at Borduşani-Popină (editori D. Popovici, C. Haită, A. Bălăşescu, V. Radu, F.

Vlad, I. Tomescu), Ed. Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2003, p. 95-102.

VIRAG Cristian, Cercetări arheologice la Urziceni – Vamă, AMP, 26, 2004, p. 41-70.

VIRAG Cristian, MARTA Liviu, HAGO Atilla, Urziceni, com. Urziceni, jud. Satu Mare, punct

Vamă, în Cronica. Campania 2005, Constanţa, 2006, p. 383-386.

VIZDAL J., Tiszapolgárske pohrebisko vo Vel’kých Raškovciach, Košice, 1977.

VLASSA Nicolae, Contribuţii la cunoaşterea culturii Bodrogkeresztúr în Transilvania, SCIV, 15,

1964, 3, p. 351-367.

IDEM, Cultura Criş în Transilvania, AMN, 3, 1966, p. 9-48.

IDEM, Cea mai veche fază a complexului cultural Starčevo-Criş în România, AMN, 9, 1972, p. 7-28.

IDEM, Cea mai veche fază a complexului cultural Starčevo-Criş în România, în Neoliticul Transilvaniei,

Bibliotheca Musei Napocensis, 3, Cluj-Napoca, 1976, p. 198-264.

IDEM, Neoliticul Transilvaniei: studii, articole, note, Cluj-Napoca, 1976.

www.cimec.ro

144

VOINEA Valentina, Sacralizarea spaţiului de locuit. Sacrificii umane, CCDJ, XVI-XVII, 2001, p.

35-41.

EADEM, Ceramica complexului Gumelniţa-Karanovo VI. Fazele A1 şi A2, Ed. Ex Ponto,

Constanţa, 2005.

EADEM, Practici funerare în cultura Hamangia - sacrificii de animale, Studii de Preistorie, 6, 2009,

p. 81-93.

VOLSCHI Vanda, IRIMIA Mihai, Descoperiri arheologice la Mangalia şi Limanu aparţinând

culturii Hamangia, Pontica, 1, 1968, p. 45-87.

VULPE Alexandru, Ritual funerar, în Dicţionar de istorie veche a României (paleolitic-sec. X) (coord.

D.M. Pippidi), Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 504.

WASON Paul K., The Archaeology of Rank, Cambridge University Press, Cambridge, 1994.

WHITTLE Alasdair, Neolithic Europe: a survey, Cambridge University Press, Cambridge, 1985.

WILLIAMS H. (ed.), Archaeologies of Remembrance: Death and Memory in Past Societies, New

York, 2003.

WOMAK Mari, Being Human. An Introduction to Cultural Anthropology, New York, 1998.

WRIGHT Lori E., CASSADY Yoder J., Recent Progress in Bioarchaeology: Approaches to the

Osteological Paradox, Journal of Archaeological Research, 11, 2003, 1, p. 43-70.

www.cimec.ro/scripts/arh/cronica/detaliu.asp?k=486.




www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2008/cd/index.htm, raportul nr. 168.

www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2007/cd/index.htm, raport nr. 180.




http://ran.cimec.ro/sel.asp?lpag=15&Lang=RO&layers=&crsl=2&csel=2&clst=1&Ojud=1

&Oloc=1&nr=292&ids=4379

http://paleodemografie-preistorica.ro/?page_id=287.

www.cimec.ro

145

Lista tabelelor

Tabel 1. Mormintele de la Gura Baciului

Tabel 2. Mormintele de la Trestiana

Tabel 3. Alte morminte Starčevo-Criş

Tabel 4. Poziţia scheletelor în cultura Starčevo-Criş

Tabel 5. Orientarea scheletelor în cultura Starčevo-Criş

Tabel 6. Repartiţia pe grupe de vârste şi sex în necropola de la Cernica

Tabel 7. Repartiţia inventarului în funcţie de sexul individului

Tabel 8. Repartiţia inventarului în funcţie de vârsta individului

Tabel 9. Tabel combinatoriu între sexul, vârsta şi categoria de obiect folosită în inventar

Tabel 10. Tabel combinatoriu între sex, vârstă şi categoria de material folosită în inventar

Tabel 11. Grupe de bogăţie în necropola de la Cernica

Tabel 12. Poziţia scheletelor în necropola de la Cernica

Tabel 13. Orientarea scheletelor în necropola de la Cernica

Tabel 14. Mormintele de la Sultana-Valea Orbului

Tabel 15. Poziţia scheletelor în necropola de la Sultana-Valea Orbului

Tabel 16. Orientarea scheletelor în necropola de la Sultana-Valea Orbului

Tabel 17. Necropola de la Popeşti – Vasilaţi

Tabel 18. Mormintele de la Andolina

Tabel 19. Mormintele de la Vărăşti – Boian A

Tabel 20. Mormintele de la Radovanu

Tabel 21. Mormintele de la Orăştie – Dealul Pemilor

Tabel 22. Mormintele de la Dridu

Tabel 23. Mormintele eneolitice de la Gumelniţa

Tabel 24. Mormintele eneolitice de la Gârleşti – Gherceşti

Tabel 25. Poziţia şi orientarea scheletelor de la Gârleşti-Gherceşti

Tabel 26. Morminte aparţinând culturii Tiszapolgár

Tabel 27. Mormintele eneolitice de la Cămin – Podu Crasnei

Tabel 28. Mormintele eneolitice de la Decea Mureşului

Tabel 29. Necropole şi grupuri de morminte din neoliticul şi eneoliticul românesc

Tabel 30.a Repartizarea inventarului funerar în morminte în necropola de la Cernica

Tabel 30.b Repartizarea inventarului funerar în morminte din necropola de la Cernica (detaliat)

Tabel 31. Descrierea poziţiei corpului şi a orientării scheletelor din necropola eneolitică de la Cernica

Tabel 32. Mormintele de la Iclod – Cimitirul B

Tabel 33. Repartizarea inventarului funerar în morminte în necropola de la Vărăşti – Grădiştea Ulmilor

Tabel 34. Mormintele eneolitice de la Vărăşti – Grădiştea Ulmilor

Tabel 35. Repartizarea inventarului funerar în morminte în necropola de la Ostrovul Corbului

Tabel 36. Mormintele eneolitice de la Ostrovul Corbului – Botu Cliuciului

Tabel 37. Repartizarea inventarului funerar în morminte în necropola de la Urziceni – Vamă

www.cimec.ro

146

Tabel 38. Mormintele eneolitice de la Urziceni – Vamă

Tabel 39. Repartizarea inventarului funerar în morminte în necropola de la Decea Mureşului

Tabel 40. Repartizarea inventarului funerar în mormintele eneolitice din necropola de la Brăiliţa

Tabel 41. Mormintele eneolitice de la Brăiliţa

Tabel 42. Repartiţia pe grupe de vârstă a scheletelor din necropolele neo-eneolitice

Tabel 43. Tabel combinatoriu între sexul şi poziţia scheletelor

Tabel 44. Tabel combinatoriu între grupele de vârstă şi sexul decedaţilor

Tabel 45. Tabel combinatoriu între grupele de vârstă şi poziţia scheletelor

Tabel 46. Tabel combinatoriu general (sex, grupe de vârstă, poziţia scheletelor)

Tabel 47. Tabel combinatoriu între inventarul mormintelor şi sexul decedaţilor

Tabel 48. Tabel combinatoriu între inventarul mormintelor şi grupele de vârstă

Tabel 49. Tabel combinatoriu între grupele de vârstă şi sexul decedaţilor (pe culturi şi necropole)

Tabel 50. Tabel combinatoriu general (sex, grupe de vârstă, inventar)

Lista hărţilor

Harta 1. Necropole şi aşezări cu morminte din neoliticul şi eneoliticul românesc

Harta 2. Mormintele de la Gura Baciului

Harta 3. Mormintele de la Trestiana

Harta 4. Alte morminte Starčevo-Criş

Harta 5. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din necropola de la Cernavodă

Harta 6. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din necropola Cernica

Harta 7. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din necropola de la Sultana-Valea Orbului

Harta 8. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din necropola de la Popeşti-Vasilaţi

Harta 9. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din necropola de la Andolina

Harta 10. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din necropola de la Vărăşti-Boian A

Harta 11. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din mormintele de la Glina

Harta 12. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din necropola de la Radovanu

Harta 13. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele de la Căscioarele-D’Aia Parte

Harta 14. Mormintele de la Orăştie – Dealul Pemilor

Harta 15. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din necropola de la Iclod

Harta 16. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din necropola de la Vărăşti-Grădiştea Ulmilor

Harta 17. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din necropolele de la Chirnogi

Harta 18. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din mormintele de la Gumelniţa

Harta 19. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din necropola de la Gârleşti

Harta 20. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din necropola de la Cămin-Podu Crasnei

Harta 21. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din necropola de la Ostrovul Corbului

www.cimec.ro

147

Harta 22. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din necropola de la Urziceni-Vamă

Harta 23. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele din necropola Decea Mureşului

Harta 24. Posibila origine a materiilor prime din care au fost confecţionate piesele descoperite în necropola de la Brăiliţa

Lista graficelor

Grafic 1. Poziţia scheletelor în cultura Starčevo-Criş

Grafic 2. Orientarea scheletelor în cultura Starčevo-Criş

Grafic 3. Repartiţia pe grupe de vârstă în necropola de la Cernavodă

Grafic 4. Repartiţia pe grupe de vârste în necropola de la Cernica

Grafic 5. Planul necropolei de la Cernica

Grafic 6. Raport între sex, vârstă şi categoria de obiecte de la Cernica

Grafic 7. Raportul între sex, vârstă şi categoria de material folosită la Cernica

Grafic 8. Categorii de morminte în necropola de la Cernica

Grafic 9. Poziţia scheletelor în necropola de la Cernica

Grafic 10. Orientarea scheletelor în necropola de la Cernica

Grafic 11. Poziţia scheletelor în necropola de la Sultana

Grafic 12. Repartiţia pe grupe de vârstă în necropola de la Popeşti-Vasilaţi

Grafic 13. Orientarea scheletelor în necropola de la Vărăşti – Boian A

Grafic 14. Orientarea scheletelor în necropola de la Radovanu

Grafic 15. Repartiţia pe grupe de vârstă în necropola de la Vărăşti-Grădiştea Ulmilor

Grafic 16. Orientarea scheletelor în necropola de la Vărăşti-Grădiştea Ulmilor

Grafic 17. Orientarea scheletelor descoperite la Dridu

Grafic 18. Repartiţia pe grupe de vârstă în necropola de la Chirnogi-Şuviţa Iorgulescu

Grafic 19. Planul necropolei de la Gârleşti – Gherceşti

Grafic 20. Orientarea scheletelor în necropola de la Gârleşti – Gherceşti

Grafic 21. Numărul şi raportul copii-adulţi din necropola de la Gârleşti – Gherceşti

Grafic 22. Poziţia scheletelor din necropola de la Ostrovul Corbului

Grafic 23. Orientarea scheletelor din necropola de la Ostrovul Corbului

Grafic 24. Poziţia scheletelor eneolitice din necropola de la Brăiliţa

Planuri Planul necropolei de la Cernica cu presupusa grupare a mormintelor

www.cimec.ro

148

www.cimec.ro

149

ANEXE

www.cimec.ro

150

www.cimec.ro

151

Tabel 29. Necropole şi grupuri de morminte din neoliticul şi eneoliticul românesc

Epocă Cultura/Grup cultural Necropolă/Grupuri de morminte

Nr. morminte

Observaţii

Neoliticul timpuriu

Starčevo-Criş Gura Baciului 10 Din care unul de incineraţie

Trestiana 11

Neoliticul evoluat –

eneoliticul timpuriu

Hamangia Faza Goloviţa şi Ceamurlia

Cernavodă > 500

Boian Faza Bolintineanu şi Giuleşti

Cernica 378

Faza Bolintineanu şi Giuleşti

Sultana – Valea Orbului circa 240

Faza Vidra Popeşti – Vasilaţi 16

Faza Vidra Andolina 5

Faza Vidra Vărăşti – Boian A 14

Faza Vidra Glina 8

Faza Spanţov Radovanu 23

Faza Spanţov Căscioarele – D’aia Parte 28

Cluj-Cheile Turzii-Lumea Nouă

Lumea Nouă < 100

Turdaş Orăştie – Dealul Pemilor 5

Iclod Iclod A 40

Iclod B 70

Suplac Suplacu de Barcău 3 Morminte de incineraţie

Eneoliticul dezvoltat

Gumelniţa A2 Vărăşti – Grădiştea Ulmilor 118

Dridu 9

Chirnogi – Şuviţa Iorgulescu 62

Faza A2 Chirnogi – Terasa Rudarilor 16

Gumelniţa 11

Sălcuţa Faza III Gârleşti – Gherceşti 15

Bodrogkeresztúr (Gorneşti)

Ostrovul Corbului – Botu Cliuciului

53

Cămin – Podu Crasnei 9

Urziceni – Vamă 40

Decea Mureşului Decea Mureşului 15

Cernavodă I

Brăila – Brăiliţa 125

www.cimec.ro

152

Tabel 30.a Repartizarea inventarului funerar în morminte în necropola de la Cernica (conform monografiei)

Nr. mormânt

Vârstă Sex

Ceramică Silex

Piatră

Os Corn

Aramă

Aur

Alte obiecte Ofrande

de carne

Ocru Plastică

(idoli) Podoabe

Vase Fr. Mărgele Brăţări Pandan tive

Inele

3 Adolesc. *

9 Adult, F * *

13 Copil *

16 Adult, M * *

17 Matur, F * *

19 Adult, F *

22 Adult, *

26 Senil *

27 Adolesc. *

28 Adult, M * * * *

29 Adult, F * *

32 Adult * *

34 Adoles F * *

37 Senil * *

38 Adult, M *

40 Adult *

41 Adult *

42 Adult, F * *

43 Adult, F * * * * * *

45 Matur *

47 Adult, F *

48 Adolesc * * *

54 Senil * *

63 Adoles F *

68 Adult *

70 Copil *

73 Adult,M *

74 Adult, F *

75 Copil *

77 AdolesF *

79 Adult *

80 Adult, F *

81 Adult, M * *

82 Adult * * *

84 Adult *

87 Adult * * *

88 Adoles F * *

www.cimec.ro

153

88 bis Copil * * * *

90 Adult, M * *

92 Adult * * *

95 Adult, M * * * *

96 Matur F *

97 Adult *

98 Adult, M * * * *

101 Adult, F * * * *

102 Adult, M *

103 Adult, F *

109 Adolesc. *

111 Adult * *

112 Adult * *

113 Adult * *

115 B Adult * *

116 Adult *

117 Adult, F * *

120 Adult * * * *

126 Adult *

127 Adol. M * * * *

132 Adult, M * *

133 bis Adult, F *

137 Adult * *

141 Adult, F *

144 Adoles F * * * *

156 Adult, M *

162 Adult, F * *

164 Adult *

166 A Adult, F *

168 Adolesc. *

169 Matur *

171 Matur, F *

173 Adult, F * *

182 Adult *

186 Adult, M * *

188 Matur, F * *

194 Adult, M *

196 Adult, F * * *

198 Adult, F * *

210 Adult, F *

211 Adult * *

216 Adult * *

218 Adult, M *

225 Adult, F * * *

www.cimec.ro

154

227 Adult, F *

236 F * *

239 Adult, M * *

241 A Adult, M * * *

241 B Adult, M *

244 C - * *

250 Adult, F *

251 Adult, F * * * *

253 Adult, F *

255 Adult, M *

256 Adult, F * * *

259 Adult * *

265 Adult, F *

266 Adult, M *

267 Adult, F * * * * *

270 Adult *

273 Adult, M * * *

278 Adult *

281 Adult *

282 Adult, F *

284 Adult, M * * * *

289 Adult, M *

292 Adult, F *

303 Adult, F *

314 Adult, M *

329 Adult, M * * * *

330 Adult, M * *

340 Adult, F * * *

341 Adult, F *

342 Adol. F * *

343 Adult, M *

346 Adult, M *

348 Adult, F *

354 Adult, M * * * * *

355 Adult, F * * *

www.cimec.ro

155

Tabel 30.b Repartizarea inventarului funerar în morminte din necropola de la Cernica (conform monografiei 2001, detaliat)

Nr. Mormânt

Vârstă

Sex

Ceramică Podoabe Altele

Utilaj litic

Mărgele Ace os

Pandantive

Inele os

Brăţări scoică

Topor piatră

Dăltiţă piatră

Microlite silex

Dinţi Scoică Aramă Altele

3 Adolesc. 1

9 Adult, F 1 9

13 Copil *

16 Adult, M 1 3

17 Matur, F * 2 piese corn

19 Adult, F Placă os

22 Adult 6

26 Senil 1

27 Adolesc Placă mistreţ

28 Adult, M 3 2 1

29 Adult, F > 26 5

32 Adult 1

34 Adoles F * 13

37 Senil 1

38 Adult, M 28

40 Adult 1

41 Adult Sulă, placă os

42 Adult, F 1

43 Adult, F 1 27 17 1 1 7 Valvă scoică

45 Matur 1

47 Adult, F * 1 Valvă

48 Adolesc * 4 6

54 Senil 1

63 Adoles F 1

68 Adult 1

70 Copil 1

73 Adult, M 1

74 Adult, F 1

75 Copil 16

77 Adoles F 1

79 Adult 1

80 Adult, F *

81 Adult, M Colţ mistreţ 1

82 Adult 1 2

84 Adult 1

87 bis Adult 2 1

88 Adoles F 1

www.cimec.ro

156

88 bis Copil 1 1 1 3

90 Adult, M 1

92 Adult 2 * 1

95 Adult, M * * 1 1

96 Matur, F 1

97 Adult 4

98 Adult, M 11 8 1 1

101 Adult, F * marmură 1 1

102 Adult, M 1

103 Adult, F *

109 Adolesc 1

111 Adult 16 * * 1

112 Adult 3 1

113 Adult 4

115 B Adult 2 *

116 Adult *

117 Adult, F 2 vase 2

120 Adult * 10 1 1

126 Adult 1

127 Adoles M 1 1 Răzuitor 1 5

132 Adult, M Sulă os 1

133 bis Adult, F 2

137 Adult 1

141 Adult, F 1

144 Adoles F 2 1 1

156 Adult, M 1

162 Adult, F 5

164 Adult 2

166 A Adult, F 3 Plăcuţe scoică

168 Adolesc *

169 Matur Ofrandă carne

171 Matur, F 9 dinţi cerb

173 Adult, F Salbă dinţi

182 Adult *

186 Adult, M 2 1

188 Matur, F 3 3

194 Adult, M 7

196 Adult, F 8 * Sulă os

198 Adult, F 6

210 Adult, F 3

211 Adult Unealtă os 2

216 Adult 2 plăcuţe os, sulă os,obiect

os

11

218 Adult, M Obiect os

www.cimec.ro

157

225 Adult, F 1 Ofrandă carne

227 Adult, F 13

236 F * 3

239 Adult, M 1 1

241 A Adult, M 1 1 1

241 B Adult, M Colţ mistreţ

244 C - 1

250 Adult, F * Colţ mistreţ

251 Adult, F+copil 19 5 1 1

253 Adult, F 1

255 Adult, M 1

256 Adult, F * * * * Lustruitor

259 Adult 3 1

265 Adult, F Vas

266 Adult, M Valvă scoică

267 Adult, F * 6 1 1

270 Adult 1

273 Adult, M Unealtă corn 1 5

278 Adult 1

281 Adult 1

282 Adult, F 3

284 Adult, M 1 1 Răzuitor silex

289 Adult, M 1

292 Adult, F 7 plăcuţe scoică

303 Adult, F+copil *

314 Adult, M Pafta scoică 1

329 Adult, M * Os pasăre 1 1

330 Adult, M Os mic 1

340 Adult, F * *

341 Adult, F 6

342 Adolesc F 2 3

343 Adult, M Obiect os

346 Adult, M 1

348 Adult, F *

354 Adult, M * * 1 1 3

355 Adult, F * * 1

www.cimec.ro

158

Tabel 31. Descrierea poziţiei corpului şi a orientării scheletelor din necropola eneolitică de la Cernica (conform monografiei)

Nr. mormânt



1. - Matur 50 ani Întins pe dreapta VNV 295°

2. - Matur 45 ani Întins pe spate VNV 291°

3. - Adult 20-30 ani Întins pe spate VNV 279°

4. - Adolescent 16-17 ani Întins pe dreapta VSV 262°

5. - Matur 35 ani Întins pe spate V 270°



8. - Matur 50-55 ani - VNV 287°

9. F Matur 45-50 ani Întins pe spate VSV 249°

10. - Matur 40-45 ani Întins pe spate VSV 250°

11. - Senil 60 ani Întins pe spate VSV 250°

12. - Matur 40-45 ani Întins pe dreapta VSV 239°

13. - Copil 7-8 ani Întins pe dreapta VSV 243°


15. - Matur peste 50 ani Întins pe spate VSV 272°

16. M Adult 25-30 ani Întins pe spate VNV 272°

17. F Matur 40 ani Întins pe spate VSV 258°

18. F Adult 25 ani Întins pe spate VNV 274°

19. F Senil 60 ani Întins pe spate VNV 304°


21. F Adolescent 15-16 ani Întins pe spate VSV 257°

22. - Adult 25-30 ani Întins pe spate VSV 241°

23. F Adult Întins pe spate VNV 275°

24. - Matur 50 ani Chircit pe stânga VNV 270°

25. F Matur 40-45 ani Întins pe spate VNV 302°

26. - Matur Întins pe spate VSV 261°

27. - Copil 8 ani Întins pe spate VNV 278°

28. M Matur 40 ani Întins pe spate VSV 239°


30. F Adult 25-30 ani Întins pe spate VSV 221°

31. - - Chircit pe dreapta VSV 255°

32. - Matur 40-45 ani - VNV 289°

33. M Adolescent 16-17 ani Întins pe spate VSV 255°

34. F Adolescent 16-18 ani Întins pe spate VNV 285°


36. - Matur 50 ani - -



38 b - Adolescent 18-19 ani - -

www.cimec.ro

159

39. M Matur 30-35 ani Întins pe spate VNV 275°

40. - Matur 45-50 ani Întins pe spate VNV 279°



43. F - Întins pe spate VSV 256°


45. - Matur 40 ani Chircit pe dreapta VNV 271°

46. - Copil Întins pe spate VNV 287°

47. F Adult 25-30 ani Întins pe spate VNV 294°

48. F Adult 25-30 ani Întins pe dreapta VNV 280°

49. - Adult 22-23 ani Întins pe spate VSV°

50. - Copil Chircit pe dreapta -

51. - Adult - -

52. - Adult - -

53. - - - -

54. - Matur 30-35 ani Întins pe dreapta VSV

55. - - - VSV 264°


57. - Copil 0-4 ani - -


59. - - Întins pe spate VSV 264°

60. F Matur 30 ani Întins pe spate VNV 282°

61. F Matur 50 ani Întins pe spate SSV 222°

62. - Adult 25-30 ani Chircit pe dreapta VSV 245°

63. F Adult 30 ani Întins pe dreapta VSV 261°


65. M Matur 40-45 ani Întins pe spate VSV 250°


67. - Adult 20 ani Întins pe spate VSV 247°


69. - Matur 30-60 ani Întins pe spate -

69 b - Adult 20-30 ani - -

70. - Copil 8-9 ani Întins pe spate SSV 217°

71. - Copil 6-7 ani Întins pe stânga VSV 257°

72. - - Întins pe stânga VSV 247°



75. - Copil 7-8 ani Întins pe spate VSV 236°

76. - Matur 35 ani Întins pe spate VSV 242°

77. F Adolescent 18-19 ani Întins pe spate VSV 246°



79 b - Adult 30 ani - -


www.cimec.ro

160



83. F Copil 5-6 ani Întins pe spate VSV 223°


85. - Adult 20-30 ani Întins pe spate SSV 195°


87. - - - VSV 259°

88. F Matur 30-60 ani Întins pe spate SSV 223°

89. - Matur 40 ani Întins pe spate SSV 212°

90. M Adult 25 ani Întins pe spate VSV 242°


92. - Adult 25 ani Întins pe dreapta VSV 239°



95. M Adult 20-25 ani Întins pe spate VSV 256°

96. F Matur 35 ani Întins pe stânga VNV 273°

97. - Matur 35 ani - -

98. M Adult Întins pe spate SSE 176°

99. - Adult 25 ani Întins pe spate VNV 274°



102. M - Întins pe spate VSV 260°




106. M - Întins pe spate VNV 275°


108. M Senil peste 60 ani Întins pe dreapta VSV 263°

109. F Matur 50 ani Chircit pe stânga VSV 264°

110. M Matur 50 ani Întins pe spate VNV 281°

111. - - Întins pe spate VNV 272°

112. - Adolescent 18 ani Întins pe spate VNV 293°



115. - - Chircit pe dreapta VSV 246°


117. F Matur 55-60 ani Chircit pe stânga VNV 271°


119. F - Întins pe spate VNV 294°


121. - Matur 35 ani - -


123. - Copil, un an - VNV 273°


www.cimec.ro

161

125. - Matur Întins pe spate VNV 276°









134. - Matur 40 ani Chircit pe dreapta VSV 235°


136. - Copil 7-9 ani Întins pe spate VSV 249°

137. - Adult 18-25 ani - VSV 262 °



140. - - Chircit pe stânga VNV 305°


142. F Matur 30-35 ani Întins pe spate SSV 219°

143. F Adult 25-30 ani Întins pe spate SSV 222°

144. F Adolescent 17-19 ani Întins pe spate SSV 222°

145. - Adult 20 ani Întins pe stânga V 270°



148. - - Întins pe stânga VSV 238°

149. F Matur 30-35 ani Întins pe burtă VSV 258°

150. F Matur Întins pe spate VNV 271°









159. - Adult 25 ani Întins pe stânga VNV 274°

160. F Adult 25 ani Întins pe spate SSE 166°

161. F Matur 35-40 ani Întins pe dreapta VSV 246°


163. F Adult Întins pe spate VSV 269°

164. - - Întins pe spate -


166. - Matur 35 ani Chircit pe stânga VNV 274°

167. F Adolescent 15 ani Întins pe spate VSV 261°

168. F Adolescent Întins pe spate VSV 269°

www.cimec.ro

162


170. - Întins pe spate VNV 289°

171. F Matur Întins pe spate V 270°

172. - Adult Întins pe spate -



175. F Matur 55 ani Întins pe spate V 270°



178. - Matur Întins pe spate VNV 276°



181. - Copil 6 ani Întins pe spate VSV 260°



184. F Adolescent 16 ani Întins pe spate VNV 289°


186. M Adolescent 17-18 ani Întins pe spate VNV 272°



189. F Adult 25 ani Întins pe spate VSV 257°




193. - Adolescent 16-18 ani Întins pe stânga VSV 261°


195. F Senil peste 60 ani Întins pe spate VSV 247°





200. - Matur 35 ani Chircit pe dreapta VSV 254°

201. F - Întins pe spate -

202. - Matur 35 ani Întins VSV 267°






207 b F Matur 50 ani Întins pe spate VNV 297°

208. - Matur - VNV 314°




www.cimec.ro

163






217. M Senil 60-65 ani Întins pe spate VNV 294°



220. - Copil 1-2 ani Întins pe spate VNV 281°

221. - Adolescent 14-15 ani Întins pe spate VNV 278°

222. - Copil? - -

222 b M Adult 25-30 ani Întins pe spate VNV 299°





227. F Matur 50 ani Întins pe dreapta VSV 253°




231. - - - -

232. F Matur 35 ani Întins pe stânga VNV 279°



235. - Copil? Întins pe spate VNV 272°

236. F - - -

237. M Matur 30-40 ani Întins pe burtă VSV 260°

237 b - - Întins pe spate -


239. M Senil peste 60 ani Întins pe spate VSV 262°



241 b M Adult 30 ani Întins pe spate VNV 277°




244 b M - Întins pe spate VNV 281°

244 c - - Întins pe spate VNV 284°

245. M Matur 55 ani Întins pe spate V 270°

246. F Matur 50-60 ani - VSV 256°



249. - - - -


www.cimec.ro

164

251. F Matur 45-50 ani Chircit pe dreapta VSV 262°



254. M Adult 25 ani Întins pe spate VNV 287°








262. F Senil peste 65 ani Întins pe spate VSV 265°








270. - - - -

271. F - Întins pe spate -





276. - Copil 7-8 ani - -

277. M Adult Întins pe spate -






283. F Matur 50 ani Întins pe stânga VSV 231°




287. - Adult - -


289. M Matur 30 ani Întins pe spate V 270°





294. F Copil 10-12 ani Întins pe spate VNV 274°

www.cimec.ro

165


296. F Matur 40 ani Chircit pe dreapta VSV 245°


298. - Copil Întins pe dreapta -




302. M Matur 35 ani - V

303. F Adult 25-30 ani Întins pe stânga VNV 284°



306. M Matur 45-50 ani Întins pe dreapta VSV 239°


308. - Copil 0-7 ani Întins pe stânga VSV 253°

309. - Matur spre senil Întins pe spate VSV 269°




313. - Copil Întins pe spate VNV 280°





318. - Senil 60-65 ani Întins pe burtă VSV 260°

319. - Copil Întins pe spate VSV 257°

320. F Adult 30 ani Întins pe spate VSV 268°

321. M Senil 65-70 ani Întins pe dreapta VSV 238°



323b - Matur 40 ani - -

324. - Adult - -

325. F - Chircit pe dreapta VSV 227°

326. - - - -




330. M Adult 25-30 ani Întins pe spate SSV 192°


332. F Adolescent 17 ani Întins pe spate VSV 252°




336. - Senil 60 ani Întins pe dreapta VNV 287°

337. M Matur 40 ani Întins pe dreapta VNV 286°

www.cimec.ro

166

338. F Matur Întins pe spate VNV 293°

339. Matur 40 ani Întins pe spate VSV 256°


341. F Matur 55 ani Chircit pe dreapta VSV 266°

342. F Adolescent 14-18 ani Întins pe spate VNV 284°

343. M Senil 60-65 ani Întins pe spate VSV 265°


345. - Senil Întins pe dreapta VNV 298°



348. F - Chircit pe stânga VSV 260°


350. - Copil Întins pe spate VSV 249 °


352. - Copil Întins pe spate VSV 254°

353. M - Întins pe spate VSV 266°

354. - Adult 25-30 ani Întins pe dreapta VSV 266°



www.cimec.ro

167

Tabel 32. Mormintele de la Iclod – Cimitirul B1

Nr. mormânt


3 - Copil - N-S

8 - Copil - N-S

9 - - - N-S

10 - - - SV-NE

11 - - - SV-NE

13 - - - V-E

14 - - Întins pe spate VSV-ESE

15 - - Întins pe spate VSV-ESE

16 - - - V-E

18 - - Întins pe spate NNE-SSV

22 - - Întins pe spate N-S

23 Cenotaf ? - - NV-SE

26 - - Chircit V-E

27 - - - V-E

28 - - Întins pe spate VSV-ENE

30 - - Întins pe spate SV-NE

31 - Copil - -

32 - - Întins pe spate NE-SV




36 - Adolescent ? Întins pe spate VNV-ESE


38 - Copil? Întins pe spate SSV-NNE

39 - - Întins pe spate NNV-SSE

40 - - - N-S


42 F Matur Întins pe spate SE-NV

42 A - - Întins pe spate -

43 - - Întins pe spate -

44 - - - -


52 - - - -


1 După Raluca Kogălniceanu, Necropola de la Iclod, 2005, referat în cadrul programului de doctorat.

www.cimec.ro

168

Tabel 33. Repartizarea inventarului funerar în morminte în necropola de la Vărăşti – Grădiştea Ulmilor

Număr mormânt

Vârstă Sex

Ceramică Silex

Piatră

Os Corn

Aramă

Aur

Alte obiecte Ofrande de carne

Ocru Plastică

(idoli) Podoabe


Inele

2 Copil *

3 Adult, F * *

5 Adult

10 Adult * *

15 Adult *

19 Adoles. *

21 Copil *

25 Adoles. *

30 Adult, M *

32 Adult, F *

37 Adult, M * *

51 Adult *

52 Adult *

54 Adult, F * * * *

55 Adult, M * *

56 Adult, F *

63 Adol. M *

64 Adult, F

66 Adult *

72 Adult, M *

84 Adult, F * *

91 Copil * * *

100 Copil *

117 Adult *

119 Adult * *

120 Adult *

123 Adult *

124 Adult *

www.cimec.ro

169

Tabel 34. Mormintele eneolitice de la Vărăşti – Grădiştea Ulmilor (conform monografiei2)


(cu craniul spre)

1 - Copil Chircit stânga ESE 114°

2 F Adult Chircite stânga ENE 72°

3 - Adult - -

4 - Adult Chircit stânga ENE 84°

5 - Adult Întins pe spate ENE 84°

6 - Copil - -

7 - Adult Chircit stânga ESE 108°

8 - Copil - -



11 - Copil - -

12 - Adult Întins pe spate E 90°

13 F Matur Chircit stânga SSE 137°


15 Oase izolate din scheletul unui adult


17 Oase izolate dintr-un schelet de copil

18 Adolescent Chircit stânga ESE 115°



21 M Adult Chircit stânga ESE 95°

22 M Adult Chircit stânga ENE 82°

23 - Copil Chircit stânga ENE 72 °

24 - Adolescent Chircit stânga ENE 80°


26 - Adult Chircit stânga NE

27 - Copil Chircit stânga NNE 34°

28 Resturi izolate dintr-un schelet de copil, cu oasele deranjate



31 F Adult Chircit stânga ESE 102°


33 - Copil Chircit stânga E


2 E. Comşa, Necropola gumelniţeană de la Vărăşti, AB, IV, 1995, 1, p. 55-189. Menţionăm că în acest tabel am notat şi mormintele încadrate în faza de tranziţie de la cultura Boian

la cultura Gumelniţa (M9, M21, M118).

www.cimec.ro

170






40 - Copil - E


42 - Adolescent Chircit stânga ESE 105°

43 - Copil - E

44 - Adult Chircit stânga NNE 35°


46 - Adult Chircit dreapta ENE 60°



49 - Adult Chircit stânga E 90°


51 - Copil Chircit stânga ENE


53 F Adult Chircit stânga ENE 85°

54 F Adult Chircit stânga, faţa în jos ENE 73°


56 - Copil Chircit stânga ENE 58°



59 - Adult Chircit dreapta VSV 263°



62 - Adolescent - -





67 M Adult Chircit stânga SSE 168°


69 M Adult Chircit dreapta VNV 290°



72 M Adult Chircit stânga E 88°

73 - Copil Chircit stânga NNV 335°




77 - Adult Şezând NNV 343°

www.cimec.ro

171

78 - Copil - E 90°




82 F Adult Chircit dreapta ESE 112°

83 M Adult Chircit dreapta ESE 98°

84 F Adult Chircit stânga E 90°






90 - Copil Chircit E

91 - Copil Chircit dreapta ENE 80°

92 M Adult - -

93 - Adult - -




97 - Copil - -



100 - Copil Chircit E 90°







107-110 Schelete de persoane adulte, aflate în poziţie chircită pe stânga

111 - Copil - -

112 - Copil - -

113 - Copil - -

114 - Adult Chircit stânga SSE 150°

115 - Copil - -







122 M Adult Chircit stânga E 90°

www.cimec.ro

172

Tabel 35. Repartizarea inventarului funerar în morminte în necropola de la Ostrovul Corbului (după Roman, Dodd-Opriţescu 1989)

Nr. morm

ânt

Vârstă

Sex

Ceramică Silex

Piatră

Os

Corn

Aramă

Aur


Ocru Plastică

(idoli) Podoabe


Inele

1 Adolesc. *

2 Copil *

4 Matur *

10 Copil *

12 Adolesc. *

13 Matur * * *

14 *

15 Matur * * *

16/17 16-M *

19 *

20 Adolesc. *

22 Matur,F * * * *

26 *

28 Adolesc. * *

29 *

31 *

34 Craniu *

37 * * *

38 *

40 *

42 * *

44 *

45 *

46 Copil *

47 F * * *

47 Adolesc. *

51 Matur *

55 Copil *

56 *

57 *

58 F *

59 Adolesc *

62 Adult *

63 *

www.cimec.ro

173

Tabel 36. Mormintele eneolitice de la Ostrovul Corbului – Botu Cliuciului3


1 M Adult Chircit dreapta ENE – VSV

2 - Copil Chircit stânga ENE – VSV

4 - Matur Chircit dreapta ENE – VSV

5 - - Chircit stânga ENE – VSV



8 - Matur Chircit stânga ENE – VSV

10 - Copil - E – V

11 - Copil - E – V

12 - Adult Chircit stânga ESE – VNV

13 - Matur Întins pe spate ESE – VNV

14 - - Întins pe spate E – V

15 - Matur Întins pe spate ENE – VSV

16 M - Chircit stânga ENE – VSV



20 - - Chircit stânga E – V

21 Fragmente de oase (craniu şi fragmente de membre inferioare)

22 F Matur Chircit stânga E – V

23 - Adult Chircit stânga E – V


27 - Adolescent Chircit dreapta ESE – VNV

29 - - Chircit stânga ESE – VNV


34 Fragmente de craniu şi oase lungi

35 - Adult Chircit stânga ESE – VNV




40 - - - E – V



44 - Matur Chircit stânga E – V



47 F - Chircit stânga ENE – VSV

3 În acest tabel am păstrat numerotarea dată mormintelor eneolitice în Petre Roman, Ann Dodd-Opriţescu, Interferenţe etnoculturale, din perioada indo-europenizării, reflectate în cimitirul

eneolitic de la Ostrovul Corbului, p. 14-24.

www.cimec.ro

174



50 - - - E – V

51 - Matur Întins, cu faţa în jos ENE – VSV

52 Fragmente de oase








60 - Copil Întins pe spate V – E

61 - Copil - E – V

62 - Adult Chircit stânga ENE – VSV


www.cimec.ro

175

Tabel 37. Repartizarea inventarului funerar în morminte în necropola de la Urziceni – Vamă

Numărul mormânt

ului

Vârstă

Sex

Ceramică Silex

Piatră

Os

Corn

Aramă

Aur


Ocru Plastică

(idoli) Podoabe

Vase Fr. Mărgele Brăţări Pandan. Inele

1 * * *

2 *

3 * *

4 * *

6 Copil *

7 * * * *

8 * *

9 * *

10 * *

11 *

13 *

14 * *

15 * *

17 * *

18 * *

19 *

20 * *

21 * *

22 Copil *

23 * *

24 *

25 *

26 * *

27 * * * *

28 * *

29 * *

30 *

31 *

32 *

33 *

34 *

35 *

36 *

37 *

www.cimec.ro

176

Tabel 38. Mormintele eneolitice de la Urziceni – Vamă4 Nr. mormânt Sex Vârstă Poziţia scheletului Orientarea scheletului



3 - - Chircit dreapta E – V


5 Mormânt de înhumaţie descoperit în umplutura unui şanţ

6 Mormânt dublu (adult şi copil), scheletele fiind aflate în poziţie chircită








14 - - Chircit dreapta E – V?


16 Mormânt de înhumaţie






22 - Copil Chircit dreapta E – V











33 Fragmente de oase (calotă craniană, antebraţ)





4 În acest tabel prezentăm numai mormintele eneolitice, aşa cum sunt ele descrise în C. Virag, Cercetări arheologice la Urziceni – Vamă, AMP, 26, 2004, p. 41-70; C. Virag, Liviu

Marta, Atilla Hago, Urziceni, com. Urziceni, jud. Satu Mare; Punct: Vamă, în Cronica. Campania 2005, 2006, p. 383-386.

www.cimec.ro

177

Tabel 39. Repartizarea inventarului funerar în morminte în necropola de la Decea Mureşului (după Kovács, 1932)

Numărul mormân-

tului

Vârstă Sex

Ceramică Silex

Piatră

Os Corn

Aramă

Aur


Ocru Plastică

(idoli) Podoabe


Inele

1 Adult cuţit *

2 Copil? * *

3 cuţit * 380? *

4 Adult * cuţit * * Salbă aramă

*

5 Dublu * răzuitor * *

6 M * *

7 Copil cuţit * *

8 * *

9 Copil * *

10 * ac *

11 M * cuţit sulă * *

12 cuţit sceptru ac * *

13 * ac * *

14 * cuţit ac *

15 Dublu * * ac * *

16 Adult * *

17 * *

www.cimec.ro

178

Tabel 40. Repartizarea inventarului funerar în mormintele eneolitice din necropola de la Brăiliţa (după Harţuche 2002)

Numărul mormân-

tului

Vârstă Sex

Ceramică Silex

Piatră

Os

Corn

Aramă

Aur


Ocru

Plastică (idoli)

Podoabe

Vase Fr.

Mărgele Brăţări Pandan tive

Inele

21 Copil * *

25 Matur *

33 Copil * * *

59 Copil *

64 Matur * *

94 Matur * * *

95 Copil * * * * *

96 Copil *

97 Copil * *

100 Matur * *

102 Matur *

113 Matur * * * *

120 Matur * *

127 Matur *

131 Copil * * *

134 Matur * * *

135 Copil * *

153 Matur * *

155 Matur * *

157 Copil * * *

164 Matur * * *

168 Matur *

172 Matur * *

175 Matur * *

179 Matur * *

182 Matur *

183 Matur * *

186 Matur *

188 Matur * *

190 Copil * *

194 Matur * *

196 Matur *

203 Matur * *

205 Copil * * * *

206 Matur *

www.cimec.ro

179

207 Matur * * *

209 Matur * * *

214 Matur * * *

221 Matur *

229 Matur * *

231 Matur *

232 Matur *

233 Matur * *

234 Matur *

235 Matur *

239 Matur *

245 Matur *

246 Matur *

250 Matur * *

252 Copil *

266 Matur * *

268 Matur *

270 Matur *

271 Matur *

276 Matur * *

285 Copil * *

293 Matur *

298 Copil * *

300 Copil *

301 Matur * *

302 Matur *

304 Matur * *

305 Matur * *

www.cimec.ro

180

Tabel 41. Mormintele eneolitice de la Brăiliţa5

Nr. mormânt


1 - Copil Chircit stânga V – E

2 - Matur Chircit E – V



5 - Matur Întins pe spate E – V

6 - Matur Întins pe spate V – E

7 - Copil Întins pe spate E – V




11 - Matur Întins pe spate NV – SE











22 - Copil Întins pe spate N – S



25 Craniul unui matur, îngropat singur, cu occipitalul spre NE






31 - Matur Întins pe spate SE – NV

32 Craniul unui matur, îngropat singur


34 - Copil Întins pe spate SV – NE


5 Ne referim în acest tabel numai la mormintele eneolitice aşa cum sunt descrise ele în N. Harţuche, Complexul arheologic Brăiliţa, p. 46-114, astfel că, numerotarea are în vedere

numai aceste morminte. Deşi autorul monografiei aminteşte de mai multe ori de 125 de morminte eneolitice, din atribuirea mormintelor culturii Cernavodă I făcută la p. 128 nu rezultă decât 116 morminte, pe care le vom folosi ca punct de plecare în analiza noastră.

www.cimec.ro

181



38 - Copil Chircit stânga S – N

39 - Matur Chircit dreapta V – E

40 - Matur Întins pe spate VSV – ENE



43 - Matur Întins pe spate SV – NE


45 Craniul unui matur, aşezat în poziţie verticală, cu privirea spre ENE





50 - Matur Chircit dreapta V – E



53 - Matur Întins pe spate NE – SV

54 - Matur Întins pe spate NE – SV








62 - Matur Întins pe spate N – S




66 - Copil Întins pe spate -



69 - Copil Întins pe spate ENE – VSV







76 - Copil Întins pe spate VSV – ENE




www.cimec.ro

182







86 Schelet distrus aproape în întregime



89 - Copil Întins pe spate SV – NE

90 - Matur - -

















107 - Copil - -









116 - Matur - -

www.cimec.ro

183

Tabel 42. Repartiţia pe grupe de vârstă a scheletelor din necropolele neo-eneolitice6

Cultura Necropola/grupuri de morminte

Copii (infans I + infans II)

Adolescenţi Adulţi Maturi Senili Total

Starčevo-Criş Gura Baciului 2 - 2 2 - 6

Trestiana 4 1 3 4 - 12

Hamangia Cernavodă 19 16 65 354 14 468

Boian

Cernica 20 17 67 175 15 294

Sultana – Valea Orbului 44 9 124 2 179

Popeşti – Vasilaţi 2 2 5 7 - 16

Andolina 1 4 - - - 5

Vărăşti – Boian A 5 - 5 4 - 14

Radovanu 11 2 5 3 - 21

Căscioarele – D’aia Parte 1 - 13 - - 14

Turdaş Orăştie – Dealul Pemilor - - 3 - - 3

Gumelniţa

Vărăşti – Grădiştea Ulmilor 35 3 80 - - 118

Dridu 1 - 6 2 - 9

Chirnogi – Şuviţa Iorgulescu 4 6 11 37 - 58

Sălcuţa Gârleşti – Gherceşti 5 - 7 2 - 14

Bodrogkeresztúr Ostrovul Corbului 18 1 5 7 - 31

Decea Mureşului Decea Mureşului 3 - 3 - - 6

Cernavodă I Brăiliţa 32 - - 83 - 115

Total 207 (14,97%) 61 (4,41%) 342 (24,72%) 742 (53,65%) 31 (2,24%) 1383 (99,99%)

6 În acest tabel am inserat numai grupurile de morminte şi necropolele unde există date antropologice precise sau unde autorii descoperirilor fac precizări în acest sens.

www.cimec.ro

184

Tabel 43. Tabel combinatoriu între sexul şi poziţia scheletelor7

Cultura Sit

Poziţie

Sex Spate Chircit Faţa în jos Total

Dreapta Stânga

Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %

Starčevo-Criş

Gura Baciului COPII - - - - - - - - -

F - - 1 33,3 2 66,6 3

M - - - - - - - - -

Trestiana COPII - - 1 16,6 1 16,6 - - 2

F - - 1 16,6 1 16,6 - - 2

M - - 1 16,6 1 16,6 - - 2

Boian

Cernica COPII 20 9,04 1 0,45 - - - - 21

F 112 50,67 4 1,80 3 1,35 1 0,45 120

M 79 35,74 - - - - 1 0,45 80

Popeşti-Vasilaţi COPII - - - - 3 20 - - 3

F - - 1 6,66 6 40 - - 7

M - - - - 5 33,33 - - 5

Vărăşti-Boian A COPII - - - - 4 33,33 - - 4

F - - - - 7 58,33 - - 7

M - - - - 1 8,33 - - 1

Radovanu COPII - - - - 5 55,55 - - 5

F - - - - 3 33,33 - - 3

M - - - - 1 11,11 - - 1

Turdaş Orăştie COPII - - - - - - - - -

F - - - - - - - - -

M - - 2 100 - - - - 2

Gumelniţa Vărăşti-Grădiştea Ulmilor

COPII - - 1 1,72 16 27,58 - - 17

F - - 1 1,72 18 31,03 - - 19

M - - 2 3,44 20 34,48 - - 22

Dridu COPII - - - - 1 11,11 - - 1

F - - 3 33,33 1 11,11 - - 4

M - - 2 22,22 2 22,22 - - 4

7 Am avut în vedere acele necropole pentru care avem determinări antropologice. Pentru acurateţea analizei am optat pentru introducerea copiilor în acest tabel, chiar dacă

acestora nu li se poate determina sexul.

www.cimec.ro

185

Sălcuţa Gârleşti-Gherceşti COPII - - 3 60 2 40 - - 5

F - - - - - - - - -

M - - - - - - - - -

Bodrogkeresztúr Ostrovul Corbului COPII 1 11,11 - - 4 44,44 - - 5

F - - - - 2 22,22 - - 2

M - - 1 11,11 1 11,11 - - 2

Decea Mureşului Decea Mureşului COPII 3 75 - - - - - - 3

F - - - - - - - - -

M 1 25 - - - - - - 1

Cernavodă I Brăiliţa8 COPII 25 80,64 3 9,67 3 9,67 - - 31

F - - - - - - - - -

M - - - - - - - - -

TOTAL 241 62,76 28 7,29 113 29,42 2 0,52 384

Poziţia scheletelor

Sex

Spate Chircit dreapta Chircit stânga Faţa în jos Total

Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %

Copii 49 12,76 9

2,34

39

10,15 -

-

97

25,26

Feminin 112

29,16 11

2,86

43 11,19

1

0,26

167

43,48

Masculin 80 20,83

8

2,08

31 8,07

1

0,26

120

31,25

Total

241 62,76 28 7,29 113 29,42 2 0,52 384 99,99

8 Din păcate nici pentru această necropolă nu avem determinări antropologice care să releve sexul decedaţilor, de aceea ne vom referi numai la situaţia copiilor.

www.cimec.ro

186

Tabel 44. Tabel combinatoriu între grupele de vârstă şi sexul decedaţilor

Cultura Situl Grupe de vârstă

Sex


Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %

Starčevo-Criş Gura Baciului F - - 2 50 2 50 - - 4

M - - - - - - - - -

Trestiana F - - - - 2 33,33 - - 2

M 1 16,6 1 16,6 2 33,33 - - 4

Boian

Cernica F 8 3,11 45 17,50 68 26,45 4 1,55 125

M 6 2,33 23 8,94 93 36,18 10 3,89 132

Popeşti – Vasilaţi F - - 3 27,27 3 27,27 - - 6

M 1 9,09 1 9,09 3 27,27 - - 5

Vărăşti-Boian A F - - 4 50 3 37,5 - - 7

M - - - - 1 12,5 - - 1

Radovanu F - - 1 25 2 50 - - 3

M - - 1 25 - - - - 1

Turdaş Orăştie F - - - - - - - - -

M - - 2 100 - - - - 2

Gumelniţa

Vărăşti-Grădiştea Ulmilor

F - - 17 41,46 1 2,43 - - 18

M - - 23 56,09 - - - - 23

Dridu F - - 3 37,5 1 12,5 - - 4

M - - 3 37,5 1 12,5 - - 4

TOTAL 16 4,69 129 37,82 182 53,37 14 4,10 341

Grupe de vârstă Sex

Adolescenţi

Adulţi

Maturi Senili Total

Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %

Feminin 8 2,34 75 21,99 82 24,04 4 1,17 169 49,56

Masculin 8 2,34 54 15,83 100 29,32 10 2,93 172 50,43

Total 16 4,69 129 37,82 182 53,37 14 4,10 341 99,99

www.cimec.ro

187

Tabel 45. Tabel combinatoriu între grupele de vârstă şi poziţia scheletelor

Cultura Sit Vârsta Poziţie

Copii Adolescenţi Adulţi Maturi Senili Total

Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %

Starčevo-Criş

Gura

Baciului

Spate - - - - - - - - - - -

Chircit stânga - - - - 1 50 - - - - 1

Chircit dreapta - - - - - - 1 50 - - 1

Faţa în jos - - - - - - - - - - -

Trestiana Spate - - - - - - - - - - -

Chircit stânga 1 14,28 - - 1 14,28 2 28,57 - - 4

Chircit dreapta 1 14,28 - - 1 14,28 1 14,28 - - 3

Faţa în jos - - - - - - - - - - -

Boian

Cernica Spate 20 7,43 13 4,83 67 24,90 144 53,53 10 3,71 254

Chircit stânga - - - - - - 4 1,48 - - 4

Chircit dreapta 1 0,37 - - 1 0,37 6 2,23 - 8

Faţa în jos - - - - - - 2 0,74 1 0,37 3

Popeşti-Vasilaţi

Spate - - - - - - - - - -

Chircit stânga 3 20 1 6,66 4 26,66 6 40 - - 14

Chircit dreapta - - - - - 1 6,66 - - 1

Faţa în jos - - - - - - - - - -

Andolina Spate - - - - - - - - - - -

Chircit stânga 1 20 4 80 - - - - - - 5

Chircit dreapta - - - - - - - - - - -

Faţa în jos - - - - - - - - - - -

Vărăşti-Boian A

Spate - - - - - - - - - - -

Chircit stânga 4 30,76 - - 5 38,46 4 30,76 - - 13

Chircit dreapta - - - - - - - - - - -

Faţa în jos - - - - - - - - - - -

Radovanu Spate - - - - - - - - - -

Chircit stânga 5 33,33 2 13,33 3 20 3 20 - - 13

Chircit dreapta - - - - 2 13,33 - - - - 2

Faţa în jos - - - - - - - - - -

Turdaş Orăştie Spate - - - - - - - - - - -

Chircit stânga - - - - - - - - - - -

Chircit dreapta - - - - 3 100 - - - - 3

www.cimec.ro

188

Faţa în jos - - - - - - - - - - -

Gumelniţa

Vărăşti-Grădiştea Ulmilor

Spate - - - - 2 2,06 - - - - 2

Chircit stânga 16 16,49 3 3,09 69 71,13 1 1,03 - - 89

Chircit dreapta 1 1,03 - - 5 5,15 - - - - 6

Faţa în jos - - - - - - - - - - -

Dridu Spate - - - - - - - - - - -

Chircit stânga 1 11,11 - - 2 22,22 1 11,11 - - 4

Chircit dreapta - - - - 4 44,44 1 11,11 - - 5

Faţa în jos - - - - - - - - - - -

Sălcuţa Gârleşti- Gherceşti

Spate - - - - - - - - - - -

Chircit stânga 2 16,66 - - 6 50 - - - - 8

Chircit dreapta 3 25 - - 1 8,33 - - - - 4

Faţa în jos - - - - - - - - - - -

Bodrogkeresztúr Ostrovul Corbului

Spate 1 5,55 - - - - 2 11,11 - - 3

Chircit stânga 4 22,22 1 5,55 4 22,22 3 16,66 - - 12

Chircit dreapta - - - - 1 5,55 1 5,55 - - 2

Faţa în jos - - - - - - 1 5,55 - - 1

Decea Mureşului

Decea Mureşului

Spate 3 50 - - 3 50 - - - - 6

Chircit stânga - - - - - - - - - - -

Chircit dreapta - - - - - - - - - - -

Faţa în jos - - - - - - - - - - -

Cernavodă I Brăiliţa Spate 25 23,14 - - - - 75 69,44 - - 100

Chircit stânga 3 2,77 - - - - - - - - 3

Chircit dreapta 3 2,77 - - - - 2 1,85 - - 5

Faţa în jos - - - - - - - - - - -

TOTAL 98 16,92 24 4,14 185 31,95 261 45,07 11 1,89 579

Grupe de vârstă Poziţie

Copii Adolescenţi Adulţi Maturi Senili Total

Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %

Spate 49 8,46 13 2,24 72 12,43 221 38,16 10 1,72 365 63,03

Chircit stânga 40 6,90 11 1,89 95 16,40 24 4,14 - - 170 29,36

Chircit dreapta 9 1,55 - - 18 3,10 13 2,24 - - 40 6,90

Faţa în jos - - - - - - 3 0,51 1 0,17 4 0,69

Total 98 16,92 24 4,14 185 31,93 261 45,07 11 1,89 579 99,98

www.cimec.ro

189

Tabel 46. Tabel combinatoriu general (sex, grupe de vârstă, poziţia scheletelor)9

Cultura

Sit Sex Grupe de vârstă

Poziţia scheletelor Obs. Total

Spate Chircire stânga

Chircire dreapta

Faţa în jos

Alte situaţii

Starčevo-Criş

Gura Baciului

M

Adolesc.

Adulţi

Maturi Senili

COPII

F Adolesc. Adulţi 1 1

Maturi 1 1 2 Senili

Trestiana

M

Adolesc. Adulţi 1 1 Maturi 1 1

Senili COPII 1 1 2

F

Adolesc.

Adulţi Maturi 1 1 2

Senili

Boian

Cernica

M

Adolesc. 2 2 Adulţi 17 17

Maturi 43 1 44

Senili 5 5 COPII 20 1 21

F

Adolesc. 9 9

Adulţi 23 1 1 25 Maturi 53 2 4 1 60 Senili 4 4

Adolesc. 1 1

9 Datorită faptului că la copii nu se poate determina sexul, dar prezenţa lor este necesară, am optat pentru introducerea lor între sexul masculin şi feminin. De asemenea, am

introdus în tabelul general numai necropolele pentru care există determinări antropologice.

www.cimec.ro

190

Popeşti- Vasilaţi

M Adulţi 1 1

Maturi 3 3 Senili

COPII 3 3

F

Adolesc. Adulţi 3 3

Maturi 2 1 3 Senili

Vărăşti-

Boian A

M

Adolesc. Adulţi

Maturi 1 1 Senili

COPII 4 4

F

Adolesc. Adulţi 4 4 Maturi 3 3

Senili

Radovanu

M

Adolesc.

Adulţi 1 1

Maturi Senili

COPII 5 5

F Adolesc. Adulţi 1 1

Maturi 2 2 Senili

Turdaş

Orăştie

M

Adolesc. Adulţi 2 2

Maturi Senili

COPII

F Adolesc. Adulţi

Maturi Senili

Adolesc.

www.cimec.ro

191

Gumelniţa Vărăşti- Grădiştea Ulmilor

M Adulţi 23 2 25 Maturi Senili

COPII 16 1 17

F Adolesc. Adulţi 17 1 18

Maturi 1 1 Senili

Dridu

M

Adolesc. Adulţi 1 2 3

Maturi 1 1 Senili

COPII 1 1

F

Adolesc. Adulţi 1 2 3

Maturi 1 1 Senili

Sălcuţa

Gârleşti- Gherceşti

M

Adolesc. Adulţi Maturi

Senili COPII 2 3 5

F

Adolesc.

Adulţi Maturi Senili

Bodrogkeresztúr

Ostrovul Corbului

M

Adolesc.

Adulţi 1 1 Maturi Senili

COPII 1 4 5

F Adolesc. Adulţi

Maturi 1 1 Senili

Decea Mureşului

Decea Mureşului

M

Adolesc. Adulţi

www.cimec.ro

192

Maturi Senili

COPII 3 3

F


Senili

Cernavodă I

Brăiliţa

M


Senili COPII 25 25

F

Adolesc.

Adulţi Maturi

Senili

TOTAL

205 110

26 2 - - 343

Sex Vârstă Poziţie schelete Total

Spate

Chircire stânga

Chircire dreapta

Faţa în jos

Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %

M

Adolesc. 2 0,58 1 0,29 - - - - 3 0,87

Adulţi 17 4,95 27 7,87 8 2,33 - - 52 15,16

Maturi 43 12,53 8 2,33 - 1 0,29 52 15,16

Senili 5 1,45 - - - - - - 5 1,45

COPII 49 14,28 36 10,49 6 1,74 - - 91 26,53

F

Adolesc. 9 2,62 - - - - 9 2,62

Adulţi 23 6,70 27 7,87 4 1,16 - - 54 15,74

Maturi 53 15,45 11 3,20 8 2,33 1 0,29 73 21,28

Senili 4 1,16 - - - - - - 4 1,16

Total 205 59,76 110 32,06 26 7,58 2 0,58 343 99,98

www.cimec.ro

193

Tabel 47. Tabel combinatoriu între inventarul mormintelor şi sexul decedaţilor

Cultura

Sit

Inventar

Sex

Ceramică Silex

Piatră

Os

Corn

Aramă

Aur

Alte obiecte Ofrande de

carne

Ocru Plastică

(idoli) Podoabe

Vase Fr. Mărgele Brăţări Pandan. Inele

Starčevo-

Criş

Gura Baciului

F * * * *

Trestiana F * *

M * *

Boian

Cernica F * * * * * * * * * * *

M * * * * * * * * *

Sultana F * * * * * * * * * *

M * * * * * * * * * *

Gumelniţa Vărăşti F * * * * *

M * *

Turdaş Orăştie M * * * * * *

Sălcuţa Gârleşti F * * *

Bodrogke- resztúr

Ostrovul Corbului

F * * * *

M * *

Decea Mureşului

Decea Mureşului

F * * *

M * * * * * *

Cernavodă I Brăiliţa F * * * * * *

M * * * * * *

www.cimec.ro

194

Tabel 48. Tabel combinatoriu între inventarul mormintelor şi grupele de vârstă10

Cultura

Sit

Inventar

Grupe de vârstă

Ceramică Silex

Piatră

Os

Corn

Aramă

Aur


Ocru Plastică

(idoli) Podoabe


Inele

Starčevo-Criş

Gura Baciului

Copii * *

Adulţi * * *

Maturi * * *

Trestiana

Copii * * *

Adolesc. * *

Adulţi * * *

Maturi * *

Boian

Cernica

Copii * * * *

Adolesc. * * * * * *

Adulţi * * * * * * *

Maturi * * * * * * *

Senili * * *

Sultana

Copii * * * * * * *

Adolesc. * * * * * * *

Adulţi * * * * * * * * * *

Maturi * * * * * * * *

Andolina Adulţi * * *

Vărăşti – Boian A

Copii *

Adulţi * *

Radovanu

Copii *

Adolesc. *

Adulţi *

Turdaş Orăştie Adulţi * * * * * *

Gumelniţa

Vărăşti – Grădiştea Ulmilor

Copii * * * * *

Adolesc. * *

Adulţi * * * * * *

Sălcuţa Gârleşti – Gherceşti

Copii * * *

Ostrovul

Copii *

Adolesc. * * * *

10 Pentru a nu încărca inutil tabelul am optat pentru inserarea în tabel numai a grupelor de vârstă în care s-a descoperit cel puţin un obiect.

www.cimec.ro

195

Bodrogke- resztúr

Corbului Adulţi * * *

Maturi * * * * * *

Decea Mureşului

Decea Mureşului

Copii * * *

Adulţi * * * * *

Maturi * * * * *

Cernavodă I Brăiliţa11 Copii * * * * * * * * *

Maturi * * * * * * *

11 Din păcate, determinări antropologice există numai pentru 17 schelete (din cele 20) descoperite în campania din 1955, pentru scheletele descoperite în restul campaniilor

lipsind acest gen de informaţii; de aceea am fost nevoiţi să optăm pentru repartizarea inventarului funerar doar pe grupele de vârstă copii şi maturi; O. Necrasov, M. Cristescu, Contribuţie la studiul antropologic al scheletelor din complexul mormintelor cu ocru de la Brăiliţa, SCIV, VIII, 1957, 1-4, p. 75-88.

www.cimec.ro

196

Tabel 49. Tabel combinatoriu între grupele de vârstă şi sexul decedaţilor (pe culturi şi necropole)

Cultura Situl Grupe de vârstă

Sex


Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %

Starčevo-Criş Gura Baciului F - - 2 50 2 50 - - 4

M - - - - - - - - -

Trestiana F - - - - 2 33,33 - - 2

M 1 16,6 1 16,6 2 33,33 - - 4

Boian

Cernica F 8 3,11 45 17,50 68 26,45 4 1,55 125

M 6 2,33 23 8,94 93 36,18 10 3,89 132

Popeşti – Vasilaţi F - - 3 27,27 3 27,27 - - 6

M 1 9,09 1 9,09 3 27,27 - - 5

Vărăşti-Boian A F - - 4 50 3 37,5 - - 7

M - - - - 1 12,5 - - 1

Radovanu F - - 1 25 2 50 - - 3

M - - 1 25 - - - - 1

Turdaş Orăştie F - - - - - - - - -

M - - 2 100 - - - - 2

Gumelniţa Vărăşti-Grădiştea Ulmilor

F - - 17 41,46 1 2,43 - - 18

M - - 23 56,09 - - - - 23

Dridu F - - 3 37,5 1 12,5 - - 4

M - - 3 37,5 1 12,5 - - 4

TOTAL 16 4,69 129 37,82 182 53,37 14 4,10 341

Grupe de vârstă Sex

Adolescenţi

Adulţi

Maturi Senili Total

Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %

Feminin

8 2,34 75 21,99 82 24,04 4 1,17 169 49,56

Masculin

8 2,34 54 15,83 100 29,32 10 2,93 172 50,43

Total 16 4,69 129 37,82 182 53,37 14 4,10 341 99,99

www.cimec.ro

197

Tabel 50. Tabel combinatoriu general (sub rezerva materialelor publicate)

www.cimec.ro

enea sergiu constantin elemente de arheologie funerara in spatiul carpato danubian neolitic si...

Documents