eminescu- drumul spre modernitate

7/21/2019 Eminescu- drumul spre modernitate

http://slidepdf.com/reader/full/eminescu-drumul-spre-modernitate 1/9

Lui Eminescu i-a consacrat numeroase cursuri universitare

din care au rezultat lucrări apreciate şi astăzi de specialişti ,

începând cu cele două studii de dimensiuni mai mici,

Izvoarele poemei „Luceafărul” şi Personalitatea lui Eminescu

, ambele editate în !"#, pentru a culmina cu $rta

cuvântului la Eminescu %!&'( şi )reativitatea eminesciană

%!*&(+ Primele eeeze vizează îndeosebi probleme de

psi.oloie a crea/iei eminesciene, criticul punând în

circula/ie 0 cam în acelaşi timp0şi versiunea românească a

celor două basme culese de 1unnisc., care i-au inspirat

poetului prima variantă a Luceafărului %2ata din rădina de

aur( şi postuma 3iron şi frumoasa fără corp+ Ideea lui )+ este

că ermanul 1unisc. prelucrase de4a basmul popular într-un

sens sc.open.auerian%zmeul nu mai este o 5in/ă male5că, ci

un damnat( , făcându-l mult mai atractiv pentru Eminescu+ 6n

ce priveşte personalitatea eminesciană, criticul analizează

„tipul statornic de reac/ie fa/ă de lume” prin care s-a

manifestat poetul+ Personalitatea este aceea care mediază

între biora5e şi operă, ca principiu al identită/ii cu sine a

creatorului, „ritmul de sentiment” al său+ Ea trebuie căutată

în eul adânc, artistic al poetului, în contrast cu eul comun,

monton+ $rtistul trăieşte dual eisten/a şi depăşeşte



tensiunea trăirii contrariilor prin crea/ie+ Pentru

personalitatea eminesciană de5nitoriu este „elanul absolut”

ca tensiune a „două planuri de rezonan/ă” situate la nivelul

rela/iei „ceresc-teluric”+ 6n erotică, bunăoară, se observă

elanul spre absolutul iubirii, epresie a setei nemărinite de

via/ă, imposibil de împlinit în ordinea realului+ 7in această

contradic/ie fundamentală se naşte nea/ia

eminesciană+7eşi publicată în !*&, )reativitatea

eminesciană reia, într-o formă mai elaborată, cursul din

!&0!&"+ 8tudiu „de morfoeneză şi de .ermeneutică

aplicată”

%I+ $petroaie(, lucrarea constituie, în cea

mai mare parte, un veritabil eerci/iu de critică enetică

asupra

Luceafărului

+

9eneza poemului e

prezenta

tă însă din perspectiva variantei 5nale, adică a

formei de5nitive

+ 6ncă o dată

)+



are cultul

variantei ultime: l

a fel procedase şi în interpretarea baladei

3iori/a

+ 7e men/ionat că la nivelul

variantelor comentariul e destul de critic, dar, odată depăşit

acest nivel, se transformă în

apoloie

+

6n

concep/ia sa, varianta 5nală ar reprezenta pe

rfec/iunea însăşi, încât orice

procedeu sau amănunt

formal trebuie apreciate în termeni absolu/i %ca 5ind

„sinurul posibil şi necesar”(+

7emersul critic are

în vede

re două aspecte;

actualizarea %trăirea tetului(

şi studiul factorilor creatori %eperien/a

poetului(, tinzând către un studiu complet al „estemelor”+

$ccentul pus pe „lupta pentru epresie” a



poetului eplică eneza ultimă a

tetului ca un moment de trăi

re

intensă ce tinde să se comunice;

„)olaborarea factorilor muzical

-

dionisiac, apolinic, eperien/a intens trăită şi voin/a

conştientă de

plăsmuire, iată ce ni se pare caracteristic pentru procesul de

crea/ie la Eminescu+” 6n actul creator

biora5cul, dar

mai ales eperien/ele livreşti %ideile, cultura( sunt supuse

unui proces de „trans

-

substan/iere”+ 8uportul linvistic al

creativită/ii

fusese analizat pe lar în

$rta cuvântului la Eminescu

%!&'(+

$ici el propune studiul operei ca structură %9estalt(, da

r numai în raport cu limba4ul+

)onvinerea lui e că 5urile de stil nu constituie o ecep/ie,



o deviere de la normă, ci reprezintă

valori5carea totală a tendin/elor şi virtualită/ilor estetice+

Prin limba4ul operei se actualizează

virtualită/ile estetic

e

ale limbii comune, numite de el

esteme

%termen nevalidat

încă

în limba4ul de

specialitate(+ $r eista o continuitate între stilul

supraindividual al limbii şi st

ilul individual al

scriitorului, încât marii artişti sunt aceia care %oriinali 5ind(

au for

/a de a se plia pe eneriile

imanente ale limbii+ <umai aşa unitatea personalită/ii, adică

„unitatea profun

dă” a eului, se

reăseşte în un

itatea oriinală tetuală a poemului+ 8e 4

usti5că, astfel, ideea că Emin



escu ar 5 „un tip

formal prin care se îndepl

ineşte destinul nostru artistic şi către

care, involuntar, se tindea”+ )â

nd

spune „destinul nostru artistic”, criticul se referă de fapt la

destinul limbii şi culturii române+ El c.iar

se ândeşte la un nou model de linvistică, pornind de la

limba4ul oper

elor artistice; „7upă atâta

5loloie făcută din 4os e necesară

linvistica făcută de sus

, din

marile crea/iuni

+” $naliza operelor

,

merând până la nivelul statisticii de cuvinte şi foneme,

eviden/iază structuri

%formale, ritmice,

simbolice(

, aa imainilo

r, ca



re este întotdeauna ascendentă

, c.iar şi în poemele „pesimiste”,

in5rmând aşadar ideea unui Eminescu pesimist etc+

=ltimul capitol,

8imbolul suprem

, e dedicat

Luceafărului

+

7eşi încearcă să realizeze o analiză es.austivă a poemulii,

sondând „până în

ultimele

nervuri ale epresiei”, miza comentariului e mai mult una

teoretică enerală+ >ealmente îi lipsesc

criticului mi4loacele pentru a pătrunde în intimitatea tetului

eminescian+

Eeetul va reveni asupra

simbolurilor la Eminescu într

-

o lucrare specia

lă %

8imbolurile lui Eminescu

, !&!(, aducând în aten/ie



cele trei simboluri centrale; simbolul iubirii profane şi

creştine, în

?enere şi 3adonă

, simbolul

conducătorului; 3ircea cel @ătrân şi simbolul stăpânului

lumii; Luceafărul+

)a foclorist,

)+

se situea

ză

în imediata apropiere a

lui @+ P+ Aasdeu şi Bv+ 7ensusianu+ Este apreciat

îndeosebi

pentru erudi/a

şi

rioarea cercetărilor

sale %

concepute

dintr

-

o perspectivă comparatistă(

, precum şi pentru metodele



moderne pe care a încercat să le aplice în studiul f

olclorului+

Ci în acest domeniu s

-

a dovedit a 5 un

precursor

eminescu- drumul spre modernitate

Documents