HORAIU : Atunci de ce ne certm?

ELIZA : Vreau putina bunatate! Stiu ca sunt o fata de la ar, si tu un

baiat extreme de cultivat, dar nu sunt noroiul de sub picioarele tale.

e-am fct, ce am facut, nu a fost pentru rochii i bomboane, am

facut-o pentru ca ne simteam bine impreuna si. . . . am inceput sa

tin la tine. Nu ca si cum as vrea sa facem dragoste, sau ca si cum am

uita diferenta dintre noi, dar asa, ca si prieteni. tii prea bine ca

n-am alti prieteni decat pe tine si pe Paul. Crezi ca am sa ma intorc

inapoi la apartamentul Anei pentru ca n-am alt loc in care sa ma

duc, in afara decat acasa la tata. Dar nu fi atat de sigur de asta. Am

sa ma marit cu Florinel. In curand, cand o sa fie capabil sa ma

intretina. Vreau independen. Vreau s fiu independent fa de

tine. Daca tu poti sa predai, pot si eu sa predau. Ce m-ai invatat tu.

Nu-mi poti lua si cunostintele pe care mi le-ai dat. Ai spus ca am un

auz mult mai bun decat al tau. Si eu pot fi buna cu oamenii, ceea ce

tu nu poti face. Aha, vezi ca nu-mi pasa de ce crezi? Am sa dau de

stire in ziar despre comoara ta care e de fapt o florareasa si ca pot

nva pe orice s devin ca mine doar n ase luni. Aha! Si cand ma

gandesc cat timp am stat la picioarele tale, facandu-mi griji. Nu mi-

e frica de tine, sa stii. Ma pot descurca si singura!