Elena Cremenescu, creatoarea brandului Elmilant: Vreau să deschid o reţea de magazine cu mâncare bio

O reţea de magazine cu produse exclusiv bio. Aceasta este afacerea în care vrea să se lanseze Elena Cremenescu, cea care a construit de la zero un brand de cosmetice vândut apoi cu 6,5 milioane de euro. Deşi lucrează în continuare în compania pe care a creat-o, femeia se bucură de mult mai multă libertate şi îşi face noi planuri de afaceri .Creatoarea brandului Elmiplant, afacere vândută în urmă cu 2 ani pentru 6,5 milioane de euro, vrea să investească într-o reţea de magazine care să vândă doar produse naturale. Asta după ce investiţiile imobiliare de aproape un milion de euro făcute de soţul său, Mihai Cremenescu, nu s-au dovedit profitabile în ultima perioadă.

"Domnul Cremenescu se ocupă de asta, are nişte apartamente închiriate, vă dati seama, chiriile s-au prăbuşit. Singura mea problemă este că nu mă pot desprinde de aici. Dar am cel puţin 2 chestii pe care le-aş face de mâine: o retea de magazine de mâncare bio. Cred că 200.000 de euro ar fi suficient," a declarat Elena Cremenescu, creatoarea brandului Elmilant.

"Cred că este posibil să porneşti orice fel de afacere în orice moment cu condiţia să ai puterea de a trece peste toate greutăţile care se ivesc, să ai puterea să treci peste perioadele de prăbuşire în care simţi că totul se scufundă în jurul tău," consideră Elena Cremenescu.

Prin tranzacţia încheiată în 2007 cu grecii de la Sarantis, Elena Cremenescuşi fiica sa Andreea s-au angajat să rămână în cadrul companiei. Dar, după 15 ani de muncă, Elena îşi permite în sfârşit să facă ceea ce îi place: cercetare.

"Am simţit că după 15 ani de sacrificii personale că am nevoie de libertate. Partea de management, organizare logistică, distribuţia pe mine m-au depăşit. Venea ziua în care trebuia să plătesc nu ştiu câte miliarde de lei impozitele, TVA-ul pe facturi neîncasate şi aveam de recuperat din piaţă mult mai mult, iar eu nu aveam în cont banii aceia," a precizat Elena Cremenescu.

Elena Cremenescu e mulţumită de hotărârea de a-şi vinde compania, mai ales că noii proprietari au investit masiv în cercetare şi lansarea unor produse noi.

"Cred că a depăşit un milion de euro, imaginaţi-vă să scoateţi pe piaţă 56 de produse noi, investiţia în materia primă, ambalaje şi cercetarea durează cel puţin un an. În 2007 când am vândut firma în 2007, era de un milion de euro profitul. Ca şi volumul în 2009 faţă de 2008, am produs cu 30% mai mult cantitativ," a adăugat Elena Cremenescu.

Compania fondată de Elena Cremenescu are prevăzute în acest an investiţii în marketing de 700.000 de euro. Anul trecut, cifra de afaceri a crescut cu 38%, până la aproape 18 milioane de lei.

Elena Cremenescuun pioner al cercetarii cosmeticelor romanesti

Elena Cremenescu este de profesie farmacist. A terminat facultatea în Bucureşti într-o perioadă destul de critica, în 1978, când cei mai buni absolvenţi erau repartizaţi în cele mai îndepărtate colţuri ale ţării. A avut şansa să câştige un concurs la Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentelor, unde a lucrat 12 ani ca cercetător în domeniul controlului produselor dermato-cosmetice. In acest institut a făcut realmente cercetare pe produsele cosmetice autohtone şi străine. Acolo lucra în 1989 şi a continuat după Revoluţie până în 1992 când, la îndemnul soţului, a luat hotărârea să facă ceva pe cont propriu.Ce v-a determinat să părăsiţi Institutul de Cercetare în care aţi lucrat atâţia ani şi aţi avut atâtea satisfacţii, pornind pe un drum necunoscut şi plin de capcane?Au fost mai multe motive. Primul, evident financiar. Soţul meu este inginer în domeniul calculatoarelor electronice şi, ca şi în cercetare, după 1990 au început să apară problemele. Salariile pe care le aveam erau cumplit de mici. Dar nu ăsta a fost principalul motiv. La acest institut la care lucram se avizau produsele cosmetice fabricate în ţară sau aduse din import. După '90 au început să vină o serie de producători particulari, de toate profesiile, de toate vârstele, care nu aveau nici o tangenţă cu dermatologia sau cosmetica, ingineri de toate felurile, care s-au apucat de cosmetică, şi atunci am luat hotărârea să fac ceea ce ştiu cel mai bine... Nu v-a fost teamă? Ba da. Dacă n-ar fi fost soţul meu, nu cred că aş fi plecat din cercetare, tocmai din cauza fricii de necunoscut. Teama de a face ceva pe cont propriu a fost destul de mare şi, chiar după ce am început această afacere, am avut de multe ori momente de disperare. Nu ştiam care va fi viitorul. Stările prin care treceam erau cumplite, pentru că drum de întoarcere nu mai aveam.Cum aţi reuşit să depăşiţi momentele în care vă venea să lăsaţi totul baltă, să plecaţi în lume şi să nu mai ştiţi de nimic? încet, încet am început să prind curaj, pentru că, din start, mi-am propus ca ceea ce fac să fie de calitate, să se adreseze femeii din România cu venituri modeste, deci preţurile să fie cât mai mici, în timp ce calitatea să fie comparabilă cu a celor mai bune produse de oriunde sau fabricate în ţară. în lupta asta, care a durat ani buni şi care mai continuă, după părerea mea, am avut şi satisfacţii. De exemplu, m-am simţit extraordinar atunci când persoane pe care nu le-am cunoscut niciodată mi-au telefonat sau au venit la firmă şi au dorit „cutare" produs Elmiplant care i-a făcut bine. Ştiam că nu muncesc în zadar. Sunt momente, şi nu puţine, când problemele care mă frământă sunt atât de multe, încât, deşi sunt obosită şi surmenată, nu pot să dorm.Ce înseamnă Elmiplant?Dacă vă referiţi la denumire, primele două litere ale prenumelor noastre: Elena şi Mircea. Cred că ne reprezintă. Face parte din noi.Ce cuprinde gama Elmiplant şi prin ce seindividualizează? Toate formulările pe care le-am elaborat pe diverse game de produse sunt pur şi simplu formulări farmaceutice. Absolut toate sunt pe bază de extracte de plante, iar conţinutul din aceste extracte este standardizat, verificat din punct de vedere calitativ şi cantitativ, în aşa fel încât, atunci când spun că produsul „X" se adresează unei anumite probleme, are acţiune sigură. Nu cred că o să întâlniţi în altă parte concentraţiile şi controlul calităţii pe principii active aşa cum am vrut şi am reuşit să le fac. Aceste produse sunt de fapt dermatocosmetice.Cum aţi reuşit să intraţi totuşi pe piaţă, ţinând cont de multitudinea de produse existente?începuturile au fost deosebit de grele, pentru că nimeni nu ne cunoştea. Soţul meu s-a ocupat cu partea de desfacere. Imaginaţi-vă cum e când îţi doreşti să produci ceva şi să nu ai unde, să nu ai utilaje. Pentru că aceste lucruri nu le puteam face oriunde, am închiriat malaxorul de la Combinatul Apicol. Iniţial, nu lucram mai mult de o şarjă într-o lună, pentru că nu-mi puteam permite să cumpăr o cantitate mai mare de materii prime. După aceea, soţul meu mergea prin magazine şi încerca să convingă vânzătoarele să primească trei sau cinci cutiuţe.După cât timp de la fabricarea primelor produse, acestea au început să fie cerute de piaţă?Cred că din '97. Aproape cinci ani a fost o luptă continuă. De vreo doi ani încoace am

reuşit să fim cât de cât cunoscuţi. Deşi iniţial distribuţia s-a făcut prin farmacii, în timp am reuşit să intrăm şi în magazine. în momentul în care cumpărătorul a cerut Elmiplant, atunci şi gestionarii sau patronii au început să ne accepte. în fiecare an, cifra de afaceri s-a dublat şi datorită faptului că Elmiplant a devenit un nume. în perioada următoare vom începe să investim în produse noi care să fie atât din punct de vedere al calităţii, cât şi al prezentării la nivelul oricărui produs de marcă adus de oriunde. în acest moment îmi pot permite să aduc cele mai bune materii prime. O parte este importată: extractul de morcov şi cel de rozmarin, de la cei mai mari producători din Franţa. Extractele care sunt obţinute din plante specifice florei noastre le facem în laboratorul nostru. La fiecare se dozează principiul activ conţinut. Controlul de calitate este foarte riguros, plantele le aduc din zona Moldovei de nord, de la Rădăuţi în special, unde avem colaboratori care ştiu în fiecare an necesarul de plante pe care să-l pregătească pentru noi. Este o zonă superbă, cu o floră spontană deosebită şi nepoluată. Dar morcovi se găsesc şi-n România. De ce trebuie adus extractul tocmai din Franţa?Fiecare extracţie necesită o anumită tehnologie. Eu nu pot face aici decât ceea ce se obţine prin macerare simplă, fără a avea instalaţii deosebite. Asta înseamnă altă investiţie, pe care probabil vreodată mi-o voi permite, deocamdată nu.Cum se împacă femeia de afaceri ElenaCremenescu cu mama Elena Cremenescu? Destul de bine, dar nu fără probleme. Cele două fiice ale mele stau foarte mult singure, cu persoane care sunt angajate să aibă grijă de casă, dar încerc din tot sufletul să recuperez această absenţă. Fiica cea mare, Andreea, care este studentă, are mai puţină nevoie de mine acum, în copilărie, a fost mult mai aproape de mine, dar cea mică, Lidia, acum elevă în clasa a III-a, simte acut absenţa mea, şi în weekend sau oricând reuşim să fim împreună suntem nedespărţite.Era foarte mică atunci când v-aţi apucatde afaceri!într-adevăr, nu avea 2 ani. Pot să vă spun că eu nu ştiu când a crescut acest copil, pentru că nu ştiu când au trecut anii aceştia, decât aşa, când mă uit mai atent, văd urmele lăsate pe faţa mea. Este foarte greu să faci producţie în România. Este foarte greu să ajungi la faza în care vezi un produs pe raft, pe care consumatorul să-l cunoască şi să-l aprecieze. Este o muncă titanică, combinată cu o ambiţie şi o perseverenţă extraordinare. Pot să vă spun, fără lipsă de modestie, că numai tenacitatea, voinţa şi faptul că-n spatele meu există o viaţă de muncă efectiv au făcut să rezist la acest efort. Cine crede că toate merg de la sine se înşală. Pentru fiecare lucru trebuie să te zbaţi; pentru fiecare utilaj nou pe care vrei să-l achiziţionezi trebuie să faci eforturi disperate, pentru fiecare produs trebuie să gândeşti de o sută de ori ca să iasă bine, fiecare zi e un zbucium. Nu aţi fost tentată să plecaţi în altă parte, să realizaţi aceste invenţii în străinătate? Ba da. La un moment dat am fost tentată şi aş fi putut s-o fac demult. Soţul meu a fost plecat şi înainte de '89 foarte mult în străinătate, dar rădăcinile noastre nu ne-au lăsat. Amândoi suntem crescuţi la ţară, undeva lângă Târgovişte, şi suntem foarte legaţi de locurile acelea şi de ţara asta. Probabil că, în străinătate, foarte mulţi români sunt realizaţi din punct de vedere material, dar, în familia mea, partea afectivă contează foarte mult şi suntem legaţi, chiar dacă uneori ne trezim efectiv înjurând diverse chestii.Vă vine să vă luaţi lumea în cap... Da, dar te răcoreşti: spui ce ai pe suflet, înjuri şi după aceea îţi vezi înainte de treabă, pentru că n-ai ce să faci. Ceea ce este încurajator pentru mine este faptul că străinii se interesează foarte mult de Elmiplant şi sper să reuşim să încheiem contracte pentru export.Nu a încercat nimeni să vă cumpere?Ba da. Am fost foarte aproape de o asociere cu Fondul Româno-Ameri-can de Investiţii, la fel şi cu nişte firme din Anglia, dar ceea ce pot să vă spun e că, în momentul în care eşti mic şi te confrunţi cu o serie întreagă de probleme, partenerii posibili vin şi-ţi propun ori colaborări, ori asocieri în condiţii destul de umilitoare.Noi am hotărât să ne dezvoltăm pas cu pas. Nu am vrut să fac o afacere, să dau un „tun" şi după aceea să stau. Viaţa mea înseamnă muncă şi n-aş putea să stau degeaba, trăind din ce am realizat până acum. Dar cine ştie?! Dacă, după ce voi aduce această firmă la un anumit nivel, cineva şi-ar dori să cumpere o parte din afacere în anumite condiţii, nu m-ar deranja, pentru că, la un moment dat, mai şi îmbătrâneşti. Dar aveţi două fiice care ar putea continua afacerea. Eu sper din tot sufletul, pentru că ar fi păcat. Fiecare produs Elmiplant este încă un copil al meu. Andreea este studentă anul II la A.S.E., deja începe să se implice puţin în problemele de marketing ale firmei. In fiecare vacanţă este angajată,

face sampling-uri, se ocupă de pliante ş.a.m.d., dar din păcate nu a vrut să meargă la Facultatea de Farmacie, lucru care pe mine m-a durut, şi sper ca şi cu ASE-ul să se implice în afacere. Cea mică este prematur să-mi dau seama, ea declară că se va face farmacistă. Dar nu se ştie.Vă simţiţi un om împlinit? Sincer să vă spun, da. Am reuşit să fac ceva în viaţă. De multe ori îmi amintesc cu nostalgie că - după terminarea facultăţii, câţiva ani, când am lucrat mai întâi într-o farmacie, iar apoi la Spitalul Fundeni - ceea ce făceam era sub ce voiam să fac şi tot timpul simţeam că pot face mult mai mult. De asta m-am şi ambiţionat şi am dat acel concurs în cercetare. Faptul că am reuşit a fost ceva extraordinar pentru mine. Institutul m-a format şi ca om, şi profesional, din toate punctele de vedere. Aceşti ani de cercetare au fost nişte ani de realizări. Sunt o serie întreagă de probleme când un produs este utilizat şi aplicat pe piele. Un medicament îl iei doar atunci când eşti bolnav şi precauţiile trebuie să fie maxime. Gândiţi-vă că un produs cosmetic este utilizat zi de zi şi, atunci, o compoziţie proastă poate duce la lucruri destul de grave dacă nu este testat din toate punctele de vedere, al toleranţei locale. Se poate face o paralelă între dvs. şi Ana Aslan, între Gerovital şi Elmiplant? Nu. Cred că este prea mult spus. Când dna Aslan a lansat Gerovitalul, a revoluţionat medicina geriatrică, în sensul că acea procaină, care era principiul activ în problema de întinerire, a fost o descoperire extraordinară. Iar numele Gerovital este printre puţinele elemente româneşti cunoscute realmente în toată lumea. Ceea ce este mai puţin plăcut în acest moment este faptul că pentru numele Gerovital sunt lupte puternice, iar produsul original „Gerovital" nu mai există. A rămas doar denumirea.Ce aţi fi făcut dacă soţul dumneavoastrănu v-ar fi ajutat? În primul rând, nu cred că aş fi avut curajul să pornesc afacerea de una singură. El a avut un orizont, o vedere în viitor mult mai concretă decât mine. Nu se putea porni de unul singur. Vreau să vă spun că soţul meu este şi primul angajat al firmei. El a renunţat la pasiunea pentru calculatoare înainte de a pleca eu din cercetare. Acum, lucrurile s-au mai aşezat şi cred că numai prin calitatea produselor vom reuşi. Sunt foarte mulţi producători, sunt foarte multe produse aduse din import. O parte dintre acestea nici nu sunt controlate corespunzător.Pentru acest an, v-aţi gândit la o nouă gamă de produse pe care doriţi să o lansaţi?Deja avem cinci produse în curs de omologare. O parte dintre ele este aproape gata. Prezentarea lor este deosebită şi sper ca oamenii să le cunoască cât mai repede şi să le fo losească, pentru că sunt produse cu destinaţie foarte clară. De exemplu, o apă de gură, care este efectiv un medicament, un produs de igienă dorit de foarte multă lume, un ulei pentru masaj care, în afară de faptul că este foarte plăcut la utilizare, are şi acţiune terapeutică. Totodată, o să lansăm pe piaţă o cremă pentru îndepărtarea petelor care apar din cauza radiaţiilor solare, cu o substanţă care împiedică acest proces, numit melano-geneză.Va fi eficientă şipentru pistrui?Eu cred că da. Acum o avem în testări în două clinici de dermatologie şi sper să fie un lucru deosebit. Să ştiţi că orice lucru nou pe care îl lansăm îl testăm atât noi, cât şi angajaţii şi prietenii, cunoştinţele. Atunci se trage o concluzie: e bun sau nu e bun. în fond, nu mie trebuie să-mi placă, ci consumatorului.De ce facilităţi aţi avea nevoie din partea statului?Pentru noi, ar fi ideal dacă am putea să cumpărăm acest spaţiu. Am investit în acest loc mult mai mult de cât ar fi costat. Dacă acea lege cu facilităţile create pentru IMM-uri s-ar aplica, ar fi extraordinar. În acest moment, FPS nu aprobă cumpărarea nici unui spaţiu. Până acum am investit miliarde în el, am plătit şi chirie în acelaşi timp, dar, dacă ar fi al meu, probabil aş investi şi mai mult. Prin această făbricuţă mică se perindă destul de mulţi străini. La rândul nostru, am vizitat numeroase laboratoare din străinătate - Franţa, Elveţia, Germania - şi vă spun sincer că nu m-au impresionat cu nimic. Foarte multe dintre ele nu au ce am eu aici.Cu câţi angajaţi lucraţi? Deşi acum am depăşit 45, trebuie să mărim numărul angajaţilor atât în producţie, cât şi în desfacere. Permanent suntem în criză de produse şi, oricum, noi nu fabricăm decât ceea ce lipseşte de pe stoc. Niciodată produsele nu stau în magazie. Distribuitorii zonali din ţară ne anunţă cu cel puţin o săptămână înainte de ce produse au nevoie şi se fabrică practic ce nu avem.Care este termenul de valabilitate a produselor Elmiplant?

În general, 12 luni garanţie. Orice produs, oricât de bine conservat ar fi, cu un termen de valabilitate mai mare de un an îşi pierde din calităţi. Oricât de etanş ar fi flaconul acela, nu se poate ca din punct de vedere microbiologic să fie stabil.Ce vă doriţi în perioada care urmează?În primul rând, să fim sănătoşi. Din punct de vedere al afacerii Elmiplant, aş dori ca tot ce creăm de acum încolo să fie cu mult mai valoros decât ceea ce avem în acest moment. Evident, îmi doresc să finalizăm contractele şi propunerile pentru export, pentru că un export înseamnă dolari.Anul a început foarte bine pentru noi, pentru că cererea a fost mult mai mare decât ne aşteptam.