elemente dr.familiei 2010

UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI, CLUJ-NAPOCACentrul de Formare Continuă şi Învăţământ la Distanţă

Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării

Specializarea: ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

ELEMENTE DE DREPTUL FAMILIEI ŞI ACTE DE STARE CIVILĂ

Lect. univ. dr. Daniel Buda

Anul II

SEMESTRUL I

Cluj-Napoca

2010

1

I. Informaţii generale

Date de identificare a cursuluiDate de contact ale titularului de curs:

Nume: Buda DanielBirou: I/4Telefon: 0264431361Fax: 0264431361E-mail: Consultaţii:

Date de identificare curs şi contact tutori:

Elemente de dreptul familiei si acte de stare civilaUA2104Anul II semestrul ICurs obligatoriuTutore : asist. univ. Ana Elena [email protected]

Condiţionări şi cunoştinţe prerechiziteInscrierea la cursul de faţă nu este condiţionata de promovarea altei discipline. Descrierea cursului Cursul cuprinde principalele notiuni specifice dreptului familiei, si anume: casatoria ( notiune, caractere, trasaturi, conditiile de valabilitate, cazurile de nulitate, efectele ei de natura personala si de natura patrimoniala), bunurile sotilor (clasificarea acestora in comune si proprii, drepturile sotilor asupra acestora, impartirea bunurilor comune in timpul casatoriei); desfacerea casatoriei (notiune si modalitati de desfacere, efectele desfacerii intre fostii soti, respectiv fata de copii minori, impartirea bunurilor comune ale sotilor la desfacerea casatoriei); filiatia fireasca (notiune, filiatia fata de mama si mijloacele de stabilire, filiatia fata de tata a copilului din casatorie si mijloacele de stabilire, mijloacele de stabilire a filiatiei fata de tata a copilului din afara casatoriei); Rudenia civila- adoptia (notiune, conditii de valabilitate ale actului juridic al adoptiei, procedura, efecte si sanctiuni) ;obligatia de intretinere (notiune, caractere juridice, particularitati ale obligatiei de intretinere); starea civila a persoanei fizice(notiune si caractere juridice, posesia de stat si factorii de ordin natural care intra in compunerea starii civile, actiunile de stare civila, inregistrările de stare civilă, actele de stare civila, anularea rectificarea si reconstituirea acestora, proba starii civile). Organizarea temelor în cadrul cursului Informatia relevanta pentru fiecare modul se regaseste in prezentul suport de curs, iar pentru detalii in ceea ce priveste fiecare tema discutata, se recomanda studentilor studierea literaturii de specialitate, mai precis studierea lucrarilor care au fost utilizate ca surse bibliografice pentru acest curs.Ordinea studierii temelor este determinata de necesitatea intelegerii notiunilor specifice, notiuni care vor constitui baza procesului de asimilare a cunostintelor din cadrul temelor/modulelor care vor urma. Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs Studentul are libertatea de a-şi gestiona singur, fără constrângeri, modalitatea şi timpul de parcurgere a cursului. Parcurgerea cursului si asimilarea cunostintelor nu presupune activităţi obligatorii. Totusi se recomanda parcurgerea materialului inainte de intalnirile tutoriale, ca pregatire prealabila a intelegerii materiei discutate in cadrul acestor intalniri, precum si din perspectiva pregatirii in vederea sustinerii examenului. Examenul este singura forma de evaluare si notare in ceea ce priveste promovarea acestei discipline. Materiale bibliografice obligatorii Emese Florian, Dreptul familiei, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006; aceasta lucrarea vă permite aprofundarea si completarea noţiunilor prezentate in cadrul suportului de curs. Poate fi

2

achizitionata de la librariile facultatilor de specialitate si nu numai, sau poate fi consultata la bibliotecile de specialitate.

Materiale şi instrumente necesare pentru curs Ca instrument suplimentar de lucru se recomanda utilizarea sau consultarea Codului Familiei.adnotat pentru a avea acces, pe langa textul propriu zis al codului, la comentarii pe marginea jurisprudentei in materie. Calendar al cursului Temele prezentate in cadrul suportului de curs vor fi abordate in cadrul intalnirilor programate, date care va vor fi comunicate in prealabil. Politica de evaluare şi notare Tipul de evaluare utilizat este testul grilă, teste care va incerca sa acopere toate temele importante continute in suportul de curs. Rezolvarea a jumatate din numarul grilelor are ca rezultat promovarea examenului cu nota minima.Studenţii pot participa la examen în vederea măririi notei dacă la prima examinare au obţinut nota 5. In situatia in care nota obtinuta la examenul pentru mărire este mai mică decât cea obtinută anterior se păstrează nota de la prima examinare. Studenţii care participă la examen în vederea măririi de notă vor rezolva subiectele formulate pentru respectiva examinare, comune cu ale studenţilor care participă la reexaminare în vederea promovării examenului. Elemente de deontologie academică Constituie fraudă orice acţiune, încercare, metodă sau mijloc utilizate de către student, în scopul promovării examenului sau în scopul rezolvării cerinţelor examenului. În situaţia constatării fraudei, studentul va fi eliminat de la examen, fiind ulterior convocat în faţa comisiei de etică şi disciplină în vederea discutării propunerii de exmatriculare.Este acceptată formularea şi adresarea de întrebări pe tot parcursul colaborării dintre profesor şi studenţi în vederea clarificării şi explicării continutului ştiinţific, precum şi în vederea pregătirii examenului. Comunicarea dintre studenţi si profesor se poate realiza prin intermediul e-mail-ului sau în cadrul orarului de consultaţii. Studenţi cu dizabilităţiIn ceea ce priveste studenţii afectaţi de dizabilităţi motorii este admisa posibilitatea de a comunica prin intermediul e-mail-ului, iar in ceea ce priveste problematica studentilor cu dizabilitati intelectuale, aceastia pot beneficia de suplimentarea timpului afectat pentru examenul scris sau pot fi examinati oral, in functie de situatia specifica in care se afla. Strategii de studiu recomandateIn vederea realizarii unei pregatiri corespunzatoare in general, si pentru promovarea cu succes a examenului la aceasta disciplina in special, studentii trebuie sa acorde aceeasi importanta tuturor capitolelor. Procesul de asimilare a cunostintelor, la acesta disciplina se bazeaza pe intelegerea notiunilor si conceptelor in vederea utilizarii corecte a acestora, in scopul dobandirii unui limbaj propriu disciplinei.Studentii sunt incurajati sa-si verifice nivelul cunostintelor dobandite utilizand intrebarile formulate in acest scop pentru fiecare modul al disciplinei si tinand seama de notiunile cheie identificate pentru fiecare modul sau unitate a suportului de curs

3

MODULUL I- Casatoria, notiune, caractere juridice, trasaturi, conditiile de valabilitate, cazurile de nulitate

Scop: modulul urmareste familiarizarea cu realităţile teoretice şi practice ale instituţiei care stă la baza societăţii şi anume a familiei; noţiunile care privesc încheierea căsătoriei precum şi celelalte instituţii conexe sunt parte integrantă din pregătirea unui viitor funcţionar public deoarece aceste elemente vor constitui instrumente de lucru în activităţile ce urmează a fi desfăşurate după absolvirea facultăţii.

Obiective. O1: sa defineasca notiunea de casatorie;O2: sa enumerarea caraterelor juridice ale casatoriei;O3: sa precizeze conditiile in care se poate incheia valabil o casatorie si care sunt etapele pe care viitori soti, trebuie sa le parcurga, respectiv ce conditii trebuie sa fie indeplinite;O4: sa precizeze care sunt sanctiunile care intervin ca urmare a nerespectarii conditiilor de fond, respectiv de forma;

Schema logică a moduluiDreptul familiei reuneşte normele juridice care reglementează relaţiile nepatrimoniale şi

cele patrimoniale izvorâte din căsătorie, filiaţie precum şi din raporturi asimilate sub unele aspecte relaţiilor de familie

Studentii se vor axa pe urmatoarele notiuni:a) noţiunea de casătorieb) caracterele juridice ale casatorieic) trasaturile casatorieid) conditiile de valabilitate ale actului juridic al casatoriei: 1. conditii de fond

(consimtamantul la casatorie, varsta matrimoniala, comunicarea reciproca de catre viitorii soti a starii sanatatii lor) ; 2. conditii de forma (formalitati premergatoare – declaratia de casatorie, atributiile ofiterului de stare civila dupa primirea si inregistrarea declaratiei; formalitati concomitente - solemnitatea incheierii căsătoriei, publicitatea incheierii căsătoriei)

e) impedimente la casatorie - condiţii de fond negative, acele condiţii în prezenţa cărora este interzisă încheierea căsătoriei

f) actul juridic al casatoriei, cazurile de nulitate (nulitatea relativa a actului juridic al casatorie, nulitatea absoluta a actului juridic al casatorie, casatoria putativa;

g) efectele nulitatii actului juridic al casatoriei/ exceptii de la regula retroactivitatii ;

4

ELEMENTE DE DREPTUL FAMILIEI SI ACTE DE STARE CIVILA

Prezentare generala a cursului

Interesul dreptului familiei se indreapta spre:a) relaţii patrimoniale şi nepatrimoniale izvorâte din căsătorie (relaţii izvorâte din căsătorie, consecinţele nerespectării unei căsătorii valabile, în ce condiţii se poate desface o căsătorie, care sunt urmările disoluţiei căsătoriei)b) problema filiaţiei-modalitatea de stabilire a filiaţiei fireâti atât a copilului din căsătorie cât şi a celui din afara căsătoriei:-drepturile şi îndatoririle reciproce dintre părinţi pe de o parte şi copil pe de altă parte (îndeosebi minor)-ocrotirea minorilor atât prin asumarea de către părinţi a responsabilităţilor părinteşti, cât şi în cazul copiilor lipsiţi de ocrotire parintească ;-filiaţia civilă (adoptivă)-condiîia de încheiere a adopţiei; cauzele de invalidare a adopţiei, efectele adopţiei în raporturile dintre familia adoptivă şi adoptat, pe de o parte şi relaţiile dintre adoptat şi familia sa firească ;-alte raporturi asimilate sub aspectul relaţiilor de familie - obligaţia legală de întreţinere ce există între unele categorii de persoane care nu au sau nu mai au legături de familie. De exemplu: persoanele care nu mai au rude, dar au obligaţii de întreţinere: foştii soţi divorţaţi au în continuare obligaţia de sprijin reciproc (pensie de întreţinere).

5

MODULUL I- Casatoria, notiune, caractere juridice, trasaturi, conditiile de valabilitate, cazurile de nulitate

Scop: modulul urmareste familiarizarea cu realităţile teoretice şi practice ale instituţiei care stă la baza societăţii şi anume a familiei; noţiunile care privesc încheierea căsătoriei precum şi celelalte instituţii conexe sunt parte integrantă din pregătirea unui viitor funcţionar public deoarece aceste elemente vor constitui instrumente de lucru în activităţile ce urmează a fi desfăşurate după absolvirea facultăţii.

Obiective. O1: sa defineasca notiunea de casatorie;O2: sa enumerarea caraterelor juridice ale casatoriei;O3: sa precizeze conditiile in care se poate incheia valabil o casatorie si care sunt etapele pe care viitori soti, trebuie sa le parcurga, respectiv ce conditii trebuie sa fie indeplinite;O4: sa precizeze care sunt sanctiunile care intervin ca urmare a nerespectarii conditiilor de fond, respectiv de forma;

Schema logică a moduluiDreptul familiei reuneşte normele juridice care reglementează relaţiile nepatrimoniale şi

cele patrimoniale izvorâte din căsătorie, filiaţie precum şi din raporturi asimilate sub unele aspecte relaţiilor de familie

Studentii se vor axa pe urmatoarele notiuni:h) noţiunea de casătoriei) caracterele juridice ale casatorieij) trasaturile casatorieik) conditiile de valabilitate ale actului juridic al casatoriei: 1. conditii de fond

(consimtamantul la casatorie, varsta matrimoniala, comunicarea reciproca de catre viitorii soti a starii sanatatii lor) ; 2. conditii de forma (formalitati premergatoare – declaratia de casatorie, atributiile ofiterului de stare civila dupa primirea si inregistrarea declaratiei; formalitati concomitente - solemnitatea incheierii căsătoriei, publicitatea incheierii căsătoriei)

l) impedimente la casatorie - condiţii de fond negative, acele condiţii în prezenţa cărora este interzisă încheierea căsătoriei

m) actul juridic al casatoriei, cazurile de nulitate (nulitatea relativa a actului juridic al casatorie, nulitatea absoluta a actului juridic al casatorie, casatoria putativa;

n) efectele nulitatii actului juridic al casatoriei/ exceptii de la regula retroactivitatii ;

Noţiunea de casătorie1

1. Noţiunea de căsătorie desemnează actul juridic al căsătoriei, adica acel act juridic prin care, pe temeiul consimţământului viitorilor soti, constatat de ofiţerul stării civile, aceştia întemeiază o familie.2. Noţiunea de căsătorie desemnează starea (statutul) juridic dobândit prin încheierea actului juridic al căsătoriei, adică ansamblul drepturilor, îndatoririlor ce iau naştere în persoana firecăruia dintre soţi ca urmare a încheierii căsătoriei.3. Sens doctrinar : prin căsătorie se desemnează instituţia căsătoriei, adică totalitatea normelor juridice referitoare la actul juridic, precum şi statutul juridic al soţilor.

1 A se vedea Emese Florian, Dreptul familiei, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006, pag. 13; 6

Casatoria-caracterele juridice ale acesteia 2;1. Caracterul laic- reiese din faptul ca incheierea si inregistrarea casatoriei sunt de competenta exclusiva a autoritatii de stat. De asemenea celebrarea religioasa a casatoriei este permisa numai dupa casatoria civila ; in caz contrar preotul sau reprezentantul oricarui cult religios, indreptatit a oficia cununia religioasa poate fi sanctionat contraventional; 2. Caracterul solemn- reiese din faptul ca actul juridic al casatoriei este valabil numai daca viitorii soti respecta anumite cerinte de forma cum ar fi : consimtamantul trebuie exprimat in fata ofiterului de stare civila, personal, in prezenta a doi martori ;3. Caracterul bilateral - reiese din faptul ca actul juridic al casatoriei are la baza cele doua vointe liber exprimate a viitorilor soti ;

Trasaturile casatoriei;Starea de persoana casatorita are la baza actul juridic al casatoriei care genereaza drepturi si indatoriri pentru ambii soti, expres prevazute de lege si carmuite de principiul egalitatii depline intre soti.Avand la baza principiul ca orice casatorie se incheie in scopul intemeierii unei familii, pe viata, deci fara a fi afectata de vreun termen sau vreo conditie, putem aprecia ca aceasta are un caracter, in principiu, perpetuu. Totodata, desfacerea casatoriei, este permisa, si se realizeaza numai pe cale judiciara.De asemenea se mai poate distinge si caracterul monogam al casatoriei.

Conditiile de valabilitate ale actului juridic al casatoriei 3;Pentru ca actul juridic al casatoriei sa fie incheiat in mod valabil, este necesara indeplinirea cumulativa a doua categorii de conditii : conditii de fond, respectiv conditii de forma ;Conditiile de fond sunt:

1. Consimtamantul la casatorie ;2. Varsta matrimoniala;3. Comunicarea reciproca de catre viitorii soti a starii sanatatii lor ;

Consimtământul viitorilor soţi la încheierea căsătoriei: pentru a fi valabil, consimtământul la căsătorie al viitorilor soţi trebuie să existe, să fie liber, neviciat5, exprimat în scopul încheierii căsătoriei.Lipsa consimtământului poate fi:-materială: unul dintre ei spune “NU”;-psihică: poate fi determinată de boli, de starea de beţie, hipnoză în care s-ar afla unul dintre soţi, vrăji, descântece, afectează consimţământul în momentul căsătoriei;Consimţământul la căsătorie trebuie să fie neviciat.

Viciile de consimţământ sunt:-eroarea-dolul-violenta

1. Eroarea : constituie viciu de consimţământ şi poate atrage desfiinţarea căsătoriei doar dacă priveşte identitatea fizică a celuilalt sot ;( exp: două surori gemene);2. Dolul : are o arie de cuprindere mult mai largă. Dolul este tot o eroare, dar nu spontană, ci una provocată cu bună ştiinţă prin mijloace viclene. Aceste mijloace viclene pot fi: comisive atunci când unul din viitorii soţi induce o anumită calitate pentru a determina pe celălalt soţ să consimtă

2 Ibidem.3 Ibidem5

7

la încheierea actului juridic al căsătoriei, şi omisive atunci când unul dintre viitorii soţi ascunde un anumit aspect sau o anumită stare care, dacă ar fi cunoscută de celalalt, acesta nu ar mai consimţi la încheierea căsătoriei; trebuie să fie vorba de elemente esenţiale pentru celălalt, care dacă le-ar cunoaste nu s-ar mai căsători.De exemplu starea de graviditate are o forma comisiva (o spune intenţionat); forma omisivă este în situatia în care ascunde soţului că este gravidă ştiind că altfel soţul nu s-ar mai căsători cu ea;Ne aflăm în prezenţa dolului şi atunci cand viitorii soţi îşi ascund starea sănătăţii lor sau existenţa unor maladii care ar împieta asupra relaţiilor de familie. Nu este vorba de boli incurabile, ci de boli care ar presupune un efort sporit din partea celuilalt soţ (diabetul zaharat, o afecţiune cardiacă). In această categorie nu se includ boli trecătoare.Tot aici trebuie specificat faptul că sifilisul interzice căsătoria, în schimb SIDA nu impiedică căsătoria.Violenta – anularea căsătoriei mai poate fi cerută atunci când consimţământul la căsătorie a fost smuls prin violenţa fizică sau morală.Astfel, dacă unul dintre aceste vicii afectează consimţământul unuia sau ambilor soţi la încheierea căsătoriei, atunci acesta este lovită de nulitate relativă.De asemenea, o căsătorie se poate încheia valabil numai între două persoane de sex diferit, în caz contrar este lovită de nulitate absolută.

Varsta matrimoniala4. Potrivit art. 4 din Codul familiei in redactarea data prin Legea nr. 288/2007, varsta minima de casatorie este de 18 ani. Pentru motive temeinice, minorul care a implinit varsta de saisprezece ani se poate casatori in temeiul unui aviz medical, cu incuviintarea parintilor sai ori, dupa caz, a tutorelui si cu autorizarea directiei generalle de asistenta socila si protectie a copilului in a carei raza teritoriala isi are domiciliul.

Daca unul dintre parinti este decedat sau se afla in imposibilitatea de a-si manifesta vointa, incuviintarea celuilalt parinte este suficienta. Daca nu exista nici parinti nici tutore care sa poata incuviinta casatoria, este necesara incuvintarea persoanei sau a autoritatii care a fost abilitata sa exercite drepturile parintesti.

Fata de reglementarea anterioara, se constata urmatoarele elemente de noutate:- se prevede aceeasi varsta matrimoniala minima atat pentru femeie cat si pentru

barbat, si anume 18 ani, iar ca exceptie, pentru motive temeinice – 16 ani. Anterior, se facea distinctie intre barbat si femeie, in sensul ca barbatul se putea casatori numai daca a implinit 18 ani, iar femeia numai daca a implinit 16 ani. Se prevedea de asemenea posibilitatea incuviintarii pentru motive temeinice si in temeiul unui aviz dat de un medic oficial, a casatoriei femeii care a implinit cincisprezece ani.Incuviintarea trebuia data de presedintele consiliului judetean sau , dupa caz, de primarul general al Municipiului Bucuresti.

- Astfel, varsta matrimoniala coincide cu majoratul civil; se prezuma ca de la aceasta varsta, o persoana are discernamant maturizat, fiind capabile sa inteleaga importanta si semnificatia actelor juridice pe care le incheie, inclusiv actul juridic al casatoriei.

- Regula o constituie casatoria la varsta de 18 ani, exceptia o reprezinta casatoria minorului (atat femeia cat si barbatul) care a implinit 16 ani, pentru motive temeinice, in temeiul unui aviz medical, cu incuviintarea ocrotitorilor legali si cu avizarea directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului in a carei raza teritoriala isi are domiciliul minorul care doreste sa se casatoreasca.

In literatura juridica de specialitate si in practica, anterior modificarilor aduse de Legea 288/2007, au fost considerate motive temeinice pentru acordarea dispensei de varsta pentru femeia care a implinit cincisprezece ani, in urmatoarele imprejurari: starea de graviditate a femeii

4 A se vedea Flavius Baias, Marieta Avram, Cristina Nicolescu – “Modificarile aduse Codului familiei prin Legea 288/2007”, în “Dreptul” nr. 3/2008, pag. 9 - 29

8

sau nasterea unui copil de catre aceasta, boala grava a unuia dintre viitorii soti, starea anterioara de concubinaj. Avand in vedere ca Legea 288/2007 mentine conditia existentei unor motive in cazul in care cel putin unul dintre soti este minor, respectiv a implinit 16 ani, formularea ramanand aceeasi cu cea din redactarea anterioara a art. 4 din Codul familiei, precizarile din doctrina referitoare la interpretarea acestei sintagme legale sunt, in continuare, pe deplin valabile.

Conditii de forma5 :

Aceste condiţii se impart in:1. Formalitati premergatoare incheierii căsătoriei;2. Formalitati concomitente incheierii căsătoriei;

1. Formalitati premergatoare incheierii căsătoriei:A.Declaratia de căsătorie ;B.Atributiile delegatului de stare civila dupa primirea si inregistrarea declaratiei de căsătorie ;

A.Declaratia de căsătorie:Prima formalitate pe care viitorii soţi trebuie sa o indeplineasca este declaratia de căsătorie, care este manifestarea neechivoca a intentiei viitorilor soţi de a se căsători. Aceasta trebuie facuta personal de catre viitorii soţi la Oficiul de Stare Civila unde urmeaza a se incheia căsătoria. Daca unul dintre soţi nu se afla in localitatea unde urmeaza a se incheia căsătoria, acesta va putea face declaratia de căsătorie la Oficiul de Stare Civila din localitatea respectiva, care va fi trimisa imediat si fara intarziere oficiului unde se va incheia căsătoria.Daca unul dintre soţi nu se poate deplasa la Oficiul de Stare Civila pentru a face declaratia de căsătorie, aceasta se va lua de catre ofiterul de stare civila la locul unde se afla persoana.Declaratia de căsătorie cuprinde:

a). manifestarea dorintei neindoielnice de a se căsători ;b). faptul ca viitorii soţi au luat la cunostinta starea sanatatii lor ;c). au fost respectate condiţiile de fond privind încheierea căsătoriei si nu exista

impedimente;d). o mentiune importanta se refera la numele din timpul căsătoriei; viitorii soţi trebuie sa

se hotarasca asupra numelui pe care il vor purta in timpul căsătoriei, acest lucru se poate face si ulterior declaratiei de căsătorie printr-un inscris care se anexeaza acesteia. Viitorii soţi au la indemana, trei variante si anume: -fiecare ramane cu numele sau; -soţii vor avea un nume comun, al ei sau al lui; -soţii vor adopta ca si nume comun numele lor reunite;Odata cu declaratia vor fi prezentate si actele cerute de lege prin care se atesta indeplinirea condiţiilor de fond.Delegatul de stare civila este obligat sa verifice daca s-au respectat condiţiile de fond.Declaratia de căsătorie este semnata de fiecare dintre soţi si de catre delegatul de stare civila. Din momentul inregistrarii declaratiei incepe sa curga termenul de 10 zile la expirarea caruia poate fi incheiat actul juridic al căsătoriei;

B. Atributiile si delegatului de stare civila dupa primirea si inregistrarea declaratiei de căsătorie6:Dupa primirea declaratiei de căsătorie delegatul de stare civila este obligat sa efectueze cercetari cu privire la indeplinirea condiţiilor de fond si lipsa impedimentelor la căsătorie. Pe langa declaratia de căsătorie, viitorii soţi trebuie sa prezinte actele de identitate precum si unele

5 Ibidem6 A se vedea Emese Florian, Dreptul familiei, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2003.

9

inscrisuri care atesta indeplinirea condiţiilor de fond. Termenul de 10 zile reprezinta ragazul delegatului de stare civila de a cerceta indeplinirea condiţiilor de fond.Termenul de 10 zile are urmatorul scop:1. Permite tertilor sa faca opozitie la căsătorie ;2. Permite delegatului de stare civila sa efectueze cercetari ;3. Le creeaza posibilitatea viitorilor soţi de a reflecta asupra deciziei de a se căsători ;Pentru motive temeinice,( viitorul sot este militar in permisie, viitoarea soţie urmeaza sa nasca) primarul localitatii in care va fi incheiata căsătoria poate incuviinta reducerea termenului.Competenta ofiterului de stare civila7 :Competenta teritoriala: presupune faptul ca ofiterul de stare civila nu are competenta de a oficia casatorii in afara limitelor teritoriale ale localitatii unde functioneaza ;Competenta personala: presupune faptul ca ofiterul de stare civila nu este competent sa celebreze casatoria a doua persoane, daca nici una din ele nu isi are domiciliul sau resedinta in raza teritoriala a localitatii unde functioneaza ;Competenta materiala : este determinata de insasi calitatea de ofiter de stare civila a celui care celebreaza casatoria ;

Opozitia la căsătorie:Orice persoana interesata poate face sesizari privind neindeplinirea unor cerinte sau prezenta unor impedimente prin care se aduce la cunostinta delegatului de stare civila existenta unei imprejurari de natura sa impiedice încheierea căsătoriei.Actul trebuie facut in scris si sa indice dovezile pe care se sprijina opozitia la căsătorie si totodata sa se incadreze in termenul de 10 zile.Verificand relevanta celor aratate delegatul de stare civila poate adopta una din urmatoarele situatii:- respinge ca netemeinica opozitia la căsătorie;-refuza încheierea căsătoriei intocmind un proces verbal de constatare cu privire la opozitia la căsătorie; refuzul ofiterului de stare civila se poate ataca in instanta;-amana încheierea căsătoriei un interval limita de timp pana la verificarea celor aratate in opozitia la căsătorie;

2.Formalitati privind insasi încheierea căsătoriei8:I. Solemnitatea incheierii căsătoriei;II. Publicitatea incheierii căsătoriei;

I. Solemnitatea incheierii căsătoriei:Se exprima in urmatoarele elemente:a) Căsătoria se incheie in fata delegatului de stare civila al Primariei din localitatea unde se afla resedinta viitorilor soţi9. Daca din punct de vedere al competentei teritoriale cat si cea dupa persoanaeventualele nereguli nu afecteaza valabilitatea căsătoriei, necompetenta materiala a ofiterului de stare civila se sanctioneaza cu nulitatea căsătoriei.Numai căsătoria incheiata in fata delegatului de stare civila se bucura de protectia si recunoasterea legii. Totusi daca atributiile de ofiter de stare civila au fost exercitate in mod public, necompetenta materiala nu atrage nulitatea casatoriei.b) Locul incheierii căsătoriei:Căsătoria se incheie la sediul Oficiului de stare civila, dar prin exceptie si in afara acestuia (mirele e inchis sau unul din soţi este grav bolnav) sau in condiţii de forta majora. Căsătoria se poate incheia si la bordul unei nave sub pavilion romanesc cand aceasta se afla in afara granitelor tarii. Căsătoria in acest caz se va celebra de comandantul navei sau adjunctul sau care este este asemenea abilitat sa reduca termenul prealabil de 10 zile si care

7 Idem, pag.14;8 A se vedea Emese Florian, Dreptul familiei, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006, pag.38;9 Codul Familiei, art.3

10

poate intocmi si actul căsătoriei, act care va fi transmis de indata ce nava se va intoarece in tara prin capitania portului, serviciului de stare civila de la domiciliul oricaruia dintre soţi.c) Prezenta efectiva si concomitenta a viitorilor soţi care isi vor exprima consimtământul personal raspunzand la intrebarea delegatului de stare civila adresata firecăruia daca vor sa se casatoreasca impreuna.10 Acest lucru presupune deopotriva raspunsuri afirmative. Tacerea sau raspunsul negativ impiedica încheierea căsătoriei.d) Constatarea incheierii căsătoriei si inregistrarea acesteia Căsătoria este incheiata in momentul in care ofiterul de stare civila luand act de consimtământul viitorilor soţi ii declara căsătoriti. Dupa încheierea căsătoriei se procedeaza la inregistrarea acesteia in registrul de stare civila. Principalele mentiuni cuprinse in acest inscris sunt: identitatea partilor, data incheierii căsătoriei, numele pe care urmeaza a-l purta soţii, semnaturile soţilor dar si cele ale martorilor.11

Pe baza acestui act de stare civila, partilor li se elibereaza o copie-certificat de căsătorie- care daca este eliberat in concordanta cu mentiunile din Registrul de stare civila, are aceeasi forta probanta, adica putere doveditoare ca si inscrisurile autentice.12 Inregistrarea căsătoriei este o conditie ulterioara incheierii căsătoriei astfel incat ea nu afecteaza valabilitatea căsătoriei, dar ingreuneaza dovedirea acesteia.

II. Publicitatea incheierii căsătorieiPublicitatea presupune ca fiecare căsătorie sa fie celebrata in asemenea condiţii incat oricine ar dori sa asiste la ceremonie sa aiba posibilitatea sa o faca, in caz contrar ar plana suspiciunea de clandestinitate a căsătoriei.

Impedimente la căsătorie13 : (condiţii de fond negative, acele condiţii în prezenţa cărora este interzisă încheierea căsătoriei);

1. Starea de persoană căsătorită (bigamie);2. Rudenia firească;3. Rudenia civilă (relatii de familie rezultate din adopţie); 4. Relatii rezultate din tutela;5. Debilitatea sau alienaţia mintală;

1. Starea de persoana căsătorită sau bigamiaPotrivit art.5 Codul Familiei nu se poate căsători persoana care este deja căsătorită,

respectându-se astfel un principiu fundamental respectat în marea majoritate a legislaţiilor contemporane. Nerespectarea acestui principiu atrage sancţiuni de ordin civil şi penal.

Interdicţia de a se căsători priveste acea persoană care în momentul încheierii căsătoriei subsecvente are deja calitatea de soţ rezultând dintr-o căsătorie anterioară în fiinţă în sensul că cea dintâi căsătorie nu a încetat prin moartea unuia dintre soţi, nu a fost desfacută prin divorţ sau desfiinţată pentru cauze de nulitate; altfel spus, viitorii soţi trebuie să fie deopotrivă celibatari, văduvi sau divorţaţi. Nesocotirea interdictiei se sanctionează cu nulitatea absolută a celei de-a doua căsătorii.

Căsătoria încetează prin moartea fizică sau prezumata a unuia dintre soţi. In cazul declararii judecatoresti a mortii prezumate, daca sotul supravietuitor se recasatoreste dar hotararea este anulata datorita reaparitiei sotului, ea ramane valabila cu conditia ca soţii sa fi fost

10 Codul familiei, art. 1611 Idem, art. 1712 Idem, art. 18 13 A se vedea Emese Florian, Dreptul familiei, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006, pag. 28;

11

de buna credinta in momentul incheierii sale, iar prima căsătorie inceteaza in momentul incheierii celei de-a doua.

In cazul desfacerii căsătoriei prin divorţ, calitatea de sot se pierde la data ramanerii irevocabile a hotararii de desfacere a căsătoriei. Din acel moment soţii se pot căsători. Pana la ramanerea irevocabila a hotararii de divorţ impedimentul de sot este activ chiar daca s-a pronuntat o hotarare in sensul desfacerii acesteia.

Daca ulterior incheierii celei de-a doua căsătorii, prima căsătorie este declarata nula sau anulata, căsătoria subsecventa este valabila deoarece in materie de căsătorie efectele nulitatii retroactiveaza.

Încheierea mai multor căsătorii succesive este posibila si admisibila numai in masura in care aceasta nu conduce la existenta concomitenta a mai multor căsătorii ale aceleiasi persoane.

2. Rudenia fireascaCăsătoria dintre rudele apropiate este oprita din considerente de natura medicala sau de

ordin moral.Potrivit art.6 Codul Familiei este interzisa căsătoria intre :a) rudele in linie dreapta indiferent de gradul de rudenieb) rudele in linie colaterala pana la gradul IV inclusivDeoarece rudenia fireasca este legatura de sange existenta intre doua persoane care fie descind una din alta, fie au un descendent comun, aceasta constituie impediment la căsătorie. Totusi, pentru motive temeinice poate fi autorizata căsătoria intre rudele colaterale pana de gradul IV de catre presedintele Consiliului Judetean de care apartine localitatea de domiciliu a persoanei sau persoanelor interesate. Impedimentul functioneaza si in cazul rudeniei din afara căsătoriei pentru ca intereseaza legatura de sange. In cazul adopţiei firesti, desi adoptatul iese din familia sa naturala si intra in familia adoptatorului, totusi impedimentele la căsătorie exista iar legatura de sange se pastreaza si ca urmare căsătoria dintre adoptat si rudele sale naturale este oprita.

3. Rudenia civila si relatiile rezultate din adopţie:Pentru a preveni suprapunerea unor relatii de familie incompatibile cu art. 7 din Codul

Familiei, este oprita căsătoria :-intre adoptator sau descendentii sai pe de o parte sau intre cel adoptat si descendentii adoptatorului pe de alta parte;-intre copiii adoptatorului pe de o parte si adoptat sau copiii acestuia pe de alta parte;-intre persoanele adoptate de acelasi adoptator;

In cazul adopţiei cu efecte depline, adoptatul va avea rude atat cu adoptatorul cat si cu rudele acestuia; rudenia civila inlocuieste rudenia fireasca iar adoptatul va avea aceeasi siuatie juridica cu cea a copilului firesc al adoptatorului. 4. Relatii rezultate din tutela :

Potrivit art.8 din Codul Familiei este oprita căsătoria intre tutore si persoana minora aflata sub tutela sa. Practic interdictia priveste tutorele si femeia minora aflata sub tutela sa fiindca numai femeia se poate căsători de la 16 ani sau de la 15 ani in mod exceptional. Tutela inceteaza odata cu dobandirea capacitatii depline de exercitiu de catre femeia minora, pana in acel moment fiind oprita căsătoria cu fostul tutore.

5. Starea de debilitate, alienatie mintala sau pierderea vremelnica a facultatilor mintale :

Art.9 Codul Familiei interzice căsătoria alienatului sau debilului mintal precum si a celui lipsit de pierderea vremelnica a discernamantului.

Starea de alienatie sau debilitate este un impediment permanent. Cel aflat intr-o asemenea situatie nu se poate căsători niciodata cu nimeni pe motiv de insanitate permanenta. Pe de alta parte dat fiind handicapul lor psihic, ei nu pot indeplini cerinta consimtământului valabil.

In cazul lipsei vremelnice a facultatilor mintale, impedimentul este absolut doar in momentele de lapsus intelectual. Numai in astfel de momente cel in cauza nu are reprezentarea

12

mintala a faptelor sale. Daca, insa, in momentul căsătoriei, subiectul este perfect constient, căsătoria este valabila cu conditia ca el sa fi comunicat viitorului sot maladia inainte de căsătorie, astfel sotul sau va putea cere anularea căsătoriei pentru vicierea consimtământului prin dol.

Clasificarea impedimentelor:1. In raport cu natura sanctiunilor pe care le antreneaza, impedimentele pot fi:

a)derimate: nesocotirea lor atragand nulitatea absoluta a căsătoriei: persoane căsătorite, rudenia fireasca, rudenie civila;b) prohibite: sanctionarea administrativa a delegatului de stare civila vinovat de neobservarea unor cazuri de tutela, rudenie;

2. In raport cu persoanele intre care e interzisa căsătoria, impedimentele pot fi:a) absolute (persoanele căsătorite);b) relative: impiedica încheierea căsătoriei numai intre anumite persone;

Actul juridic al casatoriei, cazurile de nulitate

Cazurile de nulitate absoluta14;

Rezulta din prevederile art. 19 C. familiei, care dispune ca este nula casatoria incheiata cu incalcarea dispozitiilor privitoare la: varsta matrimoniala, starea de persoana casatorita, rudenia fireasca, rudenia adoptiva(respectiv intre persoanele aflate in relatie de rudenie civila in linie directa) starea de alienatie sau debilitate mintala, precum si lipsa vremelnica a facultatilor mintale, publicatia declaratiei de casatorie, consimtamantul la casatorie al viitorilor soti;

Cazurile de nulitate relativa15;

Rezulta din prevederile art.21 care dispune ca numai viciile de consimtamant, respectiv eroarea, dolul si violenta constituie cause de nulitate relativa.

Natura juridica a nulitatii căsătoriei, se apreciaza in functie de:a).Sfera persoanelor care pot sa promoveze actiunea in nulitatea actului juridicb). Prescriptibilitatea sau imprescriptibilitatea dreptului la actiunec). Posibilitatea validarii actului juridic nul

a).Sfera persoanelor care pot sa promoveze actiunea in nulitatea actului juridic:Nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana care justifica un interes legitim;Nulitatea relativa poate fi invocata numai de catre sotul al carui consimţământ a fost viciat (nu se transmite mostenitorului).b). Prescriptibilitatea sau imprescriptibilitatea dreptului la actiune:Dreptul la actiune in ceea ce priveste nulitatea absoluta a căsătoriei este imprescriptibil.In schimb, dreptul la actiune in anularea căsătoriei se prescrie in termen de 6 luni de la descoperirea erorii.c). Posibilitatea validarii actului juridic nul:Nulitatea relativa poate fi acoperita fie prin confirmare expresa, fie prin nevalorificarea dreptului la actiune pentru desfiintarea căsătoriei; Nulitatea absoluta poate fi validate in doua cazuri si anume: -impubertatea legală ;

14 A se vedea Emese Florian, Dreptul familiei, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006, pag. 47;15 Idem, op.cit. pag. 56;

13

-căsătoria fictiva;

Efectele nulitatii actului juridic al casatoriei16;

Un prim efect este acela al desfiintarii retroactive a casatoriei, ceea ce presupune ca drepturile si obligatiile personale si patrimoniale ale sotiilor sunt desfiintate cu efect retroactiv, ca si cand intre soti nu ar fi existat niciodata astfel de legaturi, de asemenea sotii revin la numele purtat anterior incheierii casatoriei; minora care prin efectul casatoriei a dobandit capacitatea deplina de exercitiu, daca pana la desfiintarea casatoriei nu a implinit 18 ani, isi pierde retroactiv capacitatea de exercitiu, dreptul si obligatia la intretinere nu sunt recunoscute; vocatia succesorala a sotului supravietuitor nu exista, in situatia in care unul dintre ei decedeaza inainte de ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti prin care se dispune desfiintarea casatoriei;

Exceptii de la regula retroactivitatii17;

Exista doua situatii de exceptie si anume: 1. Copii rezultati dintr-o casatorie nula sau anulata;2. Casatoria putativa;

1. Situatia copiilor rezultati dintr-o casatorie nula sau anulata;In privinta acestora, nulitatea nu isi produce efecte retroactive, mai exact copii rezultati dintr-o casatorie care a fost ulterior desfiintata, au statutul unor copii rezultati dintr-o casatorie valabil incheiata si desfacuta prin divort. De asemenea acestia beneficiaza de toate prezumtiile prevazute de lege, raportat la situatia lor. Astfel in privinta stabilirii filiatiei fata de tata, copilul conceput sau nascut in timpul casatoriei desfiintate, beneficiaza de prezumtia legala de paternitate a sotului mamei. Mai mult, odata cu pronuntarea hotararii prin care se dispune desfiintarea casatoriei, instanta trebuie sa se pronunte si asupra situatiei copilului, respectiv caruia dintre parinti va fi incredintat, precum si cu privire la contributia parintilor la cheltuielile ocazionate de cresterea si educarea acestuia. Totodata se mentin si drepturile succesorale intre parinti si copii.

2. Casatoria putativa; Căsătoria putativa este acea căsătorie nula sau anulabila in care cel putin unul dintre soţi a

fost de buna credinta in momentul incheierii căsătoriei.Cerinte cumulative ale căsătoriei putative:

1. aparenta juridica de căsătorie, adica sa fi fost celebrata căsătoria pentru ca doar o uniune de fapt (concubinajul) nu va beneficia niciodata de efectele căsătoriei; trebuie ca acea căsătorie sa fi fost celebrata si inregistrata potrivit legii

2. buna-credinta a unuia sau a ambilor soţi in momentul incheierii căsătoriei; căsătoria este putativa si daca numai unul dintre soţi este de buna credinta; buna credinta in acest caz se raporteaza strict la momentul incheierii căsătoriei, daca, ulterior unul dintre soţi sau ambi soţi i-au cunostiinta de cauza de nulitate, aceasta nu impieteaza asupra bunei-credinte. Buna-credinta in acest caz consta in convingerea gresita a subiectului ca fiind indeplinite toate cerintele de valabilitate ale căsătoriei, incheie o căsătorie apta de a produce efectele firesti ale căsătoriei. Prin urmare subiectul se afla in eroare cu privire la validitatea actului juridic al căsătoriei.

3. de regula, beneficiul putativitatii se invoca de catre sotul de buna credinta.

Eroarea poate fi in acest caz :-eroare de fapt-soţii nu stiau ca sunt rude in grad interzis;

16 Idem, op.cit., pag. 60;17 Ibidem, pag. 60;

14

-eroare de drept-soţii stiau ca sunt rude in grad interzis, dar nu stiau ca nu aveau voie sa se casatoreasca;Buna credinta nu salveaza căsătoria de la sanctiunea nulitatii, dar recunoaste anumite efecte juridice, de aceea se recomanda ca instanta judecatoreasca care pronunta sanctiunea in prima instanta sa se pronunte si asupra bunei credinte a celor doi soţi, pentru a se evita procese ulterioare in care se cere exclusiv stabilirea bunei sau relei credinte.

Efectele căsătoriei putative:Exista 2 ipoteze:

a) cand ambii soţi au fost de buna credinta la data incheierii căsătorieib) cand numai unul dintre soţi a fost de buna credinta la data incheierii căsătoriei;

a)cand ambii soţi au fost de buna credinta la data incheierii căsătoriei;Efectele pe care le-a produs căsătoria pana la data ramanerii irevocabile a hotararii de declarare a nulitatii căsătoriei, raman in fiinta ca si cum căsătoria nu ar fi fost afectata de nici un viciu.

Prin urmare:A. Obligaţia de întreţinere va exista si ulterior desfiintarii căsătoriei, asemeni fostilor soţi divorţaţiB. Bunurile dobandite in timpul căsătoriei se supun regulilor comunitatii de bunuri iar partajarea lor se va face la libera invoiala a soţilor sau prin hotarare judecatoreasca.

Daca intervine decesul sotului inainte de declararea ramanerii irevocabile a hotararii de declarare a nulitatii căsătoriei, celalalt sot dobandeste vocatie succesorala la mostenirea defunctului in calitate de sot supravietuitor.

O căsătorie nula sau anulata nu poate produce efecte pentru viitor, prin urmare daca sotul care a luat prin căsătorie numele celuilalt sot nu-l va putea pastra dupa desfacerea căsătoriei, urmand sa revina la numele avut anterior.

Soţia minora prin efectul incheierii căsătoriei va dobandi capacitate deplina de exercitiu, astfel ca in cazul declararii nulitatii căsătoriei, femeia care nu a implinit 18 ani va putea pastra capacitatea deplina de exercitiu.

b) cand numai unul dintre soţi a fost de buna credinta:Sotul de buna-credinta are, pana in momentul ramanerii irevocabile a hotararii de

desfiintare a căsătoriei, calitatea de sot dintr-o căsătorie valabil incheiata, dar desfacuta prin divorţ;

Numai acesta beneficiaza de efectele putativitatii. In consecinta numai sotul de buna credinta are dreptul de a-l obliga pe celalalt la plata unei pensii de întreţinere, ca si in situatia celui care a obtinut divorţul.Impartirea bunurilor dobandite se va face potrivit dispozitiilor legale in materia divorţului.

In ceea ce priveste dreptul de mostenire, de acesta va profita numai sotul de buna credinta. Nici unul dintre soţi nu-si va putea mentine numele din timpul căsătoriei, dar soţia de buna credinta va putea pastra capacitatea deplina de exercitiu dobândită prin încheierea căsătoriei desfacute.

Copii rezultati din căsătoria nula sau anulabila pastreaza calitatea de copii dintr-o căsătorie valabil incheiata, indifferent de buna sau reaua credinta a soţilor la încheierea căsătoriei.

Teme de autoevaluare: 1. care sunt condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei ?2. care sunt cerintele de forma premergatoare incheierii căsătoriei? 3. comitente incheierii căsătoriei ?4. care sunt atributiile ofiterului de stare civila?

15

5. in ce condiţii vorbim de căsătorie putativa?6. care sunt viciile de consimţământ ? 7. care sun efectele casatoriei putative?

MODULUL II: Casatoria si efectele ei. Bunurile sotilor

Scop:Familiarizarea studentilor in ceea ce priveste problematica efectelor căsătoriei a caror nerespectare duce la desfacerea acesteia.

Obiective: O1: sa precizeze efectele de natura personala ale incheierii actului juridic al casatoriei O2. sa precizeze efectele de natura patrimonialaO3: sa realizeze clasificarea principalelor categorii de bunuri;O4: sa enumere principalele categorii de bunuri comune ale sotilor, precum si a celor proprii si regimul juridic aplicabil acestora

Schema logică a modului- Prezentarea principalelor efecte care se produc ca urmare a incheierii actului

juridic al casatoriei;- Casatoria - efectele de natura personala;- Casatoria - efectele de natura patrimoniala- Bunurile sotilor; posibilitatiile pe care sotii il au cu privire la partajul bunurilor

dobandite in timpul casatoriei;

Casatoria - efectele de natura personala;

Drepturile si îndatoririle personale ale soţilor:18 I. Numele soţilor

Art.27 Codul Familiei prevede faptul ca la încheierea căsătoriei soţii sunt obligati sa declare in fata delegatului de stare civila numele pe care urmeaza sa-l poarte in timpul căsătoriei, legea oferind urmatoarele variante:1. fiecare dintre soţi isi va putea pastra numele avut anterior incheierii căsătoriei;2. soţii hotarasc sa poarte ca nume comun numele unuia sau altuia dintre soţi;3. soţii pot hotara sa adopte ca nume comun de familie numele lor reunite;

Sotul supravietuitor care a purtat in timpul căsătoriei anterioare numele sotului predecedat, va putea pastra acest nume in continuare, chiar si dup ace se recasatoreste..

Soţii sunt obligati sa poarte pe durata căsătoriei numele declarat in fata delegatului de stare civila; daca s-au hotarat sa poarte un nume comun, nici unul dintre ei nu va putea solicita schimbarea acestuia pe cale administrativa decat cu consimtământul celuilalt sot.II. Obligaţia de sprijin moral reciproc:

Aceasta indatorire este o componenta esentiala a relatiilor personale dintre soţi; obligaţia sprijinului moral reciproc are un caracter juridic, este prevazuta in art.2 Codul Familiei si se poate concretiza sub diferite forme: incurajarea si sustinerea celuilalt in vederea depasirii unei situatii dificile sau ingrijirea devotata a sotului suferind. Neindeplinirea obligatiei de sprijin moral poate

18 A se vedea Emese Florian, Dreptul familiei, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006, pag. 68;16

afecta grav relatiile de familie, care are ca rezultat subminarea afectiunii si increderii reciproce ceea ce nu poate duce decat la desfacerea căsătoriei.III. Obligaţia de coabitare:

Îndatoririle soţilor de a locui impreuna reprezinta una din premisele efective ale scopurilor naturale ale căsătoriei. Hotararea viitorilor soţi de a se căsători si de a intemeia o familie implica traiul comun al acestora in cadrul aceluiasi domiciliu. Desi nu este prevazut in mod expres in Codul Familiei ideea domiciliului comun rezulta din intreaga economie a legilor: copilul minor locuieste la părinţii sai, deci la domiciliul comun al soţilor. Soţii isi stabilesc de comun acord locuinta pentru ca in ceea ce priveste căsătoria, dreptul de a decide le apartine in exclusivitate. Pentru motive exceptionale soţii se pot hotara de comun acord sa aiba in mod temporar locuinte separate, insa refuzul nejustificat al unuia dintre soţi de a locui impreuna cu celalalt poate constitui motiv de divorţ.

Uneori pot interveni neintelegeri intre soţi de natura sa determine pe celalalt sa paraseasca domiciliul conjugal, alteori comportamentul abuziv si violent al celuilalt sot pot pune in pericol viata copilului minor si al celuilalt sot.IV. Obligaţia de fidelitate:

Este o indatorire de ordin personal, nepatrimonial si are un caracter moral si juridic deopotriva. Caracterul juridic rezulta din unele prevederi ale Codului Familiei. Prezumtiile legale de paternitate in ceea ce priveste copilul nascut sau conceput in timpul căsătoriei rezulta din ideea respectarii de catre soţie a obligatiei de fidelitate. In virtutea principiului egalitatii dintre sexe, obligaţia de fidelitate este valabila si pentru barbat.

Incalcarea obligatiei de fidelitate poate fi sanctionata penal prin savarsirea infractiunii de adulter (art.304 Cod Penal) si constituie motiv temeinic de divorţ.V. Îndatoriri conjugale:Acestea exista chiar daca soţii nu au un domiciliu comun si sunt despartiti in fapt.

Casatoria - efectele de natura patrimoniala;

Relatiile patrimoniale dintre soţi:19

Relatiile patrimoniale sunt consecinta relatiilor personale. Viata in comun, gospodarirea in comun implica impletirea intereselor patrimoniale dintre cei doi soţi cu privire la drepturile si obligaţiile acestora.Comparativ cu relatiile personale posibilitatile de interventie ale instantelor judecatoresti sunt mai numeroase in cadrul relatiilor patrimoniale. Ducerea la indeplinire a obligatiei de sprijin material reciproc poate fi dispusa prin constrangere juridica. Relatiile patrimoniale presupun:1.Obligaţia de sprijin material reciproc ;2.Comunitatea de bunuri ale soţilor ;

1.Obligaţia de sprijin material reciproc: soţii au obligaţia sa-si acorde sprijin moral si material reciproc Aceasta obligatie presupune: a).obligaţia de a contribui la sustinerea cheltuielilor casniciei; b).obligaţia de întreţinere intre soţi;a). Cheltuielile casniciei includ toate cheltuielile pe care le antreneaza mariajul comun si cheltuielile facute cu cresterea si educarea copiilor minori. In situatia in care unul dintre soţi nu-si indeplineste aceasta obligatie, se poate cere instantei sa-l oblige pe celalalt sot sa-si indeplineasca obligaţiile fara ca aceasta hotarare sa duca la divorţ.Obligaţia de a suporta cheltuielile casniciei

19 Ibidem, pag. 72;17

constituie o sarcina permanenta si neconditionata a ambilor soţi. Ea este prioritara fata de toate celelalte obligaţii de întreţinere.

Oricare dintre soţi poate exercita o profesie si poate dispune liber de veniturile sale cu rezerva respectarii îndatoririi de a contribui la sustinerea cheltuielilor casniciei.

Sotul care indeplineste muncile casnice sau se ocupa de cresterea copiilor minori e considerat datorita activitatilor sale ca-si aduce aportul la sustinerea cheltuielilor casniciei.

De asemenea sotul care prin activitatea sa a contribuit la activitatea profesionala a celuilalt sot dincolo de limitele obligatiei de sprijin moral sau ale obligatiei de a contribui la cheltuielile casniciei, poate solicita si obtine o despagubire proportionala cu masura imbogatirii celuilalt sot.

Obligaţia de a contribui la acoperirea cheltuielilor casniciei include si obligaţia de întreţinere fata de copiii minori. Descendentul minor are dreptul la întreţinere oricare ar fi pricina starii de nevoie in care se gaseste. Starea de nevoie a copiilor minori e prezumata, indifferent de situatia părinţilor, indifferent daca ei convietuiesc sau nu , daca sunt divorţaţi, separate faptic sau minorul provine din afara căsătoriei, insa are filiatia stabilita, el este indreptatit sa ceara in instanta obligarea unuia sau ambilor părinţi la întreţinere. b). Obligaţia legală de întreţinere intre soţi:

Aceasta obligatie izvoreste din lege si este intemeiata pe institutia căsătoriei. Potrivit prevederilor art. 41 C. fam., soţii isi datoreaza întreţinere pana la desfacerea căsătoriei, iar potrivit art. 89 C. fam., soţii isi datoreaza întreţinere inaintea oricaror alte persone.

Obligaţia de întreţinere se realizeaza prin simplul fapt al convietuirii celor doi soţi si prin participarea voluntara a acestora la sustinerea cheltuielilor casniciei. Obligarea unuia dintre soţi de a acorda întreţinere celilalt sot, apare atunci cand relatiile dintre soţi sunt tensionate, aceasta fiind precedata, uneori. de despartirea lor in fapt.

Astfel, sotul care se afla in incapacitate de a muncii sau este lipsit de mijloace materiale proprii prin care sa-si asigure cele necesare cheltuielilor zilnice, poate pretinde celuilalt sot plata unei pensii de întreţinere. Pentru aceasta, el trebuie sa dovedeasca faptul ca se afla in incapacitate de a muncii, deci, in stare de nevoie si faptul ca celalalt sot are mijloacele necesare pentru a-i acorda pensia de întreţinere.

Starea de nevoie a sotului care pretinde întreţinere se apreciaza in raport de veniturile si bunurile proprii producatoare de venituri, ale celuilalt sot. Cat priveste bunurile comune acestea sunt prin natura lor destinate intretinerii oricaruia dintre soţi, acestea putand sa fie valorificate inainte de a se cere obligarea sotului la plata unei pensii de întreţinere. Mai mult pentru aceasta este posibila introducerea unei cereri de partaj a bunurilor commune, atunci cand unul dintre soţi nu are alte surse de venit si este nevoit sa-si asigure existenta pe seama comunitatii de bunuri.(art. 36 alin.2 C. fam.)

Dreptul unuia dintre soţi de a cere obligarea celuilalt sot la plata unei pensii de întreţinere poate fi valorificat si atunci cand starea de nevoie in care se afla sotul care pretinde acest lucru nu se datoreaza incapacitatii sale de munca ci unor imprejurari care il impiedica sa depuna o munca prin care sa-si asigure cele necesare intretinerii sale, cum ar fi : ingrijirea unei rude bolnave. Temeinicia acestor imprejurari va fi lasata, totusi, la aprecierea instantei.

Obligaţia legală de întreţinere intre soţi poate fi valorificata pe toata durata căsătoriei, indiferent daca aceştia locuiesc impreuna sau sunt despartiti in fapt, inclusiv pe durata procesului de divorţ.

3. Comunitatea de bunuri a soţilor:Comunitatea de bunuri a sotilor ia nastere concomitent cu incheierea casatoriei si se

sfarseste o data cu incetarea căsătoriei, prin moartea unuia dintre soţi sau desfacerea căsătoriei in urma divorţului. Regimul de bunuri al soţilor este un regim matrimonial.Bunurile sotilor

18

Bunurile sotilor, regimul juridic al acestora, clasificarea lor in comune si proprii, drepturile sotilor asupra acestora;

Este de stiut ca in patrimoniul sotilor exista doua categori de bunuri:-categoria bunurilor comune ambilor soţi, cea mai larga;-categoria bunurilor proprii, categorie de bunuri permisa de lege.

Prezumtia de comunitate a bunurilor dobandite :Bunurile dobandite de catre oricare dintre soţi in timpul căsătoriei face parte din categoria

bunurilor comune, calitate care nu trebuie dovedita, aceasta se prezuma. Comunitatea de bunuri ca si componenta principala a bunurilor soţilor e impusa de art. 30 C. fam., care dispune: “Bunurile dobandite in timpul căsătoriei de catre oricare dintre soţi sunt de la data dobandiri lor bunuri comune.(alin1); Orice conventie contrara este nula.(alin2). Cum insa prezumtia legal constituita nu are caracter absolut, ea poate fi rasturnata iar cel care contesta aceasta trebuie sa demonstreze, fie ca bunul nu a fost dobandit in timpul căsătoriei, fie ca acesta reprezinta un bun propriu al unuia dintre ei (art.31 Codul Familiei).

Prin urmare daca calitatea de bun comun se prezuma, calitatea de bun propriu trebuie dovedita. Pentru a dovedi ca un bun este propriu, soţii au la indemana orice mijloc de proba.

Referitor la conventiile contrare comunitatii de bunuri acestea privesc orice fel de conventie, intelegere, intervenita intre soţi anterior căsătoriei ori dupa încheierea căsătoriei, intre soţi pe de o parte sau unul dintre ei si o terta persoana, pe de alta parte, inainte sau dupa încheierea căsătoriei si prin care s-ar urmari suprimarea sau micsoarea comunitatii de bunuri.

Majoritatea legislatiilor contemporane sunt insa mult mai permisive in aceasta privinta, lasand libertatea de a organiza aspectele patrimoaniale ale vietii conjugale.

Categoria de bunuri comune 20;Pentru ca un bun sa fie calificat drept bun comun al soţiilor, trebuie indeplinite cumulativ

urmatoarele doua condiţii:a).bunul sa fie dobandit de oricare dintre soţi in timpul căsătoriei;

b).bunul sa nu faca parte din categoria bunurilor proprii;a).Dobandirea unui bun consta in faptul de a deveni titular asupra unui drept real sau de

creanta in baza oricarui act sau fapt juridic prin oricare din modurile de dobandire prevazute de legea civila; in practica, inclusiv insusirea ilicita inseamna dobandire; Asadar bunurile dobandite in timpul căsătoriei, adica in intervalul de timp scurs de la încheierea căsătoriei pana in momentul desfiintarii, desfacerii ori a incetarii căsătoriei, sunt bunuri comune.

Astfel, in cazul căsătoriei desfiintate, se produc efectele putativitatii căsătoriei, adica se poate aplica prezumtia de comunitate numai daca unul dintre soţi a fost de buna credinta la încheierea căsătoriei. Prezumtia de comunitate priveste numai sotul de buna-credinta.

In cazul desfacerii căsătoriei, prezumtia de comunitate opereaza pana in momentul in care hotararea prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei ramane irevocabila, deci bunurile dobandite pe parcursul procesului de divorţ intra in masa bunurilor comune.

In cazul incetarii căsătoriei prin moartea prezumata a unuia dintre soţi, prezumtia de comunitate opereaza pana in momentul ramanerii definitive si irevocabile a hotararii decalarative de moarte. Prin urmare bunurile dobandite dupa aceasta data de catre sotul supravietuitor sunt bunuri proprii. Daca sotul declarat mort prin hotarare judecatoreasca, reapare, hotararea declarativa de moarte este anulata, iar bunurile dobandite de sotul supravietuitor in intervalulul de timp cuprins intre data prezumata a mortii si data ramanerii definitive a hotararii declarative de moarte sunt considerate retroactiv bunuri comune ale soţiilor.

20 Ibidem , pag. 81;19

Prezumtia de comunitate opereaza chiar si in perioadele de separatie faptica ce pot aparea in timpul căsătoriei, indiferent de motive, fiind suficienta calitate de sot din momentul dobandirii.

Categoria de bunuri proprii;21 Potrivit prevederilor art. 31 C.fam., fac parte din categoria bunurilor proprii:bunurile

dobandite anterior căsătoriei; bunurile dobandite prin mostenire, legat sau donatie, afara numai daca dispunatorul n-a prevazut ca ele vor fi comune; bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiei unuia dintre soţi; premiile si recompensele, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele sau proiectele de inventii sau inovatii si alte asemenea bunuri; Indemnizatia de asigurare sau despagubirea cuvenita pentru prejudicii cauzate persoanei unuia dintre soţi; valoarea care reprezinta sau inlocuieste un bun propriu;

In ceea ce ii priveste pe concubini, prin căsătorie, opereaza confuziunea de patrimonii, prin urmare, daca ei se casatoresc, bunurilor dobandite de ei inainte de căsătorie li se aplica regimul de proprietate pe cote-parti.

Bunurile comune si impartirea acestora in timpul casatoriei;

Partajul bunurilor comune in timpul căsătoriei ; Este o masura exceptionala, se poate dispune fie la cererea unuia dintre soţi, fie la cererea

creditorilor personali a unuia dintre soţi si exclusiv pe cale judiciara.La cererea unuia dintre soţi partajul se dispune numai pe motive temeinice (de exemplu

daca soţii sunt despartiti faptic, daca unul dintre soti instraineaza bunuri fara a avea consimtamantul celuilalt, comportamentul unuia dintre soti de natura sa duca la distrugerea si degradarea bunurilor, etc).

O data pronuntata hotararea de partaj, bunurile atribuite firecăruia dintre soţi vor deveni proprietate exclusiva a firecăruia, drept exclusiv al acestora, retroactivand pana in momentul dobandirii. Partajul chiar daca priveste totalitatea bunurilor aflate in comunitatea soţilor nu este de natura sa infranga prezumtia de comunitate pentru ca pe viitor bunurile achizitionate in timpul căsătoriei vor intra in puterea legii sub incidenta aceleiasi prezumtii de comunitate.

Partajul la cererea creditorilor personali:Daca din patrimoniul propriu al sotului debitor nu s-a reusit acoperirea integrala a creantei

pe care o datora, creditorii personali ai acestuia pot cere partajul bunurilor comune ;Astfel, “orice datorie contractata in timpul căsătoriei de oricare dintre soţi este proprie”, exceptie in cazul in care datoria este considerata comuna:Sunt considerate datorii comune :

1. datoriile contractate de soţi impreuna ;2. cheltuielile facute cu administrarea oricarora din bunurile comune ;3. imprumuturile contractate in vederea indeplinirii si sustinerii cheltuielilor obisnuite ale

căsătoriei ;4. obligaţia de a repara prejudiciul cauzat avutului public prin fapta ilicita a unuia dintre

soţi in masura in care, ca urmare a faptei ilicite masa bunurilor comune a inregistrat un spor ;

Reguli de aplicare a procedurii de urmarire:

21 Ibidem;

20

Bunurile comune nu pot fi urmarite de creditorii personali ai unuia dintre soţi. Cu toate acestea, dupa urmarirea bunurilor proprii ale sotului debitor, creditorul sau personal poate cere impartirea bunurilor comune, insa numai in masura necesara pentru acoperirea creantei sale.

Creditorii comuni vor putea urmari si bunurile proprii ale soţilor, insa numai dupa urmarirea bunurilor comune.

Teme de autoevaluare:- care sunt posibilitatile soţilor in privinta numelui ? - care sunt relatiile patrimoniale ce izvorasc din încheierea căsătoriei ?- soţii pot lucui temporar despartiti fara sa fie incalcata obligaţia de coabitare ?- de cate feluri sunt bunurile sotilor?- cand se poate cere partajul bunurilor comune?- ce persoane sunt indreptatite sa ceara partajul bunurilor comune a sotilor?

MODULUL IV: Desfacerea casatoriei

21

Scop: Prezentarea posibilitatilor legale pe care sotii le au cu privire desfacerea casatoriei, a motivelor de divort, prezentarea procedurii utilizate in cadrul divortului si a posibilitatilor de impartire a bunurilor comune

Obiective: O1: sa defineasca notiunea de desfacere a casatoriei, precum si modalitatilor de realizare ale acesteia;O2: sa enumere motivele de divort, atat de natura subiectiva cat si de natura obiectivaO3: sa enumere principalele etape si elemente ale procedurii divortuluiO4: sa precizeze conditiile desfacerii casatoriei prin acordul partilorO5: sa descrie principalele efecte pe care le are desfacerea casatoriei in relatiile dintre soti, precum si intre parinti si copii;O6: sa precizeze si sa descrie posibilitatile pe care sotii le au cu privire la bunurile comune

Ghid de studiu: - notiunea de desfacere a casatoriei- desfacerea castoriei la cererea unuia dintre soti/ desfacerea casatoriei prin

acordul partilor;- motive temeinice de divort: de natura subiectiva, de natura obiectiva- procedura divortului- efectele desfacerii intre fostii soti/efectele desfacerii casatoriei fata de copii

minori;- ancheta sociala; autoritatea tutelara citata in procesul de divort- impartirea bunurilor comune ale sotilor la desfacerea casatoriei: impartirea

bunurile potrivit invoielii lor; impartirea pe cale judiciara-partajul;

Desfacerea casatoriei- notiune si modalitati de desfacere, procedura22;

Divorţul se defineste ca fiind singura modalitate prin care instanta de judecata dispune la cererea unuia dintre soţi sau pe temeiul consimtământului celor doi soţi, stingerea cu efecte numai pentru viitor a principalelor consecinte care rezulta din încheierea unei căsătorii valabile.

Divorţul poate fi pronuntat atat la cererea unuia dintre soţi cat si pe temeiul consimtământului celor doi soţi.

Desfacerea căsătoriei la cererea unuia dintre soţi:Pentru ca divorţul sa fie pronuntat la cererea unuia dintre soţi trebuie sa fie intrunite cumulative urmatoarele condiţii:a)sa existe motive temeinice de divorţ; b).aceste motive sa afecteze grav relatiile dintre soţi; c). continuarea căsătoriei sa nu mai fie posibila;

Motivele temeinice pot fi atat de natura subiectiva cat si de natura obiectiva;Motivele de natura subiectiva: implica culpa unuia sau ambilor soţi in degradarea

relatiilor de familie; Printre motivele de divorţ ar putea fi enumerate actele de violenta, infidelitate, sustragerea indelungata a sotului parat de la obligaţia de a convietui nepotriviri de ordin fiziologic. Pretinsa culpa a sotului parat invocata de reclamant si constatata de instanta face posibila verificarea indeplinirii celorlalte condiţii in prezenta carora poate fi pronuntata desfacerea căsătoriei. Divorţul nu poate fi pronuntat daca din probele administrate rezulta vina


exclusiva a sotului reclamant, iar sotul parat nu a formulat cerere reconventionala solicitand desfacerea căsătoriei. Sotul nu poate pretinde imposibilitatea continuarii căsătoriei, atunci cand la originea dezbinarii relatiilor de familie se afla exclusiv cauze imputate lui. Cand sotul parat prin cererea reconventionala a solicitat de asemenea desfacerea căsătoriei, divorţul se va putea dispune si din vina exclusiva a sotului reclamant. Daca divorţul s-a pronuntat din vina unuia din soţi, acesta nu va putea beneficia de pensie de întreţinere din partea fostului sot decat timp de 1 an de la desfiintarea căsătoriei, cheltuielile de întreţinere ale sotului nevinovat nu este limitata in timp.Daca divorţul s-a dispus din vina ambilor soţi, fiecare din foştii soţi au dreptul la întreţinere pe toata durata starii de nevoie determinata de incapacitate de munca intervenita inainte sau in timpul căsătoriei.

Recăsătorirea fostului sot stinge dreptul de întreţinere al acestuia. La cererea ambilor soţi hotararea de divorţ nu se va motiva.

Motivele de natura obiectiva vizeaza starea de sanatate a soţilor, astfel incat oricare dintre soţi poate cere desfacerea căsătoriei daca starea sanatatii lui face imposibila continuarea acesteia, indiferent daca aceasta stare a aparut inainte sau dupa încheierea căsătoriei. Acest motiv poate fi invocat atat de sotul sanatos cat si de sotul care este bolnav.

Căsătoria incheiata cu alienatul sau debilul mintal sau cu cel lipsit de facultati mintale pe perioada cand acesta nu are discernamantul faptelor sale, este lovita de nulitate absoluta. Daca o asemenea boala a intervenit ulterior incheierii căsătoriei, cererea de divorţ este admisibila. Nulitatea relativa poate fi invocata numai in limitele termenului de prescriptie de 6 luni. Prin implinirea termenului de prescriptie sotul pierde sansa de a obtine desfacerea căsătoriei, dar poate inainta o actiune de divorţ:

Motivele invocate si dovedite in fata instantei nu constituie temei suficient pentru admiterea actiunii de divorţ, fiind necesar ca acestea sa aiba si un impact grav asupra relatiilor de familie, cum ar fi: vatamarea grava, deteriorarea raporturilor de familie;

Astfel, instanta ramane sa analizeze gravitatea cauzelor si imprejurarilor, daca mentinerea căsătoriei este posibila sau nu. Stabilitatea familiei nu este o chestiune exclusiv privata, de aceea societatea este interesata de ocotirea ei.

Procedura divorţului:Actiunea de divorţ are un caracter strict personal, astfel incat doar unul dintre soţi poate sa

formuleze o cerere de desfacere a căsătoriei. Actiunea se introduce la Judecatoria de la ultimul domiciliu comun al soţilor cu conditia ca cel putin unul dintre soţi sa mai locuiasca in raza acelei instante.

Daca nici unul din soţi nu mai locuieste la ultimul domiciliu comun atunci cererea se va introduce la instanta unde isi are domiciliul paratul. Cand nu se cunoaste nici domiciliul paratuli cererea se va introduce la instanta competenta de la domiciliul reclamantului.

Desi, in cauzele civile prezenta reclamantului nu este obligatorie, in materie de divorţ prezenta acestuia este obligatorie, la fel si cea a paratului daca a formulat cerere reconventionala.

Exista, totusi cateva situatii de exceptie cand pe langa asistarea reclamantului si a paratului reconventional este posibila si reprezentarea:1. cand unul dintre soţi executa o pedeapsa privative de libertate;2. cand unul dintre soţi este impiedicat a se prezenta de o bola grava;3. cand unul dintre soţi este pus sub interdictie sau isi are resedinta in strainatate;

Probatiunea. Interogatoriul nu putea fi folosit pentru dovedirea motivelor de divorţ, dar dispozitiile art. 612 alin. 6 C. proc. civ. au fost declarate neconstitutionale prin decizia nr. 969/2007, astfel ca interogatoriul poate fi utilizat pentru dovedirea motivelor de divort.

Procedura divorţului difera de dreptul comun prin aceea ca rudele sau afinii pana la gradul III inclusiv vor putea fi ascultati ca si martori. In situatia in care odata cu judecarea divorţului

23

instanta a fost investita si cu alte capete de cerere atunci acestea vor urma regula de la judecata de drept comun urmand ca divorţul sa se judece dupa propriile sale reguli.

In situatia in care exista copiii minori rezultati din căsătorie care au implinit 10 ani atunci va fi citata in mod obligatoriu si autoritatea tutelara. De asemenea minorul de 10 ani va fi ascultatat in camera de consiliu de catre instanta pentru a stabili caruia dintre părinţi urmeaza a fi incredintat pentru crestere si educare. Pe parcursul procesului de divorţ reclamantul va putea renunta la actiunea fomulata, renuntare ce poate fi realizata inclusiv in faza procesulala a apelului sau recursului.

In urma analizarii probelor instanta va putea pronunta urmatoarele hotarari:-poate dispune desfacerea căsătoriei din vina exclusiva a sotului parat;-desfacerea căsătoriei din vina ambilor soţi chiar daca numai reclamantul a formulat cerere de divorţ dar din probele administrate reiese culpa comuna in deteriorarea relatiilor de familie;-desfacerea căsătoriei din vina sotului reclamant, cand sotul parat a formulat cerere reconventionala din probele administrate reiese culpa sotului reclamant;

De asemenea instanta poate pronunta respingerea cereri de divorţ in ipoteze in care paratul nu a formulat cerere reconventionala iar reclamantul nu a putut demonstra vinovatia paratului in deteriorarea relatiilor patrimoniale.

Desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor:Potrivit art.38 Codul Familiei, divorţul poate fi pronuntat pe baza acordului ambilor soţi

daca sunt indeplinite urmatoarele condiţii:a) de la data incheierii căsătoriei sa fi trecut cel putin un an;b). copii rezultati din căsătorie sa nu fie minori;

c). consimtământul mutual al celor doi soţi in ceea ce priveste desfacerea căsătoriei, conditie care nu este prevazuta expres in textul legii dar care se subintelege;

Inainte de implinirea termenului de 1 an, instantei nu ii este permisa desfacerea căsătorieiTermenul de 1 an nu este nici de prescriptie nici de decadere, prin urmare se va socoti pe zile intregi, nefiind luata in calcul ziua incheierii căsătoriei. Nerespectarea conditiei privitoare la durata căsătoriei atrage respingerea cererii de divorţ

Copiii deveniti majori precum si copiii proveniti dintr-o căsătorie anterioara nu impiedica divorţul. In ceea ce priveste fiica minora căsătorită inainte de implinirea varstei de 18 ani, aceasta dobandeste capacitate deplina de exercitiu, capacitate pe care nu o pierde in urma divorţului.

Cu privire la situatia in care soţii au adoptat un copil ori sotul a adoptat copilul firesc al celuilalt, divorţul nu este permis pe perioada minoritatii acestuia.

Sub aspect procedural, cerere de divorţ formulate de cei doi soţi trebuie semnata de amandoi, in fata presedintelui sau vicepresedintelui instantei. Predesintele/vicepresedintele instantei va stabili un termen de 2 luni iar la expirarea acestui termen soţii se infatiseaza in fata instantei unde vor arata daca isi mentin sau nu hotararea de a divorţa. In caz afirmativ instanta va pronunta o hotarare irevocabila care nu mai poate fi atacata cu apel sau cu recurs.

Desfacerea casatoriei- efectele desfacerii intre fostii soti, respectiv fata de copii minori;

Efectele desfacerii casatoriei intre fostii soti;Un prim efect vizeaza relatiile dintre cei doi soţi, astfel, odata cu pierderea calitatii de sot

inceteaza si drepturile si obligaţiile conjugale si anume aceştia nu-si mai datoreaza obligaţia de

24

sprijin moral reciproc, obligaţia de fideliatate si nici obligaţia de coabitare. Pe toata durata procesului, insa, toate aceste obligaţii exista.

In privinta dreptului la nume, exista posibilitatea ca sotul care a luat dupa căsătorie numele celuilalt sot sa-si pastreze numele, fie de comun acord cu celalalt sot, fie cu incuvintatrea instantei de judecata in situatia in care celalalt sot se opune. Intr-o astfel de situatie sotul care doreste sa-si pastreze numele din timpul căsătoriei trebuie sa aiba motive temeinice.

Efectele desfacerii căsătoriei fata de copii minori ;

In situatia in care exista copii minori instanta este obligata ca odata cu pronuntarea divorţului sa statueze asupra incredintarii copiilor minori. Instanta poate sa incredinteze copii fie unuia dintre părinţi, fie rudelor apropriate in situatia in care nu este posibila incredintarea acestuia catre un parinte sau altul. Instanta mai poate dispune incredintarea lor la o institutie de ocrotire in ipoteza in care nu exista nici rude apropiate. Instanta va avea in vedere intotdeauna interesele copilului minor. De asemenea instanta va dispune citarea autoritatii tutelare precum si intocmirea unei anchete sociale care sa stabileasca cu titlu de recomandare la care din părinţi sa fie incrdeintati copiii. Parintele caruia nu i-a fost incredintat copilul/copiii, are drepturi si obligaţii in privinta cresterii si educarii copilului/copiilor si bineinteles, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta/aceştia, precum si dreptul de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea profesionala.

Sotul caruia i-a fost incredintat copilul/copiii poate pretinde si obtine obligarea celuilalt sot la plata unei pensii de întreţinere.

Dreptul de a avea legaturi personale cu copilul/copiii se mentine si in ipoteza in care aceştia au fost incredintati spre crestere si educare unei institutii de ocrotire.

Ancheta sociala . In cazul in care din casatoria a carei desfacere prin divort se cere au rezultat copii minori,

una dintre probele administrate in cauza este ancheta sociala. Avocatul, la momentul redactarii actiunii de divort solicita in aceste cazuri si citarea Autoritatii tutelare competente in cauza respectiva. La momentul propunerii probelor, el va solicita si ancheta sociala, efectuata la domiciliul la care se afla copilul sau/si la domiciliile fiecaruia dintre parinti in cazul in care ambii solicita incredintarea. Autoritatea tutelara isi da avizul pentru incredintarea minorului unuia dintre parinti, in caz de divort, spre crestere si educare.

Autoritatea tutelara întocmeşte anchete sociale solicitate de instantele judecatoreşti, cu opţiunea Autorităţii tutelare privind încredinţarea, modul de crestere si educare, domiciliul si felul învaţaturii minorilor în cauzele civile avand ca obiect:,,divorţ cu copii,,şi face propuneri referitoare la modul de exercitare a drepturilor şi îndatoririlor părinteşti.

Raportul de ancheta sociala retine date privind conditiile in care este crescut minorul, cine si cu ce contribuie la ingrijirea, cresterea, educarea lui, de care dintre parinti este atasat mai mult. Raportul de ancheta sociala are in vedere doar aceste aspecte privind minorul si incredintarea lui, neputand fi utilizat pentru dovedirea motivelor de divort.

Judecatorul va aprecia aceasta proba in raport cu celelalte, el nefiind obligat sa urmeze indicatiile privind incredintarea minorului catre un parinte sau altul.

Autoritatea tutelara, citata in procesul de divort. Autoritatea tutelara are printre principalele atributii controlul modului in care cei doi parinti exercita drepturile, dar mai ales obligatiile cu privire la minor si bunurile sale. In cazul divortului in care sotii aflati in proces de divort, nu se inteleg cu privire la incredintarea copilului / copiilor minor din casatorie, unuia

25

dintre ei, se citeaza si Autoritatea tutelara in cadrul procesului, pentru efectuarea unei anchete sociale.

Ancheta sociala – elemente/etape. Ancheta sociala cuprinde o serie de etape si elemente, intre care: studierea amanuntita a cazului, verificare efectuata la domiciliu, considerarea datelor personale si familiale, studierea starii sanatatii a copilului si a starii materiale a parintilor, elaborand concluzii si propuneri.

Impartirea bunurilor comune ale sotilor la desfacerea casatoriei;23

Totodata cu ocazia divorţului cei 2 soţi pot solicita instantei de judecata si impartirea bunurilor comune, in situatia in care acest lucru nu s-a realizat prin buna lor invoiala.

Deci, pentru incetarea comunitatii de bunuri, soţii au la indemana urmatoarele posibilitati:1) sa-si imparta bunurile potrivit invoielii lor;2) calea judiciara-partajul;

1. Deci, sotii au posibilitatea sa-si imparta bunurile prin buna lor invoiala sens in care aceasta primeste caracterul unei tranzactii, care este valabila chiar daca nu a fost intocmita in scris. Aceasta tranzactie are efect declarativ de drepturi si nu efect constitutiv, deoarece consolideaza drepturi preexistente.

2. In situatia in care sotii nu se inteleg cu privire la impartirea bunurilor, atunci au posibilitatea de a se adresa instantei pentru a se realiza astfel un partaj judiciar ;

Masa de impartit este compusa din bunurile comune, dobandite in timpul casatoriei. In categoria bunurilor comune intra toate bunurile care au fost dobandite de cei doi soţi

dupa încheierea căsătoriei, cu conditia ca aceste bunuri sa nu faca parte din categoria bunurilor proprii.

In categoria bunurilor proprii intra toate bunurile dobandite de oricare dintre soţi inaintea căsătoriei precum si bunurile dobandite in timpul căsătoriei prin mostenire, legat sau donatie, bunurile de uz personal sau cele necesare exercitarii profesiei, bunurile dobandite cu titlu de premii sau recompense, indemnizatia de asigurare sau despagubire ca urmare a producerii unor accidente precum si bunurile obtinute cu plata pretului unui bun care a fost in proprietatea sotului inainte de încheierea căsătoriei.

Daca o parte pretinde ca unul sau mai multe bunuri sunt comune este necesar ca acesta sa faca dovada proprietatii indivize precum si contributia firecăruia la achizitionarea acestora.

In categoria bunurilor comune intra si bunurile ce au fost dobandite prin mostenire, legat sau donatie, cu conditia ca dispunatorul sa fi prevazut in mod expres ca acele bunuri vor fi comune. Dovada manifestarii de vointa a testatorului poate fi facuta prin orice mijloc de proba, precum si prin prezumtii.

Bunurile de uz personal sunt acele obiecte care sunt folosite in mod exclusive de unul dintre cei doi soţi iar in aceasta categorie intra obiectele de imbracaminte, echipamente musicale sau sportive. Data dobandiri acestor bunuri nu e relevanta pantru ca ceea ce este important este ca acestea sa fie folosite in mod exclusive de unul dintre cei doi soţi. Obiectele de lux, cum ar fi blanurile sau bijuteriile ce incorporeaza valori deosebite vor fi considerate vor fi considerate bunuri comune sau bunuri proprii in functie de nivelul de trai al celor doi soţi.

Caracterul de bun propriu se pastreaza chiar daca in profesia sotului intrevine ulterior o schimbare sau daca unul dintre soţi exercita concomitant doua sau mai multe profesii.


Bunurile de uz personal destinate exercitarii profesiei nu vor fi proprii ci comune in situatia in care se demonstreaza faptul ca achizitionarea acestora s-a facut in scop de tezaurizare a unor economi dobandite in timpul căsătoriei. In categoria bunurilor proprii intra si manuscrisele stiintifice sau literare precum si schitele sau proiectele artistice si proiectele de inventii sau inovatii.

Astfel daca sotii aleg calea partajului judiciar, instanta pronunta o hotarare de partaj prin care se constata si se recunosc retroactiv drepturi preexistente. Teme de autoevaluare:-in ce conditii poate fi desfacuta casatoria?-cine poate cere defacerea casatoriei?-ce efecte produce desfacerea casatoriei?

MODULUL V: Filiatia fireasca

27

Scop: definirea notiunii de filiatie fireasca, atat in sens larg cat si in sens restrans, precum si a modalitatilor de stabilire a acesteia in vederea utilizarii corecte a termenilor si a limbajului de specialitate, notiuni utile din perspectiva activitatiilor pe care studentii o vor desfasura in calitate de functionari publici.

Obiective: O1: sa defineasca notiunea de filiatie fireasca atat in sens larg cat si in sens restrans;O2: sa descrie posibilitatile de stabilire a maternitatii unui copil;O3: sa enumere modaliatile in care poate fi realizata recunoasterea de maternitate;O4: sa precizeze caracterele juridice ale recunoasterii de maternitateO5: sa prezinte mijloacele de stabilire a filiatiei fata de tata a copilului din casatorie;O6: sa prezinte elementele principale ale actiunii in tagaduirea paternitatiiO7: sa precizeze mijloacele de stabilire a filiatiei fata de tata a copilului din afara casatoriei

Ghid de studiu:- notiune de filiatie (in sens larg si in sens restrans)- filiatia fata de mama si mijloacele de stabilire- modalitatile si Caracterele juridice ale recunoasterii de maternitate- filiatia fata de tata a copilului din casatorie si mijloacele de stabilire - se poate

stabili fie prin recunoastere voluntara, fie pe calea unei actiuni in justitie.- prezumtia timpului legal al conceptiei- filiatia fata de tata a copilului nascut sau conceput in timpul căsătoriei- tagaduirea paternitatii – actiunea in tagaduirea paternitatii- mijloacele de stabilire a filiatiei fata de tata a copilului din afara casatoriei.

stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei prin hotarare judecatoreasca

Filiatia fireasca-notiune24;

Poate fi definita in doua sensuri: -in sens larg, noţiunea evoca legatura juridica ce exista ca urmare a descendentei

biologice intre o persoana si ascendentii sai;-in sens restrans, noţiunea desemneaza raportul de descendenta a unei persone din

părinţii sai, legatura directa si imediata dintre un copil si părinţii sai. Privita in raport cu mama, filiatia se numeste maternitate iar in raport cu tatal filiatia se

numeste paternitate.Legatura de filiatie poate fi din căsătorie, daca persoana s-a nascut sau a fost conceputa in

timpul căsătoriei sau din afara căsătoriei, cand fie părinţii nu sunt căsătoriti intre ei sau in situatia in care unul sau ambii sunt necunoscuti.

Filiatia fata de mama si mijloacele de stabilire; 25

Rezulta din faptul material al nasterii copilului de catre o anumita femeie. Stabilirea maternitatii presupune dovada faptului material al nasterii, precum si identitatea noului nascut care revendica aceasta filiatie. Cel mai frecvent filiatia fata de mama se dovedeste cu certificatul constatator al nasterii. Cand naşterea nu a fost inregistrata in registrul starii civile sau copilul a fost trecut ca nascut din părinţi necunoscuti, maternitatea se poate stabili si prin recunoastrea

24 A se vedea Emese Florian, Dreptul familiei, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006, pag. 219;25 Idem, op.cit, pag.222;

28

mamei. Stabilirea maternitatii mai poate fi facuta si prin hotarare judecatoreasca atunci cand dovada filiatiei fata de mama nu poate fi facuta prin certificat constatator al nasterii, precum si atunci cand se contesta realitatea celor cuprinse in certificat.

Inregistrarea nasterii are loc pe baza declaratiei facuta personal, in scris sau verbal, de catre cei obligati, potrivit legii la serviciul de stare civila de la locul nasterii. Dupa ce are loc o verificare a continutului declaratiei, delegatul de stare civila, intocmeste actul de naştere, in Registrul de Naştere a Starii Civile, eliberand, totodata un certificatconstatator al nasterii.

Certificatul constatator al nasterii face dovada atat a faptului nasterii, cat si a identitatii copilului. Folosinta starii civile conform cu certificatul constatator al nesterii, constituie dovada absoluta de maternitate precum si a statutului juridic al persoanei. Prin urmare,copilul nu poate reclama o stare civila contrara celei ce rezulta din folosinta starii civile conform cu certificatul sau de naştere, iar tertii nu vor putea contesta o astfel de stare civila.

In situatia in care, insa intre certificatul de nastrere si folosinta starii civile exista neconcordanta atunci certificatul de naştere dovedeste raportul de filiatie fata de mama numai atata timp cat maternitatea nu este contestata.

O astfel de contestatie este admisibila atunci cand folosinta starii civile nu este conforma cu cea care rezulta din certificatul sau de naştere sau atunci cand copilul are numai certificat de naştere, nu si folosinta starii civile.Exista posibilitatea ca o persoana sa nu aiba nici certificat de naştere si nici folosinta starii civile. O astfel de ipoteza are ca rezolvare promovarea unei actiunii in justitie care sa aiba ca obiect stabilirea filiatiei fata de mama, dupa cum exista posibilitatea ca si mama sa recunoasca in mod voluntar maternitatea.

Actiunea in contestarea maternitatii este imprescriptibila si poate fi introdusa de copil sau de orice persoana interesata.

Maternitatea stabilita prin recunoasterea mamei se realizeaza printr-o declaratie facuta de bunavoie de catre aceasta intr-una din formele prevazute de lege, prin care marturiseste ca este mama unui anumit copil.

Codul familiei admite recunoasterea voluntara de maternitate numai in anumite cazuri si anume:a).in situatia in care naşterea nu a fost inregistrata in registrele de stare civila ca urmare a inexistentei registrului de stare civila;b). in situatia in care copilul a fost trecut in Registrul de Stare Civila ca fiind nascut din părinţi necunoscuti;

Recunoasterea de maternitate poate fi realizata sub sanctiunea nulitatii absolute prin urmatoarele modalitati:1. Prin declaratie scrisa sau verbala facuta la orice serviciu de stare civila. Inscrierea recunoasterii se va efectua in registrul de stare civila al localitatii unde a fost inregistrata naserea sau al localitatii in care s-a nascut copilul daca naşterea sa nu a fost inregistrata2. Prin intermediul unui inscris authentic. Potrivit dispozitiilor legale, inscrisul autentic este acel inscris care e intocmit cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar public care are dreptul de a profesa in locul in care s-a intocmit actul respectiv.3. Prin intermediul testamentului. Prin testament, mama poate sa recunoasca un copil ce nu a fost recunoscutanterior, iar aceasta recunoastere isi va produce efectele chiar daca testamentul este revocat. Marturisirea de filiatie nu se poate revoca

Caracterele juridice ale recunoasterii de maternitateRecunoasterea de maternitate este un act juridic cu caracter personal, mama fiind singura

persoana indreptatita sa faca o asemenea marturisire. Recunoasterea mai poate fi efectuata si printr-un mandatar cu procura speciala si autentica.

Recunoasterea este un act unilateral si isi produce efectele independent de acceptarea recunoasterii de catre copil;

29

Recunoasterea este un act juridic pur si simplu, astfel incat existenta raportului de filiatie nu poate fi afectat de untermen sau conditie suspensiva.

Recunoasterea de maternitate fiind un act juridic cu character declarative el conducela stabilirea legaturii de filiatie cu efect retroactive de la data nasterii copilului sau in ceea ce priveste drepturile acestuia de la data conceperii lui.

Recunoasterea produce efecte erga omnes.Recunoasterea ce nu corespunde realitatii poate fi contestata de orice persoana interesata,

copilul recunoscut, femeia care a recunoscut maternitatea, o alta femeie ce poate pretinde ca ar fi mama copilului recunoscut.

Asa cum am arata si mai sus stabilirea maternitatii se poate realiza si pe cale judiciara:Stabilirea maternitatii se poate realiza pe cale judecatoreasca atunci cand din orice imprejurari dovada filiatiei fata de mama nu se poate realiza prin certificat constatator al nasterii. O astfel de ipoteza poate sa apara in situatia in care naşterea nu a fost trecuta in Registrul de Stare Civila sau copilul a fost inregistrat ca nascut din părinţi necunoscuti.

O alta ipoteza de stabilire a maternitatii pe cale judiciara se intalneste atunci cand se contesta realitatea celor cuprinse in certificatul constatator al nasterii.

Intr-o astfel de situatie avem un raport de filiatie copil-mama inscris in actul de naştere care insa nu corespunde realitatii. O astfel de actiune poate fi introdusa atat de catre copil cat si de catre mama.

Filiatia fata de tata a copilului din casatorie si mijloacele de stabilire;26

Paternitatea sau filiatia fata de tata desemneaza legatura juridica dintre un copil si tatal sau. Spre deosebire de filiatia fata de mama paternitatea rezulta din faptul procrearii copilului ceea ce ii confera un grad sporit de dificulatate in stabilirea raportului de paternitate.

Legiuitorul a instituit doua prezumtii de paternitate dintre care una e intemeiata pe faptul conceptiei copilului in timpul căsătoriei, iar cealalta bazata pe faptul nasterii copilului in timpul căsătoriei, prezumtii cu ajutorul caraora se stabileste raportul de filiatie fata de tata a copilului din căsătorie.

Paternitatea copilului din afara căsătoriei se poate stabili fie prin recunoastere voluntara, fie pe calea unei actiuni in justitie.

Prezumtia timpului legal al conceptieiDeterminarea perioadei de timp in care a putut sa aiba loc conceptia copilului reprezinta

prezinta interes atat pentru stabilirea paternitatii copilului din căsătorie( mai ales daca naşterea copilului a avut loc dupa incetarea, desfacerea sau desfiintarea căsătoriei) cand prezumtia de paternitate al fostului sot al mamei este incidenta numai daca faptul conceptiei copilului se situeaza in timpul căsătoriei cat si pentru stabilirea pe cale judiciara a raportului de filiatie fata de tatal din afara castoriei.

Potrivit dispozitiilor legale, perioada de conceptie se situeaza intre a 300-a si a 180-a zi dinaintea nasterii copilului. Termenul se socoteste regresiv pornindu-se de la ziua nasterii care nu intra in calcul, insa va intra in calcul ziua de implinire a acestui termen.

In acest fel diferenta dintre cele doua termene este de 121 de zile perioada ce constituie timpul legal al conceptiei. In cazul prezumtiei de paternitate a copilului conceput in timpul căsătoriei este suficient o zi din acest interval de 121 zile sa se cuprinda in timpul căsătoriei, pentru ca filiatia paterna a copilului sa fie stabilita in temeiul legii fata de fostul sot al mamei.


Prezumtia de stabilire a timpului legal de conceptie are un caracter absolut, neputandu-se face nici o dovada importiva ei, nici in sensul ca sarcina a durat mai putin de 180 de zile si nici in sensul ca aceasta ar fi durat mai mult de 300 de zile.

Filiatia fata de tata a copilului nascut sau conceput in timpul căsătorieiPotrivit dispozitiilor legale exista o prezumtie legală de paternitate a copilului nascut in

timpul căsătoriei, prezumtie care are in vedere urmatoarele ipoteze si anume:a). copilul a fost conceput si nascut in timpul căsătoriei;b). copilul a fost nascut ulterior pronuntarii hotarari de divorţ, dar inainte de ramanerea irevocabila a acesteia;c). copilul a fost conceput anterior căsătoriei mamei, dar a fost nascut in timpul căsătoriei;

Ratiunea acestei prezumtii deriva din faptul ca încheierea căsătoriei a fost determinate de starea de graviditate a mamei cunoscuta de viitorul sot si care doreste sa legitimize o stare de fapt. Aceste prezumtie legală de paternitate a copilului conceput inainte de încheierea căsătoriei se aplica chiar daca in timpul legal al conceptiei mama a fost căsătorită cu un alt barbat, căsătorie care insa a incetat prin moartea sotului sau a fost desfacuta prin divorţ. Nu are relevanta daca cei doi au convietuit sau nu in fapt, dupa cum nu are nici o relevanta faptul ca viitorul sot al mamei a fost sau nu căsătorit in perioada legală de conceptie.

Prezumtia de paternitate a copilului nascut dupa incetarea, desfacerea sau desfiintarea căsătoriei dar conceput in timpul căsătoriei este o alta prezumtie legală. Este considerat copil conceput in timpul căsătoriei, acela ce se naste la cel mult 300 de zile de la incetarea, desfacerea sau desfiintarea căsătoriei, cu conditia insa ca mama sa nu se fi căsătorit intre timp.

Potrivit acestei prezumtii legale de paternitate, tatal copilului conceput in timpul căsătoriei este fostul sot al mamei. Pentru a beneficia de aceasta prezumtie de paternitate trebuie sa fie indeplinite cumulative 2 condiţii si anume:

1. conceptia copilului sa se plaseze in timpul căsătoriei;2. pana la naşterea copilului mama sa nu fi intrat intr-o noua căsătorie; daca naşterea a avut

loc in timpul noii căsătorii, se aplica prezumtia conform caruia tatal copilului este fostul sot al mamei;

Tagaduirea paternitatiiPrezumtiile legale de paternitate sunt prevazute in folosul copilului din căsătorie si se

întemeiază pe faptul ca soţii au avut relatii conjugale iar soţia si-a respectat obligaţia de fidelitate. Pentru a se evita raporturi de filiatie paterna fictive si care nu corespund realitatii

legiuitorul a conferit aceste prezumtii, astfel incat, ele pot fi combatute pe cale judiciara.Actiunea in justitie prin care sotul mamei urmareste inlaturarea prezumtiilor de paternitate

se numeste actiunea in tagaduirea paternitatii.Legea 288/2007 a pus de acord prevederile art. 54 din Codul familiei referitoare la titularii

acţiunii în tăgăduirea paternităţii, cu cele statuate prin decizia Curţii Constituţionale nr. 349/2001; Curtea a statuat că dispoziţiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sunt necostituţionale în măsura în care nu recunosc decât tatălui, iar nu şi mamei şi copilului născut în timpul căsătoriei, dreptul de a porni acţiunea în tăgăduirea paternităţii.

Titularii acţiunii în tăgăduirea paternităţii.27 Astfel, alin. 2 al art.54 din Codul familiei, în redactarea dată prin Legea 288/2007, prevede că: “Acţiunea în tăgăduirea paternităţii poate fi pornită de oricare dintre soţi, precum şi de către copil; ea poate fi continuată de către moştenitori”.

27 A se vedea Flavius Baias, Marieta Avram, Cristina Nicolescu – “Modificarile aduse Codului familiei prin Legea 288/2007”, în “Dreptul” nr. 3/2008

31

Tatăl – titular al acţiunii. In situatia in care sotul se afla sub interdictie judecatoreasca, actiunea poate fi exercitata de catre reprezentantul sau legal, insa, numai cu incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare.

Actiunea se indreapta impotriva copilului beneficiar al prezumtiei legale de paternitate care va avea calitatea de parat in proces, cu conditia ca acesta sa se fi nascut viu chiar daca nu este viabil.

De regula la data introducerii cereri de chemare in judecata copilul este minor pana la 14 ani si acesta va fi reprezentat de mama sa, iar daca aceasta a decedat sau este pusa sub interdictie judecatoreasca, de un curator special.

Dupa implinirea varstei de 14 ani poate participa personal la judecta insa numai asistat de mama sa sau de un curator special. Copilul major isi poate exercita singur drepturile procesuale.

In toate situatiile insa, mama copilului va fi citata in proces fara deosebire daca este reprezentanta legală a copilului parat. Daca copilul moare in timpul procesului acesta va puta fi continuat impotriva reprezentantului legal sau dupa caz impotriva tutorelui.

Prin exceptie, insa, mostenitorii sotului vor putea continua actiunea pornita de acesta daca din punct de vedere procesual o astfel de actiune este susceptibila de a fi continuata daca nu a intervenit renuntarea la judecata a reclamantului sau daca nu a intervenit perimarea.

Mama. În ceea ce priveşte formularea acţiunii de către mama se remarcă faptul că legiuitorul nu a condiţionat exercitarea acestei acţiuni în tăgăduirea paternităţii de formularea unei acţiuni în stabilirea adevăratei filiaţii a copilului. Cu toate acestea, este neândoielnic faptul că temeilul acţiunii în tăgăduirea paternităţii, când titular este mama, diferă de temeiul acţiunii al cărei titular este soţul mamei. În cazul soţului mamei scopul urmărit de acesta prin acţiunea în tăgăduirea paternităţii îl constituie inlăturarea unie paternităţi care nu corespunde adevărului biologic, în timp ce, în cazul mamei, scopul urmărit este circumscris interesului superior al copilului de a înlătura o paternitate care nu corespunde realităţii, astfel încât să se deschidă posibilitatea de stabilirii legale a paternităţii copilului faţă de tatăl biologic.

Copilul. Recunoaşterea dreptului copilului de a porni acţiunea în tăgăduirea paternităţii este o soluţie reclamată de exigenţele principiilor constituţionale dar şi de prevederile instrumentelor internaţionale în materia drepturilor omunlui şi a drepturilor copilului.

În mod corect norma juridică prevede că titularul acţiunii este copilul (subânţelegându-se copilul din căsătorie, beneficiar al prezumţiei de paternitate), fără a face nici o distincţie între copiii născuţii în timpul căsătoriei şi cei concepuţi în timpul căsătoriei şi născuţi la mai puţin de 300 de zile de la desfacerea, desfiinţarea sau încetarea căsătoriei, dar mai înainte ca mama să se fi căsătorit.

În privinţa copilului lipsit de capacitate de exerciţiu, acţiunea va putea fi promovată de către mamă în numele său, ca reprezentant legal al copilului.

Moştenitorii. Pot continua acţiunea (nefiind îndrituiti sa o promoveze), moştenitoriitatălui prezumat, moştenitorii mamei, precum şi cei ai copilului, cu condiţia să fi acceptat succesiunea şi să nu fi intervenit renunţarea la judecată a reclamantului sau perimarea cererii în timpul vieţii titularului.

Termenul actiunii in tagada poaternitatii.Art. 55 din Codul familiei, inainte de modificarea intervenita prin Legea 288/2007, prevedea ca “actiunea in tagada paternitatii se prescrie in termen de 6 luni de la data cand tatal a cunoscut naşterea copilului”. Prin noile solutii legislative cuprinse in Legea 288/2007, durata termenului de prescriptie a actiunii a fost majorata la 3 ani, termen care incepe sa curga de la data nasterii copilului, in privinta mamei, iar, incazul sotului mamei, de la data la care a luat la cunostinta de nasterea copilului (art. 55 alin. din Codul familiei)

Dupa modelul din dreptul comparat28, alin.3 al art. 55, in noua redactare, prevede ca “Daca actiunea nu a fost introdusa in timpul minoritatii copilului, acesta o poate porni intr-un

28 A se vedea art. 256 C. civ. elvetian, art. 321 C. civ. francez, art. 244 C.civ. italian32

termen de 3 ani de la data majoratului sau”, ceea ce inseamna ca in cazul copilului termenul de prescriptie nu curge de la nastere, cand oricum nu ar putea promova aceasta actiune, ci de la majorat.

Termenul inauntrul caruia se poate promova actiunea in tagada paternitatii este calificat expres de legiuitor ca fiind un termen de presciptie.

Efectele hotararii judecatoresti de admitere a actiunii in tagada patrnitatii.Admiterea actiunii in tagada paternitatii sotului mamei produce modificarea statutului

civil al copilului care devine astfel copil din afara căsătoriei. Daca actiunea in tagada paternitatii priveste copilul conceput in timpul căsătoriei si nascut dupa desfacerea sau desfiintarea căsătoriei, atunci numele copilului va fi la fel ca cel al mamei de la data nasterii chiar daca mama divorţata a pastrat numele purtat in timpul căsătoriei. Intr-o astfel de ipoteza ocrotirea parinteasca se va infaptui prin intermediul mamei. Admiterea actiuni in tagada paternitatii inlatura legatura de filiatie atat pentru trecut cat si pentru viitor.

Niciodata insa introducerea unei astfel de actiuni nu suspenda drepturile si îndatoririle părinteşti ce decurg din prezumtia de paternitate.

Mijloacele de stabilire a filiatiei fata de tata a copilului din afara casatoriei;29

Potrivit dispozitiilor legale, copilul din afara castoriei este acel copil nascut de o femeie necăsătorită, precum si acel copil nascut sau conceput in timpul căsătoriei dar a carui paternitate a fost tagaduita de sotul mamei.

Stabilirea paternitatii din afara căsătoriei se poate realiza prin recunoasterea de paternitate care este declaratia data de bunavoie de un barbat intr-una din formele prevazute de lege prin care acesta marturiseste ca este tatal unui copil.

Spre deosebire de recunoasterea de maternitate care este admisibila numai in privinta copilului a carui naştere nu a fost inregistrata la Starea Civila sau a fost inregistrat ca fiind nascut din părinţi necunoscuti, recunoasterea de paternitate opereaza in privinta oricarui copil si indiferent de varsta acestuia, chiar si in privinta copilului care nu beneficiaza de prezumtiile legale de paternitate. Dupa moartea copilului acesta poate fi recunoscut doar daca a lasat descendenti firesti.

Recunoasterea paternitatii este un act solemn si poate fi realizata prin trei forme(modalitati):

1. prin declaratie la Serviciul de Stare Civila odata cu inregistrarea nasterii sau ulterior acestei inregistrari;

2. prin inscris autentic (acel inscris care este intocmit cu solemnitatiile cerute de lege, de catre un functionar public care are dreptul de a profesa in locul unde s-a incheiat acel act;

3. recunoasterea prin testament ce poate fi incheiat in oricare din formele testamentare prevazute de lege : olograf, autentic, mistic;

Declaratia de recunoastere a paternitatii poate fi lovita de nulitate absoluta in urmatoarele situatii:a). in ipoteza in care recunoasterea se refera la un copil care beneficiaza de prezumtia legală de paternitate;b). recunoasterea priveste un copil ce a decedat, iar acesta nu are descendenti firesti;c). in ipoteza in care recunoasterea emana de la un barbat fara vointa constienta;d). recunoasterea s-a facut intr-o alta forma decat cea prevazuta de lege;


Orice persoana interesata poate contesta recunoasterea paternitatii. Actiunea in contestarea recunoasterii este imprescriptibila, dar in acelasi timp se poate contesta doar paternitatea stabilita pe cale de recunoastere voluntara realizata in unul din modurile descrise.

Efectele recunoasterii:Prin recunoasterea de paternitate copilul dobandeste paternitatea barbatului astfel incat

chiar daca copilul ramane din afara căsătoriei el se bucura de aceeasi situatie legală ca si copilul din căsătorie.

Stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei prin hotarare judecatoreasca;In situatia in care paternitatea nu a fost recunoscuta voluntar atunci raportul de filiatie

poate fi stabilit si fortat prin hotarare judecatoreasca. Actiunea in stabilirea paternitatii copilului din afara castoriei apartine acestui copil si este pornita in numele sau de catre mama chiar daca este minora ori de reprezentantul legal al acestuia.

Prima conditie de admisibilitate a cererii este calitatea de copil din afara căsătoriei adica acel copil sa nu beneficieze de prezumtia legală de paternitate.

Pana la varsta de 14 ani actiunea va fi pornita de mama, in numele copilului, care este instituita prin lege ca mandatar special. In situatia in care mama este decedata, disparuta sau pusa sub interdictie, actiunea va fi pornita de reprezentantul legal al minorului. In situatia in care copilul are 14 ani impliniti actiunea poate fi pornita de acesta insa trebuie asistat pe tot parcursul procesului de catre mama sau de catre ocrotitorul sau legal. Ministerul Public sau reprezentantul acestuia nu poate porni o actiune in stabilirea paternitatii pentru ca aceasta are un caracter strict personal.

Termenul in interiorul caruia poate fi pornita actiunea in stabilirea paternitatii este de un an de la data nasterii copilului. Prin execeptie, termenul de prescriptie a dreptului la actiunea in stabilirea paternitatii isi incepe cursul la o data ulterioara nasterii copilului in urmatoarele cazuri:

1. in privinta copilului devenit din afara căsătoriei ca urmare a admiterii actiunii in tagada paternitatii, termenul de prescriptie va curge de la data ramanerii irevocabile a hotarari judecatoresti;

2. cand mama copilului a convietuit cu pretinsul tata, termenul de un an curge de la data incetarii convietuirii;

3. cand pretinsul tata a prestat copilului întreţinere, termenul va curge de la data incetarii intretinerii;Imprjurarea ca pretinsul tata presteaza întreţinere copilului in mod voluntar nu este

considerata ca fiind o marturisire tacita de paternitate dar aceasta va produce efecte juridice in privinta prescriptiei dreptului la actiune. Pentru a fi in prezenta unei intretineri, aceasta trebuie sa fi fost acordata in mod voluntar de catre pretinsul tata si nu in temeiul unei clauze contractuale. Chiar daca nu este prestata ritmic, aceasta trebuie sa aiba un caracter de continuitate, aspect ce trebuie sa fie coroborat si cu alte elemente de fapt. De asemenea, prin natura si valoarea acesteia, întreţinerea trebuie sa contribuie in mod real la întreţinerea copilului, chiar daca nu satisface in intregime nevoile acestuia.

Competenta solutionarii cererii in stabilirea paternitatii apartine Judecatoriei de la domiciliul paratului. Hotararea de admitere a unei astfel de actiuni are un caracter declarativ, astfel incat efectele acesteia retroactiveaza pana la data nasterii copilului sau chiar pana la data conceptiei acestuia. Admiterea actiuni produce efecte cu privire la numele copilului, domiciliul acestuia, cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti, obligatiei de întreţinere ce revine părinţilor.

Teme de autoevaluare:-care sunt mijloacele de stabilire a maternitatii unui copil?

34

-care sun efectele recunoasterii de maternitate?- care sunt mijloacele de stabilire a paternitatii unui copil?-care sunt efectele recunoasterii de paternitate?

MODULUL VI :Rudenia civila-adoptia

Scop: Abordarea teoretica si practica a institutiei adopţiei in lumina ultimelor modificari legislative precum si abordarea teoretica si practica a institutiilor implicate in procesul adopţiei

Obiective: O1: sa prezinte rolul si atrbutiile institutiilor si organismelor implicate in procesul adoptieiO2: sa precizeze conditiile de valabilitate ale actului juridic al adoptiei O3: sa enumere principalele etape si elemente ale procedurii adoptiei, precum si efectele sanctiunile prevazute

Ghid de studiu:- notiune de adoptie- conditii de valabilitate ale actului juridic al adoptiei: condiţii de fond referitoare

la adoptator; condiţii referitoare la adoptat- Persoanele care trebuie sa consimta la adopţie (părinţii firesti sau, dupa caz,

tutorele copilului ai carui părinţi firesti sunt decedati, necunoscuti, declarati morti sau disparuti ori pusi sub intredictie, in condiţiile legii; copilul care a implinit varsta de 10 ani; adoptatorul sau dupa caz familia adoptatoare)

- Procedura adopţiei: etapa atestarii; etapa deschiderii procedurii adopţiei interne; etapa incredintarii in vederea adopţiei; etapa incuviintarii adopţiei;

- Efecte, sanctiuni, desfacere

Adoptia-notiune;

Adoptia este operatiunea juridica prin care se creaza legatura de filiatie intre adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului;30

Adoptia este mijlocul special de infaptuire a ocrotirii minorilor aflati in dificultate pe temeiul actului juridic al adopţiei incuviintata de instanta .

Prin copii aflati in dificultate se inteleg, acei minori a caror securitate este periclitata, aceasta se datoreaza sau nu conduitei culpabile a părinţilor.

1.Comitetul Roman pentru Adoptii - organism guvernamental care are drept scop sprijinirea activitatii de ocrotire a copiilor prin adopţie si supravegheaza totodata adoptiile internationale;

2.Comisiile pentru ocrotirea copiilor- organizate la nivelul unitatilor administrativ teritoriale si ale caror atributii sunt legate de realizarea in concret a activitatii de Autoritatea Tutelara. Iau decizii cheie in cursul procesului.

3. Serviciile publice specializate pentru protectia copilului sau organismele private -autorizate - aduc la indeplinire masurile dispuse de Comisia pentru Protectia copilului.

In cursul proceduri adptiei trebuie respectate in mod obligatoriu urmatoarele principii:1.principiul interesului superior al copilului

30 Art.1 din Legea nr.273/2004;35

2. principiul cresterii si educarii copilului intr-un mediu familial;3.principiul continuitati in educare copilului, tinandu-se seama de originea sa etnica,

culturala si lingvistica;4.principiul informarii copilului si luarii in considereare a opiniei acestuia in raport cu

varsta si gradul sau de maturitate; 5.principiul celeritatii in indeplinirea oricaror actereferitoare la procedura adopţiei

Conditii de valabilitate ale actului juridic al adoptiei ;

Condiţii de fond referitoare la adoptator:31

1. sa fie o persoana cu capacitate deplina de exercitiu; persoanele cu boli psihice si handicap nu pot adopta;

2. sa aiba cu cel putin 18 ani mai mult decat adoptatul.In mod exceptional adoptia poate fi incuviintata pentru motive temeinice si daca diferenta

de varsta este mai mica de 18 ani, dar in nici o situatie, mai putin de 15 ani;3. sa fie o persoana atestata, adica sa prezinte garantii morale si materiale in vederea

infaptuirii ocrotirii părinteşti, a dezvoltarii depline si armonioase a personalitatii copilului;Atestatul se elibereaza la cerere in termen de cel mult 90 de zile de Comisia pentru

protectia copilului pe baza recomandarilor serviciului public specializat sau organismului privat autorizat.Atunci cand adoptatorul este ruda pana la gradul IV, termenul este de 30 zile

4. existenta consimtământului valabil ce trebuie exprimat prin inscris autentic.Pentru ca este posibil si chiar dorita adoptia de catre doi adoptatori, sot si soţie, legea

impune cerinta consimtământuluui autentic a firecăruia dintre soţi. Este posibil ca doar unul dintre soţi sa doreasca adoptia. Ori de cate ori sotul adoptator este căsătorit si doar el doreste adoptia se va cere si consimtământul celuilalt sot cu titlu de neimpotrivire la adopţie (de exemplu daca parintele adoptator moare, parintele vitreg este obligat sa intretina pe copil pana cand acesta este major).

Condiţii referitoare la adoptat.1. Starea de minoritate.Persoanele majore pot fi adoptate doar daca pe timpul minoritatii au fost crescute de catre adoptator2. Este necesar sa fie cuprins in evidentele Comitetului Roman pentru Adoptii.In principiu adoptia unui copil din familie este interzisa, exceptie facand urmatoarele situatii:a) cand adoptatul este major; b)cand adoptatorul este ruda pana in gradul IV cu oricare dintre părinţii copilului;c) cand adoptatorul este sotul parintelui firesc;

Persoanele care trebuie sa consimta la adopţie:1.părinţii firesti sau, dupa caz, tutorele copilului ai carui părinţi firesti sunt decedati,

necunoscuti, declarati morti sau disparuti ori pusi sub intredictie, in condiţiile legii;Consimtământul părinţilor firesti la adoptia copilului minor este necesar, trebuie sa fie

autentic si irevocabil ceea ce inseamna ca au trecut 30 de zile de la data exprimarii prin inscris autentic iar pana la ramanerea irevocabila a consimtământului, parintele firesc isi poate retrage consimtământul.Consimtământul nu poate fi exprimat decat dupa trecerea a cel putin 60 de zile de la naşterea copilului.Acest consimţământ se cere indiferent daca părinţii firesti sunt considerati divorţaţi sau n-au fost căsătoriti niciodata, dar filiatia este stabilita. In cazul adopţiei copilului si de catre sotul adoptatorului, consimtământul trebuie exprimat de catre sotul care este deja parinte adoptator al copilului. Parintele sau părinţii decazuti din drepturile parintesi sau carora li s-a


palicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, pastreaza dreptul de a consimti la adoptia copilului. Consimtământul reprezentantului legal este obligatoriu.

Daca unul dintre părinţii firesti este decedat, necunoscut, declarat, in condiţiile legii, mort sau disparut, pus sub interdictie, precum si daca se afla, din orice imprejurare, in imposibilitate de a-si manifesta vointa, consimtământul celuilalt parinte este indestulator. Daca părinţii firesti sau tutorele refuza sa-si dea consimtământul instanta judecatoreasca, in mod exceptional poate trece peste refuzul acestora daca se dovedeste, prin orice mijloc de proba, ca refuzul acestora este abuziv iar instanta apreciaza ca adoptia este in interesul superior al copilului. Părinţii firesti ai copilului sau dupa caz, tutorele acestuia trebuie sa consimta la adopţie in mod liber, neconditionat, si numai dup ace au fost informati in mod corespunzator asupra consecintelor adopţiei, in special asupra incetarii legaturilor de rudenie ale copilului. Consimtământul la adopţie al părinţilor firesti sau, dupa caz, al tutorelui poate fi revocat de catre aceştia in termen de 30 de zile de la data exprimarii lui in condiţiile legii.

2. copilul care a implinit varsta de 10 ani; Orice adoptat care a implinit varsta de 10 ani, va consimti personal la adopţie.In lipsa consimtământului copilului de 10 ani, adoptia este nula. Ea poate fi invocata oricand. Notarul nu poate lua consimtământul unei persoane minore, ci doar instanta.Acest consimţământ nu poate fi decat personal. Anterior exprimarii consimtământului, directia in a carei raza teritoriala domiciliaza copilul care a implinit varsta de 10 ani il va sfatui si inform ape acesta, tinand seama de varsta si de maturitatea sa, in special asupra consecintelor adopţiei si ale consimtământului sau la adopţie, si va intocmi un raport in acest sens.

3. adoptatorul sau dupa caz familia adoptatoare;Consimtământul adoptatorurlui sau familiei adoptatoare se da in fata instantei judecatoresti o data cu solutionarea cererii de incuviintare a adopotiei. Daca persoana care doreste sa adopte este căsătorită, este necesar si consimtământul sotului cu exceptia cazurilor in care acesta este in imposibilitatea de a-si exprima vointa.

Impedimente la adopţie:32

Este interzisa adoptia intre sot si soţie, dar si adoptia a doi soţi de catre acelasi adoptator;Este interzisa adoptia aceluiasi copil de catre mai multe persoane, fie concomitent, fie succesiv, afara de situatia in care adoptatorii sunt sot si soţie. Este interzisa adoptia copilului firesc si adoptia intre frati.

Procedura adopţiei, efecte si sanctiuni ;

Procedura de incuviintare a adopţiei presupune patru etape:1. etapa atestarii;2. etapa deschiderii procedurii adopţiei;3. etapa incredintarii in vederea adopţiei;4. etapa incuviintarii adopţiei;

1. Etapa atestarii: Evaluarea garantiilor morale si a condiţiilor materiale ale adoptatorului sau ale familiei adoptatoare se face pe baza solicitarii lor, de catre directia de la domiciliul acestora. Atestatul eliberat de aceasta directie este valabil pentru o perioada de un an.

Valabilitatea acestui atestat poate fi prelungita annual in urma solicitarii din partea adoptatorului sau familiei adoptatoare Daca rezultatul evaluarii este nefavorabil, adoptatul sau familia adoptatoare are dreptul sa solicite directiei reevaluarea in termen de 30 de zile de la comunicarea rezultatului. Rezultatul nefavorabil al reevaluarii poate fi atacat, in termen de 15 zile de la adata comunicarii, la instanta competenta in materia adopţiei de la domiciliul adoptatorului.

32 Ibidem.37

Obtinerea atestaului nu este necesara atunci cand persoana care urmeaza a fi adoptata este o persoana majora sau pentru adoptia copilului de catre sotul parintelui firesc sau adoptive.

2. Etapa deschiderii procedurii adopţiei interne.pe baza planului individualizat de protectie, astfel cum este acesta reglemantat de legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, directia in a carei raza teitoriala se afla domiciliul copilului, efectueaza demersuri pentru reintegrarea copilului in familie sau, dupa caz, pentru plasamentul copilului in familia extinsa sau substitutive. Planul individualizat de protectie poate avea ca finalitate adoptia interna daca demersurile pentru reintegrarea copilului in familie sau in familia largita au esuat. Astfel, directia in a carui raza teritoriala domiciliaza copilul, va sesiza in termen de 30 de zile de la finalizarea demersurilor prevazute, instanta judecatoreasca de la domiciliul copilului, pentru a se incuviinta deschiderea procedurii adopţiei interne. Deschiderea procedurii adopţiei interne se poate face numai daca planul individualizat de protectie stabileste necesitatea adopţiei interne si părinţii copilului sau dupa caz tutorele isi exprima consimtământul la adopţie.

In situatia copilului pentru care s-a instituit tutela, incuviintarea deschiderii procedurii adopţiei interne se face la solicitarea directiei in a carei raza teritoriala domiciliaza copilul, numai daca instanta consata indeplinirea consitiilor prevazute si apreciaza ca deschiderea procedurii adopţiei interne este in interesul superior al copilului.

Printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila instanta admite cererea directiei, hotarare care produce urmatoarele efecte: derpturile si obligaţiile părinteşti ale părinţilor firesti sau, dupa caz, cele exercitate de persoane fizice sau juridice se suspenda, acestea fiind exercitate de consiliul judetean sau dupa caz, consiliul local al sectorului municipiului Bucuresti in a carui raza teritoriala domiciliaza copilul.

Efectele acestei hotarari inceteaza de drept daca in termen de un an de la data ramanerii irevocabile a hotarari, directia nu a identificat o persoana sau familie corespunzatoare pentru copil si nu a initiat procedurile prevazute in vederea realizarii unei adoptii interne.

4. Etapa incredintarii in vederea adopţiei.In termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotarari

judecatoresti prin care s-a incuviintat deschiderea procedurii adopţiei interne, directia in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului efectueaza demersurile necersare identificarii celui mai potrivit adoptator sau celei mai potrivite familiiadoptatoare pentru copil. In acest termen de 30 de zile, directia in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului analizeaza cu prioritate posibilitatea incredintarii copilului in vederea adopţiei cu prioritate unei rude din familia extinsa, asistentului maternal profesionist la care se afla copilul ori unei alte persoane sau familii la care copilul se afla in plasament. Daca nu exisat solicitari din partea persoanelor sau famililor prevazute, directia in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului efectueaza demersuri in vederea identificarii pe raza sa administrativ teritoriala a unei familii atestate si aflate in evidenta Oficiului. Daca dupa expirarea acestui termen de 30 de zile directia in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului nu a identificat o persoana sau o familie adoptatoare dintre persoanele prevazute, atunci aceasta solicita Oficiului ca in termen de 5 zile sa-I transmita lista centralizata la nivel national a persoanelor sau famililor adoptatoare atestate si inscrise in Registrul National pentru Adoptii.

Astfel, in termen de 60 de zile de la primirea listei centralizate, directia, tinand cont de interesul superior al copilului si de informatiile cuprinse in atestatul adoptatorului, selecteaza adoptatorul sau familia adoptatoare, selectie pe care o notifica in termen de 3 zile directeie de la domociliul acesteia. In situatia in care directia in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului constata compatibilitatea acestuia cu persoana sau familia adoptatoare selectata, atunci directia sesizeaza de indata instanta judecatoreasca pentru incredintarea copilului in vederea adopţiei.

Adoptia nu poate fi incuviintata de catre instanta judecatoreasca decat dupa ce copilul a fost incredintat pentru o perioada de 90 de zile persoanei sau familiei care doreste sa-l adopte,

38

astfel incat instanta sa poatea aprecia, in mod rational, asupra relatiilor de familie care s-ar stabili daca adoptia ar fi incuviintata. Aceasta este obligatorie in afara de cazurile in care legea permite adoptia unui copil din familie

Pe toata durata incredintarii copilului in vederea adopţiei, domiciliul acestuia se afla la persoana sau familia careia I-a fost incredintat, insa dreptul de a reprezenta copilul in actele juridice sau de a incuviinta actele pe care acesta le incheie, precum si dreptul de a administra bunurile copilului se exercita de catre consiliul judetean sau local dupa caz. Totusi dreptul de administrare poate fi delegat, in mod exceptional, catre persoana sau familia careia I s-a incredintat copilul pentru efectuarea unor acte speciale, in interesul copilului.

La sfarsitul perioadei de incredintare in vederea adopţiei, directia intocmeste un raport final referitor la evolutia relatiilor dintre copil si adoptatori, pe care il comunica instantei competente in vederea solutionarii cererii de incuviintare a adopţiei.

Daca pe parcursul perioadei de incredintare in vederea adopţiei directia in a carei raza teritoriala domiciliaza adoptatorul sau familia adoptatoare constata neadaptarea copilului cu persoana sau familia adoptatoare, sesizeaza de indata instanta judecatoreasca, in vederea revocarii sau, dupa caz, prelungirii masurii incredintarii.

5.Etapa incuviintarii adopţiei33

Incuvintarea adopţiei este de competenta instantelor judecatoresti. Cererea pentru incuviintarea adopţiei poate fi introdusa direct si de catre adoptator sau familia adoptatoare atunci cand persoana care urmeaza a fi adoptata este o persoana majora sau atunci cand adoptatorul este sotul parintelui adoptiv, iar in celelalte cazuri cererea de incuviintare a adopţiei poate fi introdusa fie de catre adoptator sau familia adoptatoare fie de catre directia de la domiciliul acestora, la sfarsitul perioadei de incredintare in vederea adopţiei.

Directia in a carei raza teritoriala domiciliaza persoana sau familia adoptatoare va avea obligaţia de a depune rapoartele finale pana cel mai tarziu cu 5 zile inaintea termenului la care a fost citata pentru judecarea cauzei, precum si de a da instantei judecatoresti orice relatii necesare pentru solutionarea cererii de incuviintare a adopţiei.

Instanta judecatoreasca va admite cererea de incuviintare a adopţiei numai daca, pe baza probelor administrate, si-a format convingerea ca adoptia este in interesul superior al copilului Astfel, in termen de 5 zile de la ramanerea irevocabila a hotararii judecatoresti prin care s-a incuviintat adoptia, directia care a participat la judecarea cererii de incuviintare a adopţiei va instiinta in scris părinţii firesti despre aceasta.

Directia de la domiciliul copilului va urmari si va intocmi rapoarte trimestriale cu privire la evolutia copilului si a relatiilor dintre acesta si părinţii sai adoptivi pe o perioada de cel putin 2 ani dupa incuviintarea adopţiei.

Efectele adopţiei:Actul juridic al adopţiei genereaza rudenia adoptiva dintre adoptator si toate rudele sale,

pe de o parte si adoptat, pe de alta parte, concomitent cu stingerea relatiilor de rudenie fireasca dintre adoptat, pe de o parte si părinţii firesti si toate rudele acestora, pe de alta parte. Ea nu are nici un fel de consecinta asupra legaturii de rudenie fireasca dintre adoptat si descendentii sai.

Adoptatul dobandeste toate drepturile si îndatoririle specifice calitatii de descendent. El va lua obligatoriu numele adoptatorului, pe timpul minoritatii va locui impreuna cu acesta, va beneficia de ocrotirea parinteasca a adoptatorului inclusiv sub aspectul pensiei de întreţinere si va avea vocatie succesorala la mostenirea acestuia.

Nulitatea adopţiei:Adoptia fiind generata de un act juridic, nesocotirea cerintelor de validitate ale acestuia

atrag nulitatea adopţiei. De exemplu: lipsa consimtământului, atestatului, diferenta de varsta.

33 Ibidem;39

Un caz in care nulitatea relativa intra in discutie este lipsa consimtământului la adopţie a sotului celui care doreste adoptia, parintelui adoptiv in termen de 6 luni de la adoptare daca sotul parintelui adoptiv nu invoca acest viciu, adoptia este valabila.

Desfacerea adopţiei:Reprezinta stingerea pentru viitor a efectelor unei adoptii valabil intemeiate.Legea prevede o situatie speciala atunci cand adoptia nu mai corespunde intereselor

superioare ale copilului sau adoptatului, daca intre timp a devenit major.Se poate solicita de catre:a)copil dupa ce a implinit 10 anib)de catre Comisia pentru protectia copilului, insa numai pe durata minoritatii adoptatului.

Cererea este solutionata de catre Tribunal in prima instanta.

Teme de autoevaluare:-care este procedura adoptiei?-care sunt etapele pe care adoptatorul trebuie sa le urmeze?-care sunt efectele adoptiei?

MODULUL VII: Obligatia de intretinere

40

Scop: prezentarea principalelor categorii ce persoane intre care exista obligatii legale de intretinere, precum si a particularitatilor acestei obligatii.

Obiective, O1. sa defineasca notiunea de intretinere si prezentarea caracterelor juridice ale obligatiei de intretinere;O2: sa enumere principalele particularitati ale obligatiei de intretinere;

Ghid de studiu:- notiune si caractere juridice- particularitati ale obligatiei de intretinere – persoane intre care exista obligatia

de intretinere, ordinea, conditii;- obligatia de intretinere intre fostii soti, obligatia de intretinere intre parinti si

copii;

Obligatia de intretinere-notiune si caractere juridice34

Obligaţia de întreţinere este indatorirea impusa de lege unei anumite persoane de a asigura mijloacele necesare traiului altei persoane.

Caractere juridice:1. Obligaţia este legală, deci ea exista in virtutea legii si de asemenea poate fi cumulata cu o obligatie de întreţinere contractuala.2. Caracter personal-intrucat obligaţia exista intre anumite persoane in considerarea legaturilor de rudenie dintre acele persoane.3. Caracter reciproc, dar fara ca executarea concreta a obligatiei sa fie conditionata de o prestatie inversa anterioara.

Particularitati ale obligatiei de intretinere

Persoane intre care exista obligaţia de întreţinere:-intre părinţi si copii-bunici si nepoti-strabunici si stranepoti-sot si soţie-frati si surori-precum si intre alte persoane prevazute de lege: foştii soţi, intre parintele vitreg si copilul sotului sau, mostenitorii celui care a acordat întreţinere voluntara unui copil pe durata minoritatii acestui copil.

Ordinea:1. Soţii isi datoreaza întreţinere inaintea altor obligaţii.Regimul prioritatii functioneaza si in cazul fostilor soţi.2. Parintele datoreaza întreţinere copilului, precum si copilul parintelui - descendentul datoreaza întreţinere inaintea ascendentului3. Fratii isi datoreaza întreţinere dupa părinţi si inaintea bunicilor

Condiţii generale:A.Privitoare la creditorului obligatiei de întreţinere:


1. starea de nevoie, adica insuficienta mijloacelor materiale proprii ce ar fi necesare asigurarii traiului zilnic2. starea de nevoie sa se datoreze incapacitatii de munca sau din alte cauze de natura obiectiva care il pun in imposibilitate de a muncii.

B.Privitoare la debitor:1. Sa dispuna de mijloacele necesare acordarii intretinerii;2. Sa nu existe o alta persoana obligata preferential de lege;

Obligaţia de întreţinere intre părinţi/copii majori:Legea nu prevede obligaţia părinţilor de a-si intretine copii majori aflati in continuarea

studiilor.Sunt indreptatiti la întreţinere numai studentii de la cursurile de zi nu si cei de la fara

frecventa.Toti descendentii care implinind 18 ani isi continua studiile beneficiaza de întreţinere, fara a se face deosebirea intre sistemul privat si cel de stat.

Cel care este obligat la întreţinere plateste din toate mijloacele materiale pe care le are (de exemplu in care studentul are copii, el va cere daca părinţii nu au, întreţinere de la toti bunicii).

Teme de autoevaluare:-intre cine exista obligatia legala de intretinere?-care sunt particularitatile obligatiei de intretinere?

MODULUL VII: Starea civila a persoanei fizice

42

Scop: familiarizarea studentilor cu notiuni referitoare la determinarea identitatii persoanei si a statutului pe care acesta il are, posesia de stat si factorii de ordin natural, actiunile de stare civila, actele de stare civila, proba starii civile in vederea unei corecte utilizari a acestor notiuni.

Obiective: O1: sa defineasca notiunea de stare civila, prezentand caracterele juridice ale acesteia;O2: sa precizeze principalii factori de ordin natural care intra in compunerea starii civile;O3: sa enumere mijloacele pe care o persoana le are la indemana pentru a stabili sau modifica anumite elemente de stare civila;O4: sa descrie operatiunile care stau la baza consemnarilor facute de catre organele de stat competente;O5: sa precizeze posibilitatile pe care o persoana le are, ca urmare a pierderii, distrugerii sau deteriorarii unui act de stare civila.

Ghid de studiu: - Starea civila a persoanei fizice - ansamblu de atribute personale care permit o

mai bună individualizare a persoanei fizice ca subiect de drept în familie şi în societate; elementele starii civile;

- Dobandirea starii civile- Caracterele juridice ale starii civile – indivizibilă, indisponibilă, imprescriptibilă

extinctiv şi achizitiv, caracter strict personal, caracter de universalitate, caracter de legalitate

- Posesia de stat si factorii de ordin natural care intra in compunerea starii civile; Posesia de stat (folosinta stării civile)

- Acţiunile de stare civilă (acţiunile de stat); clasificare dupa obiect (acţiuni în reclamaţie de stat, acţiuni în contestaţie de stat, acţiuni în modificare de stat), după criteriul persoanelor îndreptaţite să le exercite (acţiunile care pot fi introduse de orice persoană interesată, acţiuniule care pot fi introduse numai de persoanele expres şi limitativ prevăzute de lege, acţiunile care pot fi introduse numai de titularul stării civile respective

- Inregistrările de stare civilă - operaţii materiale care constau în consemnarea în scris a producerii/ existenţei faptelor sau a încheierii actelor din care rezultă starea civilă a unei persoane

- Registrele de stare civilă- reguli speciale cu privire la numite înregistrări- Întocmirea actelor de stare civilă (actului de nastere, actului de casatorie, actului

de deces)

Starea civila a persoanei fizice- notiune si caractere juridice;

Dispozitiile legale în materie de stare civila : Decretul nr. 31/1954, cu privire la persoana fizica si juridica, Legea 119/1996 cu privire la actele de stare civila, Decretul 975/1968 cu privire la nume, Codul Familiei.

Notiune: Starea civilă este un ansamblu de atribute personale care permit o mai bună individualizare a persoanei fizice ca subiect de drept în familie şi în societate.Pentru o persoana fizica elementele starii civile pot fi urmatoarele:

43

1. Date privind filiatia ce poate fi din căsătorie, din afara castoriei, nascut din părinţi necunoscuti sau abandonat;2. Date de ordin familial- statutul de persoana căsătorită, necăsătorită, divorţata,recăsătorită, ruda sau afin cu alta persoana;3. Factorul de ordin natural sau biologic si anume sexul, varsta sau starea de sanatate;

Starea civilă este determinată de lege şi este dobândita ca urmare a :1. producerii unor fapte juridice (naştere, moarte) ;2. încheierii unor acte juridice (căsătorie, adopţie, recunoaşterea filiaţiei) ;3. pronuntării şi rămânerii definitive a unor hotărâri judecătoreşti cu efecte asupra stării

civile (hotărâri de divorţ, cele privind anularea căsătoriei, încuviintţarea, desfacerea sau anularea adopţiei etc).

Caracterele juridice ale stării civile :a/ starea civila este indivizibilă- starea civila nu poate fi scindată, indivizibilitatea stării civile fiind o consecintă a opozabilităţii ei erga omnes.b/ starea civila este indisponibilă- persoana fizică nu poate dispune de starea civilă : nu o poate înstrăina prin acte juridice şi nici nu poate renunţa la ea ; persoana fizică poate însă încheia anumite acte juridice sau săvârşi fapte juridice care produc –în temeiul legii-anumite modificări ale stării civile.c/ starea civilă este imprescriptibilă extinctiv şi achizitiv- starea civilă nu se pierde oricât timp nu s-ar folosi acea stare civilă, respectiv nu se poate dobândi legal, oricât timp s-ar folosi în fapt de ea.d/ starea civila are un caracter strict personal, ea nu poate fi exercitată pe cale de reprezentare. Unle acţiuni de stare civilă, în mod excepţional, pot fi introduse sau continuate de moştenitorii sau de către reprezentanţii legali ai persoanei(ex. acţiunea în recunoaşterea paternitaţii, acţiunea în tăgada paternitaţii )e/ starea civilă are un caracter de universalitate- absolut fiecare persoană are o anumită stare civilă.f/ starea civila are un caracter de legalitate- ea este stabilită şi guvernată prin lege şi nu prin vointa persoanei. Normele care reglementează starea civilă au un caracter imperativ.

Posesia de stat si factorii de ordin natural care intra in compunerea starii civile;

Posesia de stat (folosinta stării civile)Este o stare de fapt ce corespunde unei anumite stări civile. Posesia de stat este o realitate faptică căreia legea îi recunoaşte unele efecte juridice :

prezumţia că starea de fapt corespunde unei stări de drept, adică persoana care foloseşte o anumită stare civilă e prezumată că are în realitate acea stare civilă. Această prezumţie este susceptibilă de proba contrară, în caz de contestaţie starea civila trebuind să fie dovedită cu acte de stare civilă ; în lipsa acestora, starea civilă poate fi dovedită şi prin posesia de stat, coroborată cu alte probe.

atunci când posesia de stat este conformă cu actul de stare civilă, legea prezumă cu caracter absolut că această stare civilă este cea reală.

Pentru a se putea vorbi de existenta unei anumite posesii de stat, trebuie întrunite trei elemente : nomen, tractus, fama. Altfel spus, persoana fizică ce invocă posesia de stat trebuie să poarte numele corespunzătoare stării civile pretinse, trebuie să fie tratată de cei din jur ca fiind titularul stării civile folosite şi să fie cunoscuta şi recunoscută în public ca având acea stare civilă.

44

Nomen35, presupune individualizarea prin purtarea numelui ce corespunde starii civile pretinse de o persoana fizica astfel ca o persoana care a purtat dintotdauna numele celor din care se spune ca s-a nascut, prezuma si legatura de filiatie.

Tractus adica tratarea de catre cei apropiati ca fiind persoana careia ii apartine starea civila folosita. Exp: un cuplu trateaza un copil ca si cum ar fi al lor iar copilul ii trateaza ca si cum ar fi părinţii lui.

Fama36 presupune recunoasterea in familie si in societate ca fiind persoana careia ii apartine starea civila de care se prevaleaza. Astfel, un copil care poarta numele părinţilor sai este considerat de părinţi sai ca fiind al lor si este tratat in societate ca si cum ar fi al părinţilor.Dovada stării civile care rezultă din posesia de stat conformă cu actul de stare civilă este absolută, de necontestat.

Factorii de ordin natural care intra in compunerea starii civile.1. Sexul-indicarea sexului este obligatorie in actul de naştere ceea ce inseamna ca el este considerat un element al starii civile.2. Data, locul si anul nasterii- sunt trei elemente care fac parte integranta din starea civila;3. Varsta- din punct de vedere al starii civile se determina timpul scurs de la naşterea omului.Considerarea varstei si anume varsta tanara sau avansata pot constitui elemente de individualizare judiciara. In materia civila de raspundere delictuala raspunderea minorului este antrenata daca fapta pagubitoara a fost savarsita cu discernamant. Dovedirea discernamantului este o problema de varsta iar pentru magistrati sau pentru cei care trebuie sa o aprecieze constituie o chestiune de fapt care variaza de la caz la caz.4. Sanatatea- bolile mintale sau fizice nu antreneaza constant capacitatea de folosinta astfel incat ele nu impiedica bolnavii sa dobandeasca drepturi si obligaţii iar sub acest aspect legea civila este mai putin rigida decat alte norme care apartin altor ramuri de drept.

Actiunile de stare civila;

Acţiunile de stare civilă (acţiunile de stat)Sunt acele acţiuni în justiţie prin care se urmăreşte stabilirea sau modificarea unuia sau mai

multora din elementele stării civile.Clasificare :1. După obiect :a/ acţiuni în reclamaţie de stat- o persoană cere justiţiei să i se recunoască/ să i se stabilească o stare civilă, alta decât cea aparentă ( ex.acţiunea de stabilire a paternităţii).b/ acţiuni în contestaţie de stat- o persoană cere justiţiei să se înlăture o anumită stare civilă aparentă, contestându-se că ea ar corespunde realitaţii( ex. acţiunea în tăgada paternitaţii)Efectele admiterii actiunii în reclamaţie de stat sau ale acţiunii în contestaţie de stat sunt retroactive : starea civilă reclamată şi recunoscuta prin hotărârea judecătorească e considerată a fi fost de la început starea civilă reală a persoanei, iar starea civilă contestată/tăgăduită e considerată a nu fi existat niciodată.

35 Idem, pag.114;36 Idem, pag.114;

45

c/ acţiuni în modificare de stat- o persoană cere justiţiei să schimbe numai pentru viitor starea civilă existentă în momentul introducerii lor, înlocuind-o cu o stare civilă diferită( ex. acţiunea de divorţ, de desfacere a adopţiei). Admiterea acestor acţiuni produce efecte doar pentru viitor.2. După criteriul persoanelor îndreptaţite să le exercite :a/ acţiunile care pot fi introduse de orice persoană interesată (ex. acţiunile de contestare a recunoaşterii de filiaţie, acţiunile de nulitate absolută a căsătoriei)b/ acţiuniule care pot fi introduse numai de persoanele expres şi limitativ prevăzute de lege (ex. acţiunea în stabilirea filiaţiei, în stabilirea paternităţii)c/ acţiunile care pot fi introduse numai de titularul stării civile respective (ex. acţiunea de divorţ, acţiunea de anularea căsătoriei)

Acţiunile de stare civilă au următoarele caracteristici : Indisponibilitatea = titularul dreptului de acţiune nu este îndreptăţit să o cedeze ori să

tranzacţioneze cu privire la obiectul cauzei ( ex. mama nu poate renunta la acţiunea în stabilirea paternitaţii copilului său minor)

Imprescriptibilitatea = actiunle de stare civilă pot fi introduse oricând, nefiind supuse prescripţiei extinctive. Prin excepţie, sunt prescriptibile acţiunea în anularea căsătoriei pentru vicii de consimtământ, acţiunea în tăgada paternitaţii, acţiunea în stabilirea paternitaţii copilului din afara căsătoriei.

Personalitatea = în principiu numai titularul stării civile, sau repreentantul său legal(în cazul încapabililor), este îndreptaţit să exercite acţiunea. Acţiunile de stat nu pot fi introduse nici de creditorii chirografari, nici de moştenitorii celui îndreptăţit şi nici de procuror.

Hotărârile judecătoreşti prin care s-au soluţionat acţiuni de stare civilă sunt opozabile erga omenes. Fată de tertele persoane aceste hotarâri sunt opozabile numai cu titlu de prezumţii relative de adevăr, care pot fi răsturnate prin proba contrară.

Inregistrările de stare civilă – definire, elemente generale

Sunt operaţii materiale care constau în consemnarea în scris a producerii/ existenţei faptelor sau a încheierii actelor din care rezultă starea civilă a unei persoane, consemnare făcută de organele de stat competente, în registrele de stare civilă şi cu respectarea procedurii prevăzute de lege.

Reglementarea juridică este cuprinsă în Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă. Astfel, înregistrările de stare civila sunt de două feluri :

1. întocmirea actelor de stare civilăIntocmirea vizează actele de naştere, de casătorie şi de deces. Se înscriu prin menţiune pe

marginea acţelor de stare civilă întocmite orice acte, fapte sau împrejurai care influentează sau modifică starea civilă care rezultă din actul întocmit. De exemplu : stabilirea, tăgăduirea sau contestarea filiaţiei ; adopţia ; desfacerea, încetarea sau anularea adopţiei ; pierderea sau dobândirea cetăteniei etc.

Inregistrările sunt organizate de stat prin lege şi sunt de competenţa unor organe de specialitate ale administraţiei publice locale : birouri/ oficii/servicii de stare civilă ale primariilor şi prefecturilor. Acestea ţin registele de stare civilă şi efectuează înregistrările în aceste registre.

Situaţii excepţionale : naşterea, decesul sau căsătoria produse pe o navă sau pe o aeronavă în timpul

călătoriei în afara teritoriului ţării, înregristrările corespunzătoare sunt făcute de

46

comandantul navei sau aeronavei¸în jurnalul de bord, cu obligaţia ca la întoarcerea în ţară să înainteze un extras autorităţii publice locale din Sectorul 1 al municipiului Bucureşti, care va întocmi actul de stare civilă ;

pentru cetătenii străini, la cererea lor, pentru apatrizii care au domiciliul sau se găsescu temporar pe teritoriul României, înregistrările se fac în aceleaşi condiţii ca şi pentru cetaţenii români.

Pentru cetătenii români aflaţi în străinătate, întocmirea actelor de stare civilă se face la misiunile diplomatice/ oficiile consulare ale României sau la autoritaţile locale competente

In caz de mobilizare, război sau acţiuni umanitare pot efectua înregistrări ale actelor de stare civilă cu privire la militari şi personalul civil şi cadrele militare desemnate de MAPN.

2. menţiunile pe marginea actelor deja întocmite

Registrele de stare civilăSe ţin în două exemplare : unul se păstrează dupa completare la primăria comunei/

oraşului/municipiului/sectorului unde s-au întocmit ; al doilea se înaintează spre pastrare la Consiliul Judeţean sau la Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în termen de 30 de zile de la completarea tuturor filelor.

Există trei feluri de registre de stare civilă : pentru naşteri, pentru căsătorii, pentru decese. In acestea, actele sau faptele de stare civilă se înregistrează la cerere, pe baza declaraţiei făcută în acest scop, de către persoana îndreptaţită sau obligată la aceasta. Dacă modificarea stării civile a unei persoane este urmarea unei hotărâri judecătoreşti sau a unui act administrativ, hotărârea se comunică din oficiu autorităţii competente pentru a efectua înregistrările necesare.

Intocmirea actelor de stare civilă şi înscrierea menţiunilor se fac în limba română şi cu alfabet latin. Ofiterul de stare civilă are obligaţia de a verifica realitatea declaraţiei şi concordanţa ei cu actele de identitate, certificatele de stare civilă şi cu celelalte înscrisuri prezentate. In caz de refuz din partea ofiteurului de stare civilă sau a primarului de a efectua înregistrarea, persoana nemulţumita poate sesiza Judecătoria în a cărei rază îşi are domiciliul.

Orice înregistrare făcută de o persoană necompetentă este nulă, nu însă şi în cazul în care persoana în cauză a exercitat în mod public atribuţia de ofiţer de stare civilă.

Orice ştersături, răzuiri, prescurtări sau adăugiri, orice anulare, modificare, rectificare, completare a unei înregistrări în registrul de stare civilă nu se poate face decât în temeiul unei hotarâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Pe baza actelor de stare civilă făcute în registrele de stare civilă, se eliberează certificate de naştere şi de casătorie (titularilor sau reprezentanţilor legali ai acestora), precum şi certificate de deces(membrilor de familie sau altor persoane îndreptăţite). Certificatele sunt înscrisuri doveditoare, dar nu sunt acte de stare civilă ci simple copii după actele originale din registru. Ele fac însă dovada deplină a stării civile, ca actele originale. Organele, persoanele îndreptaţite să pretindă dovada stării civile a unei persoane pot reţine doar copia legalizată a acestor certificate- sau chiar copii simple- şi nu originalul.

Reguli speciale cu privire la numite înregistrăria/ înregistrarea naşterii- se face prin întocmirea actului de naştere la starea civilă a

locului unde aceasta s-a produs, pe baza unei declraţii. Aceasta este făcută de oricare dintre părinţi sau de către medicul/ persoanele care au fost de faţă la naştere, de către personalul din unitatea unde a avut loc naşterea sau de către rudele sau vecinii care au luat cunoştinta de naşterea copilului, în termen de 15 zile pentru copilul născut viu, respectiv 3 zile pentru cel născut mort, de la data naşterii.

47

In cazul copilului găsit, actul de naştere este întocmit de autoritatea locală în raza căreia a fost găsit, pe baza procesului verbal întocmit de politie, de medic şi de reprezentantul administraţiei publice locale, în 30 de zile de la data găsirii. La fel se procedează şi în cazul copilului abandonat de mamă în spital, dacă în 30 de zile nu s-a putut stabili identitatea mamei.

Dacă declaraţia s-a făcut după expirarea acestor termene dar înauntrul unui an de naştere, întocmirea actului de naştere se face cu parobarea primarului sau a şefului misiunii diplomatice/oficiului consular. Dacă declaraţia făcută după 1 an de la naştere, înregistrarea se face în baza unei hotărâri definitive şi irevocabile.

b/ înregistrarea stabilirii filiaţiei- se face prin menţiune pe marginea actului de naştere şi, după caz, de căsătorie şi de deces, din oficiu(pe baza comunicării de la organul care a emis actul) sau la cererea celui interesat(pe baza actului de recunoaştere sau a hotrârii judecătoreşti definitive şi irevocabile). Certificatele anterioare se retrag şi se anulează, emiţzndu-se altele noi.

c/ înregistrarea adopţiei cu efecte restrânse- se face prin menţiune, la cerere sau din oficiu, pe baza hotărârii judecătoreşti de încuviintare a adopţiei. Hotărârea trebuie comunicată în termen de 10 zile Primariei la care este înregistratănaşterea celui adoptat.

d/ înregistrarea adopţiei cu efecte depline- adoptatului I se eliberează un nou certificate de naştere, de către autoritatea administraţiei locale de la domiciliul adoptatorilor sau în raza căreia se afla sediul instituţiei de ocrotire la care se gasea adoptatul.In caz de anulare sau de desfacere a adopţiei, despre aceasta se face menţiune pe actul de naştere iniţial şi, dupa caz, pe acela întocmit în urma adopţiei, pe actul de casătorie, pe actele de naştere ale minorilor celui adoptat.

e/ înregistrarea casătoriei- se face prin întocmirea actului de căsătorie, pe baza declaraţiei de căsătorie facută personal de viitorii soţi. Actul de casătorie se întocmeşte îndată dupa încheierea căsătoriei şi se semnează de soţi şi de delegatul de stare civilă.

f/ înregistrarea divorţului- se face, din oficiu, prin menţiune pe marginea actului de casătorie, pe baza dispozitivului hotarârii de divorţ, care se comunică din oficiu de către Instanţa de fond. La fel se înregistrează şi încetarea casătoriei prin decesul sau declararea judecătorească a unuia dintre soţi.

g/ înregistrarea schimbării numelui pe cale administrativă şi a acordării/perderii cetăţeniei române- se face prin menţiuni pe marginea acţului de naştere (şi după caz pe marginea actului de casătorie), pe baza comunicării oganului care a aprobat schimbarea, sau la cererea celui interesat.

h/ înregistrarea decesului- se face prin întocmirea actului de deces, pe baza declaraţiei de deces însoţită de certificatul constatator al decesului eliberat de un medic autorizat, în registrul de decese de la locul unde s-a produs decesul. Declaraţia de deces trebuie făcută în termen de 3 zile de la deces ; in caz de moarte violentă, sinucidere, accident sau dacă se descoperă un cadavru, termenul este de 48 de ore de la momentul decesului sau din momentul găsirii cadavrului(caz în care e nevoie şi de o dovadă de la poliţie sau de la parchet din care rezultă că acestea au fost sesizate despre deces). Dupa exprirarea acestor termene înregistrarea motii se poate face numai cu parobarea parchetului local.

Pe lângă ceritificatul de deces Primaria eliberează şi o adeverintă care confirmă efectuarea înregistrării decesului.

In cazul negăsirii şi neexaminării cadavrului, înregistrarea decesului se poate face doar pe baza unei hotărâri judecătoreşti de declarare a motii, caz în care înregistrarea decesului se face din oficiu, la primăria locului de naştere al celui declarat mort sau a domiciliului celui declarat mort.

Întocmirea actelor de stare civilă1. Întocmirea actului de naştere37

37 A se vedea cap. II, sect. 1, art. 17 – 26 din Legea 119/199648

Întocmirea actului de naştere se face la serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor în a cărui rază administrativ-teritorială s-a produs evenimentul, pe baza declaraţiei verbale a persoanelor prevăzute la art. 19, a actului de identitate al mamei şi al declarantului, a certificatului medical constatator al naşterii şi, după caz, a certificatului de căsătorie al părinţilor.

Dacă declaraţia priveşte pe un copil din afara căsătoriei, iar recunoaşterea paternităţii are loc în momentul declarării naşterii, datele privind pe tatăl copilului se înscriu în rubricile corespunzătoare din cuprinsul actului de naştere ce se întocmeşte.

Declararea naşterii se face în termen de 15 zile pentru copilul născut viu şi în termen de 3 zile pentru copilul născut mort. Termenele se socotesc de la data naşterii. În cazul în care copilul născut viu a decedat înăuntrul termenului de 15 zile, declararea naşterii se face în termen de 24 de ore de la data decesului.

Pentru copilul născut mort se întocmeşte numai actul de naştere.Numele de familie şi prenumele copilului se stabilesc potrivit legii. Ofiţerul de stare civilă

poate refuza înscrierea unor prenume care sunt formate din cuvinte indecente ori ridicole, părinţii putând opta pentru un nume corespunzător. Dacă părinţii nu au nume de familie comun sau există neconcordanţă între prenumele copilului trecut în certificatul medical constatator al naşterii şi declaraţia verbală a declarantului, întocmirea actului de naştere se face pe baza declaraţiei scrise şi semnate de ambii părinţi, din care să rezulte numele de familie şi prenumele copilului. În caz de neînţelegere între părinţi, va decide serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor de la locul înregistrării naşterii, prin dispoziţie scrisă.

Au obligaţia de a face declaraţia de naştere oricare dintre părinţi, iar dacă, din diferite motive, nu o pot face, obligaţia declarării revine medicului, persoanelor care au fost de faţă la naştere sau personalului din unitatea în care a avut loc naşterea, rudelor ori vecinilor care au luat cunoştinţă despre naşterea unui copil.

Când declaraţia de naştere a fost făcută după expirarea termenelor prevăzute de prezenta lege (art. 17 alin. 3), înăuntrul termenului de un an de la naştere, întocmirea actului de naştere se face cu aprobarea primarului, respectiv a şefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră.

Dacă naşterea s-a produs în străinătate şi întocmirea actului nu a fost făcută la misiunea diplomatică sau la oficiul consular de carieră al României ori la autoritatea locală din străinătate, întocmirea actului de naştere se face în ţară, la serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor de la domiciliul părinţilor, după ce Ministerul Administraţiei şi Internelor verifică, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, dacă naşterea nu a fost înregistrată în străinătate.

Când declaraţia a fost făcută după trecerea unui an de la data naşterii, întocmirea actului se face în baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, care trebuie să conţină toate datele necesare întocmirii actului de naştere. Acţiunea se introduce la judecătoria în a cărei rază are domiciliul persoana interesată sau unde are sediul instituţia de ocrotire a copilului. În vederea soluţionării, instanţa solicită poliţiei verificări pentru stabilirea identităţii, precum şi avizul medicului legist cu privire la vârsta şi sexul persoanei al cărei act de naştere se cere a fi întocmit. Judecarea cauzei se face cu participarea procurorului. Aceste dispozitii sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul în care naşterea unui cetăţean român s-a produs în străinătate, iar declaraţia de naştere se face în ţară.

Orice persoană care a găsit un copil ale cărui date de identificare nu se cunosc este obligată să anunţe cea mai apropiată unitate de poliţie, în termen de 24 de ore. Întocmirea actului de naştere al copilului găsit se face în termen de 30 de zile de la data găsirii acestuia, de către serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor în a cărui rază administrativ teritorială a fost găsit copilul, pe baza unui proces-verbal întocmit şi semnat de reprezentantul serviciului public de asistenţă socială, de reprezentantul unităţii de poliţie competente şi de medic. În procesul-verbal care se întocmeşte în termen de 3 zile de la data găsirii copilului, trebuie să se menţioneze

49

data, locul şi împrejurările în care a fost găsit copilul, sexul şi data presupusă a naşterii acestuia, stabilită de medic.

Obligaţia de a face demersurile necesare în vederea înregistrării naşterii copilului revine serviciului public de asistenţă socială în a cărui rază administrativ-teritorială a fost găsit acesta.

Întocmirea actului de naştere în cazul copilului părăsit de mamă în maternitate se face la împlinirea termenului de 30 de zile de la întocmirea procesului-verbal de constatare a părăsirii copilului, semnat de reprezentantul Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, reprezentantul poliţiei şi cel al maternităţii.

Dacă identitatea mamei nu a fost stabilită în termenul precizat mai sus, serviciul public de asistenţă socială în a cărui rază teritorială a fost găsit copilul, pe baza documentaţiei transmise de Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, are obligaţia ca în termen de 5 zile, să obţină dispoziţia de stabilire a numelui şi prenumelui copilului şi să facă declaraţia de înregistrare a naşterii la serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor.

Întocmirea actului de naştere se face pe baza procesului-verbal, a certificatului medical constatator al naşterii, a dispoziţiei de plasament în regim de urgenţă, a răspunsului poliţiei cu privire la rezultatul verificărilor privind identitatea mamei, a dispoziţiei de stabilire a numelui şi prenumelui copilului şi a declaraţiei de înregistrare a naşterii.

În aceste cazuri (copilul gasit si copilul abandonat), dacă nu se cunosc numele de familie şi prenumele copilului, acestea se stabilesc, prin dispoziţie, de către primarul localităţii unde se înregistrează naşterea.

La înregistrarea naşterii, ofiţerul de stare civilă atribuie şi înscrie codul numeric personal, care se menţionează în certificatul de naştere, precum şi în toate celelalte acte care privesc persoana în cauză.

În cazul adopţiei se va întocmi un nou act de naştere de către serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor de la domiciliul adoptatului sau în raza căreia se află sediul instituţiei de ocrotire în îngrijirea căreia se găseşte adoptatul. În situaţia în care adoptatorii sunt cetăţeni străini ori cetăţeni români cu domiciliul sau cu reşedinţa în străinătate, noul act de naştere se va întocmi de către serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor în a cărui rază administrativ-teritorială are domiciliul cel adoptat sau unde îşi are sediul instituţia de ocrotire, în cazul copiilor aflaţi în îngrijirea acesteia. În noul act de naştere întocmit, rubrica "Locul naşterii" se va completa cu denumirea unităţii administrativ-teritoriale unde îşi are sediul serviciului public comunitar local de evidenţa persoanelor care întocmeşte actul.

2. Întocmirea actului de căsătorie38

Căsătoria se încheie de către ofiţerul de stare civilă, la sediul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor, sectorului municipiului Bucureşti, oraşului sau comunei în a cărei rază administrativ-teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa unul dintre viitorii soţi.

Căsătoria se poate încheia în afara sediului serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor, cu aprobarea primarului, dacă din motive temeinice unul dintre soţi se află în imposibilitate de a se prezenta.

Declaraţia de căsătorie se face personal de către viitorii soţi, în scris, la serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor unde urmează a se încheia căsătoria. Ofiţerul de stare civilă, care primeşte declaraţia de căsătorie, solicită viitorilor soţi să prezinte actele de identitate, certificatele de naştere, certificatele medicale privind starea sănătăţii acestora şi, dacă este cazul, dovezi privind desfacerea sau încetarea căsătoriei, precum şi aprobarea preşedintelui consiliului judeţean sau a primarului general al municipiului Bucureşti pentru încheierea căsătoriei, în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de vârstă, rudenie firească sau adopţie, în condiţiile prevăzute de lege.

38 A se vedea cap.II, sect. 2, art. 27 – 33 din legea 119/199650

Dacă unul dintre viitorii soţi nu se află în localitatea unde urmează a se încheia căsătoria, el poate face declaraţia de căsătorie la serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor în a cărui rază administrativ-teritorială are domiciliul sau reşedinţa, care o transmite, în termen de 48 de ore, la serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor unde urmează a se încheia căsătoria.

Prin grija ofiţerului de stare civilă, declaraţia de căsătorie va fi publicată, prin afişarea în extras, în ziua în care a fost primită, la locul special amenajat la sediul primăriei unde se va încheia căsătoria.39

Căsătoria se încheie în termen de 10 zile, în care se cuprind atât ziua când a fost făcută declaraţia de căsătorie, cât şi ziua în care se oficiază căsătoria. Primarul municipiului, al sectorului municipiului Bucureşti, al oraşului sau al comunei unde urmează a se încheia căsătoria poate să încuviinţeze, pentru motive temeinice, încheierea căsătoriei înainte de împlinirea acestui termen. Ofiţerul de stare civilă nu încheie căsătoria dacă constată că nu sunt îndeplinite cerinţele legii, consemnând refuzul într-un proces-verbal. Dispoziţiile art. 10 sunt aplicabile în mod corespunzător, in sensul ca persoana nemulţumită poate sesiza judecătoria în raza căreia domiciliază.

La încheierea căsătoriei, ofiţerul de stare civilă ia consimţământul viitorilor soţi, liber şi deplin exprimat, în prezenţa a doi martori, după care îi declară căsătoriţi, le citeşte dispoziţiile din Codul familiei, privind drepturile şi obligaţiile soţilor, şi întocmeşte, de îndată, actul de căsătorie.

Actul de căsătorie se semnează de către soţi, cu numele de familie pe care au convenit să îl poarte în timpul căsătoriei, de cei doi martori şi de către ofiţerul de stare civilă.

La încheierea căsătoriei între cetăţeni străini sau între aceştia şi cetăţeni români, dacă nu cunosc limba română, precum şi în cazul în care unul sau ambii viitori soţi sunt surdomuţi, se va folosi interpret autorizat, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.

Ofiţerul de stare civilă poate încheia căsătoria între cetăţeni străini numai dacă, pe lângă actele prevăzute la art. 28, viitorii soţi prezintă dovezi eliberate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale ţărilor ai căror cetăţeni sunt, din care să rezulte că sunt îndeplinite condiţiile de fond, cerute de legea lor naţională, pentru încheierea căsătoriei.

Întocmirea actului de deces40

Întocmirea actului de deces se face la serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor în a cărui rază administrativ-teritorială s-a produs decesul, pe baza declaraţiei verbale făcute de către membrii familiei decedatului, iar în lipsa acestora, de către colocatari, vecini, administratorul imobilului, medicul sau alt cadru din unitatea sanitară unde s-a produs decesul, şi a certificatului medical constatator al decesului.

Declarantul va depune certificatul medical constatator al decesului, actul de identitate şi, dacă este cazul, livretul militar sau adeverinţa de recrutare ale celui decedat.

Declararea decesului se face în termen de 3 zile de la data încetării din viaţă a persoanei. În acest termen se cuprinde atât ziua în care s-a produs decesul, cât şi ziua în care se face declaraţia. Când decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum şi în cazul găsirii unui cadavru, declararea se face în termen de 48 de ore, socotit din momentul decesului sau al găsirii cadavrului. În aceste cazuri, pentru întocmirea actului de deces este necesară şi dovada eliberată de poliţie sau de Parchet, din care să rezulte că una dintre aceste autorităţi a fost sesizată despre deces. În cazul în care decesul nu a fost declarat în termen, întocmirea actului de deces se face cu aprobarea Parchetului.

În cazul în care se declară decesul unui copil născut viu, care a încetat din viaţă fără ca declararea naşterii să fi fost făcută în termenele prevăzute de lege, ofiţerul de stare civilă va

39 Articolul a fost introdus prin art. II pct. 1 din Legea nr. 23/199940 A se vedea cap.II, sect. a 3-a, art. 34 – 41 din Legea 119/1996

51

întocmi mai întâi actul de naştere şi apoi pe cel de deces. Dacă, din motive temeinice, actul de naştere nu poate fi întocmit, ofiţerul de stare civilă întocmeşte actul de deces şi ulterior urmăreşte înregistrarea naşterii.

Certificatul medical constatator al decesului, în care se consemnează cauza decesului, se întocmeşte şi se semnează de către medic sau, în lipsa acestuia, de către un cadru mediu sanitar care a făcut constatarea. Dacă decesul s-a produs pe o navă sau pe o aeronavă şi nu există medic la bord, constatarea decesului se va face în primul port sau aeroport de escală, de către un medic. În situaţia când durata călătoriei navei până la primul port de escală este mai mare de 24 de ore, constatarea decesului se face de către comandant, împreună cu consiliul de bord, şi se consemnează în jurnalul de bord. În caz de moarte violentă, comandantul navei va efectua cercetări, potrivit legii.

Actul de identitate şi livretul militar sau adeverinţa de recrutare ale persoanei decedate se reţin de către ofiţerul de stare civilă şi se înaintează, după caz, serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor sau comandamentului militar, până la data de 5 a lunii următoare. În cazurile în care declarantul nu poate prezenta aceste acte va preciza, în scris, motivul neprezentării acestora şi datele de stare civilă ale decedatului. Declaraţia se înaintează autorităţilor competente.

Întocmirea actului de deces privind un cadavru găsit se face la serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor în a cărui rază administrativ-teritorială a fost găsit. Înregistrarea cadavrului neidentificat se va face pe baza documentelor prevăzute la art. 34 şi la art. 35 alin. (3), (si anume declaraţia verbala făcuta de către membrii familiei decedatului, iar în lipsa acestora, de către colocatari, vecini, administratorul imobilului, medicul sau alt cadru din unitatea sanitară unde s-a produs decesul, şi a certificatului medical constatator al decesului si dovada eliberată de poliţie sau de Parchet). precum şi a procesului-verbal întocmit de medic, care va cuprinde vârsta, sexul, locul unde a fost găsit cadavrul, data şi cauza decesului.

Datele privind identitatea cadavrului, stabilite ulterior de către autorităţile administraţiei publice competente, se înscriu prin menţiune pe actul respectiv. Menţiunea se comunică serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor care are în păstrare actul de naştere, poliţiei şi, după caz, comandamentului militar.

Ofiţerul de stare civilă, după întocmirea actului de deces, eliberează declarantului o adeverinţă de înhumare sau de incinerare a cadavrului. Înhumarea sau incinerarea unui cetăţean român, al cărui deces s-a produs şi s-a înregistrat în străinătate, se face pe baza adeverinţei eliberate de serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor în a cărui rază administrativ-teritorială urmează să se facă înhumarea sau incinerarea. Când decesul cetăţeanului român s-a înregistrat la misiunea diplomatică a României, adeverinţa se va elibera pe baza certificatului de deces eliberat de misiunea diplomatică sau de oficiul consular de carieră.

Dacă decesul unui cetăţean român s-a produs pe o aeronavă aflată în afara teritoriului României sau pe o navă aflată în afara apelor teritoriale române, iar cadavrul este transportat în ţară, înhumarea sau incinerarea se face pe baza dovezii eliberate de comandantul navei sau al aeronavei, potrivit art. 8 alin. (6).

Întocmirea actului de deces, în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive declarative de moarte, se face din oficiu sau la cererea persoanei interesate, după caz, la serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor de la:a) locul de naştere al celui declarat mort;b) domiciliul celui declarat mort, în cazul când actul de naştere a fost întocmit la autorităţile locale din străinătate;c) domiciliul persoanei care a solicitat declararea judecătorească a morţii, în situaţia în care locul naşterii şi domiciliul decedatului nu sunt cunoscute.

52

Întocmirea actelor de stare civilă ale cetăţenilor români aflaţi în străinătateÎntocmirea actelor de stare civilă privind pe cetăţenii români aflaţi în străinătate se face la

misiunile diplomatice, la oficiile consulare de carieră ale României sau la autorităţile locale competente.

Potrivit art.42 alin 2 cetăţenii români aflaţi în străinătate pot solicita înscrierea în registrele de stare civilă române, de la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României, a certificatelor de stare civilă eliberate de autorităţile străine, care îi priveşte, în cazul în care înregistrarea actului sau faptului de stare civilă a fost făcută în prealabil la autoritatea din statul în care aceştia de află; înscrierea se face cu aprobarea şefilor misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare, iar refuzul acestora de motivează. Alin. 3 al aceluiasi articol prevede ca autoritatea competentă în materie de evidenţă a populaţiei repartizează misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României liste cu coduri numerice precalculate, în vederea înscrierii lor în actele de naştere întocmite şi în certificatele eliberate în baza acestora.41

Şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră ale României încheie căsătorii între cetăţeni români sau dacă unul dintre viitorii soţi este cetăţean român, dacă aceasta este în concordanţă cu legislaţia ţării în care sunt acreditaţi. Misiunile diplomatice şi oficiile consulare de carieră ale României trimit, prin Ministerul Afacerilor Externe, actele din primul exemplar al registrelor de stare civilă, pe măsura completării lor, la serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor a sectorului 1 al municipiului Bucureşti, împreună cu documentele primare pe baza cărora s-a întocmit actul. Al doilea exemplar al actelor din registrele de stare civilă va fi trimis, în termen de 30 de zile de la data când toate actele au fost completate, la serviciul publiccomunitar local de evidenţa persoanelor a municipiului Bucureşti.Actele de stare civilă ale cetăţenilor români, întocmite la autorităţile străine, au putere doveditoare în ţară numai dacă sunt înscrise sau transcrise în registrele de stare civilă române. Transcrierea actelor de stare civilă şi înscrierea menţiunilor primite din srăinătate se efectuează cu aprobarea Ministerului Administraţiei şi Internelor. Cetăţeanul român este obligat ca, în termen de 6 luni de la întoarcerea în ţară sau de la primirea din străinătate a certificatului sau a extrasului de stare civilă, să ceară transcrierea acestor acte la serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor în a cărui rază administrativ teritorială are domiciliul. Înscrierea sau transmiterea în registrele de stare civilă române a certificatelor sau a extraselor de stare civilă eliberate de autorităţile străine, care nu conţin toate rubricile prevăzute de certificatele de stare civilă române, se efectuează pe baza documentului original emis de autorităţile străine şi a altor înscrisuri autentice, emise de autorităţile publice competente române sau, după caz, străine, care fac dovada datelor care trebuie înscrise la rubricile respective, prezentate de solicitant.

Cetăţenii români ale căror acte de stare civilă au fost înregistrate în localităţi care au aparţinut României, iar în prezent se găsesc pe teritoriul altor state, pot solicita întocmirea actelor de stare civilă la serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor în a cărui rază administrativ-teritorială au domiciliul, pe baza extrasului de pe actul de stare civilă ce se găseşte în păstrarea Arhivelor Naţionale.Transcrierea acestor extrase în registrele de stare civilă se va face cu aprobarea Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Înscrierea menţiunilor în actele de stare civilă42

În actele de naştere şi, atunci când este cazul, în cele de căsătorie sau de deces se înscriu menţiuni cu privire la modificările intervenite în starea civilă a persoanei, în următoarele cazuri:

a) stabilirea filiaţiei prin recunoaştere sau hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă şi încuviinţarea purtării numelui. Înscrierea menţiunii de stabilire a filiaţiei pe actul

41 Alineatele (2) şi (3) au fost introduse prin art. I pct. 5 din Legea nr. 94/2004.42 A se vedea cap. III, art. 44 – 51 din Legea 119/1996

53

de naştere şi, după caz, de căsătorie şi de deces se face din oficiu sau la cererea celui interesat, pe baza actului de recunoaştere întocmit potrivit legii sau a hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile. În situaţia în care, ulterior, prin hotărâre definitivă şi irevocabilă s-a încuviinţat purtarea numelui de familie al părintelui faţă de care s-a stabilit filiaţia, menţiunea se înscrie şi pe actele de naştere ale copiilor minori, iar în cazul copiilor majori, numai la cererea acestora.

b) contestarea recunoaşterii sau tăgăduirea paternităţii;c) căsătorie, desfacerea, încetarea sau anularea căsătoriei; Încetarea căsătoriei prin

decesul sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, anularea sau desfacerea căsătoriei se înscriu prin menţiune pe actul de căsătorie şi pe cele de naştere ale foştilor soţi. Menţiunea se înscrie, din oficiu, pe baza comunicării primite de la ofiţerul stării civile care a întocmit actul de deces, a hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile ori la cererea persoanei interesate.

d) adopţie, desfacerea, încetarea sau anularea adopţiei. Anularea sau desfacerea adopţiei, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, se înscrie, prin menţiune, pe actul de naştere iniţial şi, după caz, pe cel întocmit în urma adopţiei, pe actul de căsătorie şi pe actele de naştere ale copiilor minori ai celui adoptat, iar în cazul copiilor majori, numai la cererea acestora. Menţiunea se înscrie, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.

e) pierderea sau dobândirea cetăţeniei române; Menţiunile privind acordarea sau pierderea cetăţeniei române se înscriu pe actul de naştere şi, dacă este cazul, pe cel de căsătorie, pe baza comunicării transmise de Ministerul Administraţiei şi Internelor.

f) schimbarea numelui; Menţiunea privitoare la schimbarea numelui se înscrie pe actele de stare civilă ale persoanei în cauză, potrivit legii.

g) deces;h) rectificare, completare sau anulare a actelor de stare civilă ori a menţiunilor înscrise

pe ele;i) schimbarea sexului, după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti.La cerere, persoanelor îndreptăţite li se pot elibera, in conditiile legii43, certificate de stare

civilă cu menţiunile înscrise în actele de stare civilă. Certificatele de stare civilă eliberate anterior se retrag şi se anulează.

Actele de stare civila, anularea rectificarea si reconstituirea acestora ;

Actele de stare civilăSunt înscrisuri autentice întocmite în registrele de stare civilă, de către delegatul de stare

civilă, care cuprind elementele stării civile a persoanei şi fac dovada acesteia. Au o natura mixta, avand elemente de drept civil si de drept administrativ.44

Noţiunea de act are în acest caz sensul de instrument (mijloc de probă) şi nu de negotium (manifestare de voinţă), actul de stare civilă fiind fila din registrul de stare civilă- fie că e vorba de registrul de naşteri, casătorii sau decese-, fila completată de delegatul de stare civilă.Ca înscrisuri autentice, actele de stare civilă servesc atât ca mijloc de individualizare a persoanei prin elementele de stare civilă atestate, dar şi ca mijloace de probă a acestor elemente. Actele de stare civilă au putere doveditoare absolută, făcând dovada până la înscrierea în fals pentru toate menţiunile înscrise pe baza propriilor constatări ale delegatului, iar cu privire la menţiunile înscrise pe baza declaraţiilor făcute, ele fac dovada numai până la proba contrară.Actele de stare civila şi înregistrările făcute pe acestea pe baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile sunt opozabile erga omens, până la proba contrară.

43 A se vedea art. 11 din Legea 119/199644 Idem, pag.125;

54

Persoanele care întocmesc acte de stare civilăAtribuţiile de stare civilă se îndeplinesc de către consiliile judeţene şi de către servicii

publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, prin ofiţerii de stare civilă.

Au calitatea de ofiţeri de stare civilă: a) primarii municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor; b) şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră ale României; c) comandanţii de nave şi aeronave.Exercitarea atribuţiilor de ofiţer de stare civilă poate fi delegata de catre primari şi şefii

misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră ale României sau poate fi retrasa, după caz, viceprimarului, secretarului sau altor funcţionari cu competenţă în acest domeniu, respectiv unuia dintre agenţii diplomatici sau unuia dintre funcţionarii consulari. Ofiţerul de stare civilă nu poate întocmi acte de stare civilă când este parte sau declarant. În asemenea cazuri, el va delega o altă persoană, în condiţiile legii.

Potrivit art 4 din Legea 119/1996, cetăţenii străini care au domiciliul sau se află temporar în România pot cere înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români. Persoanele fără cetăţenie sunt obligate să solicite înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă la serviciile publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor competente. Cetăţenii străini pot cere, iar persoanele fără cetăţenie sunt obligate să solicite înscrierea de menţiuni pe actele de stare civilă întocmite în registrele de stare civilă române.

Dacă un cetăţean străin s-a căsătorit sau a decedat pe teritoriul României, ofiţerul de stare civilă care a întocmit actul va trimite, în termen de 5 zile de la înregistrare, un extras de pe actul respectiv organului competent al Ministerului Administraţiei şi Internelor, care îl va transmite misiunii diplomatice sau oficiului consular al ţării respective acreditate în România, potrivit obligaţiilor izvorâte din tratate, acorduri sau convenţii la care România este parte sau pe bază de reciprocitate.

Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă şi înscrierea menţiunilor se fac la cerere, pe baza declaraţiei persoanei obligate la aceasta, sau din oficiu, în condiţiile prevăzute de prezenta lege. Numele de familie şi prenumele se scriu aşa cum rezultă din actele de identitate, din certificatele de stare civilă şi din alte înscrisuri prezentate de declarant sau primite de la autorităţile prevăzute de lege. Întocmirea actelor de stare civilă, precum şi înscrierea menţiunilor se fac în limba română.

Ofiţerul de stare civilă este obligat să verifice realitatea conţinutului declaraţiei şi concordanţa acesteia cu actele de identitate, certificatele de stare civilă şi cu celelalte înscrisuri prezentate de declarant. Actul de stare civilă, întocmit în temeiul declaraţiei, se semnează de către ofiţerul de stare civilă şi de către declarant. În cazul în care declarantul nu poate semna, ofiţerul de stare civilă menţionează aceasta pe actul de stare civilă, pe care îl semnează. Este interzis să se facă ştersături, răzuiri, prescurtări şi adăugări în actele de stare civilă.

Actele de stare civilă întocmite de o persoană care a exercitat în mod public atribuţiile de ofiţer de stare civilă, cu respectarea prevederilor prezentei legi, sunt valabile, chiar dacă acea persoană nu avea această calitate.

Dacă naşterea sau decesul are loc în tren, pe o navă sau aerovană, ori într-un alt mijloc de transport în timpul călătoriei pe teritoriul României, întocmirea actului de stare civilă se face la serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor a locului de coborâre sau de debarcare. În cazul în care naşterea, căsătoria sau decesul are loc pe o navă, în timpul unei călătorii în afara apelor teritoriale române, evenimentul se înregistrează în jurnalul de bord de către comandantul navei. Comandantul navei poate încheia căsătorii numai între persoane de cetăţenie română. El poate aproba, pentru motive temeinice, reducerea termenului prevăzut la art. 29 alin. (2).

55

Dacă naşterea sau decesul are loc pe o aeronavă, în timpul unei călătorii în afara teritoriului României, evenimentul se înregistrează de comandantul aeronavei în carnetul de drum. Înregistrările făcute în jurnalul de bord sau în carnetul de drum, vor cuprinde toate datele necesare întocmirii actului de stare civilă, precum şi semnăturile cerute de lege, ele făcând dovada evenimentului până la întocmirea actului în condiţiile prevăzute de alin. (6), si anume, comandantul navei sau al aeronavei eliberează persoanelor îndreptăţite o dovadă cu privire la înregistrarea făcută, iar la sosirea în ţară înaintează prin căpitănia portului, respectiv prin comandantul aeroportului, un extras de pe jurnalul de bord sau de pe carnetul de drum, la serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor a sectorului 1 al municipiului Bucureşti, care va întocmi actul de stare civilă.

Articolul 9 prevede ca orice modificare intervenită în statutul civil al unei persoane, ca urmare a întocmirii unui act de stare civilă sau, după caz, dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, ori printr-un act administrativ, se comunică din oficiu, în termen de 10 zile, autorităţii administraţiei publice locale unde s-a întocmit actul de naştere, de căsătorie sau de deces al persoanei la care această modificare se referă, în vederea înscrierii menţiunilor corespunzătoare.

În cazul în care ofiţerul de stare civilă refuză să întocmească un act sau să înscrie o menţiune ce intră în atribuţiile sale, persoana nemulţumită poate sesiza judecătoria în raza căreia domiciliază.

Pe baza actelor de stare civilă se eliberează certificate de naştere şi de căsătorie titularilor sau reprezentanţilor legali ai acestora, iar certificate de deces, membrilor familiei sau altor personae îndreptăţite. Certificatele de stare civilă se pot elibera şi altor persoane împuternicite prin procură specială. În cazul în care certificatul de stare civilă nu a fost eliberat la data întocmirii actului, eliberarea acestuia se face la cererea scrisă a persoanei îndreptăţite. Cererea se depune la serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor care are în păstrare registrul de stare civilă sau de la domiciliul ori reşedinţa petiţionarului. În cazul în care registrul de stare civilă nu se află în păstrarea autorităţii la care s-a depus cererea, aceasta îl solicită autorităţii administraţiei publice competente, în termen de 3 zile. În situaţia în care exemplarul 1 al actului de stare civilă lipseşte ori actele au fost predate Arhivelor Naţionale, serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor care primeşte cererea solicită extras, după caz, de pe actul ce se găseşte în păstrarea consiliului judeţean, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a Arhivelor Naţionale, pe baza căruia întocmeşte şi eliberează certificatul de stare civilă. Eliberarea extraselor de pe actele de stare civilă aflate în păstrarea Arhivelor Naţionale, la cererea oficiilor de stare civilă şi a structurilor competente ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi a altor autorităţi publice, se face gratuit.

Eliberarea altor certificate în locul celor pierdute, sustrase, distruse sau deteriorate este supusă taxei de timbru, potrivit legii. Cererile privind procurarea şi eliberarea certificatelor de stare civilă ale cetăţenilor străini, ale căror acte şi fapte de stare civilă s-au produs şi s-au înregistrat în România, adresate misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale acestor ţări, acreditate în România, precum şi ale cetăţenilor români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate, adresate misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare de carieră ale României sau Ministerului Administraţiei şi Internelor, vor fi soluţionate de Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Transmiterea acestor documente se va face, după caz, prin Ministerul Afacerilor Externe, dacă actele au fost solicitate prin misiunile diplomatice şi oficiile consulare de carieră ale României, prin misiunile diplomatice şi oficiile consulare acreditate în România sau prin Ministerul Administraţiei şi Internelor, potrivit convenţiilor la care ţara noastră este parte.

Certificatele de stare civilă eliberate de serviciile publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor, care au înregistrat actele şi faptele de stare civilă, sunt valabile şi în străinătate.

Potrivit art. 12. - (1) este interzisă reţinerea certificatelor de stare civilă de către orice persoană, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. În cazul în care autorităţile învestite cu

56

atribuţii de stare civilă constată că unele date din cuprinsul unui certificat de stare civilă nu corespund cu cele din actul pe baza căruia a fost eliberat, certificatul se reţine şi se sesizează serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor competent, în vederea anulării şi eliberării unui nou certificat.

Anularea modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor

Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea se pot face numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

În cazul anulării, completării şi modificării actelor de stare civilă, sesizarea instanţei judecătoreşti se face de către persoana interesată, de către structurile de stare civilă din cadrul serviciilor publice comunitare locale sau judeţene de evidenţă a persoanelor ori de către parchet. Cererea se soluţionează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul acestora, pe baza verificărilor efectuate de serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor şi a concluziilor procurorului.

Soluţionarea cererilor de anulare, completare şi modificare a actelor de stare civilă formulate de cetăţenii români cu domiciliul în străinătate şi de străini este de competenţa Judecătoriei Sectorului 1 al municipiului Bucureşti.

Actele de stare civilă reconstituite nu pot fi completate.Datorita faptului că normele care reglementează starea civilă sunt de ordine publică,

având un caracter imperativ, încălcarea lor atrage nulitatea absolută a actului. Intanţa competentă este judecătoria de la domiciliul/sediul reclamantului, iar judecata se face pe baza cercetărilor poliţiei şi cu ascultarea concluziilor procurorului

Practica judiciară a evidenţiat câteva cazuri frecvente în care actele de stare civilă sunt lovite de nulitate :-înregistrarea făcută de o persoană necompetentă, cu excepţia cazului în care aceasta şi-a îndeplinit în mod public atribuţiile de stare civilă ;-înregistrarea privind un act sau fapt care care nu s-a produs ;- înregistrarea făcută pe baza unui act juridic care a fost ulterior anulat-anularea înregistrării în cazul în care ulterior se procura actul original care a fost reconstituit.

Anularea, completarea şi modificarea unui act de stare civilă sau a unei menţiuni înscrise pe acesta, dispuse prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, precum şi rectificarea unui act de stare civilă sau a menţiunilor înscrise pe acesta, aprobată prin dispoziţia primarului, se înscriu numai prin menţiune pe marginea actului de stare civilă corespunzătoare.

Rectificarea, modificarea şi completarea actelor de stare civilăRectificarea = corectarea, înlocuirea unor menţiuni greşite cu cea realăCompletrea= înregistrarea unei menţiuni care iniţial fusese comisăModificarea= schimbarea unor menţiuni din act, care au fost correct înscrise iniţial, dar

care nu mai corespund situaţiei reale.Rectificarea, modificarea şi completarea actelor de stare civilă se obţine printr-o acţiune

adresată Instantei. Obiectul acestei acţiuni îl constituie direct şi exclusive actele de stare civilă din register, pe care se face apoi menţiune, pe baza hotărârii judecătoreşti.Când este eronat şi incomplet doar certificatul şi nu registrul, rectificarea şi completarea se fac direct de către primăria emitentă, pe baza unei simple cereri adresate acesteia.

Rectificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe marginea acestora se face în temeiul dispoziţiei primarului unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă, din oficiu sau la cererea persoanei interesate.

57

Cererea de rectificare a actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea, însoţită de actele doveditoare, se depune la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor care are în păstrare actul de stare civilă sau la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor de la locul de domiciliu. Cererea se soluţionează în termen de 30 de zile, prin emiterea dispoziţiei primarului care se comunică solicitantului în termen de 10 zile de la data emiterii.

Dispoziţia primarului poate fi contestată la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială îşi are sediul autoritatea emitentă, în condiţiile legii.

Actele de stare civilă reconstituite nu pot fi rectificate.

Reconstituirea si intocmirea ulterioară a actelor de stare civilă1. Potrivit art. 52 al Legii 119/1996, reconstituirea actelor de stare civilă se poate face, la

cerere, fiind posibila atunci când un act de stare civilă a existat dar nu poate fi procurat, dacă: a) registrele de stare civilă au fost pierdute sau distruse, în totalitate ori în parte; este vorba de situaţia in care au fost pierdute ambele exemplare ale registrului.b) actul de stare civilă a fost întocmit în străinătate şi nu poate fi procurat certificatul ori extrasul de pe acest act.

Procedura nu este judecătorească ci administrativă şi se referă doar la actele de naştere, casătories au deces şi nu la menţiunile pe marginea acestora. Soluţionarea cererii se face prin dispoziţia primarului, care poate fi contestata la Instanţa în a carei rază se află sediul autoritatii emitente.

Dacă ulterior reconstituirii actul original întocmit în străinătate este procurat, actul reconstituit se anulează.

2. Întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă se poate cere dacă:a) întocmirea actului de naştere sau de deces a fost omisă, deşi au fost depuse actele necesare întocmirii acestuia;b) întocmirea actului de căsătorie a fost omisă, deşi a fost luat consimţământul soţilor de către ofiţerul de stare civilă.

Procedura care se aplică este comună cu aceea pentru reconstituirea actelor de stare civilă.Cererea de reconstituire sau de întocmire ulterioară a unui act de stare civilă, însoţită de

actele doveditoare, se depune la serviciul public comunitar local de evidenţa persoanelor, competent să întocmească actul, sau a locului de domiciliu al persoanei interesate, în cazul prevederilor art. 52 lit. b). Cererea se soluţionează în termen de 30 de zile, prin dispoziţie a primarului, care se comunică solicitantului în termen de 10 zile de la emitere. Dispoziţia primarului poate fi contestată la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială îşi are sediul autoritatea emitentă. Dispoziţiile de mai sus se aplică, în mod corespunzător, persoanelor fără cetăţenie, care au domiciliul în România.

În cazul în care unul dintre exemplarele registrului de stare civilă este pierdut sau distrus, în totalitate ori în parte, acesta se înlocuieşte printr-o copie întocmită de pe registrul existent, care se certifică pentru conformitate de către ofiţerul de stare civilă.

Proba stării civilePrincipalul mijloc de proba îl constituie actele de stare civilă originale, precum şi

certificatele de stare civilă eliberate pe baza actelor originale. Pentru tot ceea ce reprezintă constatări personale ale ofiţerului de stare civilă, actele de stare civilă fac dovada până la constatarea falsului prin hotărâre judecătorească definitivă, iar pentru celelalte înscrieri, până la proba contrară.

Dacă cerificatul de stare civilă s-a pierdut, distrus sau deteriorat, se poate elibera un duplicat care are aceeaşi forţă probantă ca originalul.

58

Starea civilă se poate dovedi prin orice mijloace de probă în faţa instanţei judecătoreşti, precum şi în faţa autorităţilor administraţiei publice când se solicită reconstituirea actelor de stare civilă, în următoarele situaţii:a) nu au existat registre de stare civilă;b) registrele de stare civilă au fost pierdute ori distruse în totalitate sau în parte;c) nu este posibilă procurarea din străinătate a certificatelor de stare civilă sau a extraselor după actele de stare civilă;d) întocmirea actelor de stare civilă a fost omisă.

Proba prin alte mijloace de probă se poate face şi în alte împrejurări în care nu se urmăreşte înregistrarea sau modificarea stării civile.

Teme de autoevaluare:-care sunt posibilitatile de anulare a actelor de stare civila?- ce sunt registrele de stare civila?-in ce conditii poate fi anulat, rectificat sau modificat un act de stare civila?

SumarELEMENTE DE DREPTUL FAMILIEI SI ACTE DE STARE CIVILA

MODULUL I: Casatoria, notiune, caractere, trasaturi, conditiile de valabilitate, cazurile de nulitate

Casatoria, notiune, caractere, trasaturi;Conditiile de valabilitate ale actului juridic al casatoriei;Actul juridic al casatoriei, cazurile de nulitate;

MODULUL II: Casatoria si efectele ei;Casatoria - efectele de natura personala;Casatoria - efectele de natura patrimoniala;

MODULUL III: Bunurile sotilor;Bunurile sotilor, clasificarea acestora in comune si proprii, drepturile sotilor asupra acestora;Bunurile comune si impartirea acestora in timpul casatoriei;

MODULUL IV: Desfacerea casatoriei;Desfacerea casatoriei- notiune si modalitati de desfacere;Desfacerea casatoriei- efectele desfacerii intre fostii soti, respectiv fata de copii minori;Impartirea bunurilor comune ale sotilor la desfacerea casatoriei;

MODULUL V: Filiatia fireasca;Filiatia fireasca-notiune;Filiatia fata de mama si mijloacele de stabilire; Filiatia fata de tata a copilului din casatorie si mijloacele de stabilire;Mijloacele de stabilire a filiatiei fata de tata a copilului din afara casatoriei;

MODULUL VI: Rudenia civila- adoptia;

59

Adoptia-notiuneConditii de valabilitate ale actului juridic al adoptiei ;Procedura adopţiei, efecte si sanctiuni ;

MODULUL VII: Obligatia de intretinere;Obligatia de intretinere-notiune si caractere juridice;Particularitati ale obligatiei de intretinere;

MODULUL VIII: Starea civila a persoanei fizice;Starea civila a persoanei fizice- notiune si caractere juridice;Posesia de stat si factorii de ordin natural care intra in compunerea starii civile;Actiunile de stare civila;Inregistrările de stare civilă ;Actele de stare civila, anularea rectificarea si reconstituirea acestora ;Proba starii civile ;

III. Anexe Bibliografia completă a cursului1. Emese Florian, Dreptul familiei, Editura C.H Beck, Bucuresti 2006;2. Emese Florian, Dreptul familiei, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2003;3. Ion P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Ed. All, Bucuresti, 1996 ;4. Ion Filipescu, Adoptia si protectia copilului aflat in dificultate, Ed. All, Bucuresti, 1997 si 1998 ;5. Ion P. Filipescu, Încheierea căsătoriei si efectele ei, Ed. Academiei, Bucuresti, 1981;6. Aurelian Ionascu, Filiatia si ocotirea minorilor, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1980 ;7. Ioan Reghini, Dreptul familiei, vol I, Tg. Mures, 1994 ;8. Stoica si M. Ronea, Natura juridica si procedura specifica adopţiei, in D. NR. 2, 1993;9.Cristiana Turianu si Corneliu Turianu, Dreptul familiei, Ed. Press “Mihaela” SRL, Bucuresti 1999 ;10. Ernest Lupan, Dan A. Popescu, Drept Civil. Persoana fizica, Ed. Lumina Lex, Bucuresti 199311. Mircea Muresan, Drept civil. Persoanele, Editura SC Cordial SRL, Cluj-Napoca, 1992;

Glosar

Căsătoria: desemnează starea (statutul) juridic dobândit prin încheierea actului juridic al căsătoriei, adică ansamblul drepturilor, îndatoririlor ce iau naştere în persoana firecăruia dintre soţi ca urmare a încheierii căsătoriei.

Impedimente la căsătorie : condiţii de fond negative, acele condiţii în prezenţa cărora este interzisă încheierea căsătoriei;

Căsătoria putativa este acea căsătorie nula sau anulabila in care cel putin unul dintre soţi a fost de buna credinta in momentul incheierii căsătoriei.

60


Filiata: in sens larg, noţiunea evoca legatura juridica ce exista ca urmare a descendentei biologice intre o persoana si ascendentii sai; in sens restrans, noţiunea desemneaza raportul de descendenta a unei persone din părinţii sai, legatura directa si imediata dintre un copil si părinţii sai.

Actele de stare civilă: înscrisuri autentice întocmite în registrele de stare civilă, de către delegatul de stare civilă, care cuprind elementele stării civile a persoanei şi fac dovada acesteia. Au o natura mixta, avand elemente de drept civil si de drept administrativ

Inregistrările de stare civilă: sunt operaţii materiale care constau în consemnarea în scris a producerii/ existenţei faptelor sau a încheierii actelor din care rezultă starea civilă a unei persoane, consemnare făcută de organele de stat competente, în registrele de stare civilă şi cu respectarea procedurii prevăzute de lege.

61

SumarELEMENTE DE DREPTUL FAMILIEI SI ACTE DE STARE CIVILA

MODULUL I: Casatoria, notiune, caractere, trasaturi, conditiile de valabilitate, cazurile de nulitate

Casatoria, notiune, caractere, trasaturi;Conditiile de valabilitate ale actului juridic al casatoriei;Actul juridic al casatoriei, cazurile de nulitate;

MODULUL II: Casatoria si efectele ei;Casatoria - efectele de natura personala;Casatoria - efectele de natura patrimoniala;

MODULUL III: Bunurile sotilor;Bunurile sotilor, clasificarea acestora in comune si proprii, drepturile sotilor asupra acestora;Bunurile comune si impartirea acestora in timpul casatoriei;

MODULUL IV: Desfacerea casatoriei;Desfacerea casatoriei- notiune si modalitati de desfacere;Desfacerea casatoriei- efectele desfacerii intre fostii soti, respectiv fata de copii minori;Impartirea bunurilor comune ale sotilor la desfacerea casatoriei;

MODULUL V: Filiatia fireasca;Filiatia fireasca-notiune;Filiatia fata de mama si mijloacele de stabilire; Filiatia fata de tata a copilului din casatorie si mijloacele de stabilire;Mijloacele de stabilire a filiatiei fata de tata a copilului din afara casatoriei;

MODULUL VI: Rudenia civila- adoptia;Adoptia-notiuneConditii de valabilitate ale actului juridic al adoptiei ;Procedura adopţiei, efecte si sanctiuni ;

MODULUL VII: Obligatia de intretinere;Obligatia de intretinere-notiune si caractere juridice;Particularitati ale obligatiei de intretinere;

MODULUL VIII: Starea civila a persoanei fizice;Starea civila a persoanei fizice- notiune si caractere juridice;Posesia de stat si factorii de ordin natural care intra in compunerea starii civile;Actiunile de stare civila;Inregistrările de stare civilă ;

62

Actele de stare civila, anularea rectificarea si reconstituirea acestora ;Proba starii civile ;

III. Anexe Bibliografia completă a cursului1. Emese Florian, Dreptul familiei, Editura C.H Beck, Bucuresti 2006;2. Emese Florian, Dreptul familiei, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2003;3. Ion P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Ed. All, Bucuresti, 1996 ;4. Ion Filipescu, Adoptia si protectia copilului aflat in dificultate, Ed. All, Bucuresti, 1997 si 1998 ;5. Ion P. Filipescu, Încheierea căsătoriei si efectele ei, Ed. Academiei, Bucuresti, 1981;6. Aurelian Ionascu, Filiatia si ocotirea minorilor, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1980 ;7. Ioan Reghini, Dreptul familiei, vol I, Tg. Mures, 1994 ;8. Stoica si M. Ronea, Natura juridica si procedura specifica adopţiei, in D. NR. 2, 1993;9.Cristiana Turianu si Corneliu Turianu, Dreptul familiei, Ed. Press “Mihaela” SRL, Bucuresti 1999 ;10. Ernest Lupan, Dan A. Popescu, Drept Civil. Persoana fizica, Ed. Lumina Lex, Bucuresti 199311. Mircea Muresan, Drept civil. Persoanele, Editura SC Cordial SRL, Cluj-Napoca, 1992;

Glosar

Căsătoria: desemnează starea (statutul) juridic dobândit prin încheierea actului juridic al căsătoriei, adică ansamblul drepturilor, îndatoririlor ce iau naştere în persoana firecăruia dintre soţi ca urmare a încheierii căsătoriei.

Impedimente la căsătorie : condiţii de fond negative, acele condiţii în prezenţa cărora este interzisă încheierea căsătoriei;

Căsătoria putativa este acea căsătorie nula sau anulabila in care cel putin unul dintre soţi a fost de buna credinta in momentul incheierii căsătoriei.


Filiata: in sens larg, noţiunea evoca legatura juridica ce exista ca urmare a descendentei biologice intre o persoana si ascendentii sai; in sens restrans, noţiunea desemneaza raportul de descendenta a unei persone din părinţii sai, legatura directa si imediata dintre un copil si părinţii sai.

Actele de stare civilă: înscrisuri autentice întocmite în registrele de stare civilă, de către delegatul de stare civilă, care cuprind elementele stării civile a persoanei şi fac dovada acesteia. Au o natura mixta, avand elemente de drept civil si de drept administrativ

63

Inregistrările de stare civilă: sunt operaţii materiale care constau în consemnarea în scris a producerii/ existenţei faptelor sau a încheierii actelor din care rezultă starea civilă a unei persoane, consemnare făcută de organele de stat competente, în registrele de stare civilă şi cu respectarea procedurii prevăzute de lege.

64

elemente dr.familiei 2010

Documents