UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN BACĂUFACULTATEA DE INGINERIE

SECŢIA ENERGETICĂ INDUSTRIALĂ

PROIECTde an la disciplina

“Sanatate si securitate operationala”

Tema: Echipamentul Individual de Protecţie

Indrumător: Executant:Asis.dr.ing. CHIŢIMUŞ ALEXANDRA-DANA Student gr.EI 931

Barbuta Adrian ValentinToma Liviu Varzaru CristianPopa Viorel

- 2013 -

1

Cuprins

1.NOŢIUNI INTRODUCTIVE 32. Protecţia capului 63.Protecţia ochilor 84.Protecţia urechilor 115. Protecţia mâinilor 136.Protecţia picioarelor 157. Îmbrăcăminte de protecţie şi avertizare 17BIBLIOGRAFIE 18

2

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

lucrător - persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice;

angajator - persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau unităţii;

echipament individual de protecţie(EIP) - orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv;

El se acorda obligatoriu si gratuit tuturor salariatilor, precum si altor categorii participante la procesul muncii, în conformitate cu Normativul cadru de acordare si utilizare a echipamentului individual de protectie, elaborat de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei si aprobat prin Ordinul nr. 225/1995. Pe baza acestuia, angajatorul este obligat sa întocmeasca lista interna de dotare cu EIP adecvat executarii sarcinilor de munca în conditii de securitate. [1]

1.1CADRUL LEGISLATIV

1.1.1 Reglementari europene

Principalul act normativ care reglementeaza domenlul securitatii sj sanatati in munca pentru protejarea lucratorilor impotriva riscurilor de accldentare sj imbolnavire profesionala in Uniunea Europeana este Directiva cadru 89/391/CEE privind Inlroducerea de masuri pentru promovarea imbunatatjrii securitatji si sanatatii lucratorilor la locul de munca.Directiva 89/391/CEE reprezinta cadrul legislativ sj juridic, baza pentru adoptarea directivelor speciale, tn sensul articolului 16 alineatul (1), care stabilesc cerintele minime de sanatate sj securitate pentru lucratori in cazul utilizarii echipamentelor individuate de protectee:

3

•Directiva 89/656/CEE privind cerin^ete minime de securitate sj sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuate de protectie la locul de munca, cu comptetarile sj modificarile ulterioare.Pe langa aceste directive trebuie tjna cont de principiile de integrare a securitatji la proiectarea sj fabricarea echipamentelor de munca reglementate de:

•Directiva 2006/42/CE privind masinile sj de modificare a directivei 95/16/CE;•Directiva 2006/95/CE privind armonlzarea legislate! statelor membre referitoare

la echipamentele electrice destinate utilizarii in cadrul unor anumlte Hmite de tenslune;

•Directiva 89/686/CEE privind apropierea legislator statelor membre referitoare la echipamentul individual de proteose;

•Directiva 200O/14/CE privind apropierea legislator statelor membre referitoare la zgomotul emis de echipamentele utilizate fn exterior, fiind republicata in text consolidat prin Directiva 2005/88/CE;

1.1.2 Reglementari nationale

In Romania, leglslatia de securitate si sanatate in munca aplicabila domeniilor de activitate din economia nationala transpune Directivele Uniunii Europene din domeniul securitati si sanation in munca.Cadrul legislativ national cuprinde:

-Legea securitatai si sanation in munca nr.319/2006, cu modificarile ulterioare;-Normele metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanation in munca nr.

319/2006, aprobate prin Hotararea Guvemului nr.1425/2006, cu modificarile sj completarile ulterioare;

-Hotararile Guvemului referitoare la cerintele minime de securitate sj sanatate in munca.

Principiile de baza referitoare la utilizarea ElP la locul de munca sunt inscrise in Legea nr. 319/2006 sj Legea nr. 51/2012 privind modificarea si completarea Legii nr. 108/1999 pentru infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii'.

Astfel, Legea nr.319/2006 definite echipamentul individual de protectie, stabileste obligatia angajatorului de a asigura permanent echipamentul individual de protectie (EIP) necesar la locul de munca, obligate lucratorilor referitoare la purtarea ElP si sanctiunile prevazute in cazul uno abateri

Acordarea EIP la locul de munca reprezinta o masura de protecpe care trebuie adoptata in stransa legatura cu evaluarea riscurilor, iar angajatorul este cel care decide asupra necesitatii adoptarii sale si implicit este cel care raspunde de alegerea

4

corespunzatoare a EIP prevazut a fi utilizat cu cerinjele aplicabite avand in vedere riscurile existente.

Angajatorii au obligata de a asigura in permanenta EIP necesar la locul de munca, fumizand noi EIP in cazul degradaril celor acordate sau a pierderii calitatji de protectje a lor.

Lucratorii au obligatja de a utiliza EIP in mod corect, respectiv in conformitate cu instructiunile de lucru si cu instructiunile furnizate de producatorul EIP, iar dupa utilizare trebuie fie sa inapoieze angajatorului EIP acordat (in cazul in care un lucrator dintr-o unitate isi desfasoara sarcina de munca la sediul altei unitatil), fie sa il pastreze in conditiile stabilite la nivelul organlzatlei.

Principiile si conditile referitoare la EIP din lege sunt detaliate prin HG nr. 1048/2006, care cuprinde prevederi detaliate referitoare la obligatli ale angajatorilor si ale lucratorllor in legatura cu utilizarea EIP la locul de munca si recomandari privind jdentificarea pericolelor, a sortimentelor de ElP/articoletor de EIP ce ar putea fi folosrte pentru a proteja paitlle corpului uman si a prlnclpalelor tlpurl de EIP ce ar trebui sa fie utilizate la unele locuri de munca, avand in vedere riscurile generale specifice.[2]

Un echipament individual de protectie trebuie sa fie conform reglementarilor legale in vigoare corespunzatoare, referitoare la proiectarea si fabricarea sa din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in munca. In toate cazurile, un echipament individual de protectie trebuie:

a) sa fie adecvat corespunzator riscurilor pe care le previne, fara a induce el insusi un risc suplimentar;

b) sa raspunda conditiilor existente la locul de munca;c) sa tina seama de cerintele ergonomice si de sanatate ale angajatului;d) sa fie adaptat conformatiei purtatorului.Neacordarea echipamentului de lucru, precum si neutilizarea sau utilizarea in

alte scopuri decat cel pentru care a fost acordat, constituie abatere de la legislatia de securitate si sanatate in munca si se sanctioneaza disciplinar, conform legislatiei in vigoare

5

2. Protecţia capului

2.1 GeneralităţiOrice lucrător ce riscă accidentăriale capului cauzatede

căderide obiecte , materiale, cauzate de mase fluctuante, de ciocniricu obstacole, trebuie să primească căştide protecţiea adecvate capului

Căştile de protecţie fabricate din material termoplastice sunt predispusesăse uzeze şi să devină fragile (radiaţiiultraviolete, vreme, etc.) .

Acestea trebuie să fie aruncate după maximum 4 anide la data de producţie. Căştile care sunt vizibil stricate trebuie aruncate. [3]

Figura 1.1 prezinta un panou de obligare la purtarea uni EIP pentru protectia capului

Fig 2.2 Căşti de protecţie fabricate din material termoplastic

2.2 Motive pentru a purta cască[3]●Banda pentru ceafă previne efficient alunecarea căştii.●Dacă trebuie să aplecaţi capul în jos(de ex. întimpullucrărilorde întărire)

casca este securizată prin cureaua de bărbie. ●Căptuşeala de lână protejează împotriva frigului. ●O cască de protecţie este uşoară (doar aprox. 300 grame).●Spre deosebire de şapcă, casca nu absoarbe apa atunci când plouă, ci

elimină apa printr-un sistem de drenaj.●Partea interioară este ajustabilă. Există trei mărimi potrivirea perfectă pentru fiecare mărime de cap. ●Casca de protecţie are ventilaţie ajustabilă. Aceasta înseamnă căs e transpiră mai puţin atunci când se poartă o cască, înloc de şapcă.

6

fig 2.1

2.3Lista orientaliva si neexhaustiva a acliviiatilor si sectoarelor de activilate care pot necesita utilizarea de echipameni individual de protective a capului (protectja craniului):[2]- lucrari de construct, in special activitate pe, sub sau in aproplerea schetetor

si locurilor de munca la inaltime, la operatli de montare si demontare a cofrajelor, de asamblare si instalare, activitati desfasurata pe schele si de demolari;-lucrari de poduri metalice, constructi metalice inalte, stalpi, tumuri, structuri hidraulice de metal, furnale, otelarii si laminoare, containere mari, conducte mari, cazane si centrale electrice;-lucrari in fose, santuri, puturi si galerii;-terasamente si lucrari in piatra;-lucrari in subteran, cariere, excavari la suprafata, halde;-lucrari cu unelte de inpusucat bolturi;-lucrari cu explozivi;-lucrari in vecinatatea lifturilor, dispozitivelor de ridicare, macaraletor si a transportoarelor;-lucrari la fumale, instalapi de concasare fina, otelarii, laminoare, ateliere metalurgice, forjare, matrisare la cald si tumare;-lucrari la cuptoare industrial, containere, masini, silozuri, buncare si conducte;-lucrari de constructi navale;-lucrari de manevra feroviare;-lucrari in abatoare

7Fig 2.3 Casca 3M™ Seria G3000 [4]

3.Protecţia ochilor 3.1 Generalităţi

Conform directivelor Comisiei Europene, angajatorului îi revine răspunderea de a evalua necesitatea echipamentului de protecţie personală în mediul de lucru şi, după caz, să asigure gratuit protecţia ochilor şi a feţei pentru forţa de muncă. Zonele în care se cere protecţia ochilor trebuie semnalizate clar şi permanent.[5]

Ochelarii trebuie să permit o vizibilitatebună. Protecţia ochilor trebuie să limiteze cât mai puţin posibil câmpul de

vizibilitate.Când se lucrează sub tensiune, echipamentul de protecţie trebuiesă fie

realizat din material izolatoare. [3]Figura 3.1 prezinta un panou de obligare la purtarea uni EIP pentru protectia

a ochilor

8

Fig 3.2 Tipuri de ochelari de protecţie [3]

fig 3.1

În cadrul Directivei privind protecţia personală stabilite de Comisia Europeană PPE 89/686/EEC standardele privind produsele pentru protecţia ochilor şi feţei seîncadrează în regulamentul EN166:2001.

Toate produsele testate conform acestui standard sunt testate pentru diferite riscuri întâlnite în industrie, laboratoare, instituţii educaţionale, activităţi făcute pe cont propriu etc., care pot afecta ochii sau pot deteriora vederea utilizatorului.[5]

Produsele care au legătură cu EN166 sunt prima dată împăţite în următoarele două categorii cheie egale ale standardelor:[5]

Claritatea opticăAceasta are legătură cu calitatea vizuală a lentilelor şi determină cât de mult timp un utilizator poate practice purta produsul fără apariţia oboselii sau reducerea calităţii vederii. Se împarte în următoarele niveluri:

1 – Utilizare continuă2 – Utilizare intermitentă3 – Utilizare ocazională

Protecţia la impactAceasta are legătură cu nivelul de protecţie la impactul mecanic pe care lentilele şi cadrul produsului le pot suporta pentru utilizator. Se împarte în următoarele niveluri:

A – Impact cu energie mare (190 m/s)B – Impact cu energie medie (120 m/s)F – Impact cu energie mică (45 m/s)

Razele ultraviolete reprezintă un riscRazele de lumină ultravioletă, componenta nocivă din lumina solară, sunt clasificate ca raze UVA şi UVB. Oamenii sunt conştienţi de faptul că lumina ultraviolet dăunează pielii, dar razele ultraviolet cauzează, de asemenea, probleme ochilor. Expunerea la lumină solară puternică poate dăuna conjunctivei, corneei, cristalinului şi retinei, într-un interval de timp relativ scurt.

3.2 Lista orientaliva si neexhaustiva a acliviiatilor si sectoarelor de activilate care pot necesita utilizarea de echipameni individual de protective a Protectia ochilor sau a fetei:[2]-lucrari de sudura, polizare si debitare;-lucrari de gaurire si gravare;-lucrari de taiere si prelucrare a pietrei;-lucrari cu unelte de impuscat boliuri;-utilizarea de masini a caror functionare se bazeaza pe indepartarea spanului in cazul prelucrarii demateriale care produc span;

9

-matritarea la cald;-indepartarea si maruntirea cioburiior;-putverizarea de substante abrazive;-lucrari cu soluti acide si alcaline, dezinfectanti si produse de curatare corozive;-utilizarea de dispozitive cu jet lichid;-lucrari cu si in apropierea materialelor incandescente;-lucrari cu caldura radianta;-lucrari cu laser.

10

4.Protecţia urechilor

4.1 GeneralităţiOrice persoană ce lucrează într-o zonă cu zgomot trebuie să

poarte echipament de protecţiea urechilorşi să-şi verifice auzul la interval regulate.[4]

Muncitorii sunt supuşi la niveluri de zgomot cu diferite frecvenţe care pot varia în funcţie de tipul de industrie şi activităţile efectuate. Nivelurile de zgomot peste 80 dB vor începe să cauzeze leziuni progressive ale auzului, deoarece intensitatea zgomotului şi expunerea cresc. [5]

Dacă nu se poate exclude expunerea zilni la zgomota lucrătorilor, trebuie să se furnizeze echipament de protecţie a urechilor adecvat.[4]

Expunerea continuă la zgomot peste un anumit nivel cauzează leziuni permanente ale auzului. Celulele aparatului auditiv nu pot fi reparate şi nici nu se pot regenera.[5]

Ca regulă generală, în conformitate cu Directiva Europeană 89/391/EEC, angajatorii trebuie să determine la ce nivel de zgomot este supus fiecare muncitor. Legislaţia UE privind zgomotul prevede că angajatorul trebuie să asigure echipament de protecţie a auzului adecvat în cazurile în care zgomotul depăşeşte 80 dB(A). La 85 dB, angajatorii trebuie să asigure şi să impună cu stricteţe utilizarea de dispozitive de protecţie pentru urechi.[5]

Figura 4.1 prezinta un panou de obligare la purtarea uni EIP pentru protectia a urechilor [4]

11

fig 4.1

Fig. 4.3 Exemple de EIP pentru protectia urechilor

3.2 Lista orientaliva si neexhaustiva a acliviiatilor si sectoarelor de activilate care pot necesita utilizarea de echipameni individual de protective a auzului:[2]- lucrari la prese de metale;- lucrari cu dispozitive pneumatice;- lucrari ale personalului de la sol in aeroporturi;- lucrari de treierat;-lucrari in industria lemnulul si textile

12

Fig 4.2 Tipuri de protectie a urechilor [4]

5. Protecţia mâinilor

5.1.GeneralităţiOrice lucrător care riscă accidentări ale corpului sau braţelor sau vătămăriale

pielii, înspecial cauzatede impacte mecanice, flăcări, umiditate, căldură şi frig, toxicitate, materialede lucru caustic sau iritante, trebuie să primească îmbrăcăminte de protecţie potrivită şi practică din material adecvat, de ex. mănuşide protecţie.

Echipamentul trebuie să fie ales înconformitate cu scopul protecţiei, condiţiile ergonomice şi să se potrivească purtătorului.

Mănuşile nu trebuie folosite în timp ce se lucrează pe utilaje cu component rotative (de ex. Ferăstraie circulare, maşini de găuritetc.) [4]

Mănuşile trebuie să ofere cel mai ridicat grad posibil de protecţie în condiţiile previzibile de utilizare

În cazul existenţei cusăturilor, rezistenţa acestora nu trebuie să reducă performanţele totale ale mănuşilor

Mănuşile nu trebuie să cauzeze nicio reacţie adversă utilizatorului finalpH-ul mănuşilor trebuie să fie între 3,5 şi 9,5Conţinutul de crom (VI) trebuie să fie sub nivelul de detecţie (în cazul

mănuşilor ce conţin piele)Mănuşile fabricate din latex din cauciuc natural vor fi testate pentru proteine

extractabile în conformitate cu standardul EN 455-3În cazul furnizării de instrucţiuni de întreţinere, performanţele mănuşilor nu

vor fi diminuate în cazul ajungerii la numărul maxim recomandat de cicluri de curăţare

Mănuşile cu lungime mai mică decât minimul necesar vor fi marcate cu „Potrivite pentru scopuri speciale“.[5]

Pictogramele imprimatei nformează utilizatorii cu privire la tipul de pericole de care mănuşile îi protejează.

Utilizaţi numai mănu şi cu pictogrameimprimate, ori un de este posibil.

Dacă este necesar, performanţa se poate clasifica (nivelul 0 – 5)[5]: Simbolul ‘Riscuri mecanice’ este însoţit de un cod din 4 cifre:

13

Fig 5.1 Exemple de pictograme imprimate pe manusi [4]

• (a) Rezistenţă la abraziune (de la 0 la 4)• (b) Rezistenţă la tăierea cu lama (de la 0 la 5)• (c) Rezistenţă la rupere (de la 0 la 4)• (d) Rezistenţă la înţepare (de la 0 la 4)

Mănuşi de protecţie împotriva riscurilor termice (căldură şi/sau incendiu)• Comportament la ardere (de la 1 la 4)• Căldură de contact (de la 1 la 4)• Căldură de convecţie (de la 1 la 4)• Căldură radiantă (de la 1 la 4)• Stropi mici de metal topit (de la 1 la 4)• Cantităţi mari de metal topit (de la 1 la 4)

Când se aleg mănuşile, trebuie să se acorde o atenţiedeosebită pericolului de sensibilitate,respective dezvoltarea de alergii cauzate de materialele de lucru şi de materialul mănuşilor.

5.2 Lista orientaliva si neexhaustiva a acliviiatilor si sectoarelor de activilate care pot necesita utilizarea de echipameni individual de protective a mainilor:[2]

- lucrari de sudura;-manipularea de obiecte cu muchii ascupte, dar nu la utilizarea masinilor care prezinta riscul ca manusa sa fie prinsa;- lucrari neprotejate cu acizi si solutii caustice.

14

Fig 5.2. Exemplu de lucrai in care este necesar folosirea manusilor

6.Protecţia picioarelor

6.1.GeneralităţiOrice lucrător care riscă accidentări ale picioarelor cauzate de căderi de

obiecte sau materiale, sau de lucru lcu masefierbinţi sau foarte reci, trebuie să primească încălţăminte de securitate şi protecţie adecvată.

Echipamentul trebuie să fie ales înconformitate cu scopul protecţiei, condiţiile ergonomice şi să se potrivească purtătorului.[4] Încălţămintea trebuie să protejeze împotriva:[4]

pătrunderii de umezelii, materiale lor fierbinţi topite saui ncandescente, materialelor toxice, caustic sau iritante, dacă este cazul .

În funcţie de cerinţe, tălpile trebuie să fie protejate împotriva uzurii, a alunecărilor şi să fie antistatice

15

Fig 6.1 Marcajul pantofilor de protecţie [6]

6.2. Cerinte pentru echipamentul de protective a picioarelorÎn funcţie de cerinţe, încălţămintea de protecţie trebuie să ofere protecţia:

→degetelor, →a gleznei, →a metatarsienelor.

Încălţămintea de protecţie trebuie să fie uşoară şi trebuie să se poată da uşor şi repede jos.

Durata de purtare depinde de→uzură→modul de purtare.Orice defect trebuie remediat. Încălţămintea de protecţie trebuie să fie

păstrată încondiţii bune şi aruncată, dacă se deteriorează în aşa fel încât efectul de protecţie nu mai este garantat.

Încălţămintea de protecţie trebuie să fie etichetată cu marcajul CE de către producător.

16

Fig 6.3 Pantofi de protecţie: JALAS 3118 Light Grip[6]

7. Îmbrăcăminte de protecţie şi avertizare

8.1. GeneralităţiÎnfuncţie de situaţiele, îmbrăcămintea de protecţie necesară trebuie furnizată

lucrătorilor[4]: flăcări, căldură ,frig, radiaţii material de lucru (de ex. toxice, caustice, iritante) contaminare puternică (de ex.: lucrăride vopsire prin pulverizare lucrări

ce produc cantităţi mari de praf) lucru în zone umede zone cu pericolde explozie îmbrăcăminte de protecţie antistatică

Lucrătorii trebuie să fie instruiţi la interval regulate cu privire la[4]: cerinţele specific pentru îmbrăcămintea individual de protecţie, utilizare corectă conform intenţiei, depozitare adecvată, verificarea gradului de protecţie

8.2. Îmbrăcămintea de avertizareÎmbrăcămintea de avertizare este un tip special de îmbrăcăminte de protecţie. Îmbrăcămintea de avertizare constă dintr-o jachetă (fărămâneci) şi pantaloni

cu dungi reflectorizante. Prin efectul de semnalizare, se intenţionează atragerea atenţiei asupra

faptului că cineva se află într-o zonă periculoasă (de ex. linii de cale ferată sau drumuri)

Benzile reflectorizante pot fi de asemenea ataşate căştii de protecţie.

Trebuie să fie cel puţin o jachetă de avertizare în fiecarevehicul de firmă.[4]

Îmbrăcămintea de avertizare trebuie purtată[4]:●când se lucrează în zona liniilor de cale ferată,●când au loc lucrări de întreţinere a vehiculelor pe drumurile publice în zone periculoase sau cu trafic în mişcare.●cân dau loc lucrări de construcţie şi întreţinere de drumuri, în special persoanele ce lucrează în zonele cu trafic public. ●Pentru toate lucrările menţionate mai sus, obligaţiade a purta îmbrăcăminte de avertizare se îndeplineşte prin purtarea jachetelor de avertizare fără mâneci(aşa cum se stabileşte în EN 471.fig 8.1)[4].

17

Fig 8.1.

8.3 Îmbrăcămintea de iarnă şi pentru vreme reaAcest tip de îmbrăcăminte are ca scop protejarea împotriva pericolelor

asupra sănătăţii, atunci când se lucrează în aer liber. Îmbrăcămintea pentru vreme rea(EN 343) are ca scop să ofere protecţie

împotriva vântului, a ploii şi a umezelii la sol pe tot parcursu lanului. În sezonul rece, angajatorul trebuie să furnizeze protecţie de iarnă (EN 342)

pentru angajat. Îmbrăcămintea de iarnă şi pentru vreme rea poate ficombinată cu

îmbrăcămintea de avertizare, în conformitate cu EN 471Îmbrăcămintea de protecţie trebuie înlocuită dacă nu mai îndeplineşte scopul

protectiv.

18

Fig 8.2 Îmbrăcăminte pentru vreme rea[4]

BIBLIOGRAFIE[1]legea 319/2006

[2] Ghid de securitate si sanatate in munca privind utilizarea echipamentelor individuale de protective

[3] 06_07_PC12_Communication Solutions

[4] Proiect de înfrăţire instituţională ROMÂNIA – AUSTRIA “IMPLEMENTAREA LEGISLAŢIEI ARMONIZATE ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ ÎN ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII”

[5] www.kcprofessional.ro catalog de produse

[6] catalog “EJENDALS”

19