- 2014-

CUPRINS

Definirea conceptului de piaţă financiară

Conturarea conceptului de piaţă eficientă

Prezentarea tipurilor de eficienţă a pieţelor

Evidenţierea formelor eficienţei informaţionale a pieţelor financiare

Identificarea formelor de testare a eficienţei pieţei financiare

Tipurile de analiză a eficienţei pieţei financiare

Piaţa financiară poate fi privită ca locul de întâlnire, cadrul de manifestare a cererii

agregate de finanţare şi a ofertei financiare globale, a ofertei de resurse financiare.

Rolul principal al pietei financiare este sa asigure cadrul necesar alocarii resurselor, în scopuri

productive, în modul cel mai eficient.

2

Piaţa financiară este formată din doua mari sectoare, constituite ca pieţe distincte:

Conceptul de piata eficienta

O piaţă eficientă este aceea în care lipsesc oportunităţile de arbitraj a diferenţelor dintre

preţul de piaţă şi valoarea actuală a investiţiei în cumpărarea titlului financiar.

Piaţa finciară

Piaţa de capital

Piaţa monetară

Piaţa primară

Piaţa secundară

Piaţa primară

Piaţa secundară

3

O piaţă financiară este considerată eficientă dacă reflectă complet şi corect ansamblul

informaţiei pertinente în determinarea cursurilor.

Pe o piaţă eficientă preţul de piaţă reflectă valoarea intrinsecă a titlurilor, reflectă corect

cele două componente ale valorii: preţul-timp al banilor şi prima de risc asumat.

Numai în aceste condiţii preţul este „etalonul" corect al valorii, iar semnalul dat prin preţ

va conduce spre decizii de alocare optimă a capitalurilor.

Construirea acestui mediu de evaluare şi orientare a investiţiilor presupune asumarea unor

ipoteze prin care se defineşte şi se operaţionalizează o piaţă perfectă:

- comportament raţional şi anticipări omogene ale agenţilor economici

- atomicitatea şi contingenţa pieţelor

disponibilitate şi gratuitate a informaţiilor

traiectorie aleatorie a preţurilor

- piaţă monetară nelimitată la dobânda fără risc

- absenţa costurilor de tranzacţie şi fiscale.

Tipuri de eficienta a pietelor

Eficienţa financiarã poate fi analizatã din trei puncte diferite de vedere:

• eficienta organizationala, în sensul ca procesele de alocare derulate permit atingerea unui

optim în sens Pareto;

4

• eficienta operationala, care este determinata de atomicitatea subiectilor economici

participanti, de ansamblul mecanismelor care asigura mentinerea preturilor la nivelurile de

echilibru ale acestora, precum si de rolul important al intermediarilor;

• eficienta informationala, care asigura reflectarea în preturi , în mod integral si nedistorsionat,

a ansamblului informatiilor disponibile si pertinente referitoare atât la activele tranzactionate,

cât si la caracteristicile de ansamblu ale pietei.

Eficienţa informaţională a pieţei

Eficienta informationala a pietei se referă la faptul că preţul integrează şi reflectă

imediat, complet şi corect orice informaţie disponibilă despre emitentul titlului şi mediul său

economic.

5

O piaţã financiarã este eficientã din punct de vedere informaţional dacã suma

tuturor informaţiilor disponibile cu privire la un activ financiar specific se reflectã în mod

instantaneu în evoluţia preţului activului.

În ipoteza de piaţă eficientă (Efficient Market Hypothesis = EMH), investitorii au

încredere în preţul de piaţă, deoarece reflectă valoarea justă şi oferă condiţii echitabile în

procesul de tranzacţionare a titlurilor financiare.

În absenţa EMH se dezvoltă activităţi de căutare a informaţiilor vechi şi noi

neintegrate în preţ şi de speculare a privilegiului de a fi mai bine informat.

Valorificarea informaţiei privilegiate se face fie direct, prin cumpărarea sau

vânzarea de titluri identificate a fi subevaluate sau supraevaluate, fie indirect, prin vânzarea

acestei informaţii către cei interesaţi să investească.

Fama propune trei forme ale eficienţei informaţionale a pieţelor financiare:

• forma slabă : preţul unei acţiuni reflectă imediat toate informaţiile conţinute în

istoria trecută a preţului acelui titlu. Consecinţa directă a acestei ipoteze este că analiza

tehnică sau grafică este inutilă pentru a anticipa cu profit cursurile activelor financiare

utilizând seriile de cursuri trecute.

• forma semi-forte : preţul unui activ financiar reflectă imediat toate informaţiile

publice disponibile. Acestea includ : bilanţurile, conturi de exploatare ,PER, creşteri de

capital, anunţuri care vizează fuziuni sau achiziţii, etc.

• forma forte : preţul unui activ financiar reflectă imediat toate informaţiile

disponibile, oricare ar fi natura lor, publice sau private. Intr-o astfel de situaţie toate

posibilităţile de câştig neexploatate vor fi eliminate.

Formele de testare a eficientei pietei financiare

Testarea eficienţei pieţei se face prin analiza statistică a „reziduurilor" (εt) din preţuri

şi din rentabilităţile titlurilor financiare neanticipate de investitori. Dacă nu au fost descoperiri

6

şi scurgeri de informaţii, aceste reziduuri sau rentabilităţi anormale sunt aleatorii şi, în

general, de medie zero sau aproape de zero.

Testarea eficienţei slabe se poate face prin analiza coeficientului de autocorelaţie ρi

=σ(xt,xt-1)/σ2 (xt)= 0 al rentabilităţilor seriale ca diferenţă dintre preţul azi (Pt) şi preţul ieri

(Pt.1) sau al reziduurilor neanticipate în preţul de azi (Pt) în raport cu preţul de ieri (Pt-1) şi cu

speranţa de rentabilitate de ieri până azi E(x): εt=Pt-[Pt-1 + E(x)].

Testarea eficienţei semiforte se poate face:

- pe seama aceluiaşi coeficient de autocorelaţie serială (ρi) de mărimea cât mai

aproape de zero, chiar şi în perioadele de publicare a unor informaţii noi;

prin studiul evenimentului (event studies) privind apariţia rentabilităţii anormale

(abnormal return, ARt = Rit - (αi + βiRMt)) în momentul anunţării informaţiei noi (nici

mai devreme, nici mai târziu);

- prin înregistrarea performanţei fondurilor mutuale care să nu fie superioară

rentabilităţii generale a pieţei (indicelui bursier).

Eficienţa forte se testează tot prin absenţa corelaţiei dintre rentabilităţile anormale

(AR) înregistrate de persoanele iniţiate, cu informaţii private (privilegiate), în tranzacţiile cu

titluri făcute de ei sau de către apropiaţii lor.

Tipurile de analiza a eficientei pietei financiare

Analiza grafică porneşte de la ipoteza că piaţa se află în echilibru şi că preţurile astfel

stabilite sunt persistente.

7

In consecinţă, o informaţie nouă se integrează treptat în noul preţ şi aceasta se face

după o configuraţie grafică din trecut cu tendinţa de a se repeta: trend crescător, descrescător

sau staţionar, trend primar, secundar sau terţiar, „cap şi umeri" normali şi inversaţi, traiectoria

mediei mobile ascendentă sau descendentă, tărie sau slăbiciune a pieţei etc.

Ipoteza de piaţă eficientă infirmă repetarea acestor configuraţii din trecut, preţurile au

o traiectorie aleatorie şi sunt impredictibile.

Analiza fundamentală scrutează evoluţia factorilor fundamentali ai valorii titlului

(rentabilitatea, riscul de piaţă, mediul macroeconomic) pentru a descoperi, înaintea altor

operatori, valoarea intrinsecă a titlului şi pentru a face arbitrajul eventualelor diferenţieri ale

acesteia faţă de preţul de piaţă. Existenţa EMH infirmă şi reuşita analizei fundamentale.

Cu toate acestea o analiză fundamentală şi o gestiune activă de portofoliu se susţin şi

prin cerinţe particulare ale investitorilor: diversificarea portofoliului, obţinerea de economii

fiscale, asumarea unui nivel dorit de risc, portofolii specifice în raport cu vârsta etc.

Putem concluziona ca o piata financiara eficienta, potrivit si opiniei lui Fama, este „o piaţă

pe care preţul reflectă perfect şi în permanenţă informaţia disponibilă este „eficientă”.

Piaţa de capital din România, deși una dintre cele mai mici din Europa, este considerată o

piață cu un potenţial de dezvoltare ridicat. În prezent, activitatea pieţei de capital se

desfășoară pe două pieţe reglementate, pe care se tranzacționează un număr de 1.130 de

emitenţi, capitalizarea bursieră totală ridicându-se la  aproximativ 119 miliarde lei (circa 27

de miliarde de euro).

8

Asemenea evoluţiei pieţelor de capital din zona Euro, care au marcat, în ultimii trei

ani, o redresare semnificativă, evoluţia pieţelor bursiere din România şi, implicit, a indicilor

bursieri, a consemnat creşteri vizibile. Se manifestă o tendinţă de îmbunătăţire a percepţiei

investitorilor faţă de riscurile asociate plasamentelor pe piaţa de capital, fapt care

”modelează” aversiunea acestora faţă de risc, cu implicații favorabile asupra cererii pe această

piață. În același timp, volumul intrărilor de capital străin în România a înregistrat creșteri

semnificative, reflectând interesul deosebit al investitorilor străini faţă de instrumentele

financiare disponibile pe piaţa de capital autohtonă.

Operaţiunile de piaţă monetară (operaţiuni open market) reprezintă cel mai important

instrument de politică monetară al BNR. Acestea se realizează la iniţiativa băncii centrale,

având următoarele funcţii: ghidarea ratelor de dobândă, gestionarea condiţiilor lichidităţii de

pe piaţa monetară şi semnalizarea orientării politicii monetare.

9

Potrivit reglementărilor în vigoare, principalele categorii de operaţiuni de piaţă monetară

aflate la dispoziţia BNR sunt:

operaţiuni repo - tranzacţii reversibile, destinate injectării de lichiditate, în cadrul

cărora BNR cumpără de la instituţiile de credit active eligibile pentru tranzacţionare,

cu angajamentul acestora de a răscumpăra activele respective la o dată ulterioară şi la

un preţ stabilit la data tranzacţiei;

atragere de depozite - tranzacţii cu scadenţa prestabilită, destinate absorbţiei de

lichiditate, în cadrul cărora BNR atrage depozite de la instituţiile de credit;

emitere de certificate de depozit - tranzacţii destinate absorbţiei de lichiditate, în

cadrul cărora BNR vinde instituţiilor de credit certificate de depozit;

operaţiuni reverse repo - tranzacţii reversibile, destinate absorbţiei de lichiditate, în

cadrul cărora BNR vinde instituţiilor de credit active eligibile pentru tranzacţionare,

angajându-se să răscumpere activele respective la o dată ulterioară şi la un preţ stabilit

la data tranzacţiei;

acordare de credite colateralizate cu active eligibile pentru garantare - tranzacţii

reversibile destinate injectării de lichiditate, în cadrul cărora BNR acordă credite

instituţiilor de credit, acestea păstrând proprietatea asupra activelor eligibile aduse în

garanţie;

vânzări/cumpărări de active eligibile pentru tranzacţionare - tranzacţii destinate

absorbţiei/injectării de lichiditate, în cadrul cărora BNR vinde/cumpără active eligibile

pentru tranzacţionare, transferul proprietăţii asupra acestora de la vânzător la

cumpărător fiind realizat prin mecanismul "livrare contra plată";

swap valutar - constă în două tranzacţii simultane, încheiate cu aceeaşi contrapartidă,

prin care BNR:

o injectează lichiditate cumpărând la vedere valută convertibilă contra lei şi

vânzând la o dată ulterioară aceeaşi sumă în valută convertibilă contra lei;

o absoarbe lichiditate vânzând la vedere valută convertibilă contra lei şi

cumpărând la o dată ulterioară aceeaşi sumă în valută convertibilă contra lei.

În perioada iunie 1997 - trimestrul III 2008, operaţiunile de piaţă monetară ale BNR au fost

utilizate aproape în exclusivitate în scopul drenării excedentului de lichiditate din sistemul

bancar. În ultimul trimestru al anului 2008, pe fondul continuării diminuării excedentului

structural de lichiditate din sistemul bancar, semnul poziţiei nete a lichidităţii băncilor a

10

devenit negativ; ca urmare, rolul principal în gestionarea lichidităţii şi în influenţarea ratelor

dobânzilor pe termen scurt a fost preluat de operaţiunile destinate furnizării de lichiditate.

Ulterior, ca efect al mişcărilor ample ale factorilor autonomi ai lichidităţii, perioadele

caracterizate prin valori negative ale poziţiei nete a lichidităţii băncilor au alternat cu cele în

care semnul acesteia a fost pozitiv, determinând o alternanţă, nu neapărat sincronizată, a

poziţiei operaţionale a lichidităţii, respectiv a sensului utilizării principalului instrument de

piaţă monetară al băncii centrale .

Rata dobânzii de politică monetară

Începând din data de Rata dobânzii

9 ian.2014 3,75

6 nov.2013 4,00

1 oct.2013 4,25

6 aug.2013 4,50

2 iul.2013 5,00

3 mai 2013 5,25

Putem concluziona ca o piata financiara eficienta, potrivit si opiniei lui Fama, este „o

piaţă pe care preţul reflectă perfect şi în permanenţă informaţia disponibilă este „eficientă”.

BIBLIOGRAFIE

11

ANGHELACHE, G.OBREJA, C.Pieţe de capital şi tranzacţii bursiere, Editura ASE, 2000

FAUGERE, J. P. Moneda si politica monetară, Institutul European, Iaşi 2000

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=277&idb=24

http://www.bnro.ro/Operatiunile-de-piata-monetara-%28open-market%29-3328.aspx

12