Daruiti! (Efeseni 4:7-10)

UNITATEA Bisericii – aceasta fiind primul lucru pe care doreşte Dumnezeu să îl realizeze cu fiecare din noi care suntem copiii Lui, având o identitate nouă prin Cristos.

Vs.3 în NTR „Străduiţi-vă să păstraţi unitatea pe care o dă Duhul, prin legătura păcii.”- Unitatea este datoria noastră... nu este opţională! – este o PORUNCĂ! - Este indispensabilă! – fără unitate Biserica nu este operabilă!

Unitatea este CHEMAREA şi PORUNCA lui Dumnezeu peste tot în Noul Testament:

Unitatea este foarte importantă: - Pt că atunci când suntem dezbinaţi (şi deci nu suntem uniţi), nu putem avea succes în

marea însărcinare/misiune pe care Cristos ne-a dat-o ca urmaşi ai Săi – aceea de a duce Evanghelia (vestea sa bună) în lumea noastră!

- Când nu suntem uniţi, mărturia noastră cu privire la dragostea lui Dumnezeu pt oameni este AMUŢITĂ! – oamenii se vor poticni/bloca în dezbinările noastre şi vor respinge mesajul nostru!

Unitatea este aşa de importantă pt Isus, încât a petrecut timp semnifictiv cu ucenicii Săi şi s-a rugat pt unitatea lor – Ioan 17: 21 „Mă rog ca toţi să fie una, aşa cum Tu, Tată, eşti în Mine, iar Eu în Tine; mă rog ca şi ei să fie în

Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.”

Dar, cum se realizează/obţine UNITATEA CREŞTINĂ???*Unitatea clădită pe altceva decât pe aceste adevăruri fundamentale, este o unitate nesănătoasă, care nu va rezista prea mult!

Pavel ne-a aratat în vs.4-6 din Efeseni, 7 adevăruri fundamentale care unesc adevăraţii creştini şi construiesc o adevărată unitate în Biserica lui Cristos:- Un singur TRUP – Trupul lui Cristos (Biserica) în care fiecare credincios este un „membru”- Un singur DUH (Duh Sfânt) care locuieşte în fiecare credincios, de la momentul naşterii din nou şi care ne pune în Trupul Bisericii - O singură NĂDEJDE a chemării - promisiunea revenirii/întoarcerii lui Isus Cristos pt Biserica Sa – iar aceata va uni pe fiecare credincios!!! – „singura nădejde”- Un singur DOMN - acesta este Domnul Isus Cristos, „Dumnezeu din Dumnezeu adevărat”, care s-a întrupat şi a venit la noi (Ioan 1:11), a murit pt noi, a înviat pt noi şi într-o zi se va întoarce pt noi! - O singură CREDINŢĂ -„credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna!” (Iuda 3)- Un singur BOTEZ - referinţa la botez este una cu privire la „botezul Duhului” care pune pe fiecare credincios în TRUPUL Bisericii – 1 Cor.12:13 – „noi toţi am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup...”- Un singur DUMNEZEU şi TATĂ- noi suntem „copiii Lui”, parte din „familia lui Dumnezeu” – chemaţi să îl iubim şi să-l slujim pe acelaşi TATĂ, şi nu putem face acestea decât ÎN UNITATE!!! Astfel, acestea sunt ADEVĂRURILE FUNDAMENTALE care vor produce UNITATE în Biserică... între noi fiind copii ai lui Dumnezeu... familia Sa!Întrebări:

- Dorim noi această UNITATE între noi??? - O căutăm cu tot dinadinsul???

* atitudinea noastră face o mare diferenţă în a păstra unitatea între noi!* abordarea noastră face diferenţa – DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU face diferenţa! * tu și eu putem începe acolo unde suntem,

În lumina acestor lucruri, sper că am ajuns la concluzia psalmistului care spune: „Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!(armonie)”

Continăm în versetele 7-10 unde vom vedea ce anume ne va ajuta să trăim în unitate: darurile spirituale pe care Dumnezeu le dă fiecărui credincios pt a forma şi activa în Biserica Sa.

Vs.7 – „Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos.”

Fiecare dintre noi care l-a acceptat pe Cristos ca Salvator şi Domn, ca Tată, care este „născut din nou” şi deci are o relaţie personală cu Dumnezeu, fiind făcut de Duhul Sfânt parte din Trupul lui Cristos (Biserica), ARE DARURI SPIRITUALE (cel puţin unul!)

1. Fiecare credincios are daruri spirituale (vs.7)

2. Cristos a obţinut dreptul de a da daruri spirituale (vs.8-10)

3. Dumnezeu foloseşte anumite slujbe/oameni pt a binecuvânta Biserica Sa (vs.11)

1. Fiecare credincios are/primeşte daruri spirituale Aceasta este dovada HARULUI lui Dumnezeu – tot ceea ce suntem în Cristos este HAR Isus este cel care ne „măsoară” acest har al DARURILOR – El este cel care decide

darurile spirituale cu care ne înzestrează Ex. Pilda Talanţilor (Mat. 25:14-15) – ne arată „măsura”/ felul în care Dumnezeu ne înzestrează cu diferite daruri spirituale pt a lucra pt El

oAsta înseamnă că nu ţine de mine, de ceea ce vreau eu să am ca daruri şi să fac pt

Dumnezeu – El este cel care ALEGE pt fiecare din copiii Săi. 1 Corinteni 12:4,5,11-vs.4-5 – „Există o diversitate de daruri, dar este acelaşi Duh. Există o diversitate de posibilităţi de slujire, dar acelaşi Domn!” (NTR)-v.11- „Toate acestea sunt făcute de Unul şi Acelaş Duh, care dă fiecăruia în parte, aşa cum vrea!” (NTR)

oPoţi cere de la Dumnezeu daruri, dar ţine de El dacă şi când îţi va da darurile pe

care le ceri! Ilustraţie: copilul unui pastor care a venit la tatăl său să-i ceară să se roage pt el ca să primească darul „vorbirii în limbi”... el dorea să primească acest dar pt a vorbi la şcoală în spaniolă. Tatăl i-a spus că Dumnezeu îi va răspunde la rugăciune... tot ce trebuia să facă era să studieze!

*Uneori privim la „darurile spirituale” în acest mod... pt că vrem noi, pt ce vrem noi... dar realitatea este Duhul dă fiecăruia în parte, aşa cum vrea!”

O întrebare : Cum ştii care sunt darurile tale spirituale?

R ă spunsul simplu (unul dintre răspunsuri) este să te întrebi: Ce anume ÎŢI PLACE să

faci, care ADUCE ROADĂ şi este o roadă care RĂMÂNE???- Pt că atunci când ai Duhul lui Dumnezeu în tine, când Duhul Sfânt îţi dă un dar:

- ÎŢI PLACE ceea ce faci (îţi produce bucurie, împlinire)- practicând DARUL dat, CARACTERUL tău aduce roade - „roada Duhului”(Gal.5:22) - iar roada aceasta... caracterul acesta dumnezeiesc RÂMÂNE!!! (1 Cor.13:8)

Trebuie totuşi să ne verificăm... pt că:- Doar pt că îţi place să predai/să înveţi pe alţii, nu înseamnă neapărat că ai darul spiritual de

învăţător- Există oameni care cântă foarte bine, dar asta nu înseamnă că sunt lideri de închinare- Doar pt că şii să faci ceva... si poţi să faci ceva, nu înseamnă că este neapărat un dar

spiritual pe care trebuie să îl foloseşti! Deci CE îţi place să faci? CE produce caracter dumnezeiesc în tine?? – acolo este darul tău de la Duhul Sfânt!

Există anumite aspecte ale practicării darurilor spirituale:

1.Trebuie să exersăm darul/darurile spirituale pe care le-am primit – să nu le ignorăm...- 1 Timotei 4:14a – „Să nu neglijezi darul care este în tine care ţi-a fost dat...”

Să ne întrebăm practic fiecare din noi:- Există vreo lucrare care se întâmplă în biserică unde Dumnezeu vrea să mă implic? - Poate că este ceva pe care altcineva face acum, iar tu trebuie să i te alături?- Sau există o lucrare/ceva care şi tu trebuie să faci de asemenea?

Avertizarea lui Dumnezeu este SĂ NU NEGLIJĂM darurile Duhului care ne-au fost date! - 2 Timotei 1:6 – „De aceea, îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în

tine...” – astfel darul se poate „răci”... flacăra lui de-abia să mai pâlpâie...

2. Darurile Duhului sunt spirituale şi trebuie deci să le practicăm prin credinţă ! - Romani 12:3 – „Prin darul care mi-a fost dat, spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci fiţi modeşti în gândirea voastră, fiecare după măsura de credinţă pe care i-a dat-o Dumnezeu.” (NTR)- Romani 12:6 – „Avem diferite daruri, după harul care ne-a fost dat: dacă darulcuiva este profeţia, să-l folosească după măsura credinţei sale...” (NTR)

Exemplu personal: Când aveam 13-14 ani visam „cu ochii deschişi” să pot ajuta tineri... să pot să-i ascult, să pot să-i îndrum, să le fiu alături, să îi ajut cu ce au nevoie... lucrul acesta era doar în mintea mea... era pt mine „o poveste” imposibil de realizat... un basm despre care numai în cărţi citeai... şi numai în filme puteai vedea. De ce? Pt că nu puteam să cred că aş putea face acele lucruri... nu mă credeam dăruit... aveam o listă lungă cu „Niciodată n’am să fac...” Ceea ce făceam nu era decât faptul că îmi comparam cele mai mari slăbiciuni ale mele cu cele mai bune calităţi ale altora, rezultatul fiind DEZASTRU!... nici nu puteam vorbi cursiv, aşa de complexat eram... Asta până când Dumnezeu m-a cercetat şi mi-a arătat care era de fapt problema mea – eram mândru faţă de El şi necredincios în puterea Sa! Când am realizat aceasta, mi-am mărturisit păcatul şi am cerut iertare lui Dumnezeu, cerând în acelaşi timp putere de a face/împlini ceea ce avea El pt mine în plan. Pt fiecare din lucrurile din planurile lui Dumnezeu, El mi-a dat daruri spirituale şi credinţă ca să le exersez şi să le dezvolt în timp. Am început cu oportunităţile cele mai mici...

Care este darul tău?... Care sunt darurile tale spirituale? Ce înzestrări ţi-a dat ţie Duhul Sfânt?

Nu ştii? N-ai idee? Citeşte Romani 12:6-21 şi 1 Corinteni 12 pt început... şi: - întreabă-L pe Dumnezeu care din darurile şi slujirile de acolo ţi le-a dat ţie? - începe cu unul şi vezi cum poţi să-l exersezi.. ocaziile care le ai pt a-l exersa.

- Cere de la Dumnezeu credinţa să faci asta... să-L crezi pe El, în loc să te uiţi la tine, la oameni... uită-te la exemplele vii ale oamenilor prezenţi în Biblie...să vezi cum se face...

3. Darurile spirituale nu ne sunt date pt folosul nostru... nu pt noi!- darurile spirituale folosite greşit atrag atenţia asupra omului- este bine să dorim darurile spirituale (1 Cor.14:1) dar motivaţia noastră trebuie să fie pentru folosul altora! 1 Corinteni 12:7 – „Şi fiecăruia i se dă arătarea (prezenţa) Duhului spre folosul altora.”1 Corinteni 14:12 – „La fel şi cu voi: întrucât sunteţi plini de râvnă pentru daruri duhovniceşti, căutaţi să le manifestaţi pe deplin (să excelaţi), pentru zidirea bisericii.”

4. Darurile spirituale nu sunt pt a atenţia asupra „vaselor” în care sunte exersate- Nu există „vedete” în Biserica lui Cristos! ... ci, dacă vreţi, o singură VEDETĂ – ISUS CRISTOS!1 Corinteni 2:2 – „Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit.”- scopul Duhului Sfânt în dăruirea credincioşilor este ÎNĂLŢAREA lui Isus Cristos! Ioan 16:14 – „El (Duhul Sfânt) Mă va proslăvi pe Mine, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va face cunoscut.”

„ESTE DESPRE ISUS!” a fost deviza primilor creştini... plini de Duhul Sfânt, şi asta trebuie să ne mâne şi pe noi astăzi!

CE vrei să faci tu în Biserica lui Cristos? Pe CINE vrei să faci cunoscut?... faimos?

Cineva a spus că „Dacă vrei să vezi cât de apreciat este pastorul unei biserici, du-te la programul de duminica dimineaţa. Dacă vrei să vezi cât de apreciat este evanghelistul unei biserici, du-te la programul de duminica seara. Dar, dacă vrei să vezi cât de apreciat este Isus în biserica respectivă, du-te la programul de rugăciune de marţi seara.”(sau când e...) *Când rugăciunea este barometrul spiritual al bisericii, atunci credincioşii sunt conduşi de Duhul Sfânt, Cristos este înălţat şi El îşi zideşte Biserica Sa.

- Pavel ne dă un exempu viu în Galateni 2:20 – „Am fost răstignit împreună cu Cristos şi nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine, iar viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.”

vs.8-10 – „De aceea Scriptura spune: „Când S-a suit în înălţime, a luat în sclavie captivitatea şi a dat daruri oamenilor.“ 9 Când se spune „S-a suit“, înseamnă că, înainte, El coborâse în părţile mai de jos ale pământului. 10 El, Cel Care a coborât, este Acelaşi cu Cel Care S-a suit mai sus de ceruri, ca să umple toate.”

DESPRE CE vorbeşte Pavel aici???

- Pavel în vs.8 citează Ps.68:18 care este un „imn de victorie” care era cântat după război când se venea de la bătălia finală, unde se obţinuse o victorie. Imaginea aici este a unui împărat care căştigând războiul, el eliberează prizonierii de război... - imaginea este grăitoare pt noi, care am fost „prizonierii de război” ai diavolului. *când Cristos a murit pe cruce, El ne-a răscumpărat şi a făcut posibilă eliberarea noastrăColoseni 2:15 – „Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră necircumcisă, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu Cristos, când ne-a iertat toate greşelile. 14 El a şters

însemnarea (gr.”cheirographon”- termen ce se referea la un document care autentifica existenţa unei

datorii) cu tot cu regulile ei, care era împotriva noastră şi ni se opunea, a luat-o şi a pironit-o pe cruce. 15 A dezbrăcat de putere stăpânirile şi autorităţile (Satan şi împărăţiasa) şi le-a făcut de ruşine în văzul tuturor, triumfând asupra lor prin cruce.”

Fiecare dintre noi cei mântuiţi astăzi, născuţi din nou, am fost odată morţi în păcatele noastre, captivi ai diavolului şi domniei lui, DAR prin credinţa în Cristos care a murit pe cruce, achitând datoria noastră de a muri pt păcatele noastre, am fost ACHITAŢI şi ELIBERAŢI de sub domnia păcatului...

*PT CE??? – pt A TRĂI acum sub domnia lui Cristos, pt împlinirea planurilor ÎMPĂRĂŢIEI SALE, în şi prin BISERICA SA, prin darurile/înzestrările spirituale date fiecăruia dintre noi prin Duhul Sfânt care locuieşte în fiecare credincios „născut din nou”! *ACEASTA ESTE EVANGHELIA lui Cristos – VESTEA CEA MAI BUNĂ!!! –pt orice om! „Când S-a suit în înălţime, a luat în sclavie captivitatea şi a dat daruri oamenilor.“

Dar ce înseamnă vs.9 şi 10???„9 Când se spune „S-a suit“, înseamnă că, înainte, El coborâse în părţile mai de jos ale pământului. 10 El, Cel Care a coborât, este Acelaşi cu Cel Care S-a suit mai sus de ceruri, ca să umple toate.”

Isus, în Luca 16:19-31, vorbeşte despre aceste lucruri, dând un exemplu: Bogatul şi Lazăr- Astfel vedem acest loc numit „Locuinţa Morţilor” (gr.”Hades”) – un loc de aşteptare a

tuturor care au murit, aşteptând judecata:- Acest loc era împărţit în două:

o„sânul lui Avraam” (vs.22) - locul celor credincioşi care aşteaptau judecata în pace şi

mângâiereo„Locuinţa Morţilor (vs.23) – un loc de chin în aşteptarea judecăţii finale

- Aşteptarea celor din „sânul lui Avraam” a fost împlinirea „achitării” lor, pt achitarea „plăţii” pt păcatelor lor – aceasta fiind JERTFA LUI CRISTOS la vremea potrivită de Dumnezeu în istoria omenirii

(Crezul apostolicCred într-Unul Dumnezeu, Tatal atotputernicul, Facatorul cerului si al pamântului. Si în Isus Cristos, Fiul sau unic, Domnul nostru, care s-a zamislit de la Duhul Sfânt, s-a nascut din Maria fecioara; a patimit sub Pontiu Pilat, a fost rastignit, a murit si a fost îngropat, s-a coborât în locuinta mortilor (iad). A treia zi a înviat din morti, s-a înaltat la ceruri si sade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatal atotputernicul; de unde are sa vina sa judece viii si mortii. Cred în Duhul Sfânt, sfânta Biserica universala, împartasirea sfintilor, iertarea pacatelor, învierea mortilor si viata vesnica.)

Petru ne spune în 1 Petru 3:19 ce s-a întâmplat atunci când Isus a murit şi „s-a coborât” în Locuinţa Morţilor...

- El „a anunţat”/declarat achitarea plăţii păcatele celor care s-au încrezut în Dumnezeu ... credincioşilor ... „fiilor lui Avraam” credinciosul.

- Asta pt că era imposibil ca sângele animalelor să achite păcatele (Evrei 10:4)... doar le acoperau – pt că doar SÂNGELE lui ISUS poate ierta şi achita păcatele

- Evrei 11:39-40 – ne arată că toţi credincioşii din vechime au aşteptat pe Cristos ca să împlinească promisiunea iertării lor şi să îi ia în cer, în prezenţa lui Dumnezeu.

Astfel ÎNŢELEGEM vs.9 şi 10 din Efeseni 4 – unde ISUS atunci când A ÎNVIAT, El a dus pe toţi cei din „sânul lui Avraam” în cer, în prezenţa lui Dumnezeu..

De asemenea, acest lucru este valabil şi pt noi- Avem iertarea şi achitarea păcatelor în jertfa lui Cristos

- Avem „darurile” spirituale date pt a-L sluji pe El în şi prin Biserica Sa- Avem promisiunea că atunci când murim sau când se va întoarce El, vom merge cu El în

prezenţa lui Dumnezeu! (2 Cor.5:8 – „acasă la/cu Domnul”)

Astfel, vedem ce lucrarea măreaţă a făcut Dumnezeu cu noi! - Ne-a răscumpărat prin jertfa Fiului Său- Ne’a ales să lucrăm pt El pt a duce Evanghelia sa într-o lume muribundă

POVESTEA STATUII FĂRĂ BRAŢErepovestită de Maria Goţia

În copilărie m-am întrebat de multe ori care era povestea statuii din faţa bisericii din orăşelul nostru. Era o statuie ciudată, cu mâinile şi picioarele retezate, cu chipul lovit şi cu o spintecătură la piept. Cu greu îţi puteai da seama că îl reprezenta pe Mântuitorul. Şi totuşi era aşezată pe soclu, sus, să fie văzută bine de toţi.

Iată ce mi-a spus tata, despre ea, care la rândul lui auzise povestea de la tatăl lui.

"Demult, în timpul războiului, bombele au căzut şi în oraşul nostru. Multe case au fost dărâmate şi după război au trebuit refăcute. Când au vrut să cureţe şi curtea bisericii de moloz şi pietre, oamenii au găsit şi statuia Mântuitorului printre resturile de zid. Cum era atât de distrusă, au vrut să o arunce. Dar preotul i-a oprit. Ba chiar a comandat un soclu frumos, de marmură lucioasă, pe care a pus să se graveze cu litere de aur câteva cuvinte:

Cristos nu are mâini să-i mângâie pe copii, să-i binecuvânteze pe bolnavi, nu are alte mâini, decât pe ale noastre.

Cristos nu are picioare azi S-alerge acolo unde nevoie e de El, nu are decât picioarele noastre.

Cristos nu are astăzi buze să povestească mila Tatălui Ceresc, mai are doar buzele noastre.

Nici altă inimă nu are Cristos cu care să iubească şi să ierte, decât chiar inima din piepturile noastre.

O Biblie scrisă zilnic prin fapte şi cuvinte pentru popoarele lumii suntem chiar noi, creştinii.

Da... singura şansă pe care unii oameni o vor avea de a-L vedea pe Isus... este chiar viaţa ta!