UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE ADMINISTRAŢIE ŞI AFACERI

EFECTELE CONTRACTULUI DE DONAȚIE

REFERAT

Titular curs: Lector Univ. Dr. Spasici Camelia

Masterand: Dumitru Elena Andreea

BUCUREŞTI

2014

Noțiunea contractului de donație

    Potrivit art. 801 C. civ. „Donaţiunea este un act de liberalitate prin care donatorele dă

irevocabil un lucru donatarului care-l primeşte”.

Definiţia dată donaţiei de Codul civil a fost apreciată ca „inexactă”1, deoarece ar lăsa

impresia că este vorba numai de o manifestare unilaterală de voinţă şi nu de un contract (cum

este în realitate)2.

Deşi incomplet definită, legiuitorul de la 1864 a conceput donaţia ca un act juridic de

formaţie bilaterală, ce presupune acordul ambelor părţi, prin care: donatorul „dă un lucru”

donatarului „care-l primeşte”.

În aceste condiţii, definim donaţia ca fiind: contractul prin care una dintre părţi,

donatorul îşi manifestă intenţia liberală (animus donandi) prin care îşi micşorează, în mod

irevocabil propriul patrimoniu cu un drept real sau de creanţă, fără a urmări să primească ceva în

schimb.

Contractul de donaţie este o liberalitate deoarece prin încheierea sa patrimoniului

donatorului se micşorează cu un bun (sau un drept). Împreună cu contractele dezinteresate (de

exemplu, comodatul, mandatul, depozitul etc.) donaţia face parte din categoria actelor cu titlu

gratuit.

Donaţia este totodată, o liberalitate inter vivos, deoarece se încheie şi îşi produce

efectele, de regulă, în timpul vieţii donatorului (spre deosebire de testament care este tot o

liberalitate, însă mortis causa).

Calificarea contractului drept donaţie este uneori dificilă. Ea are drept criteriu principal

intenţia liberală (animus donandi) a donatorului care „trebuie să fie temeinic ancorată în

elementele convenţiei între părţi”3. În materie de liberalităţi elementul voinţei prezintă, mai mult

ca oricând, o importanţă deosebită deoarece prin aceste acte (cu caracter gratuit) dispunătorul

înstrăinează bunurile sale fără a primi un echivalent în schimb (cum se întâmplă de obicei).

1 E. Saf ta-Romano, Contracte civile, Ed. Polirom, Iaşi, 1999, p. 177.2 „Donaţia este un contract, în care donatarul joacă un rol mai puţin important: voinţa donatorului fiind

preponderentă”; a se vedea Ph. Malaurie, L. Aynès, Cours de droit civil, Ed. Cujas, Paris, 1989, p. 191.3 A se vedea, Fr. D e a k , Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Actami, Bucureşti, 1999, p. 125-126.

2

După forma de realizare a voinţei animus donandi, donaţiile pot fi: directe (realizate cu

respectarea formei autentice), indirecte (înfăptuite pe calea unui alt act juridic decât donaţia; de

exemplu, renunţarea la un drept, remiterea de datorie, stipulaţia pentru altul) sau simulate

[deghizate sau „disimulate sub aparenţa unui act cu titlul oneros” (s.n.)]4.

Amintim în acest context şi existenţa donaţiilor de bunuri viitoare care, sunt contracte de

donaţie „făcute soţilor sau unuia dintr-înşii, prin contractul de maritagiu” (art. 932-934 C. civ.).

Precizăm că dispoziţiile în cauză au devenit inaplicabile ca urmare a abrogării Titlului IV din

Cartea a III-a a Codului civil „Despre contractul de căsătorie şi despre drepturile respective ale

soţilor” prin art. 49 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei5.

Practica cunoaşte şi aşa numitele „contracte de donaţie cu clauză de întreţinere” prin

care una dintre părţi înstrăinează un bun (de regulă, un imobil), iar cealaltă parte se obligă să-l

întreţină pe tot timpul vieţii. Calificarea contractului drept „donaţie” provine din faptul că

înstrăinătorul bunului nu primeşte în schimb o sumă de bani ori un alt bun (şi îşi produce o

diminuare a patrimoniului), însă atât timp cât contractul nu are la bază intenţia liberală (ci

asigurarea întreţinerii viagere) el nu poate fi donaţie.

Efectele contractului de donaţie4 A se vedea, C. Hamangiu , I. Roset t i -Bălănescu , Al. Băico ianu, Tratat de drept civil, vol. III, Ed. All,

Bucureşti, 1998, p. 398. 5 Le reamintim totuşi, în speranţa că în viitorul apropiat vor fi repuse în vigoare.

3

Principalul efect (legal) al contractului de donaţie este transmiterea dreptului de

proprietate de la donator la donatar (consecinţă a caracterului translativ de proprietate al

donaţiei).

Deşi, prin natura sa, donaţia transmite dreptul de proprietate, este posibil ca dreptul

transmis cu titlu gratuit să fie un alt drept real (decât dreptul de proprietate) sau un drept de

creanţă. În acest din urmă caz, operaţia juridică se va analiza ca o cesiune de creanţă cu titlu

gratuit, căreia i se vor aplica regulile prevăzute de art. 1391 şi urm. C. civ. (cu derogările

corespunzătoare naturii gratuite a transferului)6.

Efectul translativ de drepturi

          Efectul translativ operează în puterea contractului – acordului de voință – fără a mai fi

nevoie de predarea (tradițiunea) bunului donat cu excepția darurilor manuale. Acordul de voință

al părților trebuie să îmbrace, evident, forma înscrisului autentic.

          Există cazuri excepționale când, prin donație se poate stinge un drept (de exemplu: în

cazul remiterii de datorie).

Obligațiile donatorului

Obligația de predare a bunului donat

          Din momentul transmiterii dreptului de proprietate sau a altui drept real ori de creanță,

există pentru donator obligația de predare a bunului donat la termenul și la locul stabilit,

răspunzând de orice deteriorari sau stricăciuni care rezultă din fapta sa culpabilă.

Obligația de garanție

          În general, donatorul nu răspunde pentru evicțiune și nici pentru viciile lucrului (art. 828

alin. 1 C. civ.). Rațiunea acestei dispoziții constă în faptul că, fiind un contract cu titlu gratuit,

este incompatibilă o asemenea obligație.

        

   În mod excepțional donatorul este obligat să-l garanteze pe donatar, în urmatoarele cazuri :

6 Contractul prin care se transmite un drept de creanţă cu titlu gratuit, trebuie să respecte forma cerută de lege; a se vedea, C. Stătescu , C. Bî rsan, op. cit., p. 348-349.

4

–      Dacă s-a obligat în mod expres în cuprinsul contractului (art. 828, alin. 2 C. civ.);

–      Dacă evicțiunea provine din faptul personal al donatorului (art. 828, alin. 3, C. civ. );

–      Donatorul răspunde de prejudiciul cauzat, datorită viciilor ascunse ale lucrului, în cazul

când vinovăția îmbracă forma intenției (dolului);

–      Dacă donația este cu sarcini, în limita sarcinilor impuse donatarului, donatorul va răspunde

atât pentru evicțiune, cât și pentru viciile lucrului (art. 828, alin. 3 C. civ. ).

Obligațiile donatarului

          În general, donatarul nu are obligații față de donator dacă donația este fără sarcini, cu

excepția obligației de “recunoștință”.

          Dacă donația este cu sarcină (sub modo) se poate face comparație între sarcina și condiția

rezolutorie.

          Asemănări

          Atât sarcina, cât și condiția rezolutorie au ca efect desființarea contractului cu efect

retroactiv în cazul neîndeplinirii sarcinii sau a realizării condiției rezolutorii.

          De asemenea,  atât sarcina, cât și condiția trebuie sa fie licite, morale, posibile, etc. 

          Deosebiri

          Condiția rezolutorie nu creează obligații pentru donatar, în schimb, în cazul sarcinii

donatorul este obligat și, în caz de neexecutare, se poate apela la executare silită.

          Condiția rezolutorie operează de drept, în schimb rezoluțiunea donației pentru

neexecutarea sarcinii se face de către instanța de judecată (art. 832 C. civ). Acțiunea în

rezoluțiunea contractului de donație pentru neexecutarea sarcinilor poate fi exercitată și de

moștenitorii donatorului.

Efectele donației față de terți

5

Prin caracterul său translativ de proprietate, contractul de donaţie, produce efecte directe,

doar între părţile contractante. Pentru ca donaţia să producă efecte şi faţă de terţi este necesară

îndeplinirea formelor de publicitate.

Când bunul donat este un mobil corporal opozabilitatea se realizează prin transmiterea

posesiei bunului respectiv (art. 972 şi art. 1909 C. civ.). Dacă obiectul donaţiei este un drept de

creanţă opozabilitatea faţă de terţi se realizează numai prin notificarea cesiunii către debitorul

cedat ori prin acceptarea ei de către acesta printr-un act autentic (art. 1393 C. civ.).

În cazul în care obiectul donaţiei este un imobil, contractul devine opozabil terţilor din

momentul transcrierii dreptului în cartea funciară (art. 818 C. civ. şi art. 22 din Legea nr. 7/1996

a cadastrului şi publicităţii imobiliare)7. Transcrierea în cartea funciară poate fi cerută, în primul

rând de donatar, deoarece el este cel mai interesat să preîntâmpine dobândirea aceluiaşi drept de

către terţi. Pot de asemenea să ceară transcrierea: mandatarul donatarului, tutorele, ascendenţii

minorului donatar şi chiar donatorul.

Potrivit art. 820 C. civ. anumite persoane, cum sunt: tutorii care îi reprezintă pe minori sau

pe interzişi sunt obligate să solicite transcrierea donaţiei, sub sancţiunea acoperirii daunelor

create persoanelor fără capacitate, prin inacţiunea lor8.

Art. 819 C. civ. prevede dispoziţii derogatorii în materie (faţă de publicitatea actelor cu

titlu oneros), în sensul că lipsa transcrierii poate fi invocată de orice persoană interesată, dar în

primul rând de cei care au primit de la înstrăinător proprietatea bunului, creditorii ipotecari

asupra bunului donat şi succesorii cu titlu particular ai donatorului.

Nu pot invoca lipsa transcrierii donaţiei: donatorul şi succesorii săi universali sau cei cu

titlu universal, precum şi reprezentanţii legali sau convenţionali ai donatarului, deoarece aceştia

erau obligaţi să ceară transcrierea actului. Potrivit art. 37 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 a

cadastrului şi publicităţii imobiliare dobânditorul de bună-credinţă al unui drept real (prin donaţie

sau legat), ce şi-a înscris dreptul în cartea funciară va simţi pe deplin efectele publicităţii

imobiliare “decât în termen de 10 ani, socotiţi din ziua când s-a înregistrat cererea lor de

înscriere” (după prescripţia acţiunii în rectificare).

7 Dacă este cazul, se va transcrie atât oferta de a dona şi acceptarea, cât şi notificarea acceptării (art. 818 C. civ.).

8 Dacă tutorele a omis să ceară transcrierea, iar donatorul înstrăinează bunul altei persoane, minorul nu mai poate cere bunul donat, dar are o acţiune în daune împotriva tutorelui; a se vedea, E. Saf ta-Romano, op. cit., p. 198.

6

7