“Ultima noapte de executare silită, prima zi de insolvenţă”Av. Andreea Deli

Membru UNPRL, Filiala Bucureşti

Av. Andrei Teodor Ungureanu

Studiu de jurisprudenţă referitor la unul dintre cele mai importante efecte nepatrimoniale ale sentinţei declarative de

faliment, şi anume suspendarea acţiunilor în realizarea creanţelor împotriva averii debitorilor. (art. 42 din legea 64/1995

republicată)

Motto: Departe de a fi o facultate acordată de legiuitor, suspendarea executărilor silite pe rol reprezintă un important element de disciplină concursuală a creditorilor falitului, prin care se asigură pentru toţi participanţii la procedura de insolvenţă respectarea ordinii legale de îndestulare.

Situaţia de fapt

Împotriva debitorului este declanşată procedura de executare silită de drept comun, bunurile sunt sechestrate de către executorul judecătoresc şi se fixează termen pentru sedinţa de licitaţie, în vederea adjudecării.

Debitorul formulează prin organele sale de conducere contestaţie la executare şi solicită suspendarea executării în temeiul dispoziţiilor art. 403 alin.1 C.Pr.Civ. Instanţa fixează cauţiune în cuantum de 10% din creanţa contestată. Ulterior, împotriva debitorului este declanşată procedura de reorganizare judiciară şi este desemnat administrator judiciar cu atribuţia conducerii în tot a averii acestuia.

Având cunostinţă de executarea silită declanşată împotriva debitorului, administratorul judiciar notifică executorului judecătoresc existenţa unui impediment dirimant la executare, constând în declanşarea procedurii de urmărire concursuală prevăzută de Legea 64/1995 rep.

La termenul fixat de catre instanţa de executare pentru discutarea contestaţiei, se prezintă administratorul judiciar care declară ca îşi insuşeşte acţiunea formulată de debitor şi solicită suspendarea în baza dispoziţiilor art. 42 din Legea 64/1995 rep.

Instanţa constată ca nu s-a îndeplinit cerinţa achitării cauţiunii şi prorogă discutarea cererii de suspendare până la plata acesteia. Înainte de acest termen executorul judecătoresc declară adjudecate bunurile care formau obiectul fondului de comerţ al debitoarei în favoarea unui terţ, întocmind proces verbal de adjudecare în acest sens prin care se procedează la transferul proprietăţii bunurilor.

Instanţa de judecată respinge cererea de suspendare ca ramasă fără obiect şi respinge contestaţia la executare ca nefondată.

Situaţia de drept:

Speţa este interesantă sub aspectul discutării a două aspecte:

- momentul de la care se produc efectele într-o suspendare prin efectul legii (ope legis), astfel cum este cea instituită de dispoziţiile art.42 (fost 35) din Legea nr.64/1995 republicată. Modul de invocare a acestui incident procedural in faţa instanţei de executare.

- efecte faţă de masa credală. Sancţiunea nulităţii. Acţiuni care stau în competenţa administratorului/lichidatorului judiciar în procedura insolvenţei comerciale.

1. Cazul suspendării instituit prin dispoziţiile art. 35 din Legea nr.64/1995 republicată, este un caz de suspendare legală de drept, imperativă, a cărei incidenţă urmează doar a fi constatată de către instanţa de judecată, producând efecte încă de la momentul deschiderii procedurii ( ex tunc).

Ca atare, aplicând în cauză acest raţionament, nu contează când anume se pronunţă hotărârea judecătorească care constată

suspendarea ope legis a unei acţiuni de executare silită împotriva debitorului, atâta timp cât această hotărâre judecătorească are, oricum, caracter declarativ de drepturi. Aceasta înseamnă că se constată, cu efect retroactiv, suspendarea de drept a oricăror acte de executare silită împotriva debitorului. Această suspendare operează în bloc, faţă de toate părţile din proces şi are ca efect ramânerea în nelucrare a procesului.

Este de reţinut faptul că orice act de procedură efectuat în perioada ulterioară deschiderii procedurii de insolvenţă (moment procedural de la care legiuitorul instituie această suspendare) este lovit de nulitate, care poate fi invocată de orice persoană interesată, în speţă debitorul reprezentat de administratorul judiciar.

Raţionamentul pentru care această suspendare legală este scutită de plata cauţiunii pleacă de la aceeaşi premisă de drept: cauţiunea se datorează doar pentru cazurile de suspendare facultativă (la cererea şi la dispoziţia părţii) a forţei executorii a unei hotărâri judecatoreşti/executării silite însăşi, nu însă şi pentru cazurile de suspendare legală de drept instituite imperativ de legiuitor.

Cu alte cuvinte, debitorul prin administratorul judiciar nu poate fi obligat la plata cauţiunii intrucât această suspendare nu depinde de voinţa uneia sau alteia dintre părţi, ci operează indiferent dacă parţile o doresc sau nu, adica ex officia.

Judecătorul are obligativitatea, potrivit rolului activ, să pună în discuţia părţilor cazul de suspendare prevăzut de dispoziţiile art.42 din Legea 64/1995 rep.

În concluzie, faţă de caracterul normei juridice prin care s-a instituit această suspendare şi faţă de scopul pentru care a fost concepută, ca instrument procedural de protecţie al masei credale, nu poate fi admisă obligativitatea debitorului de a depune cauţiune.

Astfel, în cererea de suspendare a executării a avut loc o modificare a cauzei juridice, dintr-o suspendare facultativă într-o suspendare legală, care a lipsit de obiect dispoziţia instanţei de platţă a cauţiunii.

2. În ipoteza în care instanţa de executare a respins totuşi cererea de suspendare a executării sau nu s-ar reuşi ulterior întoarcerea executării pentru nulitatea tuturor actelor de procedură efectuate ulterior pronunţării senţintei de deschidere a procedurii de insolvenţă, există deschisă calea acţiunii directe a administratorului/lichidatorului judiciar în faţa judecătorului sindic, în baza dispoziţiilor art.40 din Lege: orice plată efectuată de debitor ulterior deschiderii procedurii, este nulă de drept. Avem deci a discuta despre regimul juridic al unei nulităţi exprese, a cărei raţiune şi justificare se regăsesc în interesul major al protejării intereselor masei credale şi nu în ultimul rând a debitorului.

Or, îndestularea creanţei într-o executare silită individuală, fiind un mijloc de stingere a obligaţiei, este considerată o plată integrală a creanţei, ca atare se poate invoca această nulitate faţă de masa credală. În aceste condiţii, creditorul urmăritor, care a obţinut o realizare a creanţei sale pe cale separată, cu încalcarea principiilor concursualismului şi a proporţionalităţii masei credale, va trebuie sa restituie sumele încasate.

Se ajunge astfel la acelaşi rezultat, adică un titlu executor obţinut împotriva unui creditor prin definiţie solvabil, constând în echivalentul valorii de circulaţie a bunurilor adjudecate.

Concluzie: Este esenţial de reţinut că materia insolvenţei comerciale instituie o protecţie specială a averii debitorului, această protecţie vizând, printre altele, şi stoparea instantanee a oricăror urmăriri individuale ale creditorilor. Aceasta întrucât constituirea şi îndestualarea masei credale are la bază principii şi concepte stricte, imperative, tocmai pentru a contracara agresivitatea unor creditori care incearcă, chiar pe ultimii metri, să obţină o îndestulare rapidă, cu prejudicierea ordinii legale de prioritate. În faliment debitorul nu mai este urmărit de creditorul său, ci în mod concursual şi egalitar, de toţi creditorii săi, astfel încât fiecare participant trebuie să se supună condiţiilor de verificare şi distribuţie obţinute din valorificarea bunurilor de către lichidatorul judiciar.

Nota autorilor: Prin Decizia civilă nr. 1626/23.11.2005 s-a admis recursul declarat de recurenta contestatoare ROMSAT CARDINAL NETWORK SA-prin lichidator judiciar BFJ CONSULTING SRL, se modifică în tot sentinţa civilă recurată, în sensul că se admite contestaţia la executare, se constată NULITATEA ABSOLUTĂ a procesului verbal de vânzare prin licitaţie din data de 27.04.2005 şi a tuturor actelor de executare silită efectuate după data deschiderii procedurii reorganizării şi lichidării judiciare a societăţii recurente.”

În aceste condiţii, nu putem decât să salutăm, apreciind pozitiv, tendinţele din ce în ce mai hotărâte ale practicii judiciare, prin care sunt sancţionate ferm actele de executare ale Birourilor Executorilor Judecătoreşti, efectuate ulterior deschiderii procedurilor de insolvenţă.