1

CURTEA DE APEL CRAIOVA

BULETINUL JURISPRUDENŢEI

Culegere de practică judiciară

2016

- Drept civil

- Litigii cu profesionişti

- Drept administrativ şi fiscal

- Drept penal

2

Coordonatori:

Dr. Adina Ponea - Preşedinte Curtea de Apel Craiova

Lucian Bunea – Preşedinte Secţia I-a Civilă

Lotus Gherghină – Președinte Secţia a II-a Civilă

Mirela Gherghe Ciurezu – Preşedinte Secţia penală

Lucian Mihai Zamfir – Preşedinte Secţia Contencios administrativ şi fiscal

Autori:

Secţia I-a civilă

Nela Drăguț

Tatiana Rădulescu

Mariana Mudava

Gabriela Ionescu

Paula Păun

Ionela Vîlculescu

Alexandrina Marica

Carmen Tomescu

Elena Stan

Florica Diaconescu

Mirela Cristina Ţârlea

Marian Lungu

Aurelian Stelian Cadea

Mariana Pascu

Sorin Pascu

Marin Panduru

Moțățăianu Ioana

Secţia a II-a civilă

Lotus Gherghină – Președinte secție

Constantin Popescu

Secţia contencios administrativ şi fiscal

Lucian Mihai Zamfir – Preşedinte secţie

Gabriel Comănescu

Lucian Mihai Zamfir

Adela Albu

Alina Răescu

Liliana Mădălina Dună

Emilia Stîngă

Lavinia Barbu

Magdalena Fănuță

Secţia penală

Samil Aurora

Mircea Mugurel Şelea

Camelia Șelea

Claudia Lăutaru

3

CUPRINS

DREPT CIVIL ................................................................................................................................................. 9

CERERI PRIVIND APĂRAREA DREPTURILOR NEPATRIMONIALE..................................................... 9

1. Dreptul la imagine. Daune morale – lipsa probelor cu privire la prejudiciu ............................................. 9

PRESCRIPŢII.................................................................................................................................................. 17

2. Prescripţia extinctivă. Suspendarea cursului prescripţiei extinctive. Legea aplicabilă. Procedura de

informare privind avantajele medierii – cauză legala de suspendare a cursului prescripţiei extinctive.

Durata suspendarii. ...................................................................................................................................... 17

PROPRIETATEA ............................................................................................................................................ 20

3. Legea nr. 165/2013 - privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire , în natură sau prin

echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Aplicarea

legii în timp - prevederile art. 4 ................................................................................................................... 20

4. Frauda la lege. Nulitate absolută a dispoziţiei emisă în temeiul Legii 10/2001 invocată de un terţ.

Inaplicabilitate art.10, 11 din legea 213/1998. Restituire teren către cesionarii dreptului litigios. ............. 24

DREPT PROCESUAL CIVIL ........................................................................................................................ 29

5. Conflict de competenţă - competenţa materială după valoare. Dispoziţiile art. 98 alin.1 şi 104 alin.1 şi 2

din noul cod de procedură civilă ................................................................................................................. 29

6. Revizuire. Cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art.509 alin.1 pct.8 din Noul Cod de procedură

civilă, prin care se solicită anularea primei hotărâri. .................................................................................. 31

7. Perimarea. Condiţii de admisibilitate. Suspendarea cursului perimării. ................................................ 32

8. Suspendarea cauzei în baza art. 242 din noul cod de procedură civilă - condiţii de aplicare ................. 36

9. Suspendarea judecăţii. Procedura specială a evacuării din imobilele folosite sau ocupate fără drept,

prevăzută de art. 1034 şi urm. Cod procedură civilă. Suspendarea cauzei în baza art. 413 alin. 1 pct. 1 Cod

procedură civilă. Admisibilitate. Legalitatea şi temeinicia măsurii. ........................................................... 38

10. Excepţia lipsei de interes. Soluţionarea cauzei în condiţiile reţinerii excepţiei lipsei de interes, în

concurs cu exigenţele impuse de legea procesual civilă relativ la motivarea unei hotărâri judecătoreşti. .. 41

11. Excepţia autorităţii de lucru judecat. Prezumţia lucrului judecat. ......................................................... 55

12. Inadmisibilitatea acţiunii în constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului-

construcţie în raport de prevederile dispoziţiilor legii nr. 50/1991. ............................................................ 65

13. Recuzare. Recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare. Condiţii de admisibilitate. 71

14. Modificarea cererii de chemare în judecată conform art. 204 alin. 2 pct. 2 NCPC. Noţiune şi condiţii în

care poate interveni. .................................................................................................................................... 77

15. Aplicarea Deciziei nr. 7/2016, pronunţată de ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de

drept. ........................................................................................................................................................... 81

16. Conflict negativ de competenţă. Necompetenţa teritorială alternativă. Condiţii de invocare. .............. 85

17. Expropriere. Neparticiparea procurorului. Excepţia prematurităţii acţiunii. ......................................... 87

18. Ordonanţă preşedinţială. Condiţia ca măsurile dispuse să fie provizorii. Înţelesul noţiunii ................. 90

19. Răspunderea civilă delictuală. Inaplicabilitate. Nulitate absolută. Contract de vânzare-cumpărare şi

titlu definitiv de proprietate. ........................................................................................................................ 92

DREPTUL MUNCII ....................................................................................................................................... 98

20. Încetarea contractului individual de muncă pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă. Consecinţe. 98

21. Aplicativitatea dispoziţiilor art. 80 din Codul muncii, în cazul anulării deciziei de încetare a

contractului individual de muncă, în cazul retragerii de către autorităţile sau organismele competente a

avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei , în temeiul art.56 alin 1 litera g

din Legea nr.53/2003 – Codul Muncii ...................................................................................................... 103

22. Dreptul muncii. ................................................................................................................................... 107

23. Desfacerea contractului de muncă. Decizie de sancționare................................................................. 112

24. Desfacerea contractului de muncă. Răspundere patrimonială. ............................................................ 118

25. Desfacerea contractului de munca. Anulare decizie de concediere. ................................................... 129

4

26. Modificarea unilaterala a unei clauze a contractului individual de muncă. ........................................ 133

27. Contestaţie decizie de concediere. Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.

Criterii de selecţie. .................................................................................................................................... 134

28. Prima de vacanţă şi alte drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă, natura juridică, termenul

de prescripţie. ............................................................................................................................................ 142

29. Contestaţie decizie de sancţionare. Cauze de nulitate. Lipsa de inserare a datei săvârşirii faptei.

Consecinţe. ................................................................................................................................................ 149

30. Răspunderea disciplinară a salariatului. Abaterea disciplinară - faptă care are legătură cu atribuţiile de

serviciu ale acestuia. .................................................................................................................................. 153

31. Decizie de concediere. Respectarea prezumţiei de nevinovăţie în procedura disciplinară. ................ 159

32. Decizie de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă. Obligativitatea motivării în fapt

şi în drept. .................................................................................................................................................. 163

33. Dreptul muncii. ................................................................................................................................... 169

34. Prescripţia dreptului salariatului de a cere restituirea garanţiei constituită la angajare. Data când

prescripţia începe să curgă, în situaţia în care angajatorul susţine că salariatul i-a adus un prejudiciu. ... 173

35. Consilieri juridici. Contracte de muncă. Concediere colectivă. Desfacerea contractului de muncă.

Repunere în drepturi. Art. 65 şi 76 Codul muncii. .................................................................................... 176

ASIGURĂRI SOCIALE. PENSII. ................................................................................................................ 183

36. Indemnizaţii. Competenţă materială. Răspundere civilă delictuală. ................................................... 184

37. Principiul contributivităţii ................................................................................................................... 190

38. Determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, prin luarea în

calcul a veniturilor dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi conform legislaţiei în vigoare. ................ 197

39. Contestaţie decizie de pensie. Revizuirea drepturilor de pensie. ........................................................ 199

LITIGII CU PROFESIONIŞTI ................................................................................................................. 204

INSOLVENŢĂ .............................................................................................................................................. 204

1. Contestarea măsurilor luate de administratorul judiciar în îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de legea

insolvenţei. Termenul de contestare. Momentul de la care curge termenul. ............................................. 204

2.Confirmarea administratorului/lichidatorului şi stabilirea remuneraţiei de adunarea creditorilor.

Majoritatea necesară. ................................................................................................................................. 206

3. Efectele autorităţii lucrului judecat. Naşterea dreptului de a cere restituirea fructelor ca efect al nulităţii.

Valorificarea acestui drept în cadrul procedurii insolvenţei. .................................................................... 209

4. Contestaţia împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe

în termenul art.75 din Legea nr. 85/2006. Eroare esenţială. Condiţii. ...................................................... 213

5. Cerere de sesizare din oficiu a judecătorului-sindic în vederea înlocuirii administratorului/lichidatorului

judiciar ...................................................................................................................................................... 217

6. Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 59 alin.1 din Legea nr.85/2006 nu poate fi cenzurat pe calea

contestaţiei la măsurile luate de administratorul judiciar. ......................................................................... 218

7. Distribuire sume obţinute din vânzarea bunurilor garantate cu ipotecă potrivit art. 121 alin.1din Legea

nr. 85/2006. Constituire de provizioane cu titlu de impozit pe profit din aceste sume. Nelegalitatea

distribuirii. ................................................................................................................................................. 220

8. Situaţia conflicutului de interese al creditorului reprezentat de soţul asociatului debitorului. Condiţiile

de validitate a deciziei comitetului creditorilor. Nelegalitatea deciziei comitetului creditorilor atrage

nelegalitatea hotărârii adunării creditorilor, care validează, cu nerespectarea legii, o hotărâre a comitetului

creditorilor nelegală. Dispoziţiile art. 17 alin. 5 vizând conflictul de interese în cadrul comitetului

creditorilor nu pot fi extinse prin analogie în cazul adunării creditorilor.................................................. 224

9. Încuviinţarea unor măsuri de protecţie corespunzătoare a creanţelor unui creditor garantat prin

constituirea unor garanţii suplimentare în temeiul art. 39 din Legea nr. 85/2006, anterior formulării unei

cereri de ridicare a suspendării şi lichidare a bunurilor obiect al garanţiei care să fi fost respinsă de

judecătorul sindic. Inadmisibilitate. .......................................................................................................... 230

10. Acţiune pentru obligarea la despăgubiri a administratorului/lichidatorului ca urmare a neîndeplinirii

sau îndeplinirii cu întârziere a atribuţiilor legale în cadrul procedurii de insolvenţă. Cale de atac. ......... 233

11. Cerere de plată sau de înscriere în tabelul cuprinzând creanţele împotriva debitoarei cu suma

reprezentând restul de preţ prestabilit prin contractul de vânazare – cumpărare încheiat după deschiderea

procedurii insolvenţei cu o persoană care nu avea calitatea de a reprezenta debitorul. Nulitatea contractului

de vânzare –cumpărare. Lipsa efectelor contractului de vânzare – cumpărare. ........................................ 235

5

LITIGII CU PROFESIONIŞTI ..................................................................................................................... 237

12. Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii ce constituie, în acelaşi timp, o infracţiune, dar şi un delict civil.

Decesul făptuitorului înaintea de condamnarea penală. Transmiterea obligaţiei de reparare a prejudiciului

din patrimoniul autorului prin moştenire. ................................................................................................. 237

13. Dreptul de retragere al acţionarilor în societăţile pe acţiuni. Condiţii de fond. Condiţii de formă.

Îndeplinire cumulativă. ............................................................................................................................. 244

14. Acţiune de obligare la încheierea unei convenţii privind condiţiile de exercitare a dreptului de uz şi

servitute asupra proprietăţii private afectate de capacităţi energetice conform art.12 alin.5 şi 6 din Legea

nr.129/2012. Condiţionarea încheierii convenţiei de realizarea capacităţii energetice după intrarea în

vigoare a Legii nr.129/2012. ..................................................................................................................... 251

15. Aplicarea în timp a legii civile. Principiul tempus regit actum. Prescripţia în cazul repunerii în situaţia

anterioară. .................................................................................................................................................. 254

PROCEDURĂ CIVILĂ. ............................................................................................................................... 256

16. Acţiune în restituirea comisioanelor bancare stabilite prin clauze constatate ca abuzive, evaluabilă în

bani, în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. Hotărârea pronunţată în apel este definitivă. Recurs

inadmisibil. ................................................................................................................................................ 256

17. Pretenţii rezultate dintr-un contract încheiat între doi profesionişti, subsecvent încheierii unui contract

de achiziţie publică. Natura juridică a litigiului. Calea de atac prevăzută de lege. Recurs inadmisibil. ... 257

18. Incompatibilitatea dispoziţiilor art. 364 Cod procedură civilă privind constatarea unei situaţii de fapt

constând în existenţa şi inventarierea unor bunuri din patrimoniul debitoarei de către executorul

judecătoresc cu dispoziţiile Legii insolvenţei. .......................................................................................... 262

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL ..................................................................................... 266

COMPETENŢĂ MATERIALĂ. PROCEDURĂ CIVILĂ. CĂI DE ATAC. ............................................... 266

ACT ADMINISTRATIV .............................................................................................................................. 266

1. Stabilirea competenţei se soluţionare a contestaţiilor formulate în condiţiile O.U.G. nr. 34/2006, în

etapa premergătoare încheierii contractului de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare, în favoarea

Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor ................................................................................. 266

2. Stabilirea competenţei în litigii având ca obiect pretenţii derivând din executarea unor lucrări de

reabilitate termică a locuinţei .................................................................................................................... 269

3. Act administrativ. Contestaţie formulată împotriva deciziei emisă de către Comisia Superioară de

Evaluare a Persoanelor cu Dizabilităţi – competenţă şi limite ale controlului judiciar. ............................ 271

4. Anulare act administrativ ...................................................................................................................... 273

5. Act administrativ. Neîndeplinirea trăsăturilor reglementate de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea 554/2004

................................................................................................................................................................... 278

6. Act administrativ. Certificat de investitor – regimul juridic al retragerii certificatului de moştenitor .. 279

7. Drepturile persoanelor persecutate politic. Neîndeplinirea calităţii de persoană strămutată. ............... 281

8. Acţiunea în repararea prejudiciului ....................................................................................................... 285

9. Acordarea de despăgubiri sau compensaţii. .......................................................................................... 288

10. Regimul străinilor în România. Decizie de returnare .......................................................................... 292

11. Măsuri reparatorii. Conflict de aplicare în timp a normelor de drept material .................................... 295

12. Procedură civilă. Conflict negativ de competenţă născut între două complete specializate ............... 298

13. Admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială în materia suspendării executării actelor

administrative. ........................................................................................................................................... 299

14. Căi de atac. Procedură civilă. Inadmisibilitatea declarării recursului de către un terţ intervenient care

nu a dobândit calitatea de parte la judecata în faţa instanţei de fond ........................................................ 300

15. Cerere de revizuire fundamentată în raport de dispoziţiile art. 21 din Legea 554/2004. Efectele

declarării neconstituţionalităţii art. 21 alin. 2 teza I din Legea 554/2004 ................................................. 303

16. Aplicarea normei de drept material. Efectele deciziei Curţii Constituţionale privind declararea

neconstituţionalităţii normei de drept material. Aplicabilitatea deciziilor pronunţate de Curtea

Constituţională în cauzele pendinte........................................................................................................... 306

6

ACHIZIŢII PUBLICE. .................................................................................................................................. 310

CONTRACT DE ACHIZIŢII PUBLICE ...................................................................................................... 310

17. Pact comisoriu, inserat expres de către părţi în cuprinsul Acordului-cadru. Rezilierea întemeiată pe

pactul comisoriu este o reziliere convenţională, reglementată de dispoziţiile art. 1.550 alin. 2 şi art. 1.553

din Codul civil. .......................................................................................................................................... 310

18. Anularea raportului de atribuire .......................................................................................................... 313

19. Inadmisibilitatea contestaţiei adresate CNSC. .................................................................................... 316

20. Notificarea prealabilă, condiţie de admisibilitate a contestaţiei către CNSC ...................................... 320

DREPT FISCAL. ........................................................................................................................................... 321

21. Anulare act administrativ fiscal. Tranzacţii fără scop economic in sensul art.11 Cod Fiscal.

Distribuţia en-gross de medicamente fără ca distribuitorii să deţină autorizaţie de distribuitor en-gross. 321

22. Anulare act administrativ fiscal. Regimul accesoriilor fiscale, aferente unei decizii CASS necontestate.

................................................................................................................................................................... 324

23. Anulare act administrativ fiscal. Deducerea TVA aferentă bunurilor şi serviciilor achiziţionate potrivit

art. 145 din codul fiscal, deşi nu au fost îndeplinite formalităţile impuse de lege pentru valabilitatea actelor

ce au stat la baza încheierii acestora .......................................................................................................... 326

24. Taxe speciale ....................................................................................................................................... 329

FUNCŢIE PUBLICĂ .................................................................................................................................... 332

25. Răspunderea civilă a funcţionarului public. Natura termenului de 30 de zile, instituit de art. 85 alin. 1

din Legea nr. 188/1999. ............................................................................................................................ 332

26. Funcţionar public cu statut special ...................................................................................................... 334

27. Funcţionar public cu statut special. Salarizare poliţişti. ...................................................................... 339

28. Excepţii de la aplicarea statutului reglementat de Legea 188/1999 .................................................... 343

DREPT PENAL ........................................................................................................................................... 347

1. Drept penal parte specială. Infracţiunea de folosire de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori

permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 lit. B din legea nr.

78/2000. Noţiunea de foloase necuvenite ................................................................................................. 347

2. Infracţiunea de omor. Noţiunea de premeditare. ................................................................................... 349

5. Furt de energie electrică (art. 228 alin. 3 cod penal). Stabilirea calităţii de poarte civilă în procesul

penal. Incidenţa Ordinului nr. 18/2005 şi a Ordinului nr. 64/2014 emise de A.N.R.E. ............................ 372

6. Infracţiunea de falsificare a evidenţelor şi documentelor electorale (art. 391 alin.1 cod penal).

Complicitate morală prin inacţiune. .......................................................................................................... 377

7. Infracţiunea de omor (art. 188 cod penal). Circumstanţa atenuantă legală a provocării - art. 75 alin.l lit.

a cod penal . Criterii de evaluare. .............................................................................................................. 392

8. Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat (art. 367 Cod penal). Elemente

constitutive. ............................................................................................................................................... 400

DREPT PROCESUAL PENAL .................................................................................................................... 412

9. Contestaţie la executare. Inadmisibilitatea analizării legalităţii şi temeiniciei unei hotărâri

judecătoreşti pronunţate de autorităţile judiciare dintr-un stat străin pe calea contestaţiei la executare

adresată instanţei din statul român de executare, posterior transferării condamnatului pentru executarea

pedepsei în statul de cetăţenie, (sentinţa penală nr. 12 din 27 ianuarie 2016. ........................................... 412

10. Cerere de repunere în termenul de apel (art. 411 alin.1 cod pr.penală). Noţiunea de „cauză temeinică

de împiedicare”. ........................................................................................................................................ 413

11.Cooperare judiciară internaţională în materie penală. Recunoaşterea, pe cale principală, a hotărârilor

judecătoreşti străine (art. 1401 din Legea nr. 302/2004). ........................................................................... 415

12. Desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare a sentinţei. Neindicarea în considerentele hotărârii a probelor

care au stat la baza adoptării soluţiei încalcă dreptul la un proces echitabil ............................................. 417

13. Nulitate absolută. Participarea inculpatului la judecată şi drepturile acestuia. ................................... 419

14. Asistenţă juridică. Dreptul acuzatului de a fi asistat gratuit de un avocat din oficiu .......................... 421

15. Contestaţie la executare. Posibilitatea de a formula contestaţie la executare. ..................................... 422

16. Minuta şi dispozitivul. Eroare materială şi eroare de judecată ............................................................ 423

17. Încetarea procesului penal. Situaţii. ................................................................................................... 425

7

Prejudiciu. Sume datorate bugetului. Dobândă şi penalităţi de întârziere. ................................................ 425

18. Minori. Consecinţele modificării art.396 alin.10 Cod.proc.pen. prin art.II pct.100 din O.U.G.

nr.18/2016 în privinţa aplicării art.125 alin.3 Cod penal .......................................................................... 428

19. Minori. Răspunderea civilă a parţii responsabile civilmente Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi

Protecţia Copilului pentru prejudiciile produse de minorii daţi în plasament Centrului de Plasament. .... 430

20. Conflict negativ de competenţă. Competenţa de a judeca cererea de redeschidere a procesului penal

................................................................................................................................................................... 431

21. Nulitatea absolută. Încălcarea prevederilor art. 351, 352 cod pr.penală ............................................. 433

22. Art. 118 cod pr.penală. Limitele audierii unei persoane ca martor în procesul penal; dreptul persoanei

de a nu se autoincrimina. ........................................................................................................................... 438

8

DREPT CIVIL

DREPT PROCESUAL CIVIL

DREPTUL MUNCII

ASIGURĂRI SOCIALE. PENSII.

9

DREPT CIVIL

CERERI PRIVIND APĂRAREA DREPTURILOR NEPATRIMONIALE

1. Dreptul la imagine. Daune morale – lipsa probelor cu privire la prejudiciu

Prin art.253 Cod civil se stabilesc mijloacele de apărare ale persoanelor fizice ale căror

drepturi patrimoniale au fost încălcate ori ameninţate, stabilindu-se cadrul general al protecţiei

drepturilor persoanei, precum şi a răspunderii civile delictuale. Codul civil prin normele sale a

asigurat un echilibru între exercitarea dreptului la informare şi a celui la liberă exprimare în

concordanţă cu art.10 CEDO.

În mod constant în practica CEDO (cauza Groppera Radio AG c Elveţiei) s-a reţinut că

libertatea de exprimare trebuie protejată indiferent ce mediu priveşte, în sensul că orice persoană

are dreptul să-şi formuleze o opinie cu privire la tot ceea ce înseamnă mediul său socio-uman.

Din acest punct de vedere se constată că deşi libertatea de exprimare nu este şi nu trebuie

să fie absolută, dreptul la liberă opinie şi exprimare trebuie exercitat , ca orice alt drept, în limitele

sale fireşti, fără a prejudicia drepturile şi interesele legitime ale altor persoane.

…………

În funcţie de antrenarea răspunderii civile delictuale este adevărat că în situaţia lezării

valorilor umane legate de demnitate, prestanţă în societate, perceperea pregătirii profesionale,

important este a se stabili existenţa faptei ilicite, dar pentru acordarea unor daune morale este

necesar ca cel care pretinde să prezinte un minimum de argumente şi indicii cu care să

demonstreze în ce măsură drepturile personal nepatrimoniale i-au fost afectate.

Din acest punct de vedere instanţa a constatat că este necesară existenţa unor elemente

probatorii de natură a permite instanţei să identifice anumite criterii de evaluare a întinderii

prejudiciului moral, nefiind suficient a se da instanţei libertate totală de exprimare bazată pe

gradul de percepere a judecătorului al universului psihic al fiecărei persoane.

Prin sentinţa nr. 76/18.03.2016, pronunţată de Trib. Gorj – Secţia de Conflicte de Muncă şi

Asigurări Sociale, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul B.D., în contradictoriu cu pârâţii

C.L.D., şi SCEO SA, ca neîntemeiată.

A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului C.L. suma de 2091,75 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

S-a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Trib. Gorj la data de 12.06.2015 sub nr.

3899/95/2015, reclamantul B.D. a chemat în judecată pe pârâtul C.L., solicitând instanţei ca prin

hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 1.000.000 lei

reprezentând daune morale şi obligarea acestuia ca pe cheltuiala proprie să publice hotărârea

pronunţată, în integralitatea ei, în două numere consecutive într-un ziar cu acoperire naţională.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că între anii 2006-2012 a deţinut funcţia de director

general al SC SNLO SA, care în urma reorganizării din 30 mai 2012 a devenit parte integrantă a

Societăţii CEO SA, societate ce a rezultat prin fuziunea SNL Oltenia SA, CET, CER şi CEC,

acestea devenind sucursale în cadrul CEO, astfel: Suc. D.M., Suc. ER, Suc. ET şi Suc. EC.

În data de 28.01.2015 reclamantul a fost solicitat de redacţia ziarul P. pentru a-şi exprima un

punct de vedere în legătură cu opinia unor lideri de sindicat, care sugerau ca Soc. CEO ar trebui

reorganizată la forma anterioară datei de 30.05.2015, spunând că SNLO este cea care a fost

avantajată ca urmare a reorganizării. În data de 29.01.2015 a fost publicat în ziarul Pandurul punctul

său de vedere în care arăta că la momentul integrării SNLO în CE Oltenia, adică la 30.05.2012,

SNLO avea profit.

10

La data de 29.01.2015, directoratul SC CEO SA, reprezentat de numitul C.L. a emis un

comunicat de presă prin care, în mod injust, face afirmaţii mincinoase insinuând un prost

management efectuat în perioada în care a deţinut funcţia de Director General al SNLO.

S-a adus atingere imaginii şi prestigiului său de către pârâtul C.L. prin alterarea unor

documente contabile, astfel încât să evidenţieze o situaţie economică nereală sau prin efectuarea

unor afirmaţii ce nu sunt adevărate şi fără a avea măcar un suport prezumtiv real.

Astfel, la punctul 1 al comunicatului -ANEXA 1 a fost alterată prin îndepărtarea coloanei nr.

5 ce cuprinde rezultat profit brut (profit/pierdere) pentru primele 5 luni ale anului 2012, astfel încât

din document să reiasă o pierdere de 85 milioane lei, aşa cum se susţine prin comunicatul de presă.

Reclamantul a arătat că în realitate SNLO a avut un profit brut de 11 milioane lei pe primele

5 luni ale anului 2012 şi nicidecum o pierdere de 85 milioane lei aşa cum s-a dorit a se evidenţia

prin alterarea documentului contabil prezentat de directoratul CEO prin reprezentant Ciurel

Laurenţiu.

Pierderea de 85 de milioane lei ce s-a insinuat că s-a produs în perioada în care deţinea

funcţia de conducere a SNLO reprezintă de fapt pierderea pe care a înregistrat-o Suc. D.M. în

perioada iunie – decembrie 2012, respectiv după înfiinţarea CEO SA, perioadă în care nu a mai

deţinut funcţia de conducere.

În ceea ce priveşte susţinerea de la punctul 3 al comunicatului de presă, reclamantul a

precizat că se află în prezenţa unor afirmaţi mincinoase cu scopul de a-i crea grave prejudicii de

imagine, pârâtul susţinând în comunicatul de presă, faptul că în perioada 2004-2012 SNLO ar fi

beneficiat de ştergerea datoriilor prin scutiri la plata pentru obligaţiile la bugetul de stat în valoare

de 325.838.946 RON. În realitate însă activitatea SNLO, începând cu anul 2006 nu a mai fost

subvenţionată, ultimul ajutor de stat în ceea ce privesc scutirile la plată în sumă de 154.643.300

RON, fiind acordat în anul 2006.

La punctul 4 al comunicatului de presă, pârâtul face aprecieri de natură a-l prejudicia pe

reclamant în mod evident din punct de vedere al profesionalismului şi al pregătirii profesionale,

citând” dovedeşte lipsa unor cunoştinţe elementare despre activitatea din companie, energie ,

minerit”, „ este cea mai bună dovadă că înfiinţarea CEO, cu aportul intelectual al domnului Burlan,

a fost făcută fără nici un suport analitic sau cu suport prea puţin calificat”

În fapt, evidenţierea unor date nereale despre rezultate obţinute de către SNLO la primele

puncte al comunicatului reprezintă preambulul acestor aprecieri negative şi cu scopul evident de a

provoca prejudicii de imagine.

De fapt scopul în sine al emiterii unui comunicat de presă ce conţine în integralitatea sa

numai date nereale şi care culminează cu aprecieri negative cu privire la pregătirea sa profesională

şi la abilităţile de manager ce le-a dovedit în activitatea desfăşurată, este acela de a crea o opinie

publică potrivnică acestuia în special în rândul angajaţilor CEO, acestea şi pe fondul nemulţumirilor

exprimate de angajaţi cu privire la actualul manageriat.

Pe de altă parte comunicatul de presă a fost urmat de somarea reclamantului de a pleca în

următoarele 24 de ore din SC CEO SA, în acelaşi timp fiind şantajat că dacă nu va pleca de bună

voie, să opteze pentru un loc de muncă în cadrul companiei, însă la sute de kilometri de domiciliu,

respectiv Brăila sau Berbeşti.

Cu privire la temeinicia cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că în vederea

angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se impune analiza întrunirii de către fapta

pârâtului a condiţiilor obligatorii , respectiv existenţa unei fapte ilicite săvârşite de către pârât,

prejudiciul suferit de reclamant, vinovăţia pârâtului şi legătura de cauzalitate între fapta pârâtului şi

prejudiciul produs.

Sub acest aspect, reclamantul a solicitat a se aprecia ca rezonabile exagerările din unele

judecăţii de valoare ale unei persoane nepregătite intelectual poate fi primită, instanţele de judecată,

însă nu pot avea aceeaşi lejeritate în aprecierea informaţilor unei persoane instruite intelectual şi

prezumată a fi capabilă să conducă destinele şi a hotărî în beneficiul a aproximativ 19.000 de

angajaţi.

11

Faptele comise de pârât, întrunesc condiţiile legale ce antrenează răspunderea civilă

delictuală, întrucât prin declaraţiile tendenţioase au fost încălcate normele privind dreptul la

onorare, la reputaţie şi la viaţa privată şi totodată normele privind libertatea de exprimare prevăzute

de Constituţia României şi tratatele internaţionale la care România este parte.

Afirmaţiile pârâtului au caracterul unor judecăţii de valoare, al căror neadevăr în situaţia de

faţă este uşor de demonstrat, reprezentând opinii şi aprecieri subiective, apte de a produce prejudicii

indivizilor ce sunt protejaţi de art. 10 din Convenţie.

S-a conchis că dreptul la demnitate este expres consacrat şi protejat de art. 8 alin 1 şi art. 10

alin 2 din CEDO, art. 30 alin 1,3 şi 6 din Constituţia României.

Din modalitatea în care pârâtul a înţeles în prima fază să profereze informaţii neadevărate cu

privire la activitatea de management desfăşurată de reclamant şi apoi raportat la aceste informaţii

nereale a înţeles să facă aprecieri care prin ele însele au rolul de a aduce atingere reclamantului,

rezultă caracterul insultător al afirmaţiilor pârâtului la adresa reclamantului, de natură să lezeze

onoarea, demnitatea, prestigiul şi preţuirea de care reclamantul se bucura în rândul angajaţilor CEO

şi în definitiv în societate.

Pârâtul C.L.D. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale

pasive.

Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată

şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că în perioada 2006-2012 reclamantul a ocupat

funcţia de director general al SNLO SA, societate care a fost absorbită urmare a reorganizării de

către SC CEO SA.

La data de 28.01.2015, reclamantul a fost intervievat de un reporter al ziarului Pandurul

pentru a-şi exprima un punct de vedere în legătură cu opinia unor lideri de sindicat şi nu numai

referitoare la reorganizarea CEO SA la forma anterioară data de 30.05.2012 şi la data de 29.01.2015

CEO SA a emis un comunicat cu privire la opiniile şi informaţiile furnizate de reclamant, comunicat

care a fost publicat în ediţia on-line a cotidianului Pandurul din data de 29.01.2015.

Reclamantul nu mai deţine nicio funcţie în cadrul SC CEO SA.

În ceea ce priveşte afirmaţia reclamantului, potrivit căreia relatările din comunicatul de

presă din data de 29.01.2015 ar fi informaţii mincinoase în care s-ar fi insinuat un prost

management, pârâtul a afirmat că aceste afirmaţii sunt eronate şi trunchiate fiind rezultatul

aprecierii subiective a pârâtului, pentru următoarele argumente:

Comunicatul de presă are un temei factual, fiind făcut cu bună credinţă şi în interesul

informării corecte a publicului şi se poate observa cu uşurinţă că în fapt comunicatul de presă din

data de 29.02.2015 nu a clamat vinovăţia reclamantului, nu a lansat acuze sau insinuări la adresa sa,

aşa cum în mod greşit se susţine prin cererea de chemare în judecată, ci doar a oferit date statistice

financiare în antiteză cu susţinerile reclamantului.

Oricine poate da publicităţii informaţiile de a căror veridicitate este sigur, după ce în

prealabil le-a verificat, de regulă, din cel puţin 2 surse credibile.

În articolul incriminat pârâtul exprimă păreri argumentate şi probate de documente contabile

care atestă situaţia financiară a SNLO.

Chiar reclamantul a susţinut temeinicia comunicatului de presă din data de 29.01.2015.

La data de 02.02.2015, în cotidianul Pandurul, reclamantul a publicat un document intitulat

Scrisoare deschisă către CEO SA, în care a ţinut să specifice că poziţia sa iniţială exprimată la data

de 28.01.2015 ( momentul la care a oferit interviul la solicitarea unui ziarist din cadrul cotidianului )

a fost greşit percepută.

A mai arătat reclamantul că la momentul interviului nu avea la dispoziţie documente , astfel

încât cifrele arătate de acesta au fost aproximative.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului, potrivit căreia afirmaţiile făcute de pârât ar fi

mincinoase, cu motivarea că SNLO nu a beneficiat de ajutor de stat, pârâtul a apreciat că şi aceasta

este eronată, precizând că societatea manageriată de reclamat şi absorbită de CEO SA a beneficiat

12

de ştergerea datoriilor prin scutiri la plata obligaţiilor la bugetul de stat în anul 2006, exact în

intervalul de timp indicat în comunicatul de presă din data de 29.01.2015.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului, potrivit căreia pârâtul ar fi alterat datele

financiare pentru a susţine ideea pierderilor înregistrate de SNLO, precum şi afirmaţia

reclamantului, potrivit căreia opiniile exprimate la adresa sa ar fi lezat viaţa privată şi demnitatea

acestuia, s-au apreciat de pârât că şi acestea sunt eronate.

În dezvoltarea apărărilor sale, reclamantul a afirmat că în fapt efectul unui singur comunicat

de presă ( 20.01.2016), care cuprinde 10 rânduri şi care vine ca şi reacţie la opiniile şi informaţiile

furnizate de reclamant o zi mai devreme, ar fi natură a-i leza drepturile sale nepatrimoniale.

Informaţiile din comunicatul de presă intră sub incidenţa protecţiei cuvenite ziariştilor

conform dispoziţiilor art. 10 din CEDO.

În cazul concret dedus judecăţii, trebuie realizată o distincţie între afirmaţia unor fapte şi cea

a unor judecăţi de valoare, aşa cum a invocat eronat reclamantul prin cererea de chemare în

judecată.

Existenţa unor fapte poate fi demonstrată, în timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este

susceptibil de a fi dovedit ( cauza Cumpănă şi Mazăre contra României).

Pornind de la aceste aspecte generale ce caracterizează litigiul dintre părţi, a apreciat pârâtul

că trebuie analizat în ce măsură libertatea de exprimare a pârâtului şi de informare a publicului

garantate de art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale

vine în contradicţie cu art. 8 din Convenţie, care reglementează dreptul la respectarea vieţii private

şi de familie a reclamantului.

În urma publicării comunicatului de presă din data de 29.01.2015 opinia publică nu a fost

potrivnică reclamantului, odată ce acesta a uzat de contraargumente susţinute prin comunicatul din

data de 02.02.2015, astfel încât percepţia publică faţă de acesta nu fost în niciun fel influenţată.

Afirmaţiile pârâtului exprimate punctual şi elocint, fără loc de interpretări, prin intermediul

Comunicatului de presă din data de 29.01.2015, nu sunt fapte ilicite şi nu sunt în măsură să îi

producă vreun prejudiciu pârâtului.

Reclamantul a fost şi este în continuare o persoană publică şi având în vedere că toate cele

relatate de pârât prin intermediul comunicatului de presă au fost deja supuse în dezbatere publică,

fiind subiecte de interes public, demonstrează că în speţă nu poate fi vorba despre producerea unui

prejudiciu prin raportare la atingerea onoarei şi a reputaţiei acestuia.

Nu există raport de cauzalitate între aşa – susţinuta faptă ilicită şi aşa-numitul prejudiciu şi

lipseşte totodată culpa sau vina autorului, condiţie esenţială a răspunderii civile delictuale pentru

fapta proprie, deoarece pârâtul a făcut doar o serie de afirmaţii adevărate sau veridice.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205-208 din Noul Cod de

procedură civilă.

La data de 11.09.2015, reclamantul B.D. a depus cerere modificatoare a cererii de chemare

în judecată, prin care în temeiul dispoziţiilor art. 204 Cod procedură civilă a arătat că alături de

pârâtul C.D.L. cheamă în judecată şi S.C.E.O. SA, prin directorat, solicitând să fie obligaţi la plata

sumei de 2.000.000 RON, reprezentând daune morale, precum şi obligarea acestora ca pe cheltuiala

proprie să publice hotărârea pronunţată, în integralitatea ei, în minim două numere consecutive, într-

un ziar cu acoperire naţională.

La aceeaşi dată, respectiv 11.09.2015 reclamantul B.D., a depus şi răspuns la întâmpinare

prin care a solicitat unirea excepţie cu fondul cauzei. În ceea ce priveşte fondul cauzei, reclamantul

a solicitat ca instanţa să nu reţină ca pertinente susţinerile pârâtului şi să admită cererea de chemare

în judecată, aşa cum a fost formulată şi modificată ulterior.

A arătat reclamantul că nu se poate reţine buna credinţă a pârâtului cu privire la comunicatul

de presă emis deoarece se urmăreşte încă de la începutul său şi până la sfârşit denigrarea

reclamantului, fie prin informaţii eronate, fie prin judecăţii de valoare şi opinii personale.

La data de 02.11.2015, pârâta C.E.O. SA, în temeiul art. 205 a formulat întâmpinare şi pe

baza înscrisurilor existente a solicitat anularea celui de-al doilea capăt al cererii ca netimbrat, iar pe

fondul cauzei a solicitat să fie respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

13

Pârâta C.E.O. SA a considerat cuantumul daunelor morale solicitate de reclamant ca fiind

nejustificat, nedovedit şi neîntemeiat, pentru că acesta nu face dovada existenţei unui prejudiciu

moral. Astfel lipsa probei prejudiciului generată de lipsa faptei ilicite conduce la respingerea

acţiunii ca fiind neîntemeiată.

Afirmaţiile S.C.E.O. SA, au fost exprimate punctual şi elocint, fără loc de interpretări, prin

intermediul Comunicatului de presă din data de 29.01.2015, astfel că nu sunt fapte ilicite şi nu sunt

în măsură să îi producă vreun prejudiciu reclamantului.

Nu există raport de cauzalitate între aşa – susţinuta faptă ilicită şi aşa – numitul prejudiciu şi

lipseşte totodată culpa sau vina autorului, condiţie esenţială a răspunderii civile delictuale pentru

fapta proprie, deoarece pârâta a făcut doar o serie de afirmaţii adevărate sau veridice.

Pârâta S.C.E.O. SA nu a avut intenţia de a-i afecta reputaţia reclamantului, ci de a informa

publicul prin transmiterea unor judecăţii de valorare despre o persoană publică, de a comunica şi

transmite informaţii privind subiecte de interes general (situaţia economică reală a SNLO, situaţia

datoriilor acesteia, situaţia creanţelor neîncasate, valoarea reală a scutirilor la plata de care a

beneficiat SNLO).

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 şi următoarele din Codul de

procedură civilă.

La data de 20.11.2015, reclamantul B.D., a depus răspuns la întâmpinare formulată de către

pârâta S.C.E.O. SA prin care a arătat faptul că în cuprinsul comunicatului se regăseşte Anexa 1 din

care coloana nr. 5 ce cuprinde rezultat profit brut pentru primele 5 luni ale anului 2012, perioadă în

care reclamantul a îndeplinit funcţia de director general, a fost îndepărtată. Aceasta este alterarea de

care a făcut vorbire , alterare ce are drept scop trunchierea datelor şi evidenţierea unui slab

management al reclamantului, deoarece prin îndepărtarea coloanei 5 se scoate în evidenţă o pierdere

de 85 milioane lei – coloana 6, pierdere aferentă următoarelor 7 luni (iunie – decembrie 2012),

perioadă în care reclamantului nu a mai îndeplinit funcţia de director general, pârâtul susţinând în

comunicatul de presă că această pierdere a fost realizată în perioada în care reclamantul a îndeplinit

funcţia de director general.

Totodată, faptul că prin comunicatul de presă s-ar fi insinuat un prost management realizat

de către reclamant, reiese fără putinţă de tăgadă din chiar ultimul paragraf al comunicatului de presă

care el însuşi îmbracă forma unei judecăţi de valoare şi a unei modalităţi de a desconsidera persoana

căreia îi este adresat.

La termenul de judecată din data de 24.11.2015, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii

procesuale pasive a pârâtului C.L. pentru considerentele ce apar în cuprinsul încheierii de la acea

dată.

În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul pârâtei S.C.E.O. SA.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că fundamentându-şi demersul

judiciar pe răspunderea civilă delictuală, prin cererea dedusă judecăţii, astfel cum a fost modificată,

reclamantul B.D. a solicitat obligarea pârâţilor C.L.D. şi S.C.E.O. SA la plata sumei de 2.000.000

lei cu titlu de daune morale şi la publicarea, pe cheltuiala acestora, a hotărârii pronunţate în două

numere consecutive într-un ziar cu acoperire naţională ca urmare a unui comunicat de presă emis de

directoratul CEO SA.

Angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a unei persoane presupune,

potrivit dispoziţiilor art. 1349 alin. (1) şi (2) coroborate cu dispoziţiile art. 1357-1371 C. civ.,

existenţa cumulată a patru condiţii: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre fapta

ilicită şi prejudiciu, vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.

Raportând aceste condiţii la prevederile art. 72 alin. (2) C. civ., dovada existenţei acestora

incumbă, în toate cazurile, conform principiului actori incubit probatio, persoanei care reclamă

prejudicierea sa de către autorul faptei ilicite prejudiciabile, aceasta fiind ţinută, în vederea admiterii

acţiunii sale, de această dovadă.

Un prim aspect pe care instanţa l-a reţinut în speţă este faptul că, comunicatul de presă

incriminat este urmarea unui interviu al reclamantului publicat în ziarul Pandurul în data de

14

29.01.2015 privind punctul său de vedere în care arăta că la momentul integrării SNLO în CE

Oltenia, adică la 30.05.2012, SNLO avea profit.

Analizând afirmaţiile din comunicatul de presă, ca reacţie a interviului acordat de reclamant,

apreciate de acesta ca fiind tendenţioase şi de natură a-i leza dreptul la imagine, instanţa a apreciat

că acestea nu au caracter insultător, aşa cum susţine reclamantul.

Astfel, prima afirmaţie în sensul că la 7 luni de la integrare SNLO în CEO exista o pierdere

de 85 682 020 lei, este confirmată de contul de profit/pierdere ce apare în comunicat. Faptul că din

actul contabil ce apar în comunicat a fost exclusă coloana 5 cuprinzând profit/pierdere pe primele 5

luni ale anului 2012 nu prezintă relevanţă faţă de afirmaţia din comunicat ce viza strict ultimele 7

luni ale anului 2012.

În ceea ce priveşte afirmaţia de la punctul 3 din comunicatul de presă în sensul că în

perioada 2004-2012 SNLO a beneficiat de ştergerea datoriilor prin scutiri la plata obligaţiilor la

bugetul de stat în cuantum semnificativ, reclamantul s-a rezumat doar a preciza că este mincinoasă

fără a prezenta un minim de elemente cu privire la lipsa de veridicitate a celor afirmate. Dimpotrivă

susţine că ultimul ajutor de stat ce privesc scutirile de plata a fost acordat în anul 2006 în sumă de

154 643 300 lei.

Referitor la afirmaţiile din ultimul paragraf al comunicatului, făcute în replică la susţinerea

reclamantului din interviul acordat ziarului P. în sensul că „menţinerea unui cost de producţie pe

MWh de 45 euro corelat cu exploatarea a 20 milioane de tone de cărbune ar duce la menţinerea

CEO pe piaţă, dovedeşte lipsa unor cunoştinţe elementare despre activitatea din companie, energie ,

minerit... este cea mai bună dovadă că înfiinţarea CEO, cu aportul intelectual al domnului B.D., a

fost făcută fără nici un suport analitic sau cu suport prea puţin calificat”, deşi sugestive nu sunt

totuşi vehemente.

Ironia exprimării şi mai ales sugerarea unei anumite situaţii, sunt modalităţi de exprimare a

opiniilor. Pentru ca atacul adus reputaţiei personale să producă un prejudiciu moral, el trebuie să

atingă un anumit nivel de gravitate şi să fi fost realizat într-o manieră care să cauzeze un prejudiciu

exerciţiului personal al dreptului la respectarea vieţii private (cauza A. c. Norvegiei, nr. 28070/06, 9

aprilie 2009).

Caracterul suferinţelor trebuie privit în legătură cu particularităţile individuale ale persoanei

prejudiciate. În stabilirea existentei unui prejudiciu trebuie luat în calcul caracterul şi importanţa

valorilor nepatrimoniale, cărora le-a fost cauzat prejudiciul, situaţia personală a victimei, ţinând

cont de mediul social din care victima face parte, educaţia, cultura, standardul de moralitate,

personalitatea şi psihologia victimei, circumstanţele săvârşirii faptei, statutul social, etc.

În acest context, instanţa a considerat că deţinerea de către reclamant a funcţiei de director

general al SC SNLO SA în perioada 2006-2012 nu poate conduce la concluzia că percepţia

societăţii sau a angajaţilor CEO în ceea ce îl priveşte pe reclamant s-a modificat, într-o manieră ce îi

dăunează acestuia, urmare a comunicatului apărut pe site-ul CEO. Nu s-a demonstrat că

reclamantul era cunoscut şi perceput de angajaţi şi de societate în general ca un bun manager, că

avea o bună reputaţie profesională, că modul în care angajaţii îl apreciau pe reclamant s-a deteriorat.

În lipsa unor astfel de elemente, nu se poate reţine de plano că prin apariţia comunicatului pe

site-ul CEO, reclamantului i s-a adus atingere reputaţiei, imaginii şi, pe cale de consecinţă, nu s-a

reţinut existenţa unui prejudiciu ce trebuie reparat.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanţa a respins acţiunea reclamantului, nefiind

întrunite elementele răspunderii civile delictuale, iar în temeiul art. 453 C.pr.civ, reţinând culpa

procesuală a reclamantului, a fost obligat să plătească pârâtului C.L. suma de 2091,75 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul B.D., criticând-o pentru nelegalitate şi

netemeinicie, deoarece judecătorul nu şi-a exercitat rolul activ în baza căruia avea obligaţia de a

reconstitui desfăşurarea întregului proces psihic şi să deducă existenţa vinovăţiei autorului faptei

ilicite, fiind suficientă proba faptei ilicite , urmând ca prejudiciul şi raportul de cauzalitate să fie

prezumate; instanţa de fond a făcut confuzie între un comunicat de presă şi un articol de presă,

comunicatul nefiind menit să exprime opinii , ci să clarifice situaţii, în baza unor documente şi

15

informaţii exacte pe care o instituţie le are la dispoziţie; faptul ilicit constă în publicarea

comunicatului şi prezentarea unui document denaturat , prin omisiune, în scopul vădit de a aduce

atingere valorilor morale: demnitatea şi prestigiul profesional al reclamantului; art.10 CEDO,

stabileşte libertatea de exprimare, dar o subordonează condiţiei ca cel interesat să acţioneze cu bună

credinţă şi să ofere informaţii exacte şi demne de crezare; prejudiciul s-a cauzat cu vinovăţie,

constând fie în neglijenţă, fie în intenţie, în mod deliberat fiind înlăturată coloana a-5-a a

documentului financiar contabil pentru susţinerea celor comunicate; prejudiciul moral constă în

afectarea imaginii reclamantului prin prezentarea unor informaţii necorespunzătoare adevărului,

respectiv prin prezentarea unei situaţii financiare false; coloana a 5-a exclusă din documentul

publicat demonstra că pe primele 5 lunii ale anului 2012 exista un profit de 11 milioane lei, aceasta

fiind perioada care corespunde celei în care reclamantul a fost director general SNLO, situaţie ce nu

concordă cu prezentarea exerciţiului financiar la finalul anului 2012, care era în pierdere,

urmărindu-se denigrarea reclamantului, ulterior prezentându-se în două articole de presă că acesta

„minte că a lăsat SNLO pe profit”; comunicatul prezintă informaţiile tendenţios şi emite afirmaţii

care au caracterul unor judecăţi de valoare cu scopul evident de a defăima şi atinge demnitatea

reclamantului cu privire la calităţile sale profesionale şi de manager; a fost îngrădit dreptul la

apărare prin respingerea probatorului solicitat , respectiv proba testimonială şi proba cu

interogatoriul luat pârâtului C.L.D.; nu a fost respectată procedura de relaţii cu presa cu privire la

vizarea informaţiilor furnizate către mass-media tocmai pentru a se da posibilitatea publicării de

către C.L.D. a comunicatului în termenii respectivi; comunicatul a constituit „sursa” pentru mai

multe ziare din jud. Gj. care au preluat respectivele informaţii şi le-au făcut publice, relevând opinii

pasibile să producă la nivel public reacţii de dezaprobare, de dezgust şi revoltă, de natură a afecta

onoarea şi reputaţia reclamantului; prejudiciul de imagine s-a produs prin publicarea articolelor de

presă întemeiat pe comunicatul publicat pe site-ul CO, iar prejudiciul moral nu putea fi dovedit

decât prin audierea unor martori propuşi în cererea de chemare în judecată şi respinşi de instanţă,

astfel încât instanţa de fond nu a procedat la o judecare pe fond a cauzei.

S.C.E.O. SA a formulat întâmpinare, arătând că respectivul comunicat de presă este urmarea

unui interviu acordat de reclamant ziarului „P” şi publicat , cu privire la situaţia financiară la

momentul integrării SNLO în CE Oltenia, la 31 mai 2012; chiar dacă exprimarea are conotaţii

ironice nu a fost de natură a crea un prejudiciu moral reclamantului cu atât mai mult cu cât acesta

nu a făcut dovada modului în care era perceput ca manager înaintea publicării comunicatului.

Pârâtul C.L.D. a formulat întâmpinare, susţinând în esenţă aceleaşi argumente ca cele

exprimate de CEO SA.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare considerând că s-a demonstrat incidenţa

răspunderii civile delictuale prin îndeplinirea tuturor condiţiilor solicitate de lege.

Apelul este nefondat.

În ceea ce priveşte încălcarea dreptului la apărare, garantat de Constituţie şi art.13 din Codul

de pr.civilă, circumscris asigurării posibilităţii părţilor de a propune probe şi a-şi face apărări pe

parcursul procesului civil, se constată că nu a fost încălcat de către instanţa de fond, fiind respectate

drepturile reclamantului în respectivul ciclu procesual.

Examinând încheierile de şedinţă se constată că s-a admis proba cu interogatoriul luat

intimatei SC CEO SA şi s-au respins proba cu interogatoriul solicitat a fi luat pârâtului C.L.D. şi

proba testimonială care viza audierea ca martori a persoanelor care aveau atribuţii în procedura

oficială „ Relaţii cu presa”, motivându-se de instanţă în raport cu actele dosarului care demonstrau

procedura respectivă şi cu ceea ce a precizat reclamantul că urmărea să dovedească cu respectivele

probe, în legătură cu această procedură.

Pe de altă parte, nici în cererea de apel şi nici în faţa instanţei de apel, apelantul reclamant

nu a solicitat completarea probatoriului cu martorii respectivi deşi avea această posibilitate conform

artr.478 alin.2 Cod pr.civilă, ceea ce demonstrează că respectivele declaraţii nu erau esenţiale în

judecarea cauzei. Apelantul reclamant a susţinut că se impunea administrarea probei testimoniale de

instanţa de fond, iar efectul neadministrării acestei probe este necercetarea în fond a cauzei, ceea ce

ar atrage anularea sentinţei şi trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecarea în fond.

16

Din verificarea dosarului şi a hotărârii rezultă însă că tribunalul a cercetat în fond cauza,

făcând o analiză amănunţită a tuturor probelor administrate şi concluzionând în consecinţă.

Toate celelalte motive de apel se circumscriu prezentării faptei ilicite, a raportului de

cauzalitate între aceasta şi prejudiciu creat, a vinovăţiei , precum şi existenţei prejudiciului moral

constând în afectarea demnităţii şi imaginii reclamantului prin comunicarea unor informaţii

necorespunzătoare adevărului în comunicatul emis de SC CEO SA, la data de 29.01.2015.

Nu se poate reţine că judecătorul nu şi-a exercitat rolul activ, potrivit susţinerii apelantului

reclamant, în sensul că şi-ar fi încălcat obligaţia de a reconstitui desfăşurarea întregului proces

psihic şi de a deduce existenţa vinovăţiei autorului faptei ilicite pornind de la probarea acesteia, atât

timp cât prejudiciul şi raportul de cauzalitate se impuneau a fi prezumate.

Argumentaţia din considerentele sentinţei se circumscrie dispoz. art.1349 alin.1 şi 2

coroborate cu cele ale art.1357-1371 Cod civil privind răspunderea civilă delictuală, analizându-se

condiţiile îndepliniri acesteia, respectiv prejudiciul , fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre

aceasta şi prejudiciu, vinovăţia autorului faptei ilicite care a cauzat prejudiciul, în mod separat şi

detaliat.

Pentru a stabili antrenarea răspunderii civilă delictuală şi existenţa prejudiciului moral,

instanţa s-a raportat la conţinutul comunicatului de presă publicat pe site-ul SC CEO Oltenia , care a

constituit de fapt un răspuns la interviul reclamantului, publicat în ziarul „Pandurul” cu privire la

situaţia societăţii la momentul integrării SNLO în CE Oltenia SA, la data de 31 mai 2012 , când

SNLO avea profit, fiind analizată fiecare afirmaţie din comunicat.

Un comunicat constituie o înştiinţare oficială specială , difuzată prin presă, radio etc., asupra

unor evenimente importante de actualitate (definiţie - dex.) şi se adresează de obicei membrilor

comunităţii de jurnalişti de ştiri cu scopul prezentării anumitor informaţii care au valoare de ştiri.

În ceea ce priveşte comunicatul din 29.01.2015, faţă de faptul că aceasta este o reacţie la

interviul acordat anterior de către reclamant, se poate considera că acesta a intrat în categoria

comunicatului persuasiv, respectiv a luării de poziţie faţă de situaţia creată prin interviul publicat

care a avut ca scop contestarea celor afirmate, clarificarea, rectificarea şi dezminţirea anumitor

informaţii rezultate din respectivul interviu.

Este reală susţinerea reclamantului că prin documentul ataşat în anexa 1 s-a omis coloana a

5-a care se referea la situaţia societăţii la data de 31 mai 2012, dată până la care reclamantul a

îndeplinit funcţia de director al SNLO, potrivit căreia la acel moment exista un plus în profitul

societăţii.

Comunicatul se referă însă la situaţia societăţii pe tot anul şi în raport cu perioada anuală

informaţia comunicată era reală în sensul că societatea era în pierdere. De asemenea s-a prezentat

situaţia creanţei SNLO faţă de clienţii acesteia şi datoriilor societăţii, acestea nefiind contestate de

către reclamant.

Comunicatul cuprinde şi anumite afirmaţii cu accent ironic cu privire la activitatea

desfăşurată de către reclamant în perioada în care a condus SNLO, de natură a provoca acestuia un

disconfort psihic, dar redactarea lui corespunde stilului jurnalistic, clar, concis, factual etc.,

răspunzându-se punctual la opiniile exprimate de reclamant în interviu.

Acest comunicat a stat la baza unor articole din presa locală din jud. Gorj, care conţin în titlu

„Fostul director al SNLO, B.D. minte”, dar în conţinutul acestora aşa cum rezultă din actele

existente în dosar nu s-a procedat decât la analizarea datelor prezentate în comunicatul CEO SA, ca

răspuns la afirmaţiile anterioare ale reclamantului, toate referirile la persoana acestuia fiind

raportate la actele publicate în întregul lor. Folosirea respectivului titlu nu excede însă liberei

exprimări jurnalistice.

Prin art.253 Cod civil se stabilesc mijloacele de apărare ale persoanelor fizice ale căror

drepturi patrimoniale au fost încălcate ori ameninţate, stabilindu-se cadrul general al protecţiei

drepturilor persoanei, precum şi a răspunderii civile delictuale. Codul civil prin normele sale a

asigurat un echilibru între exercitarea dreptului la informare şi a celui la liberă exprimare în

concordanţă cu art.10 CEDO.

17

În mod constant în practica CEDO (cauza Groppera Radio AG c Elveţiei) s-a reţinut că

libertatea de exprimare trebuie protejată indiferent ce mediu priveşte, în sensul că orice persoană are

dreptul să-şi formuleze o opinie cu privire la tot ceea ce înseamnă mediul său socio-uman.

Din acest punct de vedere se constată că deşi libertatea de exprimare nu este şi nu trebuie să

fie absolută, dreptul la liberă opinie şi exprimare trebuie exercitat , ca orice alt drept, în limitele sale

fireşti, fără a prejudicia drepturile şi interesele legitime ale altor persoane.

Raportat la dispoziţiile prezentate mai sus se constată că opiniile exprimate în comunicatul

incriminat nu au fost de natură a aduce prejudicii imaginii şi demnităţii reclamantului care să

justifice cuantificarea acestora într-o sumă globală.

În funcţie de antrenarea răspunderii civile delictuale este adevărat că în situaţia lezării

valorilor umane legate de demnitate, prestanţă în societate, perceperea pregătirii profesionale,

important este a se stabili existenţa faptei ilicite, dar pentru acordarea unor daune morale este

necesar ca cel care pretinde să prezinte un minimum de argumente şi indicii cu care să demonstreze

în ce măsură drepturile personal nepatrimoniale i-au fost afectate.

Din acest punct de vedere instanţa a constatat că este necesară existenţa unor elemente

probatorii de natură a permite acesteia să identifice anumite criterii de evaluare a întinderii

prejudiciului moral, nefiind suficient a se da instanţei libertate totală de exprimare bazată pe gradul

de percepere a judecătorului al universului psihic al fiecărei persoane.

Reclamantul a considerat că este suficient a proba faptul ilicit , respectiv conţinutul ironic şi

persuasiv al comunicatului cu privire la persoana sa, fără însă a solicita probe concrete cu care să

demonstreze în ce mod a fost afectat, cu atât mai mult cu cât din actele existente în dosar rezultă că

acesta din punct de vedere profesional nu a întâmpinat dificultăţi ulterior publicării comunicatului,

îndeplinind funcţia de director adjunct la Suc. – D.M. Tg.Jiu, tocmai ca o recunoaştere a

profesionalismului său.

În mod corect instanţa de fond a considerat că limbajul ironic pe alocuri folosit în

comunicat, nu a depăşit limitele unei exprimări normale în contextul respectiv, astfel încât nu s-a

cauzat un prejudiciu ce poate fi cuantificat asupra drepturilor nepatrimoniale ale reclamantului

privind demnitatea, moralitatea, situaţia profesională etc. a acestuia.

Urmează ca în considerarea celor expuse, apelul să fie respins ca nefondat, în baza art.480

alin.1 Cod pr.civilă. (Decizia civilă nr. 3698/06 septembrie 2016 – Secţia I Civilă, rezumat Nela

Drăguţ)

PRESCRIPŢII

2. Prescripţia extinctivă. Suspendarea cursului prescripţiei extinctive. Legea aplicabilă.

Procedura de informare privind avantajele medierii – cauză legala de suspendare a cursului

prescripţiei extinctive. Durata suspendarii.

În conformitate cu prevederile art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, cererile în vederea

soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului

la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi

salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii

patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator. In acelasi sens dispun si prevederile art. 171 Codul

muncii, privind prescripţia acţiunii privind plata salariului.

Într-adevar, potrivit dispoziţiilor art. 2532 pct. 7 Cod civil, prescripţia nu începe să curgă,

iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă în cazul în care cel îndreptăţit la acţiune trebuie sau

poate, potrivit legii ori contractului, să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt

reclamaţia administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut şi

nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de 3 luni de la

declanşarea procedurii, dacă prin lege sau contract nu s-a stabilit un alt termen.

Dar, potrivit dispoziţiilor art. 60 ind. 2 din legea 192/2006, procedura de informare,

incluzând şi formalităţile pentru convocarea părţilor, nu poate depăşi 15 zile calendaristice.

18

Prevederile art. 2.532 pct. 7 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu

modificările ulterioare, sunt aplicabile în mod corespunzător.

Deci, nu se poate reţine o suspendare a cursului prescripţiei de 3 luni, câtă vreme, prin

legea specială s-a prevăzut un termen, respectiv o durată maximă a procedurii de informare

privind avantajele medierii, de 15 zile calendaristice, aşa cum s-a arătat în precedent, acesta fiind

timpul în care reclamanta nu a cunoscut si nu putea să cunoască rezultatul procedurii.

Prin sentinţa civilă nr. 3981 din data de16 septembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Dolj –

Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material

la acţiune, fiind respinsă acţiunea formulată de reclamanta MTR cu domiciliul în Statele Unite ale

Americii si cu domiciliul procesual ales in Romania, în contradictoriu cu pârâtul SCM CRAIOVA,

ca fiind prescrisă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Dolj a avut în vedere următoarele

considerente:

Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta MTR a solicitat instanţei ca, prin hotărârea

ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtului SCM Craiova la plata ultimului salariu restant

prevăzut în contract, în cuantum de 1900 USD actualizat, cu dobânda legală de la data scadenţei

acestuia până la data plăţii efective.

Aşa cum rezultă din capitolul IV, art. 1 din contractul încheiat între cele două părţi, pârâtul

s-a obligat să plătească reclamantei suma totală de 7600 USD/net, din care salariul pentru luna

aprilie 2011 de 1900 USD, la data de 15 mai 2011, dată de la care începe să curgă termenul de

prescripţie de 3 ani.

Astfel, instanţa a admis excepţia prescripţiei invocată de pârâtă prin întâmpinare şi în

consecinţă a respins acţiunea (introdusă la data de 03.06.2014, data poştei), având în vedere că

potrivit art. 286 al. 1 lit. c Codul Muncii este reglementat termenul de prescripţie de 3 ani de la data

naşterii dreptului la acţiune, în speţă, prescripţia împlinindu-se la data de 15 mai 2014.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal şi motivat, a declarat apel reclamanta MTR,

criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul soluţionării greşite a excepţiei.

A invocat in esenţă faptul că la calcularea termenului de prescripţie, instanta a omis să ia în

considerare faptul că, pe perioada derulării procedurii obligatorii de informare privind avantajele

medierii prevăzută de Legea nr. 192/2006, termenul de prescripţie a fost suspendat în conformitate

cu art. 2532 pct. 7 Noul Cod Civil, iar datorită faptului că procedura a avut loc în ultimele 6 luni ale

termenului de prescripţie, acest termen s-a prorogat, conform art. 15 alin. (2) din Decretul nr.

167/1958, până la data de 06.07.2014.

În aceste condiţii, în conformitate cu art. 480 alin. (3) Cod procedura civila, a solicitat

anularea sentinţei atacate si judecarea în fond a litigiului, iar prin hotărârea ce urmează a se

pronunţa de către instanţa de apel să se admită acţiunea introductivă de instanţă asa cum a ost

formulata.

Apelul s-a respins ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din D. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, dreptul la

acţiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul

stabilit în lege.

În conformitate cu art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, cererile în vederea soluţionării unui

conflict de muncă pot fi formulate in termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în

situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale

neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a

salariaţilor faţă de angajator.

În acelaşi sens dispun şi prevederile art. 171 Codul muncii, privind prescripţia acţiunii

privind plata salariului.

În cauză, excepţia prescripţiei dreptului material la actiune a fost corect soluţionată în primă

instanţă şi, pe cale de consecinţă, corect a fost respinsă acţiunea promovată în cauză, ca prescrisă.

http://idrept.ro/00141530.htmhttp://idrept.ro/00141529.htm

19

Astfel prin acţiunea înregistrată la data de 5.06.2014 pe rolul instanţei şi expediată prin poştă

la data de 3 iunie 2014 – fila 29 dosar fond – Secţia Conflicte de muncă şi Asigurări Sociale,

reclamanta cetăţean american a chemat în judecată pârâtul SCM Craiova, pentru ca prin hotărârea

ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul la plata ultimului salariu restant în cuantum de 1900 USD

conform contractului incheiat intre parti la data de 03.01.2011, salariu aferent lunii aprilie 2011,

creanţa fiind exigibila la 15 mai 2011, salariu actualizat şi cu dobânda legală de la data scadenţei

şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Într-adevăr prima instanţă nu a analizat în speţă existenţa unei cauze legale de suspendare a

cursului prescripţiei, în sensul dispoziţiilor art. 2532 pct. 6 si 7 Noul Cod civil, aplicabile în cazul

prescripţiilor începute anterior datei de 1 octombrie 2011, în conformitate cu dispoziţiile art. 203

din Legea de punere in aplicare a Noului Cod civil, nr. 71/2011.

Dar, analizând în apel această împrejurare, respectiv parcurgerea unei proceduri de

informare privind avantajele medierii, obligatorie in cauză în raport cu dispoziţiile art. 2, art. 60

ind. 1 alin. 1 lit. e din Legea 192/2006, Curtea ajunge la aceeaşi concluzie, respectiv aceea că

dreptul material la actiune este prescris, păstrând soluţia primei instanţe.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 60 ind. 2 din legea 192/2006, procedura de informare,

incluzând şi formalităţile pentru convocarea părţilor, nu poate depăşi 15 zile calendaristice.

Prevederile art. 2.532 pct. 7 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările

ulterioare, sunt aplicabile în mod corespunzător.

Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 2532 pct. 7 Cod civil, prescripţia nu începe să curgă,

iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă în cazul în care cel îndreptăţit la acţiune trebuie sau

poate, potrivit legii ori contractului, să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt

reclamaţia administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut şi nici

nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de 3 luni de la declanşarea

procedurii, dacă prin lege sau contract nu s-a stabilit un alt termen.

Deci, în cauză se aplică dispoziţiile art. 2532 pct. 7 Noul Cod civil , iar nu dispoziţiile pct. 6

invocate.

Dar, nu se poate reţine o suspendare a cursului prescripţiei de 3 luni, câtă vreme, prin legea

specială s-a prevăzut un termen, respectiv o durată maximă a procedurii de informare privind

avantajele medierii, de 15 zile calendaristice, aşa cum s-a arătat în precedent, acesta fiind timpul în

care reclamanta nu a cunoscut si nu putea să cunoască rezultatul procedurii.

Prin urmare, este adevărat că în speţă a operat o cauză legala de suspendare a cursului

prescripţiei extinctive, dar durata acestei suspendări este de 15 zile calendaristice, iar nu mai mare

aşa cum greşit susţine apelanta reclamantă.

Imprejurarea că, în realitate, procedura de informare privind avantajele medierii a durat mai

mult de 15 zile este nerelevantă, câtă vreme legea prevede în termeni imperativi şi fără echivoc,

durata maximă a acesteia, cu menţiunea expresă că sunt incluse în procedură şi formalităţile privind

convocarea părţilor.

În orice caz, depăşirea acestei durate este determinată exclusiv de conduita reclamantei, în

favoarea căreia legea admite existenţa unei cauze legale de suspendare a cursului prescripţiei, având

la bază, în mod cert, împrejurarea obligativităţii parcurgerii procedurii de informare şi faptul că, în

caz contrar, acţiunea promovată ar fi fost respinsă ca inadmisibilă potrivit art. 2 alin. 1 ind. 2 din

Legea 192/2006.

Odată stabilit faptul că a operat o suspendare a cursului prescripţiei extinctive, trebuie

stabilite efectele acestei suspendări.

În cauză, cursul prescripţiei a început să curgă la data de 15 mai 2011, data când obligaţia

de plată a salariului aferent lunii aprilie 2011 a devenit scadentă, creanţa fiind exigibilă, deci

anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil – 1 octombrie 2011.

Analizând legea 71/2011, de punere în aplicare a Noului Cod civil, rezultă că în materia

suspendării prescripţiei extinctive, pentru prescripţiile începute anterior intrării în vigoare a legii

noi, se aplică numai disp. art. 2532 pct. 6 şi 7 din noul cod.

http://idrept.ro/00141530.htmhttp://idrept.ro/00141529.htm

20

Per a contrario, celelalte dispoziţii legale, inclusiv cele privind efectele suspendării cursului

prescripţiei prevăzute în legea nouă – art. 2534, se aplică numai prescripţiilor începute după 1 oct.

2011.

Aşadar, instanţa va analiza aceste efecte aşa cum au fost reglementate prin D. 167/1958

privitor la prescripţia extinctivă, aplicabil in cauza.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. 1 din acest act normativ, după încetarea

suspendării, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul curs înainte de suspendare.

Aplicând această regulă de bază, rezultă că în cauză, după expirarea unei perioade de 15

zile calendaristice, respectiv a duratei maxime prevăzută de lege a procedurii de informare privind

avantajele medierii, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul curs înainte de suspendare.

Asadar, reclamanta avea la dispoziţie o perioadă de 3 ani şi 15 zile calendaristice, pentru a

promova în termen acţiunea în pretenţii de faţă, prescripţia începând să curgă la data de 15 mai

2011.

Calculând acest termen în raport cu cele arătate în precedent, rezultă că acţiunea trebuia

promovată cel mai târziu până la data de 30 mai 2014 – zi lucrătoare, astfel că cererea formulată în

cauză la data de 3 iunie 2014, este formulată cu depăşirea acestuia, acţiunea fiind prescrisă.

Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu a subzistat nici un motiv de

nelegalitate a sentinţei din cele invocate de parte şi analizate în condiţiile de examinare impuse de

art. 476 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, nici motive de ordine publică din cele care se ridică în

orice stare a pricinii şi din oficiu de instanţă si se pun în dezbaterea părţilor, potrivit art. 479 alin. 1

teza finală Noul Cod procedură civilă - în baza art. 480 alin. 2 teza II Noul cod procedură civilă,

apelul a fost respins ca nefondat, cu consecinţa păstrării ca legală şi temeinică a hotărârii atacate.

(Decizia civila nr. 346 din 20 ianuarie, rezumat judecător Rădulescu Tatiana),

PROPRIETATEA

3. Legea nr. 165/2013 - privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire , în natură

sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în

România. Aplicarea legii în timp - prevederile art. 4

Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate si depuse, in termen legal, la

entităţile investite de lege, nesoluţionate pana la data intrării in vigoare a prezentei legi, cauzelor

in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum si cauzelor

aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate in temeiul Hotărârii - pilot din 12

octombrie 2010, pronunţată in Cauza Măria Atanasiu si alţii împotriva României, la data intrării in

vigoare a prezentei legi.

Reclamantul B.D.A.E a chemat în judecată Municipiul Craiova şi Primarul Municipiului

Craiova pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună compensarea măsurilor reparatorii

în echivalent stabilite prin Dispoziţia nr. 8166/29.10.2013 prin atribuirea in natura a următoarele

suprafeţele de teren: teren in suprafaţa de 1132 m.p. situat în Craiova, teren in suprafaţa de 2000

m.p. situat in Craiova cuprins între Bulevardul Tineretului şi strada Elena Farago, teren în suprafaţa

de 600 m.p. situat in Craiova , teren in suprafaţa de 2000 m.p. situat in

Craiova ................ având o deschidere la aceasta strada de 104 m.l. si localizat vis a vis de blocurile

D15, Dl7, D19, terenul în suprafaţa de 616 m.p. situat în Craiova, ................... , interesecţie cu strada

Calea Bucureşti, conform identificării acestuia din schiţa plan anexata

Prin sentinţa civilă nr. 493 din 15.09.2015, pronunţată de Tribunalul Dolj, s-a admis

excepţia inadmisibilităţii cererii.

S-a respins cererea formulată de reclamantul B.D.A.E. domiciliat în